(nul II, N o . 4 6 . Un leu exemplarul d

y f . _ _ _

7 » \JR F

F O A E D E C U L T U R Ă Şl D E E D U C A Ţ I E C E T Ă Ţ E N E A S C Ă = A S O C I E T Ă Ţ I I „ C U L T U R A P O P O R U L U I " =

l««M>»tMMl»«tt«l«tlt»»»l«««»M>>H»«M«»«t>««««»»«t««t«tMM»««»»»»*«MIMtMt«««»»t«lt»»«H»<«««>>t»»tt««m»«»t»»»»«t»l«t«««««

i pentru s a t e n r . N A T ! E . A N U A . L E . : • . 30 ы I A P A R E ÎN F | E - C A R E D U M I N E C A j REDACŢIA Ş l ADMINISTRAŢIA:

І : Ы г е р г т а е г . nnandaVe' ! \ \ 100 ig! \ ^ ^ Strada Memorandulu i No . . 21, ia S a . a Re<

C a l e n d a r u l S ă p t ă m â n e i C A T O L I C

Luni Marţi Mereu ri Joi Vineri Sâmbătă Duminică

Eupraxia Matilda Longinu Heribert Gerrroda Eduard Josif

O R T O D O X

C. Vasile C. Evdochia M. Teodot M. Eutropie C. Gherasim Mart. Konon S. 42 m. Am.

este si ce ar trebui să fie „politica" Furia cu care s'a des­tuii lupta electorală în deal ne îace să gândim mijlocul de-a putea im-

Ыіса în viitor astfel de velişfi dureroase. In Ar-

eal mai a les , unde ochii einilor nemulţumiţi ne rcetează la fiecare pas, ide orice duşmănie între mâni foloseşte numai a-tora, trebue sa căutăm viitor să punem un frâu

iimilor. Am voi pentru aceasta ne adresam cărturarilor,

nenorocire insă aceş-împărţiU m „partide

ilitice" ascultă mai mult asul şefilor lor decât a-

al dragostei de neam. nlru aceasta suntem si-să ne îndreptam către

ipor, către ţăranul român loaîe înţelegător pe a ui înţelepciune s e razi-

temelia ţârei. El va icepe de unde vine răul ce trebue să facem pen­ii a căpăta vindecarea. Politica ar trebui să fie mea pentru a asigura ţă-i o bună cârmuire şi a o úi de neînţelegeri şi lupte hnătoare. Oare polilica m se face astăzi ţinteşte

aceasta? Voi ţăranii teţi in măsură să cu-şteţi mai muit decât

cine felul în care s e I aşa zisa „politica". In iul vostru au venit unii

eni politici" sä vä fă-uiască pământ, pădure, bac, grâu, sare, petrol,

:lie fotul fără nici o ită dacă... îi votaţi pe Alţii v'au îndemnat la

i împotriva cărturarilor ştri împotriva preoţilor, ajătorilor şi tuturor ace-çe vă sunt îndrumători.

In sfârşit alţii v'au spus felul de neadevăruri

pre lucrurile şi oameni i

din regatul vechiu, făcân-d u v a sa credeţi că acolo n'ar fi români de acelaş neam cu voi, având ace ­leaşi nevoi şl aceleaşi do-rinţi. Toţi aceştia aü spus neadevăruri pentrucă aşa le era interesul.

S'au gândit oare ei la râul ce-1 făceau ţârei dacă ţăranul era aşa de mărgi­nit încât să-i creadă? Au socotit tulburarea ş i ne­mulţumirile cameni lor când ar fi văzut că îăgsduelile negh ioabe nu s e împli­n e s c ? Na desigur cá nu s'au gândit la toate a c e s ­tea, ci doar ia nenorocitul de vot pe care 1 vânau.

Iaca aşa s e face la noi de către unii ,.poîitica" şi de aceia mulţi oameni cinstiţi, ce-ar putea face muit bine ţârei, stau deo ­parte, ei neputându-se lua la întrecere cu mincinoşii şi duşmanii poporului.

Dar îndreptarea, oameni buni, stă tot în mâinile voastre. Nu mai credeţi în minciuni şi nu veţi mai fi minţiţi. Na vă mai luaţi după făgădueli deşarte şi mincinoşii nu vor mai tul­bura liniştea satelor voastre. Judecaţi oamenii după fap­tele lor. Credeţi numai în acei ce v'au stat în ajutor la nevoi, credeţi în cărtu­rarii ce vin cu inima des­chisă să vă înveţe—, cre­deţi în vorbé de unire, pace şi frăţie, na în cele de ură duşmănoasă. Faceţi zid în faţa streinilor, zid în faţa tulburărilor la cari vă în­deamnă acei cari numai din furt se hrănesc. Ţăranul cu­minte şi-a dobândit prin muncă starea. Căpătându-şi prin lege ogorul lui, prin pace şi linişte se va înstări şi mai mult. El are nevoie de cârmuiiori pricepuţi, cari

ştiu cum să îndrepte lucru­rile. Vorbele deşarte pe să­teanul înţelept nu-l tulbură.

El ştie interesul pescuito­rilor în apă tulbure. Româ­nului nu-i trebue de pomană nici pământ, nici pădure, nici bumbac sau unelte. El nu-i cerşetor, el e cetăţean ale­gător, care plăteşte cum se cuvine totul, Dentruca sa aibă el şi copiii copiilor lui drep­turi de veci asupra averei plătite.

El trebue să voiască o cârmuire înţeleaptă care să efUnească lucrurile, îmbră­cămintea şi ogoarele, care să împărţeascâ odată pă­mântul legiuit şi să curme nenorocirile de azi.

Această cârmuire se poate căpăta prin o bună între buinţare a votului, îndrep-tându-ne astfel spre politica bună de frăţie românească aşa cum de mult ar fi tre­buit să facem.

Bucium — M i —

Să nu uităm biserica Ţara noastră e bogată în bi­

serici şi mănăstiri. Le vedem prin târguri, prin sate,—în sin­gurătatea munţilor. Cele mai multe din ele sunt zidite cu veacuri în urmă. Dangătul ara­mei din clopotniţile crăpate, trezeşte in simţirea noastră e-vlavia trecutului. Ne aducem aminte coi mat bătrâni din spu sele bunicilor noştri cum a fost odată iar acei cari am invăţat prin cărţi putem şi mai uşor străbate adâncimea vremurilor de demult.

Ua lucru se ştie : era mai multă dragoste de biserică, odi­nioară. Oamenii erau mai creş­tini şi credeau mai mult în Dumnezeu. Această credinţă şi iubire de biserică, ni-au scăpat de toate urgiile câte s'aü abă­tut pe capul neamului românesc. De mult n'am mai fi fost creş­tini iar turcii şi-ar fi întins le­gea lor păgână (mahomedană), dacă strămoşii noştri cü Voevo-zii ce i-am avut, printre care Ştefan-cel-Mare şi Sfânt şi Mi­nai Viteazul, n 'ar fi luptat pen­tru creştinătate. Cu crucea au învins Domnii noştri în răsboaie şi in semnul crucii au crezut părinţii părinţilor noştri, de ne am păstrat limba şi datinile.

