Anul LXVIII Arad, 5 Martie 1944 Nr. K)

CA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

K e a a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a j A P A R E D U M I N E C A A B O N A M E N T E :

AR, \ D , STR. E M Î N E S C u I 8 j Reda -tor.> P r . I l a r i o n V . F e l e a P e n t r u 1 a n 3 o o L e i ; 6 l u n i i 5 o L e i

LECTURI DUHOVNICEŞTI P o s t u l P a ş t i l o r e s t e c u o s e b i r e v r e m e a s u ­

f l e t u l u i ş i a p o c ă i n ţ i i l ă u n t r i c e . A ş e z a t d e B i ­s e r i c ă î n e p o c a p r i m ă v e r i ' ' , c â n d f i r e a î n c o n -j u r â t o a r i s e t r e z e ş t e I a v i a ţ ă , e s t e u n i s d e i a n m a i m u l t p e n t r u î n o i r e a v i e ţ i i ş i s p o r i r e a p i p e r i ­l o r d i v i n e d i u no'.. I n e p o c a a c e a s t a , s p r e -deose ­b i r e d a î n t r e g u l a n , p e n t r u c r e ş t i n a i p r a c t i c a n t viat - l s u f l e t e a s c ă a t i n g e î n ă l ţ i m i l e t r ă i r i l o r v i e ţ i i r e l i g i o a s e .

A m b i a n ţ a n a t u r i i c a r e î n v i e s u b c ă l d u r a r a z e l o r d e s o a r e , a t m o s f e r a v i e ţ i i d e f a m i l i e c u p r e o c u p ă r i m a i s o b r e , p r a c t i c a p o s t u l u i m ă c a r î n a n u m i t e z i l e , e f o r t u l p e r s o n a l p e n t r u o -v ia ţă mA c u r a t ă ş i s f i n t e l e - s l u jbe a i a B i s e r i c i i o u a c c e n t e d u i o a s e p e n t r u p o c ă i uţă , s u n t c a d r e m o r a l e p : n t i - u p r o g r e s u l m o r a l a l f t i n ţ e i o m e n e ş t i .

I n t e n s ' f i c â r i i v i e ţ i i r e l i g i o a s e ş i s p o r u l u i m r a l a l c r e d i n c i o ş i l o r , t r e b u e s ă p r e m e a r g ă pildâ* ş l î n d e m n u l p ă s t o r i l o r c a r i , p r i n g r a i u l s c r i p t u r i l o r s f i n t e , s e s t r ă d u e s c î n t r u a c e a s t a .

D e a c e e a , v r e m e a p ă r e s i m i l o r t r e b u e s o ­c o t i t ă c a o e p o c ă a m e d i t a ţ i i l o r ş i a l e c t u r i l o r m a i i n t e n s e , c a ' a s t f e l s u f l e t u l î m b o g ă ţ i t c u m i r e a s m a c e t a n i i l o r ş i g â n d u r i l o r m a i î n a l t e s ă i n f l u l n ţ e z e ş i p e c r e d i n c i o ş i î n t r u î n t ă r i r e a ş i i n o f r e a s u f l e t u l u i .

C â n t a r e a B i s e r i c i i n e s p u n e c ă „ a c u m a s o s i t v r e m e a c a r e s f i n ţ e ş t e p e to ţ i" , d e c i „ I a ­p ă d ă o s u f l e t e s o m n u l l a n e v i r i i ş i a p r i n d e f ă c l i a c e a l u m i n o a s ă a p o c ă i n ţ i i ş i i e ş i a c u m d i n g r i -j ; ' e v i e ţ i i bu< t i r â n d u - t e , s p r e î n t â m p i n a r e a m i ­r e l u i c e l u i f ă r ă d e m o a r t e " ( O c t o i c h , g l a s 1). D e a s e m e n e a s u n t e m î n d e m n a ţ i s ă n e d e s c h i ­d e m a u z u l s p r e g l a s u l c a r e n e s p u n e : „ T r e -z e ş t e - t e , p r i v e g h e a z â , s u s p i n ă , l â c x i i n e a z ă , p r i n p o s t l a p ă d ă t o a t ă s a r c i n a p ă c a t u l u i s u f l e t e , c a p r i n c ă l d u r o a s ă p o c ă i n ţ ă s ă s c a p i d e f o c ş i c u p l â n g e r e p e n t r u p a t i m i s ă r u p i h a i n a c e a d e j a l e , l u s n d v e s t m â n t u l c e l d u ? m e z e e s c " ( T r i o d , s ă p i . I d i n p o s t ) .

I n d e o s e b i n e v o m p l e c a i n i m a ş i g â n d u l pe p a g i n i l e s f i n t e a l e S c r i p t u r i l o r d u m n e z e e ş t i

p e n t r u a n e î n t ă r i s u f l e t u l ş i a n e a d u n a î n p o t i r u l i n i m i i m i e r e a î n v ă ţ ă t u r i l o r m â n t u i t o a r e , s p r e a î n ă l ţ a c u g e t e l e ş i s â m ţ e m i n t e l e c r e d i n ­c i o ş i l o r s p r e p o c ă i n ţ ă ş i c u r ă ţ i r e s u f i e t e a s c ă . P a g i n i l e p r o o r o c i l o r I s a i a , c u c a p . 33, 35, 40 , 4 3 ; I e r e m i a 3, 9, 14, 2 3 ; l e z e c h i i l 18, 34, 3 7 ; O s i e 6, 1 4 ; l o n a , M i h e e a , Z a h a r i a ş i î n d e o s e b i c u v i n t e l e Legi i c e l e i n o i , — c a r e s 'ar p u t e a c o n ­c e n t r a î n p o s t î n j u r u l v e r s e t u l u i : „ F i ţ i d e s ă ­v â r ş i ţ i p r e c u m ş i T a t ă l v o s t r u c e l d i n c e r i u r i d e s ă v â r ş i t e s t e " ( M i . 5, 48) , - s u n t m ă r g ă r i t a r e c a r i o d a t ă c u b o g ă ţ i a i n i m i i p e c a r e o î n g r i j e s c , r e v a r s ă în s u f l e t e a p e l e c a r i p o t o l e s c s e t e a ş i î n t ă r e s c p u t e r i l e d?. v i a ţ ă a l e f i i n ţ e i o m e n e ş t i î n g r e u i a t ă d e m u l ţ i m e a n e c a z u r i l o r ş i a s p r i m e a v r e m u r i l o r .

V o i n d s ă î n ă l ţ ă m d e v o t a m e n t u l ş i r â v n a a p o s t o l i c ă î n t r u î m p l i n i r e a s f i n ţ i t e i s l u j b e a p r e o ţ i e i n o a s t r e , î n m i j l o c u l a c e s t u i v e a c a l „ î n f r i c o ş a t u l u i j u d e ţ " c u c a r e a m f o s t n ă p ă s t u i ţ i , d o r u l i n i m i i d u p ă p r i n d e r e a p u t e r i l o r , n e v a î n d r u m a c u g e t u l s p r e h a m b a r u l d u h o v n i c e s c c l c ă r ţ i i sf I. H r i s o s t o m „ D e s p r e p r e o ţ i e " , p e n ­t r u a p r i v i , c a într*o o g l i n d ă , c h i p u l s p r e c a r e t r e b u e s ă n ă z u i a s c ă s u f l e t u l p r e o ţ e s c . S ă r e ţ i ­n e m d i n e a n u m a i c u v i n t e l e : „ D e ş i p r e o ţ i a s e s ă v â r ş e ş t e p e p ă m â n t , a r e î n s ă d e m n i t a t e a l u c r u r i l o r c e r e ş t i . Căc i n u î n g e r u l , o m u l , a r ­h a n g h e l u l o r i v r e o a l t ă p u t e r e f ă c u t ă , c i î n s u ş i D u h u l s f â n t a î n f i i n ţ a t - o . î n c ă ş i p e c e i c e p e ­t r e c î n t r u p i - a f ă c u t s ă s ă v â r ş e a s c ă s l u j b a î n g e r i l o r " ( C a r t e a III, C a p . I V . ) . P e n t r u a p r i n ­d e r e a d a r u l u i pe c a r e l - a m p r i m i t p r i n p u n e r e a m a c i l o r a r h i e r e u l u i , n e v o m o r i a n t a s t r ă d a n i i l e d u p ă e x p e r i e n ţ a ş i r o a d e l e p ă s t o r i r i i s u f l e t e ş t i a l e v r e d n i c i l o r n o ş t r i î n t â i s t ă t ă t o r i î n s l u j b a p r e o ţ i e i ş i a p o p o r u l u i .

