serie nouã actualitatea iulie 72016 muzical~muzical~ · modelul civilizaţional creştin-european,...

Serie nouãiulie 2016

7(CLXXX)

48 paginiISSN

1220-742X

D i n s u m a r:

�Interviu cu Andrei Dimitriu, directorul general al Fil. “George Enescu”�Constantin Arvinte la 90 de ani!�Adio, Thomas Beimel!�Festival “Titel Popovici” la Iaşi�Inaugurarea Teatrului muzical “Stela Popescu”�Remember Florin Bogardo

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

ACTUALITATEA

MUZICAL~MUZICAL~

incontinent, în loc să reproducă ceea ce a produs-o.Muzica onirică nu prinde şi nici nu surprinde detaliul.Ea are nevoie de mase sonore în mişcare, de atmosferecare se dilată şi se tasează, fără a se supune unor legifizice. Principiilor hazardului şi, mai ales, a celor estetice,da. De aici o anume dezordine în exprimare, dar şi aceasimplitate a trăirii, care, fără să fie neapărat frustă, e,frecvent, autentică. Ca somnul însuşi. Numai cinedoarme visează cu adevărat. Dar tot atât de adevărat e căcel pe care îl strică visul, nu-l mai îndreaptă decât sfântatrezire.

Liviu DĂNCEANU

Alergând în vis…Se făcea că eram fugărit de o orchestră întreagă.

Nu ştiu cu ce o deranjasem, dar toate instrumentele sestrofocau la mine, ameninţătoare şi puse pe harţă. Iar eualergam prea încet, ca şi cum aerul avea consistenţa apei,atunci când vrei să înaintezi prin valurile înspumate. Unvis: amestec intim de adevăr şi fals. E-adevărat căadormisem pe sonorităţile unei poem de RichardStrauss, dar e fals că o luasem la picior, ferindu-mă deacele sonorităţi. Visăm deopotrivă cunoscutul şinecunoscutul, posibilul şi imposibilul. Visul eîntotdeauna spontan. Ca şi muzica onirică, în care seconservă chipul spiritual al autorului, dar în care i semodifică într-o oarecare măsură dimensiunea afectivă,ascunzând o fărâmă de narcotic în stare să adoarmăfebrele uneori prea intense ale raţiunii, totodată dândnaştere unui abur blajin şi proaspăt ce îndulceştecontururile aspre ale gândirii formalizante. Însă preamult onirism te poate cufunda în neant, înecându-te. Vaide compozitorul care se abandonează total reveriei.Muzica e munca inteligenţei. Visarea e doar voluptateaei. A înlocui integral gândirea cu visarea înseamnă aconfunda mierea cu veninul. Te poţi otrăvi cu muzicaonirică aşa cum te poţi intoxica cu parfumul anumitorflori. Visarea momeşte, captivează, înlănţuie, apoi te facecomplicele ei. Nu mai vrei să se întrerupă visul. Muzicareveriei e un joc periculos: începi ca înşelător şi sfârşeştiprin a fi înşelat. Cu cât raţionalitatea actului creator cademai de sus, cu atât mai lesne ea se transformă într-ungest oniric, visarea fiind un adânc în care, pentru a urcasau a coborî, trebuie să te supui aventurii. Muzicilesavante, în general, sunt, ca forme de agregare, în staresolidă. Muzica onirică, în particular, este lichidă, uneorichiar gazoasă. Ceea ce face ca anumite funcţii să-i fietulburate, ele intrând în horă musai în această postură.Visul perturbă realitatea. Din vis, însă, te poţi trezi. Dinrealitate, nu. Există totuşi o realitate a compozitoruluioniric, în care periferia şi centrul sunt ambiguizate,creându-se astfel un sistem bazat pe forţe exterioare ce seanulează reciproc sau, mă rog, nu acţionează, şi ale căruimişcări interioare exacerbează mişcarea centrului orirotaţia periferiei. Componistica onirică nu recurge laprocese constructive şi nici la operaţii recepţionate cafactori independenţi. Ea se întemeiază pe secvenţe, nupe consecvenţe. Nu pe scopuri, ci pe sentimentul unuiscop. Compozitorul reacţionează prin viziuni şi piruetecare nu pot schimba cauza impresiei, neproducând nicio modificare sau deplasare relative, nu pentru că i-arlipsi mijloacele, ci pentru că decizia însăşi estemomentan suspendată. Acest tip de a face muzică nu îşipropune să sufoce impresia printr-o anume imagineparţial fixă, neputând opune o reprezentare sonoră(adevărată) alteia (falsă), ori să focalizeze memoriaclipei, ci are ca proiect principal alunecarea pe osuprafaţă şlefuită ce nu poate izola vreun elementextern. Se iscă senzaţia că autorul nu ştie prea multe.Oricum, e neputincios în a găsi un sfârşit cauzeiimpresiilor sale, făurind doar ceea ce ar putea-o genera

1ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2016

Editorial

DIN SUMARInterviu cu Andrei Dimitriu.....................2-4

Constantin Arvinte - 90................................4-8

Festivaluri şi concursuri.......................7-12

Pe scene..............................................14-20

Triptic de balet la ONB........................21-22

Lansare CD - Violeta Dinescu...................24

Remember George Cocea.....................25-26

Adio, Thomas Beimel!.........................27-29

Muzica militară la ceas aniversar........29-31

Lansarea Teatrului “Stela Popescu”.....32-33

Jolt Kerestely - 82...................................43

Remember Florin Bogardo...................44-46

Nico, un nou album.............................38-39

Festivalul “Titel Popovici”..................40-41

Interviu cu Andrei DimitriuDirectorul general al

Filarmonicii “George Enescu”

Între 1999 şi 2001 aţi fost Director general al SocietăţiiRomâne de Radiodifuziune. Din 2010 sunteţi Director general,aici, la Filarmonica “George Enescu”. Care sunt, în activitateadumneavoastră, legăturile reale dintre aceste două instituţii decultură de importanţă naţională?

Sunt două dintre instituţiile extrem de importante,cu rol esenţial în configurarea şi acreditarea unei identităţiculturale de prestigiu pentru România. Cred că pot ficonsiderate instituţii de importanţă strategică carecontribuie la “aşezarea” ţării noastre, onorabil şi benefic, înrândul ţărilor civilizate. Civilizată, în opinia mea, înseamnăo ţară cu veche şi exersată tradiţie democrată, practicândmodelul civilizaţional creştin-european, singurul care azidit democraţie, performanţă ştiinţifică şi culturală,prosperitate, demnitate, toleranţă înţeleaptă.

Ţin mult la aceste precizări, astăzi, într-o lumeconfuză, dionisiacă, cu modele şi repere în registrul minor.

Revin la întrebarea dvs…Apropierea între cele două instituţii o fac

ansamblurile muzicale – orchestra simfonică şi corulacademic – ansambluri foarte apreciate de melomani şi decritica de specialitate.

Sigur există o competiţie normală, există orgolii şicomentarii subiective…

Nu risc să fac aprecieri şi comparaţii…Doar câteva constatări…Valoarea recunoscută a unor ansambluri muzicale o

dau dirijorii şi soliştii care acceptă să colaboreze cu acestestructuri, precum şi complexitatea programelor pe careaceste colective muzicale sunt capabile să le facă la nivelulperformanţei care entuziasmează publicul calificat.

Pentru evaluarea corectă a Filarmonicii “GeorgeEnescu” aş aminti câteva nume: Daniel Barenboim,Mstislav Rostropovich, Radu Lupu, Elisabeth Leonskaja şimulţi alţii de acelaşi calibru. Nume aparţinând Panteonuluiuniversal…

Nominalizarea dumneavoastră ca Director general alFilarmonicii “George Enescu” a avut, sigur, în text şi în context,obiectivul de a rezolva aspectele financiare ale acestui complexcultural şi artistic al formaţiilor muzicale, orchestră şi cor, şi dea prezerva în întregimea lui Ateneul Român, această superbăcreaţie arhitecturală trecută în lista monumentelor universale aleumanităţii.

Vreau să cred că în desemnarea mea ca Directorgeneral al Filarmonicii, a contat nu doar performanţa meaadministrativă la Radioul Public şi în alte instituţii pe carele-am condus. Îmi place să cred că a contat mult mai multviziunea mea şi proiectul meu cultural pe care l-am impusîn politica editorială a Postului Public, accentul şiprioritatea acordată “culturii de performanţă”.

Clădirea Ateneului Român a fost consolidată întimpul unor administraţii politice care au înţelesimportanţa acestei clădiri de patrimoniu. În proiectul meu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2016

Dialogurile A.M.

AM

LUCRĂRI PREZENTATE ÎN CADRUL BIROURILOR SECŢIILOR DE CREAŢIE ŞI ACHIZIŢIONATE DE CĂTRE UCMR (sesiunea iunie 2016)

SECŢIA DE MUZICĂ INSTRUMENTALĂ ŞI MULTIMEDIASubsecţia vocal – instrumentală (mixtă)Anghel Irinel – Societatea şi al 13-element – muzică electronică; Apostol Elena – Flight MH17 – septet; Baciu Vlad –Carmin– pentru orchestră de cameră; Balint George – Note de primăvară pentru soprană, vioară, pian pe versuri de G. Bacovia;Brînduş Nicolae – Fatum – muzică pentru 6 clarinete; Cibişescu Iulia – Sonata pentru vioară şi pian; Ciobanu Ghenadie– La cancion que no fue cantada, pentru violoncel solo; Ciobanu Maia – Jurnal 2016; Colţea Victor – Ruthless; Dănceanu Liviu– SYMCONCERTPHONY; Dediu Dan – Spini, pentru orchestră, op.153; Donceanu Felicia – Ison Confession, pentru flaut,percuţie şi keyboard; Enescu Adrian – 11 Scurte povestiri pentru vibrafon/marimbafon; Iacob Claudius – Oblivion-trio pentruclarinet, pian, percuţie; Ion Ciprian – Cvartet de clarinet; Iorgulescu Adrian – Perc. Concerto, pentru percuţie, orchestră decoarde, pian şi clarinet; Lerescu Sorin – Sunet _ Formă – Culoare II, pentru 12 instrumentişti şi mediu electroacustic;Mălăncioiu Gabriel – Zamolxis – pentru trompetă, recitator şi orchestră; Măniceanu Mihai – Cantabile şi Presto, pentruvioară şi pian; Mânzat Laura Ana – Bergamo – cvintet pentru oboi, clarinet, violină, violoncel şi pian; Metea Răzvan –Esenţă incoruptibilă pentru flaut, clarinet, pian, mezzosoprană şi bandă; Nemescu Octavian – Destine paralele – pentruclarinet bas, clarinet contrabas şi bandă; Petra-Basacopol Carmen – Meditaţie la mormântul unui prieten, pentru clarinet,violoncel şi pian; Rotaru Diana – În trup, operă de cameră, libret de Ciprian Măceşaru; Szegö Peter – Koncertdarab;Teodoreanu Nicolae – Muguri şi flori, pentru 2 viole; Teodorescu Ciocănea Livia – Mysterium Tremendum II, cantatăpentru voce şi orchestră; Türk Hans Peter – Träume – Vise, pentru pian solo; Vîrtosu Mihai – Vise/visuri întrerupte, pentrusaxofon, chitară pian; Fender-Rhodes; Vlad Roman – Privind trecutu-ndepărtat – muzică electronică; Vlad Ulpiu –Rezonanţe pe un fond galben – trio pentru vioară,violoncel şi pian; Vosganian Mihaela – Saturnian, pentru mediu electronicşi muzică electronică cu video.

Subsecţia de fanfarăBuga Aurel – Cvintet nr.1; Luncan Octavian – Glorie eroilor, mică uvertură; Mihuţ Radu – Polca pentru trompetă şi fanfară ;Nicolae Eugen – Imagini simfonice; Pelearcă Ion – Rapsodie Argeşeană; Stoian Valentin – Glas românesc – suită; ZorilăMarius – Cântec moldovenesc.

SECŢIA DE MUZICĂ VOCALĂArvinte Constantin – Triptic Maramureşean (cor mixt a cappella, prelucrări folclorice): Răsună Vişăule, Mocirliţă cu trifoi,

Să ne veselim oleacă; Bălan Dan – Evenimente, ciclu de lieduri pentru soprană şi pian: Gândul, Luminiş, În câmp ;

managerial un obiectiv este legat de amenajarea unui spaţiuexpoziţional la parterul clădirii De a recupera o altădimensiune culturală a “interbelicului”: Pinacoteca,expoziţiile şi premiile “Tinerimii române”.

Dificil de realizat – solicită un buget de 280.000 euroşi sursele de financiare mai greu de accesat pentru proiecteculturale. Există o perspectivă pentru 2017…

Încă o menţiune. Din programele Filarmonicii pestagiune, noi acoperim cca. 60% dinvenituri proprii. E totuşi operformanţă…

O observaţie finală: culturatrebuie ferm susţinută, subvenţionată- “cultura de performanţă” evident, casă revin la sintagma lui C. Noica – nusubcultura care face rating-ulcomercial, inducând grobianism,promiscuitate, primitivism violent,afectând grav sănătatea spirituală aunui popor.

Interesul dumneavoastră pentruactul de cultură a generat amplificarea şidiversificarea afişelor Filarmonicii “GeorgeEnescu” cu titlul de Conferinţe, la care auparticipat scriitori şi personalităţi culturale, cât şi realizarea unorspectacole magnifice pe scena Ateneului Român, cum a fostconcertul cu “Parsifal”, actul II, de Wagner, sub baghetamaestrului Christian Badea.

O precizare necesară. Invitaţii conferinţelor pe carele-am iniţiat - sunt 21 de astfel de evenimente în cei 6 ani

de la debutul lor – au fost laureaţi ai Premiilor Nobel,Goncourt, Balzan, academicieni, universitari, scriitori dinmari centre culturale şi ştiinţifice din toată lumea.

Aş mai adăuga ceva: o atitudine care mă defineşte.Cred că trebuie să ieşim din provincialismul nostru care nearuncă în mahalaua istoriei.

Ceea ce mi-am propus să încurajez şi să susţin estevaloarea omologată, valoarea ştiinţifică, culturală, artistică,

spectacolul grandios cu conţinut serios,care impune şi copleşeşte…Conferinţele răspund acestuicomandament…

Primul ansamblu simfonic alRomâniei impune colaborarea cupersonalităţi internaţionale şi naţionaleconsacrate: dirijori, solişti şi – de maibine de un an - şi concert-maeştri.

Ţinem mult la această rigoare…Aceeaşi rigoare o manifestăm

faşă de expoziţiile şi lansările de cartepe care le găzduim în spaţiileAteneului. Da, Ateneul trebuie să fiespaţul cvasiexclusiv de manifestare alelitei româneşti, un spaţiu pe care

spiritualitatea continentală să şi-l dorească să-l frecventeze.Cred cu tărie în rolul aproape mesianic al elitei

intelectuale cu o dimensiune morală apostolică…“Parsifalul” realizat de maestrul Christian Badea

anul trecut, una dintre baghetele româneşti de anvergurăinternaţională, a fost un concert care s-a impus indubitabil


Dialogurile A.M.

