simbolismul liturgic an ii sem 2

7/26/2019 Simbolismul Liturgic an II Sem 2

http://slidepdf.com/reader/full/simbolismul-liturgic-an-ii-sem-2 1/8

SIMBOLISMUL LITURGIC

Etimologic, simbolul semnifică un semn material care evocă, la nivel mental, oaltă realitate decât cea văzută, un indicator spre ceea ce este dincolo de el. Simbolulnu este o realitate pentru sine, ci el există în funcţie de o altă realitate la care trimite şi

pe care o face prezentă. Simbolul participă la puterea realităţii pe care o reprezintă,făcând-o prezentă, pe când semnul nu are această participare. Simbolul uneşte relativdouă planuri, cel senzorial şi cel spiritual, întrucît cele două realităţi nu suntidentice, ci se face o trecere de la văzut la nevăzut, de la material la spiritual, pecare o cere şi o presupune simbolul. El nu este un simplu semn, ciar dacă ambeletrimit la o realitate care este dincolo de ele. !n anticitatea greacă, simbolul era un semn de recunoaştere, sau deidentificare. "orelaţia cu transcendenţa este nota caracteristică simbolului creştin. "aşi semn de recunoaştere apar în paleocre tinism diferite semne simbolice, cum ar ș

fii, de pildă, simbolul peştelui, prin care cineva dovedea că este creştin. Simbolulreligios învăluie, dar şi dezvăluie o prezenţă spirituală, descoperind dimensiuneafundamentală a realităţii, întrucît tot ceea ce vedem nu este decât cipul, icoana

prototipului divin. #ărintele $umitru Stăniloae, precizează% &Simbolul şi simbolizarea presupun existenţa a două lumi, a două ordine de existenţă... Simbolul este puntea între două lumi... el arată nu numai că există o altă lume, ci şi că e

posibilă o unire între cele două lumi. Simbolul deosebeşte dar şi leagă două lumi.'(

Simbolul descoperiră altceva, o altă lume, cuprinzând în sine două realităţi,văzută şi nevăzută )spirituală*, care sunt unite epifanic, nu logic. Esenţa simboluluieste depăşirea prin el a diotomiei realităţii şi a simbolismului ca nerealitate, întrucâtrealitatea se cunoaşte, înainte de toate, ca împlinire a simbolului, iar simbolul caîmplinire a realităţii. + realitate poate descoperi o altă realitate, numai în măsura încare ea însăşi poate lua parte la realitatea spirituală la care trimite şi pe care o poateîntrupa.

Sfânta iturgie reprezintă, în esenţă spaţiul privilegiat al #arusiei liturgic-sacramentale a ântuitorului /ristos, fiind unica teofanie, transfigurarea lumii iș

icoana !mpărăţiei Sale.

1 #r. #rof. $r. $umitru Stăniloae, Simbolul, anticipare şi temei al posibilităţii icoanei, Studii 0eologice 12)(345*, nr. 5, p. 67(.

2 ibidem

1



8aloarea simbolico-mistică a Sfintei iturgii a cunoscut, le-a lungul vremiidouă modalităţi de exprimare% cea specifică şcolii din 9lexandria, şi cea împărtă ităș

de şcoala din 9ntioia. #rima vedea în :iserică, 0aine şi în Sfânta iturgie, înspecial imaginea unor realităţi cereşti )m;stagogia alexandrină* caracterizată prin

anagogie, i înfăţişa celebrarea liturgică ca pe o pregustare a !mpărăţiei cerurilor. "eaș

de a doua, cea antioiană, accentua latura istorică şi tipologică, insistând mai mult perelaţia dintre Sfânta iturgie şi evenimentele vieţii pământeşti ale ântuitorului/ristos7.