O v i a ţ ă d e m u n c ă p r e o ţ e a s c ă , p e t e r e n , c u t o a t e b u c u r i i l e , î n c e r c ă r i l e ş i a m ă r ă c i u n i l e e i , s e g ă s e ş t e c o n c r e t i z a t ă î n c a r t e a p l i n ă d e e x ­p e r i e n ţ ă p a s t o r a l ă ş i d e î n d r u m ă r i p e n t r u v i a ţ a m o r a l ă a c r e d i n c i o ş i l o r a r ă p o s a t u l u i p r o t o p o p

V a s i l e G a n : „ M e m o r i i l e u n u i d u h o v n i c " , a p ă r u t ă î n v o l u m î n 1928. A c e a s t ă c a r t e d e c ă p ă t â i u p e n t r u o r i c i n e c a r e î n t r ă î n c i n u l p r e o ţ e s c , c u ­p r i n d e f r ă m â n t ă r i l e u n u i s u f l e t d e p r e o t d e v o t a t ş i î n ţ e l e p t , c a r e a g ă s i t c ă i l e c e l e m a i p o t r i v i t e î n t r u d e s l e g a r e a g r e u t ă ţ i l o r î n t â m p i n a t e c u p ă s t o r i r e a c r e d i n c i o ş i l o r n o ş t r i . A l ă t u r i d e a c e a ­s t a , v o r f a c e s l u j b ă b u n ă p e n t r u s p o r i r e a p u t e ­r i l o r s u f l e t e ş t i ş i a i t e c ă r ţ i l u a t e d i n c â m p u l l a r g a l m u n c i i p a s t o r a l e . S p r e e x e m p l u : p r . G r . P e t r o v : „ U n p ă s t o r m o d e l " î n t r a d . E p . N i c o d t m ; Ch. M. S m e i d o n : „ A d e v ă r a t u l p r e o t " î n r o m . d e I. G r . O p r i ş a n ş i P o t a p e n c o : „In s l u j b ă a d e ­v ă r a t ă " . D i n t o a t e a c e s t e a c u l e g â n d s e m i n ţ e s u f l e t e ş t i , v o m a d a u g e n o u ă î n d e m n ş i c ă l d u r ă p e n t r u î m p l i n i r e a c u s u f l e t a m i s i u n i i s f i n t e î a m i j l o c u l p o p o r u l u i .

D a r m a i p r e s u s d e t o a t e , s u f l e t u l p r e o ţ e s c , î n v r e m e a p o s t u l u i , t r e b u e s ă a i b ă p e c â t e s t e c u p u t i n ţ ă ş i o v i a ţ ă l ă u n t r i c ă d e g â n d i r e la s i n e î n s u ş i , d e e v l a v i e p r o p r i e . A c e a s t ă a t m o ­s f e r ă d e s i l i n ţ ă p e r s o n a l ă , n u s e p o a t e î n t r e ţ i n e d e c â t u a d â n c i r e a î n g â n d u r i l e d u h o v n i c e ş t i d e s m e r e n i e ş i c u r ă ţ i e s u f l e t e a s c ă . O a s t f e l d e l e c t u r ă n e p u n l a î n d e m â n ă „ O m i l i i l e D u h o v ­n i c e ş t i " a l e sf. M a c a r i e E g i p t e a n u l , t r a d u s e d e p ă r C i c e r o n e l o r d ă c h e s c u . „ G ă s i m î n o m i l i i l e d u h o v n i c e ş t i , s p u n e t r a d u c ă t o r u l , a t â t e a f i g u r i ş i i m a g i n i , c u m l a p u ţ i n i s c r i i t o r i s e p a t î n t â l n i ş i e l e n e t r a n s p u n î n a c e a l u m e a d u h u l u i , d i n c a r e c r e ş t i n i s m u l ş i - a f ă c u t c e a m a i n o b i l ă m â n d r i e " . T e r m i n ă m a c e s t e m o d e s t e c r e i o n ă r i ş i p r e o c u p ă r i s u f l e t e ş t i d i n p o s t u l P a ş t i l o r c u u n e x t r a s d i n c a r t e a d e m a i s u s :

„ P r e c u m a l b i n a l u c r e a z ă î n a s c u n s f a g u r e l e d e ş t i u b e i u , t o t a ş a ş i h a t u l l u c r e a r ă d r a g o s t e a î n m o d t a i n i c î n i n i m i ; s c h i m b ă a m ă r ă c i u n e a î n d u l c e a ţ ă , a s p r i m e a î n l u c r u n e t e d D u p ă c u m u n a r g i n t a r ş i s c u l p t o r , c â n d p r e g ă t e ş t e o p l a c ă î n re l i e f , a s c u n d e , î m p a r t e d i f e r i t e f i g u r i d e a n i m a l e , p e c a r e l e l u c r e a z ă ş i a b i a l a s f â r ş i t u l l u c r ă r i i s a l e l e s c o a t e l a i v e a l ă , t o t a s t f e l ş i D o u n i i , a d e v ă r a t u l a r t i s t , ş l e f u e ş t e şt r e î n o e ş î e i n i m i l e n o a s t r e î n a s c u n s , p â n ă c e e.<e i e s d ! n t r u p . A b i a a t u n c i s e a r a t ă p u t e r e a s u f l a t u l u i . Ce i c e p r e g ă t e s c v a s e c u r e l i e f u r i d e a n i m a l e , f a c m a i î a i â i u n m o d e l d e c e a r ă , a p o i î l t o a r n ă d u p ă f o r m a f ă c u t ă , a ş a fe l c ă l u c r a r e a e s t e t i p u l f i d e l a l m o d e l u l u i . L a f e l ş i p ă c a t u l , c e e s t e d u h , a r e u n c h i p c e s e t r a n s f o r m ă î a m o l i e f o r m e . D a r s i o m u l c e l d in l ă u u t r u e s t e t o t o f i i n ţ ă v i e ţ u i t o a r e c u c h i u ş i î n f ă ţ i ş a r e . O m i! d i n a f a r ă n u - i d e c â t o g l i n d ă a c e l u i d i n l ă u n ' r u . Ei e s t e u n v a s m a r e ş i s c u - a p . p a n t r u c ă d i n t o a t e c r e a t u r i l e , n u m a i î n t r ' â n s u l a a f l a t p l ă ­c e r e Du n i e z e u . G â n d u r i l e b u n e a l e s u f l e t u l u i s u n t a s e m e n e a p i e t r e l o r s c u m p e ş i m ă r g ă r i t a ­r e . o r ; î n s ă g â n d u r i l e n e c u - a t e s u n t p l i n e d e o a s e d e m o r ţ i , d e t o a t ă n e c u r ă ţ e n i a " ( o j . c i t p a g . 109) . P r . L . D A V I D

împărăţia lui Dumnezeu Omul a c ă u t a t î n t o t e a u n a ca prin min t ea sa să

des luş iască firea şi sensu l lucrurilor şi n a t u r a cu făp­turi le sa le . D e a c e e a nu e de mira re că omul g reşeş te foarte a d e s e a în definiţia p e care el o d ă lucrurilor şi tu tu ror celor ce-1 înconjoară, p e n t m c ă min t ea o m u ­lui e s t e a ş a de mărgini tă . Crezând că el c u n o a ş t e totul , d a c ă a re noţ iuni le a c c e p t a t e d e l u m e — ca re e s t e şi e a mărg in i tă — pen t ru în ţe lesu l unu i lucru, omul se m u l ţ u m e ş t e cu a t â t n u m a i şi nu-ş i d ă s e a m a că a c e s t e noţ iuni sun t n u m a i cuv in t e şi n u m e cu cari facem cunoş t in ţă îna in te de a c u n o a ş t e n a t u r a lucru­rilor. Obişnui t din copilăr ie să p u n ă cuv in te le în lo­cul lucrurilor, omul se m u l ţ u m e ş t e cu s imple noţ iuni , cu cuv in te , fără ca să c a u t e să s t r ăba t ă în în ţe lesu l lor. Nu î n t o t d e a u n a în ţe lesul l ega t de un a n u m i t cu­v â n t c o r e s p u n d e natur i i a d e v ă r a t e a obiectului , căci c u v â n t u l — gol în s ine — nu v o r b e ş t e desp re ce este obiec tu l în rea l i ta te , ci d e s p r e cum ni-l închipuim noi .

A ş a se î n t â m p l ă omului şi cu n o ţ i u n e a care în Evanghe l i e se n u m e ş t e împărăţia lui Dumnezeu. N o ­ţ i unea o cunoaş t e f iecare. D e copil, din rugăc iunea că t re D o m n u l u n d e z i c e : „Vie î m p ă r ă ţ i a Ta" . Din şcoală , de la orele de religie, u n d e se v o r b e ş t e foarte des desp re împă ră ţ i a lui D u m n e z e u . O c u n o a ş t e din b iser ică ascu l t ând Evanghe l i a în care , iarăşi , e s t e v o r b a — a p r o a p e de f iecare d a t ă — de a c e a s t ă îm­pă ră ţ i e . In sfârşit o c u n o a ş t e din năzu in ţ a sufletului spre a c e a s t ă împără ţ i e a lui D u m n e z e u .