Lumea era religioasă în frunte cü Domnii ţării. După orice bă­tălie — căci multe au mai avut poporul român — Voevozii în semn de mulţumire 'a Tot Pu­ternicului, ridicau biserici şi mănăstiri ; dar nu numai Domnii făceau aceasla ci şi boierii, cari

eraü una cu poporul. înaintea icoanelor, de la Domn pân'la opincă, să închinau sä le ajute Dumnezeu, să'i scape de cum* penele grele şi să Învingă în toate luptele—şi Dumnezeu le-a ajutat.

Şi astăzi când intrăm in bise-ricuţile scunde, de lemn, când ne ducem la mănăstiri, fie la Putna, unde e îngropat Ştefan-cel-Mare, fie la Tismana, la Cur­tea-de-Argeş, la Cetăţuia d e l a Iaşi, la biserica Mirăuţilor de la Suceava — odată Capitala Moldovei—, la Hotln, ori în ce altă biserică şi mănăstire ne-am afla, simţim o taină în noi. E puterea cerească a lai Dumne­zeu, care ne înalţă cugetul şi ne luminează inima şi sufletul.

Fiecare din noi ne-am dat seama, că, îngenunchind înain­tea icoanelor, ne simţim mai uşuraţi de durerile ce ne apasă iar firea noastră capătă curaj în orice nenorocire a vieţii. Dar de la o vreme tncoace lumea parcă a început s i uite de bi­serică. Dumnezeu întâi când vrea să pedepsia«că pe om îi ia credinţa şi atunci e pierdut. Ce păcat mare e acesta- să nu ne ducem la biserică ; — nu ne dăm seama ce rău aducem su­fletului nostru. Sufletul ca să fie liniştit are nevoie de Dum­nezeu. Cine nu'şi aduce aminte de Tatăl Ceresc, acela nu poate fi bun, nu poate iubi pe eproa-pele său şi nu poate fi folositor vieţii. Ci. să nu uităm pe Dum­nezeu, trebuie să ne duCem la biserică şi să ascultăm slujba religioasă.

Dacă vine o Duminică, o săr­bătoare, să facem ca şi stră moşii noştri să ne ducem la bi serică, totdeauna, şi să ne ru­găm. Părinţii cari aU copii să'i eie cu ei şi să'i înveţe să fie buni creştini, — aceasta e fapta cea mai mare.

O clipă să nu uităm biserica; acum avem nevoie de ea mai mult ca niciodată, căci răsboiul a adus multe ispite pe cărările pierzaniei.

Să nţelegeo» viaţa plină de credinţă ai acelora cari dorm în morminte ; să luăm pildă de la strămoşii noştri ; să ne înăl­ţăm sufletele de la lupta pen­tru creştinătate a tuturor Voe-vozilor noştri, îngropaţi sub lespedeie de piatră din mănăs­tiri ; să ne dăm seama că numai aproape de biserică şi prin bi­serică, vom lăsa copiilor credinţa care ne mânuieşte şi respectul când n'om mai fi pe lumea a-ceasta, să ne aprindă o candelă la biserică, după datinile creş­tineşti.

Să mergem cât mai des la biserică, să ne închinăm şt ca părinţii noştri să nu o uităm.

Şi Dumnezeu ne va îndrepta pe cărările cele bune ale vieţii.

Const. Cehan-Racoviţă

- 3 -

O S C R I S O A R E

CDin partea d-tnl JProf. Чіаі-versitar J^íarin Stefănescu, pri­mim următoarea scrisoare care explică definitiv rostul candida­tură d sale la scaunul de depu­tat din Cluj.

Crezând că a-şi putea con­tribui la împăcarea între fraţi şi, prin aceste, la consolida­rea ţărei, mi-am pus candi-, datura ca deputat indepen­dent în Cluj.

Hotărându-mă la un atare act, ştiam că mă jertfesc, ştiam că voi fi lovit în liniş­tea mea personală, şi mai ales în seninătatea de pro­fesor şi în activitatea pentru cultura poporului.

Dar mi-am zis că în faţa dragostei de neam, nu tre­buie să cântăresc nici un sacrifeiu. Şi jertfa a şi în­ceput din primele zile de a-ceste hotărâri, când mi s'a adus învinuirea că sunt li­beral deghizat, şi mi s'au as-vârlit injurii cu totul nedemne de un profesor un versitar care şi-a închinat viaţa unui apostolat.

Acum în urma alegerilor, s'a văzut deslul de lămurit în ce măsura autorităţile lo­cale m'au socotit ca liberal. Căci éle au fost departe de a-mi da sprijinul pe care, poate, mi l-ar fi dat dacă aşi fi fost într'adevăr liberal. Delegaţii mei au trebuit chiar să facă o contestaţie a mo­dului cum au decurs alege­rile.

De aceia, cred că este mo­mentul a vă ruga să publi­caţi aceste rânduri prin cari declar câ eu am candidat nu ca membru al vre-unui par­tid. Şi numai ca un Român preocupat de grabnica ne­cesitate a împăciuirii între fraţi şi a consolidării acestei ţări. Când, şi dacă va fi să candidez vre-odată fie ca national fie ca liberal, o voi spune limpede, căci şi atunci, ca şi acum voi fi animat de gândul de a mă jertfi pentru binele tării.

Cu deosebită stimă.

Marin S te fănescu

— a —

Ci „Cultura Poporului"

Pag . 2 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 46 Martie 1922

Gradina morţilor Nu este nimeni, care să

nu aibă, în l u m e a celor morţi pe cineva drag; un prieten, o mamă, un frate.

Pe fiec ire, ne cutremură gîndul acesta, căci din sufle­tul nostru am dat o parle ce lor plecaţi dintre noi.

D e câte ori ne aducem aminte de ei, simţim o le­gătură aşa de puternică, în­cât ni s e pare că ei sunt cu noi în fiecare c l p ă , ca nu ne vor părăsi nici-odată.

D e câte ori nu luăm dru­mul către locaşul unde s e odihnesc rămăşiţele pămân­teşti ale celor, ce ne-au fost dragii.. .

Ne ducem la mormântul lor ca să îngenunchem peste ţărâna ce ni i-a închis, să le aducem prinos de tamâè, şi sub cerul larg între cru­cile de la căpătâi, s* ne spovedim lor, de toate du­rerile şi de toate bucuriile aceste i vieţi.

Cetatea unde locuesc cei morţi este cimitirul...

Cimitirul cu alei de tei înfloriţi, cimitirul înconju­rat cu ziduri albe, cu um­brare de lilieci şi trandafiri, cimitirul asemeni unei gră­dini...

Când vom intra în el, în tremurul luminelor de lu­mânări ce işi picură ceara între buchete de flori, ori pe lespezi reci de piatră, m mireasma de tămâie şi smirnă, cărările dintre mor­minte, ne vor primi, şi ne vor îndrepta spre cel mai mult iubit.

D e va fi în zori, de va fi în ameaza zilei, ori în asfinţituri de soare , aceiaşi linişte adâncă ne înfăşură, şi în timp ce o lacrimă e gata să ne picure din ochi, grădina ne îmbrăţişa şi su­fletul florilor şi sufletul ce­lor morţi ne iau gândul şi ni-1 înalţă în seninătatea văzduhului.