<evoia spaţiului bisericesc este nevoia spaţiului consacrat, care asigurăintensitatea maximă a dialogului între persoane. $e aceea pentru ortodocşi, spaţiul

bisericesc este spaţiul liturgic prin excelenţă, în care nu numai se actualizeazăevenimentele esenţiale ale istoriei mântuirii, făcându-i participanţi, ci în ea seexperiază istoric împărăţia Sfintei 0reimi. Sfântul axim ărturisitorul afirmă

ideea că loca ul bisericesc este cip al crea iunii cosmice i al omului, ca biserici înș ț șdevenire posibilă%'întreg cosmosul, fiind în chip în elegător o biserică nefăcută deț

mână, indică prin aceasta biserica făcută de mână. Există în ea un loc sfânt al preo imii, întrucât are lumea de sus, care s-a dat puterilor de susț i are naosul,ș

întrucât cuprinde locul de !os, care s-a rezer"at acelora, cărora li s-a rânduit "ia aț

sim urilor ț '6.$upă Sfântul Simeon al 0esalonicului sfin irea bisericii înseamnă sălă luireaț ș

lui $umnezeu "el în 0reime în ea i de aceea, credinciosul are constiin a prezen eiș ț ț

i lucrării lui $umnezeu în ea, a faptuș lui că numai aici, în slu=bele săvâr ite în eaș

de către preot, !l poate întâlni sacramental pe /ristos, "el înviat. 0ocmai de aceea#ărintele Stăniloae foloseşte pentru locaşul bisericesc sintagma >cerul pe pământ

sau centrul liturgic al creaţiei>4 , în care#se înfăptuie te continuu paradoxul$ prinș

cruce la în"iere, prin mormânt la "ia ă, prin împărtă ania prezentă la unirea cuț ș

%el ce prin !ertfă S-a înăl at la mărire#ț & . <umai biserica, ca i comunitate, areș

con tiin a înaintării ei spre $umnezeu oferind spa iului liturgic caracter de bisericăș ț ț

actualizată5. #artea văzută a crea iunii cosmice numai în solidaritate cu loca ulț ș

bisericesc i cu sinaxa poate 'ș a!unge în starea de biserică actualizată sau de

3 ect. dr. "iprian Streza, 'iturghia Sfântului (oan )ură de *ur-(coană a împără iei i prezen ăț ș ț

sacramentală, ?evista 0eologică, Sibiu, nr. 6, @@5, p. (A7

4 #r.#rof. $r. $umitru Stăniloae, Spiritualitate i comuniune în 'iturghia ortodoxă,ș "raiova, (3A4 , p. (@

5 ibidem, p. 5

6 ibidem, p. 6A

2



biserică extinsă' A. !n spa iul liturgic în care se reune te comunitatea rugătoare,ț ș

$umnezeu se află pe masa Sfântului 9ltar, în trupul i sângele lui /ristos.ș

9rta :isericii este prin esenţă, o artă liturgică, care nu numai că asigurăspa iul de manifestare i de exprimare al cultului, ci i îl completează în modț ș ș

plenar. 9rta sacră şi iturgia alcătuiesc un întreg, atât prin conţinutul lor, cât şi prin simbolurile prin care se exprimă. 0extul decurge din imagini, ea îi împrumutătemele sale iconografice şi modul de a le exprima. !ntregul ritual liturgic este oicoană a vieţii ântuitorului /ristos, în perspectiva mântuirii.

"ondi ia umană are menirea unei conexiuni între lumea văzută şi cea nevăzută,ț

iar legătura dintre cele două realităţi se face prin utilizarea de tipuri, imagini, analogiişi simboluri, în conformitate cu modul nostru de gândire şi de exprimare. !n acestsens, Sfântul 1oan $amascin precizează % & +n dumnezeiasca Scriptură găsim foartemulte expresii analogice şi simbolice, antropomorfice, după modul nostru omenescde gândire. rebuie să se ştie că noi fiind îmbrăcaţi în trupul acesta gros nu putem

înţelege şi exprima acti"itatea dumnezeiască fără a întrebuinţa imagini. oate, câte s-au spus în modul nostru de gândire, exprimă antropomorfic pe umnezeu şi sunt spuse în mod analogic şi simbolic, a"ând un sens mult mai înalt, pentru cădumnezeirea este simplă, fără formă şi nenumită, astfel suntem puşi în situaţia de aexprima lucrurile care sunt mai presus de noi în modul nostru de a fi'3.