Totuşi , m in t ea o m e n e a s c ă nu o p o a t e p r icepe şi defini In în ţe legerea omului , împă ră ţ i a lui D u m ­n e z e u a re sensul obişnui t d e î m p ă r ă ţ i e p ă m â n t e a s c ă , ad ică o împără ţ i e de pe p ă m â n t . A d e v ă r u l e s t e însă a l t fe l : î m p ă r ă ţ i a cerurilor e s t e împă ră ţ i a adevă ru lu i e tern, împă ră ţ i a binelui , î m p ă r ă ţ i a păci i . E a p o a t e să ­lăşlui pe p ă m â n t , fără însă a fi p ă m â n t e a n ă . „Pă­m â n t e a n " î n s e a m n ă c e v a mărgini t , c e v a t recător , iar împără ţ i a Iui D u m n e z e u es t e veşn ică . Cei ce sun t vrednic i d e a c e a s t a o vo r dobând i , p e n t r u c ă Mântu i ­torul Hr is tos a zis : „ Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă dela întemeierea lumii" (Matei 25, 34) . Dar prin a c e a s t a s 'ar pă rea să ne con t raz icem cu rugăc iunea în ca re cerem : „Vie împără ţ i a T a " . Cuvin te le a c e s t e a din u r m ă nu t r ebue lua te în alt sens decâ t că noi ce rem să se să lăş lu iască întru noi î m p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u , să se să lăş lu iască , deoa rece noi — deş i năzu im spre e a — nu o pr imim în suflete .

Şi împără ţ i a lui D u m n e z e u v a ven i a tunc i c â n d în t r eaga noas t r ă ac t iv i t a t e o să fie p ă t r u n s ă de spi­ritul Evanghel ie i , c â n d . t o a t ă v i a ţ a noas t r ă v a cores ­p u n d e adevăru lu i d u m n e z e e s c , când iub i rea n o a s t r ă v a fi a d ă p a t ă dela isvorul iubirii lui Hris tos . Şi v a fi a t u tu ro ra care a ş t e a p t ă să b i ru iască adevă ru l şi b i ­nele , a tu tu rora care „flămânzesc şt însetoşează de

îNr. 10 5 Mart ie i y , 4

dreptate" (Matei 5, 6) . D e a c e e a omul t r e b u e să se pocăiască şi s ă c a u t e să i acă n u m a i b ine le . Din rău se na ş t e to t rău, iar a d e v ă r a t a fericire i svoreş te din Iubire şi din bunătate. Căci împă ră ţ i a lui D u m n e z e u es te în noi, d a c ă e s t e cupr insă şi p ă t r u n s ă de inimile noas t re . Şi d a c ă ea e s t e în noi, a tunc i e s t e şi în afară de noi. Pen t ru a c e a s t a a s t r igat Ioan : „Po-căiţi-vă!"—pentru a c e a s t a a l ăsa t l isus Hris tos p o ­r u n c ă : „Pocăiţi-uă!" (Matei 3, 2 ; 4, 17), căci n u m a i prin pocă in ţ ă şi prin bo tez se p o a t e dobând i î m p ă ­răţ ia c e r e a s c ă : „de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dum­nezeu" ( Ioan 3 , 5) . Iar n a ş t e r e a a c e a s t a o p r imeş t e omul prin bo tezu l cu Duh Sfânt, (bo tezu l p e care-1 face Mântui torul ) care impl ică pocă in ţa . In cazul a-ces ta n e p u t e m d a s e a m a că p e p ă m â n t p o a t e să fie şi o a l tă v i a ţ ă în ca re să p r imeze b ine le şi adevă ru l , iubi rea şi p a c e a . Iar d a c ă omul şi-ar t ră i astfel v i a ţ a nu s 'ar m a i c u n o a ş t e p u t e r e a răului (d iavolului ) , ci s 'ar s imţi inf luienţa b inefăcă toare a iubirii c reş t ine .

Prin cuv in te le lui Ioan Boteză toru l şi a le Mân­tui torului : „Pocă i ţ i -vă că s 'a ap rop ia t împă ră ţ i a lui D u m n e z e u " (Matei 3, 2 ; 4, 17), t r e b u e să în ţe legem că oameni i nu sun t accesibi l i pen t ru v i a ţ a aces te i împără ţ i i . Ei t r e b u e să fie reînoiţ i , desăvârş i ţ i , prin i svorul d e v i a ţ ă al iubirii evanghe l ice , pr in b u n ă t a t e a a d u c ă t o a r e de pace , pr in năzu in ţa sp re adevă r , căci „de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 3). I isus nu a ven i t în l u m e ca prin minuni le Sale să u i m e a s c ă lumea , ci cu exemplu l vie ţ i i Sale să a d u c ă inimile la împă ră ţ i a lui D u m n e z e u , să s u p u n ă v i a ţ a omului v o ­inţe i Ta tă lu i ce resc . Dar pen t ru a c e a s t a t r e b u e să se facă vo in ţ a Tată lu i , că zice M â n t u i t o r u l : „Nu tot cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, va intra în îm­părăţia lui Dumnezeu, ci numai acela care face voia Tatălui meu din ceruri" (Matei 7, 21) .

Pen t ru ca împă ră ţ i a Iui D u m n e z e u să se p o a t ă în s t ăpân i p e p ă m â n t , t r e b u e ca omul să t r e a c ă prin-t r 'o r enaş t e r e spir i tuală , a ş a ca v a m e ş u l din E v a n ­ghelie, ca re a in t ra t în biser ică un p ă c ă t o s şi a ieşi t m e m b r u al împără ţ i e i lui D u m n e z e u . Că î n v a ţ ă E v a n ­ghel ia : De nu vă îndreptaţi şi nu vă pocăiţi, ca şi vameşul, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu...

Is toria împără ţ i e i iui D u m n e z e u es t e is toria su­fletului o m e n e s c , cu care se confundă. înco l ţeş te în inimi şi dă r o a d e to t în inimi. A ş a cum s p u n e Mân­tui torul : „împărăţia lui Dumnezeu nu va venicusgo-mot din afară. Nici nu se va spune că este aici, sau că este acolo, pentrucâ împărăţia lui Dumnezeu este în voi". A s e m ă n a r e a împărăf ie i lui D u m n e z e u cu să-mănă toru l , ca re s a m ă n ă s ă m â n ţ a în holde , e s t e foarte a d e v ă r a t ă . Şi s ă m â n ţ a împără ţ i e i a fost a r u n c a t ă în lume . Es te însă necesa r „ p ă m â n t b u n " , care să a d u c ă roadă . Căci „aşa e s t e cu î m p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u , c u m es te cu omul care a runcă s ă m â n ţ a în p ă m â a t : omul

P*g. $

d o a r m e şi se scoală , n o a p t e a şi z iua, şi s ă m â n ţ a r ă s a r e -> şi c reş te c u m el nu ş t ie . Căci p ă m â n t u l de la s ine ro ­d e ş t e : în tâ iu paiu, apo i spic, d u p ă a c e e a g râu depl in în sp ic" (Marcu 4, 26-28). Tot a ş a şi c u v â n t u l î m p ă r ă ­ţiei lui D u m n e z e u , r o d e ş t e în tâ i în sufletul omului , apo i îi sch imbă v i a ţ a şi d u p ă a c e e a îl î n v a ţ ă — îi d ă — iubi rea şi b u n ă t a t e a ca s e m n e ale împără ţ i e i lui D u m n e z e u .

Dar oameni i sun t î n t o t d e a u n a o a m e n i ş i d e a c e e a tot ce e o m e n e s c nu le e s t e s t re in . Câ t e o d a t ă îşi a r a t ă t o a t ă josnicia lor, i a r a l teor i par t i c ipă la măr imi spir i tuale . Nu fără m o t i v a numi t Pa sca l p e om decorul şi ruşinea un iversu lu i . Şi d a c ă omu l a r e pos ib i l i ta tea să fie bun, t r e b u e să năzu ia scă s ă a d u c ă la v i a ţ ă s e n t i m e n t e l e b u n e , d a c ă v r e a s ă d o b â n d e a ­scă împără ţ i a lui D u m n e z e u . Iubi rea şi b u n ă t a t e a s e găsesc şi în sufletele pl ine d e „ rău" , da r t r e b u e g ă ­s i te şi d a t e vie ţ i i . Se î n t â m p l ă aici ca şi cu gă ina , ca re c ă u t â n d m â n c a r e prin gunoi , a d a t d e o p ia t r ă s cumpă . In in ima omulu i a m găs i nu o s ingură p ia t r ă s cumpă , ci o m u l ţ i m e d e rare f rumuseţ i . D e a c e e a a şi zis M â n t u i t o r u l : „Căutaţi să nu dispreţuiţi pe ni­meni dintre cei mici". - '

î m p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u cere ca to ţ i s ă fim „o inimă şi un suflet" (Fap te l e Apos to l i lo r 4, 32), căci. n u m a i a ş a pr in dă ru i rea a tot ce e s t e al t ă u s e m e ­nului , prin iubi re , iubi re faţă d e a p r o a p e l e t ă u şi iu ­bire faţă de adevă r , p o a t e d o b â n d i in ima d rep tu l d e a s t ăpân i î m p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u . D a c ă omul n u a r fi „homini lupus", împă ră ţ i a lui D u m n e z e u a r fi cu­noscu tă . Pen t ru a c e a s t a zice I isus Hris tos : „Cel c e v r e a să-mi u r m e z e mie să se l a p e d e d e s ine" - a d i c ă să se d e b a r a s e z e de ins t inc te , şi s ă c a u t e să fie p ă ­t runs d e b u n ă t a t e , d e iubire , d e adevă r , s ă d e v i n ă o fiinţă nouă , spi r i tuală .

