sfântul ioan hrisostom filosofia greacă, paideia păgână Și credința creștină

7
Sfântul Ioan Hrisostom: Filosofia greacă, Paideia păgână și credința creștină 21 August 2014 Prof. Stylianos Papadopoulos De la începutul activităţii sale de scriitor şi până la sfârşitul vieţii, Sfântul Ioan Hrisostom şi-a delimitat cu orice prilej poziţia faţă de filosofia grecilor, adică a trasat continuu o linie de demarcaţie între teologia Bisericii şi gândirea filosofilor. Acest lucru a fost necesar pentru că în spaţiul antiohian gândirea greacă şi mai ales modul de viaţă al celor ce se ocupau cu filosofia aveau o influenţă adâncă şi asupra creştinilor; şi pentru că monahismul, în special cel local, demonstra că filosofia nu este necesară pentru mântuire; şi pentru că teologi antiohieni, precum Diodor de Tars, dascălul său, şi eretici, precum Apolinarie şi Eunomie, folosind principii filosofice, derapau din punct de vedere teologic sau chiar răspândeau învăţături radical greşite. Prisma absolută a criticii pe care Hrisostom o aplică filosofiei este dacă aceasta conduce către „împărăţia” cerurilor sau împiedică intrarea în împărăţie. Adică nu se ocupă cu problema valorii, frumuseţii sau puterii filosofiei în sine, elemente pe care le acceptă tacit, de vreme ce însuşi foloseşte structuri şi forme ale acesteia. El nu este un istoric al filosofiei, ci un păstor şi catehet, care trebuie să le arate credincioşilor dacă filosofia, pe care aceia o preţuiau mult, contribuie la mântuirea lor. Prin această prismă trebuie înţelese părerile lui Hrisostom referitoare la acest subiect. Deja din decada anilor 370, îngrijindu-se să arate diferenţa fundamentală dintre el, ca creştin, şi gândirea grecească în general, Hrisostom, asemenea multor apologeţi şi asemenea multor Părinţi anteriori lui, consideră că înţelepţii greci nu au formulat vreo părere teoretică însemnată despre Dumnezeu, om şi lume, câtă vreme până şi ideea lor despre Dumnezeul netrupesc o datorează iudeilor (PG 47, 347). Ei nu s-au apropiat de adevăr şi tot ceea ce au creat din punct de vedere filosofic este o glumă: Toţi, de atunci încoace, s-au făcut de râs cu asupra de măsură (= nefăcând excepţie Platon şi Pitagora, care erau cei mai însemnaţi). … aceştia, chiar dacă au scris şi au alcătuit unele [tratate] despre vieţuirea în cetate (πολιτεία) şi despre legi, totuşi în toate s-au făcut de râs mai ruşinos decât copiii. Căci astfel şi-au irosit toată viaţa, hotărând ca femeile să fie comune tuturor, şi viaţa însăşi răsturnând-o cu susul în jos, şi stricând curăţia nunţii, şi alte asemenea lucruri ridicole legiuind. Iar în ce priveşte învăţăturile despre suflet, nu s-au dat înapoi de la nici un fel de exces de ruşine, zicând că sufletele oamenilor se fac muşte, ţânţari şi tufe, şi că Dumnezeu însuşi este suflet (La Ioan, Omilia II 2: PG 59, 30-31).

Upload: alexandru-cretu

Post on 11-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

ggggg

TRANSCRIPT

Sfntul Ioan Hrisostom: Filosofia greac, Paideia pgn i credina cretin

21 August 2014

Prof. Stylianos Papadopoulos

De la nceputul activitii sale de scriitor i pn la sfritul vieii, Sfntul Ioan Hrisostom i-a delimitat cu orice prilej poziia fa de filosofia grecilor, adic a trasat continuu o linie de demarcaie ntre teologia Bisericii i gndirea filosofilor. Acest lucru a fost necesar pentru c n spaiul antiohian gndirea greac i mai ales modul de via al celor ce se ocupau cu filosofia aveau o influen adnc i asupra cretinilor; i pentru c monahismul, n special cel local, demonstra c filosofia nu este necesar pentru mntuire; i pentru c teologi antiohieni, precum Diodor de Tars, dasclul su, i eretici, precum Apolinarie i Eunomie, folosind principii filosofice, derapau din punct de vedere teologic sau chiar rspndeau nvturi radical greite.