Şi atunci, d u r e r e a s e stânge, încetul pe încetul,

căci nu mai este nici-un ho­tar între noi şi cei plecaţi.

Viaţa cea adevărată, viaţa cea eternă, ne primeşte, şi ne lăsa îmbrăţişarea cu cei dragi.

Cimitirul care este a s e ­meni grădinii cu răzoare de flori, cu pomi în care pase­rile cerului îşi cântă imnul lor de slava pentru Cel ce le-a dat viaţa...

Cimitirul este locul sfânt, este altarul în care uitând de necazurile mărunte, ne pregătim pentru Iubirea ce trebue s'o purtăm tuturor oamenilor.

Fie, ca c i m i t i r e l e , să le împodobim din ce în ce mai mult, căci e le sunt gradina pentru cei morţi.

G. T.

Creşterea in Famil ia: Tata, Mama. întâia societate înfiinţată de

om a fost familia. Ea a fost, a rămas şi va fi totdeauna teme­lia unui popor, câtă vreme a-ceastă temel'e va fi aşezată pe învăţătura Domnului Christos. Când această temelie creşti­nească se sdruncină ia un nu­măr mare de famil'i, şi poporul şi statul e sdruncinat.

Familia se întemeiază cu sco­pul, ca bărbatul şi femeia sa-şi f e unul altuia de ajutor în lupta vieţ'i şi să şi împartă şi bucu­riile, căci ştiut este. că o becu-rie împărtăşită cu altul e cû mult mai mare. Dar după legile firii create de Dumnezeu, în­temeierea faurFei mai are un scop şi mai mare : este creşterea bună a copiilor. Căci familia a-devărată şi fericită e numai cea bogată în copii. Tocmai faptul, că neamul nostru a fost bogat în copii, a contribuit mult, ca poporul românesc în ciuda tu­turor greutăţilor mari, prin care a trecut în viaţa lui, să nu se stingă, dimpotrivă să se întă­rească şi să-şi ejimgă în sfârşit ţinta de a se vedea toţi fii nea­mului ia un loc. De aceea pă­rinţii lip» ţi de copii din cauze neatârnătoare de voinţa lor sunt de compătimit, iar cei lipsiţi cu voia sunt criminali, pe cari du­

rerea, nici legile sialu'ai, nici ale societăţii de astăzi nft-i pe­depsesc după cura merită. Să ne uităm la poporul francez, unde părinţii SÎ fcresC înadins de-a avea mal mult de unul sau doi copii. Toţi fruntrşii acestui popor, care a fost totdeauna In fruntea popoarelor civilizate se sperie de пгтагПе acestei por­niri, mai ales când văd, că fran­cezii nu numai nu cresc în nu­măr, dar scad chiar. Aceasta însemnează moartea pe incelul a unui popor, care odată va a-junge, din cauza numărului lui mic, s i fie supus de alt popor mai sănătos. Ticăloşia vremuri­lor de astăzi a făcut, de năra­vul acesta criminal de a !mpe-deca naşterea copiilor, a început să pătrundă şi 'n unele pi tur i stricate a le locuitorilor delà oraşe ba chiar şi în unele sate. Lupta pentru împedecarea nenorocirii, care ne aşteaptă, trebue să o ducă preoţii noştri vrednici, cari cunosc tainei* credincioşilor în credmţ.ţi păstoririi lor.

Familia o putem privi ca o na­ţiune mi ă, cu răspunderea, drep­turile şi datoriile unei naţiuni. Părinţii sunt guvernul unei mo narhii absolute, în care legile ţării cu puţin amestec, dar cu atât mai mult trebue să se res-pecteze legea, care trebuie să pornească din couştii.ţa părin­te lor şi porunca lui Dumnezeu. Căci aceştia nu trebue să uite niciodată, că el sunt conducă torii cei din'ăi ai lui Dumnezeu în educarea copi'lor lor. Dum­nezeu vrea, ca aceştia să nu datoreze părinţilor lor humai viaţa trupească, sănătatea şi bu­nurile pământeşti, ci şi virtutea, înţelepciunea, ştiinţa vieţei şi evlavia.

însemnătatea cea mare a edu­catorilor— părinţii îa rândul îa-tăiu — a arătat o foarte frumos marele părinte al bisericii creş­tine, Sf. Ioan Gară de Aur zi­când: „Mai distins decât orice pictor şi sculptor şi decât toţi aceia, cari se ocupă cu artele, socotesc pe cel ce ştie să cultive sufletele tinere. Artiştii aceea au a face cu materia moartă, care li ae supune fără împotri­vire şi 8-afere orice schimbare i-o fac, pe când obiectul edu-caţiunii e ornul viu!" Iar regele Carol aî Româaiei zicea îa cu­vântarea ţinută la împărţirea premiilor de ia o şcoală dinBu-cureş'i : „împreună cu dânsa (ad'că cu şcoala), înainte de dânsa chiar este familia, este căminul părintesc, care trebue să pună in inima copilului ger-raeneîe binecuvântat al respec­tului pentru tot ce este mare şi

stânt : iubirea patriei, frica de Dtminezeu".

Familia nu ponts fi întocmita in creşterea copiilor nici d'i stat, nici de societate. Statul ar« ne­voie de soldaţi, de ţărani, de meseriaşi, funcţionari ş a. şi pe el îl interesează mai eles pres-taţiunile lor, din cari vrea să tragă folos pentru sine. El su-praveghesz* mulţimea cea mare de oameni, a căror existenţă personală are oarecare valoare mai numai ia cercuri înguste, mai mult punira э zădărnici pa­guba, pe care ar putea-o pri-cinui, decât pentru a le veni în ajutor. Statul nu e familia cu numărul restrâns de membri, uude tata şi mama sunt datori să se intereseze cü aceea con-ştiinţiozitate d î oricare membru al ei, ba de cel mai slab chiar mai mult decât de cel tare. Sta­tul examinează mai răcit partea externă a purtării şi a facultă­ţilor, pe cari le are cetăţeanul; Celce se distinge e ridicat, cel ce e mai slab trebue să rămână în urmă, căci îa local lui se gă­sesc alţii. Dintre părinţi nu poate fi insă înlocuit niciûnui, legile sfinte ca şi ale statului ti obligă pe ei mai întâi sîi dea copiilor educaţlunea necesară, de aceea ea trebuie să se facă mai ales în familie. Oare nu e numele т з т е і şi al tatei întăia vorbă, pe carp o rosteşte copilul, nû sunt aCt.ste nume sfnte cele cari arată întâia ideie, pe care o câştiga copilul după venirea sa pe lume ?

Aceasta e temelia pe care se va clădi viitorul Credinţa, ros­tul omului în societatea cea mare care este ţara.

Şi această teniîlie trebue să fie trainică, dacă voim s& facem din copii noştri oameni cu rost in lume.

V. L.

G h i o c e i i

Ghioceii sunt cele dintăi fori ale primăverii. Pământul abia riesgheţat, ni i trimite din sânul lui, albi, şi zâm­bitori ca lumina.

Ghiocel sunt florile cele mai plăpânde şi totuşi ele îndrăznesc sa înfrunte zăpada iernii. Ghioceii se aseamănă cu lacrimils şi cu picurii de ceara, şi parcă sunt însuşi nădejdea omului, răsărită din dureri întunecate.

