clement alexandrinul gnoza ªi gnosticii...

Colec¡ia cår¡ilor de seamå

FRAGMENTE DIN THEODOT ªI DIN ªCOALA NUMITÅ„ORIENTALÅ“ ¥N VREMEA LUI VALENTIN

CLEMENT ALEXANDRINUL

GNOZA ªI GNOSTICII

Redactor: Irina Ilie

©Editura Paideia, 1999Str. Bucur nr. 18, sector 4, 75104

tel.: (00401) 330 80 06 / 330 16 78fax: (00401) 330.16.77

ISBN 973-9368-60-3

PPPPPAIDEIAAIDEIAAIDEIAAIDEIAAIDEIA

CLEMENT ALEXANDRINUL

GNOZA ªI GNOSTICII

FRAGMENTE DIN THEODOT

ªI DIN ªCOALA NUMITÅ „ORIENTALÅ“

ÎN VREMEA LUI VALENTIN

Introducere, traducere ¿i note: Lucian Grozea

ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣ

ΕΚ ΤΩΝ ΘΕΟΔΟΤΟΥ ΚΑΙ ΤΗΣ „ΑΝΑΤΟΛΙΚΝΣ″ΚΑΛΟΥΜΕΝΗΣ

ΔΙΔΑΣΚΑΛΙΑΣ ΚΑΤΑ ΤΟΥΣ ΟΥΑΛΕΝΤΙΝΟΥΧΡΟΝΟΥΣ ΕΠΙΤΟΜΑΙ

♦

Ä

`H meg£lh c£rijtù ¹mîn didask£lw , k. G. OÙl., ¥neu oá m¾ e‡h toàto.

Eisagogica (e„sagwgik£)

Motto:

„’ApÕlabe t] e€$ Ù .kt(sqh t,lo$.“ ’En t5n qeod[tou .pitoma‚

19,3.

Gnosticismul este un diamant,un diamant cu multe fe¡e...

... ¿i piatra då frumuse¡e inelului...

(ta) Problemata (t¦ probl»mata)

Hermeneutica gnosticismului se impune cunecesitate pentru în¡elegerea culturalå a Antichitå¡iitârzii ¿i nu numai. Perspectiva unei abordåriplurimodale a acestui curent nu va duce la o „ceartåa facultå¡ilor“, dupå cum ar spune C. G. Jung1, ci lao întregire a imaginii mozaicale asupra Culturii. Cumî¿i revendicå gnosticismul filosofia sau istoriaBisericii ¿i teologia, fenomenologia religioaså ¿iistoria comparatå a religiilor, filologia sau altediscipline, råmâne la capacitatea de în¡elegereaxiomaticå a celui doritor så o facå. ¥n orice caz, oabordare unilateralå din punct de vedere epistemologica fenomenului în discu¡ie este pågubitoare ¿inecuprinzåtoare, fiindcå interferen¡a ¿i complementaritateape care le provoacå ¿i le produce gnosticismul, caun joc de culori ¿i ape în fresca culturalå a omenirii,sunt ineluctabile. ¥n ceea ce prive¿te acest aspect,este demnå de men¡ionat viziunea lui E. Zeller2, care

8 / Clement Alexandrinul

aråta imposibilitatea de a-i gåsi gnosticismului oorigine anume sau de a-l considera tributar unorconcep¡ii filosofice ori religioase distincte, cu toatecå în el se întâlnesc caracteristici ale gândiriiorientale (persane, iudaice sau chiar egiptene),anterioare filosofiei grece¿ti tradi¡ionale, dar ¿itråsåturi ale cugetårii pythagoreice, platonice, stoicesau alexandrine. Gnosticismul, ca de altfel ¿i altecurente de gândire care-i erau contemporane, dupåopinia aceluia¿i autor3, s-a nåscut prin simbiozaculturilor din Antichitatea târzie.

Dacå cunoa¿terea, fie ea în accep¡iune filosoficåsau magicå, religioaså ori empiricå, nu apar¡ine unuicurent noetic anume, ci Umanului dintru început,de la plåsmuirea sa, gnosticismul apar¡ine lui însu¿i,cåci este de sine ståtåtor, dupå cum o argumenteazåchiar sufixul ism din componen¡a termenului, ceeace explicå ¿i impunerea ¿i manifestarea sa pe scenaIstoriei ca istorie ¿i nu numai ca fapt istoric al uneidiscipline anume. De aceea se poate vorbi, desigurmetaforic ¿i alegoric, de „pietrificarea“ acesteicunoa¿teri revelate ¿i apofatice4 în ontologiculuman, ca act de sine ståtåtor, necomplementar înceea ce prive¿te „izbåvirea“ Crea¡iunii, a¿a cum dealtfel ne este descriså în poeticul mit al perlei întâlnitchiar ¿i într-o lucrare gnosticå din secolul al III-lead. Hr., Faptele lui Toma, cu faimosul såu Imn al perlei5.Cu alte cuvinte, dacå existå „un mod de a fi“, acestaeste gnosticismul. H. Ch. Puech, care a întreprins ofenomenologie asupra gnozei6, a definit gnoza ca„stil de via¡å, comportament concret sau existen¡ial“.„Gnoza - sus¡ine acela¿i autor - este o cunoa¿tereabsolutå, care mântuie¿te prin ea înså¿i, ¿i

GNOZA ¿I GNOSTICII / 9

gnosticismul este teoria de ob¡inere a mântuirii princunoa¿tere“7.

Sentimentul primordial al gnosticului este unulal îngrådirii sau al suferin¡ei, din cauza ståriiexisten¡iale ¿i a locului stråin unde î¿i petrecedevenirea: „noi suntem mor¡i, fiindcå existen¡anoastrå de aici are starea celor mor¡i“8. Acestsentiment apar¡ine tuturor gnosticilor, indiferent degruparea din care provin, ¿i ei î¿i proiecteazå în figuramiticå ¿i nefericitå a Sophiei propriile lor tulburåri:„triste¡ea“ (lype, tristitia) sau „scârba“ (taedium),„teama“ ¿i „înfiorarea“ (phobos, timor, ekplexis,stupor, expavescentia), „consternarea“ ¿i „angoasa“(aporia, consternatio, amekhania), toate proveninddin „ignoran¡å“ (agnoia, ignorantia). De aici ¿iproblema fundamentalå: „cine eram? ce amdevenit? unde eram? unde am fost arunca¡i? încotrone îndreptåm? de unde suntem råscumpåra¡i? ceeste na¿terea? ce este rena¿terea?“9. Råspunsurilepot låmuri originea, soarta ¿i pronia ori pot så aducåmântuirea omului. Cum înså? Prin „gnozå“, careînseamnå mântuire, iar mântuirea este aduså ¿irevelatå de un Mântuitor neînrobit de lumea aceastapåcåtoaså ¿i vremelnicå. Dar cåutarea ¿i ob¡inereamântuirii ridicå o altå problemå ce obsedeazågnosticul: „de unde vine råul? din ce cauzå existåråul? ce este råul?“10. Din aceste fråmântåri gnosticulva intenta „un proces lui Dumnezeu“11, adicåDemiurgului acestei lumi ¿i Existen¡ei nåscute dinpatimå12, pe care cautå a-l câ¿tiga cu ajutorulcunoa¿terii aduse de Mântuitorul pogorât din„plinåtatea“ Ve¿niciilor.


Nu este momentul så abordåm aici ¿i alte detaliide isagogie, hermeneuticå ¿i exegezå asuprafenomenului gnostic, întrucât acestea vor faceobiectul unor studii viitoare sau vor fi inserate înnotele traducerii.

Revenind acum la problema misterioaså adiamantului, se poate afirma cå gnoza valentinianåeste una dintre fe¡ele strålucitoare ale lui. Dar„¿lefuirea“ ¿i „montarea“ diamantului în cadrul„inelului“ cultural-istoric trebuie fåcute cu mare grijå.Dacå unii dintre Pårin¡ii Bisericii „l-au îngropat“ (såamintim doar de Nag-Hammadi13) ori „l-au ciobit“(scrierile extrem de virulente ¿i adesea pårtinitoarela adresa gnosticilor ¿i a ideilor lor14), meritul denetågåduit al cercetåtorilor moderni este cå „l-aurestaurat“ ¿i i-au pus în eviden¡å strålucirea.

¥n lucrarea Grundriss der Geschichte dergriechischen Philosophie a lui E. Zeller, singurulgnostic amintit ¿i eviden¡iat de autor pentru gândireafilosoficå a Antichitå¡ii târzii este Valentin15. Aceaståapreciere nu apar¡ine doar celebrului savantgerman, ci ¿i altor cercetåtori la fel de celebri aiveacului trecut ori ai acestui veac. Nu se poate sånu-i amintim pe un W. Bousset16 sau pe E. de Faye17,pe un H. Leisegang18 sau pe un A. von Harnack19,pe un H. Jonas20 sau pe U. Bianchi21, pe unF. Sagnard22 sau pe G. Quispel23, pe o E. Pagels24

sau pe S. Pétrement25 printre mul¡i al¡ii.De¿i s-au scris biblioteci pe aceastå temå,

subiectul nu este nici pe departe epuizat, cåciizvorå¿te neîncetat, ¿i oricum în orizontul Culturiinu existå epuizare. Prin traducerea de fa¡å amîncercat så aråtåm rolul major pe care l-a avut gnoza


valentinianå atât pentru filosofia anticå, cât ¿i pentruteologia cre¿tinå a veacurilor primare. ¥n fapt, ea afost un „liant“ al conceptelor interdisciplinare, carea realizat o metamorfozå logicå ¿i desåvâr¿itå,unitarå dar ¿i diverså în esen¡a ideilor ce ocaracterizeazå. A¿adar ar putea fi acceptatå, credem,urmåtoarea definire pentru acest tip de gnozå:„fenomen de sine ståtåtor, fundamentat înså peelenismul alexandrin ¿i pe cel sirian în ceea ceprive¿te conceptul de salvare, care se folose¿te depersoana lui Iisus (Hristos) din Evanghelii, apocrife¿i profe¡i ca „Welterlösung“ ¿i ca „råspuns“, pringnozå, la tot ceea ce este întrebare teosoficå ¿imisticå în Antichitatea târzie.“

(ho) Didaskalos (Ð Did£skaloj)

a. (he) historia (¹ ƒstor…a)

Valentin a fost un personaj cu multiple calitå¡i:teolog profund, exeget rafinat, filosof „platonic“ deprim rang26 ¿i poet delicat27, o somitate a epociialåturi de Clement sau Plotin. S-a nåscut în Egipt pela anul 100, într-un orå¿el din delta Nilului(Frebonide), iar studiile ¿i le-a fåcut ¿i desåvâr¿it laAlexandria28, care în aceste prime secole de eråcre¿tinå era încå un centru de înaltå culturå, însufle¡itde gânditori iudei, cre¿tini ¿i pågâni. DacåIerusalimul „reprezintå“ revela¡ia dumnezeirii


întrupate, Alexandria reprezintå „revela¡ia“desåvâr¿itå a filosofiei la sårutul dintre milenii.

Cåtre anul 140, Valentin påråse¿te Egiptulîndreptându-se spre capitala Imperiului, Roma, undeva poposi pânå în anul 160, dupå cum nemårturise¿te Irineu: „Valentin a venit la Roma subHigin (136-140), perioada sa de apogeu a fost subPius (150-155) ¿i a råmas pânå sub Anicet (155 -160)“29. La Roma face parte din cercurile cre¿tineelevate ¿i tot aici devine preot. Tertulian ne spunecå avea ambi¡ia så ajungå episcop, dar a fostexcomunicat de douå ori30: „Valentin sperase såajungå episcop deoarece avea talent ¿i elocin¡å.Indignat cå un altul ob¡inuse aceastå demnitatedatoritå martiriului, a rupt violent cu Biserica careprofeseazå credin¡a adevåratå. Astfel a fåcut erezieatrågând ¿i pe Colorbasus, Ptolomeu, Heracleon,Secundus, Marcus, Theotim ¿i Axionicus31“. Dupåaceste întâmplåri, se pare cå nefericite, Valentin reiaperegrinårile sale stabilindu-se în Cipru, unde aîntemeiat o comunitate de discipoli. Spre sfâr¿itulvie¡ii råmâne în umbrå. Moare între anii 175-180,dupå unii autori în Cipru32, dupå al¡ii la Roma33 sauAlexandria34.

Valentin a fost un scriitor prolific, dar, din påcate,opera lui s-a pierdut aproape în întregime. S-aumen¡ionat ¿i s-au påstrat diferite titluri ¿i fragmentedin scrierile sale în literatura autorilor patristici35,iar doctrina lui ne-a fost transmiså de Irineu, Ipolit,Tertulian, Pseudo-Tertulian, Philastru, Epifanie, careau compus lucråri împotriva lui sau l-au denun¡atca eretic36.


b. (hoi) mathetai (oƒ maqhta…)

Douå ¿coli teologice37 studiau ¿i dezvoltaugândirea ¿i sistemul lui Valentin: ¿coala occidentalå¿i ¿coala orientalå. De ce douå ¿coli ¿i nu una? Dupåspusele lui Ipolit, de fapt singurul care ne furnizeazådirect ¿i clar acest detaliu38, valentinienii n-au fostde acord între ei asupra unei chestiuni doctrinarecare se referå la trupul lui Iisus Mântuitorul: „¥naceastå privin¡å se pune o problemå profundåpentru ei, surså de schismå ¿i de diferende. De acolovine împår¡irea învå¡åturii lor în douå ¿coli, pe careei le numesc, una „orientalå“ (anatolike tisdidaskalia), alta „italicå“ (italiotike). Cea din Italia,cåreia îi apar¡in Heracleon ¿i Ptolomeu, înva¡å cåtrupul lui Iisus este nåscut psihic: de aceea, labotezul Såu, Duhul (Pneuma), adicå Logosul Mameide sus, al Sophiei, s-a pogorât în chip de porumbel;el a strigat trupului psihic ¿i l-a înviat din mor¡i. Este,zic ei, ceea ce exprimå textul: „Cel ce a înviat dinmor¡i pe Iisus, vii va face ¿i trupurile voastremuritoare“, adicå / firile voastre / psihice, cåci, fiind¡årânå, trupul este supus blestemului: „Din påmânte¿ti ¿i-n påmânt te vei întoarce“ (Gen. 3, 19). Dincontrå, ¿coala din Orient, cåreia îi apar¡in Axionicos¿i (B)ardesane, sus¡ine cå trupul Mântuitorului era„pneumatic“: „Duhul Sfânt“ (Pneuma), adicå Sophia,s-a pogorât peste Maria. „Puterea celui Prea-¥nalt“este arta Demiurgului, care a modelat ceea ce Duhul(Pneuma) dåduse Mariei“39.

Cine este înså Theodot40? Toate încercårilecercetåtorilor de a-l identifica au råmas fårå rezultat.Ipolit ne pomene¿te de un oarecare Theodot


Curelarul (Tåbåcarul) din Bizan¡. Dupå acesta, Iisusnu era decât un om nåscut din Fecioarå ¿i care erafoarte religios în compara¡ie cu cei asemenea Lui.La botezul Såu de la Iordan, Hristos s-a pogorât pesteEl în chip de porumbel ¿i i-a dat puterile de careavea nevoie pentru a-¿i îndeplini misiunea. Deaceea, înaintea acestui eveniment din via¡a lui Iisusn-au existat miracole. Aceastå efuziune cu Hristos,confundatå cu Duhul Sfânt, l-a fåcut pe Iisus sådevinå Dumnezeu dupå ¥nviere41. Tot Ipolit ne maiaminte¿te de un oarecare Theodot (Bancherul),discipol al primului, care a fondat secta „melchesidi¡ilor“.Acesta a trecut asupra lui Iisus erorile învå¡åtoruluisåu, ajutându-se de numele lui Melchisedec înspecula¡iile sale bizare. Melchisedec era mai maredecât Iisus, mediator între Dumnezeu ¿i îngeri ¿i deasemenea între Dumnezeu ¿i om; el este pneumatikos¿i este Fiul lui Dumnezeu42.

Nici una din învå¡åturile celor aminti¡i mai susnu este în concordan¡å cu doctrina fragmentelortheodotiene. Analizând fragmentele adunate deClement se poate constata apartenen¡a „orientalå“a lui Theodot. F. Sagnard43 considerå cå Theodot afost contemporan cu Ptolomeu ¿i cå ar fi profesatîntre anii 160-170 la Alexandria, iar doctrina sa esteafiliatå celei a lui Marcu Magul înaintea veniriiacestuia pe valea Rhonului44.

Fragmentele din Theodot45, a¿a cum se prezintå,constituie o surså importantå a gnozei valentiniene,alåturi de Scrisoare cåtre Flora ¿i Comentariu laPrologul ioaneic46 ale lui Ptolomeu ¿i Comentarii laEvanghelia dupå Ioan ale lui Heracleon47, pentru cåpun în luminå ideile ¿colii orientale, despre care nuavem decât informa¡ii vagi.


Dacå ¿coala occidentalå s-a îndepårtat modificând¿i reinterpretând doctrina maestrului, ¿coala orientalåa råmas în general fidelå învå¡åturii originarevalentiniene. Comparând documentele provenitedin cele douå ¿coli se constatå cå, pe de o parte,ele se contrazic, dar pe de alta, dovedesc analogiifrapante. Deosebirile se explicå fårå îndoialå printr-o evolu¡ie posterioarå, adicå prin schimbårileintroduse de discipoli în sistemul gândiriivalentiniene. Iar dacå ceea ce este comun se atribuiefondatorului ¿i dacå se eliminå diferen¡ele, se poateîncerca o reconstituire a doctrinei primare a luiValentin48.

¥n ceea ce prive¿te importan¡a gândiriisistemului valentinian pentru istoria manifestårilorculturale, H. Jonas49 considera cå Valentin ¿i ¿colilesale reprezintå „încoronarea“ gândirii gnosticismuluide tip siro-egiptean, iar C. Barth50, E. de Faye51 ¿i A.von Harnack52 sus¡in cå cele douå ¿coli au un meritde netågåduit în dezvoltarea exegezei biblice, ateologiei ¿i a filosofiei timpului53.

c. (ta) dogmata (t¦ dÒgmata)

Fiindcå majoritatea tezelor, cel pu¡in în liniilelor mari54, sunt comune întregii ¿coli valentiniene,vom prezenta în rândurile ce urmeazå structurasistemului valentinian pentru a facilita în¡elegereafragmentelor theodotiene.

Valentin a¿eza la originea începuturilor, acreaturilor ¿i a lucrurilor o „unitate nenåscutå,nemuritoare, de neîn¡eles ¿i de necuprins“. Aceaståmonadå eonicå ¿i perfectå se nume¿te Propator sau


Bythos (Pro-Tatål sau Abisul). Alåturi de Tatål,coexistentå ¿i ca o „catapeteasmå“, este Sige sauCharis (Tåcerea sau Harul). Dualitatea primarå,ipostaticå sau numai conceptualå (ca una dintremodalitå¡ile Divinitå¡ii de a se manifesta, un fel de„unu ¿i multiplu“ platonic), ca ¿i celelalte emana¡iipleromatice, se datoreazå dragostei paterne, caretrebuie så fie „syzygicå“ (pentru a se împårtå¿i). Dinunirea lor atotgeneratoare ¿i din voia Tatålui de ase face cunoscut, atât cât putea fi cunoscut (princontempla¡ie), au fost emana¡i (sens omonim celuiphilonian sau celui plotinian) Nous (Intelectul sauFiul) ¿i Aletheia (Adevårul), syzygia sa. Abisul,Tåcerea, Intelectul ¿i Adevårul alcåtuiesc prima ¿ifundamentala Tetradå, Rådåcina tuturor lucrurilor.Intelectul ¿i Adevårul, la rândul lor, emanå Logos-ul(Cuvântul) ¿i pe Zoe (Via¡a), care ¿i ei vor emanaAnthropos-ul (arhetipul eonic al omului) ¿i Ekklesia(Biserica - ideea ¿i icoana eternå a Bisericiipåmântene). Aceste patru cupluri inteligibileformeazå Ogdoada. Apoi, din Logos ¿i Zoe au fostemana¡i zece eoni (Decada), iar din ultimul cuplu alOgdoadei, Omul ¿i biserica, au fost emana¡i al¡idoisprezece eoni (Dodecada). Ogdoada, Decada ¿iDodecada alcåtuiesc Pleroma (Plinåtatea/Plenitudinea- termen paulinic: Col. 2, 9), comunitate de treizecide ipostaze (personales substantias) divine sauatribute divine, eonice ¿i consubstan¡iale, a cårortainå va fi simbolizatå în crea¡ie de cele opt ceruriale lumii sensibile, în cele douåsprezece semne aleZodiacului ¿i în cei doisprezece Apostoli, în fine, decei treizeci de ani de via¡å ascunså a lui Iisus Hristos.

La un moment dat în Pleroma are loc uneveniment hotårâtor pentru existen¡a necreatå ¿i


pentru cea care va fi creatå. Sophia (¥n¡elepciunea),al treizecilea eon, mânatå de un sentiment nu nelipsitde ambi¡ie, se laså pradå dorin¡ei påtima¿e de acerceta stråfundurile Abisului (teologie bazatå petextul de la 1 Cor. 2, 10), putin¡å pe care o are numaiIntelectul sau Fiul Unul-Nåscut. Ea s-ar fi pierdut înhaos sau în golul necreat (kenoma), dacå Pleroma n-ar fi fost înconjuratå de Horos (Limitå) ¿i Stauros(Cruce), care îi împiedicå cåderea. Penetratå dedorin¡a påtima¿å cåreia i s-a låsat pradå ¿i nu deTheletos, perechea sa, Sophia na¿te o fiicå bastardå,/ Enthymesis / Sophia (sau Achamoth - numele ebraical Sophiei). Zåmislitå din patimå ¿i fårå tatå, ea nueste decât un „avorton“ amorf ¿i fårå chip. Fiindizgonitå de îndatå din Pleroma pentru a se evitarepetarea unor astfel de accidente, Nous (Monogenes)¿i Aletheia emanå o ultimå syzygie eonicå: Hristos ¿iPneuma, care vor învå¡a pe ceilal¡i eoni så respectetranscenden¡a nemårginitå a Tatålui ¿i care consolideazåatotputernicia Pleromei. ¥n ¿coala orientalå nu existådecât o singurå Sophia, care a fost excluså dinPleroma. Tot ea îl emanå pe Hristos, pe când era înafarå, dupå chipul Tatålui, iar Pneuma este ea însåsi.

Ordinea fiind restabilitå în Pleroma, mai råmânede educat, prin gnozå desigur, / Enthymesis /Sophia. Din bunåvoin¡a comunå a tuturor Eoniloreste emanatå atunci o nouå fiin¡å divinå, Iisus,„rodul“ Eonilor. El este numit Mântuitor, dar ¿i Hristos¿i Logos dupå numele pårin¡ilor såi. Iisus va purifica¿i va educa „dupå gnozå“, iar Hristos „dupå fiin¡å“,pe Sophia cåzutå în afara Pleromei de patimi, fåcânddin acestea principii active ale lumii ce va fi create.Dintr-un sentiment al ei apårut pe parcurs,


convertirea (conversio, epistrophe) se vor na¿tesufletul lumii ¿i cel al Demiurgului.

Fåuritorul lumii sensibile, exterioare Pleromei,Demiurgul, icoana Logosului / Tatålui, locuie¿te înal ¿aptelea cer, în apropiere de Achamoth. El estedespår¡it de lumea inteligibilå prin Horos ¿i Stauros.Demiurgul lucreazå ne¿tiutor de existen¡a lumii desus, dar creeazå incon¿tient un fel de icoanå aPleromei. Totu¿i el este supravegheat de mama sa/ Enthymesis / Sophia, care-i oferå prototipurileideatice pentru cele create, hylice ¿i psihice. Pe dealtå parte, ca ¿i Marele Arhon al lui Basilide,Demiurgul, în ignoran¡a sa totalå, se credeDumnezeul suprem ¿i absolut. Nu-i de mirare cå înVechiul Testament a proclamat: „Eu sunt Dumnezeu¿i nu este alt Dumnezeu în afarå de Mine“ (Is. 45,5). Din ac¡iunea lui fåuritoare se nasc douå clasede oameni, clasa inferioarå, hylicii, ¿i o claså mainobilå, psihicii (drep¡ii din Vechiul Testament ¿icre¿tinii de rând). O a treia claså, pneumaticii,superioarå celorlalte douå, nu este decât în partelucrarea lui, pentru cå ace¿tia participå cu ajutorulSophiei la spiritul divin, pe care într-o anumitå formåîl au în ei prin såmân¡a pneumaticå. Såmân¡apneumaticå din ei este consubstan¡ialå fiin¡elorpleromatice. Hylicii sunt pierdu¡i prin natura lor,psihicii au nevoie de mântuire, pneumaticii suntmântui¡i prin natura lor perfectå ¿i nestricåcioaså,înså au nevoie de gnoza care-i treze¿te din acestsomn al existen¡ei påmânte¿ti.

Pentru restabilirea armoniei originare (apocatastaza),pentru råscumpårarea Sophiei cåzute în lumea råului¿i a înrobirii ¿i pentru fericirea ve¿nicå a unor creaturi,


psihicii ¿i pneumaticii, Eonul Iisus este trimis pepåmânt. El este Mântuitorul lumii sensibile.

Demiurgul î¿i are ¿i el Hristos-ul, fiul såu natural¿i psihic, preferat de el, vestit prin profe¡i ¿i Care avenit în lume nu din Fecioarå, ci prin Fecioarå,trecând prin ea ca printr-un canal. Fecioara n-a fostmamå, ci o cale de trecere. La Botez Iisus (Logosul)a coborât peste Hristos în chip de porumbel(concep¡ia ¿colii occidentale). Iisus îmbråcat cusåmân¡a pneumaticå emanatå de Sophia îl asumåpe Hristos în sine ¿i trece prin Fecioarå „crescândîn Pneuma“ (concep¡ia ¿colii orientale).

Mântuitorul Iisus råmâne nepåtimitor, inaccesibilrånirii ¿i prinderii, iar când vine momentul prinderii¿i al calvarului pleacå din Hristos, lucru pe care îl¿tie ¿i Pilat. Hristos suferå patima psihic ¿i trupe¿te,fiind råstignit nu într-o formå a cunoa¿terii, cum afost „råstignitå“ Sophia prin Stauros (Cruce), ci amateriei, adicå pe Crucea de lemn. Iisus, înconcep¡ia ¿colii orientale, pleacå din Hristos doarcând „î¿i încredin¡eazå Duhul (Pneuma)“. Dupå¥nviere, Hristos este a¿ezat de-a dreapta Demiurguluipânå la eshaton.

Când Demiurgul va înceta så mai creeze ¿i cândtoatå såmân¡a pneumaticå va fi fost emanatå înlume, adicå numårul de „ale¿i“ mai înainte hotårât(cf. Rom. 8, 29-30), are loc eshatonul. Dar pentruob¡inerea mântuirii ¿i pentru participarea la eshatonexistå cinci sacramente ontologice care „diortosesc“:botezul, råscumpårarea, mirungerea (pecetea),gnoza, euharistia. La eshaton sau la Desåvâr¿ire(synteleia = adunare, sfâr¿it, desåvâr¿ire, cf. Mt. 13,39-40, 49; Evrei, 9, 26) Sophia cåzutå ¿i pneumaticii


vor intra în Pleroma ca miri (taina syzygiei) ¿i se vorunii cu Eonii lor, Sophia cu Iisus, iar pneumaticii cu¥ngerii; Demiurgul va lua locul Sophiei în al optuleacer ¿i psihicii vor locui împreunå cu El. Apoi foculva nimici întreaga materie, adicå neantul creat,duhurile råului ¿i veacurile. Acestui apocalips îi vaurma domnia Eternitå¡ii pleromatice.

(hai) Epitomai (aƒ ™pitoma…aƒ ™pitoma…aƒ ™pitoma…aƒ ™pitoma…aƒ ™pitoma…)

Pentru traducerea Fragmentelor theodotiene amfolosit urmåtoarele edi¡ii:

J.P. Migne, Patrologia Graeca, t. 9, ed. deR. Pearce, Paris, 1890, col. 653-697.

O. Stählin, Clemens Alexandrinus, Excerpta exTheodoto, t. 3, in GCS 17, Leipzig, 1903, pp. 103-133.

Klementos Alexandreos, Ek tou Theodotou kaites Anatolikes kaloumenes didaskalias epitomai, inBEP, t. 8, Athenai, 1956, pp. 317-336.

F. Sagnard, Clement d’Alexandrie, Extraits deThéodote2, în Sch. 23, Paris, 1970.

Studii de referin¡å

G. Heinrici, Die Valentinianische Gnosis und dieheilige Schrift, Berlin, 1871, pp. 88-127.

A. Hilgenfeld, Die Ketzergeschichte desUrchritentums urkundlich dargestellt, Leipzig, 1884,pp. 505-516.

Ch. Bigg, The Christian Platonists of Alexandria,Oxford, 1913, pp. 58-62.

A. von Harnack, Die Chronologie der AltchristlichenG. Dibelius, Die Excerpta ex Theodoto und

Literatur bis Eusebius, t. 2, Leipzig, 1904, pp. 17-18.


Irenäus, în ZNW, t. 9, Giessen, 1908, pp. 23-247.

E. de Faye, Gnostiques et gnosticisme, Paris,1925, pp. 235-245.

F. Sagnard, La Gnose valentinienne et latémoignage de Saint Irénée, Paris, 1947, pp.521-559.

A. J. Festugière, Notes sur les Extraits deThéodote de Clement d’Alexandrie et sur lesfragments de Valentine, VC 3/1949, Amsterdam,pp. 193-207.

G. L. Prestige, God in Patristic Thought3, London,1964 (vezi indexul lucrårii, p. 310).

M. Steiner, La Tentation de Jésus dansl’interprétation patristique de S. Justin à Origène,Paris, 1962, pp. 34-43.

J. P. Mahé, Avant-propos in Tertullien, Le chairdu Christ, t. 1, Sch. 216, Paris, 1975, pp. 28-58.

J. C. Fredouille, Commentaire et index àTertullien, Contre les valentiniens, t. 2, Sch. 281,Paris, 1981, pp. 203-361.

(ta) Epilegomena (t¦ ™pilegÒmenat¦ ™pilegÒmenat¦ ™pilegÒmenat¦ ™pilegÒmenat¦ ™pilegÒmena)

¥n ceea ce ne prive¿te, ca ¿i O. Stählin, C.Mondesert sau D. Fecioru, am întâmpinat numeroasegreutå¡i la traducere ¿i uneori chiar la interpretare,cåci a¿a cum mårturise¿te ¿i C. Mondesert: „în afaråde obscuritå¡ile unui text råu redactat ¿i adesea råucopiat, cea mai mare greutate pe care o întâmpinitraducând pe Clement este cå ai de-a face cu o operåcu totul impregnatå de formule împrumutate fie din


filosofii ¿i scriitorii vechi, fie din Biblie, Vechiul ¿iNoul Testament“55, fie din scrierile gnosticilor (n.n.);totu¿i noi ne supunem acribiei cititorilor, dar lecerem cu smerenia gândului ¿i a sufletului multåråbdare duhovniceascå pentru râvna noastrå.

Nu putem så încheiem fårå a mul¡umi ¿i peaceastå cale d-lui prof. dr. Gh. Vlådu¡escu ¿i d-luiprof. Gh. Såbåu pentru tot ajutorul acordat laaceastå înfåptuire.

Abrevieri

BEP Bibliotheke Ellenon Pateron kai EkklesiastikonSyngrapheon, Athenai, 1955 sq.

DB Dictionnaire de la Bible, ed. F. Vigouroux(supplément ed. de L. Pirot), Paris, 1926 sq.

DMG Dic¡ionar de mitologie generalå, ed. de V.Kernbach, Bucure¿ti, 1989.

DNT Dic¡ionar al Noului Testament, ed. de I.Mircea, Bucure¿ti, 1984.

DPAC Dizionario Patristico e di Antichità Cristiane,2 vol., ed. de A. Di Bernardino, Roma, 1983.

DSp Dictionnaire de spiritualité ascétique etmistique, ed. de M. Viller, Paris, 1932 sq.

DTC Dictionnaire de Théologie catholique, ed. deA. Vacant, E. Mangenot si E. Amman, Paris,1903 sq.

EB Encyclopaedia Britannica, 11 -ed., New York,1910.

EDM Enciclopedia doctrinelor mistice, ed. de M.M. Davy (trad. rom.), Timi¿oara, 1997 sq.

ERE Encyclopaedia of Religion and Ethics, ed.de J. Hastings, New-York, 1955.


GCS Die Griechischen Christlichen Schriftstellerder ersten drei Jahrhunderte, Leipzig, 1987sq.

Gnosis Gnosis, Festschrift für H. Jonas, ed. de B.Aland, Göttingen, 1978.

GTW Grundriss der Theologischen WissenschaftenIV/III, Tübingen, 1931.

LThK Lexikon für Theologie und Kirche, ed. deM. Buchberger, Freiburg im B., 1957-1965;idem, ed. de W. Kasper, vol. 4, Freiburg,1995.

NHC Nag-Hammadi Codices in The Nag-HammadiLibrary in English, 2 ed. de J. M. Robinson,San-Francisco, 1988.

NTS Novum Testamentum Supplements, ed. deW. C. van Unnick, Leiden, 1963 sq.

PG Patrologiae cursus completus, series graeca,ed. de J. P. Migne, Paris, 1857 sq.

Philon Philon d’Alexandrie, Les oeuvres de Philond’Alxandrie, ed. de R. Arnaldez, J. Pouilloux,C. Mondesert, Paris, 1961-1991 (t. 1-34c).

PL Patrologie cursus completus, series latina,

ed. de J. P. Migne, Paris, 1844 sq.

PSB Pårin¡i ¿i Scriitori Biserice¿ti, Bucure¿ti,

1978 sq.

PSyr Patrologia Syriaca, ed. de R. Graffin, 3 vol.,

Paris, 1907.


PTS Patristische Texte und Studien, ed. de K.

Aland ¿i W. Schneemelcher, Berlin, 1963 sq.

PWK Pauly-Wissowa-Kroll, Realencyclopädie der

klassischen Altertumwissenschaft, Stuttgart,

1894 sq.

RGG Religion in Geschichte und Gegenwart, ed.de C. Galling et alii, 3 Auflage, Tübingen,1957-1962.

SCh Sources Chrétiennes, ed. de H. Lubac, J.Danielou, C. Mondesert, Paris, 1941 sq.

SD Studies and Documents, ed. de K. Lake ¿iS. Lake, London ¿i Philadelphia, 1934 sq.

ST Studi e Testi, Pubblicazioni della BibliotecaVaticana, Roma, 1900 sq.

St. T Studii Teologice, Revista Institutelorteologice din Patriarhia Românå, Bucure¿ti.

SVF Stoicorum Veterum Fragmenta, ed. de J. abArnim, 3 vol., Leipzig, 1903 - 1905.

TS Texts and Studies. Contributions toBiblical and Patristic Literatur, ed. de J.A.Robinson, Cambridge, 1891 sq.

TU Texte und Untersuchungen zur Geschichteder altchristlichen Literatur, ed. de O. v.Gebhardt ¿i A. v. Harnack, Leipzig, 1882 sq.

TWNT Theologisches Wörterbuch zum NeuenTestament, ed. de G. Kittel ¿i G. Friedrich,Stuttgart, 1933 sq.

VC Vigiliae Christianae, Amsterdam, 1947 sq.ZNW Zeitschrift für Neutestamentliche Wissenschaft

und die Kunde der älteren Kirche, Giessen,Berlin, 9/1908.


Alte abrevieri

Adv. val. Tertulian, Adversus valentinianos, în PL.,2, col. 572-632; SCh. 280281 (ed. de J.C.Fredouille), 1980.

De praes. Tertulian, De praescriptione haereticorum,în PL., 2, cpl. 13-74; Sch. 46 (ed. deP. de Labriolle ¿i F. Refoule), 1957; PSB 3(trad. de N. Chi¡escu), 1981.

Pseudo-Tertulian, De praescriptionehaereticorum, în PL., 2, col. 74-92.

Ipolit S. Ipolit de Roma, Philosophoumena sauKata pason haireseon elenchos in PG.,16/3, col. 3008-3454; GCS 26 (ed. deP. Wendland sub titlul Refutatio omniumhaeresium), 1916 BEP 5/1955, pp. 198/377.

Irineu S. Irineu de Lugdunum (Lyon), Adversushaereses sau Elenchos kai anatropetes pseudonymou gnoseos, în PG., 7,col. 433-1255; BEP 5/1955, pp. 93-139;Sch. 263-264 (ed. de A. Rousseau ¿iL. Doutreleau), 1979.

Ped. Clement Alexandrinul, Pedagogul, în PSB4 (trad. de D. Fecioru), 1982, pp. 167-362.

Prot. Clement Alexandrinul, Protrepticul sauCuvânt de îndemn cåtre greci, în PSB 4/1982, pp. 69-162.

Strom. Clement Alexandrinul, Stromate, înPSB 5 (trad. de D. Fecioru), 1982.


Pentru textele scripturistice am întrebuin¡aturmåtoarele edi¡ii ale Sf. Scripturi:

Biblia (sau Sf. Scripturå ), tipåritå sub îndrumarea ¿icu purtarea de grijå a Prea Fericitului PårinteIustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cuaprobarea Sf. Sinod, Bucure¿ti, 1982.

Septuaginta, id est Vetus Testamentum graece iuxtaLXX interpretes edidit A. Rahlfs, editio minor, duovolumina in uno, Deutsche BibelgesellschaftStuttgart, 1935.

The Greek New Testament, edited by K. Aland,M. Black, C. M. Martini, B. M. Metzger and A.Wikgren in cooperation with the Ins t i tu tefor New Testament Textual Research,M ü n s t e r / We s t p h a l i a , T h i r d E d i t ion,United Bible Societies, 1975.

Fragmente din Theodot¿i din ¿coala numitå „orientalå“

în vremea lui Valentin

1.1. „Pårinte, zice / Iisus /, în mâinile Tale1

încredin¡ez Duhul (Pneuma)2 Meu“ (Lc. 23, 46).Sophia3, zice / Theodot/ , a emanat4 pentru

Logos5 un / element / trupesc, såmân¡a penumaticå6,îmbråcat cu aceasta Mântuitorul s-a coborât7.

1.2. De acolo vine cå, în Patima Sa, El„încredin¡eazå pe Sophia“8 Tatålui, ca s-o primeascåde la Tatål8bis ¿i El så nu fie ¡inut aici de Puterilecare tâlhåresc9.

Astfel, prin cuvântul rostit de El mai sus, toatåsåmân¡a pneumaticå, ale¿ii o încredin¡eazå /Tatålui10/ .

/Clement/1.3. Såmân¡a aleaså, noi o numim11 „scânteia“

1.1. „Pårinte, zice / Iisus /, în mâinile Tale1

încredin¡ez Duhul (Pneuma)2 Meu“ (Lc. 23, 46).Sophia3, zice / Theodot/ , a emanat4 pentru

Logos5 un / element / trupesc, såmân¡a penumaticå6,îmbråcat cu aceasta Mântuitorul s-a coborât7.

1.2. De acolo vine cå, în Patima Sa, El„încredin¡eazå pe Sophia“8 Tatålui, ca s-o primeascåde la Tatål8bis ¿i El så nu fie ¡inut aici de Puterilecare tâlhåresc9.

Astfel, prin cuvântul rostit de El mai sus, toatåsåmân¡a pneumaticå, ale¿ii o încredin¡eazå /Tatålui10/ .

/Clement/1.3. Såmân¡a aleaså, noi o numim11 „scânteia“


reînsufle¡itå“ de Logos, „lumina ochiului“,„gråuntede mu¿tar“ ¿i „aluat“, care une¿te în credin¡åneamurile ce apåreau ca despår¡ite11bis.

2.1. Când „trupul psihic“ a fost fåcut12,zicValentinienii, o såmân¡å bårbåteascå a fost puså deLogos în sufletul „ales“, care era în somn; såmân¡aeste o izvorâre de îngeresc13 ca sufletul så nu fie gol14.

2.2. ªi såmân¡a aceasta dospe¿te ca un aluat,unind cele ce apåreau ca despår¡ite, adicå sufletul¿i trupul, care au fost aduse la existen¡å de Sophiaca pår¡i distincte15. Iar pentru Adam, somnul erauitarea sufletului, pe care såmân¡a pneumaticå,puså de Mântuitorul în suflet, îl între¡inea, ca ea sånu se descompunå16. Såmân¡a era o izvorâre abårbåtescului, a îngerescului. De aceea ziceMântuitorul: „Mântuie¿te-te, tu ¿i sufletul tåu“17

(Gen. 19, 17).3.1. A¿adar venind, Mântuitorul a trezit sufletul

¿i a aprins scânteia, cåci cuvintele Domnului suntputere. De aceea a zis: „Så lumineze lumina voastråînaintea oamenilor!“ (Mt. 5, 16).

3.2. ªi, dupå ¥nvierea Sa, insuflând Duhul(Pneuma) Apostolilor a vânturat ¿i a separat prinsuflarea Sa ¡årâna (chous) precum cenu¿a, a aprinsscânteia ¿i a însufle¡it-o18.

/ Frg. 4 ¿i 5 sunt comentariul lui Clement /4.1. Domnul, datoritå marii Sale smerenii, nu s-

a aråtat ca un înger, ci ca un om19. ªi când a fostvåzut de Apostolii Såi pe Munte, în slavå, aceastanu s-a petrecut pentru cå El ar fi dorit så se aratea¿a, ci pentru bisericå, care este „neam ales“, ca ea


så înve¡e „înaintarea“20 ob¡inutå de Mântuitoruldupå ie¿irea Sa din trup21.

4.2. Cåci „El era Lumina“ de sus ¿i „Cel ce s-aaråtat în trup“, Cel ce a fost „våzut aici“, nu estemai prejos Celui de sus. Prin stråmutarea Lui din¥nalt, aici, El nu era despår¡it22, fiind ori aici ori acolo,a¿a cum se schimbå un loc pentru altul sau cum sepåråse¿te un loc pentru a lua altul, ci eraomniprezent, ¿i lângå Tatål / în Cer /, ¿i aici pepåmânt, cåci era „puterea Tatålui22bis (1 Cor. 1, 24).

4.3. De altfel, trebuia så se împlineascå cuvântulDomnului, care a zis: „sunt unii din cei ce stau aici,care nu vor gusta moartea, pânå ce nu vor vedeape Fiul Omului în slavå“ (Mt. 16, 28). A¿a ¿i Petru,Iacob ¿i Ioan l-au våzut, iar apoi au murit.

5.1. Dar cum se face cå ei nu s-au înfrico¿atzårind Fa¡a luminoaså, ci „auzind Vocea au cåzut lapåmânt“ (Mt. 17, 5-6)? Fiindcå urechile sunt maineîncrezåtoare decât ochii, înså måre¡ia Vocii auimit23 mai mult decât Fa¡a luminoaså.

5.2. Este adevårat cå Ioan Botezåtorul auzindVocea nu s-a înfrico¿at24, pentru cå a auzit-o în Duhul¿i era obi¿nuit cu o astfel de voce. Dar un omoarecare, ce nu este ca acela, råmâne înfrico¿atauzind-o25. De aceea ¿i Mântuitorul le-a zis: „Nimånuiså nu spune¡i ceea ce a¡i våzut“26 (Mt. 17, 9).

5.3. ªi totu¿i nu cu ochii lor trupe¿ti au våzutlumina27 (cåci nu existå vreo înrudire sau vreoapropiere între aceastå luminå ¿i trup), dar / ei auvåzut / atât cât puterea ¿i voin¡a Mântuitorului audat trupului putin¡a de a contempla; mai ales sufletula våzut ¿i a împårtå¿it ¿i trupului coexistent / aceaståputin¡å /, datoritå strânsei lor legåturi.


5.4. Cuvintele: „Nimånui så nu spune¡i...“ aufost rostite ca nu cumva, în¡elegând cine eraDomnul, så nu se ab¡inå de a pune mâinile peDomnul28, iar împlinirea Iconomiei29 så nu serealizeze ¿i moartea så nu fie biruitå, încercânddegeaba o lucrare fårå sens.

5.5 Ba mai mult, Vocea de pe Munte30 va ajungela „ale¿ii“ acum ini¡ia¡i, pentru cå ei au fost uimi¡ide mårturia provenitå din credin¡a lor; în timp ceVocea de la Râu31 era pentru cei ce aveau de gândså creadå, înså n-a fost luatå în seamå, fiincå eierau supu¿i învå¡åturii didascalilor de Lege.