Cherciu Alexandra – 5 lieduri pe versuri japoneze (Haiku) din ciclul Haiku pe mapamond; Costea Marcel – 2 colinde: 1)Betleem şi 2) Îngerii din ceruri pe texte de Marcel Costea; Creţu Cătălin – Cântecul duhurilor peste ape (pe versuri de J. W.Goethe) pentru cor mixt; Cudalbu Grigore – Quasi Motet pentru cor mixt (texte sacre); Dobrinescu Ioan – Ave Mariapentru cor mixt şi pian (orchestră) pe text liturgic; Dumitriu Leonard – 4 lieduri pentru mezzo-soprană şi pian pe versuri deVasile Burlui: Viaţa ca o ghilotină; Oameni buni, săriţi la palisade!; Efemerida; Philemon şi Baucis; Pepelea Roxana – 3 lieduripe versuri de V. Burlui pentru mezzosoprană şi pian: Poemul sufletelor noastre; Ireparabile tempus; Văratec 2013; PetrescuChristian-Alexandru – Ascultând cerul pentru cor mixt şi percuţii ; Rîpă Constantin – 5 tablouri muzicale cu umbre(le),spectacol scenic pentru voci şi pian; Tăranu Cornel – 2 coruri: 1) Cu mâne zilele-ţi adaogi (versuri Mihai Eminescu) şi 2)Despre timp (versuri Matei Călinescu)

Subsecţia didacticăBeleaev Vladimir – Cu trenul la bunica - ciclu pentru pian; Croitoru Ionel – Fugatto – cvintet de suflători; HrubaruAlexandru – Studiu exhaustiv pentru trei intervale şidouă ritmuri pentru vioară, violă, cello; Lupu Dumitru – La circ – muzică uşoară pentru copii,versuri Mala Bărbulescu;Rogojină Paul – Codrule, codruţule – cor 2 voci a cappella, versuri Lucian Blaga; Ştefănescu Petre – Diptic pentru copii(Fii vesel,O lume în mii de culori), muzică uşoară, versuri Florentina Chifu.

SECŢIA DE MUZICA JAZZ/POPDrăgan Mircea – Ştiu că iubirea e-n viaţa noastră, instrumental; Drăgan Mircea – Hip Hop Boogie, instrumental; GeorgescuMarian – Someone like you, instrumental; Kerestely Jolt – Dragi părinţi, text Carmen Aldea Vlad; Kerestely Jolt – Gânduriîmplinite, text Marian Stere; Lupu Dumitru – Iubire din Ardeal, text Cornel Udrea; Moculescu Horia – Scrisoare, text GeorgeŢărnea; Moculescu Horia – Poate, miniatură pentru pian; Răsvan Cătălin – Mia Amo, instrumental; Simion Nicolas – TheVillage is Getting Drunk, instrumental; Simion Nicolas – Happy Dude, instrumental; Tiberian Anca – Blue Skies, text AncaTiberian; Tiberian Mircea – Dragonfly Blues, instrumental; Tiberian Mircea – Like a Thief in the Night, instrumental;Târcolea Cătălin – 2 as 1, instrumental; Tudor Andrei – Din ceruri ninge alb, text Andreea Andrei; Tudor Andrei – MerryChristmas, text Andrei Tudor/ Cristina Mirică; Andrei Andreea – Din ceruri ninge alb (text); Vlad Carmen Aldea – DragipărinţI (text).

SECŢIA DE MUZICOLOGIEGaraz Oleg – Genurile muzicii. Ideea unei antropologii arhetipale (studiu); Stoianov Carmen – Două perspective muzicologiceconcretizate în studii de caz (două studii); Şorban Elena Maria – Muzicologie didactică. Exprimare, retorică şi estetică. Ghidpractic (volum)

printre cele mai bune concerte dinultimele decenii de pe scenaAteneului. O spune lumea avizată şiobiectivă, dar şi critica muzicală… Unadevărat eveniment de nivelmondial…

Vom deschide stagiunea, laînceputul lui octombrie, cu Parsifal,actul III, în concepţia artistică şi subbagheta lui Christian Badea.

Filarmonica “George Enescu” sebucură de colaborarea la fel despectaculoasă a lui Horia Andreescu,Camil Marinescu, mai rar, IlarionIonescu Galaţl ş.a.

Politica noastră urmăreşteîncurajarea şi promovarea unor tinericu performanţe internaţionale dejadobândite: Andrei Ioniţă, MihaiRitivoiu, Christian Măcelaru, IoanaGoicea, Florian Mitrea, Andrei Licareţ,Gabriel Bebeşelea, Ştefan Tarara.

Ce legături aveţi cu muzica? Cu aţiajuns un pasionat al sălilor de concert?

Legătura mea cu muzica?...Sigur există o explicaţie. Provin

dintr-o familie de intelectuali care

preţuiau şi ascultau muzica simfonică,recitaluri… Să zic aşa, eramfamiliarizat cu domeniul…

În plus, şi probabil decisiv,mama noastră era profesoară de vioarăşi poseda o frumoasă voce de sopranăde coloratură. Era foarte implicată înviaţa muzicală a Romanului şi aMoldovei, activând în formulecamerale, corale sau ca solistă. Sigur,bucuria de a asculta muzică ne-ainoculat-o ea.

Ce proiecte există în viitorulapropiat cu Orchestra simfonică şi Corul,mă refer la imprimări, la turnee, lainvitarea unor interpreţi-concertişti şidirijori de elită?

Turneele sunt tot mai dificil derealizat. Presupun bugete mari,generozitatea unor sponsori…

Corul a fost recent într-unfestival la Istanbul şi va pleca la anulîn Anglia, la propunerea onorantă a luiDaniel Barenboim.

Invitaţii noştri, dirijori, solişti şiconcert-maeştri sunt în topul numelorconsacrate europene, dar care

presupun şi onorarii corespunzătoare.Consider că pentru prima

instituţie muzicală a României, carecontribuie semnificativ la o bunăimagine a ţării, e necesar un buget maimare.

Şi acum, vă rog, să-mi răspundeţide ce nu sunt transmise la posturile deRadio şi Televiziune naţionale concertelede la Ateneul Român? Există o explicaţie?care ar fi aceasta? Există o soluţie? Cândcredeţi că se va rezolva?

Problema e tot legată decosturi…

Dispariţia TVR Cultural este unalt motiv al absenţei noastre.Colaborări se fac cu Radio Public,Radio şi TV Trinitas, dar mult prea rar.

Înregistrările costă,transmisiunile costă… Iar mecenatulnu se prea exersează la noi.

Vă mulţumesc pentru atenţiaacordată.

Interviu de Mircea ŞTEFANESCU

Dialogurile A.M.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2016AM

Constantin Arvinte la 90 de ani!

Maestrul a fost sărbătorit de două ori, prima dată laTinerimea Română, printr-un concert oferit în apropiereazilei sale de naştere, 21 mai şi a doua oară la Sala Mare aAteneului Român, pe 8 iunie, la ora 19. Soprana RodicaAnghelescu a fost ”orchestratorul” acestor douămanifestări, împreună cu Asociaţia ”Centrul de Etică şiStrategii”. Surprizele muzicale oferite compozitorului încadrul concertului de la Ateneu au fost variate, de la lucrărisemnate de Ciprian Porumbescu, Felicia Donceanu, DanMizrahy, Florica Dimitriu, Marţian Negrea sau AntonPann, până la muzică tradiţională românească. Auinterpretat Rodica Anghelescu (soprană), Cleopatra David(soprana), Iosif Ion Prunner (pian), Angelica Todea (pian),Nicolae Maxim (flaut), Anna Boiangiu (oboi), CezarMoscalu (fagot), Ion Luca (corn), Ilinca Lorenz (marimbă),Doina Timu Anton şi Taraful Adrian Toia, CristinaGheorghiu (solistă de muzică populară), Corul “DivinaArmonie” - Dirijor Marius Firca.

Absolvent al Facultăţii de Litere din Iaşi,compozitorul Constantin Arvinte şi-a elaborat şi susţinutteza de doctorat la Universitatea Humboldt din Berlin şi aavut o contribuţie semnificativă la întocmirea AtlasuluiLingvistic al Europei. Este coautor al unor prestigioaseediţii de text, pentru care a elaborat studii lingvisticeamănunţite, s-a îngrijit de componenta etimologică a maimultor dicţionare şi a elaborat cîteva studii fundamentaleasupra limbii din opera marilor clasici români.

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul Iaşi(1945 – 1949), cu C. Constantinescu (teorie-solfegiu),Constantin Georgescu (armonie, contrapunct, orchestraţie),George Pascu (istoria muzicii), Achim Stoia (folclor),Antonin Ciolan (dirijat orchestră), Şcoala de Ofiţeri de

Muzică din Bucureşti (1950 – 1954) şi la Conservatorul dinBucureşti (1954 – 1955) cu Zeno Vancea (contrapunct) şiConstantin Bugeanu (orchestraţie).

Andra FRĂŢILĂ

Constantin Arvinte -personalitate marcantă amuzicii contemporane

româneştiLa 21 mai eminentul compozitor, dirijor şi folclorist

Constantin Arvinte a împlinit venerabila vârstă de 90 deani.

A văzut lumina zilei în comuna Voineşti, jud. Iaşi.După ce a absolvit şcoala primară în satul natal (1933-1937)şi Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1937-1945), do-vedind o evidentă chemare pentru studiul artei sonore, înperioada 1945-1949 urmează cursurile Conservatorului deMuzică din capitala Moldovei. Aici beneficiază de îndru-marea cunoscuţilor maeştri ai creaţiei şi pedagogiei muzi-cale: Constantin Georgescu, Constantin Constantinescu,Antonin Ciolan, Emanuel Elenescu, Achim Stoia, GeorgePascu ş.a.

În anul şcolar următor, tânărul muzician se numărăprintre elevii Şcolii Militare de Muzică – Secţia Dirijor deFanfară.

În anii 1954-1957, Constantin Arvinte continuă stu-diile muzicale de perfecţionare la prestigiosul Conservatorde Muzică din Bucureşti, cu reputaţie maeştri: Zeno Van-cea, Constantin Bugeanu, Dimitrie Cuclin, Iosif Cire ş.a. Înanul 1974, susţine examenul de diplomă, cu teza: Folclorulmuzical românesc în creaţie cultă (corală) şi în spectacolul sce-nic – conducător ştiinţific prof. univ. dr. Octavian LazărCosma.

Timp de aproape şapte decenii, distinsul muzicianConstantin Avrinte s-a afirmat constant în viaţa muzicalădin cea de-a doua jumătate a secolului XX şi în primeledouă decenii ale veacului XXI, în primul rând în calitate dedirijor – iniţial la corul căminului cultural din comuna na-tală, iar după 1950 la cele mai reprezentative ansamblurifolclorice profesioniste din România – Rapsodia Românăşi Ciocârlia – al Ministerului de Interne (1965-1976 şi di-rector artistic), cu care a susţinut în ţară anual zeci şi zeci despectacole şi concerte, unanim apreciate de public şi presade specialitate, dar şi în turnee întreprinse peste hotare. Înperioada 1960-1965 a lucrat în calitate de consilier la Di-recţia Muzicii din Ministarul Culturii, iar între anii 1976-1979 a fost angajat în calitate de cercetător ştiinţific laInstitutul de Etnografie şi Folclor.

De-a lungul importantei sale cariere artistice s-a bu-curat de sprijin profesional din partea vestiţilor maeştri aimuzicii româneşti: D.D. Botez, Mircea Chiriac, ViorelDoboş, Victor Giuleanu, Dinu Stelian, Florin Comişel, Vic-tor Predescu, Marin Constantin, Ionel Budişteanu, IacobCiortea, a coregrafilor de re-nume naţional GheorgheBaciu, Floria Capsali, Ghe-orghe Popescu – Judeţ, Ta-mara Carp, precum şi adistinsei etnomuzicologEmilia Comişel – prof. univ.la Conservatorul de Muzicădin Bucureşti.

În paralel cu activita-tea de şef de orchestră,maestrul Constantin Ar-vinte s-a remarcat cu deose-bit succes în domeniulcompoziţiei muzicale.Mărturie sunt zecile de opu-suri din domeniul muziciide scenă pentru cele mai im-portante ansambluri profe-sioniste din România, muzicii vocal-simfonice, muziciisimfonice, muzicii de cameră, muzicii de fanfară şi în moddeosebit, pentru arta cea mai intim legată de viaţa umană– muzica corală. Iată spre exemplu numai o parte dintrecele mai reprezentative lucrări ce au făcut parte din reper-toriul instituţiilor muzicale de spectacole şi concerte, an-sambluri folclorice profesioniste şi numeroase formaţiicorale mixte, camerale şi grupuri vocal instrumentale dinsistemul mişcării artistice de amatori din ţara noastră: Fan-tezii şi spectacole muzzical-coregrafice (La bâlci, Obiceiuride iarnă din Moldova, Dansul fetelor din Căpâlna, Artizanatmoldovenesc, Drăgaica, De la Dorna până în Vrancea, Sărbătoa-rea liliacului, Florile Bihorului, Ciuleandra, Peplaiurile Mioriţei,Pe aripile rapsodiei, Cântă ciocârlia, Nunta Zamfirei ş.a.); mu-zică vocal simfonică (Balada lui Pintea Viteazul, Poem mara-mureşan, Te cântăm stravechi pământ, Balada unui popor viteaz,Baladă despre Tudor Vladimirescu, Soarele libertăţii etc); mu-zică simfonică (Simfonietta pentru orchestră de coarde, Suităsimfonică, Fantezie concertantă românească, Joc din Oaş – danssimfonic, Coloana infinită etc); muzică de cameră (Triptic ro-mânesc, Cântări străbune – suită pe teme de colinde pentru cvar-tet de coarde etc); muzică corală (Hăulita oltenească, Cununaspicelor, Triptic maramureşan, Odă eroilor săi, Suntem tinerimilitari, La Mărăşeşti, Balada gornistului de la Plevna, În fru-moasa Românie, Cqnd te cheamă ţara, Diptic buzoian ş.a.).

În acest context, o seamă de culegeri de folclor dintoate zonele etnofolclorice ale ţării- pe care, cu o măiestriegreu de exprimat în cuvinte - le-a pus în valoare, în primulrând în spectacolele ansamblurilor profesioniste de profildin România: Rapsodia Română, Ciocârlia, Doina al Ar-matei, Ciprian Porumbescu - Suceava, Maramureş- BaiaMare, Târgu Mureş, Craiova ş.a. Culegerile de folclor – dintoate zonele etnofolclorice româneşti realizate începânddin anul 1959 printre care: Argeş, Maramureş,Oltenia, Do-brogea, Moldova (volum apărut în anul 2008 cuprinzând523 de melodii, ediţie îngrijită de prof. Adrian Ardeleanu,cu o prefaţă de prof. univ. Emilia Comişel), Banat ş.a. auvăzut lumina tiparului, constituind fără echivoc, incontes-tabile documente sonore – de real interes pentru cerceta-rea ştiinţifică a moştenirii noastre artistice - din cele maivechi timpuri, parte integrantă a tezaurului culturii noas-tre populare cu care ne putem mândri în lume,după cumafirma genialul George Enescu.

Maestrul Constantin Arvinte este puternic legat şide viaţa muzicală din judeţul Prahova, în calitate de mem-

bru de onoare al Cenaclu-lui Muzical „PaulConstantinescu”, înfiinţatîn ianuarie 1977.

O seamă dintre cu-legerile sale de folclor dinjudeţul Prahova au fosttranscrise, armonizate şiprelucrate pentru vestitaOrchestră Populară„Flacăra Prahovei” a Filar-monicii „Paul Constanti-nescu”, prestigioaseleansambluri folclorice„Prahova” a Palatului Cul-turii, „Chindia” al Caseide Cultură a Sindicatelor,„Salba Prahovei”- oraşulPlopeni ş.a. În prezent, se

află sub tipar prin grija şi eforturile Centrului Judeţeanpentru Cultură – Prahova, un impresionant volum de me-lodii populare instrumentale culese din judeţul Prahova(peste 50) şi alte circa trei-patru sute din celelalte judeţe dinzona Munteniei. După cuvântul autorului, muzicologii Şte-fan Cărăpănceanu şi prof. dr. Al.I. Bădulescu semneazăprefaţa acestei noi apariţii editoriale îngrijită de conf. univ.dr. Dragoş Grigorescu – directorul Centrului de CulturăPrahova.

