Sindromul Edwards

• Trisomia 18 (Sindrom Edwards)• Definiţie clinică• Trisomia 18 este o boală cromozomială foarte gravă caracterizată printr-un

sindrom plurimalformativ datorat prezenţei unui cromozom 18 suplimentar. Majoritatea embrionilor cu trisomie 18 sunt avortaţi spontan în primele două trimestre ale sarcinii. Boala a fost descrisă de către Edwards şi colaboratorii şi de aceea se întâlneşte şi sub denumirea de sindrom Edwards.

• Frecvenţa bolii• Trisomia 18 este o boală rară. Prevalenţa sa este estimată la 1 la 8000 de

naşteri, fetele fiind mai frecvent afectate decât băieţii.• Aspecte genetice • Majoritatea copiilor (94%) care se nasc cu sindrom Edwards vor avea din

punct de vedere citogenetic o trisomie 18 liberă, omogenă (3 cromozomi 18 în toate celulele organismului ) iar restul vor avea trisomie 18 în mozaic (prezenţa de celule trisomice alături de celule normale) sau trisomie parţială 18q.

• Prezenţa cromozomului suplimentar este consecinţa unui accident de diviziune celulară care are loc cel mai adesea în gametogeneza maternă, vârsta maternă avansată fiind un factor favorizant.

• Semne clinice• Trisomia 18 poate fi suspectată încă din viaţa intrauterină când se observă: retard de

creştere intrauterină, chiste de plexuri coroide, anomalii cardiace, lichid amniotic în exces sau călcâiul sub formă de „piolet”.

• În perioada neonatală principalele semne clinice sunt:• • greutate mică la naştere• • hipertonie musculară,contractură caracteristică la nivelul mâinii• • urechi jos inserate,cu pavilionul modificat(aspect de urechi de „faun”)• • episoade de apnee şi tulburări de deglutiţie• • fisură de palat sau palat ogival• • retard mintal sever• • defect de sept ventricular• • rinichi în potcoavă• • anomalii ale dermatoglifelor :arcuri pe pulpa degetelor mâinii.• Stabilirea diagnosticului. Metode ale diagnosticului• Trisomia 18 poate fi suspicionată pe baza semnelor clinice vizibile fie în viaţa

intrauterină, fie în perioada neonatală. Diagnosticul de certitudine este adus de analiza cromozomilor prin bandare G.

• Sfat genetic• Riscul de recurenţă al bolii este foarte mic şi se estimează a fi în jur de 0,5-1%. Pentru

mamele a căror vârstă depăşeşte 37 ani riscul pentru trisomia 21 depăşeşte riscul pentru trisomia 18.

• Diagnostic prenatal• Sindromul Edwards beneficiază de posibilitatea unui diagnostic prenatal care poate fi

realizat prin mai multe metode:• • ecografia în primul trimestru poate detecta prezenţa unui edem nucal• • screening-ul seric matern în primul trimestru (dozarea βHCG şi a PAPP-A)• • screening-ul seric matern în trimestrul II(dozarea AFP, βHCG şi a UE3)• • ecografia morfologică în trimestrul IIcare poate vizualiza anomaliile cardiace, defectele

de tub neural, retardul de creştere intrauterină• Evoluţie şi prognostic• Sindromul Edwards este o boală foarte gravă cu prognostic rezervat, doar 5% dintre

copii supravieţuiesc vârstei de 1 an. 70% dintre decese sunt datorate stopului cardio-respirator. Supravieţuirea pe termen lung este excepţională, există riscul apariţiei tumorii Wilms şi a hepatoblastomului, iar retardul mintal este sever.

• Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire• Trisomia 18 nu are tratament curativ. Fiind o boală foarte gravă pacienţii au nevoie de

îngrijire specială într-o unitate spitalicească de terapie intensivă. Pentru cei care supravieţuiesc pe termen lung:

• • corecţii chirurgicale ale anomaliilor congenitale;• • kinetoterapie;• • consiliere psihologică;• • consult genetic.

SindromulCri-du-chat

• Sindromul Cri-du-Chat• Definiţie clinică• Sindromul cri-du-chat, cunoscut şi ca sindromul 5p- sau monosomia 5p este cauzat

de o anomalie de structură cromozomială: lipsa unui fragment din braţul scurt al cromozomului 5. Nou-nascuţii cu această boală au adesea un plâns caracteristic, asemănător sunetelor pe care le scoate o pisică, de unde şi numele sindromului.