6.1. Textul: „¥n Principiu era Logosul ¿i Logosulera la Dumnezeu ¿i Dumnezeu era Logosul“ (In. 1, 1)este în¡eles de valentinieni32 astfel:

6.2. „Principiul“, zic ei, este Unul-Nåscut(Monogenes)33, care este numit Dumnezeu, dupå cum¿i /Ioan/ în continuare ni-l prezintå ca Dumnezeu:„Dumnezeu Unul-Nåscut (Monogenes), care este însânul Tatålui, Acela L-a fåcut cunoscut“ (In. 1, 18)34.

6.3. Iar pe Logos, care este „în Principiu“ (adicåîn Monogenes, - în Intelect/Nous, ¿i Adevår/Aletheia/), /Ioan/ îl veste¿te ca fiind Hristos - Logosul¿i Via¡a (Zoe)35. De unde îl nume¿te pe dreptDumnezeu, care este în Dumnezeu-Intelectul(Nous).

6.4. „Care în El s-a fåcut“, (în Logos), era „Via¡a“(Zoe), syzygia sa. De aceea ¿i Domnul zice: „Eu suntVia¡a“36.

7.1. Deci Tatål, care este necunoscut37, a voitså se facå cunoscut Eonilor37a ¿i prin propria-iGândire (Enthymesis)37b, atât cât se cuno¿tea pe


Sine, a emanat pe Monogenes, Pneuma Gnozei dinsânul Gnozei. Astfel, Cel ce s-a nåscut din Gnozå,adicå din Gândirea Tatålui (patrikes Enthymeseos)så devinå Gnozå, adicå Fiu38, cåci „prin Fiul, Tatål afost cunoscut“39 (In. 1, 18).

7.2. Iar Pneuma Dragostei (agapes Pneuma)„s-a amestecat“40 cu Pneuma Gnozei, ca Tatål cuFiul, ¿i Gândirea (Enthymesis) cu Adevårul(Aletheia), fiind emanatå de Adevår (Aletheia), ca ¿iGnoza, care era emanatå din Gândire (Enthymesis).

7.3a. ªi Cel de a råmas, Fiul Unul-Nåscut(Monogenes) în sânul Tatålui, se face cunoscutEonilor prin Gnozå, adicå Gândirea Tatålui, atât câta fost emanat din sânul Tatålui41.

7.3b. Iar Cel ce a fost våzut aici nu este numitde Apostol „Unul-Nåscut“ (Monogenes), ci „caUnul-Nåscut“ (hos Monogenes): „slavå ca a Unuia-Nåscut“ (In. 1, 14)41bis.

/Clement/42

7.3c. Fiind Unul ¿i Acela¿i, Iisus este „Primul-Nåscut“în crea¡ie ¿i „Unul-Nåscut“ în Pleroma. A¿adar esteAcela¿i care este în fiecare loc, a¿a cum poate fidelimitat /prin acel loc/.

7.4. ªi niciodatå „Cel ce s-a coborât“ (Ef. 4, 10)nu este despår¡it de Cel ce a råmas. Fiindcå ziceApostolul: „Cel ce s-a suit este Cel ce s-a ¿i pogorât“(In. 3, 13).

7.5. Ei numesc Demiurgul „icoanå“ a luiMonogenes43. Pentru cå lucrårile Icoanei suntstricåcioase44. De aceea ¿i Domnul fåcând „icoana“învierii spirituale (pneumatike) prin mor¡ii pe care


i-a înviat, i-a înviat nu nestricåcio¿i în trup, ci ca pecei ce trebuie så moarå iarå¿i.

/Frg. 8-20 sunt comentariul lui Clement, fårå16-17, 1/

8.1. ¥n ceea ce ne prive¿te, noi spunem cåLogosul în „identitatea“ Sa este Dumnezeu înDumnezeu, Care este „în sânul Tatålui“, fiind numitîncå ¿i nedespår¡it, neîmpår¡it, Dumnezeu Unul45.

8.2. „Toate printr-¥nsul s-au fåcut“ dupå continualucrare a Logosului în identitatea Sa, cele spirituale,inteligibile ¿i sensibile. „Acesta a fåcut cunoscutadâncul Tatålui“, El, Mântuitorul ¿i Primul-Nåscut maiînainte de toatå crea¡ia46 (Cåci ¿i în Isaia s-a zis: „¥ivoi råsplåti pentru faptele lor în adâncul lor“/Is. 65, 7/ adicå, „în gândirea lor“, care este în suflet,de unde lucreazå mai întâi.

8.3. Iar Unul-Nåscut în identitatea sa, dupå acårui putere nedespår¡itå lucreazå Mântuitorul, esteLumina Bisericii47, luminå care era înainteaîntunericului ¿i a necunoa¿terii.

8.4. „ªi întunericul n-a cuprins-o“ (In. 1, 5), adicåaposta¡ii ¿i restul de oameni, care nu L-au cunoscut,¿i moartea nu L-a putut cuprinde.

9.1. Credin¡a nu este una, ci feluritå48. ChiarMântuitorul zice: „Så-¡i fie dupå credin¡a ta(Mt. 9, 29)“. S-a zis aceasta pentru cå unii dintrecei „chema¡i“ se vor råtåci dupå venirea Antihristului.Pentru cei „ale¿i“ e cu neputin¡å. De aceea zice:„...de va fi cu putin¡å, ¿i pe cei ale¿i“ (Mt. 24, 24).

9.2. La fel, când zice: „Ie¿i¡i din casa TatåluiMeu“ (In. 2, 16), chema¡ilor le vorbe¿te. Deasemenea, în parabola fiului risipitor, când acesta


se întoarce din cålåtorie, dupå ce ¿i-a cheltuit toatåaverea, ¿i pentru care „s-a tåiat vi¡elul cel gras“, totdespre cel chemat vorbe¿te sau în pilda nun¡ii fiuluide împårat, unde regele a „chemat“ la nuntå pe to¡icei de la råspântiile drumurilor.

9.3. Prin urmare, to¡i au fost „chema¡i“ în modegal49 (cåci: „el face så råsarå soarele peste råi ¿ipeste buni ¿i trimite ploaie peste cei drep¡i ¿i pestecei nedrep¡i“ /Mt. 5, 45/), înså sunt „ale¿i“ cei careau crezut mai mult. Cåtre ei a zis: „nimeni n-a våzutpe Tatål Meu, decât Fiul“ (In. 6, 46) ¿i „voi sunte¡ilumina lumii“ (Mt. 5, 14) ¿i „Pårinte Sfinte, sfin¡e¿te-iîntru numele Tåu“ (In. 17, 11).

10.1. Nici fiin¡ele spirituale, nici cele inteligibile,nici Arhanghelii, nici Protoctitoriile50, nici chiar /Fiul /însu¿i, nu sunt fårå formå, fårå tråsåturå, fåråînfå¡i¿are, fårå trup. Dar El are o formå proprie ¿i untrup potrivit întâietå¡ii Sale asupra tuturor celorspirituale, a¿a cum ¿i Protoctitoriile au un trup potrivitîntâietå¡ii lor asupra fiin¡elor care le sunt inferioare51.

10.2. Cåci nu e fåpturå fårå de substan¡å, însåfiin¡ele spirituale nu au o formå ¿i un trupasemånåtor trupurilor din lumea noastrå.

10.3. Aici, desigur, fiin¡ele sunt bårbåte¿ti ¿ifemeie¿ti ¿i diferå unele de altele52. Dar acolo, fåråîndoialå, Unul-Nåscut, Inteligibil în mod propriu, esteînzestrat cu o formå ¿i o naturå proprie, purå ¿isuveranå cu desåvâr¿ire, împårtå¿indu-se neîncetatdin puterea Tatålui53, iar Protoctitoriile, care suntnumeric distincte ¿i fiecare este delimitatå ¿i binedefinitå, dovedesc prin similitudinea lucrårilor lorcå au unitate, egalitate ¿i asemånare.


10.4. Pentru cå cei ªapte nu au fost înzestra¡imai mult unul decât celålalt; Dumnezeu i-a lipsit de„înaintare“54, fiindcå dintru început ei au primit dela Dumnezeu perfec¡iunea prin Fiul, odatå cu venirealor la existen¡å.

10.5. ªi El, / Fiul/, este numit „luminaneapropiatå“55, ca Unul-Nåscut ¿i Primul-Nåscut56,„cele ce ochiul n-a våzut ¿i urechea n-a auzit ¿i lainima omului nu s-au suit“57 (1 Cor. 2, 9), nimeninu va fi asemenea Lui, nici dintre Protoctitorii, nicidintre oameni.

10.6. Dar aceia, / cei ªapte/, „contemplåpururea Fa¡a Tatålui“ (Mt. 18, 10). Fa¡a Tatålui esteFiul, prin Care este cunoscut Tatål. Desigur, „cel carevede“ ca ¿i cel „care este våzut“ nu poate fi fåråchip ¿i fårå trup; dar ei våd nu cu ochiul sensibil, cicu ochiul inteligibil58, pe care îl au de la Tatål.

11.1. A¿adar, când Domnul a zis: „Så nudispre¡ui¡i pe vreunul dintre ace¿tia mici, adevåratzic vouå cå: îngerii lor, în ceruri, pururea våd Fa¡aTatålui“ (Mt. 18, 10), aratå aceasta ca „model“,întrucât astfel vor fi ¿i „ale¿ii“, dupå ce vor ficunoscut „desåvâr¿ita înaintare“: „Ferici¡i cei såracicu inima, cåci aceia vor vedea pe Dumnezeu“(Mt. 5, 8)59.

11.2. Dar cum ar putea fi o Fa¡å a Celui care efårå chip60? Dupå cum se ¿tie, Apostolul a cunoscuttrupuri cere¿ti, frumoase ¿i inteligibile. ªi, cumnumele lor erau felurite, le-ar fi enumerat dacå elen-ar fi fost delimitate prin chipul, forma ¿i trupullor? „Sunt ¿i trupuri cere¿ti ¿i trupuri påmânte¿ti;dar alta este slava ¥ngerilor ¿i a Arhanghelilor ¿i altaa celor påmânte¿ti“ (1 Cor. 15, 40).


11.3. La fel cum în compara¡ie cu trupurilepåmânte¿ti (de exemplu astrele) sunt netrupe¿ti ¿ifårå formå, în compara¡ie cu Fiul, sunt delimitate ¿isensibile61; astfel ¿i Fiul este comparat cu Tatål62

11.4. ªi fiecare dintre aceste fiin¡e spirituale areputerea sa proprie ¿i iconomia sa proprie. Dupå cumtotodatå Protoctitoriile au primit existen¡a ¿iperfec¡iunea, având comunå slujirea ¿i neîmpår¡itå3.

12.1. A¿adar Protoctitoriile våd pe Fiul, pe sine¿i pe cele inferioare lor, la fel ¿i Arhanghelii vådProtoctitoriile. Iar Fiul este „începutul“ contemplåriiTatålui, fiind numit „Fa¡a Tatålui“ (Mt. 18, 10).

12.2. ¥ngerii sunt „foc spiritual“ ¿i „duhuriinteligibile“, ei au fost purifica¡i în natura lor. Dar peo treaptå mai înaltå de „înaintare“, începând de lafocul inteligibil desåvâr¿it purificat este“luminainteligibilå“ „spre care ¿i Ingerii doresc så priveascå“,zice Petru (Pt. 1, 19)64.

12.3. ªi Fiul este mai presus de aceastå /luminå/, El este „lumina neapropiatå“ (1 Tim. 6, 16),„Puterea Tatålui“ (1 Cor. 1, 24)65 ¿i, dupå Apostol,„noi am fost råscumpåra¡i prin scumpul Såu Sânge,nevinovat ¿i neprihånit“ (1 Pt. 1, 19)66. Ale Lui„ve¿minte s-au fåcut albe ca lumina, iar fa¡a Sa astrålucit ca soarele“ (Mt. 17, 2), încât nu era lesnea-L privi în fa¡å67.

13.1. Acesta este „Pâinea“ supracereascå ¿i„hrana“ duhovniceascå, ce då via¡å mâncårii ¿icunoa¿terii, „Lumina oamenilor“ (In. 1, 4), a Bisericiidesigur.

13.2. A¿adar cei ce „au mâncat pâine din cer“(In. 6, 49), manå68, au murit, dar cel ce månâncå„Pâinea adevåratå“, cea a Duhului, nu va muri.


13.3. Fiul este „Pâinea cea vie“, pe care Tatål adat-o celor ce vor så o månânce (In. 6, 32).

13.4. „Pâinea pe care Eu o voi da“, zice, „estetrupul Meu“ (In. 6, 51), ori acest trup este mâncatde cel ce îl prime¿te prin Euharistie sau, mai explicit,acest trup este „trupul Lui, adicå Biserica“(Col. 1, 24), „pâine cereascå“ (In. 6, 32), adunarebinecuvântatå;

13.5. Fårå îndoialå cå „ale¿ii“ sunt nåscu¡i dinaceea¿i naturå dupå fundamentul69 lor ¿i vorîmpårtå¿i acela¿i sfâr¿it.

14.1. Demonii sunt numi¡i „netrupe¿ti“70, nupentru cå n-ar avea trup (cåci ¿i ei au o formå definitådatoritå cåreia simt pedeapsa), ci se numesc„netrupe¿ti“, pentru cå, în compara¡ie cu trupurile„duhovnice¿ti“, care sunt mântuite, ei sunt umbrå.

14.2. ªi ¥ngerii sunt trupe¿ti71, deci våzu¡i.A¿adar ¿i sufletul este trup72. Cel pu¡in a¿a ziceApostolul: „Se seamånå trup firesc, învie trupduhovnicesc“ (1 Cor. 15, 44).

14.3. ¥ntr-adevår, cum simt sufletele pedepsitepåcatele lor, dacå ele n-au trup? „Teme¡i-vå“, zicede altfel /Mântuitorul/ „de acela care, dupå moarte,poate så arunce în Gheena ¿i sufletul ¿i trupulvostru“ (Lc. 12, 5).

14.4. Cåci trupul våzut nu este purificat prinfoc, ci se transformå în ¡årânå. De exemplu, /înparabola/ lui Lazår ¿i a bogatului, prin mådulareletrupe¿ti se aratå limpede cå sufletul este trup73.

15.1. „ªi dupå cum noi am purtat chipul celuipåmântesc, tot a¿a vom purta chipul Celui ceresc“ (1Cor. 15, 49), Celui duhovnicesc74, dupå înaintarea celordobândite în perfec¡iune. De altfel /Pavel/ repetåcuvântul „chip“, ca ¿i cum ar fi „trupuri duhovnice¿ti“.75.


15.2. ªi iarå¿i: „Acum vedem ca prin oglindå, înghiciturå, înså atunci vom vedea fa¡å cåtre fa¡å“76

(1 Cor. 13, 12). De acum începem så cunoa¿tem...De aici / existå/ „Fa¡a“ ¿i forma ¿i chipul ¿i trupul.A¿adar chipul este contemplat printr-un chip, fa¡aprintr-o fa¡å, iar obiectele cunoa¿terii sunt cunoscuteprin forma ¿i natura lor.

16.1. ªi Porumbelul a fost våzut ca un trup77,pe care unii îl numesc Duhul Sfânt, adep¡ii luiBasilide îl numesc „Slujitorul“78, iar cei ai lui Valentinîl numesc „Pneuma Gândirii Tatålui“79, /Pneuma/care a fåcut pogorârea peste trupul Logosului80.

17.1. Dupå Valentinieni, Iisus ¿i Biserica ¿iSophia sunt un „amestec total“ (di’holon krasis)81

¿i puternic al trupurilor.

/Clement/17.2. Fårå îndoialå, amestecul uman (anthropine

mixis)81a) dupå cåsåtorie produce na¿terea unui copildin douå såmân¡e amestecate; ¿i trupul devenit¡årânå se amestecå cu påmântul, ¿i apa cu vinul;cât despre corpurile mai bune ¿i superioare,amestecul lor este u¿or: de exemplu, vântul seamestecå cu vântul.

17.3. Dar mi se pare cå aceasta se face prin„alåturare“ (parathesis)81b, ¿i nu prin amestec. Oarenu puterea divinå82 este cea care påtrunzândsufletul, îl sfin¡e¿te pentru înaintarea desåvâr¿itå?Cåci „Dumnezeu este Duh; El suflå unde voie¿te“(In, 3, 8; 4, 24). Dar puterea nu påtrunde „dupåfiin¡å“, ci „dupå putere ¿i tårie“ (ou kat’ousian, alla


kata dynamin kai ischyn). Duhul /divin/ se alåturåduhului /uman/, dupå cum duhul /uman/ estealåturat sufletului.

18.1. Când Mântuitorul s-a pogorât, a fost våzutde ¥ngeri, de aceea „L-au binevenit“ (Lc. 2, 10). Dar ¿ide Avraam ¿i de ceilal¡i drep¡i, care erau în odihnasfin¡ilor, a fost våzut. Cåci, zice /Domnul/,„s-a bucurat så vadå ziua Mea’84 (In. 8, 56), venireaMea în trup.

18.2. Apoi, înviind Domnul, a „binevestit“85

drep¡ilor, „în umbra lui vor vie¡ui“ (Plângerile luiIeremia 4,20). Cåci umbra slavei, pe care o are lângåTatål, este venirea Lui aici; ¿i umbra luminii nu esteîntuneric, ci iluminare.

19.1. „ªi Logosul s-a fåcut trup“, nu numai prinvenirea Sa, când s-a fåcut om, ci încå „dintruînceput“, când Logosul în identitatea Lui86 s-a fåcutFiu „dupå delimitare“ (kata perigraphen) ¿i nu dupå„fiin¡å“ (kat’ousian)87.

19.2. ªi din nou „s-a fåcut trup“ lucrând prinProfe¡i88. Mântuitorul este numit „copil“ al Logosuluiîn identitatea sa (cu Tatål)89. De aceea /Ioan zice/:„La început era Logosul ¿i Logosul era la Dumnezeu...;ceea ce s-a fåcut în El era Via¡a“ (In, 1, 3-4), iarVia¡a este Domnul90.

19.3. ªi Pavel /zice/: „Så vå îmbråca¡i în Omulcel nou, care a fost fåcut dupå Dumnezeu“ (Ef. 4,24). E ca ¿i cum ar zice: „Crede în acela care a fostfåcut dupå Dumnezeu, adicå în Logosul fåcut înDumnezeu“. Expresia „fåcut dupå Dumnezeu“ poateså arate ¡inta înaintårii spre care omul trebuie såtindå91, a¿a cum spune ¿i pova¡a: „atinge-¡i ¡elulpentru care ai fost creat“.


19.4. ªi, într-un mod mai clar ¿i mai explicit, înalte locuri zice: „El este chipul lui Dumnezeu celnevåzut“ (Col. 1, 15). Apoi adaugå: „Primul-Nåscutmai înainte de toatå fåptura“92. Prin „chipul luiDumnezeu cel nevåzut“, el aratå pe /fiul/ Logosuluiîn identitatea Sa93. „Primul-Nåscut mai înainte detoatå fåptura“, /cåci/, nåscut fårå de patimå94, s-afåcut Creator ¿i Principiu generator al întregii crea¡ii¿i al firii (create). Cåci, „în El“, Tatål „toate le-a fåcut“(Col. 1, 26).

19.5. De aceea s-a zis cå „a luat chip de rob“95

(Filip. 2, 7) ¿i nu doar cu trupul prin Venirea Sa, ci ¿iîn firea din Subiectul Såu. ¥ntr-adevår, robie estefirea (creatå)95bis, întrucât ea este pasivå ¿i supusåcauzei active ¿i dominante.

20. Fiindcå versetul: „mai înainte de luceafårTe-am nåscut“, ne explicå de ce Logosului luiDumnezeu i s-a spus Primul-Zidit6. La fel ¿i: „înainteasoarelui“ ¿i a lunii ¿i a întregii crea¡ii „este NumeleTåu“ (Ps. 71, 5, 17).

21.2. Textul: „dupå chipul lui Dumnezeu i-afåcut; bårbat ¿i femeie i-a fåcut“ (Gen. 1, 27) aratåcea mai bunå emana¡ie a Sophiei97, dupå spuseleValentinienilor. Cele bårbåte¿ti care provin din Easunt „alegerea“, iar cele femeie¿ti sunt „chemarea“98.ªi numesc cele bårbåte¿ti „pår¡i îngere¿ti99“, iar pecele femeie¿ti ale lor „såmân¡a superioarå“100.

21.2. Ca ¿i la Adam, „partea bårbåteascå“ aråmas în el, în schimb, toatå såmân¡a femeiascåluatå de la el a dat na¿tere Evei, din care se tragfiin¡ele femeie¿ti, cum din Adam se trag celebårbåte¿ti.101.


21.3. A¿adar, cele bårbåte¿ti sunt „adunate“împreunå cu Logosul102. Cele femeie¿ti, schimbateîn bårba¡i103, se unesc103bis ¿i intrå în Pleroma. Deaceea s-a zis cå „femeia se schimbå în bårbat“ ¿iBiserica de aici în ¥ngeri.

22.1. ªi când Apostolul a zis: „Altminteri, cevor face cei care se boteazå pentru cei mor¡i?“104

(1 Cor. 15, 29). ¥ntr-adevår, pentru noi, zice /Theodot/, ¥ngerii cårora le suntem pår¡i s-au botezat.

22.2. Noi suntem mor¡i, fiindcå existen¡anoastrå de aici are starea celor mor¡i105. Dar celebårbåte¿ti sunt vii, fiindcå nu participå la aceaståexisten¡å.

22.3. „Dacå mor¡ii nu învie nicidecum, pentruce se mai boteazå ei?“ (1 Cor. 15, 20). A¿adar noiînviem, asemenea ¥ngerilor106, ¿i suntem rea¿eza¡iîn cele bårbåte¿ti107, mådulare ale mådularelor108,în unitate108bis.

22.4. ¥ntr-adevår, „cei care s-au botezat pentrucei mor¡i“, zic ei, sunt ¥ngerii, care s-au botezatpentru noi, ca, având ¿i noi Numele109, så nu fimopri¡i de Limitå ¿i Cruce110 de a intra în Pleroma.

22.5. De aceea, în „punerea mâinilor“, ei zic lasfâr¿it: „pentru råscumpårarea îngereascå“111, adicåpe cea pe care ¿i ¥ngerii o au, ca cel care a dobânditråscumpårarea så fie botezat în Numele Lui, în care¿i ¥ngerul acestuia a fost botezat mai înainte.

22.6. De la început ¥ngerii au fost boteza¡i înRåscumpårarea Numelui, care s-a pogorât asupralui Iisus în chip de porumbel ¿i l-a råscumpårat112.

22.7. De altfel, Iisus avea nevoie de råscumpårare13,ca så nu fie retinut de „Ennoia goliciunii“114, în care


El locuia, ci så „înainteze prin Sophia“, dupå cumzice Theodot.115.

23.1. Adep¡ii lui Valentin îl numesc pe Iisus,Paracletul116 întrucât a venit din plinåtatea Eonilorca „rod“ al Totului117.

23.2. Cåci Hristos, låsând-o pe Sophia care l-aemanat, ¿i intrând în Pleroma118, a cerut ajutorpentru Sophia, care era låsatå afarå119, astfel încât,din bunåvoin¡a120 Eonilor, Iisus este emanat ca unParaclet pentru Eonul care a påcåtuit121.

¥n chipul Paracletului, Pavel a fost fåcut Apostolal ¥nvierii.

23.3. ¥ndatå dupå Patima Domnului, ¿i el a fosttrimis så predice. De aceea, l-a vestit pe Mântuitoruldupå fiecare din aspectele Sale: ca „nåscut ¿ipåtimitor“ datoritå celor „stângaci“, /psihicii/, cåciei îl pot cunoa¿te numai dupå aceastå stare ¿i setem; ¿i dupå aspectul spiritual (kata to pneumatikon),ca „nåscut din Pneuma ¿i Fecioara“, a¿a cum îl cunosc¥ngerii cei drep¡i122.

23.4. /Clement/. Desigur, fiecare îl cunoa¿te peDomnul în felul såu ¿i nu to¡i asemenea. „Fa¡a TatåluiMeu o våd ¥ngerii celor mici“ (Mt. 18, 10), ale¿ii, ceicare vor fi în aceea¿i mo¿tenire ¿i desåvâr¿ire. Fåråîndoialå, „fa¡a“ este însu¿i Fiul123, a¿a cum e partea„comprehensibilå“ a Tatålui, pe care îl contemplåîn „¥nvå¡åtura“ care le vine prin Fiul. Restul Tatåluieste necunoscut123bis.

24.1. Valentinienii zic cå Duhul (Pneuma), pecare fiecare dintre Profe¡i l-a avut, însemnându-iastfel pentru lucrarea sa, acesta s-a revårsat peste


to¡i cei ai Bisericii124. Pentru cå „semnele“ Duhului,tåmåduitorii ¿i profe¡ii125, prin Bisericå s-audesåvâr¿it.

/Clement/24.2. Dar ei ignorå cå Paracletul, care acum

lucreazå necontenit în Bisericå, este de aceea¿i fiin¡å¿i putere cu Cel care lucra necontenit în VechiulTestament126.

25.1. Adep¡ii lui Valentin au definit ¥ngerul ca un„logos“ ce a primit o misiune de la „Cel ce este“. Einumesc ¿i pe Eoni cu acela¿i nume al Logosului:logoi127.

25.2. Apostolii, zice /Theodot/, au fost substitui¡icelor douåsprezece semne ale Zodiacului, fiindcå,a¿a cum na¿terea este orânduitå prin ele, astfel ¿irena¿terea este privegheatå de Apostoli128.

26.1. Partea våzutå a lui Iisus era Sophia ¿iBiserica semin¡elor superioare, pe care a îmbråcat-ocu ajutorul „alcåtuirii trupe¿ti“, dupå cum ziceTheodot129. Partea nevåzutå este Fiul Monogenes130.

26.2. Prin urmare, când zice: „Eu sunt u¿a“(In. 10, 7), aceasta zice: „Pânå la Limita unde suntEu, ve¡i veni voi care sunte¡i din såmân¡a superioarå“.

26.3. Iar când el va intra, ¿i såmân¡a va intraîmpreunå cu El în Pleroma, adunatå ¿i introduså prin„U¿å“131.

/Clement/27.1. Arhiereul, intrând „dupå catapeteasma a

doua“, låsa placa de aur lângå „altarul tåmâierii“(Evr. 9, 2 s.u.); el intra în tåcere, având Numelegravat în inima sa132.


Simbolizând påråsirea /trupului/, care esteasemenea plåcii de aur, devenea curat ¿i u¿or prinpurificarea /întocmai ca a trupului/ a sufletului, încare fusese gravatå strålucirea evlaviei, datoritåcåreia /Arhiereul/, învåluit de Nume, este cunoscutde ¥ncepåtori ¿i Puteri133.

27.2. ªi-a låsat a¿adar acest trup, placa de aurdevenitå u¿oarå, dincolo de catapeteasma a doua, înlumea inteligibilå, care este catapeteasma a doua aîntregului univers, „lângå altarul tåmâierii“, lângå ¥ngeriicare såvâr¿esc slujirea rugåciunilor înål¡åtoare134.

27.3. ¥ntr-adevår, atunci sufletul gol, care esteîn puterea con¿tiin¡ei ¿i devenit ca un trup al acesteiputeri, påtrunde în lumea duhovniceascå. Astfel, eleste înzestrat cu ra¡iune ¿i arhierie, cåci de acumînainte este însufle¡it necontenit, dacå se poatespune a¿a, de Logos, la fel ca Arhanghelii, care suntarhiereii ¥ngerilor, ¿i ca Protoctitoriile, care suntarhiereii Arhanghelilor135.

27.4. Unde, deci, ar mai putea exista încå un locpentru îndreptarea36 sufletului prin scriere ¿i educareca el så devinå curat, când acesta este învrednicit dea vedea pe Dumnezeu „fa¡å cåtre fa¡å“?

27.5. Cuprinzând a¿adar învå¡åtura îngereascå¿i Numele137 învå¡at prin gravare, sufletul ajunge lacunoa¿tere ¿i la în¡elegerea realitå¡ilor, înså nefiindmireaså, ci devenit de acum Logos, råmânând lângåMire138 cu Primii-Chema¡i ¿i Primii-Crea¡i, prieteni /ai Logosului/ datoritå dragostei, fii datoritå învå¡åturii¿i ascultårii, fra¡i datoritå originii comune139.

27.6. Prin urmare, apar¡inea Iconomiei de a-¿ipurta placa /de aur/ ¿i de a se instrui în gnozå.


Apar¡inând puterii Logosului140 omul devineteofor41, mi¿cat continuu de Domnul ¿i devenindca un trup al Lui.

28. Versetul: „Dumnezeu va plåti påcåto¿ilorpânå la a treia ¿i a patra genera¡ie“ (Deut. 5, 9), zicadep¡ii lui Basilide, prive¿te „reîntrupårile“142. Adep¡iilui Valentin zic cå „a treia genera¡ie“ desemneazåpe cei „stângaci“143, iar „a patra genera¡ie“ aratåpropria lor såmân¡å. - „Må milostivesc pânå la almiilea neam“ (Deut. 5, 10), se referå la cei drep¡i.144

29. Sige (Tåcerea), zic ei, care este Mama tuturorfiin¡elor emanate de Bythos (Abis)145, fa¡å de ceeace nu se putea spune despre Arrhetos (Inefabil)146

a tåcut, iar fa¡å de ce ea a cuprins, l-a numitAkataleptos (Incomprehensibil)147.

30.1. /Clement/ Apoi, uitând de slava luiDumnezeu, fac impietatea så spunå cå Dumnezeu„a påtimit“148.

Cåci Tatål, zice Theodot, care este „puternic înnaturå“ ¿i „neînduplecat“, a fost „compåtimitor“(synepathesen49, dåruind „înduplecarea“ Lui, caTåcerea så-l poatå cuprinde149bis, este patimå.

30.2. a) Cåci „compåtimirea“ (sympatheia) estepatima cuiva datoritå patimii altcuiva.

30.2.b) Fårå îndoialå ¿i când patima /Sophiei/„s-a manifestat“150. Totul „a compåtimit“ ¿i El, pentruîndreptarea celei care a påtimit51.

31.3. Iar dacå Cel care a coborât, /Mântuitorul/,era „bunåvoin¡a“ Totului (cåci în El locuia toatå Pleromadumnezeirii152/ Col. 2, 9) ¿i dacå Acesta a „påtimit“,


este evident cå semin¡ele care erau în El, au påtimitîmpreunå cu El, ¿i prin ele ¥ntregul ¿i Totul sedescoperå a fi påtimit.

31.2. Dar ¿i prin „convingerea“ celui de-aldoisprezecelea Eon, To¡i, care au fost „educa¡i“,dupå cum zic ei, împreunå, au påtimit53.

31.3. ¥ntr-adevår, atunci au recunoscut cå ei sunt„ceea ce sunt prin harul Tatålui“ (1 Cor. 15, 10):Nume nenumit, Formå ¿i Gnozå154.

Eonul înså, care a vrut så cuprindå ceea ce estedincolo de Gnozå, a cåzut155 în necunoa¿tere ¿i adevenit amorf.

31.4. De unde a fåcut un „gol“ al Gnozei156, careeste umbra Numelui, adicå a Fiului, FormaEonilor156bis. Astfel numele în parte pentru fiecaredintre Eoni este pierderea Numelui57.

32.1. A¿adar, cât timp unitatea existå înPleroma, fiecare dintre Eoni are propria sa pleromå,syzygia sa. Toate câte provin dintr-o syzygie suntplerome159 ¿i toate câte provin din unul sunt chipuri.

32.2. De aceea, pe Hristos, care provine dingândirea Sophiei, Theodot l-a numit „chip“ alPleromei160. Acesta a låsat-o pe Mama Lui pentru ase sui în Pleroma, ¿i a¿a cum s-a amestecat cu To¡ii,tot a¿a ¿i cu Paracletul161.

33.1. A¿adar Hristos a devenit „Fiu adoptiv“ ca Alesîntre plerome ¿i Primul-Nåscut al lucrurilor de aici162.

33.2. /Clement/ Este deci o în¡elegere gre¿itå adoctrinei noastre aceastå învå¡åturå, care nume¿tepe Mântuitorul Primul-Nåscut din firea creatå163, însåEl este întocmai ca o „Rådåcinå“ ¿i ca un „Cap“ alnostru, iar Biserica / constituie/ roadele Lui.


33.3 Când Hristos, zic ei, a påråsit locul ce-i erastråin164 ¿i s-a retras în Pleroma165, de¿i s-a nåscutdin gândirea maternå, Mama a mai adus la via¡å peArhontele Iconomiei166, în chipul celui ce a påråsit-o, de dorul Lui, cåci era cea mai bunå începåturå167,care era chipul Tatålui tuturor lucrurilor168.

33.4. De aceea ¿i /Arhontele/ era o zåmisliremai slabå, ca un nåscut dintr-o patimå a dorin¡ei169.¥ntr-adevår Ea a fost îngrozitå când a våzut„asprimea“170 lui, dupå cum zic ei.

34.1. Dar ¿i Puterile de stânga, emanate primelede Mama, înaintea celor de dreapta, nu sunt formatede venirea Luminii171, ci Puterile de stânga au fostlåsate „Locului“ pentru a fi formate de el171bis.

34.2. Deci, dupå ce Mama va intra în Pleromacu Fiul ¿i cu semin¡ele, atunci „Locul“ va primiputerea ¿i rangul pe care Mama îl are acuma172.

35.1. Iisus, „Lumina“173 noastrå, cum ziceApostolul, „s-a golit pe Sine“ (Filip. 2.7), (adicå aie¿it în afara Limitei174, dupå Theodot), fiindcå era„¥ngerul“ Pleromei175, a adus cu sine ¥ngerii såmân¡eisuperioare176.

35.2. El a avut Råscumpårarea, deoareceprovenea din Pleroma177, iar pe ¥ngeri i-a adus pentru„îndreptarea“ såmân¡ei178.

35.3. Cåci, întocmai ca pentru o parte de a lor,L-au rugat ¿i L-au invocat, re¡inându-L /aici/ datoritånouå, de¿i se gråbeau så intre /în Pleroma/, i-aucerut „slobozenie“ pentru noi, ca så intråm împreunåcu ei179.

35.4. Fiindcå aproape se poate spune cå au nevoiede noi, ca så intre, deoarece fårå noi nu le este îngå-duit (de aceea, nici Mama n-a intrat fårå noi,


zic ei), deci adevårat este cå ei se roagå pentru noi.36. Desigur, în unitate au fost emana¡i ¥ngerii

no¿tri, zic ei, cåci sunt Unul, ca nåscu¡i din Unul180.Dar, fiindcå noi eram împår¡i¡i, de aceea s-a botezatIisus, ca så fie împår¡itå neîmpår¡irea181, pânå ce oså ne uneascå cu ei în Pleroma182, ca noi, cei mul¡i,deveni¡i unul, så fim to¡i amesteca¡i în Unul, carepentru noi a fost împår¡it183.

37. Dintre fiin¡ele nåscute din Adam, Drep¡ii ¿i-au fåcut drum printre cele create ¿i-au fost ¡inu¡ilângå „Loc“, dupå Valentinieni. Ceilal¡i înså vie¡uiescîn ceea ce este creat întunericului, în cele de stânga,îndurând sim¡irea focului184.

38.1. „Un râu de foc izvorå¿te de sub tronul“(Dan. 7, 9-10) „Locului“ ¿i curge în golul a ceea ceeste creat, care este Gheenna, ¿i, de¿i din crea¡ieî¿i are curgerea focul, golul nu este niciodatåumplut185. ªi „Locul“ însu¿i este focul186.

38.2. De aceea, zice /Theodot/, /Locul/ are o„catapeteasmå“, ca cele pneumatice så nu fienimicite de vederea Lui. Singur Arhanghelul, dupåal cårui chip este ¿i Arhiereul, care intrå o singurådatå pe an în Sfânta Sfintelor187, a intrat la El. Deaici vine cå Iisus a fost chemat în ajutor ¿i s-a a¿ezatcu Locul, ca cele pneumatice så råmânå ¿i så nu seridice înaintea Lui, så îmblânzeascå Locul ¿i såpregåteascå cale såmân¡ei spre Pleroma188.

39. Dupå ce l-a emanat „integral“189 pe Hristos¿i a fost påråsitå de El, Mama de acum înainte n-amai emanat nimic „integral“190, ci a ¡inut lângå Ea191

cele ce puteau fi, încât emanând pe cele îngere¿tiale Locului ¿i ale celor chema¡i192 le-a ¡inut alåturi


de Ea, în timp ce cele îngere¿ti ale ale¿ilor au fostemanate mai înainte de Arrenos (Bårbåtesc)193.

40. Cele de dreapta au fost aduse la via¡å deMama înainte de chemarea Luminii194. Dar,semin¡ele Bisericii au fost dupå aceastå chemare aLuminii, când cele îngere¿ti ale semin¡elor fuseseråemanate de Bårbåtesc195.

41.1. Semin¡ele superioare, zice /Theodot/, n-au fost aduse la via¡å ca patimi (a cåror nimicire arfi atras ¿i aceste semin¡e), nici ca crea¡ie

41.2. (cåci la îndeplinirea crea¡iei ar fi participat¿i aceste semin¡e)196, ci ca fii197. De aceea semin¡eleau o „legåturå de rudenie“ cu Lumina, adicå cu Iisus,pe care Hristos a emanat-o mai întâi, dupå rugåciunealui cåtre Eoni198. Cåci, în /Hristos/, au fost curå¡atecu El, dupå putin¡å, semin¡ele, când au intrat cu Elîn Pleroma. De aceea pe drept s-a zis cå Biserica afost „aleaså“ mai înainte de întemeierea lumii199.

Dintru început a¿adar, zic ei, noi am fost socoti¡iîmpreunå cu El ¿i descoperit200.

41.3. De aceea Mântuitorul zice: „Så luminezeLumina voastrå“ (Mt. 5, 16), vestind astfel despreLumina care s-a aråtat ¿i care s-a format201, Luminådespre care Apostolul zice: „Ea lumineazå pe totOmul care vine în lume“ (In. 1, 9), adicå pe /Omul/såmân¡ei superioare202.

41.4. Cåci, dacå „Omul“ „a fost iluminat, atuncicând vine în lume“, acesta se orânduie¿te203

despår¡indu-se de patimile care l-au întunecat ¿i cucare era amestecat. ªi pe Adam Demiurgul, avându-l în gândirea sa, l-a adus la luminå la sfâr¿itul crea¡iei.

42.1. Crucea este semnul Limitei în Pleroma204,cåci ea separå necredincio¿ii de credincio¿i,cum Limita separå lumea de Pleroma.


42.2. De aceea Iisus, prin acest semn, purtândsemin¡ele pe umerii Såi, le introduce în Pleroma.Cåci Iisus este numit „umerii“ såmân¡ei, iar Hristos„cap“205.

42.3. De unde s-a zis: „Cel ce nu-¿i poartå Cruceasa ¿i nu vine dupå Mine, acela nu este fratele Meu“(Lc. 14, 27). Deci /Hristos206/ a luat trupul lui Iisus,trup care este „deofiin¡å“ Bisericii.

43.1. Deci ei zic cå cei de dreapta207 au cunoscutnumele lui Iisus ¿i al lui Hristos chiar înaintea Venirii/lui Iisus/, dar nu cuno¿teau puterea Semnului.

43.2. ªi dându-i-se toatå puterea208 Tatålui ¿iavând consim¡åmântul Pleromei, „¥ngerul Sfatului“209

a fost trimis ¿i a devenit „Capul tuturor lucrurilor“dupå Tatål.

43.3. „Cåci într-¥nsul s-au fåcut toate, cele våzute¿i nevåzute, Tronurile, Domniile, ¥mpårå¡iile,Dumnezeirile, Slujitorii“ (Col. 1, 16).

43.4. „Pentru aceea ¿i Dumnezeu L-a preamårit¿i I-a dåruit lui Nume, care este mai presus de oricenume, ca tot genunchiul så se plece ¿i ca toatå limbaså mårturiseascå cå Iisus Hristos (Filip. 2, 9-10),Mântuitorul210, este Domnul slavei, El care s-a înål¡at¿i care s-a pogorât (In. 3, 13)“.

43.5. „S-a înål¡at, ce este /de zis/ dacå nu cå s-a ¿i pogorât? Cel ce s-a pogorât în pår¡ile cele maide jos ale påmântului, Acela s-a suit mai presus deCeruri“ (Efes. 4, 9-10).

44.1. Våzând Sophia asemånarea Luminii cu Celcare a påråsit-o211, L-a cunoscut, a alergat la El, s-abucurat ¿i L-a adorat. Dar când a våzut ¥ngeriibårbåte¿ti care erau trimi¿i cu El, s-a ru¿inat ¿i s-aacoperit cu vål.


44.2. Datoritå acestei taine Pavel a poruncit cafemeile „så poarte pe cap un semn de ståpânire,semnul puterii, din cauza ¥ngerilor“ (1, Cor. 11, 10).

45.1. A¿adar, de îndatå Mântuitorul îi aduce„formarea dupå gnozå“ ¿i tåmåduirea patimilor,aråtând-o începând de la Tatål cel nenåscut fiin¡elorcare sunt în Pleroma ¿i celor pânå la Ea.

45.2. Separând patimile de cea care suferise,într-adevår a fåcut-o fårå patimi, iar patimiledespår¡indu-le, le påzea. ªi n-au fost luate ca /patimi/ de cea care era înlåuntrul /Pleromei/212, cile-a adus la starea de substan¡å212bis ca urmare aunei noi dispozi¡ii213.

45.3. Astfel, datoritå „epifaniei“ Mântuitorului,Sophia a devenit fårå patimå, iar cele din afarå suntcreate. Cåci „toate prin El s-au fåcut ¿i nimic fårå Elnu s-a fåcut“ (In. 1, 3).

46.1. A¿adar, mai întâi a scos /cele ce vor ficreate/ dintr-o patimå necorporalå ¿i accidentalå,¿i le-a prefåcut într-o materie încå necorporalå; apoi,în acela¿i fel214, în combinåri ¿i în corpuri.

46.2. cåci nu era posibil så fie fåcute dintr-odatå patimile în substan¡å; ¿i înlåuntrul corpurilor afåcut proprietå¡i potrivit naturii lor.

47.1. Prin urmare, Mântuitorul a devenit PrimulDemiurg universal. Apoi, „Sophia ¿i-a fåcut scarårezematå pe ¿apte stâlpi“ (Prov. 9, 1)215.

47.2. ªi, înainte de toate, Ea a emanat unDumnezeu, Icoanå a Tatålui, cu ajutorul cåruia afåcut „cerul ¿i påmântul“, adicå „cele cere¿ti ¿i celepåmânte¿ti“, cele de-a dreapta ¿i cele de-a stânga216.

47.3. Acesta, ca icoanå a Tatålui, a devenit Tatå¿i emanå mai întâi pe Hristosul psihic, icoanå a


Fiului; apoi Arhanghelii, icoane ale Eonilor, pe urmå,¥ngerii Arhanghelilor, din substan¡a psihicå ¿iluminoaså, pe care o indicå cuvântul profetului: „ªiDuhul (Pneuma) lui Dumnezeu se purta pe deasupraapelor“ (Gen. 1, 2)217, ceea ce aratå cå, în strânsulamestec al celor douå substan¡e fåcute /deDemiurg/, „purul“ se purta deasupra, iar „greul“ ¿i„hylicul“, „tulburele“ ¿i „densul“ se purtau pededesubt.

47.4. ¥ntr-adevår, acest /amestec/ era la începutnecorporal, alegoric vorbind, era nevåzut. Cåci nuera nici pentru om, care era nevåzut, de vreme ceomului nu-i era datå încå existen¡a, nici pentruDumnezeu, cåci El l-a fåcut; ci precum a spus într-un fel /Profetul/ despre acesta cå era fårå formå,fårå tråsåturå, fårå chip218.

48.1. Deci, separând Demiurgul cele „pure“ decel „greu“, cum a penetrat natura fiecåruia, „a fåcutluminå“, adicå s-a manifestat ¿i /le-/ a adus la luminå¿i la formå219, fiindcå lumina soarelui ¿i a ceruluimult mai târziu s-a fåcut220.