Compozitorul, dirijorul şi folcloristul Constantin Ar-vinte, fără echivoc, de-alungul întregii sale vieţi, a realizato importantă operă de largă diversitate şi complexitate,care îi asigură în timp un loc binemeritat în domeniul şti-inţei muzicale româneşti contemporane. Maestrul Con-stantin Arvinte, după cum afirmă eminentul compozitor,muzicolog prof. univ. Doru Popovici „face parte dintre ulti-mii compozitori care au preluat cu măiestrie cântecele şi dansu-rile noastre înflăcărate şi a reliefat spiritul inovator în contextulmuzicii mondiale în materie de melos, de game, de ritmuri şi deaspecte timbrale”.

De ziua aniversării naşterii sale - prilej cu carePrimăria şi Consiliul local al comunei natale i-a acordat înziua de 22 mai a.c. preţiosul titlu de Cetăţean de Onoare ,îi dorim ilustrului muzician din toată inima sănătate de-plină, multă putere de muncă şi noi împliniri în nobila şi

Aniversare

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2016 5

Elise Stan, Constan�n Arvinte, Marin Voican

Foto

: Iul

ian

Chel

aru

importanta sa activitate de creaţie şi de promovare a co-morilor creaţiei noastre populare în context naţional şi eu-ropean.

La mulţi ani, stimate maestre, Constantin Arvinte!Al. I. BĂDULESCU

Constantin ArvinteAceste zile minunate, când am sărbătorit (în 25 Mai,

la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” şi în 8Iunie 2016 la Ateneul Român) pe maestrul ConstantinArvinte, patriarhul muzicii româneşti, compozitor, dirijorşi folclorist... le voi păstra în „Cartea vieţii” cu mare drag.Domnia sa este ca un stejar falnic din plai moldav, mareiubitor de muzică, poezie, artă dar şi admirator al femeiiîndrăgite, căreia i-a dedicat din dragoste şi pasiune...melodii încântătoare: de iubire, nostalgie, speranţă,petrecere, dar şi cu tentă satirică. Le-am ascultat îninterpretarea unui grup de artişti (admiratori şi prietenidevotaţi sărbătoritului): soprana de coloratură RodicaAnghelescu (Opera Comică, Ansamblul Artistic„Ciocârlia” al MAI, cea care a depusfoarte mult suflet pentru realizareacelor două spectacole); sopranaCleopatra David (FilarmonicaGeorge Enescu, Opera Comică), lapian maestrul Iosif Ion Prruner;solistele Cristina Gheorghiu, MariaStroia, pianista Angelica Todea şiactriţa Doina Ghiţescu (AnsamblulArtistic ”Ciocârlia” al MAI); CoralaAcademică „Divina Armonie” -(patronată de prof. Paula Ciuclea) -solistă, soprana Alexandra Moroiu,dirijor col. Cristian Marius Firca;Nicolae Maxim (sextet de laFilarmonica George Enescu); solistaDoina Timu Anton (Corul Radio) şi Taraful Adrian Ţoiaau încântat în mod plăcut spectatorii, care i-au aplaudat lascenă deschisă.

Încă din anii studenţiei, viitorul muzician, Con-stantin Arvine se dedică, în primul rând, artei interpreta-tive, în calitate de dirijor al Corului mixt al CăminuluiCultural „Constantin Vasilescu” (1946-1959), apoi ocupă,prin concurs, importante funcţii artistice la prestigioaseleansambluri din capitala ţării: director artistic şi dirijor alAnsamblurilor „Ciocârlia” şi „Rapsodia Română”.

La pupitrul acestor instituţii reprezentative în viaţamuzicală naţională din cea de a doua jumătate a veaculuiXX, întreprinde răsunătoare turnee artistice atât în Româ-nia, dar şi peste hotare, în ţări cu puternice tradiţii artistice:Polonia, Ungaria, fosta URSS şi Iugoslavia, Elveţia, Grecia,Republica Federală Germania, Franţa, Austria, Bulgaria,Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Cuba, Kuweit,Olanda, Algeria etc., Pretutindeni, s-a bucurat de aprecieridintre cele mai elogioase din partea publicului şi a preseide specialitate.

Vasta creaţie a ilustrului compozitor ConstantinArvinte cuprinde: muzică simfonică şi vocal-simfonică,prelucrări folclorice, muzică de fanfară care figurează întezaurul Fonotecii de aur a Radioului şi Televiziunii. Întrescrierile pentru muzică de fanfară sunt: Plaiuri româneşti,Sârba în căruţă, Hora - Marş, Opt melodii folclorice româneşti.

Reputatul compozitor Constantin Arvinte i s-aurecunoscut meritele de către Uniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România, a primit Premiul II laConcursul Internaţional de Compoziţie Corală de laTours - Franţa (1976), fiind decorat cu ordine şi medalii dinpartea statului român.

Cu această ocazie, primind sprijin din parteadomnului grl. br. (r) Gheorghe Dragomir, Preşedintele alAsociaţiei „Centrul de Etică şi Strategii”, am scris cartea„Stejarul” în care sunt cuprinse compoziţiilecompozitorului Constantin Arvinte, alături de admiraţiace i-o poartă soprana Rodica Anghelescu (căreia i-aîncredinţat cu dedicaţie peste cinsprezece lucrări, unele dinel cântate la dublul concert aniversar).

Asociaţia „Centrul de Etică şi Strategii” prin dna.Loredana Caradimu, director Strategii şi Vlad Dragomir -Preşedinte Executiv, au oferit maestrului ConstantinArvinte un tablou (semnat de artistul plastic ConstantinMihalache) şi volumul „Stejarul”, autor Marin Voican-Ghioroiu.

Prof. Elise Stan (realizatoare de emisiuni Tvr 1)maestrului Constantin Arvinte dinpartea Societăţii de Televiziune, i-aoferit o plachetă în numeleinstituţiei pentru întreaga activitatedepusă în slujirea artei şi muzicii.

La compozitorul ConstantinArvinte predominantă este ideeafilosofului, care-i fireascăfăuritorului de frumos, făcând prinea legătura tainică între trilulmăiastrei ciocârlei (fiind ani mulţi laconducerea Ansamblului Artistic„Ciocârlia” al MAI), care-şi înalţă cugingăşie trilul spre soare: a datcântecului frumuseţi nebănuite,pline de sensuri esoterice izvorâtedin melodiile nemuritoare ale

poporului nostru, pe care le-a şlefuit cu migală, le-aarmonizat în capricii şi simfonii unduitoare... numai cuputerea gândului şi a sufletului îndrăgostit din fragedătinereţe de folclorul autentic, ceea ce a marcat de-a lungulcarierei domniei sale o ascensiune continuă, urcând fărăpreget treptele definitorii ale desăvârşirii sale spirituale şimuzicale.

Din compoziţiile domniei sale (prelucrări folclorice)care s-au cântat pe scena Ateneului Român, au fost:Capriciu moldav, Capriciu transilvan, Dragostea din ce începe,Bădişorul meu, Cântecul beţivei, Balada lui Ciprian Porumbescu- aranjament pentru pian, Triptic maramureşan, Mândruţăbucovineancă, Frunză verde mărăcine, Badea-l meu e humorean,Satul meu bucovinean, O, lele Frevoniţă, Are lelea, are măi!,Uite, mamă, Ionel!, Aoleu, frate Peline!, dar am ascultat şiromanţa Din scrisori facem palate, versuri Marin Voican-Ghioroiu.

La finalul spectacolului, artiştii susmenţionaţi cuîntreaga sală i-au cânta „MULŢI ANI TRĂIASCĂ!”, iarmaestrul Constantin Arvinte, la ovaţiile şi aplauzele careau continuat minute în şir, profund emoţionat ne-a adresatdin inimă, cuvintele: „VĂ IUBESC!” , iar un adevăratvulcan al tuturor vocilor i-au urat: SĂ NE TRĂIŢI,MAESTRE!!!...

Marin VOICAN-GHIOROIU

AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2016

Aniversare

Rodica Anghelescu

Foto

: Iul

ian

Chel

aru


FestivaluriRadiografia unei invazii -

evenimente, fapte, constatăriFestivalul internaţional

“Sigismund Toduţă”, ediţia a III-a, 15-21 mai 2016, Academia de

Muzică “Gh. Dima”, Cluj-Napoca

De la imaginar la realitate: cronica unei mobilizări totaleSăptămâna unei sărbătoriri atât entuziaste a artei,

muzicii şi culturii a însemnat, în fapt, paralizarea aproapea tuturor activităţilor didactice de la instituţia-gazdă. Maimult, în lipsa oricărui act normativ şi evident în afaraoricăror vacanţe (sărbătorile de Paşti cu vacanţa implicitădeja trecuse), studenţii şi personalul didactic (în calitatede participanţi-interpreţi, voluntari sau public) au fostimplicaţi în acţiunile Festivalului în ideea atât de“filantropică” sau “altruistă” că unsimpozion, mai multe concerte şimaster-class-uri ar ţine locul cursurilorde altfel obligatorii. În fond, ceînseamnă o săptămână de cursuri încomparaţie cu “mareea” de evenimentemuzicale revărsate asupra Academiei cao furtună de vară? Nu au lipsitcircularele adresate corpului didactic,lansate prin poşta electronică: “Stimaţicolegi! În perioada 15-21 mai 2016 se vadesfăşura Festivalul Toduţă. Sunteţiinvitaţi să participaţi la toateevenimentele din cadrul acestuia.Semnalez o serie de evenimente la careprezenţa dumneavoastră esteOBLIGATORIE! (anume aşa, cu bold şicu MAJUSCULE - n.a.) - Festivităţile dedeschidere şi de închidere a Festivalului;- Luni, 16.05.2016, ora 12.00, sala Studio, conferirea titluluide DHC muzicologului Eero Tarasti; - Marţi, 17.05.2016,orele 10.00-18.00, sala 11, Conferinţa The Political and TheSocial in the XXth-XXIth Centuries Music; - Toate concerteleîn care sunt implicate cadrele didactice şi studentiiAMGD.” Cu alte cuvinte, a fost vorba despre o mobilizaretotală a “trupelor“ din dotarea Academiei de Muzică“Gheorghe Dima”. No comment.

Un festival în familieO legitimă nedumerire a trezit includerea în

comitetul ştiinţific al Festivalului a tuturor celor pestetreizeci de participanţi (pentru o imagine mai solidă?), unparteneriat cu Opera Maghiară (?) şi Universitatea “Babeş-Bolyai”, ataşând la cuplul Dima-Toduţă şi pe Babeş, şi peBolyai. Interesant este însuşi faptul că desfăşurareaFestivalului “Sigismund Toduţă” la Academia de Muzică“Gheorghe Dima” se datorează unui alt cuplu - al soţilorBanciu - conf. univ. dr. Ecaterina Banciu fiind preşedintaFundaţiei “Toduţă“ şi preşedinta Festivalului “Toduţă”,iar prof. univ. dr. Gabriel Banciu fiind preşedinteleSenatului Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” şidirector ştiinţific al aceluiaşi festival. Întrebarea însă

rămâne aceeaşi: cât de oportună a fost această substituireatâta timp cât un Festival este, totuşi, o activitateindependentă de activităţile remunerate ale unei instituţiide învăţământ superior? Altfel spus, până unde poate fiîmpinsă uniunea (ministerului) Culturii şi (ministeruluide) Învăţământ fără a trece peste aproape insesizabilălimită a legalităţii luând în considerare faptul că după cumpretind organizatorii Festivalul a fost finanţat de cătreConsiliul Local şi nu din fondurile Academiei de Muzică“Gheorghe Dima”?

... continuarea. În căutarea lui ToduţăCel mai probabil, întâlnirea cu Toduţă trebuia să

se producă la Conferinţa muzicologică internaţională (defapt, un simpozion) inclusă în cadrul Festivalului (17 mai),care s-a desfăşurat în două “rafale” consistente de lucrăriprezentate de douăzeci şi doi de participanţi din întreagalume (Cluj, Bucureşti, Helsinki, Maastricht, Perugia,Roma, Newcastle, Montpellier, Atena şi Viena). Înrealitate, însă, despre creaţia lui Sigismund Toduţă au fost

prezentate doar trei (!) lucrări - unaaparţinând lui Jan Ezendam(Maastricht), alta lect. univ. dr. TatianaOltean (Cluj-Napoca) şi o a treia asist.univ. dr. Cristina Pascu. Presupunândcă Fundaţia “Sigismund Toduţă”lucrează de ani de zile la o ediţie Operaomnia în mai multe volume aMaestrului - izvor nesecat de idei,concepţii şi, mai ales, partituri -, aceastăpuţinătate a derutat, precum a surprinsşi titulatura Conferinţei, una în stilulstudiilor culturale şi a recuperilorpostmoderne la modă - The Political andThe Social in the XXth-XXIst CenturiesMusic. De remarcat a fost şi absenţamuzicoloagei clujene Hilda Şerdean,specializată în creaţia lui Toduţă şi

angajată la Colegiul de muzică “Sigismund Toduţă” dinlocalitate.

... Climax şi apoteoză. Toduţă regăsit şi abandonatCel mai aşteptat eveniment a fost concertul vocal-

simfonic, cu început de la ora 19.00, în care urma să fieinterpretat Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră, primaşi sungura lucrare monumentală a lui Toduţă interpretatăîn Festival, care a fost flancată de două lucrări vocal-instrumentale: La cules de îngeri de Valentin Timaru şiNotes from Underground pentru cor şi orchestră pe versuride Sean O’Brien, de Agustín Fernández. Dupăinterpretarea impresionantă a primei lucrări (de V.Timaru) de către membrii corului Cappella Transylvanica(dirijor Cornel Groza) s-a ajuns la mult aşteptatul “tour deforce” a lui Toduţă care în realitate s-a dovedit a fi undezastru interpretativ pe întreaga lui desfăşurare. Subbagheta dirijorului Vlad Agachi, orchestra “AntoninCiolan” a Academiei de Muzică “Gh. Dima” a “masacrat”partitura toduţiană cu un stupefiant diletantism şistângăcie grosolană, brutal de antimuzical, aşa-zisa“interpretare” lăsând impresia neputinţei, dar şi a totaleiindiferenţe a orchestranţilor faţă de muzica interpretată.

Muzica tinerilorinterpreţi la Vâlcea

Anul acesta, în ultima decadăa lunii mai, pentru a treizeci şi şapteaoară, filarmonica vâlceană a fostcentrul Festivalului Tinere talente.Născut din abnegaţia şi spiritulvizionar ale unei vestite profesoare depian, Irina Şaţki, acest proiect asupravieţuit schimbărilor,fluctuaţiilor, vicisitudinilor,continuând să ţină aprinsă flacărasperanţei. Alături de alte iniţiative aleIrinei Şaţki, festivalul prezintă spreafirmare publicului avizat talenteviguroase formate în sistemulromânesc de învăţământ vocaţional,în contextul unora dintre şcolile celemai renumite cu acest profil din lume.

În sala de concerte aFilarmonicii Ion Dumitrescu, festivaluls-a deschis cu un program intitulatOpera în recital, oferit de tineriinterpreţi de la Academia de muzică„Gh. Dima” din Cluj-Napoca.Programul a cuprins arii, duete, unterţet şi un ansamblu din celebreopere clasice şi romantice. Amapreciat vocea frumos timbrată,amplă a sopranei Aida Pavăl,lejeritatea şi promptitudineaintonaţiei, evidente în cântul celeilaltesoprane, Hilda Starmuller, plăcutavoce gravă a mezzosopranei ViktoriaCormos, care şi-a dat măsurastrălucirii glasului şi a atitudinii

scenice convingătoare în Seguidilladin opera Carmen de Georges Bizet.