Prisma absolut a criticii pe care Hrisostom o aplic filosofiei este dac aceasta conduce ctrempriacerurilor sau mpiedic intrarea n mprie. Adic nu se ocup cu problema valorii, frumuseii sau puterii filosofiei n sine, elemente pe care le accept tacit, de vreme ce nsui folosete structuri i forme ale acesteia. El nu este un istoric al filosofiei, ci un pstor i catehet, care trebuie s le arate credincioilor dac filosofia, pe care aceia o preuiau mult, contribuie la mntuirea lor. Prin aceast prism trebuie nelese prerile lui Hrisostom referitoare la acest subiect.

Deja din decada anilor 370, ngrijindu-se s arate diferena fundamental dintre el, ca cretin, i gndirea greceasc n general, Hrisostom, asemenea multor apologei i asemenea multor Prini anteriori lui, consider c nelepii greci nu au formulat vreo prere teoretic nsemnat despre Dumnezeu, om i lume, ct vreme pn i ideea lor despre Dumnezeulnetrupesco datoreaz iudeilor (PG 47, 347). Ei nu s-au apropiat de adevr i tot ceea ce au creat din punct de vedere filosofic este o glum:

Toi, de atunci ncoace, s-au fcut de rs cu asupra de msur (= nefcnd excepie Platon i Pitagora, care erau cei mai nsemnai). acetia, chiar dac au scris i au alctuit unele [tratate] despre vieuirea n cetate () i despre legi, totui n toate s-au fcut de rs mai ruinos dect copiii. Cci astfel i-au irosit toat viaa, hotrnd ca femeile s fie comune tuturor, i viaa nsi rsturnnd-o cu susul n jos, i stricnd curia nunii, i alte asemenea lucruri ridicole legiuind. Iar n ce privete nvturile despre suflet, nu s-au dat napoi de la nici un fel de exces de ruine, zicnd c sufletele oamenilor se fac mute, nari i tufe, i c Dumnezeu nsui este suflet(La Ioan, OmiliaII 2: PG 59, 30-31).

Sfntul Ioan Hrisostom, icoan bizantin, sec. al XV-lea

Pasajul acesta ca multe altele presupune nu numai cunoaterea i respingerea evident a prerilor elinilor, ci i constatarea c aceste concepii ale lor despre Dumnezeu, lume, om i etic, sunt strine i incompatibile cu nvtura Bisericii. Trebuie desigur subliniat c Hrisostom, interesat aici exclusiv de mntuirea oamenilor, accentueaz nevoia ca oamenii s aib attacrivia nvturilor, ctipetrecerea filosofilor, adic viaa virtuoas (PG 55, 462). Elinii au greit ns nu numai n metafizica lor, ci i n moral, care, cu excepiile de rigoare, era incompatibil cu ethosul cretinilor. Acest lucru l accentua Hrisostom n mod special, deoarece n Antiohia dominau nc obiceiurile elinilor pgni, iar viaa social se scurgea n propriul ei ritm. Efortul su pastoral de a-i face pe cretini contieni de aceast diferen fundamental, astfel nct ei s se distaneze de gndirea i obiceiurile pgnilor, explic i caracterizrile caustice fcute filosofiei greceti camituri, nvtur nebuneasc, vorbe neroadeiosteneal zadarnic(PG 50, 546i536-7; PG 59, 349 i 369-370).Hrisostom i-a descris foarte sarcastic pe filosofii greci, pe corifeii crora, cum ar fi Platon, Aristotel i Pitagora, i condamn pentru concepiile lor metafizice i morale total inadmisibile i copilreti. Vorbete dispreuitor i despre reprezentanii lor din Antiohia (fcnd aluzie poate la binecunoscutul sofist Libanius), deoarece acetia se dovedeau a fi aprtori ai religiei idololatre i ai obiceiurilor acesteia, de care Hrisostom cuta s-i ndeprteze pe asculttorii si cretini. De altfel, Libanius nsui susinea c merg mn n mn concepiile religioase ale elinilor i grija de a le nfia n scris:Cci mi pare c familiare i nrudite sunt acestea amndou, cele sfinte i cuvintele(Cuvntul62, 8).Acceptareaeducaiei(paideia) pgne, ct vreme se ofer i educaie biblicToi cercettorii care socotesc c, n general, Prinii Bisericii au urmrit iizbutitcon-jugareasauarmonizareacretinismului i elenismului caut pasaje sau expresii ale lui Hrisostom n care Sfntul pare s-i accepte pe filosofi sau opera lor. i, de obicei, acetia fac trimitere chiar de la nceput la urmtorul pasaj, a crui continuare d ns sensul lui adevrat:

Sfntul Ioan Hrisostom, icoan bizantin, sec. al X-lea

Ce, dar? Tu zici s drmm colile? Nu zic aceasta, ci s nu surpm zidirea virtuii i s ngropm sufletul de viu; cci atunci cnd sufletul este nelept i virtuos, nu-i nici o pagub dac nu este iscusit n arta vorbirii; dar dac este stricat, atunci cu totul este pgubit, chiar dac limba ar ajunge s griasc cum nu se poate mai miestru pentru c studiul retoricii are nevoie de o purtare bun i cinstit, pe cnd o purtare bun i cinstit n-are nevoie s fie nsoit de talent oratoric, de iscusin la vorb. Putem fi cinstii, cumptai, nelepi, cumini, fr s urmm cursuri de retoric, dar nimeni nu va putea vreodat s ajung convingtor, s aib putere n cuvnt, dac nu are i o purtare bun i cinstit(Ctre tatl credincios11:PG 47, 367).Citete, de vrei, i cele de la noi i cele din afar; cci chiar i acelea sunt pline de aceste exemple) (= de oameni bogai i puternici care au euat i au suferit), dac pe ale noastre le dispreuieti din lips de minte; iar dac admiri cele ale filosofilor, mcar de ei apropie-te Iar dac nu vrei nimic din acestea, gndete-te la nsi firea noastr, cum s-a constituit i unde se sfrete (La II Tes., Omilia I 2:PG 62, 47).Observm c n aceste pasaje Hrisostom arat n primul rnd condescenden i ngduin prin termenii folosii pentru educaia lumeasc; n al doilea rnd, pasajele nu se refer la coninut, adic la teoriile i ideile filosofico-metafizice ale filosofilor greci, ci la nvarea artei cuvntrii, a retoricii, i la exemplificarea fcut din ntmplrile i personajele textelor poetice i a celorlalte texte ale antichitii clasice. Poziia sa condescendent fa de coli se explic prin nevoia pe care o au oamenii de a dialoga, de a cunoate arta cuvintelor, fa de care, n mod evident, ethosuleste infinit mai presus. Ethosul, buna-cucernicie (), nu le dobndete tnrul prin arta oratoric i prin textele ei, ci, pentru a nu fi vtmat de ea, el trebuie s fi dobndit mai nainte buna-cucernicie.

nainte s prseasc Antiohia pentru a merge n Constantinopol, Hrisostom a comentat Epistola ctre Efeseni a Sfntului Pavel i a adus lmuriri n privina prerilor sale, adresndu-se prinilor:

Nu te osteni s-l faci (pe fiul tu) orator, ci nva-l s filozofeze (= s fie cucernic); cci dac aceea (arta oratoriei) nu este, nu-i nici o pagub; dar dac aceasta (arta filosofiei practice) lipsete, nu va putea avea nici un ctig din mii de cuvntri. De purtri (bune) este nevoie, nu de cuvinte; de obiceiuri [bune], nu de iscusin (n cuvnt); de fapte, nu de vorbe. Acestea (faptele) pricinuiesc [ctigarea] mpriei, acestea druiesc i lucrurile cu adevrat bune. Nu ascui limba, ci sufletul curete-l. Nu spun [acestea] mpiedicndu-te s primeti nvtur n acestea, ci mpiedicndu-te s iei aminte numai la ele (cele ale educaiei lumeti). S nu crezi c numai celui ce vieuiete n mnstire i sunt de trebuin acestea nvturi din Scriptur; cci acestea sunt de trebuin mai cu seam copiilor, care urmeaz s intre n viaa aceasta. (La Efes. XXI 2: PG 62, 152)Prin urmare, ntietate trebuie s aib studierea Scripturii, care aduce nelepciune deplin i, n cele din urm, mpria cerurilor. i, deoarece a accentuat n toate felurile superioritatea absolut a studierii Scripturii fa de studierea retoricii, Hrisostom explic lmurit c nu oprete pe cineva de la studierea celei din urm, ci oprete dedicarea cu exclusivitate acesteia. n pasajul de mai sus avem i declaraia c sfaturile sale nu i privesc numai pe tinerii care urmeaz s devin monahi, ci i pe cei care vor tri n societate, societate pe care sunt datori s o ajute cu modul de vieuire (ethosul) i de gndire nvate de Scriptur. i, avnd n vedere faptul c vorbete despre educarea tinerilor prin Scriptur, nseamn c n Antiohia Biserica avea o anumit grij pentru catehizarea tinerilor,a copiilor, avea anumitecolin care copiii cretinilor studiau sau trebuiau s studieze.

Ethosul este suficientFaptul c grija pentru educaia greac este acceptat ca pogormnt, cu condiia ca respectivul s studieze totodat i Scriptura, precum i faptul c Hrisostom subliniaz adeseori paguba retorului lipsit de buna-cucernicie, de unde rezult suficiena celui cucernic, dar lipsit de arta oratoriei, i au o explicaie mai adnc. De vreme ce pentru Hrisostom criteriul i scopul ultim al tuturor lucrurilor este mntuirea, oratoria nu-i mai aduce nimic n plus celui care dobndete buna-cucernicie. ns cel care deine arta oratoriei, are neaprat nevoie pentru mntuire i de buna-cucernicie. Exemplul multor monahi netiutori de carte, care erau pe deasupra i druii cu o harism i fctori de minuni, ntrea aceste preri ale lui. Iar viaa moral dezordonat a filosofilor-sofiti din vremea sa l duce la caracterizri dure:lepdturi cineti( )(filosofii cinici), triobolimei/de trei parale(care erau, ei i opera lor, n valoare de trei oboli). Aceti filosofi nu numai c nu ajutau la nsntoirea moravurilor, ci i atrgeau pe copiii cretinilor n concepiile lor i n modul lor de via.

Laud filosofilor i ideilor lorHrisostom laud totui pe Socrate i un numr foarte mic de filosofi, cum ar fi Crates Tebanul i cinicul Diogene (PG 61, 37 i 301; PG 47, 336-337 i 367; PG 50, 546).Acest lucru se ntmpl atunci cnd constat n viaa lor un comportament moral sau dispreuirea bunurilor materiale, niciodat ns pentru concepiile metafizice, pe care le nfiereaz (PG 59, 34; PG 60, 48; PG 61, 34). La fel le nfiereaz i pe cele ale lui Platon, pe care pe deasupra l condamn i pentru spiritul su materialist, pentru legile ruinoase dinPoliteiadespre cstorie, femei .a. i bineneles pentru pederastie (PG 50, 546; PG 47, 337; PG 57, 19).Desigur, n curgerea nvalnic a discursului su, crend puni de legtur cu asculttorii crescui n pgnism i fcndpogormnt(PG 62, 677-678), dup modelul Apostolului Pavel, Sfntul Ioan amintete ziceri filosofice, fr a le lega ns de premizele lor. Astfel, face trimitere i la Platon:Cci Platon zice c bun era Cel ce a alctuit totul i c binele nu pizmuiete pe nimeni (PG 48, 538).Aceast fraz a filosofului, care pare s nu fie mpotriva nvturii cretine, este folosit ns pentru c va provoca interesul asculttorilor fr vreun pericol, nu pentru c Hrisostom nelegebineleaa cum l nelege Platon. i semnificaie are semnificatul coninutul cuvntului, nu cuvntul n sine. De exemplu: Platon i Apostolul Petru vorbeau amndoi despre Dumnezeu Cel bun; dar Hrisostom struie asupra faptului c Petru a fostmai filosofic, fiindc el a devenit primitor al adevrului despre Dumnezeu, nu Platon sau Pitagora, careerau cu adevrat copiii nu au dobndit adevrul, niciobiceiurile/purtrile ()corecte (PG 60, 47-48). Pornind de la astfel de premize, Hrisostom susine c i Dumnezeu a folosit pe magi atunci cnd S-a nscut Cuvntul dumnezeiesc, fiindc ei cunoteau atunci cele referitoare la micarea astrelor (PG 62, 677-8).