A c e a s t a însă nu î n s e a m n ă c ă omu l t r e b u e s ă se d e b a r a s e z e d e toa t e , căci se zice i a r ă ş i : „Tot c e s 'a zidit, s 'a zidit pentru folosinţa şi bucur i a omulu i ; însă nimic din ce s 'a zidit să nu-l stăpânească pe om". Cine afirmă d e s p r e Evanghe l i a lui Hris tos că op re ş t e bucuri i le şi p lăcer i le vie ţ i i omului , nu c u n o a ş t e ade* văru l . Ci bucuri i le p e ca re le a re omul să fie bucur i i n e p ă m â n t e ş t i . Căci zice Evanghe l ia tu tu ro r celor o s ­teni ţ i şi î m p o v ă r a ţ i că vo r lua pa r t e la bucur i a c e a ma i complec t ă (Matei 11 , 28) . Iar la Cina c e a d e t a ină I isus v o r b e ş t e a s t f e l : „Acestea am grăit vouă ca bucuria mea între voi să rămână şi bucuria voastră să fie deplină" ( Ioan 15, 11). Iar d a c ă în E v a n g h e l i e se v o r b e ş t e de m u l t e ori d e c rucea suferinţei , d e ine ­v i t ab i l i t a tea necazur i lor ce-i a ş t e a p t ă p e u rmaş i i lui Hris tos , t o a t e a c e s t e a sun t lucruri car i fo rmează îm­pot r iv i rea împără ţ i e i în tuner icului , pen t ru cei ce v r e a u să d o b â n d e a s c ă î m p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u . Calea sp re a d e v ă r e grea . Trece pes t e greşel i şi ră tăcir i (I. COT. 11, 1 9 : „Intre voi trebue să fie şi eresuri"). Cer te le şi d ive rgen ţe le de părer i sun t d e neev i t a t . To t a ş a e ş

BISERICA Şl S C O A L Ă

Pag. 76 B I S E R I C A ŞI Ş C O A L A Nr. 10. 5 Mart ie 1944

ca l ea spre împără ţ i a lui D u m n e z e u . Nu p o a t e fi par­cu r să fără să fie simţiţ i spinii ei. Răul e pu te rn ic în l u m e şi fără lup tă nu p o a t e fi învins . In lup te le pen ­tru iubi re şi adevă r , răul (d iavolul ) p u n e în mişca re t o a t e mij loacele răsbunăr i i . Suferinţe, tor tur i fizice şi mora l e — „crucea" - sun t lucruri inevi tab i le . Şi Marele Martir d e p e Golgotha a spus a c e s t e a : „Dacă M'au pr igoni t p e Mine, v ă vor prigoni şi p e vo i " .

A c e s t e prigoniri însă nu t r e b u e să î n tunece spe ­r an ţ a luminii . Ele nu vor p u t e a să n imicească ope ra o d a t ă î n c e p u t ă : r id icarea împără ţ i e i lui D u m n e z e u . Fă ţărn ic ia , minc iuna şi volnic ia au răs t igni t creş t inis­mul p e Golgotha şi l-au închis în m o r m â n t . Dar nu l -au nimicit , pen t rucă a învia t Hris tos şi a p u s t e m e ­lie împără ţ i e i lui D u m n e z e u .

împă ră ţ i a lui D u m n e z e u p o a t e fi a t insă cu mul t ă g reu t a t e , d u p ă jertfe mar i . D e a c e e a creştinii a d e v ă ­raţ i n u s 'au d a t îndă ră t de la lup tă şi dela suferinţă. F iecare lacr imă vă r sa tă , f iecare s t rop de sudoare , în­s e a m n ă un p a s îna in te spre împără ţ i a lui D u m n e z e u . Căci d u p ă cum ar t is tul genial , ca re dă lutului forma dor i tă şi v ia ţă , e s t e s t ăpân i t de sen t imentu l î n c â n t ă ­rii, a ş a şi munci toru l întru adevă ru l Evanghel ie i , gă­se ş t e în a c e a s t a un i svor ne seca t de bucuri i . Şi cum ar c reş te mul ţumirea , dacă în inimile tu turor o a m e ­nilor s 'ar î n s t ăpân i împă ră ţ i a lui D u m n e z e u , în în­t r e a g a ei măr i re şi putere . . .

* * *

In regiuni le polare , soare le se a r a t ă p e cer câ­t e v a s ă p t ă m â n i în fiecare an . Şi to tuş i es te posibil i­t a t e de v i a ţ ă . D a c ă soare le ar r ă m â n e to t t impul p e s t e a c e a s t ă reg iune , ar deven i des igur şi ea b o g a t ă şi fertilă. Şi v i a ţ a noas t r ă e s t e aş i şderea . D a c ă iubi­rea şi adevărul, p r o p o v e d u i t e d e I isus Hris tos nu ar fi n u m a i oa spe ţ i rari în inimile noas t r e şi nu ar re ­v ă r s a lumina din când în când şi în m o d t recător , ci ar d e v e n i principii fundamen ta l e şi puter i p e r m a ­nen te , atu. :ci soare le bucur ie i celei m a i luminoase ar s t răluci d e a s u p r a lumii fără să mai a p u n ă , a tunc i ini­m a omului a r îi prefăcută în împără ţ i a lui D u m n e z e u .

Căci a d e v ă r a t a împără ţ i e a lui D u m n e z e u es t e a c e a s t a .

Mircea Emandi student în teologie

„ Voim să vedem pe Iisus" Veniseră nişte Elini să se închine la sărbătorile

Paştilor în Ierusalim. Erau oameni din părţile unde ideile mari, virtuţile şi zeii se imortalizau prin figuri şi chipuri. Nu se mulţumiseră cu ceea ce au auzit despre Iisus, nu-şi puteau face o imagine deplină despre el numai cu ajutorul învăţăturilor pe cari le-au auzit. Cereau Apostolilor favoarea de a-l vedea în carne şi oase.

Noi, aceştia de azi, deasemenea am dori să-L vedem. Deşi pentru mântuirea sufletească nu-i necesar lucrul acesta. Chipul lui Hristos îl poţi reconstitui

citind paginile Evangheliilor. Unul care se atinge cu milă de bolnavi, care pune cu duioşie mâna pe capul copilaşilor, unul care grăieşte atât de minunat încât ascultătorii nu bagă de seamă că se înserează, unul care se roagă până-l podidesc sudori de sânge, unul care după ce e lovit pe-un obraz îl întoarce şi pe celălalt, nu poate fi decât aşa cum ni-l arată celebrele icoane ale artiştilor.

Se spune adesea că faţa e oglinda sufletului. Ochii mai ales, privirile sunt acelea cari oglindesc străfunzimile fiinţei. Dacă e adevărat aceasta, atunci, vai, cum va mai fi strălucit faţa şi privirile lui Iisus de sfinţenie, iubire şi înţelepciune!

O astfel de privire, de vedere a lui Hristos, a convertit pe Natanail cel văzut de El sub smochin şi pe Petru cel ce se lepădase de El împrejurul focului.

Tot o astfel de vedere ne converteşte pe fiecare dacă-L ştim privi pe El, cel ce pretutindenea „se'mparte şi nu se desparte".

Avem un loc în Evanghelii în care Domnul Hristos îşi arată dorinţa să fim ca şi copiii. Cunoaştem şi următoarea întâmplare însemnată de Pestalozzi. O împărăteasă a Rusiei dăduse ordin sculptorului Denne-ker să facă o statuie a lui Hristos cât mai frumoasă. Acesta schiţă câteva modele, care, fiecare păreau vrednice de-a fi executate. Nu ştia însă pentru care să se hotărască. îşi consultă prietenii şi obţinu păre­rile cele mai contradictorii, Intr'o zi, după atâta ale­gere, aşa ca din întâmplare, întrebă o fetiţă ca de opt ani, care obişnuia să vină în atelierul lui: „Spu­ne-mi, micuţo, care e Domnul Hristos dintre persoa­nele acestea ?" Fetiţa se uită cu băgare de seamă, apoi deodată arătă un model zicând: „Acesta!"