$

Mişcarea рэ іші і і în jurul si

(urmare şi sfârşit)

No? Românii avem o ţari, care e aşezată mai aproape de polul nord decât de cel de sud şi prin polul acesta, dacă prelungim osia închi­puită drept în sus , dâm toc­mai de Steaua polară, care reprezintă polul ceresc dei nord.

Dacă n e a m afla deci la; capătul osiei pe care 1 ara botezat polul nord, am й ve a Steaua polara drepţi deasupra capului. Cu cât] însâ ne-am depărta de potoli nord, cu atât n e a m lasa mal jos şi astfel când ajun-*, g e m la aceeaş depărtare dêj polul nord, ca şi de point sud, la brâul Pământului, ca să-i zicem aşa, Steauti polară e tocmai jos, acolo unde cerul pare că se în* preună cu Pământul. Drept în partea opusă, spre miaza zi, ar fi polul sud. Dar la polul sud nu e nici o stea1

luminoasă, cum e la cel de nord Steaua polară.

La brâul Pământului, că­ruia cărturarii ii ziee ecuator,* uedem cerul fnvarlindu-se; roată, de la răsărit la apus,' ceia ce nu s e inlâmplă la noi, de pildă. Pentru ţările; ce s e află între brâul Pă­mântului şi p o l u l nord, Steaua polara e ridicată mai mult sau mai puţin, nil e jos de tot, şi astfel sie* lele ce s e află în apropie* rea ei nu apun, ci se lasâ< jos , spre a s e urca apoi: treptat, Invârtindu-se înainte, în jurul Stelei polare.

La polul nord, Steaua' polară s e a f l ă deasupr; capului nostru, iar bolti cerească s e învârteşte me*j reu delà dreapta spre stân-j ga : ste le le deci nici nu f i sar, nici nu apun.

Las pe cetitori să facă şl alte asemănări, căci suni incă destule şi ne putem, repede înţelege de adevăr,;

BS

MŰM © FOÍJfl GAZETEI „C0LÎ11 POPORULUI"

efl

PVÍ2/ m Cântarea României

(urmare)

XXIV.

Tărie, sufletelor bărbate ! Te­meiurile dreptului şi ale liber­tăţii nu per în veci; în ori ce inimă rămâne un loc ascuns unde sămânţa lor încolţeşte,., popoa­rele işi perd sfaturile şi rătă­cesc din calea dreaptă sau a-dorm, dar au per in zilele vea­curilor.

Lumea răvăşită se întocmeşte iarăşi, dar cu încetul şi cu du rere mare; neamurile trec prin ispite şi cercări până să intre ştiinţa într'ansele şi să înţeleagă ; aşa şi ferul numai prin foc se

mlădie, se netezeşte şi se face strălucitor.

XXV, S'a zis odată că Domnul pre

cei fără de lega, când voeşte a i perde, îi orbeşte şi le insuflă cugete nebune şi neânţelepie. Domnit şi boarii neamurilor zi­seră între dânşii ; „Să nu lăsăm popoarele noastre în odihnă, cuci „repaosul deşteaptă gândirea şi „gândirea aduce fapta... Să ri-„dicăm stav Г, se semnăm zavis „tia şi ura şi să insuflam lăco-„mia cuprinderilor şi a prăzilor „şi să împingem neamurile ; n?ie

„asupra altora, ca astfel să în­tindem doranirea şi p u t e r e a noastră..." Şi neamurile sa duş­măniră şi s* písmuirá liitre dîn-sele, luptându se mereu ca să slăbească pe Cele mai tari, ca să înghită pe cele mai slabe, nu s?r« folosul lor, ci spre folosul asupritorilor şi tiranilor pămân­tului... Asî-fel popoarele se fa-Ciră părtaşe la nelegiurile şi nedumnezairea căpeteniilor lor, sîeiră sârgele şi topiră carnea de pe oasele lor în luptă, până când, rănite de moarte şi dându-şi sufletul, cunoscură în sfârşit rătăcirea lor, cum că toate Ііш bile pământului sunt surori şt fice iubite ale Domnului.. ; şi vremea neânţalegerei trecu...!

XXVI.

In mijlocul viscolului ce făceai tu, patria mea? Pământul ce a-coperia cenuşa strămoşilor tei era frământat da lavă...2vârtejul furtunos învăluia câmpia... tala­zurile acelui ocean de neamuri,

prăvălindo-se din toate pă ţ le ІПтгі, spintecau cu dur?re coas­tele tale , . Mamă fără copii, fe­ciorii tăi, rătăciţi iu vijëha ome neascü, pribagiau în toate păr­ţile, ducând cu dânşii numai limba şi dorul său...! Patria e cel mai d'íntaí şi cel mai de apoi Cuvânt al omuîoi ; tatr'ânsa se coprind toate bucuriile iui ; sim ţirea ei se naşte deodată cu noi şi e nemărginită şi vecinică ca şi Dumnezeu... Patria e aduce rea aminte de ziiels copilăriei, coliba părintească cu copacul cel mare din pragul uşei, desmer-dările drăgostoase ale maicei noastre, plăsmuircle nevinovate ale inimei noastre, lozul unde mai îctăi am iubit şi am fost iu­biţi, cânele care sa juca cu noi, sunetul clopotului de la biserica satului, ce ne vestea zilele fru­moase de sărbătoare, sbieretui vitelor când se întorceau în mur gul serei de la păşune, fumul vetrii ce ne a încălzit în leagăn înăl ţ induse în aer, barza de pe streşină ce cată daios pe câmpie,

şi aerul care nicăiri nu e mt! dulce!...

Şi sub corul pribegiei, bătrâ-nii ziceau copii'or : „Colo, în ѵаЦ „departe, prea departe, uad« „soarele ss vede aşa d* trumeau „unde câmpiile sunt smălţuite|f „păraele răcoroase, Unde cent „e dulce, junicele albe şi pi-„mântui roditor,... copii,.,, acolo I „e Ţara!!11... Şi la aceste cu-j vinle, voinicii prindeau armele, pruncii tresăreau în le2ganc,le| meila cântau patria depărtatăft durerea pribegiei.,, cei slabi se îmbărbătau. Ş> tu erai mândri atunci, ţara mea... feciorii tii erau un neam bărbat; гшеіі tău era vestit noroadelor; гіи boinicii tăi erau vitejii vitejilor!) dragostea libertăţii întănacaoi zea de oţel latele lor pepturi şi braţeîe lor erau ţepene... СаЩ căutau la tine te pismuiau Щ duşmanii tăi înşişi te proslăviai şi când, din nări sfori ind şi ochi scânteind taurul clăti coarnele sale, groaza se răpăite dia in toate părţile, (va unul Ш

í

b

46. Martie 1922 CULTURA POPORULUI Pag. 3

lespre alegerea seminţelor e?are ţăran ştie, că cel mai jjrâu pentru sămânţă e acela, are spic frumos, desvoltat knţeie „bombate" Cum se imă dânşii, adecă bine fă-grele şţ arătătoare. Aceasta egs ia alegerea seminţelor, care o ştiu tiaerii din bă şi pe care o urmează pe

te poate, deşi nu î dotdea-Pàrerea e, că senrnţeie

arătoase sunt mai reza ten te de plăgile cari lovesc bu-e, mai ales faţi de tăciune, dinţa aceasta e cu dreptate, numai până la o anumită ură. Pentrucă aci să loşală iomii noştri mai des, mai cei tineri. Pentrucă ae cade