Oamenii au dat la o parteposibilitatea cunoaterii lui DumnezeuAtitudinea n general negativ fa de filosofia greac a lui Hrisostom are o raiune adnc, pe care el o explic n comentariul su laRomani(Omil. III 1-3). Oamenii au primit de la Dumnezeu cunotina i adevrul, dar le-au acoperit de tot mai ales grecii cu lemne i cu pietre, aceasta avnd ca rezultat o abatere de la credina adevrat. Cuvintele lui Pavel cunoscutul lui Dumnezeu/ceea ce se poate cunoate despre Dumnezeu ( ) este artat n ei nii (= n oameni) (Rom. 1, 19), nseamn c Dumnezeu S-a artat pe Sine prin intermediul zidirii i al armoniei ei. Lumea n general ine loc de nvtur, iar Dumnezeu a dat pentru nelegerea eiminte i cuget(PG 60, 415), puteri pe care oamenii nu numai c nu le-au folosit pentru adevrata cunoatere i pentru mntuire, ci le-au ntors n direcia contrar (Ibidem). De aceea filosofii, pentru c nu recunosc n zidire venica putere i dumnezeire, sunt fr cuvnt de aprare (Rom. 1, 20) i seamn cu cineva care vrea s peasc ntr-o noapte foarte ntunecoas pe un trm necunoscut i s ajung orbecind la scopul lui. Prsind lumina, filosofii au experimentat ntunericul raionamentelor, motiv pentru care nici nu au cunotina adevrat i eueaz:

Cunotina despre El a pus-o Dumnezeu de la nceput n oameni. Dar elinii, acoperind aceast cunotin cu lemne i pietre, au nedreptit adevrul bineneles [aceasta] numai din partea lor; cci aceea (= cunotina) rmne neschimbat(La Rom. OmiliaIII 2: PG 60, 412).

Aruncnd de la ei nii lumina, apoi, n locul aceleia, lsndu-se pe ei nii prad ntunericului raionamentelor i cutnd n trup pe Cel netrupesc (= Dumnezeu) i n chipuri pe Cel nenchipuit, au ptimit cel mai cumplit naufragiu (op. cit. PG 60, 413).Ca aproape toi scriitorii bisericeti, i Hrisostom subliniaz apologetic c filosofii, prin teoriile lor, se combat unul pe cellalt. Struie ns s lege acest fapt de dorina lor de inovaii,de a inova. Acest lucru este foarte ru i se datoreaz tendinei vechi i pctoase a omului de a schimbatermenii, de a schimba ceea ce a primit iniial de la Dumnezeu drept cunotin i adevr:

Cci voiau s afle ceva n plus i nu se mulumeau cu hotarele date [lor]; de aceea au czut i din acestea, cci erau doritori de nvturi noi (= inovaii). Cci toate cele elineti sunt de felul acesta. De aceea s-au ridicat i unii mpotriva altora; i Aristotel s-a mpotrivit lui Platon, iar stoicii scrneau din dini mpotriva acestuia i s-au fcut vrjmai unul altuia(La Rom. OmiliaIII 3: PG 60, 414).

Hrisostom las clar s se neleag c odinioar, n vremurile de demult, purtrile oamenilor erau mai bune, dar filosofii, inovnd continuu, le-au nrutit. Nu explic ns cnd mai exact au fost mai buni i n ce anume erau mai buni.