Artistului i se păru că-i cad ca nişte solzi de pe ochi. Intf adevăr, modelul ales de fetiţă îi părea cel mai frumos şi mai potrivit de-a-l reprezenta pe Hristos.

Elinilor de-atunci, cari mijlociaţi pe lângă apo­stolii Filip şi Andrei ca să-lpipăiţi, vă grăia de bobul grâu ce trebue să moară ca să rămână viu, creşti­nilor de-acum, nu cumva trebue să fim curaţi de tot, ca şi copiii, pentru ca să-l putem vedea pe Hristos

Pr. Gh. Perva

Despre ce să predicăm? In Dumineca Il-a din Postul mare (12 Mart ie

1944) v o m vorbi d e s p r e : CAPELĂ, CLOPOTNIŢĂ, TROIŢĂ ŞI CIMITIR.

Pent ru săvârş i rea cu- p i e t a t e a cul tului divin, creşt inii a v e a u încă din cele m a i vechi t impuri , ca locaşur i de închinare , sî. biserici . Fo rma în care sunt zidi te a c e s t e biserici, împăr ţ i rea din lăunt ru a lor, ob iec te le şi icoanele sfinte şi to t ce se gă se ş t e în cupr insul lor, îndepl inesc t o a t e condiţ i i le necesa re pen t ruca închinarea ce se a d u c e aci S tăpânu lu i n o s ­tru ceresc , să fie co re spunză toa re a to tpu te rn ic ie i şi sfinţeniei Lui de săvâ r ş i t e .

Cu t oa t e aces tea , se m a i foloseau, încă din vech ime , pen t ru săvârş i rea aces tu i cult divin, sau pen t ru plinirea numa i a unei păr ţ i a Iui, în afară de biserici, şi a şa numi te le Capele sau paraclise. A c e s t e a sun t n iş te b iser icuţe mai mici cari se în tâ lnesc de

obiceiu în mijlocul cimitirelor, în pa l a t e l e ep i scopa le sau domneşt i , prin spi ta le şi închisori, în şcoli şi în alte locuri u n d e nu s 'au pu tu t edifica biserici în­căpătoare .

In t impuri le vechi , din lipsa» de biserici pent ru săvârş i rea cultului divin, episcopi i î n d e m n a u p e creş­tinii mai bogaţ i să-şi cons t ru iască paracl ise chiar şi pe lângă case le lor. Atar i parac l i se se z idiau )a început şi pe mormântu r i l e martir i lor şi aci creşt inii se adunau la rugăc iune c o m u n ă şi s ăvâ r ş i au cu p ie ­ta te sf. Cuminecă tu ră , d u p ă porunca şi da t ina moş ­teni tă dela Domnul nos t ru I isus Hris tos şi dela sfinţii Săi Apostol i . Cu v r e m e a însă, t o a t e a c e s t e paracl ise , precum^şi a l te le i svor î te din ace laş pios î ndemn creş­tin, s 'au prefăcut în biserici parohia le , în cari cul tul divin se săvârş ia p e s e a m a în t regei comuni tă ţ i c reş­tine din acel loc.

Astăz i , a tar i parac l i se sau cape le se găsesc în afară de locurile p o m e n i t e ma i sus şi în comune le mai să race cari n ' au biserici, sau se pot amenaja , pe un t imp anumit , şi într 'o sală pot r iv i tă şi înzes t ra tă cu t oa t e obiec te le necesa re sfintelor slujbe. Cu apro­ba rea episcopului şi d u p ă sfinţirea lor, in a c e s t e pa­raclise se p o a t e sluji sf. Li turghie ş i t o a t e ce le la l te servicii d u m n e z e e ş t i .

In afară d e paracl i se , la locurile sfinte se ma i n u m ă r ă şi clopotniţele, troiţele şi cimitirele.

Clopotniţele sun t n iş te turnur i zidi te la une le biserici în p a r t e a d e A p u s a lor, iar la a l te le dea ­supra tinzii, u n d e sun t a ş e z a t e de obiceiu clopotele cari c h e a m ă p e credincioşi la sfintele slujbe. Int ro­ducerea lor în cultul creşt in e s t e la o da t ă des tu l de tâ rz ie . La început , mai a les în t impul pr igoanelor p ă g â n e , creştinii e rau anun ţa ţ i de locul şi t impul sfintelor slujbe în m o d secret , pen t ruca nu c u m v a să fie descoper i ţ i şi t raşi la r ă s p u n d e r e pen t ru cultul Jor , care era socoti t per iculos faţă de a u t o r i t a t e a s t a t u ­lui păgân . In secolul al IV-lea însă, - d e o d a t ă cu ve ­nirea vremuri lor de l iber ta te s ta torn ic i te de Cons tan­tin cel Mare, când cul tului creşt in nu i se mai pu­nea nici o s tavi lă , s 'au sch imba t şi mij loacele prin cari creşt inii e rau a n u n ţ a ţ i de t impul săvârşir i i lui. Intre a c e s t e mijloace e rau Ia începu t trâmbiţele, cari fuseseră în uz chiar şi în Vechiul T e s t a m e n t . (Nu­mer i 10, 1 0 ; Lev. 23, 2 4 ; I Cron. 15, 24 ; i i Cron. 5, 1 2 ; 7, b ; 29, 2 6 ; E s d r a 3 , 10 ; Ps . 8 1 , 3), apo i ciocanul de lemn eu : care se bă t ea în uşa creş t inu­lui, clopoţeii şi mai târziu toaca de lemn şi de fier, care se ma i foloseşte şi a s tăz i ma i a les prin m ă n ă ­stiri. A b i a în veacu l al lX-lea d. Hris tos se in t ro­duce în biserica r ă să r i t eană în t r ebu in ţa rea clopotelor şi d e o d a t ă cu ele şi edificarea clopotniţelor, ca locuri a n u m e pent ru a şeza rea lor.

Clopotele, prin glasul ior a rmonios , închipuiesc însăşi glasul lui Dumnezeu şi a slujitorilor săi, cari amin te sc omului de v r e m e a soroci tă pen t ru închina­

rea şi p r eamăr i r ea Păr in te lui său ceresc . Prin s u n e ­tul lor r ă sună mereu chemarea bisericii la rugăc iune c o m u n ă şi la c reş t inească împăr tăş i re din jertfa m â n ­tu i toa re ce se s ă v â r ş e ş t e pe sf. Al ta re . Ele înso ţesc p e om la p lecarea lui din a c e a s t ă v ia ţ ă şi a n u n ţ ă tu turor m o m e n t e l e î n semna te din cupr insul sf. slujbe, sau la ves t e sc primejdiile mar i ce s 'au a b ă t u t a sup ra vieţ i i credincioşilor. Cine unr .eazâ î n to tdeauna chemări i lor du ioase , a re prilejul fericit să-şi în tă rească mereu l egă tu ra lui cu cerul şi să-şi d e s ă v â r ş i a s c ă un i rea cu Făcătoru l , dela care po rneş t e „ t o a t ă da rea cea b u n ă şi tot darul de săvâ r ş i " a t â t de necesa r vieţ i i noas t r e omeneş t i .

Troiţa e s t e o cruce scu lp t a t ă în lemn şi a ra re ­ori în p ia t ră , care s t ră juieşte la încrucişări le d rumu­rilor, la ţa r ine , în mijlocul cimitirului sau în al te lo­curi cari amintesc- diferite în tâmplăr i din v i a ţ a sa te lor noas t r e . La poalele ei se p leacă că lă torul obosi t de p o v a r a drumului , la m â n g â i e r e a ei a leargă creş t inul sdrobi t de negura vremilor şi în jurul ei se a d u n ă sa tu l întreg, pen t ruca să cea ră b i n e c u v â n t a r e a cer iu­lui a sup ra lanurilor ce rodesc din darul iui D u m n e z e u . Ea n e a m i n t e ş t e mereu de jertfa Fiului lui D u m n e z e u şi ne î n d e a m n ă şi p e noi ca să-i jertfim Lui t o a t ă c red in ţa noas t ră şi t oa tă d r a g o s t e a unei v ie ţ i t r ă i t ă pen t ru EL De aceea creşt inul nos t ru când t rece p e lângă o a t a re troiţă, descoper indu-ş i capu i şi făcân-du-şi s emnu l crucii, s p u n e cu u m i l i n ţ ă : „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim".