ştie că alta e înfăţişarea iei la vremea secerişului şi e iarna. Până când grâul e îoldă con ţne o însemnată ne de sucuri, pe cari le-a ras din pămâat nutr iniu-se, aceste sucuri locul prin i-ocupă apa. .Aţi încercat

re intre degete grăuntele şi niciunul nu aţi băgat in breazda până câad

aţele e „plin de lapte", e o săptămâaă veniţi de 1 I şi dacă vi-se pare frumos, meţi intr'un loc special, re-fiind ca grâu de sămânţă.

ste o săptămână Credeţi că din lăptos cum era a de-

І intr'o vreme atât de scur-uscat şi tare. Cu toate aces-grâul nici după mai multe iimâai după seceriş, nù e ;p!.n uscat şi numai pedea a el prezintă cori a tare, Inlăuntru conţine iacă ceva pe care o pierde numai toamnă târziu,

eaceea e bine ca toamna şi vă asemănaţi din nou

1 ales de sămânţă cu cel şi vă veţi convinge că

nalte ori e de lipsă sá vă mbaţi cel puţin o parte d u • alt grâu c t r e acum se liniă m d bine faţă de cel l-aţi alea astă vară ca mai

tos. ai ales tinerii greşesc foarte nuite ori in alegerea s e m n -jrăbiţi fiind cu firea lor ti-a?ci şi dornică de a începe de curând secerişul, acest

câmpenesc care e mai îos decât toate celelal e, — u se socot Jprea mult ci în-işi încearcă plăcerea fluie-de-alungul brazdei răstur-Şi rău fac dacă se gră-

prea de curând şi răul e lot mare câad alegerea se-ei îi cade tocmai pe grâul

cel întâiu cosit care i-se pare mare şi frumos. Căci dacă îa rodul viitor va fi vre-un grâu, de care tăciunea se prinde cu cea mai mare plăcere, — atunci grâul plăcut al tăciunei viitoare este tocmai g~âul care s'a ales de sămânţă încă depe vremea coasei, secerat cam verde.

De aceea fac un lucru foarte cuminte ţăranii, cari semânţa de primăvară a grâului o pun din nou sub judecată potrivită şi o aleg din nou, după infăţ'şs-rea ei târzie. Pentru menţinerea bunei recolte şi asigurarea in-coctra tăciunelui se obicinuieşte ca sămânţa aleasă să se freacă prin „piatră vânătă", care dis­truge germenii tăciunelui.

Un alt obiceiu Îndeobşte cu­noscut pentru Îmbunătăţirea se­minţei este procurarea ei din alte ţinuturi şi chiar din alte ţări. S'au încercat a se încovc', ca să zicem aşa, ori a încrucişa grâul strein cu cel al nostru. Grâul adus din stre'ni ia cazuri rare au produs rezultate neaş­teptat de frâmoase, mai ales tn Torontalul nostru răpus de Sâr­bi. Dar lucrul acesta se explică şi prin clima favorabilă a ace­lui ţinut şi mai ales, prin solul, adecă pământul roditor, care are p u ţ n e asemănări în toată Europa. S'au încercat şi în alte locuri cu seminţe streine, mai ales sub Unguri,—dar rezultatul mai niciodată nu a atins as-tep tăr le . S'au încercat cu grâu din Suedia, care e renumit în regiunea de miază noapte a Eu­ropei,—dar fiindcă la noi e alta rânduirea ploilor şi a căldurii Ca pe acele locuri,—nu a putut fi de mare folos această lacre}-cire. Deasemenea s'a încercat şi cu grâul din Egipet, de cel udat de apele Nilului, fără Insă a da o ispravă mure. încercarea cu alte grauri nu numai că nu aû adus îmbunătăţiri, dar ne-au strecurat printre seminţe de grâu o mulţime de seminţe de bu­ruieni şi de gângănii ca gărgă­riţa, troscotul şi atâtea alte nă­paste altele mai grele, altele mai puţin periculoase şi neîn­semnate. Deaceea e bine să ştim, că precum îu vieaţă cu a streinului nu ne njutăm, astfel nici îa seminţe.

Adevărata scăpare nu na vine decât „prin noi înşine". Adecă să încrucişem grauri de-u!e noastre, cari pe unele locuri sunt minunate, dar mai presus de toate să „selecţionăm" adecă s i cnlegem dm grâul Cel avem

ceeace e mai frumos, şi acesta să-i pc-ireCem din 'an tn an, din generaţie în generaţie. Căci pre­cum ni este nespus de dreg să locuim într'o casă zidită din truda manilor noastre, astfel cea mai bună sămânţă e aceea, pe care o îmbunătăţim din an In an cu truda priceperii noastre. Căci seminţele nu se pot alege la întâmplare cûm e co cărţile de joc, pe cart le ameatecî şi scoţi pe Caré ţi-se pare, ci trebuie cu judecată ştiuta alege ce i ales şi alt an din aceri ales iarâş ce e mai frumos, şi al treilea an din acest frumos iarăş ce e ma'- bun şi aşa mai departe.

Ţăran i noştri ştiu deja alege vitele după viţă şi înrudire. Ei bine, — această înrudire trebuie urmărită şt în alegerea eemin-' ţelor de bucate.

Aurel Contrea

—Ш—

Un boer pofii pe-an prieten La el, să cineze ; Iară dapă masă vrând Ca să se distreze, Zise prietenului:— Uite, Servitorul mea, E mai iute ca săgeata, late ca un smeu. Şi apoi să dovedească Că i precum a zis, II trimete ca săi ia Un creion de scris. Apoi începu să zică: Uite-l a pornit... A ajuns... cumpără... vine-.. Şi-acum a sosif. E îa poartă... e la scară... Ai venit, Ioane ? Ia mi răspunde, hai, maiiute, „Gaia sunt cocoane". Am văzut, prietenul zice, Dar pe-al meu sâ-l vezi! E mai iute decât gândul, Că te minunezi. Şi de vrei, pofiim la mine Să te 'ncredinţezi. Mtrg acasă :— Hei Călinee ! Mergi de-mi târgueşte Un jurnal, dar să te 'ntorci Ştii tu epureşte... Apoi zice : A plecat Se 'ntrece ca vântul... Cumpăra.,.mă cum mai vine ! Tremură pământul... E la uşă... o deschide... Ptiuuu!... bătute-ar hula, Gataa ! ?—Să trăifi cucoane, Nu-mi găsesc căciula...

J . Nicolescu-Poenele

invâţâtOl —m—

Dt la cei cari ne citesc Onorată Redacţie,

Arând cunoştinţă despre mai multe zla-a ce 83 află astăzi în România Mare, am aflat că ziarul D-voastră este cel mai bun şi folositor astăzi pentru noi ţăra­nii de la sate, pentru că nouă nu ne trebuie politică, ci namai cultură şi în­văţături folositoare, spre a ne mai deş­tepta şi noi puţî-.i.