48.2. ªi printre cele hylice, face din triste¡e,creând în natura lor „Duhurile råului, împotrivacårora noi vom lupta“ (Efes. 6, 12) (de aceea ¿iApostolul zice: „Så nu întrista¡i Duhul lui Dumnezeu221

întru care a¡i fost pecetlui¡i“ - Efes 1.4, 30)48.3. Din teamå face fiarele, iar din stupoare ¿i

angoaså elementele lumii222.48.4. ¥nlåuntrul celor trei elemente, focul

plutitor ¿i diseminat se ascunde ¿i se aprinde prinele ¿i moare cu ele223, cåci nu are loc orânduit cacelelalte elemente care intrå în compozi¡iacorpurilor.


49.1. Dar, cum nu cuno¿tea pe Cea care a lucratprin El, credea cå fåurea prin propria-i putere ¿i cåeste artizan prin naturå224. De aceea a zis Apostolul:„a fost supus de¿ertåciunii lumii, nu din voia sa, cidin pricina Celui care l-a supus, - /totu¿i/ cu nådejdecå ¿i Acesta se va izbåvi225 (Rom. 8, 20-21), cândvor fi adunate semin¡ele lui Dumnezeu226.

49.2. O dovadå deosebitå /cå El lucreazå/ princonstrângere/ este cå/ „binecuvânteazå Sabbatul“¿i prime¿te cu bunåvoin¡å odihna suferin¡elor227.

50.1. „Luând ¡årânå din påmânt“228 (Gen. 2, 7),nu din påmânt uscat, ci o pårticicå din materiamultiplå ¿i complexå228a), El a fåcut un „sufletpåmântesc“, „hylic“, ira¡ional, „deofiin¡å“ cu cel alfiarelor228b; acesta este omul „dupå chip“229

(Gen. 1, 26).50.2. Iar cel care este „dupå asemånarea“

Demiurgului însu¿i, este cel în care a „insuflat“ ¿i a„semånat“, introducându-i cu ajutorul ¥ngerilor ceva„deofiin¡å“ cu El.

50.3. ªi, cum era nevåzut ¿i imaterial230, a numitfiin¡a lui „suflare de via¡å“; iar dupå ce a fost format,a devenit „suflet viu“; ¿i aceasta a¿a o så fie , /Demiurgul/ însu¿i mårturise¿te în scrierile profe¡ilor.

51.1. Deci omul este în om231, „psihic“ în„påmântesc“, nu parte la o parte, ci un tot într-untot coexistând, prin taina puterii lui Dumnezeu. Deacolo vine cå omul a fost fåcut în Paradis, în alpatrulea Cer231bis.

51.2. Cåci trupul „påmântesc“ nu urcå pânåacolo, înså, pentru sufletul „divin“232, sufletul „hylic“era ca un „trup“. Aceasta aratå /textul/: „Iatå acumos din oasele mele“ (Gen. 2, 23) (- aluzie la sufletul


„divin“, ascuns înlåuntrul trupului, suflet tare, greupåtimitor, destul de puternic), „¿i trup din trupulmeu“ (despre sufletul „hylic“, care este „trup“sufletului „divin“).

51.3. Despre aceste douå /suflete/ ¿i Mântuitorulzice: „Trebuie så vå teme¡i de acela care poate ¿isufletul ¿i trupul så le piardå în Gheenna“, - „trupulpsihic“233.

52.1. Acest trup /psihic/ Mântuitorul l-a numit„vråjma¿ul“ (antidikon - Mt. 5, 25), ¿i Pavel: „legeacare se luptå împotriva legii min¡ii mele“ (Rom. 7, 23).Mântuitorul sfåtuie¿te „de a-l lega“ ¿i „de a-l jefui debunuri“, ca cei/care îl leagå/ pe cel „tare“, pedu¿manul care face råzboi sufletului „ceresc“ (Mt.12, 29). ªi mai sfåtuie¿te: „de a scåpa de el pe drum,ca nu cumva så fim arunca¡i în temni¡å“ ¿i supu¿ipedepsei (Lc. 12, 58).

52.2. ªi la fel: „Fii binevoitor“ fa¡å de el (Mt. 5,25), - nu hrånindu-l ¿i întårindu-l prin putereapåcatelor, ci încå de pe acum a¿ezându-l întrumoarte ¿i aråtându-i ¿ubrezenia sa, ab¡inându-nede la råu, ca în aceastå separare /sufletul hylic/ såfie în tainå înlåturat ¿i împrå¿tiat ¿i, neprimind de lasine vreo subzisten¡å, så nu aibå tåria de a rezistala trecerea sa prin foc234.

53.1. Acesta este numit „neghinå“ (Mt. 13, 25),care cre¿te împreunå cu sufletul, cu „bunasåmân¡å“. Acesta este ¿i „såmân¡å a diavolului“, ca„deofiin¡å“ cu ea, ¿i „¿arpele“, care prinde cålcâiul235,¿i „tâlharul“236, care nåvåle¿te peste capul regelui(In. 10, 1).

53.2. Adam înså a avut pe ascuns semånatå deSophia, în sine ¿i în sufletul såu, såmân¡a pneumaticå,


„orânduitå“ zice /Pavel/ „prin ¥ngeri, în mâna unuiMijlocitor; dar Mijlocitorul nu este al unuia singur, darDumnezeu este Unul“ (Gal. 3, 19-20).

53.3. Astfel „prin ¥ngerii“ bårbåte¿ti sunt slujitesemin¡ele, care au fost emanate de Sophia înexisten¡å, atât cât le este dat så existe.

53.4. Cåci, a¿a cum Demiurgul, mi¿cat în tainåde Sophia, se socotea a fi de sine mi¿cåtor, la fel ¿ioamenii237.

53.5. Deci, mai întâi, Sophia a emanat såmân¡apneumaticå, cea care este în Adam, ca så fie „os“,suflet ra¡ional ¿i ceresc, så nu fie gol, ci umplut demåduvå penumaticå.

54.1. A¿adar, începând de la Adam, trei naturisunt nåscute: prima, ira¡ionalå, de care apar¡ineaCain; a doua, ra¡ionalå ¿i dreaptå, de care apar¡ineaAbel238; a treia, pneumaticå, de care apar¡inea Set239.

54.2. ªi /omul/ påmântesc (choikos) este „dupåchip“, psihicul „dupå asemånarea“ lui Dumnezeu,pneumaticul „dupå /ceea ce îi este/ propriu“(kat’idian),. Despre cele trei /semin¡ii/ s-a spus, fåråaltå men¡iune despre fiii lui Adam: „Iatå carteaneamului omenesc“ (Gen. 5, 1).

54.3. ªi pentru cå Set este pneumatic, el nueste nici påstor, nici agricultor240, ci „rode¿te“ într-un fiu, ca cele pneumatice. ªi pe acest /fiu/, care„a nådåjduit în a chema Numele Domnului“(Gen. 4, 26), privind cåtre „¥nalt“ ¿i a cårui „cetateeste în ceruri“ (Filip. 3,20), lumea nu îl cuprinde.

55.1. Peste Adam, deasupra celor trei /elemente/ imateriale, /omul/ påmântesc(choikos) s-a îmbråcat într-un al patrulea: „hainelede piele“(Gen. 3, 21)241.


55.2. Prin urmare nu este nici de la Pneuma,nici din insuflarea242, pe care o seamånå Adam, cåciamândouå sunt divine, ¿i amândouå sunt emanateprin el ¿i nu de la el243. Iar elementul såu hyliclucreazå în såmân¡å ¿i în na¿tere, atât cât esteamestecat cu såmân¡a /pneumaticå/ ¿i nu poate fiînlåturat din aceastå unire în aceastå via¡å.

56.1. ¥n acest sens Adam, pårintele nostru,„omul cel dintâi, luat din påmânt, este påmântesc(choikos)“ (1 Cor. 15, 47).244

56.2. Cåci, dacå s-ar fi semånat din psihic ¿idin pneumatic, dupå cum s-a fåcut din hylic, to¡iam fi fost nåscu¡i egali ¿i drep¡i, iar ¥nvå¡åtura245 arfi fost în to¡i. De aceea sunt mul¡i hylici, nu mul¡ipsihici ¿i rari pneumatici.

56.3. A¿adar /elementul/ pneumatic estemântuit prin naturå; psihicul înzestrat cu liberularbitru are îndemânarea246 cåtre credin¡å ¿inestricåciune, dar ¿i cåtre necredin¡å ¿i pieire dupåpropria sa alegere; hylicul este pierdut prin naturå247.

56.4. Deci, dupå ce psihicul „va fi altoit înmåslinul lui“ (Rom. 11, 24), în credin¡å ¿inestricåciune, ¿i va avea parte „de untdelemnulmåslinului“ (Rom. 11.17) ¿i, când neamurile vor fiintrat, atunci „astfel întregul Israel se va mântui“(Rom. 11, 26).

56.5. „Israel“ reprezintå prin alegorie pneumaticul,„cel care a våzut pe Dumnezeu“248, fiul legitim alcredin¡ei lui Avraam249, nåscut „din femeie liberå“ (Gal.4, 23) ¿i nu „fiul dupå trup“, nåscut din roabaegipteanå250.


57. A¿adar, din aceste trei neamuri, se face, pede o parte, „formarea“ / elementului / pneumatic,iar pe de alta, „stråmutarea“ psihicului din robie lalibertate251.

58.1. ¥ntr-adevår, dupå domnia mor¡ii252, care afåcut o mare ¿i seducåtoare fågåduin¡å, dar nimeninu s-a fåcut cel pu¡in slujitor al mor¡ii253, când toatå¥ncepåtoria ¿i Dumnezeirea erau tågåduite, mareleLuptåtor254, Iisus Hristos, luând în sine, prin putereaLui, Biserica,/elementul „ales“ ¿i pe cel „chemat“255,unul fiind pneumaticul, nåscut din „Cea care acreat“256, iar celålalt fiind psihicul, nåscut dinIconomie257, a mântuit ¿i a ridicat pe cei pe care i-aluat în sine, ¿i prin ace¿tia ¿i pe cei care le sunt„deofiin¡å“258.

58.2. Cåci, „dacå pârga este sfântå, ¿i fråmântåturaeste sfântå; ¿i dacå „rådåcina este sfântå, ¿i ramurilesunt la fel.“ (Rom. 11, 16)

59.1. A¿adar, mai întâi a îmbråcat såmân¡a /emanatå/ de „Cea care a creat“259, nefiind cuprinsde ea, ci cuprinzând-o prin puterea sa, a format-opu¡in câte pu¡in prin gnozå.

59.2. Ajungând la „Loc“260, Iisus l-a gåsit peHristos pentru a-L îmbråca, pe cel propovåduit maiînainte, pe care Profe¡ii ¿i Legea261 L-au vestit ¿i careeste chipul Mântuitorului.

59.3. Ba mai mult, acest Hristos psihic, pe careL-a îmbråcat, era nevåzut; trebuia deci ca cel carevenea în lume, pentru a fi våzut, pipåit, pentru atråi aici, så poarte un trup sensibil.

59.4. A¿adar i s-a alcåtuit dintr-o substan¡åpsihicå nevåzutå un trup, care a ajuns în lumeasensibilå prin puterea unei divine modelåri262.


60. Deci versetul: „Duhul Sfânt se va pogorîpeste tine“ (Lc. 1, 35 a), aratå originea / pneumaticåa/ trupului Domnului; „Puterea Celui Prea ¥nalt teva umbri“ (Lc. 1, 35 b) aratå formarea datå deDumnezeu, pe care a întipårit-o asupra trupului înFecioara263.

61.1. Cå /Iisus/ era altul decât cele pe care le-aluat în sine, este aråtat din ce mårturise¿te: „Eu suntVia¡a“ (In. 14,6); „Eu sunt Adevårul“ (In. 11, 25);„Eu ¿i cu Tatål una suntem“ (In. 10, 30).

61.2. Iar /elementul/ pneumatic, pe care l-a luatîn sine, ¿i pe cel psihic, astfel îi înfå¡i¿eazå: „Copilulcre¿tea ¿i înainta în ¥n¡elepciune“ (Lc. 2, 40)264, cåcipneumaticul are nevoie de Sophia, iar psihicul demåre¡ie.

61.3. ªi prin cele ce au curs din coastå(In. 19, 34) aråta curgerile patimilor, ¿i patimile dinîmpåtimiri sunt fåcute substan¡e fårå patimå265, fiindmântuire.

61.4. ªi când zice: „Trebuie ca Fiul Omului såfie defåimat, dispre¡uit, råstignit“ (Mc. 8, 31;Lc. 9, 22; Mt. 20, 17), se vorbe¿te ca de un altul,de cel care este „împåtimit“266.

61.5. ªi: „Voi merge înainte de voi“, zice, „atreia zi în Galileea“ (Mt. 26, 32). Cåci El premergetoate: ¿i aråta prin cuvinte ascunse cå va înål¡asufletul mântuit în chip nevåzut ¿i îl va rea¿eza acolounde „Premerge“ acum267.

61.6. ªi a murit când Pneuma, care se pogorâsepeste El la Iordan268, s-a despår¡it de El, înså nu caså råmânå a¿a, ci s-a „mic¿orat“ ca moartea så poatålucra. Cåci trupul cum så fie mort când Via¡a era înEl269? Dacå se acceptå cå moartea ar fi biruit asupra


Mântuitorului însu¿i, aceasta ar fi absurd. Darmoartea a fost biruitå prin în¡elepciunea stragiei.

61.7. Fiindcå, atunci când trupul era mort ¿imoartea îl biruise, Mântuitorul întorcându-seîmpotriva /Vråjma¿ului/ îl scoate din aceastå putere,care îl omorâse, ¿i a distrus moartea, în timp ce aînviat trupul muritor din care a îndepårtat patimile.

61.8. A¿adar cele psihice astfel sunt înviate ¿imântuite, iar cele pneumatice, care au crezut, ob¡ino mântuire superioarå celeilalte, luând sufletele lorca „haine de nuntå“270 (Mt. 22, 12).

62.1. A¿a deci, Hristos-ul psihic este „a¿ezat de-a dreapta“ Demiurgului271, dupå cum zice David:„ªezi de-a dreapta Mea“ (Ps. 109, 1), ¿i cele ceurmeazå.

62.2. Este a¿ezat pânå la „Desåvâr¿ire“271bis, „caei så priveascå la Acela, pe care L-au împuns“(In. 19, 37). Dar „ei au împuns“ ceea ce se vede,adicå trupul lui psihic272. „Nu i se va zdrobi nici unos“, zice /Scriptura - In. 19, 36/, ca ¿i la Adam,profe¡ia lua în sens alegoric „osul“ ca suflet273.

62.3. Cåci sufletul lui Hristos, când trupul luisuferea, s-a încredin¡at „în mâinile Tatålui“(Lc. 23, 46). Cât despre /såmân¡a/ pneumaticå, careeste în os, nu se încredin¡eazå, ci ea îl mântuie¿te274.

63.1. A¿adar odihna pneumaticilor are loc înZiua Domnului275, în Ogdoadå276, care se mainume¿te /¿i/ Ziua Domnului, lângå Mama, când î¿ipoartå sufletele ca ni¿te „haine/de nuntå/“ pânå laDesåvâr¿ire. Celelalte suflete credincioase suntlângå Demiurg, dar la „Desåvâr¿ire“, ele se adunåîn Ogdoadå.


63.2. Apoi urmeazå ospå¡ul nunta¿ilor, comuntuturor celor mântui¡i, când to¡i vor fi egali ¿ise vorcunoa¿te reciproc277.

64. De atunci /semin¡ele/ pneumatice, dupå ceau încredin¡at sufletele lor, împreunå cu Mama, careî¿i înso¡e¿te Mirele, î¿i înso¡esc ¿i ele, tot ca miri, ¥ngerii,intrå în Camera nup¡ialå înlåuntrul Limitei ¿i merg cåtrevederea Tatålui, devenind Eoni inteligibili pentrunun¡ile inteligibile ¿i ve¿nice278 ale syzygiei279.

65. Iar conducåtorul ospå¡ului, pe¡itorul nunta¿ilor,„prietenul Mirelui, care stå ¿i ascultå de Mire, se bucuråcu mare bucurie280 de glasul Lui“ (In. 3, 29). Aceastaeste pentru el „plinåtatea bucuriei“ ¿i a odihnei.

66. Mântuitorul a învå¡at pe Apostoli mai întâi închip simbolic ¿i mistic, apoi comparativ ¿i alegoric,iar în al treilea rând deslu¿it ¿i clar, când ei erausinguri281.

67.1. „Pe când noi eram în trup“ (Rom. 7, 5), ziceApostolul, vorbind ca ¿i cum ar fi ie¿it deja din trup.A¿adar, Apostolul în¡elege prin „acest trup“, zice /Theodot/, „slåbiciunea“, care este emana¡ia Femeiidin ¥nalt282.

67.2. ªi când Mântuitorul zice Salomeii: „moartea¡ine atâta vreme cât femeile vor na¿te“283, El nu vreaså desconsidere na¿terea, fiindcå ea este necesarådatoritå mântuirii credincio¿ilor.

67.3. (Cåci trebuie så existe na¿terea aceasta pânåce /toatå/ såmân¡a hotårâtå mai înainte va fi emanatå/în lume/);

67.4. Dar El se referå la Femeia din ¥nalt, ale cårei„patimi“ au devenit crea¡ie ¿i care a emanatsubstan¡ele „amorfe“284 ¿i din cauza cåreia Mântuitorula coborât, ca så ne elibereze din patimå ¿i så necuprindå în sine285.


68. Cåci mult timp noi am fost copiii unei singureFemei, ca dintr-o legåturå necinstitå, nedesåvâr¿itå,ira¡ionalå, ilogicå, neputincioaså ¿i amorfå, adu¿ila via¡å ca „ni¿te copii nåscu¡i mai înainte de vreme“(1 Cor. 15, 8), noi eram „copiii Femeii“286 înså, fiindforma¡i de Mântuitorul, suntem fåcu¡i „fii aiBårbatului ¿i ai Camerei nup¡iale“287.

69.1. Soarta288 este adunarea multelor ¿ipotrivnicelor Puteri; acestea sunt nevåzute ¿inecunoscute; ele orânduiesc mersul astrelor ¿iguverneazå prin ele.

69.2. Cåci, dupå cum fiecare dintre astre sedescoperå când ajunge pe primul loc, fiind înål¡ateîn mi¿carea comunå a lumii, tot a¿a asupra celornåscu¡i se trage la sor¡i cumpåna /vie¡ii/ pentruståpânire, ca ¿i cum ar fi copiii ei.

70.1. Astfel, prin astrele nemi¿cåtoare ¿i celemi¿cåtoare, Puterile nevåzute, purtate de acestea,guverneazå na¿terile ¿i privegheazå.

70.2. Cât despre astre, acestea nu fac nimic,ca ¿i zborul påsårilor, care veste¿te ceva, dar ele nufac nimic.

71.1. A¿adar cele douåsprezece semne aleZodiacului ¿i cele ¿apte astre care se mi¿cå deasupralor, când în „conjunc¡ie“, când în „opozi¡ie“, astre„ascendente“ / sau „descendente/... acestea,mi¿cate de Puteri, aratå mi¿carea substan¡ei caredå na¿terea fiin¡elor ¿i evolu¡ia întâmplårilor.

71.2. ªi astrele ca ¿i Puterile sunt diferite,benefice sau malefice, drepte sau stângi, dinconjunctura lor este cel nåscut; fiecare /fiin¡å/ prinacestea se na¿te „la vremea proprie“, având unsoroc dominant înfåptuit potrivit firii, o parte la


începutul vie¡ii, iar altå parte în decursul såvâr¿iriiei.

72.1. Din aceastå neîn¡elegere ¿i båtålie aPuterilor, Domnul ne-a eliberat ¿i a adus paceapentru noi, /sco¡ându-ne/ din câmpul de luptå alPuterilor ¿i al ¥ngerilor, unde unii se luptå pentrunoi, al¡ii împotriva noastrå.

72.2. ¥ntr-adevår unii, ca slujitori ai luiDumnezeu, sunt asemenea solda¡ilor, care luptåîmpreunå cu noi, al¡ii sunt asemenea „tâlharilor“.Cåci cel Potrivnic nu se a¿eazå spre a lua sabia departea regelui, ci pentru el, din smintealå, l-a jefuit.

73.1. Astfel, din pricina Potrivnicilor care,datoritå trupului ¿i a celor din afarå, nåvålesc asuprasufletului ¿i ne iau robi, / Puterile / de dreapta289,chiar dacå ne înso¡esc, nu sunt în stare så ne salveze¿i så ne påzeascå.

73.2. Cåci nu au desåvâr¿ita priveghere, ca„bunul Påstor“, ci fiecare este asemenea „celuiplåtit“ care, våzând lupul apropiindu-se, fuge,nedorind så-¿i dea via¡a /ca ¿i „bunul Påstor“/ pentruoile Sale (In. 10, 11-14).

73.3. ¥n afarå de acestea ¿i omul, ¡inta luptei,este o fiin¡å slabå, care se apleacå u¿or cåtre ceimai råu ¿i då ajutor celor ce uråsc; de aici existå ¿icele mai multe rele în el.

74.1. De aceea Domnul a coborât, ca så aducåpacea din Cer celor ce sunt pe påmânt,

74.2. dupå cum zice Apostolul: „Pace pe påmânt¿i slavå întru cei de sus“ (Lc. 2, 14). Pentru aceasta,ca un astru necunoscut ¿i nou s-a înål¡at290,distrugând vechea orânduire a astrelor291, strålucindcu o luminå nouå, nelumeascå, trasând noi cåi ¿i


mântuiri, astfel Domnul însu¿i s-a fåcut oamenilorPovå¡uitor ¿i s-a coborât pe påmânt ca så schimbeSoarta celor ce cred în Hristos, în Pronie a Sa.

75.1. Cå Soarta existå, zic ei, pentru ceilal¡i,este o dovadå certå ca så arate influen¡a292 astrelorîn cele prezise ¿i så demonstreze teoria astrologiei.

75.2. De pildå Magii, nu numai cå „au våzutsteaua“ Domnului, ci au aflat cu adevårat cå „s-anåscut un Rege“ (Mt. 2, 2), cårora le era Rege, pentrucå erau evlavio¿i. ¥n vremea aceea numai Iudeii erauvesti¡i pentru pietatea lor.

75.3. De aceea ¿i Mântuitorul, coborând cåtrecei evlavio¿i, a venit mai întâi la cei care, în aceavreme, au dobândit faimå pentru pietatea lor293.

76.1. Deci, a¿a cum „na¿terea“ Mântuitoruluine-a scåpat din devenire ¿i din Soartå, tot a¿a ¿ibotezul Lui ne-a scos din foc, ¿i „patima“ Sa dinpatimå, ca noi så-L putem urma în toate ale Sale294.Cåci cel ce a fost botezat în Dumnezeu a înaintatcåtre Dumnezeu ¿i a primit putere „de a cålca“ pestescorpionii ¿i ¿erpii“ Puterilor råului (Lc. 10, 19). ªi /Mântuitorul/ le porunce¿te Apostolilor: „Mergândînvå¡a¡i, ¿i celor ce cred, boteza¡i-i în Numele Tatålui¿i al Fiului ¿i al Sfântului Duh“295 (Mt. 28, 19;Mc. 16, 15-16), în care noi suntem renåscu¡i296,devenind superiori tuturor celorlalte Puteri.

77.1. Din acest motiv botezul este numit„moarte“ ¿i „sfâr¿itul vie¡ii vechi“, fiindcå ne-amdespår¡it de Puterile råului297, ¿i „via¡a dupå Hristos“,al cårei Domn numai El este.

77.2. Puterea prefacerii botezului nu /semanifestå/ asupra trupului (cåci acela¿i se ridicå /din apå/), ci asupra sufletului.


77.3. /Deci sufletul/ se înal¡å odatå cu botezul,care se mai nume¿te „robul lui Dumnezeu“298 ¿iStåpânul duhurilor necurate; ¿i cel pe care /duhurile/îl chinuiau pu¡in mai înainte, iatå acum, ele „secutremurå“ înaintea lui299.

78.1. A¿adar pânå la Botez, Soarta, zic ei, esteadevåratå, dupå Botez înså, nu mai sunt în adevår.

78.2. De altfel, nu numai „baia“300 esteeliberatoare, ci ¿i „gnoza“301: cine eram? ce amdevenit? unde eram? unde am fost arunca¡i? ¥ncotrone îndreptåm? de unde suntem råscumpåra¡i? ceeste na¿terea? ce este rena¿terea?302

79. Deci, cât timp såmân¡a este „fårå formå“,zic ei, este copilul femeii; „formatå“, ea esteschimbatå în bårbat ¿i devine „fiul Mirelui“303. Eanu mai este nici slabå, nici supuså Puterilor lumii,atât celor våzute cât ¿i celor nevåzute, ci, schimbatåîn bårbat, devine „rod“ bårbåtesc.

80.1. Cel pe care Mama îl na¿te, este adus lamoarte ¿i în lume304, iar cel pe care Hristos îl rena¿te,este stråmutat la via¡å în Ogdoadå.

80.1. ªi /cei renåscu¡i/ mor în lume, dar tråiescîn Dumnezeu, ca moartea så fie nimicitå prin moarte¿i stricåciunea prin ¥nviere305.

80.3. Cåci cel ce a fost însemnat cu „pecete“306

prin /invocarea/ Tatålui ¿i a Fiului ¿i a SfântuluiDuh307, este neatins de toate celelalte Puteri; princele trei Nume308 /omul/ este eliberat din toatå triadastricåciunii309; „el, care a purtat chipul celuipåmântesc, atunci poartå chipul celui ceresc“ (1Cor. 15, 49)310

81.1. A¿a cum focul311 material arde toate celeale trupurilor, tot a¿a focul pur ¿i imaterial arde, zic


ei, toate cele imateriale, precum demonii312, îngeriiråului, Diavolul însu¿i. Astfel focul ceresc este dubluîn natura sa: inteligibil ¿i sensibil.

81.2. A¿adar, prin analogie, ¿i botezul este dubluîn natura sa: unul sensibil, datoritå apei, care stingefocul sensibil, altul inteligibil, datoritå Pneumei, careapårå focul inteligibil.

81.3. ªi /fårå îndoialå/ când este vorba de„duhul material“ /sau vântul/, dacå este u¿or, devinehranå focului sensibil ¿i îl aprinde; când î¿i måre¿teputerea, îl stinge prin înså¿i natura lui. Pe când,Duhul (Pneuma), care ne este dat de Sus, prin faptulcå este imaterial, ståpâne¿te nu numai elementele/lumii/, ci ¿i Puterile ¿i Arhon¡ii råului313.

82.1. ªi pâinea ¿i uleiul314 sunt sfin¡ite315 prin„puterea“ Numelui /lui Dumnezeu/316, înså suntacelea¿i dupå înfå¡i¿are ca ¿i atunci când s-au luat,dar prin „putere“ au fost prefåcute într-o „putereduhovniceascå“ (pneumaticå)317. Astfel ¿i apa devine¿i exorcizare ¿i botez, ¿i nu numai cå separå ceeste råu, ci cuprinde ¿i sfin¡irea318.

83. Este firesc de a veni la botez cu bucurie,dar, fiindcå adesea duhurile necurate se coboarå înacela¿i timp cu unii /neofi¡i/319, înso¡ind ¿i ob¡inândîmpreunå cu omul „pecetea“, care le face denetåmåduit în viitor, atunci bucuria se amestecå cufrica, ca numai cineva curat så coboare /în apå/.

84. De aceea320 existå posturile, rugåciunilepublice, rugåciunile, /punerea/ mâinilor321,îngenuncherile, pentru cå sufletul „din lume“ ¿i „dingura leilor“ (In. 17, 4; Ps. 21, 22) este scåpat; deaceea ¿i ispitele au loc de îndatå, venite din mâh-nirea /duhurilor/, din care /sufletul/ a fost scos,


¿i dacå cineva rezistå acestor ispite de mai înainte¿tiute, ele lovesc doar ce este în afarå.

85.1. ¥ndatå dupå botezul Såu, Domnul esteispitit pentru a fi modelul nostru322, ¿i mai întâi seaflå „cu fiarele“ în de¿ert (Mt. 4, 1; Mc. 1, 13), apoiståpânind aceste fiare ¿i pe Arhontele lor323, de acumca un adevårat Rege324, „este acum slujit de¥ngeri“(Mt. 4, 11)325.

85.2. Cåci, pe bunå dreptate, Cel ce în trup aståpânit ¥ngerii, /trebuie/ så fie de acum slujit de¥ngeri326.

85.3. A¿adar trebuie så ne înarmåm cu armeleDomnului (Efes. 6, 16)327, påzind ¿i trupul ¿i sufletulnevåtåmat, „arme cu care så putem stinge såge¡ilediavolului“, cum zice Apostolul.

86.1. Despre moneda care a fost aduså, Domnuln-a zis: „A cui este ea?“328, ci „Al cui este chipul ¿iinscrip¡ia?“ - „Ale Cezarului“ (Mt. 22, 20-21), ca acui este, så-i fie datå.

86.2. Astfel ¿i credin¡a. Ea poartå ca inscrip¡ie,prin Hristos, Numele lui Dumnezeu329 ¿i are pe Duhul(Pneuma) ca chip. ªi fiin¡ele necuvântåtoare aratåprin „pecete“ a cui este fiecare ¿i din „pecete“ serevendicå ele330. A¿a ¿i sufletul credincios, care aprimit „pecetea“ Adevårului, poartå în el „semnelelui Hristos“ (Gal. 6, 17).

86.3. Acestea sunt: „copiii care s-au a¿ezat acumcu mine în pat“ (Lc. 11, 7) ¿i „fecioarele în¡elepte“(Mc. 25, 1), iar cei ce au venit mai pe urmå nu suntprimi¡i în „cele bune gåtite“ (1 Cor. 2, 9) „spre care¿i îngerii doresc så priveascå“ (1 Pt. 1, 12)331.

EK TWN QEODOTOUKAI THS ANATOLIKHS

KALOUMENHS DIDASKALIASKATA TOUS OUALENTINOU CRONOUS

EPITOMAI

«P£ter», fhs…, «parat…qema… soi e„j ce‹raj tÕ Pneàm£

mou.»•O prošbale, fhs…, sark…on tù LÒgJ ¹ Sof…a,tÕ

pneumatikÕn spšrma, toàto stolis£menoj katÁlqen Ð Swt»r.“Oqen ™n tù p£qei t¾n Sof…an parat…qetai tù Patr…,

†na aÙt¾n ¢pol£bV par¦ toà PatrÒj, kaˆ m¾ katasceqÍ™ntaàqa ØpÕ tîn ster…skein dunamšnwn.OÛtwj p©n

pneumatikÕn spšrma, toÝj ™klektoÚj, di¦ tÁj proeirhmšnhjfwnÁj parat…qetai.

TÕ ™klektÕn spšrma fam•n kaˆ «spinqÁra» zwopoioÚ-menon ØpÕ toà LÒgou kaˆ «kÒrhn Ñfqalmoà» kaˆ «kÒkkonsin£pewj» kaˆ «zÚmhn»t¦ dÒxanta katadiVrÁsqai gšnh˜nopoioàsa<n> e„j p…stin.

Oƒ d’ ¢pÕ OÙalent…nou, plasqšntoj fasˆ toà yucikoà

sèmatoj, tÍ ™klektÍ yucÍ oÜsV ™n ÛpnJ ™nteqÁnai ØpÕtoà LÒgou spšrma ¢rrenikÒn, Óper ™stˆn ¢pÒrroia toà¢ggelikoà, †na m¾ Østšrema Î. Kaˆ toàto ™zÚmwsen, t¦dÒxanta katadiVrÁsqai ˜nopoioàn, t¾n yuc¾n kaˆ t¾ns£rka, § kaˆ ™n merismù ØpÕ tÁj Sof…aj prohnšcqh. “Upnojd• Ãn ’Ad¦m ¹l»qh tÁj yucÁj, ¿n sune‹ce m¾ dialuqÁnai

*tÕ spšrma* tÕ pneumatikÒn, Óper ™nšqhken tÍ yucÍ Ð Swt»r.TÕ spšrma <d’> ¢pÒrroia Ãn toà ¥rrenojkaˆ ¢ggelikoà.Di¦ toàto lšgei Ð Swt»r: «Sèzou sÝ kaˆ ¹ yuc» sou.»

’Elqën oân Ð Swt¾r t¾n yuc¾n ™xÚpnisen, ™xÁyen d•tÕn spinqÁra: dÚnamij g¦r oƒ lÒgoi toà Kur…ou. Di¦ toàtoe‡rhken. «Lamy£tw tÕ fîj Ømîn œmprosqen tîn ¢nqrèpwn».

2

3

2.1

2

3.1

1.1

72 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣKaˆ met¦ t¾n ¢n£stasin, ™mfusîn tÕ Pneàma to‹j

’ApostÒloij, tÕn m•n coàn, kaq£per tšfran, ¢pefÚsa kaˆ™cèrizen, ™xÁpte d• tÕn spinqÁra kaˆ ™zwopo…ei.

‘O KÚrioj, di¦ poll¾n tapeinofrosÚnhn, oÙc æj ¥ggelojêfqh, ¢ll’ æj ¥nqrwpoj. Kaˆ Óte ™n dÒxV êfqh to‹j’ApostÒloij ™pˆ toà ”Orouj, oÙ di’˜autÕn ™po…hsen, deiknÝj˜autÒn, ¢ll¦ di¦ t¾n’Ekklhs…an, ¼tij ™stˆ «tÕ gšnoj tÕ™klektÒn», †na m£qV t¾n prokop¾n aÙtoà met¦ t¾n ™k tÁjsarkÕj œxodon. AÙtÕj g¦r kaˆ ¥nw Fîj Ãn, kaˆ ™stˆ tÕ

«™pifan•n ™n sarkˆ» kaˆ tÕ ™ntaàqa Ñfq•n oÙc Ûsteron toà¥nw: oÙd• diekškopto Î ¥nwqen metšsth deàro, tÒpon ™ktÒpou ¢me‹bon, æj tÕn m•n ™pilabe‹n, tÕn d• ¢polipe‹n:¢ll’ Ãn tÕ p£ntV –On kaˆ par¦ tù Patrˆ k¢ntaàqa: dÚnamijg¦r Ãn toà PatrÒj.

”Allwj te ™crÁn k¢ke‹non plhrwqÁnai tÕn lÒgon toàSwtÁroj Ön e•pen: «E„s… tinej tîn ïde ˜sthkÒtwn, o‰ oÙ m¾

geÚsontai qan£tou, ›wj ¨n ‡dwsi tÕn UƒÕn toà ’Anqrèpou™n dÒxV». E•don oân kaˆ ™koim»qhsan Ó te Pštroj kaˆ’I£kwboj kaˆ ’Iw£nnhj.

Pîj oân t¾n m•n Ôyin t¾n fwtein¾n „dÒntej oÙk™xepl£ghsan, t¾n d• fwn¾n ¢koÚsantej œpeson ™pˆ gÁn;“Oti ðta tugc£nei ¢pistÒtera Ñfqalmîn, kaˆ ¹ par¦ dÒxan

fwn¾ m©llon ™kpl»ssei. ‘O d• ’Iw£nnhj Ð baptist¾j tÁjfwnÁj ¢koÚsaj oÙk ™fob»qh, æj ¨n ™n PneÚmati ¢koÚsajsun»qei tÁj toiaÚthj fwnÁj: kaqÕ d• ¥nqrwpÒj t…j ™sti mÒnon,¢koÚsaj katepl£gh.

DiÕ kaˆ lšgei aÙto‹j Ð Swt»r: «Mhdenˆ e‡phte Ö e‡dete».Ka…toi oÙd• sarkiko‹j Ñfqalmo‹j tÕ fîj ˜wr£keisan (oÙd•n

g¦r suggen•j kaˆ o„ke‹on ™ke…nJ tù fwtˆ kaˆ tÍde tÍ sark…),¢ll’ æj ¹ dÚnamij kaˆ ¹ boÚlhsij toà SwtÁroj ™nedun£mwsent¾n s£rka e„j tÕ qe£sasqai: ¥llwj te kaˆ Ö ¹ yuc¾ e•den,metšdwken koinwnoÚsV tÍ sarkˆ <di¦ tÕ> sumpeplšcqai aÙtÍ.

3.2

4.1

2

3

5.1

2

3

EPITOMAI / 73

TÕ d• «mhdenˆ e‡phte», †na m¾ Ó ™stin Ð KÚrioj no»santej,¢pÒscwntai toà ™pib£llein tù Kur…J t¦j ce‹raj, kaˆ ¢tel¾j¹ o„konom…a gšnhtai, kaˆ Ð q£natoj ¢pÒschtai toà Kur…ou,

æj m£thn peir£zwn ™pˆ ¢nhnÚtJ.Kaˆ œti ¹ m•n ™n tù ”Orei fwn», to‹j ½dh sunie‹sin

™klekto‹j ™gšneto: diÕ kaˆ ™qaÚmasan marturoumšnou toàpisteuomšnou. ‘H d• ™pˆ tù Potamù, to‹j mšllousi pisteÚein:diÕ kaˆ ºmel»qh ¹ fwn¾ aÙto‹j prokatecomšnoij ™pˆ tÍ tînnomodidask£lwn ¢gwgÍ.

TÕ «’En ’ArcÍ Ãn Ð LÒgoj kaˆ Ð LÒgoj Ãn prÕj tÕn QeÕnkaˆ QeÕj Ãn Ð LÒgoj» oƒ ¢pÕ OÙalent…nou oÛtwj ™ndšcontai:

«’Arc¾n» m•n g¦r tÕn MonogenÁ lšgousin, Ön kaˆ QeÕnprosagoreÚesqai, æj kaˆ ™n to‹j ˜xÁj ¥ntikruj QeÕn aÙtÕndhlo‹ lšgwn: «‘O Monogen¾j QeÕj, Ð ín e„j tÕn kÒlpon toàPatrÒj, ™ke‹noj ™xhg»sato.»

TÕn d• LÒgon tÕn «™n tÍ ’ArcÍ» (toàt’ ™stˆn ™ntù

Monogene‹, – ™n tù Nù kaˆ tÍ ’Alhqe…v) mhnÚei tÕn CristÒn,–tÕn LÒgon kaˆ t¾n Zw»n: Óqen e„kÒtwj kaˆ aÙtÕn QeÕn lšgei,tÕn ™n tù Qeù tù Nù Ônta.

«‘O gšgonen ™n aÙtù» (tù LÒgJ) «Zw¾ Ãn»(¹ sÚzugoj)·diÕ ka… fhsin Ð KÚrioj· «’Egè e„mi ¹ Zw».»

”Agnwstoj oân Ð Pat¾r ên, ºqšlhsen gnwsqÁnai to‹j

A„îsi· kaˆ di¦ tÁj ’Enqum»sewj tÁj ˜autoà, æj ¨n ˜autÕn™gnwkèj, Pneàma gnèsewj oÜshj ™ngnèsei, prošbale tÕnMonogenÁ. Gšgonen oân kaˆ Ð ¢pÕ gnèsewj (toutšsti tÁjpatrikÁj ’Enqum»sewj) proelqën Gnîsij, toutšstin Ð UƒÒj,Óti «di’ Uƒoà Ð Pat¾r ™gnèsqh.»

TÕ d• tÁj ¢g£phj Pneàma kškratai tù tÁj gnèsewj,

æj Pat¾r Uƒù kaˆ ’EnqÚmhsij ’Alhqe…v, ¢p’ ‘Alhqe…ajproelqÕn æj ¢pÕ ‘Enqum»sewj ¹gnîsij.

5.4

5

6.1

2

3

4

7.1

2

74 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣKaˆ Ð m•n me…naj «Monogen¾j UƒÕj e„j tÕn kÒlpon toà

PatrÒj», t¾n ‘EnqÚmhsin di¦ tÁj gnèsewj ™xhge‹tai to‹jA„îsin, æj ¨n kaˆ ØpÕ toà kÒlpou aÙtoà problhqe…j·

Ð d• ™ntaàqa Ñfqeˆj oÙkšti «Monogen»j», ¢ll’«æjMonogen¾j» prÕj toà ‘ApostÒlou prosagoreÚetai, «dÒxanæj Monogenoàj»·

– Óti eŒj kaˆ Ð aÙtÕj ên, ™n m•n tÍ kt…sei «PrwtÒtokÒj»™stin ’Ihsoàj, ™n d• Plhrèmati «Monogen»j». ‘O d• aÙtÒj™sti, toioàtoj ín ˜k£stJ tÒpJ oŒoj kecwrÁsqai dÚnatai.

Kaˆ oÙdšpote toà me…nantoj Ð katab¦j mer…zetai. Fhsˆ g¦rÐ ’ApÒstoloj· «`O g¦r ¢nab¦j aÙtÒj ™sti kaˆ Ð katab£j.»

E„kÒna d• toà Monogenoàj tÕn DhmiourgÕn lšgousin·

DiÕ kaˆ lut¦ tÁj e„kÒnoj t¦ œrga. “Oqen kaˆ Ð KÚrioj, e„kÒnatÁj pneumatikÁj ¢nast£sewj poi»saj, toÝj nekroÝj oÞj½geiren, oÙk ¢fq£rtouj t¾n s£rka, ¢ll’ æj aâqij¢poqanoumšnouj ½geiren.

‘Hme‹j d• tÕn ™n taÙtÒthti LÒgon QeÕn ™n Qeù famen,Öj kaˆ «e„j tÕn kÒlpon toà PatrÕj» e •nai lšgetai,¢di£statoj, ¢mšristoj, eŒj QeÒj.

«P£nta di’ aÙtoà ™gšneto», kat¦ t¾n prosecÁ ™nšrgeiantoà ™n taÙtÒthti LÒgou, t£ te pneumatik¦ kaˆ noht¦ kaˆa„sqht£.

«Oátoj tÕn kÒlpon toà PatrÕj ™xhg»sato», Ð Swt¾rkaˆ [‘Hsa•aj· «kaˆ ¢ntapodèsw t¦ œrga aÙtîn e„j tÕnkÒlpon aÙtîn», e„j t¾n œnnoian aÙtîn t¾n ™n tÍ yucÍ, ¢f’Âj prèthj ™nerge‹tai] «PrwtÒtokoj p£shj kt…sewj».

‘O d• ™n taÙtÒthti Monogen»j, oá kat¦ dÚnamin¢di£staton Ð Swt¾r ™nerge‹, oátÒj ™sti «tÕ Fîj» tÁj

’Ekklhs…aj, tÁj prÒteron ™n skÒtJ kaˆ ™n ¢gno…v oÜshj.«Kaˆ ¹ skot…a aÙtÕn oÙ katšlaben»· oƒ ¢postat»santej

kaˆ oƒ loipoˆ tîn ¢nqrèpwn oÙk œgnwsan aÙtÒn, kaˆ Ðq£natoj oÙ katšscen aÙtÒn.

7.3

4

5

8.1

2

3

4

EPITOMAI / 75

‘H p…stij oÙ m…a, ¢ll¦ di£foroj. ‘O goàn Swt»r fhsi·

«Genhq»tw soà kat¦ t¾n p…stin».“Oqen e‡rhtai toÝj m•n tÁj kl»sewj ¢nqrèpouj kat¦

t¾n parous…an toà ’Anticr…stou planhq»sesqai· ¢dÚnatond• toÝj ™klektoÚj· diÒ fhsi..... «Kaˆ e„ dunatÒn, toÝj ™klektoÚjmou.»

P£lin Ótan lšgV· «’Exšlqete ™k toà o‡kou toà PatrÒjmou», to‹j klhto‹j lšgei. P£lin tù ™x ¢podhm…aj ™lqÒntikaˆ katedhdokÒti t¦ Øp£rconta, ú tÕn siteutÕn œqusen

mÒscon, t¾n klÁsin lšgei· kaˆ Ópou Ð basileÝj e„j tÕ de‹pnontoà g£mou toÝj ™n ta‹j Ðdo‹j kšklhken.