1coana precum şi Evangelia aparţin iturgiei. !n orice icoană a lui /ristos, precum şi în Sfânta Scriptură se poate &privi' iconomia $omnului !ntrupat. !niturgie însă, lucrarea de mântuire nu este numai reprezentată, ci şi actualizată.0otul în cult, prin lucrarea Sfântului $u, este într-o armonie deplină% cuvântul,

cântarea, aritectura, cultul. #recum nu se oficiază Sfânta iturgie fără rugăciuni,tot la fel nu se săvâr e te fără icoane.ș ș

!n cadrul Sfintei iturgi, scrie #ărintele Stăniloae, '... întâlnirea tainică cu persoanele reprezentate în icoane este un fel de pregătire spre întâlnirea maideplină cu ristos în aina Euharistiei'(@. 1coanele sugerează prezen a lui /ristosț

i a sfin ilor în spa iul liturgic, facilitând comuniunea ob tii rugătoare cu Sfântaș ț ț ș

0reime, cu aica $omnului i cu sfin ii. #rezen a euaristică, nefiind din rândulș ț ț

7 ibidem, p. (7

8 ibidem, p. (6

9 Sfântul 1oan $amascin, ogmatica, 1, (7, trad. rom. de #r. "icerone 1ordăcescu, :ucure ti, (37B, p. 7Aș

10 #r.#rof. $r. $.Stăniloae, Spiritualitate i comuniune în 'iturghia ortodoxăș , p. 5@

3



celor văzute este o prezen ă mistică. "eea ce se vede, pâinea i vinul, dupăț ș

prefacere, devin pur i simplu identice cu 0rupul înviat, ceresc al lui /ristos, fărăș

să se opereze însă, ceva i în planul văzut.ș $e aceea Euaristia nu poate servinicidecum ca icoană, deoarece este numai C%ina omnuluiC, care trebuie

consumată i nu contemplată. $in acest motiv, icoana î i păstrează un rol liturgic iș ș ș

epifanic permanent i care nu este suprimat de prezen a euaristică aș ț

ântuitorului./ristos este mărturisit şi actualizat în diferite moduri, astfel încât omul i-a

parte la realitatea spirituală cu întreaga sa fiinţă((. #entru a se armoniza , #fiecaredintre elementele componente ale unei biserici trebuie, înainte de toate, să fie

subordonate ideii generale şi să renunţe, prin urmare, la orice ambiţie de a !ucaun rol propriu, de a se pune în "aloare prin el însuşi. (coana, cântarea, încetează

de a mai fi arte, ce au, fiecare în parte, o cale proprie, independentă de acelorlalte, pentru a de"eni forme diferite, exprimând - fiecare în felul său / ideea generală de 0biserică#, adică un uni"ers transfigurat, prefigurarea păcii care "a să "ină. *ceasta este singura cale prin care fiecare artă ce constituie o parte aunui tot armonios poate să atingă plenitudinea.'(

Dândirea teologică, cu referire la Sfânta iturgie a determinat interpretareafiecărui act liturgic în parte. ?itualurile i actele liturgice au primit o simbolisticăș

proprie, de re-prezentare în mod văzut a ceea ce iturgia euaristică împlineasacramental.