Deci, dar vă rog respectuos ca să binevoiţi a ne trimete o foae pe adresa Vichentie Fluture, econom şi ana pe a-dresa Nicuiae Vâşcu, No. 75 din Tăia-cea, Jad. Timiş.

Sperând că ne veţi satisface cererea, rămân al Onor. Redacţiunli ca deosebită stimă.

Nicuiae Vâşcu, econom TĂLACTA. LA 26 FEBRUARIE /922.

a De la Aareliu Novac

Ca ajutorul lui Dumnezeu, ajungându-ne scopul pentru care am luptat, adică formându-se şi în comasa noastră o So­cietate de Lectură, vă rog a ne expedia foaia „Cultura Poporului" ce redactaţi, pe care p&nă acum am primit-o săptă­mânal In 25 becăţi,

Ne trimiteţi iasă mai departe un exemplar pe adresa „Societatea da Lec­tură Doina" din Vasiova Bocşa-Montană Banat.

Societatea da lectură namără tn pré­sent 74 membri toţi ţărani cari au în­drăgit citirea, dar cărţile sunt foarte scumpe. Am abonat mai multe fol între cari şi trei zilnica, Avem o mică biblio­tecă de 76 volume legate, cari sunt prea patine pentru ncmărul de cititori pe care 11 avem, dar.sperăm că o să le în­mulţim.

Am scris aceste şire nu ca să mă laud, ci ca să v i bucuraţi şi D-strä de resul-tatul muncii pe care am depus o din în­demnul D-vonstră.

Tot odată vă facem cunoscut că u-n'rea noastră In societate a adus încă o mare bucurie în comuna noastră, pro-cnrându-ne două clopote pe seama bi-sericei.

Vă rog să ne trimiteţi şi un exemplar din statutele Societăţii „Cultura Popo­rului".

•* Al D-voastră stimător.

Poşta Redacţiei. D Ы So-rescu Soare. Noua Redacţie cons­tatând că manuscrisele D tale au mai fost publicate şi 'n altă parte, a binevoit să ţi le trlmeată la coş.

S O A R E L E de Ш0І mm

' Cum e cercetat Soarele.— Soarele ne dă căldură şi lumi­nă ; fără Soare, Pământul nos­tru ar fi veşnic în întuneric şt îngheţat, ar fi un corp pustiu, căci nici oamenii, nici animalele n'ar mai putea trăi 'şi nici cel puţin plantele nu ar putea să mai aibă rost.

Ce fel de corp e Soarele de are el o putere aşa de mare, dătătoare de v ia ţă? împrejurul lui aleargă Pământul fără răgaz, dar aproape tot la aceeaş de­părtare. So t r r i e e Un fel de mare împărat, care nu dá voie supuşilor săi să se apropie prea mult, ci îi ţine mereu la depăr­tarea la care ei. se găsesc. Vom vedea că sunt multe alte cor­puri cereşti, tot ca Pământul, cari se învârtesc îa jurul Soa­relui.

Ştim că Soarele e cu mult mat mare decât Pământul : in-chipuiţi-vă că am avea un mi­lion şi jumătate de corpuri mari cât Pământul. Toate aceste cor­puri la un loc ar face cât Soa­rele singur. înţelegeţi acum cât e de mare Soarele?

Şi cu toate acestea e aşa de mic văzut de pe pământ? Am spus : pare mic, fiindcă e prea departe. Luna, care e mult mai mică decât Pământul, ne pare că e tot aşa de mare ca Soa­rele ; dar Luna e cu totul a-proape de Pământ, căci ce în­semnează cei 380,000 kilometri, depărtarea la care se afta Luna, faţa de cei 149.000.000 kilome­tri, depărtarea la care se afla Soarele ?

Până acum vreo 300 de ani învăţaţii nu ştiau bine ce e Soarele, căci nu puteau să 1 studieze. Pe vremea aceia însă s'au pus la Cale ochianele as­tronomice, cu ajutorul cărora învăţaţii au putut să afle ce se vede m Soare şi în Lună şi au putut să cerceteze întreaga bol­tă cerească. Vezi că och anele acestea au nişte sticle ce mă­resc corpul la Care te uiţi sau îi apropie de noi, ceiace e to t . una. Ca să observe Soarele, învăţaţii şi anume astronomii, căci aşa le zic celor cari cerce­tează cerul, întrebuinţează la ochianele lor şi sticle colorate in verde ori albastru ori fumu­rii de tot, căci altfel nu ar pu­tea să privească in faţă pe mândrul Soare.

Va urma.

H

îfSES

Din istoria neamului românesc =D=D9 ES3 I

Mircea ceï Bátran ei dintâi domnitori ai Mun­ţi Litovoiu, BaSarab, Ale tu Basarab, Vladislav (Vlai-au avut liiple grele cu reg i are , lacom' să stăpânească Itolizeze noul stat românesc, dădea cel puţin unei părţi

oporulüi nostru putinţa să iasca în vechea lui lege ră-teană şi după vechiul obiceiu ţmâeiahli r o m â u t s - .

asul 1385 ajunge pe iro-Mfinten'ei Mircvc, nepotul

Vladislav, şi domneşte până inul 1418, o domnie lungă, i nU s'a mai obişnuit după ea în cele doua Principate âaeşti. Căci din nenorocire, cele două ţări româneşti m i ş irea tronului nu era regulată,

de Victor Lazăr ca de pildă astăzi, când pe tron urmează totdeauna cel mai bă­trân fiu al Domnitorului răposat. In timpul domniei Basarabilor In Muntenia şi a MuşatinUor în Moldova orice membru urmaş al acestor familii putea să pre­tindă domnia. Era adică destul să fie din os de Domn, c n m zic cronicarii, pentru ce să şi for­meze tm partid şi să lupte cu altul, care Işi avea şi el preten­dentul lui, pentru câştigarea scau­nului domnesc.De obiceiul acesta, care a pricinuit multe nenoro­ciri, între cari cea mai mare şi perderea independenţei ţărilor române şi amestecul străinului în treb'le lor, aminteşte şi un vechiu cronicar bizantin, Chalco-

condyiss din Constantinopol zi­când : „Neamul acesta, Dacii (a-dică Românii) cu toate că se îm­parte la două ţinuturi. Bogdania (Moldova), numită astfel după înteœcietorul ei Bogdan) şi Is tria (Muntenia, numită astfel după râul Dunărea, căruia Grecii li ziceau Iscru), totuşi cu aceleaşi obiceiuri trăesc. Au obişnuit a nu ţmea tot aceiaşi domnitori, şi precum li-se impune, îi mută domnitorii, acuş pe unul, acuş oe altul punându-i domnitor".

Aşa s'a întâmplat şi cu Mir-Cea. Până la Vkdislav, mersul lui, nu avea nici o ştire despre lupte pentru scaunul domnesc. Fie cá domnitorii de mai înainte au avut numai câte ua singur tiu, fie că, cu toate că au avut mai mulţi, uimeai nu lăcomia la domule ia timpul grelelor lupte pentru păstrarea independenţei faţă de regii Ungariei, fiecare din cei dintâi domnitori ai Mun­teniei şi-a putut ocupa in linişte scaunul domniei.