Raiunea cea mai adnc pentru care Hrisostom nu apreciaz pozitiv filosofia greac const n faptul c din timpuri strvechi oamenii, dei aveau cunotina despre Dumnezeuchiar de la Dumnezeu, au refuzat sau au stricat aceast cunotin, ori au eliminat singuri lumina prin care vedeau-cunoteau i s-au ntors s-au aflat sub puterea raionamentelor lor, care sunt ns ntuneric, motiv pentru care nu sunt n stare s-L cunoasc pe Dumnezeu.

Etica stoicilor?Cu toate c numai acestea au fost prerile lui Hrisostom despre filosofia greac n general i despre paideian special, un scurt text de la sfritul vieii sale (C pe cel ce nu se nedreptete pe sine nimeni nu-l poate vtma cu ceva, PG 52, 459-480[1])a provocat ntre cercettori discuii i preri diferite. n aceast mic lucrare, n mod neprevzut desigur, Hrisostom dezvolt, avnd ca baz morala platonic i stoic, ideea c pe omul nelept, adic pe cel virtuos i moral, nimeni nu-l poate vtma, pentru c el ntmpin nedreptile cu vitejie i le exploateaz pentru desvrirea sa. Cel care este nedreptit este nedreptit de sine nsui. Abundena eticii stoice este foarte vizibil aici, timp n care pn i numele lui Hristos aproape c lipsete din lucrare (exceptnd o singur referire). Observm ns urmtoarele:

Fr s se tie de ce, lucrarea a fost alctuit ca o disput n cuvnt (PG 52, 461/2), adic pornind de la datele ntrecerilor oratorice, fapt care presupune destinatari ce trebuiau convini mai ales prin argumentele eticii filosofice. Cercettorii n-au luat n seam faptul c aici nu numai c se condamn prerile rtcite, ci se accentueaz faptul c virtutea omului cere i acrivia nvturilor adevratei corectitudinea vieii (PG 52, 462/3).Iar nvturi adevrate au numai cretinii. De asemenea, nu s-a luat n seam faptul c omul virtuos ideal i atinge scopul ct vreme sufer nedreptatea, ct vreme st treaz i privegheaz, adic prin trezvie i priveghere. Desigur, aceste idei nu sunt strine nici filosofiei. ns Hrisostom face deosebirea clar c acestea se reuesc n Domnul:

Ctui de puin nu-l vor putea vtma pe cel ce n Domnul privegheaz i st treaz(Ibidem, 480 i 477).Lucrul cel mai important aici este c Sfntul Ioan struie asupra realitii harului dumnezeiesc. Cei trei tineri n cuptorau svrit ceea ce au svrit prin harul dumnezeiesc. Tot aa i oamenii virtuoi care sunt nedreptii primesc acelai har.

Prin urmare, aceast mic lucrare foarte stoicizant cuprinde n sine acele supape de siguran care i asigur calitatea cretin. n adncul su, discursul lucrrii este cretin i hrisostomic. i aici, aa cum face deseori i n mod contient n alte situaii, Hrisostom ncarc termenii i formele cu un coninut nou, imitndu-l pe Apostolul Pavel. Pornind de la o astfel de premiz, explic folosirea n Areopag a epigrafiei Dumnezeului necunoscut(FA 17, 23), explicnd c Pavel a robit nscrisulpe care atenienii ntr-un anume fel l-au scris, iar el a putut n alt fel s-l schimbe (PG 51, 73).Atenienii au scris acele cuvinte pentru un anume motiv i cu un alt neles, iar Pavel a dat acelora alt coninut. Aceast tactic s-a generalizat i a devenit ceva obinuit la toi marii Prini.

Sursa: Stylianos Papadopoulos,Gndirea teologic a Sfntului Ioan Hrisostom, Editura Bizantin.

[1]Text tradus n limba romn de diac. Ioan I. Ic jr. n volumul Ioan Gur de Aur, Scrisori din exil, Ed. Deisis, Sibiu 2003, p. 235-262 (n. tr.).