Vocile bărbăteşti s-au distinsprin tenorul Tiberiu Szasz, un artistdeja format, expresiv, pasionat în ariadin Elixirul dragostei de G. Donizettisau în romanţaNo puede ser de F.Romero. De ase-menea, basulIoan Stancu aevoluat cu sigu-ranţă vocală şiscenică în aria şiîn duetele doni-zettiene. O ve-detă înascensiune s-aarătat a fi basulKopeczi Sandor,excelent în per-sonajul Osmindin capodoperalui Mozart Răpi-rea din serai, pre-cum şi în duetul din opera DonPasquale de G. Donizetti.

Am apreciat aportul celordouă pianiste acompaniatoare, IuliaSuciu şi Codruţa Ghenceanu, cadredidactice care au asigurat susţinereareducţiei orchestrale a întreguluiprogram cu acurateţe şi dinamism.Am observat, totuşi, unele atacuriaspre şi uscate, o anumită rigiditate înconturarea liniilor muzicale, încântatul celei dintâi şi câtevamomente poate prea „declamatorii”,

cumva excesiv subliniate ca expresie,în stilul de acompaniament al colegeisale.

În ansamblu, manifestareaOpera în recital a fost edificatoare cuprivire la nivelul superior al şcolii de

cânt clujene. Am apreciat formareaprofesionistă, individualizată avocilor, cultivarea trăsăturilorstilistice ale fiecărui compozitorinterpretat. Am avut astfel o foartefrumoasă demonstraţie asuprastilurilor mozartian, verdian, francezetc. O altă reuşită se datoreazăcolaborării armonioase dintre claselede canto şi clasa de operă. Tineriiartişti lirici clujeni au arătatdeopotrivă ştiinţa şi arta interpretăriivocale şi arta evoluţiei scenice

... constatăriO primă concluzie este de fapt interogativă şi cu

aspect retoric: cât de mare este aportul de informaţii alunui festival încât să se decidă şi să se recurgă la osubstituire invazivă a cursurilor prin concerte (de careClujul nu duce lipsă), master-class-uri (care au loc laAcademia de Muzică şi fără a fi nevoie de un festival) şiconferinţe sau simpozioane (care în mod normal nu se facdin contul cursurilor şi a altor activităţi formative)? Altfelspus, substituirea lasă loc suspiciunii că Festivalul“Sigismund Toduţă” ar putea aduce un spor formativtuturor studenţilor (deoarece într-un cadru academic estevorba doar despre ei) de care corpul profesoral alAcademiei de Muzică “Gh. Dima” nu ar fi capabil să-lasigure.

O a doua concluzie ar fi că valoarea acestuiFestival este rezumată în mod forţat la o săptămână deantrenamente suplimentare (şi obligatorii) atât pentrustudenţi, cât şi pentru corpul didactic (de parcă nu le-ar fisuficient) şi chiar dacă sub patronatul spiritual al unuieminent compozitor, muzicolog şi nu în ultimul rândDASCĂL care a fost Sigismund Toduţă, în asemeneacondiţii un festival îşi pierde completamente sensul de

sărbătoare şi celebrare a unei personalităţi (Festivalul“George Enescu”) sau a unei tradiţii (“SăptămânaInternaţională a Muzicii Noi”). Ar fi absurdă situaţia încare Festivalul “George Enescu” ar trebui organizat laUniversitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, iarîntreg personalul didactic şi studenţii ar fi mobilizaţipentru susţinerea repertorială şi ştiinţifică aevenimentului.

Ori, există, totuşi, o diferenţă notabilă între unsimpozion şi un curs universitar, între o repetiţie (chiar şigenerală) şi un concert, între o conferinţă sau master-classşi un seminar, iar în condiţiile în care calitateaînvăţământului nu-i poate motiva pe studenţi săfrecventeze concerte, să studieze la instrument sau să sededice cercetării, atunci nici chiar aducerea invazivă aunui festival într-o instituţie pentru, chipurile, o maiputernică înrâurire formativă nu va rezolva problema careîşi are soluţia în altceva decât poate oferi un festival, oricâtde bine ar fi organizat şi oricât de internaţional ar puteasă fi făcut să fie.

Oleg GARAZ(text publicat în revista Tribuna,

nr. 331, 16-30 iunie 2016)

Festivaluri


Clara Sofia Lupaşcu

Festivaluri


dezinvolte, recitalul lor fiind mai degrabă un evenimentscenic captivant decât un recital în înţelesul clasic algenului de spectacol muzical. Cu toate acestea, mai au încăde lucrat pentru desăvârşirea capacităţilor deperformanţă, s-ar cere o preocupare încă şi mai minuţioasăpentru rostirea clară a cuvintelor în fiecare limbă originalăa libretului, sau pentru sprijinirea mai fermă pe consoaneîn pronunţie. Dar nivelul la care se prezintă acum neîndreptăţeşte să sperăm că au perspectiva unor cariere desucces în teatre de operă de prestigiu, în viitorul apropiat.

Cea de a doua seară ne-a ocazionat reflecţii şi trăiriputernic nuanţate. În deschiderea programului, amascultat-o pe Leona Crasi în Concertul pentru pian şiorchestră K.V. 491 în do minor de W.A. Mozart, alături deorchestra Filarmonicii Ion Dumitrescu, dirijată de AndreasMihăiţă. Tânăra americană de origine română, carestudiază în prezent la Royal Academy of Music din Londra,s-a prezentat ca o persoană interiorizată, timidă, care nustăpâneşte îndeajuns textul partiturii. Lipsa sunetuluimozartian şi deficitul de implicare emoţională, impresiade rigiditate interioară pe care o degajă ne-au indusfrustrarea de a asista la un act artistic prea puţinconfigurat. Prin compensaţie, am putut admira vervacântului orchestral, frumuseţea sonorităţilor realizate decompartimentul instrumentelor de suflat, armonia creatăde instrumentele cu coarde, precizia şi eficienţa conduceriidirijorale. Entuziasmul spontan al orchestrei ne-aîndemnat să ne imaginăm celebra lucrare concertantă cape o simfonie cu pian obligat!

În continuare, violoncelista Clara Sofia Lupaşcu,elevă în vârstă de 16 ani a Liceului de Arte Octav Băncilădin Iaşi, s-a prezentat cu strălucirea şi prestigiul unui artistexperimentat. Sunetul profund şi cald, tehnica deconcertist, sensibilitatea, temperamentul puternic auconferit Nocturnei de P.I. Ceaikovski şi Rapsodiei ungare deD. Popper pregnanţa unor interpretări care nu se uită uşor.Evoluţia scenică a acestei personalităţi solistice dejaconturate ne dă speranţa că frumoasa colecţie de premiinaţionale şi internaţionale pe care le deţine se va îmbogăţicu noi şi noi reuşite de marcă.

În încheierea concertului, am asistat la performanţamemorabilă a violonistului în vârstă de 15 ani ŞtefanŞimonca – Opriţa. Solistul vine de la Liceul de Arte SabinDrăgoi din Arad, fiind cel mai tânăr reprezentant al uneifamilii de muzicieni instrumentişti cunoscuţi. Creaţiasonoră a două piese de S. Rachmaninov în aranjamentulorchestral al lui Dor Niculescu şi a vestitei lucrări Tziganede Maurice Ravel au revelat prezenţa unui artist complet,posesor al unei admirabile palete de procedee stilistice.Situată la nivel înalt de exigenţă, arta lui Ştefan Şimonca –Opriţa impresionează prin maturitate, autenticitate,originalitate. O demonstraţie suplimentară a acestortrăsături a realizat muzicianul în suplimentul acordat laaplauzele insistente ale publicului. A fost vorba despreHora din Suita în patru părţi Impresii în stil românesc,lucrare puţin cunoscută a maestrului George Enescu,elaborată în anul 1925, ca exerciţiu componistic pregătitorpentru Sonata a treia în caracter popular românesc şi editatăde Şerban Lupu în anul 2014. Tânărul violonist a aranjat cuinventivitate piesa pentru instrument solist, într-uncontext inedit, susţinută de o vioară, o violă şi uncontrabas, micul ansamblu sugerând sonorităţile specifice

unei formaţii de muzică lăutărească autentică. Aşa cum seprezintă în acest moment, cu premiile de prestigiu pe carele-a obţinut deja, credem că acest adolescent supradotat seva dezvolta în continuare către o carieră de mareamplitudine.

O contribuţie importantă la reuşita concertului aavut-o dirijorul Andreas Mihăiţă, actual absolvent alstudiilor de licenţă la Universitatea Naţională de Muzicădin Bucureşti. Împreună cu ansamblul orchestral a realizatacompaniamente de fineţe, promptitudine şi angajamentartistic foarte reuşite, pentru piese solistice dificile, cumulte elemente de risc. Cooperarea cu protagoniştii afuncţionat optim, spre satisfacţia participanţilor şi apublicului.

Concertul de închidere, intitulat Muzicieni de azi,muzicieni de mâine, s-a aflat sub patronajul spiritual alregretatei realizatoare de emisiuni radiofonice RodicaSava, care a organizat numeroase ediţii ale festivalului laRm. Vâlcea, având ca adevărată profesiune de credinţăidentificarea, evidenţierea şi promovarea tinerilor

interpreţi. Pentru început, cântăreţul Andrei Nicoară,student la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca, a evoluat cu dezinvoltură în două arii mozartienedin operele Nunta lui Figaro şi Don Giovanni, urmate dearia lui Geronimo din Căsătoria secretă de D. Cimarosa.Vocea sa caldă, frumos timbrată de bas, rostirea îngrijită atextului, trăirea scenică şi comunicativitatea naturală suntcalităţi pe care publicul le-a preţuit, empatizând spontancu artistul liric în devenire.

Marta Lorenza Grieco, studentă în anul III laAcademia italiană de flaut din Roma, a cântat apoi olucrare plină de farmec, din păcate foarte rar abordată înrepertoriul curent, Concertul pentru flaut şi orchestră de CarlReinecke. Muzica splendidă a compozitorului german,expresie a romantismului târziu de la sfârşitul secolului alXIX-lea, a sunat cu strălucire, cu implicare emoţională,fluenţă a discursului, ca rezultat al parteneriatului rodnicdintre solistă şi orchestra condusă cu autoritate demaestrul Florin Totan.

Ultima lucrare din program a fost celebrul Concertnr. 2 în do minor pentru pian şi orchestră de S. Rachmaninov.L-am întâlnit astfel pe Nicon Mladin, absolvent strălucit alLiceului George Enescu din Bucureşti, actualmente studentla Universitatea de Muzică şi Arte din Viena. Bucuria de a

Ştefan Şimonca – Opriţa

face muzică a fostprezentă perma-nent în această in-t e r p r e t a r egrandioasă, de ceamai bună calitate,pe care experienţao va consolida, cusiguranţă, în viitoa-rele apariţii.Ovaţiile asistenţeii-au cerut un supli-ment. A fost prelu-diul Catedralascufundată de Cl.Debussy, în carepianistul a etalatdimensiunea de ra-

finament, discreţie coloristică şi eva-nescenţă sonoră a măiestriei sale. Secuvine subliniat şi în concertul de Ra-chmaninov aportul determinant al or-chestrei, din care maestrul FlorinTotan a făcut perechea plină de pate-tism şi poezie a instrumentului solist.

Cele trei seri de muzică de laRm. Vâlcea ne-au dat un exempluconcentrat de artă autentică, având caprotagonişti interpreţi aflaţi laînceputul unor cariere foartepromiţătoare. Concluzia care seimpune este, şi de această dată, căstăm foarte bine cu proiectul de ţarăla capitolul interpretării muzicale!

Lavinia COMAN

Festivalului „TIMIŞOARAMUZICALĂ”, ediţia 41

Ca o surpriză, nu ca o păcăleală, anul acestaFestivalul „Timişoara muzicală” s-a desfăşurat deja de laînceputul lunii aprilie tot cu cele 6 săptămâni demanifestări sub egida-i lăsând doar finalul cu cele 6concerte pentru luna iniţială, mai. Şi această ediţie cea de a41-a se rezumă doar la aportul Filarmonicii „Banatul”, înlumea concertistică fără spectacolele de operă,înjumătăţind astfel tabloul muzical al oraşului, iarmenţiunea de internaţionalse referă doar la participareaa 3 dirijori sau 4 solişti şi niciun ansamblu, sau poate seinclude repertoriul cuaproape în intregime dinmuzica universală, faţă decele 4-5 lucrări autohtone.Nici deschidereafestivalului nu a avut uncaracter festiv sau atractiv cu ceva nou sau impunător.

Concertul inaugural a fost oferit dirijorului WalterHilgers din Germania care pentru început a optat pentru ouvertură de Mozart, de data aceasta „Idomeneo”. Festivăînsă a fost doar componenţa cordarilor 6.8.10.12.14. Solistaserii reputata soprană Silvia Sorina Munteanu a Operei dinCapitală dar pornită de pe meleagurile noastre a venit dedata aceasta cu Ultimele 4 lieduri de R.Straussacompaniată de o contribuţie orchestrală mult preapăstoasă şi necolaborantă. Simfonia a 7-a de A.Dvořák acăpătat de data aceasta o interpretare rigidă ca de altfel şiSimfonia a 5-a de Fr. Schubert în concertul din ziuaurmătoare sub aceeaşi baghetă. Am admirat însă prestaţiasolistică a celor doi membri ai filarmonicii noastreapreciatul Corneliu Meici cu Concertul pentru trompetă deJ.N. Hummel şi Radu Ţaga cu interpretarea sa deosebită aConcertului pentru fagot de C.M.von Weber.

Ca în fiecare festival şi nu numai, Duo-ul pianistical soţilor Manuela şi Dragoş Mihăilescu, mult apreciat înaceastă ipostază, au venit cu un recital Mozart am zice, cuFantezia KV 608 pentru orgă în varianta la 4 mâini, Sonata

KV 497 şi Variaţiunile şi fuga pe o temă a compozitoruluidin Salzburg scrisă de Max Reger stins. Peste douăsăptămâni aportul familiei a fost completat de recitalulfiului lor tot pianist, Dinu Mihăilescu cu un program diversde la Scarlatti la Liszt serios pregătit în Elveţia

Primele zile ale festivalului au fost secondate şi dedesfăşurarea celei dintâi ediţii a Concursului deinterpretare violonistică ce a primit numele muzicianuluitimişorean Josef Brandeiss, cinstit şi prin editarea uneimonografii în limba germană datorată muzicologuluiFranz Metz, lansată în deschidere cu această ocazie.

În două concerte camerale s-au alăturat şi studenţiiFacultăţii de muzică prin Ansamblul Percutissimo condus

cu succes de Doru Romanoferindu-ne un programatractiv din care lucrarea„Salcia” de D.Rotaru, cuaportul flautistului Vlad A.Colar, a impresionat cel maimult în tumultul tobelor,urmat de evoluţia unorinstrumentişti aleşi aiclaselor de muzicâ de

cameră conduse de Şt.G. Negruţiu, C.Miclea şi I.Fernbachîn Sonata de C.Franck, Trioul de A.Arutiunean şi Cvintetulde R.Schumann.