P£ntej m•n oân kšklhntai ™p’ ‡shj («bršcei g¦r ™pˆdika…ouj kaˆ ¢d…kouj, kaˆ tÕn ¼lion ™pil£mpei p©sin»)·

™klšgontai d• oƒ m©llon pisteÚsantej, prÕj oÞj lšgei· «TÕnPatšra mou oÙdeˆj ˜èraken e„ m¾ Ð UƒÒj»· kaˆ «`Ume‹j ™stetÕ fîj toà kÒsmou»· kaˆ «P£ter ¤gie, ¡g…ason aÙtoÝj ™n tù

’OnÒmat… sou.»’All’ oÙd• t¦ pneumatik¦ kaˆ noer£, oÙd• oƒ

’Arc£ggeloi, <oÙd•> oƒ PrwtÒktistoi, oÙd• m¾n oÙd’ aÙtÒj,¥morfoj kaˆ ¢ne…deoj kaˆ ¢schm£tistoj kaˆ ¢sèmatÒj ™stin,¢ll¦ kaˆ morf¾n œcei „d…an kaˆ sîma ¢n¦ lÒgon tÁjØperocÁj tîn pneumatikîn ¡p£ntwn· æj d • kaˆ oƒ

PrwtÒktistoi ¢n¦ lÒgon tÁj ØperocÁj tîn Øp’ aÙtoÝjoÙsiîn. “Olwj g¦r tÕ genhtÕn oÙk ¢noÚsion mšn, oÙc Ómoiond• morf¾n kaˆ sîma œcousi to‹j ™n tùde tù kÒsmJ sèmasin.”Arren£ te g¦r kaˆ q»lea t¦ ™ntaàqa kaˆ di£fora prÕjaÙt£.’Eke‹ d• Ð m•n Monogen¾j kaˆ „d…wj noerÒj, „dšv „d…vkaˆ oÙs…v „d…v kecrhmšnoj, ¥krwj e„likrine‹ kaˆ

¹gemonikwt£tV, kaˆ prosecîj tÁj toà PatrÕj ¢polaÚwndun£mewj· oƒ d• PrwtÒktistoi, e„ kaˆ ¢riqmù di£foroi kaˆÐkaq’ ›kaston perièristai kaˆ perigšgraptai,¢ll’ ¹ÐmoiÒthj tîn pragm£twn ̃ nÒthta kaˆ „sÒthta kaˆ ÐmoiÒthta

9.1

2

3

10.1

2

3

76 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣ™nde…knutai. OÙ g¦r tùde m•n plšon, tùde d• Âttonparšschtai tîn ̀Ept£, oÙd’ Øpole…petai tij aÙto‹j prokop»·

™x ¢rcÁj ¢peilhfÒtwn tÕ tšleion ¤ma tÍ prètV genšsei

par¦ toà Qeoà di¦ toà Uƒoà.Kaˆ Ö m•n «Fîj ¢prÒsiton» e‡rhtai, æj«Monogen¾j» kaˆ

«PrwtÒtokoj», «§ ÑfqalmÕj oÙk e•de kaˆ oâj oÙk ½kousenoÙd• ™pˆ kard…an ¢nqrèpou ¢nšbh», oÙd• œstai tij toioàtoj,oÜte tîn Prwtokt…stwn oÜte ¢nqrèpwn· o‰ d• «di¦ pantÕjtÕ PrÒswpon toà PatrÕj blšpousin»· PrÒswpon d• PatrÕj

Ð UƒÒj, di’ oá gnwr…zetai Ð Pat»r.–TÕ to…nun Ðrîn kaˆ Ðrèmenon ¢schm£tiston e•nai oÙ

dÚnatai oÙd• ¢sèmaton· Ðrîsi d• Ñfqalmù oÙk a„sqhtù,¢ll’ o†J paršscen Ð Pat»r, noerù.

“Otan oân e‡pV Ð KÚrioj· «M¾ katafron»shte ˜nÕj tînmikrîn toÚtwn· ¢m¾n lšgw Øm‹n· toÚtwn oƒ ¥ggeloi tÕPrÒswpon toà PatrÕj di¦ pantÕj blšpousin», oŒon tÕ pro-

kšnthma, to‹oi œsontai oƒ ™klekto…, t¾n tele…an ¢polabÒntejprokop»n· «Mak£rioi d• oƒ kaqaroˆ tÍ kard…v, Óti aÙtoˆ tÕnQeÕn Ôyontai.»

–PrÒswpon d• toà ¢schmat…stou pîj ̈ n e‡h; – Sèmatagoàn ™pour£nia eÜmorfa kaˆ noer¦ o•den Ð ’ApÒstoloj·

pîj d’ ¨n kaˆ ÑnÒmata di£fora aÙtîn ™lšgeto, e„ m¾

sc»masin Ãn perigegrammšna, morfÍ kaˆ sèmati; «”AllhdÒxa ™pouran…wn, ¥llh ™pige…wn, ¥llh ¢ggšlwn,¥llh¢rcaggšlwn.» `Wj prÕj t¾n sÚgkrisin tîn tÍde swm£twn(oŒon ¥strwn) ¢sèmata kaˆ ¢ne…dea, <¢ll’> æj prÕj t¾nsÚgkrisin toà Uƒoà sèmata memetrhmšna kaˆ a„sqht£· oÛtwjkaˆ Ð UƒÕj prÕj tÕn Patšra paraballÒmenoj.

Kaˆ dÚnamin m•n „d…an œcei ›kaston tîn pneumatikînkaˆ „d…an o„konom…an· kaqÕ d• Ðmoà te ™gšnonto kaˆ tÕ ™ntel•j¢peil»fasin oƒ PrwtÒktistoi, koin¾n t¾n leitourg…an kaˆ¢mšriston.

10.4

5

6

11.1

2

3

4

EPITOMAI / 77

Oƒ PrwtÒktistoi oân tÒn te UƒÕn Ðrîsi kaˆ ãutoÝjkaˆ t¦ ØpobebhkÒta, ésper kaˆ oƒ ’Arc£ggeloi toÝjPrwtokt…stouj. ̀O d• UƒÕj ¢rc¾ tÁj patrikÁj Øp£rcei qšaj,

PrÒswpon toà PatrÕj legÒmenoj.Kaˆ oƒ m•n ”Aggeloi noerÕn pàr kaˆ pneÚmata noer£,

t¾n oÙs…an ¢pokekaqarmšnoi·

fîj d• noerÕn ¹ meg…sth prokop¾ ¢pÕ toà noeroà purÕj¢pokekaqarmšnou tšleon, «e„j § ™piqumoàsin ¥ggeloiparakÚyai», Ð Pštroj fhs…n·

Ð d• UƒÕj œti toÚtou kaqarèteroj, «¢prÒsiton Fîj»kaˆ «DÚnamij Qeoà», kaˆ kat¦ tÕn ’ApÒstolon «tim…J kaˆ¢mèmJ kaˆ ¢sp…lJ a†mati ™lutrèqhmen.» Oá «t¦ m•n ƒm£tiaæj fîj œlamyen, tÕ prÒswpon d• æj Ð ¼lioj»,ú mhd•¢ntwpÁsai œsti ·vd…wj.

OátÒj ™stin «”Artoj» ™pour£nioj kaˆ pneumatik¾ Trof¾zwÁj parektik¾ kat¦ t¾n brîsin kaˆ gnîsin, «tÕ Fîj tîn

¢nqrèpwn», tÁj ’Ekklhs…aj dhlonÒti.Oƒ m•n oân «tÕn oÙr£nion ¥rton» «fagÒntej ¢pšqanon»· Ð

d • «tÕn ¢lhqinÕn ”Arton» toà PneÚmatoj ™sq…wn oÙ teqn»xetai.Ò «zîn ”Artoj» Ð «ØpÕ toà PatrÕj doqeˆj» Ð UƒÒj ™sti to‹j™sq…ein boulomšnoij. «Ò d• ¥rtoj Ön ™gë dèsw», fhs…n, «¹s£rx moÚ ™stin», ½toi ú tršfetai ¹ s¦rx di¦ tÁj EÙcarist…aj,

<½>, Óper kaˆ m©llon, ¹ s¦rx tÕ sîma aÙtoà ™stin, «Óper™stˆn ¹ ’Ekklhs…a», «¥rtoj oÙr£nioj», sunagwg¾ eÙloghmšnh.t£ca d• æj ™k tÁj aÙtÁj oÙs…aj tîn ™klektîn kat¦ tÕØpoke…menon genomšnwn, kaˆ æj toà aÙtoà tšlouj teuxomšnwn.

T¦ daimÒnia «¢sèmata» e‡rhtai, oÙc æj sîma m¾ œconta(œcei g¦r kaˆ scÁma· diÕ kaˆ suna…sqhsin kol£sewj œcei),

¢ll’ æj prÕj sÚgkrisin tîn sJzomšnwn swm£twn pneuma-tikîn ski¦ Ônta ¢sèmata e‡rhtai.

Kaˆ oƒ ”Aggeloi sèmat£ e„sin· Ðrîntai goàn. – ’All¦kaˆ ¹ yuc¾ sîma. Ò goàn ’ApÒstoloj· «Spe…retai m•n g¦r

12.1

2

3

13.1

2

34

5

14.1

2

78 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣsîma yucikÒn, ™ge…retai d• sîma pneumatikÒn». Pîj d•kaˆ aƒ kolazÒmenai yucaˆ sunaisq£nontai m¾ sèmataoâsai; «Fob»qhte» goàn lšgei «tÕn met¦ q£naton dun£menon

kaˆ yuc¾n kaˆ sîma e„j gšennan bale‹n»· tÕ g¦r fainÒmenonoÙ purˆ kaqa…retai, ¢ll’ e„j gÁn ¢nalÚetai. –”Antikruj d•¢pÕ toà Laz£rou kaˆ toà plous…ou di¦ tîn swmatikînmelîn sîmsa e•nai de…knutai ¹ yuc».

«`Wj d• ™foršsamen t¾n e„kÒna toà co•koà, foršswmenkaˆ t¾n e„kÒna toà ™pouran…ou», toà pneumatikoà, kat¦

prokop¾n teleioÚmenoi· pl¾n p£lin e„kÒna lšgei, æj e•naisèmata pneumatik£.

Kaˆ p£lin· «”Arti blšpomen di’ ™sÒptrou ™n a„n…gmati,tÒte d• prÒswpon prÕj prÒswpon.» AÙt…ka g¦r ¢rcÒmeqaginèskein**. Oá d• «prÒswpon» <kaˆ> „dša kaˆ scÁma kaˆsîma. ScÁma m•n oân sc»mati qewre‹tai, kaˆ prÒswponprosèpJ, kaˆ ™piginèsketai t¦ gnwr…smata to‹j sc»masi

kaˆ ta‹j oÙs…aij.Kaˆ ¹ perister¦ d• sîma êfqh, ¿n o‰ m•n tÕ ¤gion

Pneàm£ fasin, oƒ d• ¢pÕ Basile…dou tÕn di£konon, oƒ d•¢pÕ OÙalent…nou tÕ Pneàma tÁj ’Enqum»sewj toà PatrÒj,<tÕ> t¾n katšleusin pepoihmšnon ™pˆ t¾n toà LÒgou s£rka.

”Estin ’Ihsoàj kaˆ ¹ ’Ekklhs…a kaˆ ¹ Sof…a di’ Ólwn

kr©sij tîn swm£twn dunat¾ kat¦ toÝj OÙalentinianoÚj.`H goàn ¢nqrwp…nh m…xij ¹ kat¦ g£mon ™kdue‹n

memigmšnwn sperm£twn ˜nÕj gšnesin paid…ou ¢potele‹, kaˆtÕ sîma e„j gÁn ¢naluq•n kškratai tÍ gÍ kaˆ tÕ Ûdwr tùo‡nJ· t¦ d• kre…ttw kaˆ diaforètera sèmata ·vd…an ‡sceit¾n kr©sin· pneàma goàn pneÚmati m…gnutai.

’Emoˆ d• doke‹ kat¦ par£qesin toàto genšsqai, ¢ll’oÙ kat¦ kr©sin. M» ti oân ¹ qe…a dÚnamij di»kousa t¾nyuc¾n ¡gi£zei aÙt¾n kat¦ t¾n teleuta…an prokop»n; «`Og¦r QeÕj pneàma, Ópou qšlei pne‹»· ¹ g¦r dÚnamij oÙ kat’

14.3

4

15.1

2

16.

17.1

2

3

4

EPITOMAI / 79

oÙs…an di»kei, ¢ll¦ kat¦ dÚnamin kaˆ „scÚn· par£kjhfeitaid• tÕ Pneàma tù pneÚmati, æj tÕ pneàma tÍ yucÍ.

`O Swt¾r êfqh katiën «to‹j ’Aggšloij»· diÕ kaˆ

«eÙhggel…santo» aÙtÒn.’All¦ kaˆ tù ’Abra¦m kaˆ to‹j loipo‹j Dika…oij, to‹j

™n tÍ ¢napaÚsei oâsin ™n to‹j dexio‹j, êfqh· «’Hgalli£sato»g£r, fhs…n, «†na ‡dV t¾n ¹mšran t¾n ™m»n», t¾n ™n sarkˆkkjparous…an· “Oqen, ¢nast¦j Ð KÚrioj, eÙhggel…sato toÝjDika…ouj toÝj ™n tÍ ¢napaÚsei, kaˆ metšsthsen aÙtoÝj kaˆ

metšqhken, kaˆ p£ntej «™n tÍ ski´ aÙtoà z»sontai.» Ski¦g¦r tÁj dÒxhj toà SwtÁroj tÁj par¦ tù Patrˆ ¹parous…a ¹™ntaàqa· fwtÕj d• ski¦ oÙ skÒtoj, ¢ll¦ fwtismÒj ™stin.

«Kaˆ Ð LÒgoj s¦rx ™gšneto», oÙ kat¦ t¾n parous…anmÒnon ¥nqrwpoj genÒmenoj, ¢ll¦ kaˆ «™n ’ArcÍ» Ð ™ntaÙtÒthti LÒgoj, kat¦ «perigraf¾n» kaˆ oÙ kat’ oÙs…angenÒmenoj [Ð] UƒÒj.

Kaˆ p£lin «s¦rx ™gšneto» di¦ profhtîn ™nerg»saj.Tšknon d• toà ™n taÙtÒthti LÒgou Ð Swt¾r e‡rhtai. Di¦

toàto «™n ’ArcÍ Ãn Ð LÒgoj, kaˆ Ð LÒgoj Ãn prÕj tÕn QeÒn·

Ö gšgonen ™n aÙtù, Zw» ™stin»· Zw¾ d• Ð KÚrioj.Kaˆ Ð Paàloj· «”Endusai tÕn kainÕn ”Anqrwpon tÕn

kat¦ QeÕn ktisqšnta», oŒon· e„j aÙtÕn p…steuson tÕn ØpÕ

toà Qeoà «kat¦ QeÒn» –tÕn ™n Qeù LÒgon–«ktisqšnta».DÚnatai d• tÕ «kat¦ QeÕn ktisqšnta» tÕ e„j Ö mšllei tšlojprokopÁj fq£nein Ð ¥nqrwpoj mhnÚein ™p’ ‡shj tù «¢pÒlabetÕ e„j Ö ™kt…sqh<j> tšloj.».

Kaˆ œti safšsteron kaˆ diarr»dhn ™n ¥lloij lšgei· «“Oj™stin e„kën toà Qeoà toà ¢or£tou». E•ta ™pifšrei ·

«PrwtÒtokoj p£shj kt…sewj».–«’Aor£tou» m•n g¦r «Qeoà e„kÒna» tÕn<uƒÕn> lšgei

toà LÒgou toà ™n taÙtÒthti· «PrwtÒtokon d• p£shj kt…sewj»,

18.1

2

19.1

2

3

4

80 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣ<Óti> gennhqeˆj ¢paqîj, kt…sthj kaˆ genesi£rchj tÁj Ólhj™gšneto kt…seèj te kaˆ oÙs…aj· «™n aÙtù» g¦r Ð Pat¾r t¦p£nta ™po…hsen.

“Oqen kaˆ «morf¾n doÚlou labe‹n» e‡rhtai, oÙ mÒnont¾n s£rka kat¦ t¾n parous…an, ¢ll¦ kaˆ t¾n oÙs…an ™ktoà Øpokeimšnou· doÚlh d• ¹ oÙs…a, æj ¨n paqht¾ kaˆØpokeimšnh tÍ drasthr…J kaˆ kuriwt£tV a„t…v.

TÕ g¦r «prÕ ™wsfÒrou ™gšnnhs£ se» oÛtwj ™xakoÚomen™pˆ toà prwtokt…stou Qeoà LÒgou· kaˆ «prÕ ¹l…ou» kaˆ

sel»nhj kaˆ prÕ p£shj kt…sewj «tÕ ”Onom£ sou».Tù «kat’ e„kÒna Qeoà ™po…hsen aÙtoÚj, ¥rsen kaˆ qÁlu

™po…hsen aÙtoÝj» t¾n probol¾n t¾n ¢r…sthn fasˆn oƒOÙalentinianoˆ tÁj Sof…aj lšgesqai, ¢f’ Âj t¦ m•n ¢rrenik¦¹ ™klog», t¦ d• qhluk¦ ¹ klÁsij. Kaˆ t¦ m•n ¢rrenik¦¢ggelik¦ kaloàsi, t¦ qhluk¦ d• ˜autoÚj, tÕ diafšronspšrma.

OÛtwj kaˆ ™pˆ toà ’Ad£m, tÕ m•n ¢rrenikÕn œmeinenaÙtù, p©n d• tÕ qhlukÕn spšrma ¢rq•n ¢p’ aÙtoà EÜagšgonen, ¢f’ Âj aƒ q»leiai, æj ¢p’ ™ke…nou oƒ ¥rrenej.

T¦ oân ¢rrenik¦ met¦ toà LÒgou sunest£lh· t¦ qhluk¦d• ¢pandrwqšnta ˜noàtai to‹j ’Aggšloij kaˆ e„j Pl»rwmacwre‹. Di¦ toàto ¹ gun¾ e„j ¥ndra metat…qesqai lšgetai

kaˆ ¹ ™ntaàqa ’Ekklhs…a e„j ’Aggšlouj.Kaˆ Ótan e‡pV Ð ’ApÒstoloj· «’Epeˆ t… poi»sousin oƒ

baptizÒmenoi Øp•r tîn nekrîn;»· Øp•r ¹mîn g£r, fhs…n, oƒ”Aggeloi ™bapt…santo, ïn ™smen mšrh. Nekroˆ d• ¹me‹j oƒnekrwqšntej tÍ sust£sei taÚtV· zîntej d• oƒ ¥rrenej oƒ m¾metalabÒntej tÁj sust£sewj taÚthj.

«E„ nekro ̂oÙk ™ge…rontai, t… kaˆ baptizÒmeqa;».’EgeirÒmeqaoân ¹me‹j, „s£ggeloi to‹j ¥rresin ¢pokatastaqšntej, to‹jmšlesi t¦ mšlh, e„j ›nwsin.

«Oƒ baptizÒmenoi» dš, fas…n, «Øp•r [¹mîn] tîn nekrîn»,

19.5

20

21.1

2

3

22.1

2

3

4

EPITOMAI / 81

oƒ ”Aggelo… e„sin oƒ Øp•r ¹mîn baptizÒmenoi, †na œcontejkaˆ ¹me‹j tÕ ”Onoma m¾ ™pisceqîmen kwluqšntej e„j tÕPl»rwma parelqe‹n tù “OrJ kaˆ tù Staurù.

DiÕ kaˆ ™n tÍ ceiroqes…v lšgousin ™pˆ tšlouj· «e„jlÚtrwsin ¢ggelik»n», toutšstin ¿n kaˆ ”Aggeloi œcousin,†n’ Ï bebaptismšnoj Ð t¾n lÚtrwsin komis£menoj tù aÙtù’OnÒmati ú kaˆ Ð ”Aggeloj aÙtoà probeb£ptistai.

’Ebapt…santo d• ™n ¢rcÍ oƒ ”Aggeloi ™n lutrèsei toà’OnÒmatoj toà ™pˆ tÕn ’Ihsoàn ™n tÍ perister´ katelqÒntoj

kaˆ lutrwsamšnou aÙtÒn. ’Edšhsen d• lutrèsewj kaˆ tù’Ihsoà, †na m¾ katasceqÍ tÍ ’Enno…v Î ™netšqh toàØster»matoj, pro[s]ercÒmenoj di¦ tÁj Sof…aj, éj fhsin ÐQeÒdotoj.

TÕn Par£klhton oƒ ¢pÕ OÙalent…nou tÕn ’Ihsoànlšgousin, Óti pl»rhj tîn A„ènwn ™l»luqen, æj ¢pÕ toà“Olou proelqèn.

CristÕj g£r, katale…yaj t¾n probaloàsan aÙtÕnSof…an, e„selqën e„j tÕ Pl»rwma, Øp•r tÁj œxwkataleifqe…shj Sof…aj Æt»sato t¾n bo»qeian, kaˆ ™xeÙdok…aj tîn A„ènwn ’Ihsoàj prob£lletai Par£klhtoj tùparelqÒnti A„îni.

’En tÚpJ d• Parakl»tou Ð Paàloj ¢nast£sewj

’ApÒstoloj gšgonen. AÙt…ka met¦ tÕ p£qoj toà Kur…ou kaˆaÙtÕj ¢pest£lh khrÚssein. DiÕ kaˆ kaq’ ̃ <k£>teron ™k»ruxetÕn SwtÁra· gen<n>htÕn kaˆ paqhtÕn di¦ toÝj ¢rist<er>oÚj,Óti toàton gnînai dunhqšntej kat¦ tÕn tÒpon toàton ded…asin·

kaˆ kat¦ tÕ pneumatikÕn ™x ¡g…ou PneÚmatoj kaˆ Parqšnou,æj oƒ dexioˆ ”Aggeloi ginèskousin.

’Id…wj g¦r ›kastoj gnwr…zei tÕn KÚrion kaˆ oÙc Ðmo…wjp£ntej. «TÕ prÒswpon toà PatrÕj Ðrîsin oƒ ”Aggeloi toÚtwntîn mikrîn», tîn ™klektîn, tîn ™somšnwn ™n tÍ aÙtÍklhronom…v kaˆ teleiÒthti. T£ca d• tÕ prÒswpon œsti m•n

22.5

6

7

23.1

2

3

4

5

82 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣkaˆ Ð UƒÒj, œsti d• kaˆ Óson katalhptÕn toà PatrÕj di’Uƒoà dedidagmšnoi qewroàsi· tÕd• loipÕn ¥gnwstÒn ™sti toàPatrÒj.

Lšgousin oƒ OÙalentinianoˆ Óti Ö kat¦ eŒj tînProfhtîn œscen Pneàma ™xa…reton e„j diakon…an, toàto ™pˆp£ntaj toÝj tÁj ’Ekklhs…aj ™xecÚqh· diÕ kaˆ t¦ shme‹atoà PneÚmatoj, „£seij kaˆ profhte‹ai, di¦ tÁj ’Ekklhs…aj™piteloàntai.

’Agnooàsi d• Óti Ð Par£klhtoj, <Ð> prosecîj ™nergîn

nàn <™n> tÍ ’Ekklhs…v, tÁj aÙtÁj oÙs…aj ™stˆ kaˆ dun£mewjtù prosecîj ™nerg»santi kat¦ t¾n palai¦n diaq»khn.

TÕn ¥ggelon ær…santo oƒ ¢pÕ OÙalent…nou lÒgon¢paggel…an œconta toà ”Ontoj. Lšgousi d• kaˆ toÝj A„înajÐmwnÚmwj tù LÒgJ lÒgouj.

Oƒ ’ApÒstoloi, fhs…, metetšqhsan to‹j dekadÚo zJd…oij·

æj g¦r Øp’ ™ke…nwn ¹ gšnesij dioike‹tai, oÛtwj ØpÕ tîn

’ApostÒlwn ¹ ¢nagšnnhsij <™f>or©tai.TÕ ÐratÕn toà ’Ihsoà ¹ Sof…a kaˆ ¹ ’Ekklhs…a Ãn tîn

sperm£twn tîn diaferÒntwn, ¿n ™stol…sato di¦ toà sark…ou,éj fhsin Ð QeÒdotoj· tÕ d• ¢Òraton <tÕ> ”Onoma, Óper ™stˆnÐ UƒÕj Ð Monogen»j.

“Oqen Ótan e‡pV· «’Egè e„mi ¹ QÚra», toàto lšgei Óti

«mšcri toà “Orou oá e„mi ™gë ™leÚsesqe, oƒ toà diafšrontojspšrmatoj». “Otan d• kaˆ aÙtÕj e„sšrchtai, kaˆ tÕ spšrmasuneisšrcetai aÙtù e„j tÕ Pl»rwma, di¦ tÁj qÚraj«sunacq•n» kaˆ e„sacqšn.

`O ƒereÝj e„siën ™ntÕj toà katapet£smatoj toà deutšrou,tÒ te pštalon ¢pet…qei par¦ tù qusiasthr…J toà qumi£matoj·

aÙtÕj d• ™n sigÍ, tÕ ™n tÍ kard…v ™gkecaragmšnon ”Onomaœcwn, e„sÇei·

deiknÝj t¾n ¢pÒqesin <toà sèmatoj> toà kaq£perpet£lou crusoà kaqaroà genomšnou kaˆ koÚfou di¦ t¾n

24.1

2

25.1

2

26.1

2

3

27.1

EPITOMAI / 83

k£qarsin [toà ésper sèmatoj] tÁj yucÁj [¢pÒqesin], ™n ú™gkec£rakto tÕ g£nwma tÁj qeosebe…aj di’ oá ta‹j ’Arca‹jkaˆ ta‹j ’Exous…aij ™ginèsketo tÕ ”Onoma perike…menoj.

’Apot…qetai d• toàto tÕ sîma, tÕ pštalon tÕ ¢bar•jgenÒmenon, «™ntÕj toà katapet£smatoj toà deutšrou», ™n tùnohtù kÒsmJ, Ó ™sti deÚteron Ðloscer•j katapštasma toàpantÒj, «par¦ tÕ qusiast»rion toà qumi£matoj», par¦ toÝjleitourgoÝj tîn ¢naferomšnwn eÙcîn ’Aggšlouj.

Gumn¾ d• ¹ yuc¾ ™n dun£mei toà suneidÒtoj, oŒon sîma

tÁj dun£mewj genomšnh, metaba…nei e„j t¦ pneumatik£,logik¾ tù Ônti kaˆ ¢rcieratik¾ genomšnh, æj ¨n™myucoumšnh æj e„pe‹n ØpÕ toà LÒgou prosecîj ½dh,kaq£per oƒ ’Arc£ggeloi tîn ’Aggšlwn ¢rciere‹j genÒmenoi,kaˆ toÚtwn p£lin oƒ PrwtÒktistoi.

Poà d• œti grafÁj kaˆ maq»sewj katÒrqwma tÍ yucÍ™ke…nV tÍ kaqar´ genomšnV, Ópou kaˆ ¢xioàtai «prÒswpon

prÕj prÒswpon» QeÕn Ðr©n; T¾n goàn ¢ggelik¾n didaskal…anØperb©sa kaˆ tÕ ”Onoma tÕ didaskÒmenon ™ggr£fwj, ™pˆt¾n gnîsin kaˆ kat£lhyin tîn pragm£twn œrcetai, oÙkštinÚmfh, ¢ll’ ½dh LÒgoj genÒmenoj kaˆ par¦ tù numf…JkatalÚwn met¦ tîn Prwtokl»twn kaˆ Prwtokt…stwn, f…lwnm•n di’ ¢g£phn, uƒîn d• di¦ t¾n didaskal…an kaˆ Øpako»n,

¢delfîn d• di¦ tÕ tÁj genšsewj koinÒn.“Wste tÕ m•n tÁj o„konom…aj Ãn, tÕ pštalon perike‹sqai

kaˆ manq£nein e„j gnîsin· tÕ d• dun£mewj, tÕ qeofÒrong…nesqai tÕn ¥nqrwpon, prosecîj ™nergoÚmenon ØpÕ toàKur…ou kaˆ kaq£per sîma aÙtoà ginÒmenon.

TÒ· «QeÕj ¢podidoÝj ™pˆ tr…thn kaˆ tet£rthn gene¦n

to‹j ¢peiqoàsi», fasˆn oƒ ¢pÕ Basile…dou kat¦ t¦j™nswmatèseij. – Oƒ d• ¢pÕ OÙalent…nou toÝj tre‹j tÒpouj

2

3

4

5

6

28

84 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣdhloàsqai toÝj ¢risteroÚj, tet£rthn d• gene¦n t¦ spšrmataaÙtîn· – «”Eleon d• poiîn e„j cili£daj», ™pˆ t¦ dexi£.

`H Sig», fas…, M»thr oâsa p£ntwn tîn problhqšntwn

ØpÕ toà B£qouj, Ö m•n oÙk œscen e„pe‹n, perˆ toà ’Arr»touses…ghken, Ö d • katšlaben, toàto ’Akat£lhptonproshgÒreusen.

E•ta, ™klaqÒmenoi tÁj dÒxhj toà Qeoà, paqe‹n aÙtÕnlšgousin ¢qšwj.

•O g¦r sunep£qhsen Ð Pat»r, «stereÕj ín tÍ fÚsei»,fhsˆn Ð QeÒdotoj, «kaˆ ¢nšndotoj», ™ndÒsimon ãutÕnparascèn, †na ¹ Sig¾ toàto katal£bV, p£qoj ™st…n. ¹ g¦rsump£qeia, p£qoj tinÕj di¦ p£qoj ˜tšrou.

Naˆ m»n· kaˆ toà p£qouj genomšnou, tÕ “Olon sune-p£qhsen kaˆ aÙtÒ, e„j diÒrqwsin toà paqÒntoj.

’All¦ kaˆ e„ Ð katelqën eÙdok…a toà “Olou Ãn («™naÙtù g¦r p©n tÕ Pl»rwma Ãn swmatikîj»), œpaqen d• oátoj,

dÁlon Óti kaˆ t¦ ™n aÙtù spšrmata sunšpaqen, di’ ïn tÕ“Olon kaˆ tÕ P©n eØr…sketai p£scon.

’All¦ kaˆ di¦ tÁj toà dwdek£tou A„înoj pe…sewj t¦“Ola «paideuqšnta», éj fasi, sunep£qhsen.

TÒte g¦r ™pšgnwsan Óti <Ó> e„sin, «c£riti toà PatrÒje„sin»· ”Onoma ¢nwnÒmaston, Morf¾ kaˆ Gnîsij.

Ò d• boulhqeˆj A„ën tÕ Øp•r t¾n Gnîsin labe‹n, ™n¢gnws…v kaˆ ¢morf…v ™gšneto. “Oqen kaˆ kšnwma Gnèsewje„rg£sato, Óper ™stˆ ski¦ toà ’OnÒmatoj· Óper ™stˆn UƒÒj,Morf¾ tîn A„ènwn. OÛtwj tÕ kat¦ mšroj Ônoma tîn A„ènwn¢pèleia ™stˆ toà ’OnÒmatoj.

’En Plhrèmati oân, ñÒthtoj oÜshj, ›kastoj tîn

A„ènwn ‡dion œcei pl»rwma, t¾n suzug…an. “Osa oân ™ksuzug…aj, fas…, prošrcetai, plhrèmat£ ™stin· Ósa d• ¢pÕñÒj, e„kÒnej.

29

30.1

2

31.1

2

3

4

32.1

EPITOMAI / 85

“Oqen Ð QeÒdotoj tÕn CristÕn, ™x ™nno…aj proelqÒntatÁj Sof…aj, e„kÒna toà Plhrèmatoj ™k£lesen. Oátoj dš,katale…yaj t¾n Mhtšra, ¢nelqën e„j tÕ Pl»rwma, ™kr£qh,ésper to‹j “Oloij, oÛtw d• kaˆ tù Parakl»tJ. UƒÒqetojmšntoi gšgonen Ð CristÒj, æj prÕj t¦ plhrèmata «’EklektÕj»genÒmenoj kaˆ «PrwtÒtokoj» tîn ™nq£de pragm£twn.

”Estin oân Ð lÒgoj oátoj par£kousma toà ¹metšrou,™k toà Øpokeimšnou «PrwtÒtokon» lšgontoj tÕn SwtÁra· kaˆœstin æspereˆ `R…za kaˆ «Kefal¾» ¹mîn· ¹ d• ’Ekklhs…akarpoˆ aÙtoà.

Cristoà, fas…, tÕ ¢no…keion fugÒntoj <kaˆ> susta-lšntoj e„j tÕ Pl»rwma, ™k tÁj mhtróaj genomšnou ™nno…aj,

¹ M»thr aâqij tÕn tÁj o„konom…aj prohg£geto ”Arconta,e„j tÚpon toà fugÒntoj aÙt»n, kat’ ™pipÒqhsin aÙtoà,kre…ttonoj Øp£rcontoj, Öj Ãn tÚpoj toà PatrÕj tîn Ólwn.DiÕ kaˆ ¼ttwn g…netai, æj ¨n ™k p£qouj tÁj ™piqum…ajsunestèj. «’Emus£cqh» mšntoi ™nidoàsa t¾n «¢potom…an»aÙtoà, éj fasin aÙto….

’All¦ kaˆ <aƒ> eÙènumoi dun£meij, prîtai problh-

qe‹sai tîn dexiîn Øp’ aÙtÁj, ØpÕ tÁj toà FwtÕj parous…ajoÙ morfoàntai, katele…fqhsan d• aƒ ¢risteraˆ ØpÕ toà TÒpoumorfwqÁnai.

TÁj MhtrÕj oân met¦ toà Uƒoà kaˆ tîn sperm£twne„selqoÚshj e„j tÕ Pl»rwma, tÒte Ð TÒpoj t¾n ™xous…an tÁjMhtrÕj kaˆ t¾n t£xin ¢pol»yetai ¿n nàn œcei ¹ M»thr.

Ò ’Ihsoàj, «tÕ Fîj» ¹mîn, æj lšgei Ð ’ApÒstoloj,«ãutÕn kenèsaj» (toutšstin· ™ktÕj toà “Orou genÒmenoj,kat¦ QeÒdoton), ™peˆ «”Aggeloj» Ãn toà Plhrèmatoj, toÝj’Aggšlouj toà diafšrontoj spšrmatoj sunex»gagen ãutù.Kaˆ aÙtÕj m•n t¾n lÚtrwsin, æj ¢pÕ Plhrèmatoj proelqèn,e•cen· toÝj d• ’Aggšlouj e„j diÒrqwsin toà spšrmatoj ½gagen.

`Wj g¦r Øp•r mšrouj dšontai kaˆ parakaloàsi, kaˆ di’ ¹m©j

32.2

3

33.1

2

3

4

34.1

2

35.1

2

3

86 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣ

katecÒmenoi, speÚdontej e„selqe‹n, ¥fesin ¹m‹n a„toàntai,†na suneisšlqwmen aÙto‹j· scedÕn g¦r ¹mîn cre…an œcontej,†na e„sšlqwsin, ™peˆ ¥neu ¹mîn oÙk ™pitršpetai aÙto‹j (di¦toàto g¦r oÙd• ¹ M»thr sunel»luqen ¥neu ¹mîn, fas…n),e„kÒtwj Øp•r ¹mîn dšontai.

’En ñÒthti mšntoi ge proebl»qhsan oƒ ”Aggeloi ¹mîn,

fas…n, eŒj Ôntej, æj ¢pÕ ñÕj proelqÒntej.’Epeˆ d• ¹me‹j Ãmen oƒ memerismšnoi, di¦ toàto

™bapt…sato Ð ’Ihsoàj, tÕ ¢mšriston merisqÁnai, mšcrij ¹m©jñèsV aÙto‹j e„j tÕ Pl»rwma· †na ¹me‹j, oƒ pollo…, •ngenÒmenoi, [oƒ] p£ntej tù ñˆ tù di’ ¹m©j merisqšnti¢nakraqîmen.

Oƒ ¢pÕ ’Ad¦m ™xelqÒntej, oƒ m•n D…kaioi, di¦ tîn™ktismšnwn t¾n ÐdÕn poioÚmenoi, par¦ tù TÒpJ kate…conto,kat¦ toÝj OÙalentinianoÚj· oƒ d• ›teroi, ™n tù toà skÒtou™ktismšnJ ™n to‹j ¢ristero‹j, œcontej suna…sqhsin toà purÒj.– «PotamÕj ™kporeÚetai purÕj Øpok£tw toà qrÒnou» toàTÒpou, kaˆ ·e‹ e„j tÕ kenÕn toà ™ktismšnou, Ó ™stin ¹ Gšenna,¢pÕ kt…sewj toà purÕj ·šontoj m¾ plhroumšnh. Kaˆ aÙtÕj d•

Ð TÒpoj pÚrinÒj ™sti. Di¦ toàto, fhs…, katapštasma œcei,†na m¾ ™k tÁj prosÒyewj ¢nalwqÍ t¦ pneÚmata. MÒnoj d• Ð’Arc£ggeloj e„sšrcetai prÕj aÙtÒn, oá kat’ e„kÒna kaˆ Ð¢rciereÝj ¤pax toà ™niautoà e„j t¦ ¤gia tîn ¡g…wn e„sÇei.”Enqen kaˆ Ð ’Ihsoàj paraklhqeˆj sunekaqšsqh tù TÒpJ,†na mšnV t¦ pneÚmata kaˆ m¾ proanastÍ aÙtoà, kaˆ †na tÕn

TÒpon ¹merèsV kaˆ tù spšrmati d…odon e„j Pl»rwma par£scV.`H M»thr, probaloàsa tÕn CristÕn ÐlÒklhron kaˆ Øp’

aÙtoà kataleifqe‹sa, toà loipoà oÙkšti oÙd•n prošbalenÐlÒklhron, ¢ll¦ t¦ dunat¦ par’ aÙtÍ katšscen· éste kaˆtoà TÒpou kaˆ tîn klhtîn [oân] t¦ ¢ggelik¦ aÙt¾probaloàsa par’ aÙtÍ katšcei, tîn ™klektîn tîn

35.4

36.1

2

37

38.1

2

3

39

EPITOMAI / 87

¢ggelikîn ØpÕ toà ”Arrenoj œti prÒteron probeblhmšnwn.T¦ m•n g¦r dexi¦ prÕ tÁj toà FwtÕj a„t»sewj prohnšcqh

ØpÕ tÁj MhtrÒj· t¦ d• spšrmata tÁj ’Ekklhs…aj met¦ t¾ntoà FwtÕj a‡thsin, Óte ØpÕ toà ”Arrenoj t¦ ¢ggelik¦ tîn

sperm£twn proeb£leto.T¦ diafšronta spšrmat£ fhsi m»te æj p£qh (ïn

luomšnwn sunelÚqh ¨n kaˆ t¦ spšrmata), m»te æj kt…sinproelhluqšnai, ¢ll’ æj tškna (¢partizomšnhj g¦r tÁjkt…sewj, sunaphrt…sqh ¨n kaˆ t¦ spšrmata).

DiÕ kaˆ t¾n o„keiÒthta œcei prÕj tÕ Fîj, Ö prîton

pro»gagen, toutšsti tÕn ’Ihsoàn, Ð a„ths£menoj toÝj A„înajCristÒj· ™n ú sundiul…sqh kat¦ dÚnamin kaˆ t¦ spšrmata,sunelqÒnta aÙtù e„j tÕ Pl»rwma. DiÕ[ti] prÕ katabolÁjkÒsmou e„kÒtwj lšgetai ¹ ’Ekklhs…a ™klelšcqai.

’En ¢rcÍ to…nun sunelog…sqhmen, fas…, kaˆ ™fane-rèqhmen. Di¦ toàto Ð Swt¾r lšgei· «Lamy£tw tÕ Fîj Ømîn»,mhnÚwn perˆ toà FwtÕj toà fanšntoj kaˆ morfèsantoj, perôá Ð ’ApÒstoloj lšgei· «“O fwt…zei p£nta ”Anqrwpon™rcÒmenon e„j tÕn kÒsmon», tÕn toà diafÒrou spšrmatoj.“Ote g¦r «™fwt…sqh» Ð ”Anqrwpoj, tÒte «e„j tÕn kÒsmonÃlqen», toutšstin ãutÕn ™kÒsmhsen, cwr…saj aØtoà t¦™piskotoànta kaˆ sunanamemigmšna aÙtù p£qh.

Kaˆ tÕn ’Ad¦m Ð DhmiourgÕj ™nno…v proscèn, ™pˆ tšleitÁj dhmiourg…aj aÙtÕn pro»gagen.

Ò StaurÕj toà ™n Plhrèmati “Orou shme‹Òn ™stin·

cwr…zei g¦r toÝj ¢p…stouj tîn pistîn æj ™ke‹noj tÕn kÒsmontoà Plhrèmatoj.

DiÕ kaˆ t¦ spšrmata Ð ’Ihsoàj, di¦ toà shme…ou ™pˆ

tîn êmwn bast£saj, e„s£gei e„j tÕ Pl»rwma.

40

41.1

2

3

4

42.1

2

88 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣ’Wmoi g¦r toà spšrmatoj Ð ’Ihsoàj lšgetai· Keral¾ d•

Ð CristÒj.“Oqen e‡rhtai· «“Oj oÙk a‡rei tÕn StaurÕn aÙtoà kaˆ

¢kolouqe‹ moi, oÙk œsti mou ¢delfÒj.»’Hren oân tÕ sîma toà ’Ihsoà, Óper ÐmooÚsion Ãn tÍ

’Ekklhs…v.Lšgousin oân Óti aƒ dexiaˆ Édesan toà ’Ihsoà kaˆ toà

Cristoà t¦ ÑnÒmata kaˆ prÕ tÁj parous…aj· ¢ll¦ toàshme…ou oÙk Édesan t¾n dÚnamin.

Kaˆ dÒntoj p©san t¾n ™xous…an toà PatrÒj,sunainšsantoj d• kaˆ toà Plhrèmatoj, ™kpšmpetai «Ð tÁjboulÁj ”Aggeloj». Kaˆ g…netai Kefal¾ tîn Ólwn met¦ tÕnPatšra· «P£nta g¦r ™n aÙtù ™kt…sqh t¦ Ðrat¦ kaˆ t¦¢Òrata, QrÒnoi, KuriÒthtej, Basile‹ai», QeÒthtej,Leitourg…ai.

«DiÕ kaˆ Ð QeÕj aÙtÕn ØperÚywsen kaˆ œdwken aÙtù

”Onoma tÕ Øp•r p©n Ônoma, †na p©n gÒnu k£myV aÙtù ”OnomatÕ Øp•r p©n Ônoma, †na p©n gÒnu k£myV kaˆ p©sa glîssa™xomolog»shtai Óti KÚrioj tÁj dÒxhj ’Ihsoàj CristÕj»Swt»r, «¢nab¦j aÙtÕj kaˆ katab£j· tÕ d• ¢nšbh t… ™stin, e„m¾ Óti kaˆ katšbh; ̀O katab¦j aÙtÒj ™stin e„j t¦ katètatatÁj gÁj kaˆ ¢nab¦j Øper£nw tîn oÙranîn.»

’Idoàsa d• aÙtÕn ¹ Sof…a Ómoion tù katalipÒnti aÙt¾nFwt…, ™gnèrisen kaˆ prosšdramen kaˆ ºgalli£sato kaˆprosekÚnhsen· toÝj d• ¥rrenaj ’Aggšlouj toÝj sÝn aÙtù™kpemfqšntaj qeasamšnh, katVdšsqh kaˆ k£lumma ™pšqeto.Di¦ toÚtou toà musthr…ou Ð Paàloj keleÚei t¦j guna‹kaj«fore‹n ™xous…an ™pˆ tÁj kefalÁj di¦ toÝj ’Aggšlouj».

EÙqÝj oân Ð Swt¾r ™pifšrei aÙtÍ mÒrfwsin t¾n kat¦gnîsin kaˆ ‡asin tîn paqîn, de…xaj ¢pÕ PatrÕj ¢genn»tout¦ ™n Plhrèmati kaˆ t¦ mšcri aÙtÁj.

42.3

43.1

2

3

4

5

44.1

2

45.1

EPITOMAI / 89

’Apost»saj d• t¦ p£qh tÁj peponqu…aj, aÙt¾n m•n¢paqÁ kateskeÚasen, t¦ p£qh d• diakr…naj ™fÚlaxen· kaˆoÙc ésper <t¦> tÁj œndon diefor»qh, ¢ll’ e„j oÙs…an ½gagenaÙt£ te kaˆ <t¦> tÁj deutšraj diaqšsewj. OÛtwj di¦ tÁjtoà SwtÁroj ™pifane…aj, ¹ Sof…a <¢paq¾j> g…netai, kaˆ t¦œxw kt…zetai· «P£nta g¦r di’ aÙtoà gšgonen, kaˆ cwrˆj aÙtoà

gšgonen oÙdšn.»Prîton oân ™x ¢swm£tou p£qouj kaˆ sumbebhkÒtoj e„j

¢sèmaton œti t¾n Ûlhn aÙt¦ met»ntlhsen kaˆ metšbalen·

e • q’ oÛtwj e„j sugkr…mata kaˆ sèmata (¢qrÒwj g¦r oÙs…anpoiÁsai t¦ p£qh oÙk ™nÁn)· kaˆ to‹j sèmasi kat¦ fÚsin™pithdeiÒthta ™nepo…hsen.

Prîtoj m•n oân DhmiourgÕj Ð Swt¾r g…netai kaqolikÒj·

«¹ d• Sof…a» deutšra «o„kodome‹ o•kon ̃ autÍ kaˆ Øp»reisenstÚlouj ˜pt£.»