Cu urcarea pe trOn a lui Mir­

cea se schimbă lucrurile. Tatăl său Radu, soţia câruia Calini-chia fusese o prinţesă bizantină din Constantinopole, a vus* se fii, pe Dan şi pe M'rcea. întâi u s'a urcat pe tron Mircea, care a fost însă înlăturat de fratele său Dan, pentru ca şi acesta să şi peardă In curând domnia şi viaţa şi să i urmeze iarăşi fratele său biruitor, Мігс-за.

Pentru Ţara Românească a fost un noroc ajungerea la stăpânire a Iul Mircea, căci asupra ţărilor creştine ee prăvfiliau acum nori grei şt întunecoşi, cari le ame­ninţau cu peirea. Turcii, popor barbar năvăliseră dm Asia mică peste strâmtorile Dardaneîeior în partea europeană a împără­ţiei bizantine Şi Sultanul lor işi aşezase scaunul domniei în Adria-nopole, vechiul oraş întemeiat de Romani iu drumul spre Cons­tantinopole. Valurile potopitoare ale a rma teb r turceşti se revăr-saseră, arzând şi pustiind, peste ce mai rămăsese din vechea îm­părăţie româno-bulgară, acum

bulgarizată cu totul, şi peste ţă­rile sârbeşti, La anul 1389 s'a dat o sângeroasă luptă pe Câm­pul mierlelor (Cosova) în Serbia, unde Români, Sârbi şi Bulgari şi-au ѵагзаі, în zadar însă, sân­gele, ca să oprească pe Turci. Mircea, care ocupase In Dobro-gea cu oraşul Silistra, trebu'a să IE aştepta şi el la năvala Turcilor.

In Ungaria murise Ludovic I, regele Ungariei rămânând după el numaţ două fete, dmtre cari una măritată după Sigismund de Luxemburg, împăratul Germaniei şţ moştenitorul tronului Ungariei, iar a doua după Vladislav, r e ­gele Poloniei. Intre aceşti doi cumnaţi era mare duşmănie.

La început, Sigismund a vrut să continue politica socrului său Ludovic, de a sili adică pe Dom-ntorul Munteniei sà se recu­noască vazal al regelui Ungariei. Mircea, care nu era numai un bun general, ci şi bun diplomat, folosindu-se de ura d atre cei doi c'Jmnaţi, a îacheiat un tra-

(Urmare in pagina 4-a)

Pag. 4 C U L T U R A P O P O R U L U I N o . 4 6 . Ш\\\гѴ

DIN ŢARĂ Darul P r i n c e p e l u i C a ­

rol . Alteţa Sa regală, Prin-cepeie Carol al României, a dăruit o însemnată sumă pentru răniţii greci.

S e întorc la sânul mamei. In urma Îndreptărilor de graniţă dintre România şi Cehoslovacia, făcută anul trecut, ni s'au redat 7 sate româneşti, Împreună cu Tarna-Mare.

Mulţi din tinerii acestor sate se aflau până acum In armata cehoslovacă.

Ei au fost Insă trecuţi In ar­mata română şi sünt aşteptaţi să sosească zilele acestea, spre a fi Incorporaţi regimentului 87 infant, din Sătmar.

Parastasul dela Curtea-de-Argeş. Implinindu-se 7 ani dela moartea Reginei Elisabeta, un pa rastas s'a oficiat eri dimineaţă la o-rele 11, la biserica Cartea de Argeş unde e lăcaşul de veci al fostei regine.

Dumineca trecută un tren re­gal a plecat din halta Cotroceni.

Au plecat Regele, Regina, Prin­cipele Carol şi Principesa înso­ţiţi de casele civile şi militară ale Curţii regale.

Ia trenul regal aú mai luat loc afară de d-nii miniştrii L I. C. Brătianu şi Th. Florescu, şi fostele doamne de onoare ale Reginei Elisabeta, d-nele Poe-naru şi Băicoianu.

Familia regală s'a înapoiat în Capitală.

Actualul guvern ţinând seama de drept şi conştiinţe, făcând nz de o controla ce e în conti­nuare încă, a pus la răcoare mai mulţi prefecţi şi speculatori ai vechilor guverne, aflânda-se pe urma lor furturi nereguli şi ri­sipa banului public.

Ruperea podu lu i de peste Prut. ln urma pornirei sloiurilor de gheaţă s'a prăbuşit podul C. F. R. peste Prut dela Nepolocăuţi, astfel că judeţele Văscăuţi şiVij-niţa au rămas cu totul izolate de restül ţărei.

S'au trimis ia locul dezastru­lui detaşamente de pioneri, luân-du-se toate măsurile pentru res­tabilirea circulaţiei.

Vapoare răpite de sloiuri pe Dunăre. Din Brăila ne vine vestea că sloiuri de gheată ve­nind cu mare iuţeală pe Dunărea au luat mai multe vapoare.

Sloiurile au tras vapoarele de lângă mal, rupându-le otgoanele şi lanţurile.

Fapte bune da imitai. La bi­serica din comuna Buzîaşi s'au cumpărat zilele acestea 2 clo­pote nouă. Unul 1-a comparat credinciosul Petru Şteff ca banii săi, ln valoare de Lei 5300 şi tn greutate de 68 kgr. Poporul văzându se îndemnat de pilda aceasta frumoasă, a făcut o co­lectă din care au adunat 9000 de lei cu care s'a cumpărat un clopot de 128 kg. Sfinţirea clo­potelor a avut loc Joi 23 Fe­bruarie 1922.

C â t e a n i m a l e a r e ţ a r a n o a s t r ă ? Are 8 milioane de oi, 4 milioane ş i jum. de boi .3 milioane de porci, 2 milioane şi jumătate de cai ş i 300.000 de capre.

Dela marginea ţârii. Tine­rimea română din comuna Mo-iad, judeţul Sălagiu, a aranjat în ziua de 25 Februarie o pro­ducţie teatrală, sub conducerea harnicului învăţător Nicolas Eu­gen Ferr din Bobota, care multe lucrări frumoase a făcut în acele părţi mărginaşe ale ţării

Laudă tineretului brav şi laudă bunului conducător.

Nu s e poate merge la A-merica. Guvernul nostru a pri­mit ştirea dela guvernul State­lor Unite Nordamericane, că până în ziua de 20 Iunie 1922 consu­latul american nu va subscrie nimănui paşaportul. Până atunci aşa dar nimenea nu va putea merge la America.

C ă i l e f e r a t e r o m â n e . Cu începere dela 1 Aprilie 1922 nu vor mai fi valabile permisele permanente, anuale, fără fotografie şi carnet de identitate.

Direcţia generală C. F . R. aduce la cunoştinţa celor cari posedă permise ca până la 1 Aprilie să caute' să obţină permiseié cu carnete în re­gula.

tat de alianţă cu Vladislav, re­gele Poloniei, contra lui Sigis­mund. In tratatul acesta, Mircea se obligă „că pe numitul prea­luminatul prinţul Domnul Vla­dislav, regele Poloniei, şi pe su­puşii lui când vor pofti ajutorul nostru de cătră năvălirea şi nă­pădirea regelui Ungariei şi a su­puşilor lui pururea vrem a-i a-păra cu toată puterea noastră, iară împotriva altor inamici nu­mai după plăcerea noastră fă­găduim, că i vom ajuta precum se cuvin unui prieten. Şi acelaş domn rege va fi dator a ce P juta

Бе coi numai împvtriva regelui ugariéi şi a supuşilor lui cü

toată puterea sa, iar împotriva altor inamici după plăcerea sa, Cum s'a zis despre coi".