Cu un program care a atras atenţia datoritărepertoriului propus a venit dirijorul francez de originegreacă Alexandre Myrat de o sensibilitate vădită mai alesîn Variaţiunile Enigma ale lui E.Elgar. Totodată a prezentatşi două prime audiţii datorate desigur orchestrării de cătreS.Petrescu care a avut în vedere formaţia „Trio Contraste”din care face parte alături de I.B.Ştefănescu şi D.Roman. -„Concertino”-ul de D.Şostakovici, o lucrare rafinată, maiponderată şi „Burlesca” după un vals de Chopin, destul deagresivă şi incisivă a lui A.Tănăsescu, singura lucraresimfonică românească din festival.

Alte două concerte ieşite puţin din tiparelefilarmonicii şi de care se credea că o să aducă şi mai multpublic apelând la sfera mai lejeră sau la filonul folcloric almuzicii au fost susţinute de formaţia „Jazzappella” dinBucureşti, un cizelat sextet vocal secondat parţial şi deinstrumente şi de spectacolul -plin de emoţie şi întrupare -în care muzica tradiţională armeană a stat în prim plan.

Festivaluri


Andreas Mihăiţă

Un concert simfonic pregnant al festivalului s-aîntrupat în a treia săptămână prin dirijorul Radu Popa carea reuşit să se impună alături de orchestră prin programuldatorat unor opusuri de certă valoare pentru evoluţiamuzicii, semnate de Stravinski şi Bartók. Suita „Petruşca”a fost reuşita serii iar Concertul nr.2 în interpretareaviolonistului Armen Anassian venit din SUA, a demonstratla ce duce muzica populară sub pana unui creator degeniu.

A urmat o altă formaţie camerală „Fagotissimo”venită din miezul Moldovei, ce poate fi stimulatoare şipentru filarmoniştii noştri au atras atenţia prin seriozitateaabordării unui program specific instrumentului celor 4,(G.Hariton - Iaşi, M.Timofti, M.Badiu, şi P.Ionescu -Bacău,-fagotul-.în trio sau cvartet. Orchestra şi-a mai adăugat oreuşită sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin cu unprogram viu colorat, impunându-se cu „Alborada delgracioso” de M.Ravel şi „Capriciul spaniol” de N.Rimski-Korsakov”. Soliştii G.Croitoru - Bucureşti, Ş.Mereuţă - Iaşişi G.Popa - Timişoara, membrii juriului Concursuluinaţional de interpretare „Lions” aflat la a V-a ediţie şirezervat de data aceasta viorii, ne-au oferit Concertul

pentru două viori de J.S.Bach şi sclipitoarea „Navarra” deP.de Sarasate. Duminică, apoi a avut loc la Muzeul de Artăevoluţia celor mai buni participanţi în Gala laureaţilor, ceade a doua chiar în luna aceasta la Timişoara, competiţieviolonistică pentru cei de la inceput de drum.

Un recital de violoncel vine apoi să diversifice paletainstrumentelor ce evoluează în festival reliefândcapacităţile poate încă nu destul de maleabile a tinereimembre a orchestrei Dumitriţa Ioana Lenuţa cu dejaexperimentata şi foarte receptiva Andreea Dumitrescu lapian dezvăluindu-ne tainele unor opusuri semnate deC.Franck, D.Şostakovici şi A Piazzolla. Recitalul-Prelegere„Oedipe-pe înţelesul tuturor” în care baritonul Ştefan Ignatde mai multe ori în acest rol, ne-a adus opera lui G.Enescuprin vorbele sale argumentate şi cântul său, mai aproapede noi la Timişoara, stimulând poate instituţiile abilitate săse apropie treptat măcar spre această creaţie autohtonămonumentală, secondat de soprana Lăcrămioara Cristescucu fragmente din rolul Antigonei şi aportul pianistei LianaMareş.

Muzica clasică revine însă în forţă sub baghetasigură şi incitantă a dirijorului Michael Hasel din Germaniacu Simfonia nr.80 de J.Haydn şi Requiem-ul deW.A.Mozart, cu participarea Corului pregătit de IosifTodea cu unele sonorităţi prea aspre solicitate de cel de lapupitru şi al soliştilor Irina Iordănescu, Mario Vasiliu şi

Lucian Oniţă intre care Cristina Iordache a fost poare ceamai aproape de stilul vocal impus. Am fi aşteptat o lucraresimilară din literatura românească, ţinând cont de zileledin preajma Paştelui Ortodox, în care s-a desfăşuratconcertul. Manifestările muzicale ale lunii aprilieîncheindu-se cu acest vocal-simfonic dar Festivalul„Timişoara muzicală” va continua intens şi în următoareledouă săptămâni..

După o scurtă breşă de sărbători luna Mai continuăcu manifestările Festivalului „Timişoara muzicală” prindouă recitale susţinute de protagonişti din ţările învecinatestimulând interesul melomanilor. Din Ungaria a venitpianistul Tamás Érdi cu un program consistent şi cuseriozitate cizelat cu lucrări de Fr.Chopin şi Fr.Lisztprecum şi de cei doi ancoraţi în special în melosul popularmaghiar B.Bartók şi Z.Kodály. Celălalt recital, de astă datăpentru vioară şi pian susţinut de austriecii VolkhardSteude, cu al său Stradivarius, experimentat concertmaestru, acompaniat de Cătălina Bucătaru au realizat oconlucrare interpretativă evident valoroasă atât în celedouă Sonate ample de L.v.Beethoven şi R.Strauss cât şi cuPiesele de A Dvořák şi Rapsodia „Tzigane” de M.Ravel.

Doi oaspeţi constanţi ai filarmonicii noastre, HoriaMihail cu Concertul în re minor de W.A.Mozart, în cadrulciclului -Pianul călător- într-o simbioză artistică dominatăde pregnanta prestaţie a pianistului şi cu dirijorul OlandezTheo Wolters, care şi-a ales de data aceasta Uvertura„Euryanthe” de C.M.von Weber şi arătoasa Suită simfonică„Şeherazada” de N.Rimski-Korsakov. Chiar dacă pealocuri unele neclarităţi vroiau să se strecoare, impresia lapublic a fost favorabilă mai ales datorită părţilor solisticeale violonistei Alexandra Crişan măiestrit redată.

Ultima săptămână a festivalului a cuprins chiardouă concerte de muzică mai lejeră cu evidenţiereafactorului ritmic, în care au evoluat sub denumirea de„Trio Gentis” familia de muzicieni a percuţionistului DoruRoman mânuind de data aceasta cu precădere marimba,având alături clarinetista Lena (soţia) şi violonista Laura(fiica) într-un periplu muzical special ales pentru a marcaZiua Europei, în care sa regăsit şi o lucrare românească:Chindia de A. Paşcanu. Un Duo – Lucian Ban (pian) şi MatManeri (violă) de peste ocean a completat seara cu omuzică de jazz cameral de mare rafinamentimprovizatoric. Celălalt concert a fost susţinut de elevi aiColegiului Naţional de Artă prin Ansamblul clasei depercuţie „Splash” condus şi prezentat de Alina JumugaCuibaru şi aici totuşi un pic de iz românesc şi de dataaceasta: Ciocârlia în aranjamentul lui Dorin Cuibaru jr., darOrchestra condusă de Laurenţiu Muntean nu a maievoluat.

Festivalul „Timişoara muzicală” din anul acesta s-aîncheiat prin concertul simfonic cu muzică rusă de marevibraţie emoţională girat de creatori de geniu caMusorgski, Rachmaninov şi Ceaikovski. Se vroia desigur oapoteoză a evenimentelor festivalului ce a şi reuşit să seimpună prin interpretările date de dirijorul GheorgheCostin şi aportul orchestrei cu poemul „O noapte pemuntele pleşuv” dar mai ales în final, cu Simfonia a 6-a„Patetica”. Poate ceva mai puţin acaparatoare a fostrealizarea concertului cu Csiky Boldizsar, solistul cu osolidă formaţie pianistică.

Damian VULPE

Festivaluri


Fago�ssimo

Câmpina – ConcursulInternaţional de Vioară

la a 10-a ediţie, aniversară.Organizat bienal, Concursul Internaţional de vioară

din Câmpina, aflat la a 10-a ediţie, a avut loc pe 1 şi 2 iulie2016, deasemeni Gala Laureaţilor şi decernarea premiilorîn Sala Praznicală a Parohiei “Sfântul Nicolae“.

Spre bucuria câmpinenilor, atât Concursul Interna-ţional de Vioară, cât şi concertele or-ganizate în aceeaşi sală a Parohiei“Sfântul Nicolae“, pe tot parcursulstagiunilor ultimilor 20 de ani, cu ar-tişti consacraţi, sau cu tineri laureaţide concursuri naţionale şi interna-ţionale, au constituit şi constituie ooază de cultură, muzică şi înţelegere– apropriere între oameni, prin artăşi artişti (cei tineri la început dedrum).

Pentru aceste minunate clipemulţumim Părintelui paroh PetruMoga !

În 2016 Juriul Internaţional a

cuprins profesori şi concertişti de renume: Olga Korinets –Kiev, Galina Buinovschi – Chisinău, Juhani Palola – Fin-landa, Mihaela Tomescu – România, Ladislau Csendes –România, Alexandru Ganea – România, Cornelia Bronzetti– România. Pianist acompaniator a fost Dna. Olga Babadjan

Premiile ediţiei 2016Categoria AŞtefan Gabriel LUŢĂ – Chişinău – Premiul I;

Dragoş RUŞANU – Bucureşti – Premiul I; ShlomiSHAHAF – Israel – Premiul II; Daryna VOLIARCIUC –Kiev – Premiul III.

Categoria BVadim PERIG – Kiev – Premiul I; Alexandru

AXENTI – Chişinău – Premiul I.Categoria CAndrei Mihail RADU – Târgovişte - Premiul II;

Ioana Maria TUDOR – Bucureşti – Premiul II; IolantaEREMIE – Chişinău – Premiul III.

Unele premii nu s-au acordat.În concertul de Gală au cântat într-o superbă

atmosferă de sărbătoare şi o sală arhiplină, toţi laureaţii.Aşteptam cu nerăbdare, în toamna redeschiderea

stagiunii pentru câmpineni şi următoarea ediţie aConcursului Internaţional de Vioară în iulie 2018.

Cecilia CONSTANDA

VOXearlyMUSUniversitatea Naţională de

Muzică din Bucureşti coordonează,pentru prima dată, un proiect departeneriat strategic prevăzut să sederuleze pe o perioadă de trei ani,2015-2018. Denumit VOXearlyMUS,proiectul este finanţat din fondurieuropene de către Agenţia Naţionalăpentru Programe Comunitare înDomeniul Educaţiei şi FormăriiProfesionale.

UNMB se află în postura decoordonator în acest proiect însă aremai multe instituţii partenere: DenHaag Royal Conservatoire, JosephHaydn Konservatorium Eisenstadt,Conservatorio di Musica Arrigo BoitoParma, Conservatorio di MusicaArrigo Pedrollo Vicenza, AsociaţiaEuropeană a Conservatoarelor (AEC),Fondazione Italiana per la MusicaAntica şi Asociaţia Naţională Coralădin România (ANCR).

Activităţile pe care le propuneproiectul pun în lumină muzica veche,prin iniţierea şi pregătirea unor miciansambluri vocale în contextul unuimaster internaţional de excelenţă.Proiectul poate fi considerat un mareschimb de experienţă datoritămobilităţilor numeroase pe care leîntrevede. Studenţi, profesori dar şialte personalităţi marcante dininstituţiile partenere au avut şi vor

avea - proiectul abia debutează -oportunitatea de a studia sau de apreda în toate instituţiile implicate înproiect.

În perioada 22 iunie - 1 iulie2016 universitatea gazdă a coordonatpatru concerte care au avut loc laBucureşti în Sala “George Enescu” aUNMB, Catedrala “Sf. Iosif”, CentrulCultural de Artă “Tinerimea Română“şi Sala “Auditorium” a UNMB,toate cu intrare liberă. În paralel aavut loc un program intensiv cutitlul Getting into the spirit - primuldintre cele trei prevăzute în cadrulproiectului, în care participanţii austudiat repertoriile pentru concert,au mers la cursuri de pregătireindividuală şi de ansamblu,conferinţe şi workshop-uri şi aufăcut scurt incursiuni în viaţaculturală a Bucureştiului. Cursurileau fost susţinute de Prof. Isaac Alonso– Den Haag Royal Conservatoire, Prof.Bettina Hoffmann - “Arrigo Pedrollo”Music Conservatory Vicenza şi Prof.Nicolae Gheorghiţă – UNMB pe temeprivind dinamica în musica veche aBarocului, probleme descriitură/ornamentaţie în muzicatârzie a Renaşterii şi începutulBarocului, dar şi aspecte specificemuzicii şi cântului bizantin.

Organizatorii îşi propun ca lafinalul proiectului să elaboreze unmanual cu titlul Curriculum design &development Handbook on vocal early

music for small ensembles, care va reuniefortul comun şi expertizaprofesorilor, experţilor, cercetătorilorşi interpreţilor din universităţilepartenere şi va cuprinde propunerimetodologice inovative privindpredarea, învăţarea şi evaluareaansamblurilor vocale de muzică veche,în cadrul unui program/modul demaster. De asemenea, vor apărea

înregistrări cu lecţii şi workshop-uri,interviuri sau conferinţe într-o serie deDVD-uri.

Proiectul a fost iniţiat de biroulErasmus+ al UNMB cu sprijinulconducerii de atunci, prof.univ.dr.Dan Dediu (Rector), prof.univ.dr.Smaranda Murgan (Decan şi directoral Departametului de Dirijat şiInstrumente Complementare), dar şi alprof.univ.dr. Nicolae Gheorghiţă,Prorector şi coordonator al Direcţiei deCercetare, Inovare şi Informare dinUNMB.

Andra FRĂŢILĂ

AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2016

Evenimente

Tinerimea Româna, 29 iunie 2016

Când cântul gândurilor tace…“Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje (…)”(Mihai Eminescu)

Nu mulţi ştiu că, în calitate de autor al primeimonografii despre Mihai Eminescu, Elie Miron Cristea,viitorul patriarh al României, a folosit pentru prima oară

sintagma „Luceafărul poeziei româneşti”, devenită rapidexpresie “de top” în comentariile asupra creaţieieminesciene.

Ca orice om de cultură atins de aripa geniului,Eminescu n-a suportat însă tiparele unor sumareîncadrări stilistice, modelându-şi o matriţă personală,apartenentă spiritului românesc şi categoriilor sale devalori. Expunându-şi conceptele filosofice,particularităţile de exprimare lingvistică, spectrulcomplex al procedeelor literare adaptate proprieiviziuni asupra formei şi conţinutului exprimării într-omultitudine de versuri inconfundabile ca scriitură,poetul a ocolit permanent potenţialele clişee şi şi-adepăşit epoca şi presupusele “etichete” caracteristiceacesteia.

Confirmând afirmaţiile precedente, spectacolulaniversar Când cântul gândurilor tace programat în 15iunie la Centrul Naţional de Artă “Tinerimea Română”s-a concretizat, în faţa numerosului public, sub formaunui subtil joc de cuvinte şi sonorităţi coordonat decătre actorul şi profesorul Mihai Bisericanu alături devioloncelistul şi profesorul Marin Cazacu. Protagoniştiai sugestivului microrecital poetic-muzical au fost –însoţind “vocea” instrumentală inconfundabilă aexcepţionalului Marin Cazacu, acompaniată cu discreţieşi sensibilitate de către pianista Dana Bădoi – cincitineri, actori şi interpreţi, care au creionat un scenariu deesenţă romantică, îmbinând delicat cuvântul şi artasunetelor.