Kaˆ prîton p£ntwn prob£lletai e„kÒna toà PatrÕjQeÒn, di’ oá ™po…hsen «tÕn oÙranÕn kaˆ t¾n gÁn», toutšsti«t¦ oÙr£nia kaˆ t¦ ™p…geia», t¦ dexi¦ kaˆ t¦ ¢rister£.

Oátoj æj e„kën PatrÕj pat¾r g…netai kaˆ prob£llei

prîton tÕn yucikÕn CristÒn, Uƒoà e„kÒna· œpeita, toÝj’Arcaggšlouj, A„ènwn e0„kÒnaj· e•ta, ’Aggšlouj <’Arc>aggšlwn,™k tÁj yucikÁj kaˆ fwteinÁj oÙs…aj ¼n fhsin Ð profhtikÕjlÒgoj· «Kaˆ Pneàma Qeoà ™pefšreto ™p£nw tîn Ød£twn»,kat¦ t¾n sumplok¾n tîn dÚo oÙsiîn tîn aÙtù pepoihmšnwn,tÕ e„likrin•j «™pifšresqai» e„pèn, tÕ d• ™mbriq•j kaˆ ØlikÕn

Øpofšresqai, tÕ qolerÕn kaˆ pacumeršj. –’Asèmaton d• kaˆtaÚthn ™n ¢rcÍ a„n…ssetai tù f£skein «¢Òraton»· oÜte g¦r¢nqrèpJ tù mhdšpw Ônti ¢Òratoj Ãn, oÜte tù Qeù ·

™dhmioÚrgei g£r · ¢ll¦ tÕ ¥morfon kaˆ ¢ne…deon kaˆ¢schm£tiston aÙtÁj ïdš pwj ™xefènhsen.

Diakr…naj d• Ð DhmiourgÕj t¦ kaqar¦ ¢pÕ toà ™mbriqoàj,

æj ¨n ™nidën t¾n ˜katšrou fÚsin, fîj ™po…hsen, toutšstin

45.2

3

46.1

2

47.1

2

3

4

48.1


™fanšrwsen kaˆ e„j fîj kaˆ „dšan pros»gagen, ™peˆ tÒ ge¹liakÕn kaˆ oÙr£nion fîj pollù Ûsteron ™rg£zetai.

Kaˆ poie‹ [™k] tîn Ølikîn tÕ m•n ™k tÁj lÚphj, oÙsiwdîjkt…zwn «Pneumatik¦ tÁj ponhr…aj, prÕj § ¹ p£lh ¹m‹n» (diÕkaˆ lšgei Ð ’ApÒstoloj· «Kaˆ m¾ lupe‹te tÕ Pneàma tÕ¤gion toà Qeoà, ™n ú ™sfrag…sqhte»)· tÕ d• ™k toà fÒbou, t¦

qhr…a· tÕ d• ™k tÁj <™k>pl»xewj kaˆ ¢por…aj, t¦ stoice‹atoà kÒsmou. ’En d• to‹j trisˆ stoice…oij tÕ pàr ™naiwre‹taikaˆ ™nšspartai kaˆ ™mfwleÚei kaˆ ØpÕ toÚtwn ™x£ptetaikaˆ toÚtoij ™papoqnÇskei, m¾ œcon tÒpon ¢potaktÕn ̃ autoàæj kaˆ t¦ ¥lla stoice‹a ™x ïn t¦ sugkr…mata dhmiourge‹tai.

’Epeˆ d• oÙk ™g…nwsken t¾n di’ aØtoà ™nergoàsan,

o„Òmenoj „d…v dun£mei dhmiourge‹n, filergÕj ín fÚsei· di¦toàto e•pen Ð ’ApÒstoloj· «`Upet£gh tÍ mataiÒthti toàkÒsmou, oÙc ˜kèn, ¢ll¦ di¦ tÕn Øpot£xanta, ™p’ ™lp…di Ótikaˆ aÙtÕj ™leuqerwq»setai», Ótan sullegÍ t¦ spšrmatatoà Qeoà. Tekm»rion d• m£lista toà ¢kous…ou tÕ «eÙloge‹ntÕ s£bbaton» kaˆ t¾n ¢pÕ tîn pÒnwn ¢n£pausinØperasp£zesqai.

«Labën coàn ¢pÕ tÁj gÁj», – oÙ tÁj xhr©j, ¢ll¦ tÁjpolumeroàj kaˆ poik…lhj Ûlhj mšroj, – yuc¾n geèdh kaˆØlik¾n ™tekt»nato ¥logon kaˆ tÍ tîn qhr…wn ÐmooÚsion·

oátoj <Ð> «kat’ e„kÒna» ¥nqrwpoj.`O d • «kaq’ Ðmo…wsin», t¾n aÙtoà toà Dhmiourgoà

™ke‹nÒj ™stin Ön e„j toàton «™nefÚshsšn» te kaˆ ™nšspeiren,

ÐmooÚsiÒn ti aÙtù di’ ’Aggšlwn ™nqe…j. KaqÕ m•n ¢ÒratÒj™sti kaˆ ¢sèmatoj, t¾n oÙs…an aÙtoà «pno¾n zwÁj»prose‹pen· morfwq•n dš, «yuc¾ zîsa» ™gšneto· Óper e•nai,kaˆ aÙtÕj ™n ta‹j profhtika‹j grafa‹j Ðmologe‹.

”Anqrwpoj goàn ™stin ™n ¢nqrèpJ, yucikÕj ™n co•kù,oÙ mšrei mšroj, ¢ll¦ ÓlJ Óloj sunèn, ¢rr»tJ dun£mei Qeoà.

“Oqen ™n tù Parade…sJ, tù tet£rtJ oÙranù, dhmiourge‹tai.

48.2

3

4

49.1

2

50.1

2

3

51.1

EPITOMAI / 91’Eke‹ g¦r co•k¾ s¦rx oÙk ¢naba…nei, ¢ll’ Ãn tÍ yucÍ

<tÍ> qe…v oŒon s¦rx ¹ Ølik». Taàta shma…nei· «Toàto nànÑstoàn ™k tîn Ñstîn mou» (t¾n qe…an yuc¾n a„n…ssetai t¾n™gkekrummšnhn tÍ sarkˆ kaˆ stere¦n kaˆ duspaqÁ kaˆdunatwtšran), «kaˆ s¦rx ™k tÁj sarkÒj mou» (t¾n Ølik¾nyuc¾n sîma oâsan tÁj qe…aj yucÁj). Perˆ toÚtwn tîn due‹nkaˆ Ð Swt¾r lšgei «fobe‹sqai de‹n tÕn dun£menon taÚthn

t¾n yuc¾n kaˆ toàto tÕ sîma» tÕ yucikÕn «™n gešnnV¢polšsai».

Toàto tÕ sark…on «¢nt…dikon» Ð Swt¾r e•pen kaˆ Ð Paàloj«nÒmon ¢ntistrateuÒmenon tù nÒmJ toà noÒj mou»· kaˆ «dÁsai»paraine‹ kaˆ «¡rp£sai æj „scuroà t¦ skeÚh», toà¢ntipolemoàntoj tÍ oÙran…J yucÍ, Ð Swt»r· kaˆ «¢phll£cqai

aÙtoà» paraine‹ «kat¦ t¾n ÐdÒn, m¾ tÍ fulakÍ peripšswmenkaˆ tÍ kol£sei»· Ðmo…wj d• kaˆ «eÙnoe‹n» aÙtù, m¾ tršfontajkaˆ ·wnnÚntaj tÍ tîn ¡marthm£twn ™xous…v, ¢ll’ ™nteàqennekroàntaj ½dh kaˆ ™x…thlon ¢pofa…nontaj ¢pocÍ tÁjponhr…aj, †na ™n tÍ dialÚsei taÚtV diaforhq•n kaˆ diapneàsanl£qV, ¢ll¦ m¾ kaq’ aØtÒ tinoj Øpost£sewj labÒmenon, t¾n

„scÝn œcV par£monon ™n tÍ di¦ purÕj diexÒdJ. Toàto «ziz£nion»Ñnom£zetai sumfu•j tÍ yucÍ, tù crhstù spšrmati· toàtokaˆ «spšrma toà DiabÒlou», æj ÐmooÚsion ™ke…nJ, ka ̂«Ôfij»ka ̂«diapternist¾j» ka ̂«lVst¾j» ™pitiqšmenoj kefalÍ basilšwj.

”Escen d• Ð ’Ad¦m ¢d»lwj aÙtù ØpÕ tÁj Sof…aj™nspar•n tÕ spšrma tÕ pneumatikÕn e„j t¾n yuc»n,

«diatage…j», fhs…, «di’ ’Aggšlwn, ™n ceirˆ Mes…tou· Ð d •mes…thj ̃ nÕj oÙk œstin· Ð d• QeÕj eŒj ™stin». «Di’ ’Aggšlwn»oân tîn ¢rršnwn t¦ spšrmata Øphrete‹tai, t¦ e„j gšnesinproblhqšnta ØpÕ tÁj Sof…aj, kaqÕ ™gcwre‹ g…nesqai. “Ateg¦r DhmiourgÒj, ¢d»lwj kinoÚmenoj ØpÕ tÁj Sof…aj, o‡etaiaÙtok…nhtoj e•nai, Ðmo…wj kaˆ oƒ ¥nqrwpoi. Prîton oân

spšrma pneumatikÕn tÕ ™n tù ’Ad¦m prošbalen ¹ Sof…a,

51.2

3

52.1

2

53.1

2

3

4

5

92 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣ†na Ï tÕ Ñstoàn, ¹ logik¾ kaˆ oÙran…a yuc», m¾ ken».¢ll¦ mueloà gšmousa pneumatikoà.

’ApÕ d• toà ’Ad¦m tre‹j fÚseij gennîntai· prèth m•n

¹ ¥logoj, Âj Ãn K£in· deutšra d• ¹ logik¾ kaˆ ¹ dika…a, ÂjÃn ”Abel· tr…th d• ¹ pneumatik», Âj Ãn S»q. Kaˆ Ð m•nco•kÒj ™sti «kat’ e„kÒna»· Ð d• yucikÕj «kaq’ Ðmo…wsin»Qeoà· Ð d• pneumatikÕj kat’ „d…an· ™f’ oŒj tris…n, ¥neu tîn¥llwn pa…dwn toà ’Ad£m, e‡rhtai· «AÛth ¹ b…bloj genšsewj¢nqrèpwn». “Oti d• pneumatikÕj Ð S»q, oÜte poima…nei, oÜte

gewrge‹, ¢ll¦ pa‹da karpofore‹, æj t¦ pneumatik£. Kaˆtoàton, Öj «½lpisen ™pikale‹sqai tÕ ”Onoma Kur…ou», «¥nw»blšponta, oá «tÕ pol…teuma ™n oÙranù», toàton Ð kÒsmoj oÙcwre‹.

To‹j trisˆn ¢swm£toij ™pˆ toà ’Ad¦m tštarton™pendÚetai Ð co•kÒj, toÝj «dermat…nouj citînaj». OÜt’ oân¢pÕ toà PneÚmatoj, oÜt’ oân ¢pÕ toà ™mfus»matoj, spe…rei

Ð ’Ad£m· qe‹a g¦r ¥mfw, kaˆ di’ aÙtoà mšn, oÙc Øp’ aÙtoàdš, prob£lletai ¥mfw. TÕ d• ØlikÕn aÙtoà ™nergÕn e„jspšrma kaˆ gšnesin, æj ¨n tù spšrmati sugkekramšnon,kaˆ taÚthj ™n zwÍ tÁj ¡rmon…aj ¢postÁnai m¾ dun£menon.Kat¦ toàto, pat¾r ¹mîn Ð ’Ad£m, «Ð prîtoj [d’] ¥nqrwpoj™k gÁj co•kÒj». E„ d• kaˆ ™k yucikoà œspeiren kaˆ ™k

pneumatikoà, kaq£per ™x Ølikoà, p£ntej ̈ n ‡soi kaˆ d…kaioi™gegÒneisan, kaˆ ™n p©sin ̈ n ¹ didac¾ Ãn. Di¦ toàto polloˆm•n oƒ Øliko…, oÙ polloˆ d• oƒ yuciko…· sp£nioi d• oƒpneumatiko….

TÕ m•n oân pneumatikÕn fÚsei sJzÒmenon· tÕ d• yucikÒn,aÙtexoÚsion Ôn, ™pithdeiÒthta œcei prÒj te p…stin kaˆ

¢fqars…an, kaˆ prÕj ¢pist…an kaˆ fqor£n, kat¦ t¾n o„ke…ana†resin· tÕ d• ØlikÕn fÚsei ¢pÒllutai.

“Otan oân t¦ yucik¦ «™gkentrisqÍ tÍ kalliela…J» e„jp…stin kaˆ ¢fqars…an, kaˆ met£scV «tÁj piÒthtoj tÁj

54.1

2

3

55.1

2

56.12

3

4

EPITOMAI / 93

™la…aj», kaˆ Ótan «e„sšlqV t¦ œqnh», tÒte «oÛtw p©j ’Isra¾l<swq»setai>». ’Isra¾l d• ¢llhgore‹tai Ð pneumatikÒj, ÐÑyÒmenoj tÕn QeÒn, Ð toà pistoà ’Abra¦m uƒÕj gn»sioj Ð

«™k tÁj ™leuqšraj», oÙc Ð «kat¦ s£rka», Ð ™k tÁj doÚlhjtÁj A„gupt…aj.

G…netai oân, ™k tîn genîn tîn triîn, toà m•n mÒrfwsijtoà pneumatikoà, toà d• met£qesij toà yucikoà ™k doule…aje„j ™leuqer…an.

Met¦ t¾n toà qan£tou to…nun basile…an, meg£lhn m•n

kaˆ eÙprÒswpon t¾n ™paggel…an pepoihmšnhn, oÙd•n d• Âttondiakon…an qan£tou gegenhmšnhn, p£shj ¢peipoÚshj ’ArcÁjkaˆ QeÒthtoj, Ð mšgaj ’Agwnist»j, ’Ihsoàj CristÒj, ™n ̃ autùdun£mei t¾n ’Ekklhs…an ¢nalabèn, tÕ ™klektÕn kaˆ tÕklhtÒn, tÕ m•n par¦ tÁj tekoÚshj tÕ pneumatikÒn, tÕ d• ™ktÁj o„konom…aj tÕ yucikÒn, [Ö] ¢nšswsen kaˆ ¢n»negken¤per ¢nšlaben, kaˆ di’ aÙtîn kaˆ t¦ toÚtoij ÐmooÚsia· «E„

g¦r ¹ ¢parc¾ ¡g…a, kaˆ tÕ fÚrama· e„ ¹ ·…za ¡g…a, kaˆ oƒkl£doi.»

Spšrma m•n oân prîton <tÕ> par¦ tÁj tekoÚshj™nedÚsato, oÙ cwrhqeˆj, ¢ll¦ cwr»saj aÙtÕ dun£mei, Ökat¦ mikrÕn morfoàtai di¦ gnèsewj.

Kat¦ d• tÕn TÒpon genÒmenoj, eáren ’Ihsoàj CristÕn

™ndÚsasqai tÕn prokekhrugmšnon, Ön kat»ggellon oƒProfÁtai kaˆ Ð NÒmoj, Ônta e„kÒna toà SwtÁroj.

’All¦ kaˆ oátoj Ð yucikÕj CristÒj, Ön ™nedÚsato,¢Òratoj Ãn· œdei d• tÕn e„j kÒsmon ¢fiknoÚmenon, ™f’ úteÑfqÁnai, krathqÁnai, politeÚsasqai, kaˆ a„sqhtoà sèmatoj¢nšcesqai. Sîma to…nun aÙtù Øfa…netai ™k tÁj ¢fanoàj

yucikÁj oÙs…aj, dun£mei d• qe…aj ™gkataskeuÁj e„j a„sqhtÕnkÒsmon ¢figmšnon. TÕ oân· «Pneàma ¤gion <™peleÚsetai>™pˆ sš», t¾n toà sèmatoj toà Kur…ou <gšnesin> lšgei·

«DÚnamij d• Øy…stou ™piski£sei soi», t¾n mÒrfwsin dhlo‹

56.5

57

58.1

2

59.1

2

3

4

60

94 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣtoà Qeoà, ¿n ™netÚpwsen tù sèma<ti> ™n tÍ ParqšnJ.

“Oti m•n oân aÙtÕj ›teroj Ãn ïn ¢ne…lhfen, dÁlon ™xïn Ðmologe‹· «’Egë ¹ Zw»», «™gë ¹ ’Al»qeia», «™gë kaˆ Ð

Pat¾r ›n ™smen». TÕ d• pneumatikÕn Ö ¢ne…lhfen, kaˆ tÕyucikÒn, oÛtwj ™mfa…nei· «TÕ d• paid…on hÜxanen kaˆproškopten <™n> Sof…v.» Sof…aj m•n g¦r tÕ pneumatikÕnde‹tai· megšqouj d• tÕ yucikÒn. Di¦ d• tîn ™krušntwn ™ktÁj pleur©j, ™d»lou, ta‹j ™krÚsesi tîn paqîn ¢pÕ tîn™mpaqîn, ¢paqe‹j genomšnaj t¦j oÙs…aj sesîsqai.

Kaˆ Ótan lšgV · «De‹ tÕn UƒÕn toà ’Anqrèpou¢podokimasqÁnai, ØbrisqÁnai, staurwqÁnai», æj perˆ ¥lloufa…netai lšgwn, dhlonÒti toà ™mpaqoàj.

Ka…· «Pro£xw Øm©j», lšgei, «tÍ tr…tV tîn ¹merîn e„jt¾n Galila…an»· aÙtÕj g¦r pro£gei p£nta· kaˆ t¾n ¢fanîjsJzomšnhn yuc¾n ¢nast»sein Æn…sseto, kaˆ ¢pokatast»seinoá nàn pro£gei.

’Apšqanen d• ¢post£ntoj toà katab£ntoj ™p’ aÙtù™pˆ tù ’Iord£nV PneÚmatoj, oÙk „d…v genomšnou, ¢ll¦sustalšntoj, †na kaˆ ™nerg»sV Ð q£natoj· ™peˆ pîj, tÁjZwÁj paroÚshj ™n aÙtù, ¢pšqanen tÕ sîma; oÛtw g¦r ¨nkaˆ aÙtoà toà SwtÁroj Ð q£natoj ™kr£thsen ¥n, Óper ¥topon.DÒlJ d• Ð q£natoj katestrathg»qh· ¢poqanÒntoj g¦r toà

sèmatoj kaˆ krat»santoj aÙtÕ toà qan£tou, ¢naste…lajt¾n ™pelqoàsan ¢kt‹na tÁj dun£mewj, Ð Swt¾r ¢pèlesem•n tÕn q£naton, tÕ d• qnhtÕn sîma, ¢pobal<ën> p£qh,¢nšsthsen.

T¦ yucik¦ m•n oân oÛtwj ¢n…statai kaˆ ¢nasózetai·

pisteÚsanta d• t¦ pneumatik¦ Øp•r ™ke‹na sózetai,

«™ndÚmata g£mwn» t¦j yuc¦j labÒnta.K£qhtai m•n oân Ð yucikÕj CristÕj ™n dexi´ toà

Dhmiourgoà, kaqÕ kaˆ Ð Dabˆd lšgei· «K£qou ™k dexiîn mou»,kaˆ t¦ ˜xÁj. K£qhtai d• mšcri suntele…aj, «†na ‡dwsin e„j

61.1

2

3

4

5

6

7

8

62.1

2

EPITOMAI / 95

Ön ™xekšnthsan». ’Exekšnthsan d• tÕ fainÒmenon, Ö Ãn s¦rxtoà yucikoà. «’Ostoàn g¦r aÙtoà oÙ suntrib»setai», fhs…·

kaq£per ™pˆ toà ’Ad¦m t¾n yuc¾n Ñstoàn ºllhgÒrhsen ¹

profhte…a. AÙt¾ g¦r ¹ yuc¾ toà Cristoà, p£scontoj toàsèmatoj, ̃ aut¾n «e„j t¦j ce‹raj toà PatrÕj parakatšqeto»·

tÕ d’ ™n tù ÑstšJ pneumatikÕn oÙkšti parakatat…qetai,¢ll’ aÙtÕj sózei.

`H m•n oân tîn pneumatikîn ¢n£pausij ™n kuriakÍ, ™n’Ogdo£di, ¿ Kuriak¾ Ñnom£zetai, par¦ tÍ Mhtr…, ™cÒntwn

t¦j yuc£j, t¦ ™ndÚmata, ¥cri suntele…aj· aƒ d• ¥llai pistaˆyuca…, par¦ tù Dhmiourgù· perˆ d• t¾n suntšleian,¢nacwroàsi kaˆ aátai e„j ’OgdÒada.

E•ta, tÕ de‹pnon tîn g£mwn koinÕn p£ntwn tînsJzomšnwn, ¥crij ¨n ¢piswqÍ p£nta kaˆ ¥llhla gnwr…sV.

TÕ d• ™nteàqen, ¢poqšmena t¦ pneumatik¦ t¦j yuc£j,¤ma tÍ Mhtrˆ komizomšnV tÕn Numf…on, komizÒmena kaˆ aÙt¦

toÝj numf…ouj, toÝj ’Aggšlouj ãutîn, e„j tÕn Numfîna™ntÕj toà “Orou e„s…asi, kaˆ prÕj t¾n toà PatrÕj Ôyinœrcontai, A„înej noeroˆ genÒmena, e„j toÝj noeroÝj kaâ„wn…ouj g£mouj tÁj suzug…aj.

Ò d• toà de…pnou m•n «¢rcitr…klinoj», tîn g£mwn d•par£numfoj, «toà Numf…ou d• F…loj, ˜stëj œmprosqen toà

numfînoj, ¢koÚwn tÁj fwnÁj toà Numf…ou, car´ ca…rei».Toàto aÙtoà «tÕ Pl»rwma tÁj car©j» kaˆ tÁj ¢napaÚsewj.

Ò Swt¾r toÝj ’ApostÒlouj ™d…dasken, t¦ m•n prîtatupikîj kaˆ mustikîj, t¦ d• Ûstera parabolikîj kaˆÆnigmšnwj, t¦ d• tr…ta safîj kaˆ gumnîj kat¦ mÒnaj.

«“Ote Ãmen ™n tÍ sark…», fhsˆn Ð ’ApÒstoloj, ésper

œxw toà sèmatoj ½dh lalîn. S£rka oân lšgein aÙtÒn fhsin™ke…nhn t¾n ¢sqšneian, t¾n ¢pÕ tÁj ¥nw GunaikÕj probol»n.Kaˆ Ótan Ð Swt¾r prÕj Salèmhn lšgV «mšcri tÒte e•naiq£naton ¥crij ¨n aƒ guna‹kej t…ktwsin», oÙ t¾n gšnesin

3

63.1

2

64

65.1

266

67.1

2

96 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣkak…zwn œlegen, ¢nagka…an oâsan di¦ t¾n swthr…an tînpisteuÒntwn (de‹ g¦r e•nai t¾n gšnesin taÚthn ¥crij ¨n tÕspšrma pro[s]enecqÍ tÕ prolelogismšnon)· ¢ll¦ perˆ tÁj

¥nw Qhle…aj a„n…ttetai, Âj t¦ p£qh kt…sij gšgonen, tÁj kaˆt¦j ¢mÒrfouj oÙs…aj probal[l]oÚshj, di’ ¿n kaˆ Ð KÚriojkatÁlqen, ¢pÕ m•n toà p£qouj ¹m©j ¢posp£swn, ˜autù d•e„spoihsÒmenoj.

”Acri m•n g¦r Ãmen tÁj Qhle…aj mÒnhj tškna, æj ¨na„scr©j suzug…aj, ¢telÁ kaˆ n»pia kaˆ ¥frona kaˆ ¢sqenÁ

kaˆ ¥morfa, oŒon ™ktrèmata pro[s]enecqšnta, tÁj GunaikÕjÃmen tškna· ØpÕ d• toà SwtÁroj morfwqšntej ’AndrÕj kaˆNumfînoj gegÒnamen tškna.

`H Eƒmarmšnh ™stˆ sÚnodoj pollîn kaˆ ™nant…wndun£mewn· aátai dš e„sin ¢Òratoi kaˆ ¢fane‹j, ™pitropeÚousait¾n tîn ¥strwn for¦n kaˆ di’ ™ke…nwn politeuÒmenai. KaqÕg¦r ›kaston aÙtîn œfqaken tÍ toà kÒsmou kin»sei

sunanaferÒmenon, tîn kat’ aÙt¾n t¾n ·op¾n gennwmšnwne‡lhcen t¾n ™pikr£teian, æj aØtoà tšknwn.

Di¦ tîn ¢planîn to…nun kaˆ planwmšnwn ¥strwn, aƒ™pˆ toÚtwn ¢Òratoi dun£meij ™pocoÚmenai, tamieÚousi t¦jgenšseij kaˆ ™piskopoàsi· t¦ d• ¥stra, aÙt¦ m•n oÙd•npoie‹, de…knusi d• t¾n ™nšrgeian tîn kur…wn dun£mewn, ésper

kaˆ ¹ tîn Ñrn…qwn ptÁsij shma…nei ti, oÙcˆ poie‹.T¦ to…nun dekadÚo zèdia kaˆ oƒ taàta ™piÒntej ˜pt¦

¢stšrej, tot• m•n sunodeÚontej, tot• d• Øpapantîntej,¢natšllontej <dÚnontes> **...· oátoi, prÕj tîn dun£mewnkinoÚmenoi, k…nhsin tÁj oÙs…aj dhloàsin e„j gšnesin tînzówn kaˆ t¾n tîn perist£sewn trop»n. Di£foroi d’ e„sˆn

kaˆ oƒ ¢stšrej kaˆ aƒ dun£meij, ¢gaqopoioˆ kakopoio…, dexioˆ¢ristero…, ïn koinÕn tÕ tiktÒmenon· ›kaston d• <di’> aÙtîng…netai kat¦ kairÕn tÕn ‡dion, toà dunasteÚontoj t¦ kat¦

67.34

68

69.1

2

70.1

2

71.1

2

EPITOMAI / 97

fÚsin ¢poteloàntoj, tÕ m•n ™n ¢rcÍ, tÕ d• ™pˆ tšlei.’ApÕ taÚthj tÁj st£sewj kaˆ m£chj tîn dun£mewn Ð

KÚrioj ¹m©j ·Úetai, kaˆ paršcei t¾n e„r»nhn ¢pÕ tÁj tîn

dun£mewn kaˆ tÁj tîn ’Aggšlwn parat£xewj, ¿n o‰ m•n Øp•r¹mîn, o‰ d• kaq’ ¹mîn parat£ssontai. O‰ m•n g¦r stratiètaij™o…kasi, summacoàntej ¹m‹n, æj ¨n Øphrštai Qeoà· o‰ d•lVsta‹j· Ð g¦r PonhrÕj oÙ par¦ Basilšwj ™zèsato labënt¾n m£cairan, ˜autù d• ™x ¢pono…aj ¡rp£saj. Di¦ d¾ toÝj¢ntikeimšnouj o†, di¦ toà sèmatoj kaˆ tîn ™ktÒj, ™pibateÚousi

tÁj yucÁj kaˆ ™necur£zousin e„j doule…an, oƒ [d•] dexioˆ oÜke„sin ƒkanoˆ parakolouqoàntej sózein kaˆ ful£ssein ¹m©j.OÙ g£r e„si tšleon pronohtiko…, ésper Ð ¢gaqÕj Poim»n· ¢ll¦misqwtù parapl»sioj ›kastoj, tÕn lÚkon Ðrînti prosiÒntakaˆ feÚgonti kaˆ oÙ proqÚmJ t¾n yuc¾n Øp•r tîn „d…wnprob£twn ™pididÒnai. Prosšti d• kaˆ Ð ¥nqrwpoj, Øp•r oá ¹m£ch, ¢sqen•j ×n zùon, eÙep…forÒn ™sti prÕj tÕ ce‹ron kaˆ

to‹j misoàsi sullambanÒmenon· Óqen kaˆ ple…w t¦ kak¦Øp£rcei aÙtù.

Di¦ toàto Ð KÚrioj katÁlqen e„r»nhn poi»swn, t¾n ¢p’oÙranoà to‹j ™pˆ gÁj, éj fhsin Ð ’ApÒstoloj· «E„r»nh ™pˆtÁj gÁj kaˆ dÒxa ™n Øy…stoij.» Di¦ toàto ¢nšteilen xšnoj¢st¾r kaˆ kainÒj, katalÚwn t¾n palai¦n ¢stroqes…an,

kainù fwt…, oÙ kosmikù, lampÒmenoj, Ð kain¦j ÐdoÝj kaˆswthr…ouj trepÒmenoj, <æj> aÙtÕj Ð KÚrioj, ¢nqrèpwn`OdhgÒj, Ð katelqën e„j gÁn †na metaqÍ toÝj e„j tÕn CristÕnpisteÚsantaj ¢pÕ tÁj Eƒmarmšnhj e„j t¾n ™ke…nou PrÒnoian.

“Oti dš ™sti, fas…n, Eƒmarmšnh to‹j ¥lloij, t¦¢potelšsmata prolegÒmena de…knusin· ™narg¾j d• ¢pÒdeixij

kaˆ ¹ tîn maqhm£twn qewr…a. AÙt…ka oƒ M£goi, oÙ mÒnon«e•don tÕn ¢stšra» toà Kur…ou, ¢ll¦ kaˆ tÕ ¢lhq•j œgnwsan

72.1

2

73.1

2

3

74.1

2

75.1

2

98 / ΚΛΗΜΕΝΤΟΣ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΩΣÓti «BasileÝj ™tšcqh», kaˆ ïn BasileÚj, Óti qeosebîn. TÒte’Iouda‹oi mÒnoi diabÒhtoi Ãsan ™pˆ qeosebe…v. Di¦ toàtog¦r kaˆ Ð Swt»r, prÕj qeosebe‹j katièn, ™pˆ toÚtouj Ãlqen

prètouj toÝj tÒte ™pˆ qeosebe…v dÒxan ¢poferomšnouj.`Wj oân ¹ gšnnhsij toà SwtÁroj genšsewj ¹m©j kaˆ

Eƒmarmšnhj ™xšbalen, oÛtwj kaˆ tÕ b£ptisma aÙtoà purÕj¹m©j ™xe…leto kaˆ tÕ p£qoj p£qouj, †na kat¦ p£nta¢kolouq»swmen aÙtù. `O g¦r e„j QeÕn baptisqeˆj e„j QeÕn™cèrhsen kaˆ e‡lhfen «™xous…an ™p£nw skorp…wn kaˆ Ôfewn

peripate‹n», tîn Dun£mewn tîn ponhrîn. Kaˆ to‹j’ApostÒloij ™ntšlletai· «PeriiÒntej khrÚssete, kaˆ toÝjpisteÚontaj bapt…zete e„j ”Onoma PatrÕj kaˆ Uƒoà kaˆ ¡g…ouPneÚmatoj», e„j oÞj..... ¢nagennèmeqa, tîn loipîn Dun£mewn¡pasîn Øper£nw ginÒmenoi.

TaÚtV q£natoj kaˆ tšloj lšgetai toà palaioà b…ou tÕb£ptisma, ¢potassomšnwn ¹mîn ta‹j ponhra‹j ’Arca‹j,

zw¾ d• kat¦ CristÒn, Âj mÒnoj aÙtÕj kurieÚei. `H dÚnamijd• tÁj metabolÁj toà baptisqšntoj oÙ perˆ tÕ sîma (Ð aÙtÕjg¦r ¢naba…nei), ¢ll¦ perˆ yuc»n. AÙt…ka doàloj Qeoà ¤matù ¢nelqe‹n toà bapt…smatoj kaˆ KÚrioj tîn ¢kaq£rtwnlšgetai Pneum£twn· kaˆ e„j Ön prÕ Ñl…gou ™n»rgoun, toàton½dh «fr…ssousin».

Mšcri toà baptsmatoj oân ¹ Eƒmarmšnh, fas…n, ¢lhq»j·

met¦ d• toàto oÙkšti ¢lhqeÚousin oƒ ¢strolÒgoi. ”Estin d•oÙ tÕ loutrÕn mÒnon tÕ ™leuqeroàn, ¢ll¦ kaˆ ¹ gnîsij, t…nejÃmen, t… gegÒnamen· poà Ãmen, [À] poà ™nebl»qhmen· poàspeÚdomen, pÒqen lutroÚmeqa· t… gšnnhsij, t… ¢nagšnnhsij.

“Ewj oân ¢mÒrfwton, fas…n, œti tÕ spšrma, Qhle…aj

™stˆ tšknon· morfwq•n d• metetšqh e„j ¥ndra kaˆ uƒÕjNumf…ou g…netai· oÙkšti ¢sqen¾j kaˆ to‹j kosmiko‹jØpoke…menoj Ðrato‹j te kaˆ ¢or£toij, ¢ll’ ¢ndrwqeˆj ¥rrhng…netai karpÒj.

75.3

76.1

2

3

4

77.1

2

3

78.12

79

EPITOMAI / 99

•On genn´ ¹ M»thr e„j q£naton ¥getai kaˆ e„j kÒsmon·

Ön d• ¢nagenn´ CristÕj e„j zw¾n metat…qetai, e„j ’OgdÒada.Kaˆ ¢poqnÇskousin m•n tù kÒsmJ, zîsi d• tù Qeù, †na

q£natoj qan£tJ luqÍ, ¢nast£sei d• ¹ fqor£. Di¦ g¦r PatrÕjkaˆ Uƒoà kaˆ ¡g…ou PneÚmatoj sfragisqeˆj ¢nep…lhptÒj™sti p£sV tÍ ¥llV dun£mei, kaˆ di¦ triîn ’Onom£twn p£shjtÁj ™n fqor´ tri£doj ¢phll£gh· «foršsaj t¾n e„kÒna toàco•koà, tÒte fore‹ t¾n e„kÒna toà ™pouran…ou».

Toà purÕj tÕ m•n swmatikÕn swm£twn ¤ptetai p£ntwn·

tÕ d• kaqarÕn kaˆ ¢sèmaton ¢swm£twn fasˆn ¤ptesqai,oŒon DaimÒnwn, ’Aggšlwn tÁj ponhr…aj, aÙtoà toà DiabÒlou.OÛtwj ™stˆ tÕ ™pour£nion pàr dissÕn t¾n fÚsin, tÕ m•nnohtÒn, tÕ d• a„sqhtÒn.

Kaˆ tÕ b£ptisma oân diploàn ¢nalÒgwj· tÕ m•n a„sqhtÕndi’ Ûdatoj, toà a„sqhtoà purÕj sbest»rion· tÕ d• nohtÕn di¦PneÚmatoj, toà nohtoà purÕj ¢lexht»rion.

Kaˆ tÕ swmatikÕn pneàma toà a„sqhtoà purÕj trof¾kaˆ Øpškkauma g…netai, Ñl…gon Ôn· ple‹on d• genÒmenonsbest»rion pšfuken. TÕ d• ¥nwqen doq•n ¹m‹n Pneàma,¢sèmaton Ôn, oÙ stoice…wn mÒnwn, ¢ll¦ kaˆ Dun£mewnkrate‹ kaˆ ’Arcîn ponhrîn.

Kaˆ Ð ¥rtoj kaˆ tÕ œlaion ¡gi£zetai tÍ dun£mei toà

’OnÒmatoj Qeoà, t¦ aÙt¦ Ônta kat¦ tÕ fainÒmenon oŒa ™l»fqh·

¢ll¦ dun£mei e„j dÚnamin pneumatik¾n metabšblhtai. OÛtwjkaˆ tÕ Ûdwr, kaˆ tÕ ™xorkizÒmenon kaˆ tÕ b£ptisma ginÒmenon,oÙ mÒnon cwr<…z>ei tÕ ce‹ron, ¢ll¦ kaˆ ¡giasmÕnproslamb£nei.

’Epˆ tÕ b£ptisma ca…rontaj œrcesqai prosÁken ¢ll’™peˆ poll£kij sugkataba…nei tisˆ kaˆ ¢k£qarta PneÚmata,<¤>, parakolouqoànta kaˆ tucÒnta met¦ toà ¢nqrèpou tÁjsfrag‹doj, ¢n…ata toà loipoà g…netai, [§] tÍ car´sumplšketai fÒboj, †na tij mÒnoj kaqarÕj aÙtÕj katšlqV.v

80.1

23

81.1

2

3

82.1

2

83


Di¦ toàto nhste‹ai, de»seij, eÙca…, <qšseij> ceirîn,gonuklis…ai, Óti yuc¾ «™k kÒsmou» kaˆ «™k stÒmatoj leÒntwn»¢nasózetai· diÕ kaˆ peirasmoˆ eÙqšwj ¢ganaktoÚntwn tîn

¢f’ ïn ¢fVršqh· k¥n tij fšrV proeidèj, t£ ge œxw saleÚousin.AÙt…ka Ð KÚrioj met¦ tÕ b£ptisma saleÚetai, e„j

¹mšteron tÚpon, kaˆ g…netai prîton «met¦ qhr…wn» ™n tÍ™r»mJ· e•ta krat»saj toÚtwn kaˆ toà ”Arcontoj aÙtîn, æj¨n ½dh basileÝj ¢lhq»j, «Øp’ ’Aggšlwn ½dh diakone‹tai».`O g¦r ’Aggšlwn ™n sarkˆ krat»saj eÙlÒgwj Øp’ ’Aggšlwn

½dh douleÚetai. De‹ oân æpl…sqai to‹j kuriako‹j Óploij,œcontaj tÕ sîma kaˆ t¾n yuc¾n ¥trwton, «Óploij sbšsait¦ bšlh toà DiabÒlou dunamšnoij», éj fhsin Ð ’ApÒstoloj.

’Epˆ toà pro<s>komisqšntoj nom…smatoj Ð KÚrioj e•penoÙ· «T…noj tÕ ktÁma;» ¢ll£· «T…noj ¹ e„kën kaˆ ¹ ™pigraf»;Ka…saroj»· †na oá ™stin, ™ke…nJ doqÍ. OÛtwj kaˆ Ð pistÒj·™pigraf¾n m•n œcei di¦ Cristoà tÕ ”Onoma toà Qeoà, tÕ d•

Pneàma æj e„kÒna. Kaˆ t¦ ¥loga zùa di¦ sfrag‹doj de…knusit…noj ™stˆn ›kaston· kaˆ ™k tÁj sfrag‹doj ™kdike‹tai. OÛtwjkaˆ ¹ yuc¾ ¹ pist», tÕ tÁj ¢lhqe…aj laboàsa sfr£gisma,«t¦ st…gmata toà Cristoà» perifšrei. Oáto… e„sin «t¦ paid…at¦ ½dh ™n tÍ ko…tV sunanapauÒmena» kaˆ «aƒ Parqšnoi aƒfrÒnimoi», aŒj aƒ loipaˆ aƒ mšllousai oÙ suneisÁlqon e„j

t¦ «¹toimasmšna ¢gaq£», «e„j § ™piqumoàsin ”AggeloiparakÚyai».

84

85.1

2

3

86.1

2

3

Note la Eisagogika

1. Personalitate ¿i transfer, trad. de G. Kohn, Bucure¿ti,p. 73.

2. Die Philosophie der Griechen, III/2, Tübingen, 1852,pp. 83-87.

3. ibidem, pp. 89-92; pe aceastå temå vezi ¿i J. Matter,Kritische Geschichte des Gnosticismus, trad. germ. deCh. Dörner, t. I, Heilbronn, 1844, p. 24 sq (apårutå laParis în 1828, lucrarea este unul dintre cele mai vechistudii despre gnosticism alåturi de teza lui F. Chr. Baur,Die christliche Gnosis oder die christliche Religions-Philosophie, Tübingen, 1835); H. Lietzmann,Geschichteau II-e et III-e siècle, Paris, 1903; G. Bareille,Gnosticisme, DTC, 6/2, 1925, 1434-1467; E. F. Scott,Gnosticism, 6/1955, ERE, 231-242; G. Kretschmar,RGG3, II/1958, 1648-1661; H. Rahner, Gnostizismus,LthK, 4/1960, 1019-1030; E. Cornelis, Le gnosticisme,DSp, 8/1966, 523-541; G.W. Mac Rae, Gnosticism, NewCatholic Encyclopedia, 6/1967, 523-528; K. Rudolph,Gnosis und Gnostizismus (antologie), Darmstadt,1975; G. Filoramo, Gnosticismo, DPAC, 1/1983, 1642-1650; M. Scopello, Les gnostique, Paris, 1991; G.Scholten, Gnosis und Gnostizismus, LThK, 4/1995,802-810 (cu bibliografie aduså la zi); I. P. Culianu,Gnozele dualiste ale Occidentului, trad. de T. Petrescu,Bucure¿ti, 1995; R. Statlender, Gnozå ¿i hermetism,EDP, 1/1997.


4. gnosis seu scientia supernarum (cf. R. Massuet,Dissertationes praevie in Irinaei libros, Dissertatioprima, De haereticis quos libro recenset Irinaeuseorumque actibus, scriptis et doctrina, PG 7, 51);„Gnoza, spune J. Lebreton, nu se prezintå ca ospecula¡ie umanå, ci ca o revela¡ie divinå; ea face apelaproape tot timpul la un mesaj ancestral, care ar fifost transmis printr-un ¿ir de ini¡ia¡i“ (cf. Histoire dudogme de la Trinité, t. II, De Saint Clement à SaintIrénée, Paris, 1928, p. 84); „Gnoza este revela¡ie, iarrevela¡ia a fost aduså de Iisus (cf. H. I. Marrou, Teologiaistoriei în gnoza valentinianå, în Patristicå ¿i umanism,culegere de studii, trad. de C. ¿i C. Popescu, Bucure¿ti,1996, p. 488); despre „gnozå“ ca ¿i concept vezi ¿i R.Bultmann, gnosis, TWNT, 1/1933, 688 swq; G. Quispel,Gnosis als Weltreligion, Zürich, 1951; M. Tardieu, J.D. Dubois, Introduction à la litterature gnostique, I,Collections retrouvées avant 1945, Paris, 1986, pp.21-37.

5. cf. A.F. J. Klijn, The Acts of Thomas, introd., text andcomm., NTS V, Leiden, 1962, &. 108-113, pp. 120-125.

6. En quête de la Gnose, I, La Gnose et le Temps, Paris,1978 (Phénoménologie de la Gnose, p. 189; despregnosticism în general vezi: W. Bousset, Hauptproblemeder Gnosis, Göttingen, 1907; idem, Gnosticism, EB11,t. XII, 158 sq: idem, Gnostiker, PWK 7/2, 1912, 1534-1547; E. de Faye, Introduction à l’étude dugnosticisme

7. ibidem., p. 236.8. Frg. din Theodot, 22,2.9. Frg., 78,2.10. De praes. 7, 5: „ªi la eretici, ca ¿i la filosofi, acela¿i

aluat se fråmântå, acelea¿i gânduri se încâlcesc: deunde vine råul ¿i care este cauza lui? De unde ¿i în cechip vine omul?“


11. H. Ch. Puech, op. cit., p. 194; vezi ¿i Y de Andia,Incorruptibilité et divinisation de l’homme selonIrénée de Lyon, Paris, 1986, p. 34.

12. De praes., 7,5: „ªi, întrebare puså de curând de cåtreValentin, de unde vine Dumnezeu? Fårå îndoialå cådin enthymeså ¿i ektromatå“; pe aceastå temå vezi ¿iIrineu, 2, 17, 10; 28, 7; Epifanie, Panarion, 24, 6, PGIrineu, 2, 17, 10; 28 , 7 ; Epifanie, Panarion, 24 , 6 ,PG 41; Tertulian, Adversus Marcionem, I, 2, PL 2;Metodiu de Olimp, Despre liberul arbitru, 2-4, PSB 10/1984; Adamantius, De recta Deum in fide, IV, 2-3, PG11; Plotin, Ennéades, 1, 8, 1 ¿i 3, 2, 1 (ed. E. Bréhier,Paris, 1924-1936); Eusebiu de Cezareea, Istoriabisericeascå, V, 27, PSB 13/1987 (n. 12 vine încompletarea n. 10).

13. J.M. Robinson, Introduction to The Nag-Hammadi inEnglish2, p. 13sq (ed. cit.); F. Wisse, Gnosticism andEarly Monasticism in Egypt, în Gnosis, p. 436.