CMiitirul e s te locul de od ihna u n d e să lăş luesc t rupur i le morţ i lor -noşt r i , p â n ă la obş teasca înv ie re pent ru j udeca t a de apoi . La t o a t e popoare le , chiar şi la ceie păgâne , ace s t loc era socot i t ca loc sfânt şi nec ins t i rea lui era pedeps i t ă cu deoseb i t ă a sp r ime . Pen t ru creşt ini însă a ş e z a r e a t rupuri lor celor morţ i în a n u m i t e locuri, u n d e aceş t i a să se înv redn icească d e obş t ea sca înviere , cons t i tu ia una din cele ma i d e s e a m ă datori i creş t ineşt i şi în acelaş t imp u n a din cele mai î n semna te dovez i a legături i sufleteşti cu cei ce p leacă din a c e a s t ă v i a ţ ă .

De obiceiu creştinii se î n m o r m â n t a u la î ncepu t la marg inea oraşelor sau a sa te lor şi în ap rop ie rea mormân tu lu i unu i martir , p e n t r u c a aci să se înv red­nicească , împreună cu aces ta , de rugăciunile p e cari cei r ămaş i în v ia ţ ă le făceau cu deoseb i t ă predi lecţ ie la căpă tâ iu l celui ce a muri t pen t ru c red in ţa în Hris tos . In t impul pr igoanelor p ă g â n e , când creştinii îşi s ă v â r ş e a u cultul ior în c a t a c o m b e sub te rane , ei s e s e r v e a u d e aces t e locuri t ă inu i te şi pen to i îngropa­rea celor morţ i . D u p ă înce ta rea lor însă, creştinii şi ma i a les domnitori i şi episcopi i de s e a m ă ai bisericii se î n m o r m â n t a u chiar şi în biserică, iar ci­mit i rele se făceau cu predi lecţ ie în jurul aces tora . Se făcea a c e a s t a din cons ide ra ţ i unea ca t rupul celor ră­posa ţ i să fie me reu în ap rop ie rea bisericii ce i-a

biseMcâ $1 sCcm-ix Nr 16. 5 Mar t ie 1§44

crescut şi i-a hrăni t cu învă ţă tu r i l e m â n t u i t o a r e a le lui Hris tos , p r ecum şi pen t ru faptul ca cei ce intră în biser ică să-şi p lece genunchi i şi pen t ru cei ce au t recu t din mijlocul lor. In chipul aces t a se păs t r a şi l egă tu r a spir i tuală d int re cei ce şi-au sîârşi t călă tor ia lor şi d intre cei ce se lup tă cu greu tă ţ i le ei, şi se făcea d o v a d a că to ţ i sunt u n a în Hris tos .

Din respec tu l faţă de cei morţ i , cimitirul s 'a bu­cura t î n t o t d e a u n a la creşt ini de o îngrijire deoseb i t ă . Mâna p ioasă a celor r ămaş i îh v i a ţ ă a a v u t grija să-1 împre jmuiască cu arbori sau cu ziduri potr iv i te şi să s ă d e a s c ă p e mormântur i l e din cupr insul lui flori mi-rezmui toa re , iar la căpă tâ iu l celor adormi ţ i s ă a ş e z e c rucea mântui r i i creş t ineş t i . Luxul p rea exage ra t cu c o l u m n e şi o rnamenta ţ i i s t ră ine , ca şi neîngrij irea şi p rofanarea mormântur i lor , au fost î n t o t d e a u n a pr ivi te ca o m a r e greşa lă în sânul bisericii noas t r e . A c e a s t ă biser ică deşi s tăru ie mereu pent ru îngrijirea cimitiru­lui, totuşi să fereşte ca nu c u m v a să exage reze acea ­s t ă îngrijire, în d a u n a rugăciuni lor şi a milosteni i lor pen t ru sufletul celui mort . Sf. Ioan Gură d e Aur, vor­b ind desp re î n s e m n ă t a t e a aces tor rugăciuni şi în spe­cial pen t ru cele ce se fac la Sf. Liturghie, s p u n e că „nu degeaba au rânduit Apostolii să se facă asupra Tainei înfricoşate pomenirea celor plecaţi. Ştiau că mult le foloseşte, multă binefacere aduce aceasta celor morţi. Când stă tot poporul, plenitudinea preoţească, cu manile întinse şi în faţă stă jertfa înfricoşată, cum nu vor îndupleca pe Dumnezeu pentru cei adormiţi ? Dar aceasta numai pentru cei plecaţi în credinţă".

Să n e s t r ădu im să facem câ t ma i des a tar i ru găciuni pen t ru pomen i rea celor morţ i şi să însoţ im m i r e a z m a lor cu milostenii câ t ma i mu l t e faţă de cei să rmani , iar cimitirului u n d e trupuri le lor odihnesc , ca şi troiţelor, c lopotni ţe lor şi capele lor în cari se a d u c e sf. jertfă şi pen t ru pomen i rea lor, să le d ă m c ins tea cuven i t ă unor locuri sfinte, cari ne amin t e sc mereu d e p rezen ţa lui D u m n e z e u pr intre noi şi de l egă tura noas t r ă cu El prin cultul divin.

_ _ _ _ _ _ T.

Cărţi şi Reviste Preot Ioan Zugrav : LITERATURA PIOASĂ.

Cernăuţi 1943. Extras din „Candela". 31 pag. S'a vorbi t adeseor i desp re inter ior izarea şi în­

tăr i rea credinţe i creş t ine , desp re nece s i t a t e a cult ivări i sen t imentu lu i religios, desp re t r ebu in ţa desvol tăr i i şi adâncir i i p ie tă ţ i i în inimile credincioşi lor Bisericii.

Păr in te le Dr Ioan Zugrav , profesor la Facul ta ­t e a de Teologie din Cernăuţ i , a d u c e o pre ţ ioasă con­t r ibuţ ie la clarificarea aces te i mar i p rob leme , făcân-du-ne o dare de s e a m ă a sup ra cărţ i lor de conţ inut duhovn icesc , t r aduse şi t ipăr i te în l imba română .

Sfinţia Sa mai întâi ne l ămureş t e că prin l i te­ra tu ra p ioasă a v e m să în ţe legem comori le simţirii c reş t ine , operi le de cupr ins asce t ic şi mist ic , cărţ i le de p i e t a t e „care lucrează ma i mul t a s u p r a sen t imen­

tului şi a s u p r a vo in ţe i d e c â t a sup ra ra ţ iuni i" , sau d u p ă cum scrie I. P . C. Arhim. I. Scr iban, a c e a l i te­r a tu ră în care e cupr ins „rodul vieţ i i in te r ioare a sufletului c reş t inesc , ca re se a d r e s e a z ă m a i m u l t inimii şi care a re scopul d e a t rezi în sufletul ce t i ­torului î ndu ioşa rea simţirii şi m i şca rea vo in ţ e i c ă t r e îndepl in i rea datori i lor re l ig ioase" .

Pen t ru cei ce au s tud ia t câ t de câ t A s c e t i c a şi Mistica, l i te ra tura a c e a s t a e s t e cunoscu tă . Pen t ru m u l ţ i m e a credincioşi lor însă , e a e b i n e să fie câ t m a i b ine cunoscu tă şi r ă spând i t ă , fiind un ne în t r e ­cut mijloc de t rezire şi conver t i r e a conşt i in ţe lor a-dormi te , o unea l t ă admirab i lă d e î nd rumare a sufle­te lor p e ca lea vir tuţ i i şi a desăvârş i r i i c reş t ine .

înş i răm aci c â t e v a dint re a c e s t e cărţ i d e l i tera­tu ră p ioasă , a căror va loa r e şi rol în d e s v o l t a r e a vieţ i i duhovn iceş t i es te ma i p re sus d e orice îndoia lă :

M . Sf. Scriptură e s t e c e a dintâ i ca r t e de lec­tură p ioasă . In cuprinsul ei, rolul a c e s t a îl a re m a i a les Psaltirea, „car tea cea d in tâ i a ev lav ie i o m e n e ş t i " , „pr ima şi cea m a i g u s t a t ă ca r te d e p i e t a t e " .

2 . Cărţile de c u l t : Octoihul, Triodul, Penticos-tarul, Mineile, Ceaslovul ş. a. au serv i t m u l t ă v r e m e nu n u m a i la slujbele l i turgice, da r şi în şcoli ca a-b e c e d a r e şi căr ţ i d e lec tură p ioasă .

3 . Vieţile Sfinţilor cons t i tue u n a dintre lecturi le p ioase ce le m a i f recvente şi m a i folosi toare.