Acel Eminescu evocat, într-un dialog cu oplasticitate aparte, pe scena Palatului “TinerimeaRomână” de către actorii Anca Bejan, Diana Balmuş şi, cuo menţiune specială, de Bogdan Acatrinei, ni s-adezvăluit, predominant, ca un căutător al iubirii care,

ipostaziat în poemele Iubind în taină, Floare albastră, Lasă-ţi lumea, Replici, Te duci, Sunt ani la mijloc, oscila permanentîntre concreteţea tributului cerut de sentiment şireflectarea sa la nivel filosofic; ultimele două poeziipropuse, E împărţită omenirea şi Melancolie, au lărgit, totuşi,această sferă, oglindind critic, pe de o parte, pasivitateaunei tipologii umane neimplicată în problemeexistenţiale, pentru ca, pe de alta, să reveleze stareamelancolică devastatoare a individului dominat desentimentul scurgerii ireversibile a timpului.

În contextul versurilor eminesciene, filonulromantic al muzicii alese spre a fi interpretate de cătreMarin Cazacu (Salut d`amour de Edward Elgar, Lebăda luiCamille Saint Saens, Apres un reve de Gabriel Faure,Tristesse de Frederic Chopin, Cântecul vechi al lui PaulConstantinescu, Vals sentimental de Piotr Ilici Ceaikovskişi Vocaliza lui Serghei Rachmaninov) a pus în valoarecăldura şi rafinamentul tonului instrumental propriuvioloncelului, personajul sonor de legătură al întreguluispectacol. Perfect acordat tumultului romantic alversurilor s-a dovedit a fi, însă, şi Recitativul şi Scherzo-ullui Fritz Kreisler, redat cu virtuozitate şi aplomb cuceritorde către violonistul Mircea Dumitrescu, şi nu mai prejoss-a situat Serenada română de Constantin Dimitrescu,partitură care a împrumutat vizibil din vitalitatea şipatosul propriu expresiei violoncelistei Izabela Ghergu,încă elevă a Colegiului Naţional de Arte “Dinu Lipatti”,ale cărei demers interpretativ este permanent încărcat cuo deosebită forţă emoţională.

Vreme va trece, va veni vremea unor viitoaremomente aniversare care vor avea în centru imagineainconfundabilei opere eminesciene, dar fiecare dintre eleîşi va afirma unicitatea, rămânând în memoria publiculuiaşa cum a rămas cel deja descris; dincolo de revelareaunor idei, a unor stări, a unei atmosfere poetice prinexcelenţă, ceea ce am luat cu noi din sala de spectacol în

acea seară de vară a fost bucuria comunicării versului înstrânsă relaţie cu muzica, conjuncţia celor două arte lanivel afectiv care, spre satisfacţia organizatorilor, este omotivaţie ce poate crea dependenţă – de Frumos, deSensibilitate, de Cultură. De o sumă de valorifundamentale ale umanităţii, şi, de ce nu, din nou, deEminescu…

Loredana BALTAZAR


Eminesciana(F

oto:

Mar

ius V

ÂJO

AICA

ww

w.c

rea�

velig

ht.ro

)

(Fot

o: M

ariu

s VÂJ

OAI

CA w

ww

.cre

a�ve

light

.ro)

Pe scene


Culoare şimagnitudineorchestrală la

Ateneul RomânRar mi-a fost dat să ascult un

concert simfonic care prin conţinutulprogramului lui, să se încadreze maibine şi atât de confortabil, în ceea celumea în general îl numeşte “demuzică grea”.

De aceea mărturisesc că, deşi dela audiţie a trecut ceva timp – el avândloc pe 23 iunie – tot nu m-am dumiritasupra scopului urmărit de cei ce l-auconceput astfel, asta dacă a existatvreunul. Şi dacă da, atunci sunt tentatăsă cred, sau cel puţin să sper, că el afost motivat de ideea unei dedicaţiidestinată profesioniştilor, singurii dealtfel în măsură să guste în deplinătatecele trei lecţii de orchestraţie.

E drept că toate cele treipartituri au avut în comuncompozitori de valoare, reprezentativipentru şcolile din care provin,compozitori care au pedalat în scrierilerespective, mai mult pe acea jumătatedin ceea ce defineşte muzica, de carese ştie că este în egală măsură ştiinţă şiartă, respectiv pe ştiinţă, ceea ce mie camuzician chiar nu mi-a displăcut.Pentru că aşa, în fine, am putut urmăripe îndelete şi cursiv, într-un splendidlăcaş de artă şi nu într-o sală de curs aConservatorului, modul ingenios încare trei temperamente distincte aufolosit în travaliul lor orchestral, stiluridiferite de tratare a tuturorinstrumentelor: de suflat – în specialalămurile, de coarde – în special a celorgrave şi aproape a întreguluicompartiment de percuţie şi asta, într-

o gamă de nuanţe predilecte pentruforte şi fortissimo, şi cu foarte fineinserţii în motive ritmice şi melodice ceamintesc fie şi vag, de naţionalităţilelor.

Concertul a început cu”Semnale” de Adrian Iorgulescu, ointeresantă piesă simfonică în 5secţiuni, bazată pe o structură modală,piesă a cărei “Scriitură orchestrală, devirtuozitate, alternează zonele demasivitate cu cele de transparenţă,contribuind la crearea unui impact auditivpregnant, ceea ce conferă întregului sonoro expresie directă şi frustă, precum şi onotă de relativă accesibilitate” după cumo caracterizează chiar compozitorul.

Au urmat ”Concertul în Solmajor pentru pian şi orchestră” de

Maurice Ravel, tălmăcit de AlexandraSilocea, şi ”Simfonia nr. 2 în Re major”de Jean Sibelius. În Ravel, pianista,prin abordarea ei mai mult cerebrală,s-a încadrat perfect în tonalitateaîntregii seri, dezvăluind stăpânireaunei tehnici solide, care însă în pofidatuşeului cald şi catifelat pe care îldeţine, a acoperit puţin prea multpasajele de transparenţă, cu tentălirico-jazzistică, şi aşa nu preanumeroase, inducându-mi în acest felsenzaţia că tocmai am asistat la o

premieră, nicidecum la un concertpentru pian, deloc străin mie. Mi-aplăcut însă şi m-a amuzat copios,totala ei detaşare de vădita insistenţă adirijorului de a o conduce, nu că ar fiavut nevoie de aşa ceva.

Cât priveşte Simfonia deSiberius, pot spune că a răsunat eroic şiglorios sub bagheta dirijorului MarkLaycock care a subliniat, ca şi în celedouă lucrări care au precedat-o,tocmai nuanţele puternice, mai mereuîn crescendo, relevând o virtuozitateaparte, ce în nici un caz nu îi poate ficontestată.

A şi avut un partener pemăsură, în Orchestra Filarmonicii”George Enescu” – excelentă şi într-oformă de zile mari, care s-a aflat înelementul ei pe tot parcursul serii,strălucind în zona monumentală anuanţelor pe care le-a creionat cuomogenitate şi rară vioiciunefuzionând cum nu se poate mai binecu viziunea atât de explicită adirijorului.

În fine, concertul de la Ateneudin seara zilei de 23 iunie a fost unulinteresant, original, viguros, unconcert mai mult pe gustulprofesioniştilor dar prea bogat însonorităţi ample pentru melomaniiobişnuiţi. Personal, cred că fiecare dincompoziţiile incluse în program ar fiavut doar de câştigat dacă erauprezentate (cântate) în compania unorpartituri mai lirice, mai cantabile, maicunoscute, dacă nu pentru altceva,măcar pentru contrastul atât denecesar unui echilibru.

Una peste alta, concertulsimfonic s-a bucurat de aprecieri, a fostaplaudat pe măsură şi s-a înscris înrândul celor care rămân în memoriaauditoriului prin culoare, inedit şimagnitudine orchestrală.

Doina MOGA

Alexandra Silocea

Trio Axis MundiÎn arhitectura confortului conferit de un public

interesat, bine format şi numeros, am urmărit cu vie atenţieaudiţia unor titluri de valoare din muzica românească îninterpretarea trioului instrumental clujean Axis Mundi,într-un recital organizat sub sigla Muzeului NaţionalGeorge Enescu, derulat la Aula Palatului Cantacuzino, înseara zilei de 28 iunie 2016.

Componenţii Trioului Axis Mundi sunt Eva Buteanla pian, Radu Dunca la vioară şi Aurelian Băcan la clarinet.

Pianista Eva Butean are distincţie şi o nobilă expresiecorelată, dacă pot spune aşa, de o surâzătoare muzicalitate.Eva Butean trece dezinvolt şi cu măestrie şi în sonorităţiledesprinse de pe claviatură are vigoare şi o condiţie artistică

de certă determinare. Eva Butean, de la o lucrare în careeste solo, la alta unde apare în duo, configurează adevărateclimate sonore personalizate, conştientă şi totalmentedegajată în această atitudine, eficientă şi dinamică.

Violonistul Radu Dunca dispune, muzical vorbind,de forţă umană, fizică şi morală şi de o o anumităautoformaţie profesională de toată admiraţia. În evoluţiilesale cu vioara el defineşte o multitudine de policromiitimbrale pe tastă şi prin vibraţiile condiţionate de arcuş. Înmod natural, Radu Dunca este un virtuoz al viorii şi în artasa apare un sens al premoniţiei că viitorul tehnicilor demaniabilitate la vioară va descinde în evidenţa propriefarmecului care măguleşte în acelaşi timp şi ochiul şispiritul ascultătorilor ca răsunet de simpatie şi fantezietotodată. Mai trebuie spus aici despre cât de prezent esteRadu Dunca în fervoarea tensiunilor sau luminozităţilor,

AM

în imagistica sau în reliefurile compoziţiilor muzicale, îndimensiunea de creaţie dramatică a acestui muziciandespre care se va mai vorbi.

Aurelian Băcan este clarinetist, dar şi autor decompoziţii muzicale. Ca o autentică revelaţie, tonul său lainstrument este profund şi catifelat şi are semnificaţia uneiadresabilităţi confesive, narative alături de o bonomie şichiar de o anume superioritate pe care nu putem să i-orefuzăm.

Cu Aurelian Băcan, clarinetul iese din statutul unuiinstrument comun, devenind o formă a articulărilor vocale.Sub acţiunea lui Aurelian Băcan clarinetul setransfigurează. Aurelian Băcan are înesenţă ţinuta unui om de culturămuzicală şi nu numai. El este fărăîndoială şi un gânditor. Ca şi colegii săidin acest trio Axis Mundi, are destinulsă atingă larga notorietate profesionalăşi celebritatea artistică la public.

Dan Dediu a scris ciclul de 12piese pentru pian solo cu titlulLevitique în 1997. Din acest ciclu, îndebutul recitalului am ascultat 3, îninterpretarea pianistei Eva Butean.Lucrarea asamblează imagini realizatecu inteligenţă fină şi rafinament, într-un aflux de sugestii livreşti şi deevocări fugare ale unor memorii deteme muzicale din timpuri şi locuridisparate. Există aici o modelare bine echilibrată şisugestivă pe claviatură, de vreme ce compozitorul a studiatel însuşi pianul şi, implicit, repertoriile pianistice. Şi totulîn aceste piese din ciclul Levitique ne învăluie fără reliefuritranşante şi fără nimic care să releve un efort mai mult decâtcel pentru cultivarea concordanţei cu mentalul şi cu fondulafectiv al ascultătorilor. Eva Butean, cu talent şi claritate, aexcelat în interpretarea acestor pagini pianistice, dândcontur arcadelor de reflex şi fervorii unor tonuri rare, cât şisavorilor şi deliciilor care îşi au locul printre efectele dorite.

Am subliniat ceva mai sus măsura în careclarinetistul Aurelian Băcan excede prodigios cu talentulsău la aprecierile specialiştilor şi publicului. Pot spuneacelaşi lucru şi despre compozitorul Aurelian Băcan a căruiartă şi a cărui performanţă imaginativă în sunete îl situeazăîntr-o accepţie fortifiantă. Dintre compoziţiile lui AurelianBăcan am audiat Caravanserai pentru vioară şi pian, olucrare pe care o situez în genul piesei de concert, tipologiecompoziţională care a fost cultivată la noi doar de GeorgeEnescu. O piesă de concert oferă intrepreţilor un dar cutotul de nepreţuit, acela că pot, ca virtuozi, să strălucească.Şi Radu Dunca, la vioară, şi Eva Butean la pian s-au aflat cufervoare şi spontaneitate în această postură. Sigur că, deregulă, eflorescenţele compoziţionale au titluri, unele degen şi formă, altele luate din limbajele poetice. Şi aici, cuacest titlu, Caravanserai, am fi tentaţi să ne imaginăm înambianţa medievalului de orient turco-persan. Dar,muzical, ni se sugerează aici o lărgire de spaţii, de unde unpalat virtual al caravanelor, şi ele virtuale, poate fi un locde intersectare de idei şi de valori simbolice în sfereinteligibile cu numeroase deschideri.

Lucrarea Fum, pentru clarinet solo, de Doina Rotaru, afost memorabil interpretată de Aurelian Băcan. Mizaexistenţială a acestei compoziţii - separat de tehnica

superioară a compozitoarei de a scrie monodic şi firescpentru un instrument de suflat - este unduirea între douălumi, cu fumul care nu se rarefiază şi nu dispare, ci poartăvieţi şi existenţe, cu poveştile lor, cu aspiraţiile lor denereîntâlnit nicicând. Este un fum dens, de unde şi tratareapredilect densă a figuraţiilor sonore în registrele grave şimedii ale clarinetului, care sunt apropiate de vocea umană.Este existential, dar este şi un periplu printre creaturilenevăzute ale nopţii.

Ţiuituri 2 pentru vioară şi pian de Adrian Pop este opanoplie sonoră inclusă în gestul sacramental. Este, fărăîndoială, o devoţiune pro-domo pentru pământul natal al

compozitorului, în sens exact,Transilvania. Ţiuiturile nu auasemănare aici cu cele de filiaţiefolclorică. Ţiuiturile sunt alepământului însuşi, pentru că doar elpoate ţiui, fără plânset şi fără tânguire.Radu Dunca la vioară şi Eva Butean lapian au celebrat acestă partitură ca şicum ar fi spus: „Domnilor, gândiţi-vă latimpurlle muzicii când era lăsatpământul să cuvânte. Noi asta facemacum şi aici, cu această muzicăproclamatoare”.

Cele Patru inscripţii sonorepentru pian solo de Adrian Iorgulescu aufost interpretate de Eva Butean într-unstil greu regăsibil chiar şi pe scenele

redutabile de recital şi concert. Eva Butean a avut aici,interpretativ, o foarte adecvată inspiraţie, dând un distinctcontur acestei compoziţii care comportă un mare potenţialde inovare. În aceste Patru inscripţii sonore, AdrianIorgulescu deschide imaginile unor surprinzătoare grafii,cât şi decriptări cu sunete – şi nu prin sunete – ale unorobiecte autoportante, autonome, şi care se autogenereazădin propriile lor vibraţii într-un construct inteligibil.

Lucrarea Sonorităţi şi clopoţei albaştri pentru vioarăsolo de Ulpiu Vlad a fost prezentată în primă audiţie.Momentul trebuie considerat şi înţeles ca atare. Ascultândacestă compoziţie, am urmărit fluxurile ilustre desonorităţi, am avut viziunea imperioasă de a mă vedea într-o clipă suspendată de fervoare, ca în Faust. CompozitorulUlpiu Vlad şi violonistul solist Radu Dunca trecuseră prinhar şi dincolo de har, ei nu erau acolo pentru ei, nu eraunici pentru publicul prezent, ci pentru şi în Marele Univers.Şi mai este de adăugat, cu aceste Sonorităţi şi clopoţei albaştri,că specificul unui miracol este, în mod sigur, faptul că elconstitue un caz insolit, asimilabil sensului de Providenţă.