Sfânta iturgie împlineşte pregătirea personală a fiecăruia şi pregătireacomunităţii pentru Euaristie fiind ultima şi cea mai importantă etapă a acestei

pregătiri, o împreună înaintare a :isericii, călăuzit de /ristos, spre recunoaştereaşi primirea irelui. Fiecare iturgie este astfel o actualizare a drumului spreEmaus )c. 6, (7-74*% /ristos vine în mi=locul nostru şi ni se dăruieşte mai întâi

prin cuvintele Sale făcând să Cardă inimile în noiC )c. 6, 7* şi să se nască în noicredinţa care să ne a=ute să- recunoaştem şi să- primim în Euaristie. Sfântaiturgie este urcu ul crea iei spre desăvîr irea ei i spre preaslăvirea 0reimii prinș ț ș ș

=ertfa Fiului lui $umnezeu făcut om i prin împărtă irea de ea. !ntrupareaș ș

$omnului ca om netrecător i dăruirea Sa ve nică 0atălui împreună cu noi esteș ș

condi ia desăvâr irii creaturii i a preamăririi lui $umnezeu de către ea.ț ș ș ?eceptarea

11 ect. dr. "iprian Streza, op.cit., p. (A4

12 eonid GspensH;, (coana, "edere a lumii duho"niceşti, în% eonid GspensH;, :oris :obrinsHo;, Stepan :igam,1oan :izău, %e este icoana1, 9lba 1ulia, @@4, p. @.

4



misterului euaristic şi iniţierea în înţelegerea şi experierea lui a fost una din preocupările cele mai importante ale :isericii. #ornind de la ritualul euaristic,#ărintele $. Stăniloae reuşeşte nu doar să ofere o explicare unică a actelor Sfinteiiturgii, cât mai ales să integreze înţelegerea misterului prezenţei lui $umnezeuîn :iserică în cadrele teologiei răsăritene, men inând un ecilibru perfect întreț

viaţa liturgică, exprimarea dogmatică şi experienţa ascetică a :isericii.$imensiunii ascetice i se oferă o descidere liturgică prin cultul :isericii, ca bază aascensiunii mistice. Gnirea lui $umnezeu şi a omului în #ersoana divino-umană a lui /ristos estemodelul, scopul ultim şi sensul existenţei creaţiei. iturgia este în esenţă o ieşire aiubirii lui $umnezeu spre lume, pentru a atrage prin iubirea Sa toate făpturile laviaţa de comuniune intratreimică. Ea con ine acel dinamism universal careț

îndreaptă tot cosmosul spre unirea cu $umnezeu. ?itualul #roscomidiei simbolizează, deopotrivă <a terea $omnului precum iș ș

=ertfa Sa mântuitoare. #roscomidia se oficiază pe baza faptului împlinit al întrupăriii răstignirii lui /ristos. /ristos întrupat i răstignit continuă să fie cu cei ce cred înș ș

El, prin rugăciune i prin acte simbolice. #ărintele $. Stăniloae afirmă%'ș ristos nueste prezent în Sfânta 'iturghie numai în momentul prefacerii pâinii i a "inului înș

trupul i sângele Său. in acest moment începe o prezen ă a 'ui ca a celui ce seș ț

une te cu noi după ce i-a terminat lucrarea Sa mântuitoare pe pământ i se aflăș ș ș

înăl at la cer, prin chipul pâinii i "inului. ar până la această unire El ne faceț ș

oarecum contemporani cu Sine în drumul Său împlinit pe pământ pentru noi.

*ceastă împreună călătorie cu noi are în ea o anumită tainnică realitate23

'. /ristoseste prezent în mod actual atât în actele #roscomidiei cât i în cele ale Sfinteiș

iturgi în grade de prezen ă i de lucrare diferite, care se succed i ciar uneori seț ș ș

suprapun% ' +n ristos omnul cel etern este lucrător trecutul, prezentul i "iitorul ș

care sunt condensate, nu despăr ite. %redincio ii trăiesc toate actele lui ristosț ș

ca prezente i ca "iitoare. Eternitatea lui ristos nu este un gol lipsit de fapteleș

să"âr ite de El în timp, ci este plină de ele. oată Sfânta 'iturghie nu este numai oș

istorisire a ceea ce a făcut 4ântuitorul ristos în trecut, ci i o prezen ă a lui,ș ț

lucrător acum. +n Sfânta 'iturghie totul este prezent, fără însă a se anula

trecutul '(6.