4. Cărţi le de luminare şi z idire d u h o v n i c e a s c ă : Filocalia, Lavsaiconul şi Patericul ( cuv in te , m a x i m e , îndrumăr i d iverse şi păr ţ i an to log ice din cuv in t e l e bă t râni lor că lugăr i şi a le sfinţilor păr inţ i ) , Războiul nevăzut de Nicodim Aghiori tul (car te t ipăr i tă m a i p e u r m ă de regre ta tu l Arhim. Nicod im Ioni ţă în 1937), Hristoitia (u l t ima edi ţ ie din 1937), Oglinda inimii omului (din care pr. I. Trifa a r ă spând i t 35.000 e x e m p l a r e ) , Mângăerea filosofiei (car te d e j u m ă t a t e filosofică şi de j u m ă t a t e teologică, cons ide ra tă în evu l m e d i u în­d a t ă d u p ă Biblie) , Urmarea lui Hristos (u l t ima ed i ţ ie e t ipăr i tă recen t d e dl Al . Lasca rov-Moldovanu) , e socot i tă de unii cea ma i f rumoasă "carte ieş i tă din m â n a omului (Scr iptura fiind inspi ra tă ) , în orice caz o c a p o d o p e r ă a l i teraturi i d u h o v n i c e ş t i ; îndrumare la viaţa evlavioasă d e Francisc de Sa l ss (Iaşi 1930), iarăş i un mărgăr i t a r în t re cărţ i le p ioase , Cartea fo­lositoare de suflet d e Nicodim Aghiori tul , Omilii du­hovniceşti de Sf. Macar ie Eg ip teanu l ş. a.

Păr in te le I. Zug rav m a i înşiră şi a l t e căr ţ i d e l i te ra tură p ioasă . Noi a m amin t i t n u m a i p e ce le m a i cunoscu t e şi ca re ne s t au la î n d e m â n ă pen t ru ce t i re şi a scu l ta re .

De încheiere , Păr in te le profesor v o r b e ş t e d e s p r e foloasele lecturii p ioase . „Spune -mi ce ci teşt i şi-ţi voiu s p u n e cine eş t i " . Lec tu ra d u h o v n i c e a s c ă e s t e „soră cu rugăciunea", scut împo t r iva gândur i lor rele, izvor de în ţe iepţ i re şi de pu t e r e , de lumină şi m â n ­tuire . Casa în care se află cărţ i duhovn iceş t i e s t e ocrot i tă d e D u m n e z e u î m p o t r i v a ac ţ iuni lor d iabol ice

j s r . 10. 5 Mart ie 1944 BISERICA ŞI ŞCOALA Pag. 79

In felul aces t a , confer inţa Păr in te lu i I. Zug rav despre „Li tera tura p ioa să" e s t e nu n u m a i un s tudiu Instructiv, da r şi u n deoseb i t d e ' p r e ţ i o s înd rep ta r pent ru toţi cei ce doresc să c i t ească o ca r te duhov­nicească şi s ă t ră iască duhovn iceş t e .

//. V. F. *

Pr. Melentie Şora: ÎNDEMNURI DU­HOVNICEŞTI, predici, editura: „Astra Bănă­ţeană", Timişoara 1943, pagini 224, preţul 200 lei.

O n o u ă ca r t e de predici , s 'a a d a u s la m o d e s t a l i teratură predica tor ia lă o r todoxă r o m â n ă : îndemnuri duhovniceşti, d e pă r in te le Şora din Timişoara-Fabr ic . Autorul e s t e unul d in t re ace i preoţ i d e s p r e care se p o a t e s p u n e că pred ică prin v i a ţ ă şi v i e ţ u e ş t e în predică . D a c ă amin t e sc de la î ncepu t aces t lucru, a-ceas ta o fac pen t ru ca s ă a d e v e r e s c , şi d e a s t ă da tă , cuvân tu l Mântui torului , că „din prisosul inimii gră­ieş te gu ra" . Deci , p r imul t e m e i u de î n c r e d e r e : a-ceas tă ca r t e a porni t d in t r 'o s t ă ru i toa re adânc i re a^ Scripturii şi din a d â n c u l in imei . D e a c e e a c u v â n t u l ei m e r g e to t la in imă. Cupr inde 76 predici pen t ru Du­mineci le şi sărbă tor i le anului , p r e c u m şi pen t ru a l t e c â t e v a ocaziuni , a ran ja te în o rd inea cronologică d u p ă anul b iser icesc , î n c e p â n d cu luna S e p t e m v r i e .

O a l tă ca l i t a te a cărţ i i e s t e stilul boga t în ima­gini, c â t e o d a t ă sen ten ţ ios , ca re î m b r a c ă fondul b ine cumpăn i t al predici lor ce o a l că tuesc . Condeiul Pă ­rintelui Şora îndă t ina t cu scrisul dev ine uneor i da l tă s igură ce s c u lp t e a z ă în m a r m o r ă . Astfel r e m a r c ă m îndeoseb i p r ed i c i l e : „Veniţ i b inecuvân ta ţ i i Păr in te lu i meu. . ." pr in b ic iu i toa rea crit ică a nepăsă r i i l u m e i în v remur i le d e azi . In p r e d i c a : „Ci merge ţ i d e spu­neţi . . ." se ana l i zează rostul femeii în lume, care p o a t e fi îngeresc sau d iavo lesc . Rostul femeii în lume cul­m i n e a z ă în rolul ei d e m a m ă . A ş a ne s p u n e au to ru l în f rumoasa p r e d i c ă : „Mama" . La pred ica d e s p r e sf. I coane a re in te rpre tă r i i n t e r e san t e . Concepţ i i de spi­r i tuală p ro spe ţ ime aflăm în predici le d e s p r e sensu l crucii ca p u t e r e a lui D u m n e z e u (predici le dela Z iua Cruc i i ; de la D u m i n e c a d u p ă Ziua Cruc i i ; şi cea d e s ­pre „Crucea Roş ie" ) . D e profundă ac tua l i t a t e şi d e mul t spirit pract ic se bucu ră p r e d i c i l e : „Tânăru le , ţ ie grăiesc. . ." „Cru ţa rea" şi „Să iubeşt i . . . p e d e a p r o a -pe le t ă u " .

In pr iv in ţa tit lurilor predicilor, însă, a m o mică r e z e r v ă : A ş a c u m sunt , c i t a te din sf. Scr iptură , p e l ângă l u ng ime a lor nici nu cupr ind t o t d e a u n a t e m a predicei , ca re dea l t cum ar p u t e a îi cupr insă în t r 'un s ingur c u v â n t .

Ia tă , p e scurt , ce e s t e „ îndemnur i Duhovn iceş t i " ca r t ea păr in te lu i Şora, p e ca re o r e c o m a n d tu turor iubitorilor cuvân tu lu i evanghe l ie i , p reoţ i şi mireni .

Presviterul B.

REVISTA TEOLOGICĂ. Anul XXXIV. Nr. 1. Ianuarie 1944. Sibiu. Abonamentul anual 900 lei.

A p ă r u t în ace leaş i condiţ i i t ehnice excep ţ iona le , cu care a m fost obişnuiţ i , p rezen tu l n u m ă r al r ev i s ­tei închide în cele 80 d e pagin i ar t icole şi s tudi i d in t re ce le m a i se lec te şi va r i a t e . Un sp lendid ed i ­torial de Anu l -Nou în t i tu la t „ împăra tu l împăra ţ i lo r " — d e o a d â n c ă semnif icaţ ie şi plin de u n robus t o p ­t imism creşt in — desch ide seria articolelor, pu r t ând s e m n ă t u r a păr . r edac to r Dr Grigorie T. Marcu, ca re nădă jdueş t e într 'o „restaurare a tuturor în Hristos". Păr . prot . Dr Spir idon C â n d e a subscr ie „ N e a m u l şi izvorul său d e p u r c e d e r e " , o p rob l emă d in t re ce le ma i ac tua le , t r a t a t ă cu deoseb i t ă c o m p e t e n ţ ă . Ser ia art icolelor o con t inuă dl prof. Dr Milan P. Şesan cu „Veşnicia Or todox ie i " , o a d e v ă r a t ă apologie a v e ş ­niciei or todoxie i noas t r e — d e o dia lec t ică şi a rgu­m e n t a ţ i e surpr inză toare , apoi Dr Isidor T o d o r a n (Fi-losofia re l ig ioasă a lui Nicolae Berdiaeff — înche­iere) , pr. Zos im O a n c e a cu un fragment d int r 'un vi i ­tor s tudiu a sup ra lui Pes ta lozz i (Religia în şcoa lă d u p ă Pes ta lozzi ) , prof. Dr Grigore P o p a (Cins tea cârjei v lădiceş t i ) şi pr. Nicodim Belea cu o m i n u n a t ă med i t a ţ i e re l ig ioasă (Hris tos lumina c e a m a r e ) . Miş­ca rea l i terară o s u s ţ i n : prot . Dr Spir idon C â n d e a , Dr Teodor B o d o g a e — care ins is tă cu p a s i u n e a iu­bi torului de a r t ă c reş t ină a sup ra cărţ i i dlui G. P o -p e s c u - V â l c e a : „Slujebnicul Mitropoli tului Ştefan a l . Ungrovlahie i" , — Dr Grigorie T. Marcu şi Dr Nico lae N e a g a . La cronică, n o t e şi informaţii în tâ ln im p e d -n i i : Dr Grigorie T. Marcu, Sabin Sibianu, Dr T e o d o r B o d o g a e şi Nico lae Mladin, u l t imul cu o jus t ă n o ­t i ţă po lemică la a d r e s a „fraţilor apos to l ic i" , referitor la o r todoxia ru sească .