• Frecvenţa bolii• Sindromul 5p- este o boală rară, incidenţa bolii fiind de 1:20.000-1:50.000 de nou-

nascuţi. Apare la toate rasele umane şi este ceva mai frecventă la subiecţii de sex feminin.

• Aspecte genetice• Sindromul cri-du-chat este cauzat de lipsa (deleţia) unui fragment al braţului scurt al

cromozomului 5. Acest lucru se notează prin convenţie 5p- (p este braţul scurt al oricărui cromozom). Dimensiunile acestui fragment diferă de la un individ afectat la altul, cu cât fragmentul este mai mare, cu atât boala este mai severa. Semnele şi simptomele bolii sunt determinate de pierderea mai multor gene localizate pe fragmentul cromozomial care lipseşte.

• Majoritatea cazurilor nu sunt moştenite. Deleţia 5p apare ca eveniment întâmplător în timpul formării celulelor reproductive (spermatozoizi sau ovule) sau în timpul vieţii embrionare precoce. Cauzele nu sunt cunoscute, iar boala nu poate fi prevenită.

• Aproximativ 10% din persoanele cu sindrom cri-du-chat moştenesc cromozomul 5 „incomplet” de la unul din părinţi, deşi acesta este sănătos. În acestă situaţie, părintele este purtătorul unui alt tip de anomalie cromozomială, numită translocaţie reciprocă „echilibrată”, în care nici nu se pierde şi nici nu se câstigă ADN( 2 sau mai mulţi cromozomi schimbă între ei fragmente, dar cantitatea totală de ADNdin celulă rămâne constantă, de aceea individul respectiv nu prezintă niciun semn de boală). În schimb, aceste anomalii de structură cromozomială pot deveni „neechilibrate” când sunt transmise generaţiilor următoare. Copiii pot moşteni rearanjamente cromozomiale cu un fragment suplimentar sau fără un fragment de cromozom.

• Semne clinice• Tabloul clinic variază de la un individ la altul, probabil în funcţie de lungimea

fragmentului care lipseşte:• • plâns caracteristic, „ascuţit”• • greutate mică la naştere şi dezvoltare fizică întârziată• • retard mintal (dezvoltare psihică întârziată)• • dezvoltare întârziată sau incompletă a achiziţiilor motorii• • cap mic (microcefalie)• • anomalii ale feţei: ochi îndepărtaţi (hipertelorism), şi îndreptaţi în jos (fante

antimongoliene), epicantus (pliu cutanat suplimentar în unghiul intern al ochiului)• • bărbie mică (micrognaţie), urechi jos implantate şi malformate• • tonus muscular scăzut (hipotonie)

• Diagnostic. Metode de diagnostic• Când există o suspiciune clinică a acestui sindrom (de obicei la naştere), diagnosticul de certitudine se

face prin cariotip sau o altă tehnică mai amănunţită, numita FISH (după recoltare de sânge venos).• Sfat genetic. Diagnostic prenatal• Se recomandă efectuarea cariotipului ambilor părinţi ai unui copil cu sindrom cri-du-chat, pentru a şti dacă

vreunul din ei este purtătorul unei anomalii cromozomiale echilibrate. În această situaţie, se recomandă efectuarea diagnosticului prenatal pentru sarcinile ulterioare ale cuplului respectiv. Se poate determina cariotipul fetal convenţional sau se foloseşte tehnica FISH pe celule obţinute fie prin biopsie de vilozităţi coriale Dacă ambii parteneri au cariotip normal, riscul de a avea un al doilea copil cu sindrom cri-du-chat (riscul de recurenţă) este foarte mic.

• Evoluţie si prognostic• Evolutia depinde de severitatea retardului mental şi anomaliilor fizice. Jumătate din copii învaţă să

vorbească suficient cât să poată comunica. Unii învaţă să folosească propoziţii scurte, alţii doar cuvinte şi gesturi (limbajul semnelor).

• Alte caracteristici: dificultăţi de alimentare, hiperactivitate, deformări ale coloanei vertebrale (scolioză). Un număr mic de copii se nasc cu malformaţii ale organelor interne care le pot pune viaţa în pericol. În lipsa acestora speranţa de viaţă este normală.

• Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire• Nu există tratament specific care să ducă la vindecarea bolii, ci doar tratament care ameliorează anumite

manifestări ale acesteia. • Pacienţii cu sindrom cri-du-chat trebuie să beneficieze de supravegherea continuă a unei echipe formată

din părinţi şi medici, necesită stimulare continuă fizică şi intelectuală, pentru a-şi putea atinge potenţialul maxim.

• Viaţa cotidiană• Aceste persoane sunt prietenoase, vesele şi pot avea o viaţă socială satisfăcătoare. Persoanele cu retard

mintal sever nu se pot îngriji singure şi nu pot avea o viaţă socială normală.

SindromulPatau

• Sindromul Patau, numit si trisomia 13, este o afectiune congenitala caracterizata de prezenta in plus a unui cromozom 13. Cromozomul in plus determina numeroase malformatii fizice si mentale, in special afectiuni cardiace. Sindromul Patau a fost denumit dupa doctorul Klaus Patau, care a descoperit in 1960 acest sindrom si asociatia sa cu trisomia.

• Copiii mostenesc in mod normal 23 de cromozomi de la fiecare parinte, avand in total 46. Un om sanatos are 46 de cromozomi: 22 de perechi de cromozomi prezenti la ambele sexe, fiind formate din cromozomi autozomi sau somatici, si o pereche de cromozomi prezenta in combinatie diferita la barbati si femei, formata din cromozomi gonozomi sau cromozomii sexului.

• In mod normal exista cate 2 copii ale fiecaruia dintre cei 23 de cromozomi, cate o copie de la fiecare parinte. Afectiunea, numita trisomie, apare atunci cand 3 in loc de 2 copii ale unui cromozom sunt prezente la un embrion uman in dezvoltare.

• Cromozomul 13 in plus nu este singura cauza a sindromului Patau. Alte modificari ale cromozomului 13 ca translocatia, pot duce de asemenea la acest sindrom. Trisomia 13 apare la unul din 10.000 de copii nou-nascuti. In majoritatea cazurilor aceasta afectiune nu se mosteneste, ci este rezultatul unei malformatii a diviziunii celulare care apare dupa fecundare.

• Cauze si simptome• Severitatea simptomelor sindromului Patau variaza in functie de malformatia

cromozomiala, de la foarte grave la aspect aproape normal al copilului.• Trisomia 13 completa, care este prezenta in majoritatea cazurilor, duce la cele

mai grave si numeroase malformatii interne si externe. Frecvent creierul nu se divide in emisfere, iar capul capata un aspect neobisnuit de mic (microcefalie). Maduva spinarii se poate exterioriza din cauza unei malformari a coloanei vertebrale.

• Copiii care supravietuiesc copilariei prezinta un retard mental accentuat si atacuri de cord.

• In cazuri foarte rare sindromul Patau poate exista impreuna cu sindromul Klinefelter sau alte anomalii cromozomiale.

• Trasaturile faciale ale persoanelor afectate par aplatizate. Urechile sunt de obicei malformate si jos inserate. Alte trasaturi fizice caracteristice afectiunii pot include gat scurt si gros, cu hemangioame pe ceafa, degete in plus, degete flectate in palma, calcaie proieminente, coaste lipsa, amprente modificate, malformatii genitale

• In majoritatea cazurilor copiii afectati de acest sindrom prezinta insuficienta respiratorie si defecte cardiace.Rinichii si tractul gastro-intestinal sunt de asemenea afectate cu chisturi. Aceste defecte sunt frecvent severe si pun in pericol viata.

• Diagnostic• Sindromul Patau este detectabil in cursul sarcinii prin ecografie,

amniocenteza si prelevarea de monstre din vilozitatile corionice. La nastere numeroasele malformatii ale nou-nascutului indica posibilitatea unei anomalii cromozomiale.

• Trisomia 13 este diagnosticata prin determinarea cariotipului sau alta procedura de examinare a tiparului genetic. Determinarea cariotipului implica separarea si izolarea cromozomilor prezenti in celulele prelevate de la pacient. Cei 22 de cromozomi autozomi se identifica dupa marime, de la cel mai mare la cel mai mic. Cromozomii sexuali de asemenea se identifica. Diagnosticul de sindrom Patau este confirmat de prezenta a 3, in loc de 2, copii ale cromozomului 13.