14. Amintim aici pe Irineu, Praefatio, 1 sq; Ipolit, VI, 29,1 sq; Tertulian, Adv. val., 1,1 sq; De praes., 7,5;Philastru, Liber de haeresibus, 38 sq, PL 12, 1155 sq;Epifanie, Panarion, 31, PG 41,474 sq; Theodoret deCyr, Compendium haereticarum fabularum, I, 7, PG83,353 sq; pe aceastå temå vezi ¿i B. Aland, Gnosisund Kirchenväter, în Gnosis, pp. 163-215.

15. Leipzig, 1928, p. 353.

16. Kyrios Christos, Geschichte des Christenglaubens vonden Anfängen des Christentums bis Irineus2, Göttingen,

1921, pp. 196-199; Valentinus and the valentianismus,EB11, t. XXVII, pp. 852-856.

17. Gnostiques et gnosticisme, Paris, 1925, p. 57 sq.


18. Die Gnosis, Leipzig, 1924, p. 281 sq.

19. Lehrbuch der Dogmengeschichte3, I, Freiburg undLeipzig, 1894, pp. 211-253; Dogmengeschichte7, GTWIV/III, Tübingen, 1931, p. 69 sq.

20. Gnosis und spätantiker Geist, I, Die mythologischeGnosis3, Göttingen, 1964, p. 362 sq; The GnosticReligion3, Boston, 1970, p. 174 sq.

21. Le Gnosticisme: concept, terminologie, origines,délimitation, în Gnosis, pp. 39-42.

22. La Gnose..., pp. 121-126.23. The original doctrine of Valentin, VC, 1/1947, pp.43-73.24. The Gnostic Gospels, London, 1979, p. 64 sq.25. A Separate God, The christian origins of gnosticism,

trad. engl. C. Harrison, San-Francisco, 1990, p. 351sq.

26. Tertulian în De carne Christi îl nume¿te: platonicusValentinus, 20,3 (21) PL 2 ¿i SCh 216/1975; sau în Depraes.: Valentinus platonicus fuerat, 7,3; Valentinusplatonicae sectator (Ib. 30,1); ori Ipolit: „Valentin ¿iHeracleon ¿i Ptolomeu ¿i întreaga lor ¿coalå, uceniciai lui Pitagora ¿i Platon sunt“, VI, 29, 1 sq; vezi ¿i VI,21-22; Epifanie, Panarion, 31,2.

27. Ipolit, VI, 37, 6-9, redå unul dintre „psalmii“ luiValentin:

„Våd toate atârnate de Pneuma în eter,ªtiu cå toate sunt purtate de Pneuma,trupul atârnat de suflet,sufletul înål¡at de aer,aerul atârnat în eter,roade ie¿ind din Abis,prunc ridicându-se din mitrå,


astfel în¡eleg acestea / zice Ipolit / : trupul este materia,dupå ei, care atârnå de sufletul Demiurgului; sufletulînål¡at de aer este Demiurgul / purtat / de Pneuma dinafara Pleromei; aerul atârnat în eter este Sophia deafarå atârnatå de Limita interioarå ¿i de toatå Pleroma;roadele ie¿ind din Abis sunt întreaga emana¡ie a eonilorprovenitå din Tatål“; despre „alegoria fizicå“ înAntichitatea târzie vezi B. Pouderon, Athénagored’Athènes, philosophe chrétien, Paris, 1989, pp. 250-253; despre frumuse¡ea poeziei valentiniene vezi Ch.Bigg, op. cit., p. 54 sq; M. Scopello, op. cit., p. 45 sq.

28. cf. Epifanie, Panarion, 31, 2; R. Massuet, Diss, PG 7,23-24.

29. Irineu, 3, 4, 3 (SCh 211/1974); Eusebiu de Cezareea,Cronica, 229 d (138 d. Hr); 234 m (157 d. Hr.), PG 19,559.

30. De praes., 30, 2; ¥n cre¿tinismul primar de multe oriepiscopatul a fost pricinå de smintealå ¿i de schismå;în De baptismo 17,2 Tertulian spune cå: episcopatusaemulatio scismatum mater est; vezi ¿i Eusebiu deCezareea, Ist. bis., IV, 22, 5; sau disputa dintre Ipolit¿i Calist, sec. III (pe aceastå temå J. Tixeront, Histoiredes dogmes dans l’Antiquité chrétienne, I, Théologieanténiceéne, Paris, 1924, pp. 357-359).

31. Adv. val., 4, 2-3; Philastru, Liber de haer., 38;Theodoret de Cyr, Comp. haer. fab., I, 8.

32. cf. Epifanie, Panarion, 31, 7.33. G. Quispel, Ptoloméée, Lettre à Flora, Sch 24 bis/

1966, p. 7.34. S. Holroyd, The elements of gnosticism, Dorset, 1994,

p. 32.35. S-au påstrat la Clement Alexandrinul ¿ase fragmente: 1. fragment dintr-o epistolå (fårå destinatar) despre

formarea omului prin îngeri; despre såmân¡a Logosului¿i firea pneumaticå (cf. Strom., II, 36, 2-4).


2. fragment dintr-o epistolå adresatå „unora“ (prostinas), despre lucrårile duhurilor necurate ¿i desprevederea lui Dumnezeu, datoritå alungårii råului dininima omului cu ajutorul luminii divine (Strom., II,114, 3-6).

3. fragment dintr-o epistolå cåtre Agathopus, referitorla Iisus (Strom., III, 59, 1-3).

4. fragment dintr-o Omilie despre condi¡ia nemuritoarea gnosticului ¿i a capacitå¡ii sale de a „desface“stricåciunea ¿i de a ståpâni zidirea (Strom., IV, 89, 1-3).

5. fragmentul s-ar putea så fie o parte din Omilia amintitåmai sus; despre puterea Numelui ca mijloc deremediere a slåbiciunii omului (Strom., IV, 89, 6-90, 4).

6. fragment dintr-o „Omilie despre prietenie“ (peri philonhomilia), cu referire la legea dragostei înscriså în inimagnosticilor (Strom., VI, 52, 3-4).

La Ipolit s-au påstrat douå fragmente:7. fragment dintr-un psalm despre Pneuma ¿i emana¡iiledivine (VI, 37, 6-9; cf. n. 27); vezi ¿i Tertulian, De carneChristi, 17, 1 (2-3); 20, 3 (20): etiam cum psalmisValentini; Canonul Muratori, 81-83: „De la Arsinoussau Valentin ori Miltiade, care au alcåtuit noua cartede psalmi ai lui Marcion, noi n-am luat nimic“ (ed. deG. T. Marcu, Sibiu, 1944, p. 15); Origen, In Iob, 21,12, PG 17, 79.

8. fragment despre revela¡ia Logosului ca un mic copil,viziune a lui Valentin (cf. VI, 42, 2: „Valentin spune cåa våzut el însu¿i un copil nou-nåscut, a cårui aflare acåutat-o cu ståruin¡å pentru a ¿ti cine este, ¿i zicându-i så vinå la el så i se arate, a våzut cå era însu¿iLogosul“).¥n tratatul De sancta Ecclesia, 9, al lui Ps.-Antim deNicomidia (cf. G. Mercati, ST /1901, p. 96), acumatribuit lui Marcel de Ancyra (cf. M. Richard, Unopuscule méconnu de Marcel de Ancyra, în Mélanges


de Science religieuse, 6/1949, pp. 5-28), semen¡ioneazå o operå a lui Valentin intitulatå Desprecele trei naturi (peri ton trion physeon); acolo Valentineste prezentat ca fiind primul care a conceput treiipostase (treis hypostaseis) ¿i trei persoane (triaprosopa), Tatål, Fiul ¿i Sf. Duh (cf. ¿i NHC I, 5, 51-57,Tratatul Tripartit: Tatål, Fiul ¿i Biserica). H. Leisegang(Gnosis, p. 282) ¿i A. Puech (Histoire de la littératuregrecque chrétienne, II, Paris, 1928, p. 245) atribuiepaternitatea tratatului lui Valentin. Dupå opinia lui J.Wuasten (Patrologia, I, Roma, 1980, p. 346), H.W.Attridge, E. Pagels (The Nag-Hammadi Library, p. 58)tratatul ar fi fost redactat de Heracleon; despreterminologia trinitarå a lui Valentin, vezi R. Braun, DeusChristianorum, Recherches sur le vocabulaire doctrinalde Tertullien, Paris, 1962, pp. 223-227; E. Cornelis,art. cit., DSp 8/1966, 523. Valentin a mai fost citat ¿iîntr-o discu¡ie referitoare la natura unicå a Logosului,våzutå ¿i nevåzutå, într-o lucrare a lui Evloghiu deAlexandria (cf. Fotie, Bibliotheca, codd. 230, PG 103,1045), dar este vorba despre un alt Valentin, de facturåapolinaristå, tråitor la sfâr¿itul sec. al IV-lea. I se maiatribuie lui Valentin: Evanghelia Adevårului (doar în tradi¡iabisericeascå, cf. Irineu, 3, 11, 9; Ps. Tertulian, De praes.,49, 69, PL 2, 87; se crede cå este vorba de un „expozeudoctrinar“ ¿i nu despre o Evanghelie în sens propriu, cf.J.C. Fredouille, Introduction à Contre les valentiniens, t.1, SCh 280/1980, p. 37), Omilia despre propovåduireaAdevårului (cf. NHC, I, 3 ¿i XII, 2) denumitå impropriuEvanghelia Adevårului, cåci aceasta este mai degrabå o„omilie“ sau o „medita¡ie“ adresatå unui auditoriu maimult sau mai pu¡in ini¡iat (cf. H. Ch. Puech, GnostischeEvangelien und verwandte Dokumente, în E. Hennecke- W. Schneemelcher (ed), Neutestamentliche Apokryphenin deutscher Ubersetzung, I, Evangelien4, Tübingen,


1968, p. 162 sq; C. I. K. Story, The nature of truth in„The Gospel of Truth“ and in the writings of JustinMartyr NTS XXV, Leiden, 1970, p. XII sq; M. Scopello,op. cit., p. 54), Pistis-Sophia (de cåtre E. Amelineau/Pistis-Sophia, ouvrage gnostique de Valentin, Paris,1895, p. XI sq/ ¿i G. F. Legge/Pistis-Sophia, Literallytranslated from the Coptic by G. Horner, with anintroduction by F. Legge, London, 1924, p. XLVIII /¥mpreunå cu A. Hilgenfeld / op. cit., p. 292 / pe bazaunui text din Adv. val., 2,2; aceastå tezå este respinsåde J. Matter/op. cit., pp. 68-70, n. 6/, O. Bardenhewer/Geschichte der altkirlichen Literatur, t. I, Freiburg,1913, p. 359/, C. Schimdt/Pistis-Sophia, Eingnostisches Originalwerk des dritter Jahrhunderts ausdem koptischen übersetz, Leipzig, 1925, p. LXXXV/,E. de Faye/Gnostiques, p. 279 sq/, G. Quispel / Pistis-Sophia, RGG3, 5/1961, 386-388/, M. Tardieu, J. P.Dubois / Introduction, pp. 81-82 / ¿i Epistolå cåtreRhegium despre ~nviere (cf. NHC, I, 4) de cåtreJ. Quasten / Patrologia, I, p. 246 / M. Malinine, H.C.Puech, G. Quispel, W. Till, (ed.) / De Ressurectione(Epistula ad Rheginum), Zürich & Stutgart, 1963/,paternitate contestatå de cåtre M. L. Peel / Nag-Hammadi Library, p. 53.

36. Irineu, 1, 11, 1 sq; Ipolit, VI, 29 sq; Adv. val., 4,1 1 sq;Ps. Tertulian, De praes., 48/69 sq; Philastru, Liber dehaer., 38; Epifanie, Panarion, 31, 1-8; pentruhermeneutica doctrinei vezi: R. Massuet, Diss., DeValentino, PG 7, 33-102; J. Matter, op. cit., pp. 66-103;G. Heinrici, op. cit., pp. 65-75; A. Hilgenfeld, op. cit.,pp. 283-316 (lucrare foarte importantå datoritåcomplexitå¡ii surselor patristice); W. Bousset, Valentinus,EB11, XXVII, 852-857; H. Leisegang, Gnosis, 281-297;E. de Faye, Gnostiques, pp. 57-74; H. Lietzmann, op.cit., 309-315; G. Quispel, art. cit.; F. Sagnard, La Gnose,


pp. 140-191; G. Bardy, Valentin, DTC 15/1950, 2497/2519; G. Kretschmar, Valentinus, RGG3, VI/1962, 1225-6; C.I.K. Story, op. cit., pp. 43 sq (pentru doctrina Ev.A.); S. Pétrement, A Sep. God, pp. 351-386.

37. ªcoala valentinianå (scil. ¿colile) este atestatåîncepând cu Valentin, sec. al II-lea pânå în sec. al V-lea. A traversat întregul Imperiu Roman, în Egipt, Siria,Asia Micå, Galia, Africa de Nord. Apogeul ei a duratdin a doua parte a sec. al II-lea pânå în sec. al III-lea,dar a fost combåtutå ¿i în sec. al IV-lea. Sozomen înIstoria bisericeascå (II, 36, PG 67) men¡ioneazå un edictal împåratului Constantin cel Mare contra ereticilor,care viza de altfel ¿i pe valentinieni (cf. ¿i Eusebiu deCezareea, Via¡a lui Constantin cel Mare, III, 64-66, PSB14/1991). ¥n Via¡a Sf. Epifanie, 64 (PG 41, 108) seevocå încå prezen¡a valentinienilor în Cipru cåtre anul380. ¥n 388 o capelå valentinianå a fost incendiatå înora¿ul de garnizoanå Callinicum (cf. Ambrozie deMediolanum, Epist. 40-41, PSB 53/1994). ¥n anul 428,împåratul Theodosie al II-lea (408 - 450) combatevalentinienii în legisla¡ia sa contra ereticilor (cf. CodJustin. I, V, ed. Krüger, p. 51), iar canonul 95 alsinodului Trullan (692 - cf. Canoanele B.O. I, II, ed.Mia¿, p. 467) prevede reintegrarea ereticilor valentinieniîn bisericå, înså ace¿tia nu mai reprezentau un pericolpentru ortodoxie dupå sec. al IV-lea (cf. ¿i Theodoretde Cyr, Epist. 81, PG 80). Totu¿i, se va putea vorbidespre o influen¡å a doctrinei valentiniene, într-o formå„vulgarå“, în gnosticismul medieval latin (cf. A. Alphandéry,Gnosticisme dans les sectes mediévales latines, înRevue d’Histoire et de Philosophie Religieuses, Nr. 5/1927, pp. 398 - 411); (vezi completare).

38. ªi Tertulian în Adv. val., 1-2 ne då o scurtå noti¡å: „...fåcând så iaså o nouå pereche, Hristos ¿i Duhul Sfânt,cea mai mare ru¿ine pe care mi-o pot închipui, formatå


din doi bårba¡i. Sau cå Duhul e femeiesc ¿i un bårbateste supus de o femeie! ¥ntr-adevår unuia dintre ei i sedå rolul de a asigura armonia între eoni, iar aceaståasociere a lucrårii a dus numaidecât la na¿terea a douå¿coli, a douå învå¡åturi, într-un fel la un început deîmpår¡ire a doctrinei lui Valentin. Lui Hristos îi revenea(acest rol) de a învå¡a pe eoni natura syzygiilor“.

39. VI, 35, 4-7; interpretarea acestei probleme vide infraFrg. 60.

40. Am considerat cå prezentarea în detaliu a tuturordiscipolilor valentinieni (occidentali ¿i orientali) ocupåfoarte mult spa¡iu, de aceea pentru detalii în ceea ceprive¿te acest subiect vezi: a). surse patristice: Irineu, 1,1, 1-22, 2; Ipolit, VI, 38-55; VII, 31; Tertulian, Adv. val.,4, 1 sq; Ps. Tertulian, De praes., 49/69-50/70; Philastru,Liber de haer., 39-43; Epifanie, Panarion, 32-36; 56;Theodoret de Cyr, Comp. haer. fab., I, 8-23; Eusebiu deCezareea, Ist. bis., IV, 30; b). cercetåri moderne: J. Matter,op. cit., II, 103-121; G. Heinrici, op. cit., 75-88; A.Hilgenfeld, op. cit., 335-368; 472-522; H. Leisegang, op.cit., 271-349; E. de Faye, Gnostiques, 75-347; J. Quasten,op. cit., I, 231-247; J.P. Dubois, Valentin, Ecolevalentinienne, DSp 16/1992, 148-156; pentru Bardesaneîn special: F. Nau, Bardesane, DTC 2/1904, 391-401; F.Nau, Bardesane, PSyr. 2/1907, 492-612; A. Baumstark,Geschichte der syrichen Literatur, Bonn, 1922, 12-17;A. F. J. Klijin, op. cit., 38-53.

41. VII, 35.42. VII, 36; Eusebiu de Cezareea, Ist. bis., V, 27, 6, 9;

Epifanie, Panarion, 55, 8; Philastru, Liber de haer., 50;Theodoret de Cyr, Comp. haer. fab., II, 5-6.

43. Extraits, p. 7; I. G. Coman, Patrologia, 2, Bucure¿ti, 1985, p. 251.44. cf. ¿i E. de Faye, Gnostiques, p. 347: „...Theodot face

parte din a treia genera¡ie a ucenicilor valentinieni ¿i arfi fost ucenicul lui Marcu“.


45. Fragmente din Theodot ¿i din ¿coala numitå orientalåîn vremea lui Valentin, partea a doua a titlului apar¡inelui Clement (cf. G. Bardy, Clément d’Alexandrie, Paris,1926, p. 26) ¿i se va fi vrut a fi o completare justificativ-apologeticå. Clement Alexandrinul adunå acestmaterial (note de carnet, pår¡i de operå, decupate,deta¿ate de contextul lor - cf., G. Casey, The Excerptaex Theodoto of Clement of Alexandria, London, 1934,p. 4 apud. F. Sagnard, Extraits, p. 7), care con¡inefragmente din opera ¿i doctrina acestui autor, probabilîn vederea combaterii lui într-o lucrare generalåantignosticå la care face referire uneori în Stromate(I, 11, 1 sq); în general ele au fost considerate cafåcând parte din corpus-ul stromateic alåturi deStromata a VIII-a (cf. D. Fecioru, Introducere în ClementAlexandrinul, I, PSB 4/1982, p. 16-17) ¿i Eclogeprofetice (cf. J. Quasten, op. cit., I, p. 234; 295). Cutoate eforturile depuse de cercetåtori ¿i editori nu s-aajuns la o separare preciså a pasajelor gnostice decuvintele sau interven¡iile personale ale lui Clement(cf. Sagnard, Extraits, p. 7; I. G. Coman, op. cit., 2, p.251; J. Quasten, op. cit., p. 295; despre teologiaclementinå a fragmentelor vezi notele traducerii)

46. Scrisoarea cåtre Flora ne-a fost transmiså prinintermediul lui Epifanie, Panarion, 33, 3-7; a fosttraduså de A. Hilgenfeld, Der Brief des ValentinianersPtolomeus an die Flora, în Zeitschrift für wissenschaftlicheTheologie 24/1881, 214-230; A. von Harnack, DerBrief des Ptolomaeus an die Flora, eine religiöse Kritikam Pentateuch im 2 Jahrhundert, in Sitzungsberichteder Berliner Akademie, 1902, 507-545; idem, ibidem,în Kleine Texte, 9, Bonn, 1904 (¿i 1912); H. Leisegang,Der Brief des Ptolemaios an die Flora, în Die Gnosis,1924, 299-308; G. Quispel, La lettre de Ptolémée àFlora, VC 2/1948, 17-54; idem ibidem, Sch 24/1949


(¿i 1966); fragmente din Comentariu la Prologul ioaneicse aflå în Irineu, 1, 8, 5 - (trad. în Sch 263/1979, 129-137), vezi ¿i F. Sagnard, La Gnose, p. 3406 sq; 505-545.

47. Din Comentarii la Evanghelia dupå Ioan s-au påstrat48 de fragmente în Origen, PG 13 (In Joh.); 1 frg. laFotie, Epist. 134, PG. 101; ¿i alte douå frg. în Clement,Ecloge profetice, 25 (la Mt. 3, 11) ¿i Strom., IV, 9, 71(la Lc. 12, 8-10); au fost editate de A. Hilgenfeld,Ketzergeschichte, pp. 472-498; A. E. Brooke, TheFragments of Heracleon, TS I, 4, London, 1891; C.Blanc, Origène, Commentaire sur S. Jean, SCh 120,157, 222, 290/1966-1982; vezi ¿i F. Sagnard, LaGnose, pp. 480-520.

48. W. Bousset, Valentinus, 853; G. Quispel, The original,p. 63 sq.

49. Gnosis, p. 362; The Gnostic, p. 174.50. Die Interpretation des Neuen Testaments in der

valentinischen Gnosis, Tu 37,3/1911, p. 103; vezi ¿iV. Gheorghiu, Introducerea în Sfintele cår¡i aleTestamentului Nou, Cernåu¡i, 1929, p. 98 sq (în specialmårturii externe - indirecte); R. Bultmann, Theologie desNeuen Testaments9, Tübingen, 1984, pp. 115; 167-186.

51. Gnostiques, p. 7.52. Dogmengeschichte7, pp. 65 sq.53. C. G. Jung, Imaginea omului ¿i imaginea lui

Dumnezeu, trad. de M. M. Anghelescu Bucure¿ti, 1997,p. 181.

54. F. Sagnard, La Gnose, p. 140; eventualele discrepan¡eale acestui rezumat în gândirea valentinianå vor filåmurite în ¿i prin notele textului tradus.

55. Clement d’Alexandrie, Les Stromates, Stromate II,texte, introduction, traduction, notes, SCh 30, Paris,1954, p. 29.

Note la traducerea româneascå

1. Cu Iisus ¿i în Iisus såmân¡a adunatå/desåvâr¿itå(synteleia ton spermaton) va intra în Pleroma. vezi ¿iFrg. 62,3 care prezintå o variantå a acestui fragment,dar cu context diferit (planul „psihic“, nu cel„pneumatic“); aici se urmåre¿te planul „pneumatic“,modalitate prin care Mântuitorul Iisus conferåizbåvirea.

2. Pneuma (Duhul Sfânt) întotdeauna pentru ¿coalaorientalå este identificat(å) cu Sophia (cf. Ipolit, VI, 35,7). Sophia då substan¡a sa „pneumaticå“ Mântuitorului„nåscut“ în trecerea lui prin Maria (Ibid. 35, 4). ¥mpreunåcu ea, la împlinirea veacurilor (peri de ten synteleian),Mântuitorul va intra în Pleroma. ªi unii dintre Pårin¡iiBisericii au identificat ¥n¡elepciunea (Sophia) VechiuluiTestament (Pilde 3, 19; ¥n¡elepciunea lui Sol. 7, 25) fiecu Duhul Sfânt (cf. Teofil de Antiohia, Cåtre Autolic, 1,7, PSB 2/1980; Irineu, III, 24, 2), fie cu Logosul (cf.Atenagora Atenianul, Solie pentru cre¿tini, XXIV, Sch.3/1943).

3. Sophia (vezi ¿i Frg. 31,3 - n. 155), eonul cåzut dinPleroma, este în acela¿i timp ¿i mijlocitoarea ¿iprototipul „ale¿ilor“, adicå a valentinienilor.

4. proebale vine de la vb. proballo (procedere, proferre;probole, prolatio) ¿i este un termen „tehnic“valentinian, care indicå „na¿terea“ spiritualå a Eonilordatoritå manifestårii Tatålui necunoscut, dar ¿iactivitatea creatoare a Sophiei (vezi ¿i R. Braun, Deus


Christianorum, Recherches sur le vocabulaire doctrinalde Tertullien, Paris, 1962, p. 294 sq; J.C. Fredouille,op. cit., p. 226). Termenul are acela¿i sens cu aporrhoiaek tes peges, din LXX (¥n¡elepciunea lui Sol. 7, 25:aporrhoia tes tou pantokratoros doxes), Philon (cf.Questiones ad Exodum, II, 68 în Philon 34/1991) oriPlotin (Enneades, 1, 7, 1; 3, 8, 9, ed. E. Brehier, Paris,1924 - 1936) sau cu eklampsis-ul ori proodos-ul luiPlotin (Enneades, 5, 1, 6; 4, 3, 9). Emana¡ia este formade crea¡ie cea mai pu¡in materialå la care filosofiagreacå a recurs (cf. A. M. Frenkian, Scrieri filosofice, I,Bucure¿ti, 1988, pp. 214-215). In nuce teoria emana¡ieise întâlne¿te la Platon (Rep. VI, 509 b) unde Bineleeste „surså de existen¡å“ pentru lucruri ¿i „decunoa¿tere“ pentru fiin¡ele dotate cu facultatea decunoa¿tere (vezi ¿i n. 243 la Platon, Republica, OpereV, trad. A. Cornea, Bucure¿ti, 1986, p. 470; Gh.Vlådu¡escu, O enciclopedie a filosofiei grece¿ti, vol. 1,A-C, Bucure¿ti, 1994, pp. 243-244; A Louth, DionisieAreopagitul, O introducere (trad. S. Moldovan), Sibiu,1977, pp. 121-122). Origen considera emana¡iile detip gnostic (probolai) „o ciopâr¡ire a firii divine“ (cf.Despre principii, I, 2, 6, PSB 8/1982, p. 61). Gânditoriicre¿tini ante-niceeni întrebuin¡eazå termenul prinanalogie cu lumina ¿i cuvântul pentru a exprimaraportul dintre Tatål ¿i Fiul sau Sf. Duh ¿i Tatål (cf.Ta¡ian, Cuvânt cåtre Greci, V. BEP 4/1955; Iustin, Dialogcu iudeul Trifon, LXI, PSB 2, Tertulian, Apologeticul,XXI, 12, PSB 3/1981; Lactan¡iu, Divinae Institutiones,VI, 29, PL 6; Atenagora, Solie, X; XXIV).

5. Logosul ¿i Mântuitorul sunt lua¡i în acela¿i sens(Frg. 2, 1-2), pentru cå Logosul, ¿i el se manifestå caun Mântuitor. Dupå doctrina valentinianå Mântuitorulcuprinde în El to¡i Eonii ¿i are o legåturå particularåcu fiecare dintre ace¿ti Eoni - fapt pentru care El poate


purta numele lor -, dar în special cu Logosul,orânduitorul ¿i organizatorul acestor puteri. LucrareaLogosului este înså arhetipul lucrårii Mântuitorului în¿i pentru lumea creatå (vezi ¿i Adv. val. 7, 6; 16, 1).

6. To pneumatikon sperma este legåtura indisolubilådintre „ale¿i“, adicå „pneumatici“, ¿i Pleroma (Eoniiîn totalitate), datoritå deofiin¡imii / consubstan¡ialitå¡iilor prin aceastå såmân¡å (cf. Frg. 58, 1; Ptolomeu,Scrisoare cåtre Flora, 7, 8 - ed. G. Quispel; Heracleon,Com. la Ev. dupå Ioan, frg. 24 ed. A. E. Brooke; Irineu,1, 5, 1; 1, 5, 6).

7. vezi ¿i Heracleon, frg. 40; despre catabaza lui Iisus îngnosticism ¿i în cre¿tinismul primar vezi G. Minois,Istoria infernurilor (trad. de A. Cuni¡å), Bucure¿ti, 1998,pp. 75-87.

8. ¥n ¿coala occidentalå Pneuma lui Iisus a fost ridicat(å)în Pleroma în momentul aducerii lui la Pilat (cf. Irineu,1, 7, 2). 8 bis. cf. In. 15, 26.

9. hypo ton steriskein dynamenon / aristeron, astrikondynamenon/ hai exousiai - reprezintå cei ¿apte Arhon¡i(Puterile) care conduc Hebdomada (cele ¿apte Ceruri)¿i lumea de aici; ei sunt fii lui Ialdabaoth/Yahwe sau aiDemiurgului, Dumnezeul Vechiului Testament -cf. Irineu, 1, 5, 2; 1, 30, 4-5; Ipolit, VI, 32, 7; VII, 28, 2;Origen, Contra lui Celsus, VI, 30-31, PSB 0/1984;Epifanie, Panarion, 37, 4, 1; Pistis-Sophia / L. 5114 (trad.de E. Amelineau) p. 30; Apocriful lui Ioan, NHC, II, 1,III, 1, IV, 1/¿i BG 8505, 2/, 10-12; Ipostasa Arhon¡ilor,NHC, II, 4, 134, 20; 143, 3-4. Cei ¿apte Arhon¡i (Puterilesau cele ¿apte sfere planetare ori cele ¿apte zile alecrea¡iei) sunt învin¿i prin pogorârea Mântuitorului (Frg.69-74) ¿i prin sacramente: a Numelui, a Botezului ¿i aGnozei (cf. Frg. 78, 1-2; 81-83); pentru detalii pe aceaståtemå vezi: W. Bousset - H. Gressmann (herausg.), DieReligion des Judentums im späthellenistischen


Zeitalter3, Tübingen, 1966, p. 335 sq; P. Wendland, op.cit., p. 174 sq; S. Pétrement, A. Sep. God, p. 51 sq; I. P.Culianu, Psihanodia, (trad. M. Ne¡), Bucure¿ti, 1997,p. 44 sq; idem, Experien¡e ale extazului (trad. D.Petrescu), Bucure¿ti, 1998, p. 126-28.

10. Prin textul evanghelic din Lc. 23, 46, Theodot vrea såarate rela¡ia dintre Pneuma ¿i såmân¡a pneumaticå ¿itotalitatea semin¡elor pneumatice (cf. Frg. 49, 1;Heracleon, Frg. 37; Evanghelia dupå Filip, 100, 35,PTS 2, Berlin, 1970). Izvorul acestei doctrine se aflå înstoicism, unde pneuma este începutul ¿i sfâr¿itulexisten¡ei (pentru detalii vezi: J. Brun, Le stoicisme6,Paris, 1972, p. 67; M. Spanneut, Permanence duStoicisme, De Zénon à Malraux, Gembloux, 1973,pp. 25-26).

11. phamen - vezi F. Sagnard, Extraits, p. 9.11 bis. cf. 1 Pt. 2, 9; Is. 43, 20; Deut. 32, 10; Mt. 13, 31;

Ef. 4, 13.12. Frg. 50-51, 1-2 låmuresc expresia „trup psihic“; acest

fragment explicå stadiul „nevåzut“, anterior „hainelorde piele“, care sunt trupul concret (Frg. 55, 1).Ac¡iunea are loc în al patrulea Cer, centrul celorlalteCeruri (Frg. 51, 1). ªi Philon distingea douå formåriale omului: una a celui ideatic (arhetipal) ¿i una a celuiconcret (cf. De opificio mundi, 69-98; 120-150, înPhilon 1/1961).

13. Såmân¡a pneumaticå este datå valentinianului pentrua putea primi Logosul. Alesul valentinian împreunå cuaceastå såmân¡å reproduce syzygia „Om-Bisericå“ dinPleroma, cåci ea este „originea“ Omului de Sus în el¿i icoana Bisericii spirituale (vezi ¿i Irineu, 1, 5, 6).

14. hysterema sau kenoma este opusul „pleromei“, ¿iexprimå non-existen¡a (me on), starea cunoscutå deSophia prin ¿i dupå cådere (cf. Frg. 31, 4, vezi n. 156¿i Y. de Andia, op. cit., p. 37), cf. ¿i Frg., 53,5.


15. Sophia nu este numai Mama celor pneumatice, ci ¿i acelor psihice ¿i hylice (cf. Frg. 50-51).

16. Aceastå idee este întâlnitå ¿i în cele treisprezece imnede cåin¡å ale Pistis-Sophiei (vezi trad. cit., p. 25sq).

17. He psyche sou este antimimon pneuma sauprosartemata (cf. Frg. 51, 3, 52, 1-2 ¿i n. 233).

18. Sub suflarea Pneumei (a Sf. Duh) „scânteia“pneumaticå se aprinde ¿i stråluce¿te înainteaoamenilor, în timp ce elementul „inferior ¿i stricåcios“(choikos) este îndepårtat. Aceastå lucrare este o„trezire“ psihicå (Frg. 3, 1) ¿i o „înviere“ pneumaticå(Frg. 3, 2, 7, 5; 23, 2; Irineu, 1, 4, 1).

19. cf. Strom. VI, 151, 3; „Astfel Domnul, nu fårå temei,a vrut så se foloseascå de o formå smeritå a trupului...“

20. he prokope: înaintare, progres, spor duhovnicesc -cuvânt des întâlnit în vocabularul teologic al luiClement (cf. Strom., VI, 107, 2-3; VII, 10, 1; 45, 3; 47,7, 51; 1; 68, 4; vezi ¿i Epictet, Diserta¡ii, I, 4 (Despreprogres), în Les stoiciens (ed. E. Bréhier ¿i P.M. Schuhl),Paris, 1962, p. 816 sq (t. II).

21. Spiritualismul exagerat al lui Clement a deviat cåtredochetism (vezi I. G. Coman, Patrologie, 2, Bucure¿ti,1985, p. 277; idem, „Cuvântul trup S-a fåcut“, Hristologie¿i mariologie patristicå, Timi¿oara, 1993, p. 20).

22. ¿i Strom., VII, 5, 5: „Fiul lui Dumnezeu nu sedepårteazå niciodatå de la postul Lui de observa¡ie,nu se împarte, nu se desparte, nu se mutå din loc înloc, ci este totdeauna pretutindeni ¿i nu-i cuprins denimic, este totul Minte, totul Luminå pårinteascå, totulochi, vede pe toate, aude pe toate, cunoa¿te pe toate,cerceteazå puterile prin puterea Sa“.

22 bis. cf. 1 Cor. 1, 24: „pe Hristos puterea lui Dumnezeu¿i în¡elepciunea lui Dumnezeu“ (textul este des folositîn Strom., II, 45, 2; IV, 47, 3; VII, 9, 1 etc.).

23. Textul din Frg. 5, 1 poate fi un comentariu la textuldin Strom., II, 36, 1-2: „aderen¡ii lui Basilide... spun


cå însu¿i Arhontele, auzind spusa Duhului slujitor s-aînspåimântat cå a fost evanghelizat, mai presus denådejde, prin auz ¿i vedenie;... ¿i Valentin a gândit lafel, pentru cå într-o epistolå scrie textual: ¥ngerii aufost cuprin¿i de fricå în fa¡a acelei plåsmuiri, pentrucå ea rostea cuvinte mai puternice decât era dea¿teptat dupå plåsmuirea sa, datoritå celui care i-a datîn chip nevåzut såmân¡a unei fiin¡e de sus ¿i carevorbea în plåsmuirea aceea cu îndârjire“.

24. ªi Sf. Ioan Hrisostomul în Omilia LVI, 4 la Matei (PSB23/1994) une¿te Thaborul cu Iordanul.

25. vezi ¿i Heracleon, Frg. 5-10.26. cf. Frg. 5, 4.27. vezi Strom., VI, 140, 3.28. cf. 1 Cor. 2, 8; Ignatie al Antiohiei, Cåtre efeseni, 19,

1, PSB 1/1979; Origen, In Luc., Hom VI, PG 13, col.1814; idem, In Math., PG 13, col. 1084; IoanHristostomul, loc. cit.

29. Planul dumnezeiesc al Råscumpårårii lumii.30. Mt. 17, 5.31. Iordanul, cf. Mt. 3, 3 sq.32. Acela¿i comentariu îl face ¿i Ptolomeu (cf. Irineu, 1, 8, 5).33. ¥n sistemul valentinian Monogenes (Unul-Nåscut) este

mijlocitorul între Tatål necunoscut ¿i eonii Pleromei;El are douå func¡ii esen¡iale: a. de Principiu al Pleromei,manifestându-se ca Logos ¿i asigurând formarea dupåsubstan¡å a Eonilor (kat’ousian) - cf. Irineu, 1, 1, 1;Adv. val., 7, 6-7); b. de Mântuitor al Pleromei, iar pentruaceastå lucrare se face cunoscut ca Hristos (cf. Irineu,1, 2, 5; Adv. val., 11, 2), asigurând formarea dupågnozå (kata gnosin) a Eonilor.

34. Dumnezeu este prezentat ca Tatå, ca ¿i în doctrinaptolemeianå (cf. Irineu, 1, 1, 1; Frg. 7, 1; vezi ¿i n. 37).

35. Logosul ¿i Via¡a sunt emana¡i tot din Monogenes (cf.Irineu, 1, 1, 1 Adv. val., 7, 6; Frg. 6, 4).


36. Ptolomeu face o hermeneuticå mai amånun¡itåprimelor versete din Prologul ioaneic: „La început Ioanîi distingea în trei: Dumnezeu, Principiul ¿i Logosul;apoi îi une¿te ca så arate pe de-o parte emana¡iafiecåruia, adicå cea a Fiului ¿i a Logosului, iar pe dealtå parte unitatea (enosin) pe care o au unul cu celålalt¿i cu Tatål în acela¿i timp. Cåci în Tatål ¿i din Tatål(to Patri kai ek tou Patros) este Principiul (he Arche),în Principiu ¿i din Principiu este Logosul. A¿adar binea zis /Ioan/: „¥n Principiu era Logosul“, cåci era în Fiul.„ªi Logosul era la Dumnezeu“, ¿i Principiul /era în El/. „ªi Logosul era Dumnezeu“, ca urmare, ce este nåscutdin Dumnezeu este Dumnezeu. „Acesta era în Principiula Dumnezeu“: aratå ordinea emana¡iei. „Toate printr’¥nsul s-au fåcut ¿i fårå El nimic nu s-a fåcut“: /adicå/,tuturor Eonilor, care sunt dupå El, Logosul le-a fostcauza formårii ¿i a na¿terii. Apoi /Ioan/ continuå: „Ceeace s-a fåcut în El este Via¡a“: aici se aratå o syzygie.Cåci toate, zice el, printr’ ¥nsul s-au fåcut, iar Via¡a eraîn El. Cea care a fost fåcutå în El, îi este mai apropiatå,decât cele ce au fost fåcute prin El, /adicå/ este cu El¿i rode¿te prin El“ (cf. Irineu, 1, 8, 5); vezi ¿i F. Sagnard,La Gnose, p. 306 sq; despre syzygie nr. 145.

37. Tema „Tatålui necunoscut“ (agnostos Pater) seregåse¿te ¿i la Saturnin (Irineu, 1, 24, 1), Cerint (idem,1, 26, 1), Cerdon (idem, 1, 27, 1). „Pretin¿ii gnosticipropovåduiesc un Dumnezeu necunoscut (agnostonTheon), zice Irineu, ¿i un a¿a zis Tatå necunoscut(agnostos Pater)“ - cf. Irineu, 5, 17, 1. Gnosticii aupreluat ¿i au adaptat teologia elenisticå pentru aexprima transcenden¡a ¿i inefabilitatea lui Dumnezeu;totu¿i, ei men¡in ¿i medierea lui Nous/Monogenes,singurul Eon, care îl cunoa¿te pe Dumnezeu Tatål,pentru a revela incomprehensibilitatea Tatålui, ceeace nu este acela¿i lucru cu incognoscibilitatea (vezi ¿i


R. Braun, op. cit., p. 46-64; E. Norden, Agnostos Theos,Berlin, 1913, pp. 277-308).

37 a. Termenul de Aion este preluat din filosofia greacå/elenisticå/ (cf. Platon, Timaios 37 d; Aristotel,Metafizica, XII, 7, 1072 b; idem, De caelo, I, 29, 279;Plotin, Enneades, III, 7, 4; Plutarh, De Iside et Osiride,363 d; Atenagora, Solie, XXIV) ¿i din teologia iudaicåseptuaginticå (Dan. 12, 4, 13; Tobit, 14,5 - cf. LXX; peaceastå temå vezi:/pentru filosofia greacå/elenisticå/R. Seeberg, Lehrbuch der Dogmengeschichte3, I.Leipzig, 1920, p. 292; M. Fedou, Christianisme etreligions païennes dans le Contre Celse d’Origène, Paris,1988, p. 233 sq; B. Pouderon, Athénagora d’Athènes,Philosophe chretiene, Paris, 1989, pp. 251-252; F.E.Peters, Termenii filosofiei grece¿ti, (trad. de D.Stoianovici), Bucure¿ti, p. 23; Gh. Vlådu¡escu, Filosofiaprimelor secole cre¿tine, Bucure¿ti, 1995, p. 36; /pentru teologia iudaicå septuaginticå / W. Bousset, DieReligion, p. 244 sq; J. Matter, op. cit., pp. 73-75 n2).Dupå Irineu (1, 3, 1) gnosticii valentinieni ar fi preluattermenul dintr-un text paulinic, Ef. 3, 21, text caremai târziu a devenit formulå liturgicå pentru ei (cf.Ipolit, Tradi¡ia apostolicå, 30, 33, 35, 38, 52 Sch. 11/1968; Adv. val., 3, 4). ¥n ceea ce prive¿te modul deconcepere a Eonilor, ¿i aici, cele douå ¿coli sedeosebeau: „...el (scil. Ptolemeu) distingea nominal ¿inumeric Eonii, considerându-i substan¡e personale(personales substantias), înså delimitate în afara luiD-nezeu, în timp ce Valentin îi cuprindea în totalitateaînså¿i a divinitå¡ii ca acte noetice, sentimente, senza¡ii“(cf. Adv. val. 4, 2). Din acest motiv, unii autori moderniconsiderå cå sub forma unui „monoteism ierarhizat“se ascundea de fapt un „politeism“, prin caregnosticismul /cre¿tin/ încerca convie¡uirea sa cureligiile Antichitå¡ii târzii, dar ¿i o justificare ontologicå


a lui (cf. A. Miura-Stange, Celsus und Origenes, DasGemeinsame ihrer Weltanschauung nach den achtBüchern des Origenes. Eine Studie zur Religions undGeistesgeschichte des 2 und 3 Jahrhunderts, Giessen,1926, p. 114; J.C. Fredouille, op. cit., pp. 203-204;M. Fedou, op. cit., pp. 222-223; 239-240).

37 b. Dupå Ptolomeu, „Gândirea“ Tatålui se nume¿teEnnoia (Irineu, 1, 1, 1), iar /Sophia/ Enthymesis esteAchamoth (idem, 1, 4, 1). ¥n ¿coala orientalåEnthymesis/Sophia/ nu este o individualitate distinctå(cum ipso), ca în doctrina occidentalå, ci se manifeståin ipso; a¿adar nu existå o dualitate ipostaticå, la dreptvorbind, în ¿coala orientalå ¿i în valentianismul primar,ci o dedublare a unitå¡ii, cåci Ennoia/Enthymesis esteo dispozi¡ie (diathesis) a Eonului bårbåtesc (cf. Irineu,11, 12, 2). Diferitele nume date celei de-a douapersoane, dacå ea poate fi numitå astfel, reflectådiversele modalitå¡i de manifestare ale Tatåluinecunoscut (Ennoia/Enthymesis: gândirea luiDumnezeu întoarså cåtre El într-un act intuitiv;Charis-Harul: manifestårile prin Logos ale bogå¡iilorascunse în Dumnezeu; Sige - Tåcerea, Lini¿tea sauTranscenden¡a învåluitoare a Divinului - cf. Frg. 29;vezi ¿i n. 145-147).

38. Fiu sau Ra¡iunea/Intelect (Nous). Schimbarea Gândirii(Ennoia) în Ra¡iune/Intelect (Nous) a fost unul dinpunctele de polemicå între Plotin ¿i gnosticiivalentinieni (cf. Enneades, 2, 9, 1; vezi ¿i Y. de Andia,op. cit., p. 36).

39. Fiul este Nume, Forma ¿i Gnoza (cf. Frg. 31, 3-4 ¿i26, 1; Evanghelia Adevårului, NHC 1, 3, 18, 5; 38, 11).

40. despre kerannymi ¿i krasis vezi n. 81.41. Vezi G. L. Prestige, God in Patristic Thought, London,

1964, p. 12. despre hos an - vezi F. Sagnard, Extraits, p. 50.


41 bis. aceea¿i exegezå se întâlne¿te ¿i la Ptolomeu(cf. Irineu, 1, 8, 5); vezi ¿i n. 261.

42. ¥n acest paragraf Clement Alexandrinul formuleazåin nuce doctrina uniunii ipostatice (vezi ¿i C. Buzescu,Logos ¿i Kyrios în Stromatele lui Clement Alexandrinul,în St. T 3-4/1977, p. 249 sq; idem, Logos, trinitate ¿iecleziologie în Pedagogul lui Clement Alexandrinul, înSt. T 5-8/1977, p. 461 sq.

43. Demiurgul este „icoana/chipul“ lui Monogenes (vezi¿i Irineu, 1, 5, 1). Sursa acestei doctrine este Platon(cf. Timaios, 37 c-d; 92 c).