Documentul acesta publicat in­tr 'o veche carte de istorie po­lonă, e intere-sent pentru noi şi pentrcă el cuprinde la început toate titlurile de stăpânire ale lui Mircea, aşa că el ne arată

Si întinderea Ţării-Româneşti (a lunteniei, fără Moldova) din

timpul acela. Mircea se intitu­lează adică la începutul docu­mentului astfel : „Mircea, din mila lui Dumnezeu voevodul Valahiei (Munteniei), ducele Făgăraşului şi al Omlaşului, corniţele Seve-rinului (Banatului), despotul Do-brodiciului (Dobrogei) şi drumul Drâatorului (Silistrei)". Este deci cea mai mare întindere pe care a avut-o Muntenia până ia Mir­cea cel Bătrân şi după aceea până la Mihai Viteazul.

Tratatul acesta încheiat de Mircea cu regele Poloniei nu a avut însă urmări. Turcii începu­seră să năvălească şi In Unga­ria, aşa că Sigismund s'a lepă­dat de * gândul de a încerca, ca odinioară socrul săa, un atac contra Domnului Munteniei. Pe de altă parte Turcii începuseră Cu năvălirile în Muntenia, aşa că şi Mircea era bun bucuros să aibă pace din partea lui Si­gismund, ba dacă se poate, să-1 aibă chiar de ajutor contra duş­manului păgân.

DE PESTE HOTARE Cultura zahărului. In Europa,

zahărul se fabrică cu două mi­lioane de tone mai puţin ca îna­inte de răsboi. In anul 1914 Eu­ropa fabrica atât zahăi încât a-jucgea pentru jumătate din lu­mea întreagă. In America însă, fabricaţia zahărului, a luat mare avânt. In vremea războiulni, A-merica aproviziona ţările aliate şi neutre din Europa, şi acum caută de asemeni să le aprovi­zioneze cu preţuri mai eftiue, făcând concurenţă, fabricilor de aici.

Aurul-monedă reapare. In Anglia şi Elveţia băncile au re­pus în circulaţie piesele de aur pe care le deţineau.

In afară de stocul lor, ele au bătut cu autorizaţia guvernului 100 de milioane de piese de aur

Din B u d a p e s t a . La Bu­dapesta mai mulţi dezertori veniţi din Rusia, au fost des­coperiţi pe când puneau la cale răscoala. 20 dintre ei au fost arestaţi.

Olanda nu ajută Rusia. — Camera a respins moţiunea par­tidului socialist care cerea des-chderea unui credit de 11 mi­lioane pentru ajutorarea popula-ţiuor înflămânziţi din Rusia.

S i t u a ţ i a R o m â n i l o r din Rusia.Inţara rusească se mai găsesc mulţi Români dintre cei refugiaţi în timpul răs-boiului şi mai cu seamă din­tre dezertori.

Toţi aceştia sunt pe pra­gul de moarte, căci dezer­torii dacă s'ar întoarce sunt condamnaţi d e tribunalele noastre militare, iar ceilalţi sunt arestaţi şi pândiţi fie ce pas, aşa încât nu pot să fugă dintre bolşevici.

In Grecia mare cutremur. Un puternic cutremur de pă­mânt s'a înregistrat la Möso-longhi, cauzând însemnate stri­căciuni. Mari întinderi, de pă­mânt s'au deplasat. Guvernul a trimis experţi care să cerceteze la faţa locului şi să avizeze la măsurile dictate de împrejurări.

Câţi oameni au omorât bolşevicii. Până azi, aproape peste un milion şi jumătate de oameni nevinovaţi şi au găsit moartea din partea tiranilor bol­şevici. Áu fost omorâţi : 28 ar­hiepiscopi: 1215 preoţi, 6515 pro­fesori; 8800 doctori şi personal ajutător; 54.655 ohţeri; 1 088.650 populaţie civilă; 10.500 ofiţeri de jandarmi ; 48.500 jandarmi şi sergenţi poliţieneşti; 335:250 oa­meni inteligenţi ; 192.350 lucrători ce nau voit bolşevismul.

O meserie care place un­gurilor. Aflăm din Budapesta că parchetul a publicat un concurs pentru postal de ajutor decalau. Deşi dela publicarea concursului au trecut abia opt zile, s'au pre­zentat până acum 20 de inşi, cari asigurau toţi că sunt foarte meşteri pentru postul vacant.

A APĂRUT 3

D r a m a „ A R D E A L U L " Scrisă de colaboratorul nostru C. Cehan-Racoviţa

I «O-»

In a c e a s t ă p i e s ă d e teatru e d e s c r i s ă toată viaţa plină d e suferinţă a transi lvănenilor. S e poate

c ă p ă t a volumul t r i m e - á n d u - s e prin mandat poştal s u m a d e 3 lei preţul cărţii; l a r l l e u 5 0 in p lus

pentru taxa poş te i , r e c o m a n d a t .

Bani i s e v o r îna in ta d lui C o n s t . Cehan-jU R a c o v i ţ ă , Otel New-York C a m . 17 Cluj.

................:: :: : : ^ г п п ^

B a n c a R o m í n e a s c á

: S O C I E T A T E ANONYMĂ j Capital Social 1 6 0 . 0 0 0 . 0 0 0 lei

S E D I U L C E N T R A L : B U C U R E Ş T I .

S U C U R S A L E : I Arad, Bălţi, B r a ş o v , B a z a r g i c , Chiş inău, Cernăuţi , Constanţa

Galaţi, Cluj, Ismail, Târgu-Mureşulu i , O r a d e a - M a r e , Sibiu, • T u l c e a , T imişoara .

• V W

F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E BANCA

m T I P O G R A F I A

C L U J — S t r . lulîu Măniu No . 6 — C L U J •> <• * >

E s t e î n z e s t r a t ă cu tot fe-

Iul d e maş in i t i pog ra f i ce Щ ÇJ>

E x e c u t ă lucrăr i t i p o g r a f i c e c a : Broşuri , z i a r e , r ev i s te , t e z e , r e g i s t r e , c i rcu­

lari, a f i şe , c o n v o c ă r i , căr ţ i d e vi­zi tă , b i l e t e d e nun tă ş . a .

PREŢURI IEFTINE

3

fir B ă n e a C e n t r a l a i

P e n t r u indus t r i e şi C o m e r ţ s . p . a. Cluj , S t r . R e g i n a Mar ia N o . 6 - 8

( C a s e l e proprii).

^ Capital social Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin vărsat y j ф * Secţ ia de Bancă :•: Secţ ia de Mărfuri • ф |

F I L I A L E :

Sibiu, Arad, Turda, Alba-lutia, Ha­ţeg, Satu-Mare, Reprezentanţi sta-

fi£ bili în Bucureşti, Ko-W s ico, Praga şi Wiena

• CI ŞSO • • • • • • •:*<>> »OD« < S S « O P * -'..O."' ' ^ I Î S . ! *

Tipografia „CULTURA POPORULUI" Str. (uliu Maniu No. 6, Cluj