• Tratament• Pentru copii nascuti cu malformatii severe si ireversibile nu exista tratament.• Insa, copiii cu prognostic mai bun necesita tratament medical pentru a

corecta malformatiile structurale si complicatiile asociate acestor malformatii. Pentru problemele nutritionale (de hranire) se pot folosi diferite pozitii, tehnici speciale si formule alimentare. Se poate efectua alimentatia prin sonda, ceea ce reprezinta introducerea unei sonde in stomac. Malformatiile structurale cum ar fi buza si palatul despicat pot fi corectate prin interventii chirurgicale

• Un baiat de 14 ani din Virginia, SUA, a fost diagnostcat cu sindromul Guillain-Barre, la cateva zile dupa ce a fost vaccinat impotriva virusului H1N1, scrie, joi, msnbc.msn.com. Aceasta maladie poate fi fatala, ataca nervii periferici, provoca paralizie si incapacitatea de a respira.

•    Jordan McFarland, care practica atletism la nivel profesionist, a ajuns la spital in scaun cu rotile, cu dureri groaznice de cap si de picioare si spasme musculare. Dupa ce a fost investigat de medici, adolescentul a fost diagnosticat cu sindromul Guillain-Barre. Boala a intervenit in urma vaccinarii impotriva gripei porcine.

•    Baiatul va avea nevoie de patru pana la sase saptamani de supraveghere atenta si de terapie fizica, pentru a-si reveni. “Doctorii mi-au spus ca ma voi recupera, dar voi avea nevoie de ceva timp”, a declarat Jordan.

•    Reprezentantii spitalului au refuzat sa faca comentarii asupra cazului, chiar daca jurnalistii au obtinut permisiunea familiei de a-l face public.

• La sfarsitul lunii iulie a acestui an, autoritatile sanitare britanice i-au avertizat pe neurologi sa fie in alerta in momentul declansarii campaniei de vaccinare impotriva gripei porcine. Motivul? Un vaccin similar este suspectat ca a provocat o boala neurologica rara si decesul a 25 de pacienti in SUA, in 1976.

•    Avertismentul a fost facut printr-o scrisoare a Health Protection Agency din Marea Britanie care, in data de 29 iulie, a fost trimisa unui numar de 600 de specialisti in neurologie. Scrisoarea avertiza ca un vaccin similar impotriva gripei porcine, care a fost testat in 1976 in Statele Unite, era asociat sindromului G

• Vaccinul împotriva gripei AH1N1 distribuit populaţie din Franţa este pus sub semnul întrebării, ca urmare a posibilelor sale efecte secundare.

•    Semnalul de alarmă a fost tras în prima zi a campaniei naţionale de vaccinare. Se presupune că vaccinul împotriva gripei AH1N1 este posibil să declanşeze aşa numitul Sindromul Guillain-Barre, o boală rară a sistemului nervos.

•    Potrivit France 3 „o tânără a fost diagnosticată cu sindrom Guillain-Barré, o tulburare neurologică care afectează nervii periferici, la şase zile după ce femeia a primit o injecţie de Pandemrix, vaccin împotriva virusului gripei A H1N1, produs de firma GlaxoSmithKline (GSK). Pandemrix este vaccinul cu care francezii au fost injectaţi începând cu 20 octombrie. Femeia prezintă simptome uşoare, manifestate prin furnicături şi pierderi de sensibilitate.

•    Sindromul Guillain-Barre provoacă anual în Franţa spitalizarea a 1700–1800 persoane, conform unui oficial din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Sportului din Franţa. “În cele mai multe cazuri de debutul, sindrom Guillain-Barré este legat de un focar, bacterian sau viral”, potrivit reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii şi Sportului din Franţa. Roselyne Bachelot de la Ministerului Sănătăţii a declarat că “atribuirea sindromului Guillain-Barré vaccinării împotriva gripei AH1N1 necesită o expertiză amănunţită, care va fi efectuată de către Agenţia Europeană pentru Siguranţa Produselor (AFSSAPS), urmând ca aceasta să publice un buletin de farmacovigilenţă în cursul zilei de azi”.

•    Vaccinarea împotriva gripei AH1N1 a început joi în Franţa, însă în ciuda campaniei de informare, demarată de către autorităţile sanitare din această ţară, doar 20 % din francezi iau în considerare realizarea vaccinului. Motivul acestei respingeri este teama de efectele secundare ale vaccinului împotriva gripei porcine

Sindromul Down

• Sindrom Down• Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecţiune cromozomială (o

afecţiune din naştere, care este prezentă la copil încă din momentul conceperii) cauzată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar. În 1959, geneticianul de origine franceză, profesorul Jérôme Lejeune, a descoperit că sindromul Down era cauzat de prezenţa unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un număr total de 47 de cromozomi în loc de 46.