44. Lucrårile sunt stricåcioase (lyta), fiindcå sunt nåscutedin materie, adicå din patimå (cf. Irineu, 1, ,5, 4; Adv.val. 16, 3; Frg. 48, 2).

45. Expresia en tautoteti/per identitatem - cf. PG 9, col.658 (în identitatea Sa) aratå pe de-o parte unitatea defiin¡å a Fiului cu Tatål (cf. Frg. 8, 1), iar pe de altå parteraportul dintre ipostazele Sf. Treimi (cf. Frg. 19, 1).Acela¿i termen îl întâlnim în Strom., VI, 142, 3, dar ¿ila Sf. Atanasie cel Mare, aråtându-se astfel identitateade naturå dumnezeiascå între Tatål ¿i Fiul (cf. Cuvântarecontra arienilor, 3, 3 PSB 15/1987); vzi ¿i I. G. Coman,Patrologie, vol. 3, Bucure¿ti, 1988, p. 185). Termenuleste preluat din filosofia greacå, unde el exprimåraporturile ¿i rela¡iile dintre „ipostaze“ în lumeatranscendentå ¿i inteligibilå (cf. Platon, Parmenides, 132c; idem., Timaios, 35 a; Aristotel, Metafizica, IV, 1,1004 a. ¿i locurile paralele; Plotin, Enneades, 3, 7, 3;5, 3, 15; 5, 9, 10; Proclus, Teologia platonicå, III, 4; peaceastå temå vezi: A. Louth, op. cit., p. 120 sq; G.Tåu¿an, Filosofia lui Plotin3, Ia¿i, 1993, p. 45 sq).Clement se folose¿te deliberat de acest termen pentrua exprima rela¡ia „dupå fiin¡å“ (kat’ousian), dar ¿ipe cea ipostaticå (kata perigraphen), deoarecevalentinienii întrebuin¡au termenii homoousios/on -


aute physis pentru a aråta unitatea (enotes) naturiipleromatice transcedente sau imanente, ori a naturiicreate, fie ea psihicå sau hylicå (cf. Frg. 50). Din acestmotiv gânditorii patristici evitå sau respingîntrebuin¡area termenului homoousios/on pentrudefinirea rela¡iilor intratrinitare. Origen este primul careîl întrebuin¡eazå în sens ortodox (cf. Despre principii,1, 2, 6, ed. ct., p. 60; ¥n Ep. ad Hebreos, V, 299, 100 ¿iXXIV, 358-9, PG 14), urmat fiind apoi de Petru alAlexandriei (Despre Pa¿ti, PG 18, 517-520), Pavel deSamosata (respinså întrebuin¡area de cåtre Vasile celMare, Ep. 52, PG 32, 392-396; Leon¡iu de Bizan¡, Despreschisme, 3, 3, PG 86), Alexandru al Alexandriei (cf.Socrate, Istoria bisericeascå, 1, 6, PG 67, 45-48) ¿iformulat ca dogmå la sinodul I (325) de la Niceea(pentru detalii vezi R. Braun, op. cit., p. 199 sq; G.L.Prestige, op. cit., pp. 197-241; I. Råmureanu, Sinodul Iecumenic de la Niceea. Condamnarea ereziei lui Arie.Simbolul niceean, St. T. 1-2/1977, pp. 17-47).

46. Clement întrebuin¡eazå hermeneutica alegoricå,modalitatea de comentar scripturistic sau teologicspecific ¿colii alexandrine (pe aceastå temå vezi ¿i G.Bardy, Exégèse patristique în DB (suppl.) IV/1949, col.573).

47. ¿i Ped., II, 71, 2.48. Clement distinge douå trepte în credin¡å: a cre¿tinului

simplu (a „chematului“) ¿i a cre¿tinului care tinde cåtreperfec¡iune (a „alesului“ sau a gnosticului /adevårat/)- cf. Strom., II, 48, 2; Ped., I, 25 - 26; Prot., 8, 3; 95, 2;vezi ¿i G. Bardy, Clément d’Alexandrie2, Paris, 1926,pp. 26; 246-312).

49. cf. Strom., VII, 6, 5: „Nu este Mântuitor numai pentruunii, iar pentru al¡ii nu; dar a împårtå¿it fiecåruia dupåaptitudinea pe care fiecare o avea...“; idem, 7, 1: „...i-achemat în chip egal pe to¡i“.


50. cf. Strom., VI, 143, 1. Originea acestor „Protoctitorii“este o veche tradi¡ie iudaicå (vezi ¿i W. Bousset, DieReligion, pp. 326-7; J. J. Gunther, St. Paul’s opponentsand their background, A study of apocalyptic and jewishsectarian teachings, NTS XXXV, Leiden, 1973, p. 193 sq.).

51. Aceastå materialitate/corporalitate a fåpturilorspirituale este o influen¡å a filosofiei stoice, undecorporalitatea este opusul vidului sau al nefiin¡ei (cf.M. Spanneut, op. cit., pp. 25, 148 - vezi ¿i n. 70).

52. cf. Mt. 22, 30.53. Frg. 12, 3.54. cf. n. 20.55. cf. Prot. 98, 4: „Chipul lui Dumnezeu“ este Cuvântul

Lui - Cuvântul dumnezeiesc este Fiu adevårat al Min¡ii,este lumina luminii primitive“.

56. cf. Col. 1, 15 vezi ¿i Frg. 19, 4.57. Fragmentul exprimå mistica apofaticå a lui Clement.58. Influen¡å a filosofiei platonice (vezi ¿i L. Grozea, Platon

sau drumul spre teologie / despre cunoa¿terea apofaticåa Binelui - interpretare la Republica VII, 514 a-517 a/,în Rev. Magister a I. Sc. Jud. Sibiu, nr. 10/1995, Sibiu).

59. vezi ¿i Strom., VII, 13, 1-2; 56, 5-6; Philon, Devirtutibus, 127, în Philon 26/1962.

60. cf. Strom., VII, 58, 3-6.61. „Trupul“, adicå Subiectul, este o esen¡å delimitatå

(kata perigraphen) - cf. Frg. 19, 1; F. Sagnard, Extraits,pp. 16-17.

62. mai pe larg în Frg. 19, 1-5.63. despre rolul ¿i slujirea ¥ngerilor în doctrina patristicå,

vezi: Maica Alexandra, Sfin¡ii ¥ngeri, Bucure¿ti, 1992,pp. 209-258.

64. despre mistica contempla¡iei ¿i a epectazei laneoplatonici ¿i Pårin¡ii Bisericii, vezi Vl. Lossky,Vederea lui Dumnezeu (trad. de M.C. Oros), Sibiu,1995, p. 37 sq; S. Lilla, Neoplatonismo, în DPAC, 2,


col. 2356 sq; M. de Corte, Aristote et Plotin, Paris,1935, p. 177 sq.

65. cf. 1 Cor. 1, 24; Frg. 10, 5; Prot., 98, 4.66. Acest fragment se regåse¿te ¿i în Clement Alexandrinul,

Ipotipose, frg. 24 GCS 17/1909; frg. 1 BEP 8/1956.67. Despre teologia luminii thaborice în tradi¡ia patristicå,

vezi J. Meyendorff, Sf. Grigorie Palamas ¿i misticaortodoxå, (trad. de A. Pagu), Bucure¿ti, 1995, p. 8 sq.

68. ¿i Ped., I, 46, 2.69. kata to hypokeimenon/respectu subiecti (cf. PG 9, 663),

termen filosofic întrebuin¡at în special de stoici (cf. SVF,I, 85, 102, 493, 495;II, 299-328; pe aceastå temå vezi ¿iJ. Brun, op. cit., p. 57; M. Spanneut, op. cit., pp. 24-33;F. E. Peters, op. cit., p. 136; din punct de vedere teologictextul poate fi coroborat cu Rom. 8, 29-30 ¿i 2 Pt. 1, 4:ale¿ii sunt cre¿tinii nåscu¡i prin Botez din aceea¿i naturåspiritualå, care se vor împårtå¿i prin har ¿i credin¡å deDumnezeu, datoritå Fiului „înomenit“, fundamentulexisten¡ei lor).

70. cf. Strom., V, 89, 2: „Stoicii spun cå Dumnezeu, dupåfiin¡a Sa, este trup ¿i duh, ca ¿i sufletul de altfel“. Dupådoctrina stoicilor corporalitatea este o calitate (poion)a fiin¡ei, care determinå deosebirile în materia fåråcalitate (Vezi ¿i J. Brun, op. cit., p. 57). Astfel„Dumnezeu este trup, cel mai pur dintre trupuri“ (cf.SVF, 1, 153; Ipolit, I, 21, 1); vezi ¿i Strom., VI, 135, 3,136, 1-2; Ignatie al Antiohiei, Cåtre smirneni, PSB 1;Origen, Despre principii, 1, 7, 1).

71. ¥n Strom., VI, 57, 4 Clement spune cå ¥ngerii nu autrup ca al nostru, dar admite cå au trup (vezi ¿i Strom.,VI, 135, 3, 136, 1-2; Tertulian, De carne Christi, VI, 2sq; Macarie Egipteanul, Omilia IV, 9: „cåci fiecare dupåfirea sa este trup: îngerul, sufletul, demonul“, PSB 34(trad. de N. Chi¡escu), 1992.

72. ¥n Strom., VI, 163, 2: „sufletele nu sunt numai


nevåzute, ci ¿i ra¡ionale...“ (textul este adresat elinilor,împotriva idolilor ¿i trebuie pus în rela¡ie cu Frg. 11,3; Strom. VI, 135, 3, 136, 1-2, unde se vorbe¿te detrupul fiin¡elor inteligibile).

73. Tertulian, Despre suflet, 7, 1-4, PSB 3; Ped., II, 105, 1.74. cf. Frg., 86.75. cf. Frg., 14, 2.76. cf. Frg., 10, 6; 23, 4; Ped., I, 36, 5 - 6; Strom., VI,

105, 1.77. Sens alegoric ¿i metaforic; asupra aritmologiei în ceea

ce prive¿te „porumbelul“ (peristera) vezi Irineu, 1, 15,3.

78. cf. Stromate, II, 35, 5-36, 1 / tou diakonoumenouPneumatos/; despre doctrina lui Basilide, veziA. Hilgenfeld, op. cit., pp. 195-230; J. Lebreton, op.cit., pp. 94-100; S. Pétrement, A Separated God,pp. 336-346.

79. cf. Frg. 7, 1.80. variantå în Irineu, 1, 7, 2 (Ptolomeu); 1, 15, 1-3 (Marcu

Magul).81. Sintagma di’holon krasis este preluatå de gânditorii

valentinieni din filosofia stoicå, unde exprimainterpenetrabilitatea sau compenetrabilitatea întotalitate a corpurilor (cf. SVF, II, 463-481, 485), ceeace punea în eviden¡å, dupå aceastå doctrinå, plinåtatea(to holon) ¿i armonia (sympatheia) Fiin¡ei (Theos,Logos, Physis - cf. SVF, 1, 85, 102, 493, 495 et a.),datoritå pneumei (SVF, I, 110-111). Acest „amestectotal“ nu este un amestec obi¿nuit (mixis), nicialåturare (parathesis), combinare asociere (synkrisis)¿i nici compunere (syntheton), fiindcå fiecare parte î¿ipåstreazå proprietå¡ile caracteristice (SVF, II, 153, 463-481). Cu siguran¡å, valentinienii coroborau sitagmastoicå krasis di’holon cu textele de la Coloseni 1, 24(trupul lui Hristos care este Biserica), 2, 9 (cåci întru


El locuie¿te, trupe¿te, toatå plinåtatea dumnezeirii) ¿i2 Pt. 1,4 (så vå face¡i pårta¿i dumnezeie¿tii firi), pentrua elabora doctrina „deofiin¡imii / consubstan¡ialitå¡ii“(homoousiei - cf. Frg., 42,3; 56,2; 58,1), care este totdin sfera filosofiei grece¿ti (ini¡ial, homoios laEmpedocle, frg. 86 (apud Theofrast, De sensu I, 7-8;10), Platon, Timaios, 45 b- 46 a; homoiosis la Pythagora(apud Iamblichos, Vita Pyth., 137), Platon, Theaitos,176 a; apoi homoousis la stoici, SVF, II, 389). Aceaståteorie a fost respinså ¿i de filosofii greci (Plotin,Enneades, 2, 7, 1) ¿i de teologii cre¿tini (Clement, Frg.17, 2-3); pentru detalii vezi J. Brun, op. cit., pp. 59-61;M. Spanneut, op. cit., pp. 24-27; F.E. Peters, op. cit.,pp. 105-106; E. Zeller, Grundriss, pp. 262-265;E. Brehier, Histoire de la philosophie, t.16, Paris, 1991,pp. 274-275; P.M. Schuhl, Les stoiciens (ed. cit.), t. 1,p. XXI.

81 a. dupå Aristotel, Metafizica, I, 8, 988 b; idem, Degeneratione et corruptione, I, 317 a (ed. I. Tricot, Paris,1934).

81 b. idem, De gen. et corrup., I, 10; vezi ¿i Plotin, 2, 7, 1.82. dynamis, termen folosit de stoici pentru a desemna

activitatea Pneumei divine (Cf. SVF, II, 1027).83. Influen¡å stoicå (cf. SVF, iI, 113; 395-397; vezi ¿i F.

Sagnard, Extraits, p. 91, n. 2 ¿i Appendice B, p. 216;Strom., VI, 120, 2: „Sf. Duh se råsåde¿te în acest chip;se împarte (kata perigraphen) în sufletul fiecåruicredincios, fårå ca Duhul så se împartå (aperigraphos)- vezi ¿i n. 87).

83. cf. Irineu, 4, 5, 3 ¿i 4, 7, 1.85. cf. Strom., VI, 46, 2: „Dacå Domnul s-a pogorât în

iad, precum s-a ¿i pogorât, nu s-a pogorât pentrualtceva decât ca så binevesteascå“.

86. Clement reia comentariul din Frg. 8, 1-4.87. kata perigraphen kai ou kat’ousian (per circumscriptionem,


non essentialiter - cf. PG 9, 666). Dacå în Frg., 17, 1Clement aratå cå interac¡iunea Duhului divin cu sufletul(uman) se realizeazå prin alåturare (parathesis), ceea cenu duce la un amestec (confuzie, compenetrare) de naturi(cf. Strom., VI, 120, 2), în acest fragment gânditorulalexandrin înva¡å cå „emergen¡a“ (cf. F. Sagnard, Extraits,p. 93, n. 2) Logosului din Tatål se face dupå „delimitare“(circumscriere - cf. ¿i Nemesius de Emessa, De naturahominis, 2, PG 40, 600 AB) prin Subiectul Såu (cf. Frg.19, 5), iar prin aceastå delimitare nu se afecteazå naturadivinå. Acest termen întrebuin¡at de Clement este foarteimportant pentru teologia cre¿tinå a sec. II - III, întrucâtel desemneazå ceea ce Pårin¡ii Bisericii vor numi maitârziu (sec. IV-V) hypostasis0 sau prosopon/persona,adicå deosebirea dintre Tatål, Fiul ¿i Duhul Sfânt dupåSubiectul ¿i lucrarea lor, aflate în perihorezå ¿i apropiere(cf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, I, 14), ¿i nu dupånatura dumnezeiascå, care nu se mic¿oreazå, nu seîmparte, nu påtime¿te, ci råmâne una ¿i identicå(deofiin¡å) ipostazelor treimice. F. Sagnard (loc. cit.)considerå termenul kata perigraphen cea mai ortodoxåformulå ante-niceeanå (pentru detalii vezi R. Seeberg,op. cit., pp. 492-493; R. Braun, op. cit., p. 171 sq; Ch.Schönborn, Icoana lui Hristos, O introducere teologicå(trad. de V. Råducå), Bucure¿ti, 1996, p. 20 sq).

88. Dupå Clement, ¥ntruparea este numai unul dintreaspectele manifestårii Logosului (cf. Ped., I, 96, 3).

89. Referire la firea umanå a Mântuitorului (vezi ¿i n. 93).90. cf. ¿i Origen, Comentariu la Evanghelia dupå Ioan, 1,

22, 1 PG 14; Strom., VII, 16, 5-6.91. vezi ¿i Frg. 27, 3-6; Strom., VII, 16, 6.92. vezi ¿i Ped., III, 20, 5.93. Dupå Fotie (Bibliotheca codd. 109, PG 103, 383),

Clement Alexandrinul ¿i în Ipotipose (Frg. 24, BEP 8)a admis un dublu Logos: Logosul (inferior) numit


Fiu prin asemånare cu Logosul pårintesc (Hyios, Logoshomonymos to patriko logo); acesta nu este Logosulîntrupat, ci o oarecare energie (putere - dynamis) a luiDumnezeu (alla dynamis tis tou Theou), cevaasemånåtor unei izvorâri (revårsåri-aporrhoia) a însu¿iLogosului Lui, nous creat, råspândit în inimileoamenilor (nous genomenos tas ton anthropon kardiasdiapephoiteke). Gh. Coto¿man (Geneza arianismului,Caransebe¿, 1940 p. 46) considera cå teologulalexandrin „a întrebuin¡at acela¿i termen pentru acuprinde în aceea¿i concep¡ie ¿i cauza ¿i efectul,ra¡iunea creatå ¿i ra¡iunea creatoare, cåutând înså cuîngrijire så facå distinc¡ie între participarea Logosuluikata dynamin ¿i participarea kat’ousian (vezi ¿i I.G.Coman, Patrologie, t. 2, p. 252; R. Seeberg, op. cit.,492).

94. ¥n rela¡ia Tatå - Fiu (nåscut), Clement exclude întotalitate „modificarea“ sau „patima“ din partea Tatålui;fragmentul este un råspuns în contrapondere la frg.theodotian 30, 1.

95. Clement formuleazå avant la lettre doctrina desprecele douå firi din ipostasul Mântuitorului; pe de-o parte,o fire este dumnezeiascå (cf. 19, 1-4), pe de alta, ofire este omeneascå (cf. 19, 5), amândouå coexistândîntr-un singur Subiect.

95 a. cf. Ped., I, 7, 3: „A luat de la om acea materie cucare a fåcut pe om“. Frg. 19, 5 î¿i are sursa încosmogonia stoicå (cf. Diogenes Laertios, VII, 134:„Stoicii sus¡in cå existå douå principii în univers, unulactiv ¿i altul pasiv. Principiul pasiv este o substan¡åfårå calitate, adicå materia, în timp ce cel activ estera¡iunea imanentå din aceastå substan¡å, adicå Zeul,cåci el este ve¿nic ¿i-i fåuritorul oricårui lucru din întregcuprinsul materiei“ / Despre vie¡ile ¿i doctrinelefilosofilor, trad. de C. I. Balmu¿, note ¿i comentarii de


A. M. Frenkian, Ia¿i, 19972/; vezi ¿i SVF I, 85, 102 et a;Philon, De op. mundi, 8-9; Grigorie de Nyssa, Via¡a luiMoise, PSB 29/1982, p. 78 ¿i n. 56).

96. Psalmul 109 în tradi¡ia patristicå: cf. Justin, Dialog cuiudeul Trifon, LXIII, LXXVI; Irineu, Demonstratioapostolicae predicationis, 43; apelativul este dat ¿i¥n¡elepciunii cf. Strom., V, 89, 4; termenul aratådeosebirea de persoane, nu de fiin¡å (cf. Eusebiu,Istoria bisericeascå, I, II, 21). ¥n sec. al IV-lea termenulnu se mai întrebuin¡eazå (cf. Ioan Hrisostomul, înEgipt. ad. Colos., Hom. III, 2, PG 62, 318: „iar nu Primulzidit a zis /Pavel/, ci Primul-Nåscut“; cf. ¿i Didim alAlexandriei, De trinitate, III, 4, PG 39, 836 A; IsidorPelusiotul, PG 78, 752 C).

97. Aceastå emana¡ie, cea mai bunå, s-a fåcut în ¿i prinHristos, care, de asemenea, este emanat „integral“ deSophia (cf. Frg., 23,2; 32,2; 33,3; 39).

98. cf. Irineu, 1, 6, 4; 1, 14, 4; Heracleon, Frg., 13, 27, 37.99. Cele bårbåte¿ti sau cele îngere¿ti împreunå cu

Mântuitorul au aceea¿i naturå (cf. Frg., 2, 1; 40).100. „Såmân¡a superioarå“ sau pneumaticå este partea

femeiascå (cf. Frg. 26,2; 35,1; 41,3).101. Textul se vrea a fi o hermeneuticå a Genezei (vezi ¿i

Frg. 2), dar ¿i o teologie a mitului androginului (cf.Frg. 21,3), cåci Omul arhetipal era androgin. Origineamor¡ii este în ruptura unitå¡ii primare dintre bårbat ¿ifemeie (cf. Frg. 67-68), iar refacerea acestei unitå¡ioriginare înseamnå refacerea androginiei sau a syzygiei(cf. Frg. 64; vezi Philon, De op. mundi, 62-68; K.Rudolph, Urmensch în RGG3, VI, col. 1196; M. Delcourt,Hermaphroditos, Mituri ¿i rituri ale bisexualitå¡ii înAntichitatea clasicå (trad. de L. Zoica¿), Bucure¿ti, 1992,p. 112 sq.

102. cf. ¿i Irineu, 1, 4, 1; 1, 8, 3.103. cf. Frg. 79 ¿i 68; Heracleon, Frg. 5: „a¿a cum femeia


se schimbå în bårbat“; Strom., III, 92,2 citeazå dinIulian Casian, dochet, autor al lucrårii Despre înfrânaresau despre starea de famen: „...când cei doi vor fiuna, când bårbatul ¿i femeia nu vor mai fi nici bårbat,nici femeie“; idem, ibid., interpretarea lui Clement:„Sufletul lepådând aceastå formå corporalå care facedeosebire dintre bårbat ¿i femeie, ajunge unitate ¿inu mai este nici bårbat, nici femeie (dupå Platon, Ep.VII, 335 a; Menon, 81 b; Phaidon, 70 c - n.n.). Casian,mai platonic decât Platon, socoate cå sufletul este deorigine dumnezeiascå ¿i cå datoritå poftei, a ajunsfemeie ¿i a venit de sus aicea jos la na¿tere ¿istricåciune“ (93,3; vezi încå Strom., III, 12, 1-13,3;pentru psihologia platonicå vezi E. Rohde, Psyche (trad.de M. Popescu), Bucure¿ti, 1985, p. 356 sq).

103 bis. „a se uni“ aici are sensul de „a se cåsåtori“.104. hermeneuticå valentinianå la epistolele pauline.195. cf. Strom., VI, 18, 3-19, 4.106. cf. Ped., I, 36, 6.107. vezi ¿i Irineu, 1, 21, 3.108. despre doctrina syzygiei vezi n. 101; cf. ¿i Evanghelia

dupå Toma, NHC, II, 2, 10g.22, 106, 114; EvangheliaAdevårului, 25,5; 14-15.

108 bis. cf. Frg. 36 ¿i la Irineu, 1, 21, 3: „în unitate,råscumpårare ¿i comuniunea Puterilor“.

109. Numele este Fiul (cf. Frg., 26,1; 31,3 - 4; 86).110. cf. Frg., 42,1; Irineu, 1, 2, 4; 1, 11, 1 (Valentin pune

douå limite: una,/situatå/ între Abis ¿i restul Pleromei,care separå Eonii nåscu¡i din Tatål nenåscut ¿i alta,care separå pe Mama lor de Pleroma); Ipolit, VI, 31, 5;Adv. val., 9,3; despre influen¡a egipteanå ¿i platonicå(Timaios 36 c-d) a Limitei vezi W. Bousset, Valentinus,EB 27, p. 854; despre horos în gândirea greacå vezi A.Bailly, Dictionnaire grec-français, Paris, 1950, p.1406; G. Liiceanu, Despre limitå, Bucure¿ti, 1994, p.


166 n. 1; M. Horl în Philon 15/1966 (Quis rerumdivinarum heres sit), p. 98.

111. cf. Irineu, 1, 21, 3.112. Irineu, 1, 14 - 16 despre doctrina lui Marcu Magul

despre Botezul lui Iisus ¿i Nume; Evanghelia Adevårului,38,6 - 40,29 despre Numele Tatålui.

113. ¥n Frg. 35,2: Iisus are Råscumpårarea întrucât eratrimis al Pleromei.

114. cf. Frg. 1, 2; 37,39, „Ennoia goliciunii“ este lumeaexterioarå Pleromei (vezi ¿i Pistis-Sophia, p. 133).

115. cf. Frg. 61,2; Irineu, 1, 8, 4.116. ¿i Irineu, 1, 4, 5.117. Iisus, recapitulând toate „puterile“ Pleromei, este

emanat nu prin prolatio, ci prin collatio (cf. Adv. val.,12, 4).

118. Doctrinå proprie lui Valentin ¿i ¿colii orientale, cf.Irineu, 1, 11, 1: „Iar Hristos n-a fost emanat de EoniiPleromei, ci de la Mama din afarå s-a nåscut, dupåamintirea påstratå de ea despre realitå¡ile superioarecu o oarecare umbrå“ (vezi ¿i Epifanie, Panarion, 32,6;Frg., 32, 3, 33,3; 39; 41,2).

119. „Sophia din afarå“, Enthymesis (Irineu, 1, 2, 4),Achamoth sau Ektroma (Irineu, 1, 4, 1; Adv. val. 14,1). Numele de Achamoth (în limba ebraicå înseamnå¥n¡elepciune) nu apare nici în Ipolit (Vi, 31) ¿i nici înfragmentele theodotiene. De fapt, Achamoth sauEchmoth desemneazå pe fiica Sophiei din ¥nalt, ceanåscutå din patimå, doctrinå care nu este întâlnitå în¿coala orientalå ¿i valentinianismul primar. Acestapelativ este întâlnit ¿i în douå tratate din cerculvalentinian de la Nag-Hammadi (Prima Apocalipså a luiIacob, NHC, V, 3, 35, 5-9; Evanghelia dupå Filip, NHC,II, 3, 39). Aceastå deosebire dintre cele douå Sophiaar fi dupå Ps.-Tertulian, De praes., 49/68 PL 2,85, oinova¡ie a lui Ptolomeu ¿i Secundus; Valentin, urmat


de ¿coala orientalå (cf. Frg. 31,3) n-ar fi conceputdecât o singurå Sophia, de altfel excluså din Pleromadupå patima sa; aceastå unicå Sophia este numitå înPs.-Tertulian (loc. cit.) ¿i Achamoth. Existen¡a a douåSophii se mai întâlne¿te ¿i în alte curente gnostice,altele decât cele valentiniene (cf. Scrierea fårå titlu, NHC,II, 5, 160, 1).

120. eudokia în N.T. cf. Lc. 2. 14; Mt. 3, 17; Mc. 1, 11;Col. 1, 19 ¿i locurile paralele; în ¿colile valentinienecf. Irineu, 1, 4, 5;p 12,4; Ipolit, VI, 32; Adv. val. 12,4;16,1; Frg. 31,1.

121. cf. Frg., 31,3.122. vezi ¿i Irineu, 2, 21,2; 1, 6, 2; 7,2; Strom., VI, 54,3.123. Ped., I, 57,2: „Fa¡å a lui Dumnezeu este Cuvântul;

prin El Dumnezeu este pus în luminå ¿i cunoscut“.123 bis. Philon, De mutatione nominum, 1,8 în Philon

18/1964; M. Harl, Origène et la fonction révélatricedu Verbe Incarné, Paris, 1958, pp. 88-90.

124. cf. Ioil 2,28; F. Ap. 2, 17; 10,45; Philon, De vitaMoisis, II, 12; 118 în Philon 22/1967.

125. Heracleon, Frg. 7; vezi ¿i J.C. Fredouille, op. cit., p.327.

126. Paracletul înseamnå pentru Clement Duhul Sfânt(cf. In. 15, 26). Duhul este unul (ca ¿i Logosul) în fiin¡aSa precum ¿i în puterea Sa, atât în V.T. cât ¿i în N.T.(cf. ¿i Ped., I, 42,1; despre pneumatologie la Pårin¡iiBisericii, vezi G.L. Prestige, op. cit., pp. 80-96).Valentinienii atribuiau V.T. diferite surse de inspira¡ie(cf. Irineu, 1, 7, 3; Ptolomeu, Scrisoare cåtre Flora,3, 1-2).

127. cf. Irineu, 1, 14, 2: „Numele comune ¿i exprimabileale elementelor sunt: Eoni, Logoi, Rådåcini, Semin¡e,Plerome, Roade“: la Philon logoi sunt îngerii (cf. Deconfusione linguarum, 28, în Philon 13/1963).

128. cf. Frg. 69; Irineu, 1, 3, 2-3.


129. cf. Frg., 1,1; Heracleon, Frg. 37.130. cf. Frg., 22,4 - 6, 31, 3-4.131. vezi n. 110 ¿i Frg., 42,1. Textul este o hermeneuticå

la textele de la Mt. 3,12; Lc. 3,17; In. 4,36 (cf. Didahia10,5; 9,4, PSB 1; Clement Alexandrinul, Care bogatse va mântui? 36,2-3, PSB 4; Heracleon, Frg. 35).

132. cf. Strom., V, 38,6 sq; Clement pentru aceaståalegorie s-a inspirat din Philon, De vita Moisis, II, 101sq.

133. cf. Frg., 18,1.134. cf. Strom., VII, 31,8 ¿i Ps. 140, 2.135. cf. Philon, De vita Moisis, II, 133-134; Frg., 51,2;

53,5.136. Valentinienii întrebuin¡eazå ¿i ei termenul diorthosis,

care este preluat din Evr. 9, 10 (vezi ¿i n. 151, 178).137. „cuprindere“ are aici sensul de „conlucrare“.138. cf. ¿i Frg. 64, 65, 79.139. cf. Strom., V, 40, 1: „¿i ajuns fiu ¿i prieten, se bucurå

„fa¡å cåtre fa¡å“ de contemplarea aceea de care nupo¡i så te saturi“; idem, VII, 68, 1; II, 134, 2.

140. despre puterea Logosului cf. 1 Cor. 1,24; Frg., 4,2;12,3; 27,3; Strom. VII, 95, 6-9.

141. Termenul „teofor“ este preluat de Clement din tradi¡iabisericeascå, cf. Ignatie, Cåtre efeseni: „Ignatie, numit¿i Teoforul...“ (vezi ¿i celelalte epistole; C.I.K. Story, TheNature of Truth in the Gospel of the Truth and in thewrittings of Justin Martyr, NTS XXV, Leiden, 1970, pp.87-88; Iustin, Apologia I, 35,3; I, 33,9 PSB 2.

142. cf. Strom., IV, 83,2: „Ideea aceasta a lui Basilidevine de acolo cå, dupå el, sufletul a påcåtuit într-ovia¡å anterioarå, iar pentru acele påcate suferåpedeapsa aici pe påmânt“.

143. cf. Frg., 23,2. Textul se referå înså ¿i la hylici.144. „A patra genera¡ie“ este în analogie cu syzygia Om-

Bisericå (al patrulea cuplu din Pleroma), care reprezintå


arhetipul alesului valentinian; vezi ¿i Irineu, 16,2.145. Bathous/Bythos se întâlne¿te ¿i în Irineu, 1, 1, 1;

Ipolit, VI, 30, 7; Ipolit, VI, 37,7 (frg. 7 din Valentin);Adv. val. 7,3; „Abisul“ este conceput în ¿colilevalentiniene ca:

a. „asexuat“, nici bårbåtesc, nici femeiesc (asyzygos -cf. Irineu, 1, 11,5; Ipolit, VI, 29, 3-4, 38, 7-13 sq).

b. „androgin“ (arrenothelyn hermaphroditou physin - cf.Irineu, 1, 11, 5)

c. „în syzygie cu Sige“ (meta syzygias/prote syzygia - cf.Irineu, 1, 2, 4; 11, 5; Ipolit, VI, 38; Adv. val. 34,2;Epifanie, Panarion, 33,1). Sursa de inspira¡ie a luiValentin a fost stoicul Chryssipp, care considerabisexualitatea o alegorie pentru exprimarea filosoficåa divinitå¡ii: „...cåci este ridicol så li se atribuie o formåumanå - lucru de altfel imposibil; nu existå zei de sexbårbåtesc ¿i de sex femeiesc; nume masculine primescputerile care ac¡ioneazå, iar nume feminine, puterilefecunde. Iar dacå se spune cå anumi¡i zei sunt înzestra¡icu ambele sexe, e pentru cå ace¿tia sunt considera¡ide sex bårbåtesc în activitate ¿i de sex femeiesc înpoten¡ialitate (apud. M. Delcourt, op. cit., p. 118; vezi¿i Atenagora, Solie, XX-XII (despre trupul zeilor); B.Pouderon, op. cit., pp. 250-270; R. Braun, op. cit., pp.224-225; J.C. Fredouille, op. cit., p. 203 sq; G. L.Prestige, op. cit., p. 124; M. Fedou, op. cit., pp. 228-375).

146. cf. Irineu, 1, 1, 1: „...pe acesta ei îl numesc Pro-Principiu ¿i Pro-Tatå ¿i Abis; El este incomprehensibil,nevåzut, etern ¿i nenåscut“ (cf. ¿i Irineu, 1, 11, 1 sq;Ipolit, VI, 38, 49; Adv. 7,3); despre teologia apofaticågreacå (clasicå) ¿i gnosticå (consideratå de unii autori„abuzivå“ - cf. J. C. Fredouille, op. cit., p. 223), vezi A.M. Frenkian, Les origines de la théologie négative deParmenide à Plotin, Bucure¿ti, 1943, p. 16 sq; Gh.Vlådu¡escu, ¥nainte ¿i dupå Anselm, Postfa¡å la Anselm,


Proslogion (trad. din lb. latinå), Bucure¿ti, 1997, pp.111-126; R. Braun, op. cit., pp. 45-65; J. Lebreton,op. cit., t. II, p. 635 sq).

147. cf. Frg., 10,1 (necuprinderea este o cauzå a cåderii).148. Dumnezeu în gândirea patristicå este apathes cf.

Ignatie al Antiohiei, Cåtre efeseni, 7,2; Iustin, Apologia,I, 25; Atenagora, Solie, VIII, X; Tertulian, AdversusMarcionem 1, 3 (infectum) PL 2; Strom., VII, 13,3:detalii la G. L. Prestige, op. cit., pp. 6-12.

149. synepathesen/sympatheia/symphyes, termenîntrebuin¡at în special de stoici (cf. Cicero, Dedivinatione, II, 69/trad. de G. Haja ¿i M. Paraschiv, ed.bilingvå, Ia¿i, 1998/; idem, De fato, IV, 7, V, 9 (ed. E.Brehier, Les stoiciens, t. 1), sympatheia, naturaecontagio, cognatio naturalis, convenientia naturae;Atenagora, Solie, VII („dupå sympatheia insuflårii luiDumnezeu“); pe ac. temå vezi ¿i J. Brun, op. cit., pp.59-60; M. Spanneut, op. cit., p. 26; F. E. Peters, op.cit., p. 268 sq).

149 bis. Cuprindere înseamnå ¿i emana¡ie (cf. Irineu, 1,1, 1).

150. cf. Irineu, 1, 2, 2.151. cf. Irineu, 1, 2, 3 ¿i Ipolit, VI. 31.152. cf. n. 120; Frg. 23,1.153. cf. Irineu, 1, 2, 6; 1, 2, 2: „fiind convinså cå de

necuprins este Tatål“; despre „Totul“ vezi C.I.K. Story,op. cit., pp. 1-42.

154. cf. Frg. 7.155. Dupå mårturiile patristice ¿i ale scrierilor copte

descoperite la Nag-Hammadi sau ale papirusurilorBerlin (P. Berol. 8502), London (Add. L. 5114), Oxford(Bruce Mss. 96) existå mai multe motiva¡ii care explicåcåderea Sophiei:

a. dorin¡a neståpânitå ¿i senzualå (cf. Apocrifullui Ioan, NHC, II, 14,9 - 19; IV, 15, 1-5 ¿i P. Berol.


8502,2) de a-l cuprinde pe Tatål (cf. Irineu, 1, 2, 2;Adv. val. 9 - 10; Plotin, Enneades, 2, 9, 5), putin¡å pecare o are numai Nous (cf. Irineu, 1, 1, 1 - influen¡ådin Platon, Republica, VI, 509 b ¿i din neoplatonism,vezi ¿i Plotin, 5, 8, 5; 5, 1, 1,); aceastå temå esteîntâlnitå ¿i în mitologia greacå, unde zei¡a Semeledore¿te så i se arate splendoarea divinå, înså ea vamuri fulgeratå, fårå voia marelui Zeus, de focul måre¡ieisale incomensurabile; altå variantå mitologicå sus¡inecå zei¡a Semele ar fi murit de groazå, nåscând însåînaintea mor¡ii, prematur, pe Dionysos (vezi ¿i DGM,p. 530).

b. dorin¡a de a-l imita pe Tatål în crea¡ie, însåfårå syzygie (cf. Ipolit, VI, 30, 6-7; Tratatul tripartit,NHC, I, 5, 64, 8-27; Originea lumii, NHC, II, 5, 98, 14-16";

c. gânde¿te de una singurå, fårå partener (cf.Apocrif. lui Ioan, II, 9, 26 sq), vrea så creeze fårå elsau fårå porunca Tatålui (cf. Epistola lui Petru cåtreFilip, NHC, VIII, 2, 1535, 12 sq; Ipostasa Arhon¡ilor,NHC, iI, 4, 94, 4-8 ¿i ed. R.A. Bullard, 142, 6-8/PTS10, 1970/; Expunerea valentinianå, NHC, XI, 2, 34,25-35, 39).

d. prive¿te în jos, act nepermis datorat inexperien¡eisau ac¡iunilor unei puteri rele (cf. Irineu, 1, 29, 4; Tratatultripartit, NHC, I, 5, 77, 18; Pistis-Sophia, pp. 26, 28, 40,57, 74); pentru detalii vezi S. Pétrement, A SeparatedGod, pp. 380-385; idem, Eseu asupra dualismului laPlaton, la gnostici ¿i la manihei (trad. de I. Munteanu ¿iD. O. Murgu), Bucure¿ti, 1996, pp. 328-329; I.P. Culianu,Gnozele, pp. 109-110; E. Pagels, op. cit., p. 76.

156. cf. Irineu, 1, 4, 1.156 bis. Irineu, 2, 3, 1.157. cf. Marcu Magul, în Irineu, 1, 14-16.158. cf. Irineu, 1, 2, 6; Evanghelia Adevårului, 25, 2-19.


159. cf. Strom., IV, 90, 2 (frg. 5 din Valentin): „pentru cåtoate câte ies dintr-o syzygie sunt plerome ¿i toate câteies din unul sunt chipuri“; vezi ¿i Irineu, 1, 14, 2; n. 127.

160. cf. Frg., 23,2; 33,3; 39; 41,2 ¿i Irineu, 1, 11, 1.161. cf. Irineu, 1, 2, 6; Ipolit, VI, 32; Frg. 23,1.162. Hristos este Primul-Nåscut în lumea din afara

Pleromei (cf. Frg. 39), motiv pentru care este FiuAdoptiv, înså El este consubstan¡ial Pleromei, de aceeaeste ¿i Ales al ei, adicå desåvâr¿it pleromatic.

163. cf. Frg., 13,5; 19,5.164. to anoikeion înseamnå kenoma.165. cf. Frg., 21,3; 61,6; Irineu, 1, 4, 1; 1, 8, 3.166. „Arhontele Iconomiei“ (cf. Irineu, 1, 7, 4), termen rar

întrebuin¡at de valentinieni pentru a desemna Demiurgul(întâlnit ¿i în Frg. 1 al lui Valentin - Strom., II, 36, 2-4); îngeneral ei au folosit: Topos (Locul, Principiul) - cf. Frg.,34, 1-2, 37; 38, 1-3; 39, 59,2; Hebdomada, cf. Irineu, 1,5, 2; Ipolit, VI, 32,7; Metropator, Irineu, 1, 5, 1; Ipolit,VI, 17, 3; Adv. val. 18, 3; Apator, Irineu, 1, 5, 1; Ektroma,Ipolit, VI, 31, 2; Anous, Ipolit, VI, 33; 1; Moros, VI, 35,1;Pyrodes, Ipolit, VI, 32,7; Sabbatum (Adv. val. 20,2); Pater,rex, demiurgus, Adv. val., 19,3; regi¿or al Capernaumului(Heracleon, frg. 20; Ioan Botezåtorul ¿i Moise suntsimboluri ale lui, idem, frg. 8); Ialdabaoth, Irineu, 130,5; Origen, Contra lui Cels, VI, 31; Ipostasa Arhon¡ilor, NHC,II, 4, 95, 8 - ed. Bullard 143, 7-8; Samael, Saklas, IpostasaArhon¡ilor, NHC, II, 4, 94, 25; 95, 8 (în ed. Bullard, 142,25; 143,7); Mesotetos, Ptolomeu, Scrisoare cåtre Flora 7,,4;Adamas, Authades, Tridynamos, cf. Pistis-Sophia, p. 13,24; Aariel, Originea lumii, NHC, II, 5, 100, 25; pentru detaliivezi ¿i S. Pétrement, A. Sep. God, p. 38 sq; R. A. Bullard,The Hypostasis of Archons, The coptic text with translationand commentary, PTS, 10/1970, pp. 105-109; I.P. Culianu,Gnozele, pp. 118-121; W. Bousset, Hauptprobleme derGnosis, Göttingen, 1907, pp. 351-355.


167. cf. Frg., 21,2; n. 97.168. cf. Irineu, 1, 5, 1.169. cf. Ipolit, VI, 33,1; 35,1 (anous kai moros/prost ¿i

nebun); Frg., 39, 68; Irineu, 1, 4, 1-2.170. apotomia - termenul nu se întâlne¿te în alte

documente valentiniene ¿i este în opozi¡ia stårii dinFrg. 65 (to Pleroma tes charas); vezi ¿i Irineu, 1, 2, 3;4, 2; Ipolit, VI, 30,8 - 31,2.

171. Lumina este Iisus (cf. Frg., 35, 1; 41,2).171bis. Puterile de stânga sunt Puterile hylice, cf. Adv.

val., 20,1; 3; Irineu, 1, 5, 2; Frg. 49.172. cf Frg., 63-65; 57, 61, 68, 79; Irineu, 1, 7, 4; 8, 4.174. Opozi¡ia între kenoma-pleroma (Oros) are

semnifica¡ie mistagogicå pentru valentinieni (cf. Frg.42).

175. „¥ngerul Pleromei“ (cf. Frg., 43,2; ¥ngerul Sfatului -Is. 9,6); Hristos-¥ngerul ¿i la Iustin, Dialog cu iudeulTrifon, XXXIV; LVI; LVIIII; LIV; LX; LXI; LXXXVI, CXXVI;Ped., I, 24, 1; 59, 1.

176. cf. Frg. 44, 1-2; Pistis-Sophia, p. 72; 99 sq.177. cf. n. 161.178. „îndreptare“ are semnifica¡ie katharticå (vezi ¿i Ev.

9, 10: mechri kairou diorthoseos).179. Frg. paralel cu Frg. 22.180. Unitatea originarå ¿i desåvâr¿itå (cf. n. 101; vezi ¿i

Frg., 2,2; 21,3; 22,3; 32,1).181. despre teologia valentinianå a botezului (cf. Irineu,

1, 14, 5).182. cf. Frg., 63-65.183. Desåvâr¿irea în(tru) Fiin¡å (Unitate) - cf. ¿i Evanghelia

Adevårului, NHC, I, ¿i XII, 2, 40, 23-41, 14.184. cf. Irineu, 1, 7, 3; Pistis-Sophia, pp. 126-129.185. cf. Dan, 7, 9-10; Enoh, 17, 1, 4-8; Apocalipsa lui

Petru (cf. M.R. James, The Apocryphal New-Testament,Oxford, 1986, p. 513); Platon, Phaidon, 112 e; vezi ¿i


I. P. Culianu, Exp. ale extazului, pp. 114-115.186. cf. Ipolit, VI, 32, 7; V. 7, 30 (naasseni); VII, 31, 1;

VIII, 10, 1 (doche¡i); despre transcenden¡a luiDumnezeu în V.T. ¿i în gândirea greacå vezi W. Bousset,Die Religion, pp. 309-316.

187. Arhanghelul este Hristos-ul psihic (cf. Frg., 47,3).188. cf. Frg., 62,1.189. holokleros aratå legåtura indisolubilå dintre to holon

(Totul, ¥ntregul, Pleroma) ¿i kleros (mo¿tenire) - cf.Frg., 41,2; 1 Tes. 5, 23.