13 #r.#rof. $r. $.Stăniloae, op. cit . p. ((@-(((

14ibidem, p. 113

5



#rima parte a Sfintei iturgi propriu-zise, iturgia celor cema i sau aț

cemării i învă ăturii, reprezintă, pentru #ărintele $umitru Stăniloae 'ș ț înaintareacomună în împără ia Sfintei reimiț ', în care încetăm să mai voim ceva contrar voiilui $umnezeu, cum se exprima Sfântul axim ărturisitorul(4. !ntr-un sens mai

larg, to i credincio ii sunt mereu cema i de a nu rămâne în starea în care se găsescț ș ț

ci de a accede spre condi ia spirituală care să-i învrednicească de a participa laț

aducerea =ertfei euaristice, în sensul în care Sfântul Drigore de <;ssa consideră cătoată via a cre tinilor este un ir de 'ț ș ș epectaze', de înaintare spre trepte superioare.!naintarea în iturgie spre momentul suprem al împărtă irii cu 0rupul şi Sângeleș

$omnului presupune o scimbare lăuntrică treptată prin primirea ranei teologice,mâncarea şi băutura "uvântului.

$upă Sfântul axim ărturisitorul, cuvintele care înceie iturgia celor

cema i%'ț cei chema i ie i iț ș ț ', au un sens mereu actual i pentru că reprezintă pe ceișce de i cema i, nu trec la starea de credincio i adevăra i i de aceea la Iudecataș ț ș ț ș

finală, vor fii despăr i i de cei ce au crezut )ț ț %ă mul i sunt chema i, dar pu ini ale iț ț ț ș ,atei, 2211, (6*(B. !ntreaga Sfântă iturgie este mi carea comunită ii în duul deș ț

=ertfă a lui /ristos, spre unirea deplină cu El, dar i spre =ertfirea reciprocă între ei,ș

din puterea =ertfei ui(5. 0oate momentele timpului liturgic umplute cu slava lui$umnezeu, cu sfin irea de către preot i credincio i a numelui ui, î i cer arătatăț ș ș ș

această calitate, astfel încât timpul liturgic devine un timp binecuvântat. !n timpulliturgic intră prin /ristos eternitatea, în care, în mod paradoxal înaintăm i noi,ș

datorită lui $umnezeu, făcut om(A.9 doua parte a Sfintei iturgi, iturgia credincio ilor sau a Iertfei i aș ș

Sfintei împătră anii are în centru Sfântaș Euaristie care transcede succesiuneatimpului, astfel încât condi ia umană este plasată, prin arvună, în esatologie, înț

via a ve nică viitoare, transfigurată prin $uul lui $umnezeu. a voodul mareț ș

comunitatea rugătoare, pregătită prive te în tăcere uimită 0aina cea mare, peș

15 Sf. axim ărturisitorul, *mbigua, #S:, A@, trad. rom de #r. #rof. $. Stăniloae, Editura 1nstitutului biblic al :+?, :ucure ti, (3A7, cap. 5@, p. 34ș

16Sf. axim ărturisitorul, 45stagogia, trad. rom de #r. #rof. $. Stăniloae, Editura 1nstitutului biblical :+?, :ucure ti, @@@, p. @ș

17#r.#rof. $r. Ene :rani te,ș Explicarea Sfintei 'iturghi după 6icolae %abasila, :ucure ti, (367, p. 5Aș

18 #r.#rof. $r. $.Stăniloae, op. cit . p. (@

6



!mpăratul care se arată, acoperit de smerenie, în 1erusalim, să se =ertfească dus peDolgota compătimirii i spre mormânt, încon=urat i slăvit în mod nevăzut deș ș

o tile îngere tiș ș(3. iturgia euaristică este celebrarea iturgiei cereşti veşnice