• Un „Sindrom” reprezintă o suită de semne şi caracteristici. Denumirea „Down” provine de la medicul englez, John Langdon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit. În fiecare zi, în Regatul Unit al Marii Britanii se nasc între unul şi doi copii cu sindrom Down, ceea ce înseamnă că un copil dintr-o mie suferă de acestă afecţiune. În România nu există o statistică, dar având în vedere faptul că la nivel modial incidenţa este de aproximativ 1-800 naşteri, se poate estima că sunt în jur de 30.000 de persoane cu trisomie 21.

• Toate persoanele cu Sindrom Down prezintă un anumit grad de dificultate de învăţare (retard mental). Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta şi este imposibil de apreciat în momentul naşterii cât de grav va fi.

• Cauze • Până în acest moment nu se cunosc cauzele prezenţei cromozomului

suplimentar numărul 21. Acesta poate proveni fie din partea mamei, fie din partea tatălui. Cel mai frecvent întâlnit tip de sindrom Down întâlnit, Trisomia 21 Standard (cunoscută şi sub denumirea de Trisomie 21 primară sau Trisomie 21 normală), apare ca urmare a unei diviziuni celulare necorespunzătoare fie la formarea ovulului, fie la formarea spermatozoidului care are 24 în loc de 23 de cromozomi. Atunci când acest ovul sau sperma fuzionează cu un ovul sau spermă normală, prima celulă a dezvoltării copilului are 47 de cromozomi în loc de 46, şi în consecinţă celulele copilului vor prezenta 47 de cromozomi. Nu există nici o modalitate de prezicere dacă o persoană este predispusă în producerea ovulelor sau spermei cu 24 de cromozomi. Este cunoscut faptul că la mamele mai în vârstă riscul de a da naşte unui copil cu Sindrom Down este mai mare, dar motivul rămâne în continuare necunoscut.

• Trisomia 21 standard nu este ereditară. Totuşi, odată ce aţi născut un copil cu Sindrom Down probabilitatea să aveţi un alt copil cu aceeaşi afecţiune, este destul de mare. Per ansamblu, această probabilitate este între 1 la 100 şi 1 la 200, care este în mod considerabil mai redusă decât probabilitatea să-i spunem de a avea gemeni pe neaşteptate.

• Simptomatologie• De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic în perioada neonatală sau la sugar, datorită

dismorfiilor evocatoare care, deşi variază la diferiţi pacienţi, realizează un aspect fenotipic caracteristic (1). Nou-născutul cu trisomie 21 are talia şi greutatea sub limita normală corespunzatoare vârstei, hipotonie musculară, hiperextensibilitate articulară şi reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-născutul prezintă craniul mic şi rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat şi fontanele largi care se vor închide cu întârziere. Faţa este rotundă, profilul facial este plat datorită hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar fruntea este bombată. Fantele palpebrale sunt orientate oblic, în sus şi înafară. Aproximativ jumătate dintre pacienţi prezintă epicantus. Toţi nou-născuţii cu sindrom Down trebuie examinaţi de către un specialist pentru depistarea cataractei congenitale şi a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite, nistagmus, opacifierea cristalinului) (2). Irisul poate avea un aspect pătat (petele Brushfield). Aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase,rotunde sau neregulate şi se dispun ca o coroană la joncţiunea treimii mijlocii cu treimea externă a irisului.Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde şi displazice. Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este proeminent (3). Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia şi surditatea poate afecta 50% din pacienţi cu sindrom Down, la orice vârstă (4). Gura este mică, deschisă, cu protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de şanturi (limbă plicaturată, scrotală). Bolta palatină este inaltă şi îngustă. Gâtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafă. Mâinile sunt scurte si late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) şi cu un singur pliu de flexie palmară (pliu simian). Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezintă malformaţii congenitale cardiovasculare. Dintre aceşti copii 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular complet (5,6). O altă malformaţie congenitală cardiovasculară care poate sa apară este reprezentată de canalul atrioventricular comun. Pacienţii cu sindrom Down prezintă retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de inteligenţă poate să scadă după primii ani de viaţă.