Deja reluată deseori în programele de recital, muzicaNoi proverbe pentru clarinet solo de Roman Vlad a fostprezentată într-o admirabilă realizare scenică în care, cutinereţea lor cuceritoare, au apărut în mimă Eva Butean şiRadu Dunca, alături de clarinetul utilizat ca sursă desemnal şi cu un haz de calitate de Aurelian Băcan.

În ansamblul ei, seara muzicală de la Aula PalatuluiCantacuzino din 28 iunie 2016 fost una dintre cele maireuşite manifestări de acest gen, fie şi din stagiunea caretocmai s-a încheiat. În ansamblul derulării momentelorsonore s-a reconfirmat existenţa unor valori muzicale certeîn muzica românească a zilelor noastre, ceea ce este real şinatural, este creaţie şi este un gest de anvergură.

Mircea ŞTEFĂNESCU

În Aula Palatului Cantacuzino


foto

: opi

sica

neag

ra.ro

Ziua copiluluiÎn fiecare an, Formaţiile

muzicale ale Radioului Naţional aducîn eter concerte speciale, cu dedicaţiecătre cea mai tânără generaţie (dar, nu

numai), programate fie de 1 iunie, fieîn preajma datei aniversare. În 2016,concertul Orchestrei de cameră acoincis cu data de 1 iunie şi a beneficiatde o gândire repertorială aparte. Cuatât mai mult cu cât a fost difuzat – întransmisie directă, în cadrul unuiamplu proiect al Uniunii Europene deRadio şi Televiziune. Participareaintercontinentală s-a bucurat deprezenţa unor ansambluri vocalepropuse de radiodifuziuni din Estonia,Germania, Republica Cehă, Ungaria,Lituania, România, Slovacia şiBulgaria. Logo-ul repertorial vizacreativitatea, inovaţia şi diversitateaprogramelor.

Evident, calitatea forţei artisticea fost obligatore. La noi, indiscutabilăfiind şi cartea de vizită a Corului decopii Radio, pregătit şi coordonat dedirijorul Voicu Popescu, artist de elită,şi a orchestrei de cameră Radio, larândul ei, o proeminenţă a vieţiinoastre muzicale. Dar, ceea ce aconstituit marea atracţie a concertului,a fost prezenţa lui Sabin Păuţa pepodium, în triplă exercitare a talentuluisău – unicat: ca dirijor, reamintesc, apropus şi realizat numeroase concertede muzică exclusiv românească, având

săli pline şi succes de proporţii(cunoaşte atât de bine şi iubeşte atât demult creaţia naţională, are simţulalcătuirii de programe pe gustul şispre delectarea publicului!).Compozitorul Sabin Păuţa cuîndelungată activitate în Statele Unite,dar şi în Europa şi Australia, arecontribuţii importante în istoriamuzicii româneşti şi internaţionale, învarii genuri (ample opusuri vocalsimfonice, concerte instrumentale,jazz, divertisment). OrchestratorulSabin Păuţa este un virtuoz, unmaestru al atât de pretenţiosuluiexerciţiu, în fapt, determinantă artăpentru comunicarea mesajuluiartistic…

Aşadar, Uniunea Europeană deRadio, a primit pentru ascultătorii ei –privilegiaţi, un program cu maredensitate a expresiei muzicale, cuinedit al concepţiei. Cele două pieseinterpretate de Corul de Copii, plasateîn prima parte a concertului - SuitaCanti Prophani pentru cor de copii şiorchestră şi Vrem pace în lume au fostscrise cu ani în urmă. O ştim prindeclaraţiile compozitorului Păuţa, princatalogarea lor în lexicoane.Interpretarea măiastră a Corului decopii Radio pregătit cu excelenţă deVoicu Popescu a avut o prospeţime, oactualitate emoţionante. Este, de altfel,un har al compozitorului, acela de ascrie oricând, up to date. O altăcomponentă a programului, la rândulei de preţuit, a fost interpretarea aşapte dintre Viziunile fugitive deProkofiev op. 22; orchestratorul le-anotat – Ridiculosamente, Dolce lentezza,Allegretto, Dolente, Assai moderato, Convivacita, Feroce. De asemenea, suitaColţul copiilor de Debussy, lucrăriscrise pentru pian, orchestrate de SabinPăuţa pentru Orchestra de cameră. Le-a dirijat cu a sa îndemnare de aconduce de pe podium, formaţiilemuzicale în adâncul muzicii, pentrurelevarea celor mai subtile nuanţe aleidelor. În Debussy, păstrând delicatafeerie a partiturii dedicată decompozitor fiicei sale, am vibrat la

umorul fin, savurând şi aromeleextrase din idiomul spaniol, chiar dinjazz (sugestia vizează gesturilesacadate ale unei păpuşi –negresă),recunoscând spre final şi motivulwagnerian al lui Tristan! Claritateaplanurilor sonore, alegerea perfectă ainstrumentaţiei, propun, dincolo deplăcerea auditivă, adevărate manualede orchestraţie celor interesaţi (este, dealtfel, darul pe care orchestratorulSabin Păuţa îl propune în fiecaredintre opus-urile sale celor pe care îişcoleşte în înalte instituţii româneşti şiinternaţionale).

Solista programului a fosttânăra (nu se putea altfel), MariaMarica, în Concertul nr. 5 pentru

vioară şi orchestră, KV 219 de Mozart.Este încă elevă la Colegiul de Muzică„Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca,câştigătoare a 15 concursuri,colaboratoare a mai multorFilarmonici româneşti, cu recitaluri laBad Endorf – Germania (2014),Montepulciano – Italia (2015) şi Menlo-Atherton. Am ascultat o versiunecorectă, cu susţinere şi nuanţareadecvată, siguranţă. Sunetul ei estefoarte plăcut, rotund, frumos modulatşi, important, are stilistica aşteptată.Tânăra virtuoză păşeşte sigur, cusucces pe drumul afirmării.

Aşadar, Radio-ul Naţional ne-arezervat şi în acest an, unEVENIMENT.


Pe scene

Maria Marica

Sabin Păuţa

Corul de copii SYMBOLSculptură în sunet

În 2016, desemnat de Biserica Ortodoxă Românădrept anul dedicat educaţiei tineretului nu putea lipsi unconcert al Corului Symbol, creaţie a excepţionaluluimuzician Jean Lupu. Nu ezit a-i înconjura numele cusuperlative pentru o virtute specială pe care a concretizat-

o în laboratorul său ideatic (evident şi profesional). Coruride copii au existat, activează, vor mai fi. Dar, cel la al căruiconcert mă voi referi (Ateneul Român, 31 mai 2016), seremarcă printr-o însuşire – unicat: corul Symbol are unTIMBRU propriu. De aceea, ascultând, am primitimaginea notată în titlu – aceea de sculptură în sunet.Definiţia de dicţionar explică timbrul muzical dreptcalitatea unui sunet de a se deosebi de un altul. La o voce,oricare ar fi ea, este posibil, chiar obligatoriu pentru

AM

Recital de pian –Andrei Petrache

La Ateneu, în sala Studio,duminică 29 mai 2016, am auzitrecitalul unui tânăr pianist foarteînzestrat: Andrei Petrache, elev înclasa XI la Colegiul naţional GeorgeEnescu. Programul a cuprins Sonatanr. 1 in fa minor de Prokofiev, Sonataîn re minor op. 31, nr. 2 de Beethoven,două preludii şi fugi de Bach şiVariaţiunile pe o temă de Corelli deRahmaninov – muzică germană şimuzică rusă, toate lucrăriconsistente, chiar dacă Sonata I op. 1de Prokofiev este mai puţinapreciată de critici şi mai rar cântată.Atipică, foarte romantică, ea pare săaibă în comun cu celelalte opt sonate

pentru pian ale compozitorului doarelanul şi anvergura. (În prefaţă la oediţie a sonatelor de Prokofiev dinanii ‘60, Gyorgy Sandor o asemuieşte

cu opus 1 al lui Bartok, Rapsodiapentru pian şi orchestră,considerându-le pe amândouăecouri ale unei ere trecute; totuşi“validarea” de către autori ca opus 1este, după Sandor, o dovada acalităţii acestor lucrări.) Compactă,într-o singură parte în formă desonată (iniţial Prokofiev scrisese treipărţi, dar a păstrat-o doar pe prima),piesa are ceva brahmsian; interesante că la Andrei Petrache ea a sunatmai degrabă skriabinian, pe unmodel romantic tineresc, mai multexaltat decât masiv.

Emoţia începutului de recitalpare să fi trecut cu adevărat abia înpartea a doua a Sonatei în re minor deBeethoven, iar cele două preludii şifugi de Bach din volumul I alClavecinului bine temperat, în do major

definirea originalităţii; dar la o formaţie care alătură zecide membri, fiecare cu personalitatea lui, este oPERFORMANŢĂ. Aşa şi este în cazul corului Symbol,recognoscibil de la primele măsuri ale oricărui repertoriuabordat! O omogenitate limpidă, rostirea cuvântului caîntr-o singură răsuflare, o situare înaltă pe scara vibraţiei,păstrând însă armonia, melodicitatea, plăcerea audiţiei.Cât de greu a fost exerciţiul dirijorului, câte ore de muncă,ce metode speciale de studiu stau în sprijinul acesteicalităţi! Mă gândesc şi la specificul unui cor de copii, încare vârstele se succed, componenţa reînnoindu-se uneori

cu viteză greu de prevăzut. De aceea, îl apreciez pe JeanLupu ori de câte ori am ocazia (iată, şi prin cuvânt!).

Concertul de la Ateneu, a fost dirijat de JeanLupu şi Luminiţa Guţanu Stoian; soliste: Andreea DianaBlidariu şi Andreea Dascălu. La pian, Bianca Fodor şiAndrei Petrache. Concepţia programului, ca întotdeauna,inedită: cântarea Hristos a înviat, în deschidere (nu se

putea altfel în aceste zile); numeroasele coordonatestilistice au demonstrat capacitatea corului de abordare aunor partituri dificile din repertoriul naţional şiinternaţional (nu a lipsit Ave Maria de Schubert,aranjament Olguţa Lupu), dar consistenţa, mulţimeapieselor româneşti a fost delectantă: de la sonorităţienesciene (aranjament C. Drăguşin), la ConstantinArvinte, Alexandru Paşcanu, Vasile Timiş Nicolae Lungu,Irina Odăgescu. Ce bucurie mi-a adus Jocul din Oaş al luiMihai Moldovan!

Să asculţi corul Symbol este fără doar şi poate osărbătoare auditivă! Mixată şi cudelectarea de a-l vedea.Costumaţie elegantă (ca şi adirijorului director, Jean Lupu),cu cromatică odihnitoare, de bungust; mai mult însă, zecile dezâmbete care aduc confirmareasincerităţii, a dăruirii cu care secomunică mesajele muzicale,relaxarea, spiritul ludic alevoluţiilor (a fost şi o anumemişcare scenică), vocile perfecteale solistelor, într-un cuvânt,FIRESCUL prin care au fost puse”cap la cap atâtea sunete, pentrua duce spre departe viaţaformaţiei” (citez dintr-ointervenţie a maestrului JeanLupu), sunt aromele unicat alesuccesului pe care de 25 de anicorul Symbol îl deţine în

contextul artei sunetelor. Şi pe scenele noastre şi îninternaţional. Am primit anunţul viitorului turneu înGrecia. Şi de acolo, mai ales de acolo se vor întoarce cu...LAURI. Aşadar, la Ateneu, cu sala plină (ca întotdeauna),s-a consumat o seară superbă de muzică. APLAUZE şidin contextul paginii tipărite.

Cronici de Daniela CARAMAN FOTEA


Pe scena Ateneului

Corul Symbol, dirijor Jean Lupu

foto

: pr.

Ioan

Grig

ore

şi si bemol minor mi s-au părut cele mai realizate piese dintot recitalul. Poate că Bach îi este cel mai aproape, căci laAndrei Petrache, evident, o gândire foarte clară şi omuzicalitate profundă par a fi în proporţie ideală. Deşiaparent reţinut în expresie, tânărul pianist are, cred, unmare potenţial emoţional şi de virtuozitate. Dacă existăîncă mici imprecizii în producerea, controlul şi dozareasunetului, dacă retorica discursului cere uneori pauzemai lungi în recitative, dacă anumite contraste pot fiascuţite, putem fi siguri că inteligenţa şi talentul luiAndrei Petrache vor lucra în sensul realizării acestuipotenţial. Amestecul de maturitate şi ingenuitate au datun farmec aparte întregii seri: în Variaţiunile luiRahmaninov, pianistul părea că se sfieşte uneori sădemonstreze virtuozitatea de care e capabil; un fel depudoare - nu neapărat a vârstei, ci mai degrabă a buneicreşteri - părea că deturnează etalarea sclipitoare a unormijloace pianistice redutabile în folosul unei interpretăriinteriorizate. Pianistului îi sunt străine gesturile teatrale,grandilocvenţa, histrionismul; se simte că orice devierede la acest cod etic i-ar părea un artificiu.

Micul bis, o piesă proprie, a vădit simt ludic, umorşi imaginaţie. A fost o seară muzicală bogată în impresiişi surprize – am auzit un tânăr talentat, inteligent şispontan, care promite să se dezvolte pe calea care azi îmipare cea mai interesantă: calea neostentativă amuzicianului complet.

Recital de pian – Maria Diana Petrache

Recitalul Mariei Diana Petrache, din 4 iunie, tot însala Studio a Ateneului Român a confirmat calităţileacestei pianiste cunoscute deja nu numai în Bucureşti.Studenta în anul III, Maria Diana Petrache revine laUniversitatea de Muzică din Bucureşti după o bursă deun an la Nürnberg. Matură, echilibrată, Maria DianaPetrache dovedeşte atât o înţelegere în profunzime aproblematicii pieselor alese, cât şi controlul deplin alarsenalului tehnic.

În Sonata în la minor op. 164, D 537 de Schubertpianista a demonstrat bun gust şi ştiinţă, velocitate şiprecizie; cu siguranţă, după ce piesa se va mai “roda”,se va adăuga impresia de mai multă spontaneitate -echilibrul fragil al lucidităţii cu spontaneitatea, ca şiversatilitatea stărilor sufleteşti par a fi una din pietrelede încercare ale “pilotajului de înaltă clasa” în muzică,dar probabil şi în arta actorului şi, finalmente în viaţaînsăşi.

Sonata a treia de Skriabin a fost foarte bineconstruită: cele patru părţi s-au înlănţuit cu claritate şilogică, forma fiecăreia ca şi forma întregului s-auperceput limpede. Agitaţia, tumultul, neliniştile luiSkriabin au fost redate cu convingere, sub semnul uneinevoi de a stăpâni şi nu de a fi stăpânită.

Recitalul s-a desfăşurat într-un crescendocontinuu din punctul de vedere al încărcăturiiemoţionale; Bourrée din Suita a doua în Re major de Enescua fost cântat cu mult brio şi a sunat colorat şi proaspăt,

iar Variaţiunile lui Brahms pe o temă de Handel au fostsurprinzător de diverse şi pline de imaginaţie. Si chiardacă se pot discuta unele opţiuni (mai mult patosnecesar într-una din variaţiuni - nr. 13, cred - rapsodică,câte un tril preferabil mai decorativ-baroc decât agitatsau mai mult calm şi eleganţă în variaţiunea 15 etc.),variaţiunile Handel-Brahms în varianta Mariei DianeiPetrache au stimulat o mulţime de gânduri şi întrebări -despre legăturile barocului cu romantismul, desprespiritul ludic la Brahms, despre atu-urile şi dezavantajeleformei de tema cu variaţiuni în raport cu forma desonată şi multe altele. Iar viziunea pianistei, cu aspecteuneori neaşteptate a avut o prospeţime mult maisatisfăcătoare decât o interpretare clasicizantă şi placidă.Întreaga construcţie a fost excelent gândită şi redată;detaliile au fost cizelate, iar dificultăţile tehnicebinecunoscute ale lucrării au fost stăpânite cu atâtauşurinţă, încât nu s-au perceput ca dificultăţi. Poate căpe alocuri se simţea nevoia unei mai mari «rezistenţe a

materiei» - suntem obişnuiţi cu variante mai lente şi maimasive, dar tocmai aceasta exuberanţă sclipitoare a atrasatenţia asupra faţetei baroce «au deuxième degré» apiesei.