190. cf. Frg., 33,3 - 4; 35,4; 40; 63; 64; 80,1.191. cf. Frg. 35,4.192. este vorba despre såmân¡a pneumaticå (cf. Frg.,

67, 68, 69); vezi ¿i Adv. val., 25,1; Irineu, 1, 5, 6.193. Mântuitorul este originea celor bårbåte¿ti (cf. Frg.,

49, 68; 79); Sophia este Femeia (cf. Frg. cit.).194. cf. Frg., 35,1.195. cf. Frg., 39; 44,1; 53, 3, 5; 59,1; Irineu, 1, 4, 5.196. Semin¡ele superioare dacå ar fi fost aduse la

existen¡å „ca o crea¡ie“ ar fi fost hylice ¿i n-ar puteaparticipa la starea pleromaticå, de aceea ele sunt aduse„ca fii“, adicå printr-o „izvorâre/emana¡ie“ (cf. Frg. 2,2).

197. cf. Frg. 40.198. vezi ¿i Irineu, 1, 2, 6; 8,5; 13,3.199. cf. Ef. 1, 4-12; Rom., 8, 28; Mt. 25, 34.200. cf. Rom. 8, 29 - 30.201. Mântuitorul, Iisus Lumina, formeazå pe Sophia (¿i

pe ale¿i) „dupå substan¡å“ (kat’ousian) ¿i „dupå gnozå“(kata gnosin) - cf. Frg., 45, 1-3; 78, 2; 79; Irineu, 1, 4,1; Adv. val., 14,1; 16, 2.

202. cf. Irineu, 1, 11, 1; Pistis-Sophia, p. 105, sq.203. Theodot aratå cele douå sensuri ale cuvântului

kosmos: lume ¿i orânduire (împodobire, armonie); vezi¿i la Plotin, 2, 4, 18 (nekron kekosmenon).


204. cf. n. 110; Irineu, 1, 3, 5: „¥ncå despre Limita lor, pecare, ba chiar, o numesc cu mai multe nume, ei aratåcå aceasta are douå lucråri, una care consolideazå,alta care separå: întrucât cea care consolideazå ¿iîntåre¿te este Crucea, iar cea care separå ¿i delimiteazåeste Limita. Mântuitorul, zic ei, a aråtat aceste lucråriastfel: mai întâi despre cea care consolideazå, când azis: „Cel ce nu-¿i poartå Crucea ¿i nu må urmeazå, nupoate fi ucenicul Meu“ (lc. 14, 27; Mt. 10, 38), ¿i încå:„ia-¡i Crucea ¿i urmeazå-Må“ (Mc. 10, 21); apoi desprecea care delimiteazå când a zis: „Eu n-am venit så aducpacea, ci sabia“ (Mt. 10, 34). ªi Ioan, considerå ei, aaråtat acela¿i lucru, când a zis: „El are vânturåtoareaîn mânå ¿i va curå¡i aria Sa ¿i va aduna grâul în jitni¡å,iar pleava va arde-o cu foc nestins“ (Mt. 3, 12; Lc. 3,17). Prin acest text se aratå lucrarea Limitei, cåci, dupåinterpretarea lor, „vânturåtoarea“ nu este altceva decâtCrucea, care mistuie toate cele hylice, precum foculmistuie paiele, înså curå¡å pe cei mântui¡i, precumcurå¡å vânturåtoarea grâul. De asemenea, zic ei,Apostolul Pavel a amintit despre Cruce astfel: „LogosulCrucii pentru cei ce pier este nebunie, pentru noi înså,cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu“ (1 Cor.1, 18); ¿i încå: „Iar mie, så nu-mi fie a må låuda, fårånumai în Crucea lui Hristos, prin care lumea esteråstignitå pentru mine ¿i eu pentru lume“ (Gal. 6, 14)“.

205. cf. Ef. 1, 22.206. cf. Irineu, 1, 3, 5; Frg., 58-59.207. „cei drep¡i“ (cf. Frg., 75, 2; vezi ¿i Iustin, Dialog cu

iudeul Trifon, LXXV).108. cf. Irineu, 1, 2, 6; Ipolit, VI, 32.209. cf. n. 175.210. F. Sagnard, Extraits, n. 3, p. 153, crede cå textul de

la 43, 4-5 apar¡ine lui Clement ¿i nu lui Theodot; înFrg. 43,4, versetul de la Filip. 2, 11 este modificat:


„...cå Domn este Iisus Hristos întru mårirea slavei luiDumnezeu“.

211. cf. Irineu, 1, 4, 1; Frg., 23,2; 32,2; 33,3; 39.212. cf. n. 119.212 bis. cf. Irineu, 1, 4, 5. ¥n aceastå „formare dupå gnozå“

a Sophiei - Achamoth, Mântuitorul o tåmåduie¿te depatimile ei ¿i le transformå în douå substan¡e: una rea(phaule), provenitå din patimi, alta împåtimitå(empathes), provenitå din epistrophe; ele formeazå ceeace s-ar numi creatio prima (vezi ¿i Y. de Andia, op. cit.,p. 42).

213. deutera diathesis (cf. Irineu, 1, 4, 1: heterandiathesin) provine din epistrophe (cf. Irineu, 1, 4, 2;5, 1; Ipolit, VI, 32, 5; conversio, Adv. val. 16, 3);termenul epistrophe este preluat din „teologiaplatonicå“ (Republica 509 v; 518 c - periagoge; altedetalii vezi la F. E. Peters, op. cit., p. 94).

214. cf. Irineu, 1, 4, 5 (eith’houtos); pentru asomaton ¿iaoraton (cf. Philon, De op. mundi, 29).

215. „Cei ¿apte stâlpi“ semnificå Hebdomada (cf. Irineu,1, 5, 2; Ipolit, VI, 32, 7; n. 10); despre Sophia îngândirea ebraicå ¿i cea alexandrinå vezi W. Bousset,Die religion, pp. 342-45.

216. cf. Frg., 7, 5; Irineu, 1, 5, 1-2; Adv. val., 18, 2-3;Ptolemeu, Scrisoare cåtre Flora, 7, 3-7; Demiugul estenåscut din epistrophe, adicå dintr-o substan¡å psihicå;el este Dumnezeu, Tatå ¿i Rege fiin¡elor care-i suntconsubstan¡iale, adicå psihicilor, pe care valentinieniile numesc „dreapta“, fiindcå pe cei nåscu¡i din patimå,adicå din materie, îi numesc „stânga“. ªi cele psihice,fie ele cere¿ti, fie ele påmânte¿ti, ¿i cele hylice i sesupun ca unui adevårat Dumnezeu, cåci altul ele nucunosc, datoritå naturii lor (vezi ¿i n. 224).

217. Textul biblic din Gen. 1, 2 este omis la Irineu ¿i laIpolit (surse principale).


218. cf. Philon, De op. mundi, 29: „A¿adar mai întâi,Creatorul a fåcut cerul incorporal (ouranon asomaton)¿i påmântul nevåzut (gen aoraton) ¿i ideea aerului ¿i avidului; ¿i nume¿te pe unul întuneric, fiindcå aerul estenegru prin naturå, pe altul abis, cåci vidul este profund¿i nemåsurat. Apoi a fåcut substan¡a incorporalå a apei¿i a vântului ¿i dupå toate acestea, în al ¿aptelea rând,substan¡a luminii, care de asemenea fiind incorporalå ¿iinteligibilå, era modelul (paradeigma) soarelui ¿i al tuturorastrelor luminoase cu care trebuia så alcåtuiascå cerul“.

219. cf. Irineu, 1, 8, 5; Philon, De op. mundi, 30 -31.220. cf. textului Genezei, soarele este creat în a patra zi

(Gen. 1, 14).221. cf. Irineu, 1, 5, 1-2, 4 („substan¡a hylicå este, dupå

ei, ie¿itå din trei patimi: teama, triste¡ea ¿i angoasa“).222. cf. Irineu, 1, 5, 4; Ipolit, VI, 32, 6 (despre elementele

lumii în gåndirea filosoficå vezi Gh. Vlådu¡escu,O enciclopedie, p. 311 sq).

223. cf. Heraclit, Despre naturå, frg., 31, 75 (Filosofiagreacå pânå la Platon, I/2, ed. de A. Piatkowski ¿i I. Banu,Bucure¿ti, 1979); Cicero, De natura deorum, II, 9 (ed.E. Bréhier); Irineu, 1, 5, 4; 7,1; Adv. val. 23,2-3.

224. Despre ignoran¡a Demiurugului, ignoran¡å revelatåscripturistic dupå valentinieni (cf. Is. 45,5,; 46,9; Deut.5,9), cf. Ipolit, VI, 33,1 sq; Adv. val. 21,1; Demiurguleste ignorant datoritå naturii sale psihice, care esteincapabilå de cunoa¿tere în ¿i prin sine; pentru detaliivezi ¿i R. A. Bullard, op. cit., p. 107 sq; I. P. Culianu,Gnozele, pp. 120-122.

225. Fragmentul se referå la psihici (cf. Frg. 34,2; Irineu,1, 7, 4; 8, 4).

226. despre synteleia ton spermaton (cf. Frg. 63 sq; peaceastå temå vezi ¿i H. I. Marrou, stud. cit., pp. 490-491).

227. Numele de Sabbat este atribuit ¿i Demiurgu-lui, doar în Adv. val. 20,2, celelalte documentepatristiceau gnostice nu folosesc acest apelativla adresa Demiurgului.


228. cf. Irineu, 1, 5, 5.228 a. Pentru a în¡elege distinc¡ia dintre „materia multiplå

¿i complexå“ (polymeros kai poikile hyle - cf. ¿iTertulian, Adv. val. 24,1; De anima, 27,7; De baptismo,3, 5) ¿i „påmântul uscat“ (ge xera, terra arida), trebuieså ne raportåm la diferen¡a dintre „påmântul uscat“(din Gen. 1,9) ¿i „påmântul gol ¿i netocmit“ (terra inaniset vacua - din Gen. 1, 1), al doilea este „nevåzut ¿inetocmit“ (aoratos kai akataskeustos), într-un sensimaterial, iar primul este „våzut ¿i material“ (vezi ¿iOrigen, Despre principii, 2, 3, 6; 9, 2; Vasile cel Mare,Omilii la Hexaimeron, II, 2-3, PSB 17/1986).

228 b. doctrinå stoicå (cf. Epictet, Diserta¡ii, 1, 3, 3; Marc-Aureliu, Cugetåri, IX, 8 (ed. E. Bréhier).

229. vezi ¿i Philon, De op. mundi, 134: „cel dupå chipeste o idee, un gen sau o pecete; el este inteligibil,netrupesc, nici bårbåtesc, nici femeiesc, nestricåciosdin naturå“; Prot., 98, Ped. I, 98, 2-3; Strom., II, 97, 1.

230. asomatos - are aici sens de „imaterial“, nu de„netrupesc“.

231. Philon, De congressu eruditionis gratia, 97: „/nous/,pe care Domnul l-a numit om, este în om, superior îninferior ¿i nemuritor în muritor“ (Philon 16/1967); ¿iDe op. mundi, 135: „omul este muritor dupå trup, ¿inemuritor dupå gândire“.

231 bis. cf. Irineu, 1, 5, 2; Adv. val., 20, 2; LocalizareaParadisului în al patrulea Cer este o influen¡å ateologiei iudaice (cf. J.C. Fredouille, op. cit., p. 302;W. Bousset, Die Religion, pp. 282-84; 500).

232. cf. Frg., 2, 1; ¿i la Clement, Frg. 14, 3.233. Termenul hylike psyche cu sinonimele sale

(psychikon soma; antimimon pneuma; prosartemata)este întâlnit în mai toate doctrinele gnostice de tipsiro-egiptean (Basilide ¿i Isidor, cf. Strom., II, 112-114,


1; Valentin, cf. Strom., 114, 3-6/II/; Pistis-Sophia, p.145 sq; Apocrif. lui Ioan, II, 15, 15-20; Frg. 72, 2-78)¿i desemneazå al „doilea suflet“ sau „pår¡ile pasionalå¿i apetentå“ din triparti¡ia gândirii platonice (cf. Rep.IV, 435 e - 444 e; Phaidros, 246 a-b; Timaios, 69-72 d;vezi ¿i Ped. III, 1, 2; detalii vezi la I. P. Culianu, Gnozele,p. 129 sq; idem, Cålåtorii în lumea de dincolo (trad. deG. ¿i A. Oi¿teanu), Bucure¿ti, 1994, pp. 200-210; S.Pétrement, Eseu, pp. 315-16; F. E. Peters, op. cit., 241sq)

234. cf. Frg., 38,3; Pistis-Sophia, p. 155.235. referire la textele din Gen. 3, 15; 49, 17; vezi ¿i

Irineu, 1, 5, 4; Adv. val. 22, 1-2.236. cf. Frg. 72,2; Ta¡ian, Cuvânt cåtre greci, XII.237. Pentru valentinieni, omul a fost creat în douå timpuri;

la început era nevåzut ¿i nematerial (nehylic), apoi,dupå alungarea din Paradis, unde era våzut ¿i trupesc(în sensul stoic), este îmbråcat în „hainele de piele“(devine hylic).

238. cf. Frg., 51,2; 53,5; 54,1 - definesc natura psihicå.239. cf. Irineu, 1, 7, 5: „Ei pun ca fundament trei genuri

de oameni: pneumatic, psihic ¿i påmântesc (choikon),cum au fost Cain, Abel, Set, ca så arate ¿i din acestetrei naturi nu numai pe unul, ci întreg neamul /omenesc/“; despre Set, cf. Ipolit, V, 6-7; 19-22;Panarion, 39; Evanghelia Egiptenilor, NHC, III, 2 ¿i IV,2, 55, 17 sq.

240. cf. Gen. 4, 2.241. cf. Irineu, 1, 5, 5; Ipolit, VI, 34; Adv. val., 24,3;

Pistis-Sophia, p. 79. Adam reprezintå întregul naturiiumane, care este compuså din patru elemente:pneumatic, psihic ¿i hylic (choikos), care suntnevåzute, ¿i „hainele de piele“, care sunt våzute,primite dupå alungarea din Paradis. Adam nu transmite


prin ereditate decât hylicul (nevåzut ¿i våzut), celelaltedouå constitutive sunt transmise de Demiurg (psihicul)¿i Sophia (pneumaticul). Toate cele trei „naturi“ suntîmbråcate în „hainele de piele“. Hylicul (care provinede la Cain) este alcåtuit numai dintr-o substan¡å hylicå.Psihicul (care provine de la Abel) este îmbråcat ¿i cuun hylic nevåzut; pneumaticul (care provine de laSophia prin Set) este îmbråcat cu un hylic nevåzut, cuun element psihic, dar ¿i cu „hainele de piele“. ¥nmomentul mor¡ii are loc separarea elementelor pentruizbåvirea sau distrugerea lor. (vezi ¿i Sagnard, La Gnose,p. 223 sq; J. C. Fredouille, op. cit., pp. 318-319; 331;pentru teologia „hainelor de piele“ în gândireagnosticilor ¿i a Pårin¡ilor Bisericii, vezi P. Nellas, Omul,animal îndumnezeit (trad. de I.I. Icå jr.), Sibiu, 1994, p.26 sq.

242. cf. Frg. 50, 2.243. cf. n. 241.244. cf. Frg., 67, 2-3.245. cf. Frg., 63,2.246. autexousion/gnome/ sua potestas, adicå liberul

arbitru, este „facultatea“ pe care o au doar psihicii (cf.Irineu, 1, 5, 6; Adv. val., 26, 1; vezi ¿i Metodiu deOlimp, Despre liberul arbitru, 1; 16; 18).

247. clasicå distinc¡ie valentinianå: cf. Irineu, 1, 6, 1; 7,5; Adv. val., 26, 1; Heracleon, frg., 37, 17, 11, 46, 40;

248. cf. Philon, De Abrahamo, 57; „Israel înseamnå celce a våzut pe Dumnezeu“ (Philon, 20/1966); idem, Decongressu, 51; Ped., I, 57, 77; Strom., I, 31, 4; II, 20, 2.

249. cf. Gen. 15, 6; Rom., 4,3; Gal. 3, 6.250. cf. Gen. 16, 1; Gal. 4, 23 - „din roaba egipteanå“,

adicå din materie; vezi ¿i Pistis-Sophia, p. 15; Imnulperlei, 108, 12 sq (ed. cit.).

251. cf. Frg., 34, 2; 65; termenul metathesis se regåse¿tesub forma apokathistasthai ¿i în Irineu, 1, 8, 4 (1, 7, 4).


252. cf. Rom. 5, 12-14; Evanghelia dupå Filip, 108, 12-14; Sophia mor¡ii.

253. cf. Prot., 110, 3: „A fost un adevårat luptåtor, luptåtorîmpreunå cu fåptura Sa omeneascå“.

254. cf. Irineu, 1, 6, 1; 7, 2.255. Sophia cf. Frg., 41, 2; 54,1; 67; 68; 79.256. cf. Frg., 33,3.257. cf. Frg., 50, 1; 53, 1; Heracleon, frg., 24; Ptolemeu,

Scrisoare cåtre Flora, 7, 8.258. cf. Frg., 1, 1.259. cf. Frg., 34,1-2; 37, 38, 1, 2.260. cf. Frg., 43,1; 47,3; 62,1.261. cf. Irineu, 1, 6, 2; 1, 7, 2: „Domnul nostru, dupå ei,

a fost alcåtuit din patru /elemente/, påstrând astfelchipul fundamental ¿i primitiv al Tetradei: cel„pneumatic“, care vine de la Achamoth; cel „psihic“,care vine de la Demiurg; cel al „Iconomiei“, care eraîntocmit cu o artå inexprimabilå; Mântuitorul, adicåporumbelul, care s-a pogorât peste El“.

262. cf. Ipolit, VI, 35, 4 sq (vezi ¿i prefa¡a); Pistis-Sophia,pp. 60-65; Ps. Tertulian, De praes., 49/69, PL 2, col. 87(„/ei zic/ cå acesta/scil. Mântuitorul/ n-a fost în naturanoastrå, ci într-una spiritualå; nu ¿tiu ce trup din cer apurtat, ¿i a trecut prin Fecioara Maria ca ¿i apa printr-uncanal, iar de acolo nimic n-a luat ori så fi împrumutat.¥nvierea trupului lui o neagå...“); Philastru, Liber dehaeresibus, 38, PL 12; Epifanie, Panarion, 31, 22; Irineu,1, 7, 2: „Sunt care zic cå, Demiurgul a emanat un Hristos,fiul såu, înså psihic ca el, ¿i cå despre el s-a vorbit prinprofe¡i; El este cel ce a trecut prin Maria, precum apaprintr-un tub, ¿i peste El l-a botezat, s-a pogorât sub chipde porumbel Mântuitorul, care era al Pleromei ¿i provenitdin to¡i Eonii“. Doctrina na¿terii Mântuitorului prin Maria(dia Marias) ¿i nu din Maria (ek Marias) se întâlne¿te atâtîn „¿coala occidentalå“ (Irineu, 1, 7, 2; Ipolit, VI, 35, 4:


Ptolemeu ¿i Heracleon), cât ¿i în „¿coala orientalå“ (Irineu,1, 15, 3: Marcu Magul; Ipolit, VI, 35, 7: Bardesane;)Adamantius, De recta Deum in fide: „noi, de altfel,mårturisim cå El a venit prin Maria, nu din Maria ca apaprintr-un canal“ (PG 11, col. 1844 - discipoli ai lui Valentin¿i ai lui Bardesane) ¿i este de naturå dochetå. A. vonHarnack considera cå hristologia ¿i mariologiavalentinianå con¡in in nuce bazele doctrinare alenestorianismului ¿i ale monofizitismului (Dogmegeschichte,p. 75). Despre prepozi¡iile dia/per - ek/ex în gândireapatristicå ¿i valentinianå vezi: Ignatie, Cåtre efeseni, VII,2; XVIII, 2; Cåtre smirneni, I, 1; Iustin, Dialog cu iudeulTrifon, LXXV, LXXXV, LXXXVII, C, CV, CXIII, CXX, CXXVII;Adv. val., 27, 1; Tertulian, De carne Christi, 20-21; Faptelelui Petru, VII (ed. L. Vonaux, Paris, 1922); detalii vezi la I.G. Coman, ªi Cuvântul..., p. 308 sq; I. Olariu, Manual deteologie dogmaticå ortodoxå, Caransebe¿, 1907 p. 395sq; J. P. Mahe în SCh 216 (La chair du Christ), Paris,1975, pp. 53-58; Y de Andia, op. cit., 158-161.

263. cf. Frg., 22, 7; Irineu, 1, 8, 4.264. cf. Irineu, 1, 6, 2.265. Fiul Omului este Hristos-ul psihic, cel ce va påtimi

(cf. Irineu, 1, 7, 2; Adv. val. 27, 3).266. cf. Frg., 43, 2-3.267. cf. Frg., 16 ¿i Irineu, 1, 7, 2; Adv. val., 27, 2; Ipolit,

VI, 35, 4.268. cf. Frg., 6, 3-4 ¿i 61, 1.269. cf. Clement Alexandrinul, Ecloge profetice, 53 (GCS

17; BEP 8); Evr. 2, 14-15.270. cf. Frg., 1, 1 (taina îmbråcårii).271. cf. Frg., 38, 3.271 bis. cf. 1 Cor. 10, 11: eis ous ta tele ton aionon; Evr.,

9, 26: synteleia ton aionon; despre mechrisynteleias (cf. Frg., 1, 1 ¿i n. 1 ¿i 2; Irineu, 1, 6, 1;Adv. val., 31, 1; Pistis-Sophia, pp. 156; 164-165;


Herma Påstorul, 3; 8,9 PSB 1; vezi ¿i n. 226; W.Bousset, Die Religion, p. 244, n 3 (trimiteri la LXX).

272. cf. Irineu, 1, 7, 2; Frg., 59, 4; 61, 7.273. cf. Frg., 51,2; 63,5.274. cf. Frg., 34,2 (vezi ¿i n. lui F. Sagnard, Extraits, p. 185).275, „Ogdoada“ în sistemul valentinian reprezintå:

a. - primele patru syzygii (Bythos-Sige; Nous-Aletheia; Logos-Zoe; Anthropos-Ecclesia - cf. Irineu,1, 1, 1; Ipolit, VI, 29; 30; 38 (Secundus: Proarche;Anenton; Arreton; Aoraton; Arche; Akatalepton;Anonomaston; Ageneton /2-9/; Adv. val., 7,3-8.

b. Sophia-Achamoth (cf. Irineu, 1, 4, 1).c. Ierusalimul ceresc sau al Optulea Cer unde

Sophia, Mama tuturor, locuie¿te (cf. Irineu, 1, 5, 2-3;Ipolit, VI, 32, 7 sq).

d. Iisus-Hristos (dupå Marcu-Magul, cf. Ipolit, VI, 47, 4).e. Ziua Domnului (cf. Frg., 63,1); vezi ¿i Strom., IV,

159, 2; V, 36,3; VI, 108,1; 140,3; despre origineaegipteanå ¿i greacå a Odgoadei vezi E. Amélineau,Essai sur le gnosticisme égyptien, Paris, 1897, p. 294;F. Schwarz, Initiation aux Livres des morts égyptiens,Paris, 1988, p. 31; W. Bousset, Hauptprobleme,pp. 12-15; 17-19, 164; 340; 354; H. Leisegang, op. cit.,pp. 177-220; 223-228; 251; 291-96; 333-34.

276. cf. Irineu, 1, 6, 2; Psihicii nu pot intra în Pleroma,cåci sunt nåscu¡i dintr-o patimå, ci vor locui înOgdoadå. Mântuirea psihicilor este o inova¡ie a ¿coliioccidentale (cf. J. C. Fredouille, op. cit., pp. 342-344;S. Pétrement, Eseu, p. 238).

277. cf. Irineu, 1, 2, 6; 14,5; Adv. val., 31, 1-2.278. joc de cuvinte între „eoni inteligibili“ (aiones noeroi)

¿i „nun¡i eonice“ (aiones gamoi).279. Semin¡ele pneumatice påråsesc sufletele lor

devenind noeroi pentru contemplarea Tatålui, dupåcum spune ¿i Plotin cå „ei se simt capabili så atingå


inteligibilul“ (cf. Enneades, 2, 9, 5: ephaptesthai tounoetou; vezi ¿i Irineu, 1, 6, 4: despre taina syzygiei; 1,7, 1: eshatologia valentinianå).

280. „prietenul Mirelui“, adicå Demiurgul (vezi ¿i Irineu,1, 7, 4: 8, 4).

281. influen¡å a ¿colii din Alexandria ¿i în special a luiPhilon (vezi G. Bardy, art. cit., col. 568-591; E. Bréhier,Histoire, 1, p. 387); pentru kata monas cf. Mc. 4, 10;Lc. 9, 18.

282. Trupul este „slåbiciunea“ (asthene/invalidum/kenoma), cåci el este hylic ¿i este non-existen¡å (meon); vezi ¿i Pistis-Sophia (pp. 60, 128, 133); Irineu, 1,2, 4; Frg., 22,2; 58,1; 80,1; aceea¿i temå întâlnitå laorfico-pitagoreici, Heraclit, Platon - „Trupul nu-i decâtun mormânt“ (Gorgias 493 a); „Unii spun în legåturåcu trupul (soma), cå este mormântul (sema) sufletului,în¡elegând prin aceasta cå în via¡a prezentå el îi esteloc de îngropare“ (Cratylos 400 c); „A tråi ¿i a muriînseamnå cå tråim, sufletele noastre sunt moarte ¿iîngropate în noi, când înså noi murim, sufletele noastresupravie¡uiesc ¿i sunt vii (Heraclit, frg. 66; 88); „Cåcine-am nåscut pentru a fi pedepsi¡i“ (Iamblichos, VitaPythagoras, 85); vezi ¿i n. 283.

283. cf. Strom., III, 45,3; 91,1 sq; Origen, Contra luiCelsus, III, 43; Plotin, Enneades, 1, 8, 13.

284. cf. Irineu, 1, 2, 3-4; Frg., 61,3.285. cf. Frg., 44-45.286. cf. Irineu, 1, 8, 2.287. cf. Frg., 21,3 (n. 103); Clement Romanul, Epistola

a II-a cåtre Corinteni, XII, PSB 1.288. cf ¿i Bardesane, Liber legum regionum, 21, Ps 2,

567 - 577; Coniuctiones astrorum (iuxta Bardesanem),ed. cit., col. 613; Lactan¡iu, Divinae Inst., II, 5; 15 PL6; Arnobius, Adversus gentes, II, 62, PL 5; Origen,Filocalia, XXIII, PSB 7/1982; Plotin, Enneades, II, 3;


Pistis-Sophia, pp. 11-22; pentru detalii vezi: W. Bousset,Hauptprobleme, pp. 9-57; I. P. Culianu, Psihanodia,p. 100 sq; idem, Experien¡e, pp. 123-145.

289. cf. n. 233.290. vezi ¿i Ioan Hrisostomul, Omilia VI la Matei; J.

Daniélou, Simbolurile cre¿tine primitive (trad. de A.Opric ¿i E. A. Ieremia), Timi¿oara, 1998, p. 102.

291. cf. Ignatie, Cåtre efeseni, 19,2; Protoevanghelialui Iacob, 21,2 (în Evanghelii apocrife, ed. de C.Bådili¡å, Bucure¿ti, 1996); Strom., I, 71, 4; Origen,Contra lui Celsus, I, 58-60.

292. vezi F. Sagnard, Appendice E în Extraits, p. 224; H.Hunger, Die hochsprachliche - profane Literatur derByzantiner, vol. II, München, 1978, pp. 221-260.

293. cf. Evr., 3, 1-6.294. cf. Frg. 85, 1; vezi ¿i M. Steiner, op. cit., p. 40 sq.295. cf. Frg., 22,5; Irineu, 1, 21, 3; 1, 14,4 - 15,2.296. cf. Frg., 78,2.297. cf. Rom., 6,3; frg. 2 din Valentin (Strom., II, 114, 3-

6); Clement Alexandrinul, Ecloge, 46.298. cf. Tit, 1, 1; Iac, 1, 1; 1 Pt. 2, 16; ¥n afarå de gnozå,

consideratå fundamentul existen¡ei, valentinieniiaveau cinci sacramente (simbolice), care ini¡iau ¿isporeau pentru/în gnozå:

a. botezul (cf. Frg. 77; Irineu, 1, 21,, 3; Ipolit, VI,41-42; Predica valentinianå, NHC, XI, 2, 40-42;Pistis-Sophia, p. 155; Tratatul Tripartit, NHC, I, 5,128, 30-129,20.

b. mirungerea (cf. Irineu, 1, 21, 4). c. euharistia (Irineu, 1, 13, 2: Ipolit, VI, 39-40;Predica valentinainå, XI, 2, 42-44; Epifanie, Panarion,34, PG 41 (584).

d. råscumpårarea (cf. Irineu, 1, 21, 3; Frg., 22,5;Evanghelia Adevårului, I, 3, 34, 30, 34; 42, 17-43, 24;Ipolit, VI, 41-42; Tratul Tripartit, I, 5, 124-125 sq).


e. syzygia (cf. Frg. 64; Irineu, 1, 6, 4: Ipolit, VI, 32,4;Heracleon, Frg., 15-18; Evanghelia dupå Filip, 31, 55,122 (cuprinde cele cinci sacramente); Strom., IV, 89,2;Tratatul Tripartit, 135, 1 sq; Adv. val., 30, 3).

299. cf. Pistis-Sophia, pp. 155-156; vezi ¿i W. Bousset,Val., p. 856; I. P. Culianu, Experien¡e, 129-133.

300. „baia“ (cf. Ef. 5, 26; Tit 3,5; Iustin, Dialog cu iudeulTrifon, CXLI, Apologia I, 61-62).

301. cf. ¿i Evanghelia Adevårului, I, 3, 22, 14-16: „Cel ceare gnoza ¿tie astfel unde vine, de unde ¿i încotromerge“.

302. gnosis/genesis provin din aceea¿i familie lexicalå(cf. A. Bailly, op. cit., pp. 403-405), înså au sens diferitldacå gnoza exprimå scientia rerum supernarum (cf.R. Massuet, stud. cit., PG 7, col. 51), na¿terea (genesis)este o înclina¡ie cåtre påmânt (epi gen neusis - cf.Plutarh, apud I. P. Culianu, Experien¡e, p. 119); tianagenesis: gnosis; vezi ¿i Origen, Contra lui Celsus,III, 43; Plotin, Enneades, 1, 8, 13.

303. cf. Frg., 22,2.305. cf. Strom., IV, 89,2; Ecloge profetice, 14.306. Aici, „pecetea“ are un sens spiritual, nu unul al

înrobirii ca în Pistis-Sophia, p. 155; despre pecete, vezi¿i Clement Romanul, A II-a Epistolå cåtre Corinteni, VIII,6 (ed. cit.); Clement Alexandrinul, Ecloge, 12; F.Sagnard, Extraits, Appendice, p. 229 sq.

307. cf. Frg., 76,3; despre invocare (epiclezå) la MarcuMagul ¿i al¡i gnostici vezi N.I. Popovici, Epiclezaeuharisticå, Sibiu, 1933, pp. 87-88; 160-166.

308. cf. Clement Alexandrinul, Ecloge, 29; despre nume,cf. Evanghelia Adevårului, 38, 6-40, 29; vezi ¿i C.I.K.Story, op. cit., pp. 33-38.

309. cf. Pistis-Sophia, pp. 12, 24 sq (Tridynamos); trias îngândirea ortodoxå apare pentru prima datå la Teofil(Cåtre Autolic, II, 15); apoi Ipolit, Contra lui Noet, 14, PG,


10; Clement, Strom., V, 103,1; detalii vezi G. L. Prestige,op. cit., pp. 93-94; R. Braun, op. cit., pp. 155-157.

310. cf. Frg., 15,1; 86, 1-2; Clement Alexandrinul, Ecloge, 24.311. fragmente paralele ¿i în Ecloge, 7-8, 25-26.312. cf. Frg., 14, 1-3.313. cf. Frg., 77; Pistis-Sophia, pp. 155-156; Recognitiones

(Clementines), IV, 32, PG 1.314. cf. Ped., II, 19, 4.315. cf. Iustin, Apologia, I, 66; Narsai de Nisibe, Omilia

XVIIl XXI în R.H. Connolly, The liturgical homilies ofNarsai, TS 8/1, Cambridge, 1909; vezi ¿i R. Seeberg,op. cit., pp. 305-508.

316. cf. Frg., 22,4-6; 26,1; 31,3; 43,4; 86,2.317. cf. Ped., I, 51,1; II, 10, 1; Tertulian, De baptismo, 4.318. cf. Ecloge, 7.319. cf. Frg. 2 a lui Valentin (în Strom., II, 114, 3-6); Ecloge, 7.320. Tertulian, De baptismo, 20; vezi ¿i M. Steiner, op.

cit., pp. 35-36.321. cf. Frg., 22,5.322. vb. saleuo (fig. a clåtina, a zdruncina, a nelini¿ti, a fi

nelini¿tit/trist) are aici acela¿i sens cu vb. peirao(a ispiti); vezi Iustin, Dialog cu iudeul Trifon, CIII; M.Steiner, op. cit., p. 37.

323. Tertulian, De baptismo, 20.324. cf. Frg., 75,2.325. Tertulian, De baptismo, 5.326. Frg., 77,3.327. cf. Frg., 72,2.328. cf. Clement Alexandrinul, Ecloge, 24: „Cât noi eram

påmânte¿ti (choikoi) eram ai Cezarului. Cezarul esteArhontele vremelnic (proskairos - cf. ¿i Heracleon, Frg. 40).

329. cf. Frg., 22, 4-6; 31,3; 43,4; 82,1.330. vezi ¿i F. Sagnard, Extraits, Appendice F., p. 235 sq.331. cf. Frg., 12,2; Clement Alexandrinul, Ipotipose 1/

24; idem, Cel bogat se va mântui, 23,3 PSB 4.

Bibliografie selectivå

Autori antici:

Adamantius, De recta Deum in fide, PG 11.Arnobiu de Sicca, Adversus nationes, PL 5.Atenagora Atenianul, Solie pentru cre¿tini, PG 6.Bardesane, Liber legum regionum, PSyr 2,

Paris, 1907.Clement Alexandrinul, Fragmente din Theodot,

PG 9; GCS 17/3 (ed. O Stählin Leipzig, 1903; SCh23 (ed. F. Sangard), Paris, 19702.

idem, Stromate, trad. de D. Fecioru, PSB 5,Bucure¿ti, 1982.

Epifanie de Salamina, Panarion, PG 41.Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascå, trad.

de T. Bodogae, PSB 13, Bucure¿ti, 1987.Fotie, Bibliotheca, PG 103.Heracleon, Comentarii la Evanghelia dupå

Ioan, în The Fragments of Heracleon, ed. A. E.Brooke, TS 1, 4, London, 1891.

Ipolit de Roma, Philosophoumena, PG 16/3;GCS 16 (ed. P. Wendland), Leipzig, 1916.

Irineu de Lugdunum, Adversus haereses, PG 7;SCh 263-264 (ed. A. Rousseau ¿i L. Doutreleau, LivreI), Paris, 1979.

Lactan¡iu, Divinae Institutiones, PL 6.Metodiu de Olimp, Despre liberul arbitru, trad.


de C. Corni¡escu, PSB 10, Bucure¿ti, 1984.Nag-Hammadi Codices, în The Nag-Hammadi

library in English, ed. J.M. Robinson,San-Francisco,19882.

Origen, Comentariu la Evanghelia dupå Ioan,PG 13; Din Comentariul la Evanghelia dupå Ioan,trad. de T. Bodogae, PSB 7, Bucure¿ti, 1982.

idem, Contra lui Celsus, trad. de T. Bodogae,PSB 9, Bucure¿ti, 1984.

idem, Despre principii, trad. de T. Bodogae, PSB8, Bucure¿ti, 1982.

Philastru, Liber de haeresibus, PL 12.Pistis-Sophia, Ouvrage gnostique de Valentin,

traduit du copte en français avec une introductionpar E. Emélineau, Paris, 1895;

Pistis-Sophia, Literally translated from the Copticby G. Horner. With an introduction by F. Legge,London, 1924; Ein gnostisches Originalwerk desdritter Jahrhunderts aus dem koptischen übersetz,Leipzig, 1925.

Plotin, Contra celor ce zic cå Demiurgul lumiieste råu ¿i cå lumea este rea (Contra gnosticilor), înEnnéades, 2, ed. E. Bréhier, Paris, 1924.

Ptolemeu, Scrisoare cåtre Flora, în Panarion, 33,3-7, PG 41; Sch 24 (ed. G. Quispel), Paris, 1949(bis, 1966).

Tertulian, Adversus valentinianos, PL 2; SCh280-281 (ed. J.C. Fredouille), Paris, 1980.

idem, De carne Christi, PL 2; SCh 216-217 (ed.J. P. Mahé), Paris, 1975.

idem, De praescriptione haereticorum, PL 2; PSB3 (Trad. de N. Chitescu), Bucure¿ti, 1981.


Ps. Tertulian, De praescriptione haereticorum(seu Adversus omnes haereses), PL 2.

Theodoret de Cyr, Compendium haereticarumfabularum, PG 83.

Autori moderni:

Amélineau E., Essai sur le gnosticisme égyptien,ses développements et son origine égyptienne,Paris, 1887.

de Andia Y., Incorruptibilité et divinisation del’homme selon Irénée de Lyon, Paris, 1986.

Bardenhewer O., Geschichte der altkirlichenLiteratur, t. I, Freiburg, 1913.

Bardy G., Clément d’Alexandrie2, Paris, 1926.Baumstark A., Geschichte der syrischen

Literatur, Bonn, 1922.Baur F. Chr., Die christlichen Gnosis oder

christliche Religions-philosophie in ihrer geschichtlichenEntwicklung, Tübingen, 1835 (Darmstadt, 19672).

Bigg Ch., The Christian Platonists of Alexandria,Oxford, 1913.

Bousset W., Die Religion des Judentums inspäthellenistischen Zeitalter3, hgg. H. Gressmann,Tübingen, 1966.

idem., Kyrios-Christos, Geschichte desChristusglaubens von den Anfängen des Christentums bisIreneus, Göttingen, 1921.

idem., Hauptprobleme der Gnosis, Göttingen,1907.

Braun R., Deus Christianorum, Recherches surle vocabulaire doctrinal de Tertullien, Paris, 1962.

Bréhier E., Histoire de la philosophie6, Paris, 1991.


idem., Les stoiciens, textes, ed. sous la directionde P.M. Schuhl, Paris, 1962.

Brun J., Le stoicisme6, Paris, 1972.Bullard R.A., The Hypostasis of Archons, The

coptic text with translation and commentary. Witha contribution by M. Krause, PTS 10, Berlin, 1970.

Bultmann R., Theologie des Neuen Testaments9,Tübingen, 1984.

Coman I. G., Patrologie, 3 vol., Bucure¿ti, 1982- 1988.

idem., „ª i Cuvântul trup S-a fåcut“, Hristologie ¿imariologie patristicå, Timi¿oara, 1993.

Coto¿man Gh., Geneza arianismului, Caransebe¿,1940.

Culianu I.P., Experien¡e ale extazului, trad., deD. Petrescu, Bucure¿ti, 1998.

idem., Gnozele dualiste ale Occidentului, trad.de Th. Petrescu, Bucure¿ti, 1995.

idem., Psihanodia, trad. de M. Ne¡, Bucure¿ti,1997.

Danielou J., Simbolurile cre¿tine primitive,trad. de A. Opric, ¿i E.A. Ieremia, Timi¿oara, 1998.

Delcourt M., Hermaphroditos, Mituri ¿i rituriale bisexualitå¡ii în Antichitatea clasicå, trad. de L.Zoica¿, Bucure¿ti, 1996.

de Faye E., Gnostiques et gnosticisme, Paris,1925.

de Faye E., Introduction à l’étude du gnosticismeau II-e et III-e siècle, Paris, 1903.

Fedou M., Christianisme et religions paiennesdans le Contre Celse d’Origène, Paris, 1988.

Frenkian A. M., Les origines de la théologienégative de Parmenide à Plotin, Bucure¿ti, 1943.


Gnosis., ed. B. Aland, Festschrift für H. Jonas,Göttingen, 1978.

Gunther J.J., St. Paul’s opponents and theirbackground, A study of apocalyptic and jewishsectarian teachings, NTS XXXV, Leiden, 1973.

von Harnack A., Die Chronologie der AltchristlichenLiteratur bis Eusebius, 2 vol., Leipzig, 1897-1904.

idem., Lehrbuch der Dogmengeschichte3, t. 1,Freiburg und Leipzig, 1894.

Heinrici G., Die valentinianische Gnosis unddie heilige Schrift, Berlin, 1871.

Hilgenfeld A., Die Ketzergeschichte desUrchristentums, urkundlich dargestellt, Leipzig,1884 (Darmstadt, 1966).

Holroyd S. The elements of gnosticism, Dorset,1994.

Jonas H., Gnosis und spätantiker Geist3 I, Diemytologische Gnosis, Göttingen, 1964.

Jonas H., The Gnostic Religion, Boston, 19703.Klijin I. J., The Acts of Thomas, Introduction,

text, commentary, NTS V, Leiden, 1962.Lebreton J., Histoire du dogme de la Trinité,

tom. 2, De Saint Clement à Saint Irénée, Paris, 1928.Leisegang H. Die Gnosis, Leipzig, 1924.Lietzmann H., Geschichte der Altenkirche, t. 1,

Berlin und Leipzig, 1932.Matter J., Kritische Geschichte des Gnosticismus,

2 vol., trad. de Ch. H. Dörner, Heilbronn, 1844.Quasten J., Patrologia, t. 1, Roma, 1980.Quispel G., Gnosis als Weltreligion, Zürich,

1951.Pagels E., The Gnostic Gospels, London, 1979.Peters F. E., Termenii filosofiei grece¿ti, trad.

de D. Stoianovici, Bucure¿ti, 1993.


Pétrement S., A. Separate God, The ChristianOrigins of Gnosticism, trad. de C. Harison, San-Francisco, 1990.

idem., Eseu asupra dualismului la Platon,gnostici ¿i maniheeni, trad. de I. Munteanu ¿i D.O.Murgu, Bucure¿ti, 1996.

Pouderon B., Athénagora d’Athènes, Philosophechrétiene, Paris, 1989.

Prestige G. L., God in patristic Thought3, London,1964.

Puech A., Histoire de la litterature grequechrétienne, tom., 2, Paris, 1928.

Puech H. Ch., En quê te de la Gnose, I, La Gnoseet le Temps, Paris, 1978.

Rudolph K., Gnosis und Gnostizismus, Darmstadt,1975.

Scopello M., Les gnostiques, Paris, 1991.Spanneut M., Permanence du Stoicisme, De

Zénon à Malraux, Gembloux, 1973.Story C.I.K., The Nature of Truth in The Gospel

of Truth and in the writings of Justin Martyr, NTSXXV, Leiden, 1970.

Tardieu, M., Dubois J. D., Introduction à lalitterature gnostique, I, Collections retrouvées avant,1945, Paris, 1986.

Vlådu¡escu Gh., Filosofia primelor secolecre¿tine, Bucure¿ti, 1995.

idem., O enciclopedie a filosofiei grece¿ti, vol.1, A-C, Bucure¿ti, 1994.

Wendland P., Die Hellenistisch-römische Kulturin ihren Beziehungen zum Judentum und Christen-tum4,Tübingen, 1972.

Zelle E., Grundriss der Griechischen Philosophie,Leipzig, 1928.

Cuprins

1. Eisagogica............................................5

2. Fragmente din Theodot ¿i din ¿coala numitå „orientalå“ în vremea lui Valentin (trad. rom).......................27

3. EK TWN QEODOTOU KAI THS

ANATOLIKHS KALOUMENHS

DIDASKALIAS KATA TOUS

OUALENTINOU CRONOUS EPITOMAI........69

4. Note la Eisagogica..............................103

5. Note la traducerea româneascå..........117

6. Bibliografie selectivå..........................161

La Editura PAIDEIA au apårut :

HomerOdysseia

Iliada

AristotelMetafizica A-E

Despre Pythagora ¿i pythagoreiFragmente

Sfântul IeronimDialog împotriva luciferienilor

vor apårea :

TeofrastMetafizica

Gh.Vlådu¡escuCum mureau filosofii greci

AristotelPolitica

ParmenideFragmente

Émil BenvenisteVocabularul institu¡iilor indo-europene

CiniciiFragmente

Aram M.FrenkianDoxografii greci