Pr. Teodor R. Floruţiu.

Informaţiuni • ALEGERI. Ven . Consiliu Eparhia l a ţ inut ş e ­

d in ţă p l ena ră Marţi în 29 Febr . c. s u b p reşed in ţ i a P . S. S. Episcopulu i Andre i . A u fost aleşi referenţi în p o s ­tul al doi lea la sec ţ ia adm. b i se r icească P. C. Pr. Aure l P â r v u şi la sec ţ ia economică P. C. Pr. Emil Căpi tan . Aleger i le se vor s u p u n e aprobăr i i A d u ­nării Eparh ia le .

D u p ă plen, a u rma t şed in ţa secţ iei a d m . b i se ­riceşti, în care Pr. D . Morariu din Bara ţ ca a fost n u ­mit la parohia Vână tor i .

9 CRUCEA ROŞIE, filiala Arad , şi-a ţ inu t a d u ­n a r e a genera lă a n u a l ă D u m i n e c ă în 27 Febr . c. în sa la mică a Primăriei , sub p reşed in ţ i a d e onoa re a P. S. S. Păr in te lui Episcop Andre i , a s i s t a t d e D-na I e şeanu v ice -prez iden tă . Din rapoar t e l e ce t i t e s'a cons t a t a t o ac t iv i t a t e foarte f rumoasă , des făşu ra tă ma i a les d e D-nele Ieşeanu , Vlad şi Isaicu. Pen t ru can t ina din gară , filiala a cheltui t 330.457 lei.

P . S. S. Păr in te le Episcop a ad re sa t D o a m n e l o r

Pag. 80 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 10. 5 Mart ie 1944

care au osteni t la Crucea Roşie a lese cuv in te de l audă şi recunoş t in ţă , pe care le mer i tă din plin, î m p r e u n ă cu toţi colaborator i i lor.

• SECŢIA ANTIALCOOLICĂ a „Astrei Bănă­ţ e n e " , cu sediul în Timişoara , n u m ă r ă 23.498 membr i s impat izanţ i , d intre c a r i : 371 bărba ţ i şi 12Q femei care s 'au declara t pen t ru o abs t i nen ţ ă to ta lă dela beu tur i le alcoolice.

In u l t ima a d u n a r e genera lă , ses iza tă de neno­rocirile, imora l i ta tea şi cr imele care provin din a lcoo-lizare, asocia ţ ia a hotă rit să intensifice ac t iv i t a tea de p r o p a g a n d ă antialcoolică, în care scop v a lua con tac t cu episcopii le , primăriile, fabricile şi cu t oa t e inst i tu­ţiile şi autor i tă ţ i le publ ice in te resa te în c a u z ă ; v a înfiinţa o „Galer ie" a persoanelor care s 'au jertfit pen­tru un ideal moral şi mai a les în lup ta ant ia lcool ică în cupr insul Banatu lu i ; v a înscrie în Car tea de Aur a parohiei p e oameni i v i r t u o ş i ; v a p re t inde s tărui tor ca să se în lă ture to ta l beutur i le a lcool ice dela mese l e c o m u n e aranja te la diferite întruniri , de la cununi i şi p a r a s t a s e în biserici şi de la pomen i în cimitire, care de a t â t e a ori d e g e n e r e a z ă p â n ă la fapte care com­promi t legile morale i .

Ac t iv i t a t ea a c e a s t a mer i tă t oa t ă a t en ţ i a din par­t e a tu turor factorilor cu r ă s p u n d e r e în faţa lui D u m ­nezeu şi a istoriei de capi ta lul moral şi mater ia l al neamulu i .

N r . S S 4 / i 9 4 4 .

Concurse

Şcoala de Duminecă 11. P r o g r a m pent ru D u m i n e c ă 12 M a r t i e 1944 .

1. Rugăciune: D o a m n e şi S t ăpânu l vieţ i i mele . (Ceaslov, pg . 20).

2. Cântare comună: Veni ţ i să ne închinăm.. . 3—4. Cetirea Evangheliei: (Marcu 2, 1—12) şi

Apostolului (Evrei 1, 1 0 — 2 , 3 ) zilei, cu tăinuire. 5. Cântare comună: Ales-a Domnul Sionul...

(Cânt . rel. pg . 11). 6. Cetire din V. T.: Viţelul de aur (Eşire c. 32). 7. Poveţe morale: î n d r u m a r e spre mi los tenie .

(Car tea înţel . lui Iisus Sirah c. 4). 8. Intercalaţii: Poesi i rel. e tc . 9. Cântare comună: Ia tă mirele vine. . . (70. Cânt,

rel. pg . 18). 10. Rugăciune: D o a m n e Sfinte, Cel ce întru cele

d e sus locueşt i şi spre cele smer i te pr iveş t i şi cu ochiul Tău cel a t o a t e v ă z ă t o r cauţ i spre t oa t ă z i d i r e a : îna in tea Ta a m pleca t g rumazu l ^sufletului şi a tru­pului şi Ţie ne rugăm. Sfinte al sfinţilor, t inde m â n a Ta cea n e v ă z u t ă din sfânt lăcaşul Tău, şi ne b ine-cuv in t ează p e noi pe t o ţ i ! Ia r tă -ne greşa la cea de v o e şi cea fără de voe , cea cu cuvân tu l sau cu fapta. Dă rueş t e -ne nouă , D o a m n e , umil inţă , dă rueş t e -ne la­crimi duhovniceş t i din to t sufletul, pen t ru spă la rea păca te lo r noas t re celor m u l t e ! D ă r u e ş t e mila Ta cea mare p e s t e t o a t ă l u m e a T a şi p e s t e noi, nevrednic i i robii T ă i ! Că b i n e c u v â n t a t şi p reamăr i t es te n u m e l e T ă u : al Tată lu i şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pu ru rea şi în veci i vecilor. Amin !

* (A se v e d e a „Instrucţ iuni le" din Nr. 1/1943).

A.

S e p u b l i c ă c o n c u r s din oficiv, cu t t r m e n de 15 zile, p e n t r u î n t r e g i r e a prin numire a p a r o h i e i d e c L s a treia Joia-Mare, p r o t o p o p i a t u l R u t e n i .

V E N I T E :

t . Ses i a p a r o h i a l ă , 6 jug . c a d . 2. F o l o s i n ţ a c a s e i p a r o h i a l e . 3. S to le l e şi b i r u l l ega l . 4. S a l a r u l de l a S t a t . C e r e r i l e de c o n c u r s , Î n s o ţ i t e d e a c t e l e nece­

sare, se v o r î n a i n t a C o n s i l i u l u i E p a r h i a l A r a d . P r e o t u l v a p l ă t i i m p o z i t e l e d u p ă b e n e f i c i u l

p r e o ţ e s c d i n al s ău . A r a d , d i n ş e d i n ţ a C o n s i l i u l u i E p a r h i a l , de la

15 F e b r u a r i e 1944. 2—2 f ANDREI Traian Cibian

Episcop . cons . ref. eparhia l .

Nr. 1190/1944.

Se publ ică concurs , cu t e rmen de 30 zile, pent ru îndepl in i rea postului v a c a n t de cass ier (şef de servi­ciu) dela Consiliul Eparhia l ort . rom. din Arad .

Reflectanţi i la aces t pos t t r e b u e să îndep l inească condiţ i i le p r e v ă z u t e în art. 3,57 şi 75 din Codul func­ţ ionari lor publici .

La cerere se vor a n e x a şi u rmă toa re l e docu­m e n t e : ex t r a s de naş te re şi de bo tez , l icenţă de Aca­demia comercia lă , sau d ip loma de baca lau rea t , cu preferinţă a unui liceu comercia l superior , abso lu tor teologic, d ip lomă de c a p a c i t a t e p reo ţ ea scă , certificat de serviciu şi memor iu privi tor la ac t iv i t a t ea biseri­cească de p â n ă acum.

Arad , din şed in ţa Consiliului Eparhial plenar , la 29 Februa r i e 1944. 1—3

f ANDREI • Sava Tr. Secului Episcop . consilier, referent eparhia l .

N O U ! N O U

P r e o t P E T R U B O G D A N

VIAŢA IN HRISTOS — 8 5 —

P R E D I C I M O R A L E PENTRU T O A T E D U M I N E C I L E

Ş I S Ă R B Ă T O R I L E A N U L U I

PAGINI X V I + 4 7 5 , PREŢUL 400 LEI.

DIECEZANA—ARAD-

T i p o g r a f i a Diecezana A r a d , lareg. Cam. Ind. şi Com. Nr, 4246/I9ói T i p ă r i t 5 III 1S44