Sistemul asigurarilor private de sanatate

In sistemul asigurarilor voluntare de sanatate,un rol esential il au furnizorii de servicii

medicale,si care este sectorul aflat in cea mai grea suferinta.

Atat Legea reformei sanatatii, cat si Normele metodologice prevad ca pot fi furnizori de

servicii medicale cu care asiguratorii sa incheia contracte de furnizare de servicii medicale numai

cei autorizati de Ministerul Sanatatii Publice.

Dezvoltarea sistemului asigurarilor private de sanatate poate avea un efect benefic cu un

spectru deosebit. Chiar daca la inceput el este accesibil mai mult paturei mijlocii ca sursa de

venituri, dar, inca de la inceput, descongestioneaza sistemul narional (gratuit) de sanatate care se

va imparti numai la cei neasigutati. Concomitent se stimuleaza semnificativ dezvoltarea

unitatilor private de sanatate, pentru ca societatile de asigurare lucreaza preponderent cu acest

sector. In acest cerc sanatos angrenarile sunt reciproce si, n-ar fi exclus, ca peste cativa ani sa ne

dam seama ca sistemul privat poate lua amploarea cuvenita.

Există în prezent la nivel mondial trei sisteme principale de finanţare. Primul sistem,

plata pentru servicii, este practicat în ţări precum Japonia, Germania, Canada sau Franţa. Astfel

la nivel naţional este stabilit un tarif pe care îl rambursează statul pentru fiecare serviciu. Acest

sistem permite convieţuirea sistemului public cu cel privat. Problema care poate să apară este că

finanţarea depinde de fondurile disponibile iar în consecinţă ca tarifele stabilite să nu corespundă

necesarului de finanţare al serviciilor oferite. Sistemul Australian şi din Noua Zeelandă permite

însă ca practicienii să ceară o plată suplimentară faţă de tarifele standard stabilite. Această

ajustare reprezintă un risc pentru că poate conduce la suplimente prea apăsătoare pentru pacienţi.