într-o formă văzută, sub cipurile materiale ale lumii acesteia, fiind totodată pregustarea încă de aici a fericirii !mpărăţiei cerurilor. Ea uneşte pe om cu$umnezeu şi pe oameni între ei şi descoperă sensul esatologic al existenţeiumane. ?ostirea în comun a simbolului de credin ă este semnul ve nicei mul umiriț ș ț

având o orientare esatoligică i 'ș tainică ce o "om aduce în "eci preaîn elepteiț

purtări de gri!ă a lui umnezeu prin ra iunile i modurile uimitoare prin care ne-ț ș

am mântuit '@. Euaristia implică o descidere esatologică i universală. #utereaș

transfiguratoare a lui /ristos vine din =ertfa ui din iubire. Iertfa une te cerul cuș

pământul, iar în mielul în=ungiat este unit $umnezeu cu omul. /ristos devine =ertfă în Euaristie în momentul prefacerii. /ristos este prezent cu trupul i sângeleș

Său pe Sfânta asă, însă, dincolo de înfă i area văzută este El însu i ca =ertfăț ș șîn elegătoare de împăcare în fa a 0atăluiț ț

(.#rin Sfânta !mpărtă anie se înceie circuitul real ontologic al dialogului deș

dragoste între 0atăl, Fiul i noi, prin =ertfa ântuitorului /ristos. Fiecare dintre ceiș

care se împărtă esc primesc din 0rupul lui /ristos ceeea ce se potrive te lui. Seș ș

poate spune că fiecare prime te întreg trupul lui /ristos dar actualizează în sineș

acele puteri ale 0rupului lui /ristos care sunt mai potrivite cu însu irile lui, dar înș

solidaritate cu ceilal i.ț 9stfel, prin Sfânta !mpărtăşanie, act de supremă iubire,omul are acces la asemănare şi identitate, după participare, cu $umnezeuJ Sfânta

!mpărtăşanie este arvună a vieţii viitoare

. !n acest mod complex de a înţelege şi a experia ritualul euaristic,descoperim sensurile lui ascunse prin despătimire, asceză şi viaţă virtuoasă, dar,mai ales, faptul că realismul divin esatologic îmbracă în Sfânta iturgie ainasimbolului. 9stfel, celebrarea euaristică, ca esatologie realizată, dar în curs deîmplinire, ca 0umplere a lumii de sus#, nu poate fi astfel experiată, în toată

profunzimea ei, decât de cei care şi-au subţiat simţurile prin asceză şi s-auconfigurat prin ar după cipul lui /ristos. :iserica, fiind o imagine a lumii,

19 ibidem, p. 74

20 Sf. axim ărturisitorul, 45stagogia, p. 21

21 ibidem, p. 6

22 #r.#rof. $r. $.Stăniloae, op. cit . p. 7(B

7



privită atât din interior, cât şi din exterior, vorbeşte, într-o manieră simbolică,despre realitatea crească şi celebrarea ei liturgică esatologică. a bazasimbolismului liturgic epifanic stă realitatea obiectivă a #atimii de viaţă făcătoare.

Simbolismul liturgic este mai mult o preîncipuire decât o iconizare. Funcţia principală a simbolului liturgic nu este de a crea &emoţii', de a pune în scenăevenimente istorice trecute, ci să dea mărturie despre prezenţa lui $umnezeu înfiecare act sacramental. Simbolul este mediul de întâlnire prin credinţă a omului cu$umnezeu este posibilitatea de accedere spre împărăţia veşnică şi un mi=locesc de

pregustare a fericirii ei, încă din această via ă.ț 0oate actele cultice au valoare în planul ascetic şi în cel esatologic, culminând în împărtăşirea dumnezeiască cu preacuratele şi de viaţă făcătoare taine şi aducând identitatea şi comuniuneaasemănării după participare cu $umnezeu7. Simbolismul euaristic nu este unanti-realism. Simbolism şi realism euaristic, nu numai că nu se exclud reciproc, cise ceamă, se cer unul pe altul. ?ealitatea tainică euaristică este semn al unei

plenitudini viitoare. !ndumnezeirea, pe care 0aina o operează sacramental în noi,anunţă unirea deplină cu $umnezeu din veacul viitor.

23 (bidem, p. 733

8

simbolismul liturgic an ii sem 2

Documents