Întâmplător, recitalurile celor doi fraţi Petrache auavut loc la o săptămână distanţa şi deşi s-a cuvenit ocronică separată fiecăruia, e tentant să observi o legăturaîntre cele două seri. Pe de o parte, programele au oviziune comună: muzică germană şi muzica rusă (cuBourrée de Enescu în chip de «cireaşă pe tort»); la Andrei,muzica germană a constituit «nucleul» recitalului,înrămată de compozitorii ruşi; la Maria Diana, muzicaromantică germana a încadrat-o pe cea a secolului XX.Două cicluri spectaculoase de variaţiuni au încheiatrecitalurile. Protagoniştii au fost doi fraţi foarte diferiţitemperamental şi totodată atât de asemănători princâteva trăsături esenţiale: autenticitate, lipsa ostentaţiei,respect pentru «meserie» (da, artistul îşi stăpâneşte înprimul rând meseria!), respect pentru public, modestie şicalitate umana excepţională care transpare în actulartistic. Aşteptăm cu nerăbdare alte concerte de-ale lor,poate şi la două piane.

Cronici de Lena VIERU CONTA

Pe scena Ateneului


Recital de autor –Iulia Cibişescu – Duran

Mijlocul lunii iunie a prilejuit reîntâlnirea cumuzica unei compozitoare din Cluj-Napoca cu ocaziaunui recital de autor care a avut loc la Sala Mică aAteneului Român. De obicei evenimentele de oasemenea factură se concentrează mai cu seamă înprogramele din cadrul Săptămânii Internaţionale aMuzicii Contemporane sau a Festivalului Meridian, şi,

cu toate că în paralel la Ateneu mai avea loc un concert,intima sală de la subsol a fost în totalitate ocupată de unpublic fidel, care a urmărit cu mult interes evoluţiacompozitoarei şi performanţele partenerului întru alemuzicii, pe violonistul şi violistul Eugen Duran.Programul a cuprins lucrări camerale dedicate viorii şiviolei însoţite de pian care a desenat un traseu alevoluţiei gândirii componistice întins de-a lungul apeste 20 de ani, din 1994 şi până în 2016. Urmăresccreaţia compozitoarei de mai multă vreme datorităfaptului că este autoarea a două concerte pentru vioarăşi orchestră şi a altor numeroase opusuri dedicateacestui instrument fiind astfel familiarizată cutrăsăturile stilistice ale muzicii sale. Iulia Cibişescuexploatează cu mult simţ calităţile timbrale aleinstrumentelor; cu toate că în debutul lucrărilorfoloseşte cu precădere sonorităţi de impact, dramatice,şocante uneori, în ce priveşte alto-ul speculează maimult caracterul misterios, aşa cum se remarcă în

introducerea Sonatei I-a pentru violă (1994). Temele sedezvoltă în dozaje foarte fine, păstrând mereu o notălirică, uneori de influenţă slavă, tratate într-un nostalgicpizzicato, în timp ce mişcarea secundă reprezintă, printumultul ei, contrastul echilibrant. În Sonata a III-a pentruvioară şi pian (2011) dinamica este inversă, calităţile liricefiind predominante în mişcarea secundă. Asupra acestuiopus pe care l-am mai audiat cu alte prilejuri se poateafirma că I.Cibişescu-Duran a meditat mult, operândunele schimbări care au amplificat tenta lirică a părţiimediane, un fel de melodie - litanie care se risipeşte

treptat nu numai prin stingereasonorităţii ci şi cu ajutorul unor efectecare operează modificări timbrale. Ceade a treia lucrare a fost piesa pentrupian solo ″Ad tempore″ (2016), cât sepoate de proaspătă, viguroasă,presărată cu sugestii care induc aceleaşicontraste, amplificate de ostinato, înopoziţie cu formulări care amintesc deGlockenspiel. Marea calitate a acesteipiese o reprezintă concizia, succesiunearapidă şi multitudinea elementelorsolicitând intens sfera emoţională. În cepriveşte latura interpretativă, ″Adtempore″ s-ar încadra în categoria celorde ridicată dificultate tehnică datorităscriiturii dense marcată de conceptulcontrapunctic atât de caracteristicautoarei. Sonata a II-a pentru violă şi pian(1998) relevă calităţile lirice ale IulieiCibişescu, un lirism pe care l-am crede″controlat″, a cărui profunzime deaceastă dată surprinde, vag brahmsian,expresia fiind îmbogăţită cu elementeaparţinătoare modernismului: efectelede glissando armonic, modificăritimbrale, în general toată gamamijloacelor care eterează discursulîndreptându-l spre spaţiul meditativ

legat de cosmos. Timbrul cald al alto-ului a fost cât sepoate de potrivit pentru relevarea conţinutului dorit,Eugen Duran demonstrând şi de această dată calităţilesale de interpret matur, foarte stăpân pe mijloacele saletehnice puse la încercare de o scriitură complicată. Însfârşit, un ultim opus, tot de dată recentă, Fantezia pentruvioară şi pian (2014) scrisă de Iiulia pentru fiica sa -violonistă în devenire -, permite autoarei să se″dezlănţuie″ etalând, aşa după cum mărturiseşte,″suprapuneri polimorfe de limbaje, arhitecturi cu puncteculminative, urmate de deschideri spre alte structuriuneori trepidante…″, prin care ea însăşi recunoaşte căare o mare atracţie spre alcătuiri care sugerează goticulîn toată dimensiunea lui. Recitalul s-a bucurat deaplauzele îndelungate ale asistenţei, manifestare apreţuirii faţă de cei doi interpreţi care întotdeauna ne-au oferit o muzică de calitate şi care formează un cupluexemplar atât pe podium, cât şi în societate.

Corina BURA

Pe scena Ateneului


Concert cameral Juhani Palola – Tuomas Mali

La 29 iunie 2016 Salonul de Muzica al PalatuluiCantacuzino, sediul Muzeului Naţional “G. Enescu” şi alU.C.M.R., a găzduit Duo-ul celor doi artişti finlandezi într-un program foarte atractiv, echilibrat şi cu o mare paletăstilistică şi interpretativă .

Violonistul Juhani Palola, foarte cunoscut şiapreciat în Europa, S.U.A. şi ţările fostului spaţiu sovietic,a concertat de multe ori în România şi pe scnea AteneuluiRomân, sau cu OrchestraNaţională Radio, în programefoarte variate de la baroc lacontemporan, având înrepertoriu şi foarte multepiese de compozitori români(Dan Dediu, Maia, Ciobanu,Carmen Petra Basacopol, etc.), pe care le-a cântat pediverse meridiane şi le-aimprimat pe CD în Finlandaşi Elveţia, unde a activat 21 deani ca profesor, solist şimuzician de cameră.

Multe dintre acestepiese au fost cântate în p.a.sau p.a.a. în România şi alteţări europene. DeasemeniJuhani Palola are multerealizări concertistice şidiscografice ca şi conducătoral cvartetului de coarde“Arioso” şi al trioului cu pian“Weimar Trio”.

În Elveţia şi Finlanda s-a afirmat şi ca dirijor deoperă şi simfonic.

Pianistul Tuomas Mali, foarte cunoscut în multeţări din Europa, cu repertoriu solistic şi cameral din toateepocile de creaţie, cât şi prin foarte multe prime audiţii,reluări, sau imprimări CD din şcoala finlandeză decompoziţie, dar şi, ca Juhani Palola, prin activitateapedagogică permanentă la Conservatorul din Lahti şicursuri de măiestrie în Europa.

Concertul Duo-ului finlandez la Bucureşti faceparte dintr-un amplu turneu european cu Integralasonatelor pentru pian şi vioară de L. van Beethovenîmpreună cu piese contemporane finlandeze, unele înp.a.a. , cum a fost lucrarea lui Kai Nieminen, foarte frumosrealizată pianistic, cu tuşeuri foarte colorate şi o captivantăînţelegere a “timpului muzical” în construcţia şiarhitectura muzicală a compozitorului. Pianistul TuomasMali este un interpret cu foarte multă imaginaţie, care seidentifică în cele mai mici amănunte cu muzica pe care ointerpretează, captivând atenţia şi participarea publicului,clipă de clipă, pentru demersul său pianistic – muzical,chiar într-o p.a.a. cum a fost piesa “The smile of theFlamboyant Wings” (după un tablou de Joan Miro), scrisăde compozitorul finlandez Kai Nieminen pentru pian solo.

Tot pentru un instrument solo, dar vioară a

compus şi tânăra compozitoare finlandeză MatildaSeppälä, piesa “Itus” , o povestire în sunete de o marediversitate, cu efecte multiple, lumini, umbre şi culori, încare violonistul Juhani Palola, foarte bun cunoscător altuturor secretelor instrumentului, a reuşit o comunicareconvingătoare şi atractivă pe măsura experienţei sale.

Muzica românească, în programul artiştilorfinlandezi, a fost reprezentată de o superbă piesă pentruvioară solo şi mediu electroacustic “Jurnal ’99” de MaiaCiobanu, lucrare deja intrată în repertoriul multorviolonişti români sau străini, cântată pe multe meridianedin Europa, Australia, etc. Este o muzică de mare

substanţă filozofică şiemoţională, cu multipleposibilităţi interpretativeviolonistice, care se îmbină cusonoritatea povestitoare, sauparticipativă a mediuluielectroacustic stabil şi permiteviolonistului o creaţieinterpretativă scenică fărălimite.

Astfel Juhani Palolane-a oferit o variantă deinterpretare meditativă, liricăşi expresivă de intensă,elevată comunicare muzicală.

Dintre sonatele luiBeethoven, cei doi artişti aucântat Sonata nr. 1 în Remajor, op. 12 şi Sonata nr. 10în Sol Major O.P. 96, cântate laînceputul şi sfârşitulconcertului. Prima sonată, olucrare de tinereţe acompozitorului, foarte binealeasă pentru deschiderea

concertului a avut în cele 3 mişcări, Allegro con brio, Temacon Variazioni şi Rondo Allegro o variantă interpretativăfoarte directă şi comunicativă în cele 2 mişcări rapide iar înTema cu variaţii – Andante con moto, în care se succedvariaţii majore şi minore cu diverse caractere şi chiardiferite tempouri, diferenţele de caractere, frazare,nuanţare au fost excelent gândite şi realizate de cei doiinterpreţi.

Sonata a 10-a de Beethoven, Allegro moderato,Adagio espressivo, Scherzo-Trio-Coda, Poco–Allegretto-Adagio-Tempo I – Poco Adagio- Presto, ca încheiere aprogramului, o muzică ce prevesteşte , ca şi ultimile sonatepentru pian, epoca romantică prin desele schimbări detempo şi caractere (în sonatele pentru pian chiareliminarea barei de măsură), a fost cântată într-o perfectăcomuniune interpretativă, până în cele mai miciamănunte, cu o foarte fină şi expresivă frazare şi nuanţare,cu alternări şi contraste dinamice neaşteptate (dar scrisede Beethoven), cu respiraţii, pauze de expresie şi căderi dela fortissimo la pianissimo cerute de compozitor, totulîntr-o interpretare foarte expresivă de zile mari şiinterpreţi pe măsură.

Concertul s-a repetat şi la Câmpina în SalaPraznicală a Bisericii “Sfântul Nicolae”.

Cornelia BRONZETTI


Recitaluri

AM

Triptic de BaletOpera Naţională Bucureşti ne-a prezentat un Triptic

de balet la sfârşit de stagiune. S-a apelat la trei coregrafiimportanţi: Jerome Robbins, William Forsythe şi GeorgeBalanchine pentru a ni se înfăţişa trei piese din stiluridiferite.

În prima parte, am cunoscut un balet neoromantic allui Jerome Robbins “In the Night”, compus pe câtevanocturne de Chopin.

Coregrafia aceasta s-a prezentat pentru prima dată,la 29 ianuarie 1970 la New York City Ballet. Folosindu-secâteva piese pentru pian, fără să aibă o naraţiunecoregrafică, Robbins îşi desfăşoară mişcarea prin treicupluri care dansează separat, întâlnindu-se în finalîmpreună. Există în aceste coregrafii de esenţăneoromantică, o stare de emoţie şi lirism, dar şi una deamplitudine a pasiunilor şi a unor sentimente interioareprofunde. Robbins demonstrează aici un stil academic ce

prezintă o puritate a dansului. Cele trei cupluri au fost:Sena Hidaka, Bogdan Cănilă, Bianca Fota, Sergiu Dan şiCorina Dumitrescu, Gigel Ungureanu. Fiecare dintreacestea au demonstrat o înaltă ştiinţă a dansului, făcândmişcarea să curgă cu lirism şi poezie. Cele trei prim-balerine: Sena Hidaka, Bianca Fota şi Corina Dumitrescuau demonstrat, încă o dată în plus, că trăiesc fiecare gest,că au braţe de o mare expresivitate simţind dinlăuntrulfiinţei lor ceea ce dansează. Şi cei trei parteneri ai lor:Bogdan Cănilă, Sergiu Dan şi Gigel Ungureanu le-ausecondat la aceeaşi dimensiune, creând momente poeticedeosebite. Spectacolul a fost condus de maestrul de baletBen Huys, în costumele lui Anthony Dowell. La pian s-aaflat Ştefan Doniga.

În partea a doua, am cunoscut o piesă a renumituluicoregraf modern William Forsythe “The Middle,Somewhat Elevated”, care a semnat coregrafia, costumele,lighting design, pe o muzică electronică a lui ThomWillems, în colaborare cu Lesley Stuck.

Maestrul de balet a fost Thierry Guiderdoni. Dinprogramul de sală am aflat câteva date despre acest baletpostmodern: el a fost realizat la cererea lui Rudolf Nureev,premiera având loc la Opera din Paris, la 30 mai 1987,având-o cap de afiş pe cunoscuta balerină Sylvie Guillem.

Pentru acel moment, coregrafia a fost consideratăinovatoare, chiar revoluţionară pe plan mondial. Chiarautorul declara: “Creată special pentru baletul Operei dinParis, ‘In the Middle, Somewhat Elevated’ este o temă cuvariaţiuni în cel mai strict sens. Folosind virtuozitateadansului academic, ea extinde şi accelerează figuriletradiţionale ale baletului clasic. Prin schimbarea alinieriipoziţiilor şi accentul pe tranziţiile între mişcări, înlănţuirilede paşi primesc un impuls neaşteptat, aparent încontradicţie cu originea lor.”

William Forsythe foloseşte o mişcare repetitivă,profund ritmată, dar bine coordonată între parteneri. Înprim plan s-au aflat balerinii Cristina Dijmaru, Bianca Fotaşi Bogdan Cănilă. Acest trio întruneşte două balerine deprim rang ale baletului nostru şi un tânăr dansator BogdanCănilă, aflat într-o vădită evoluţie tehnică, dar şi artistică.El a reuşit să fie un bun partener al celor două interprete,existând o frumoasă coordonare a mişcării dar şi aritmului impus de muzică. Şi ceilalţi dansatori au fost laînălţime: Cristian Preda, Takahiro Tamagawa, NastaziaPhilippou, Abigail Cockrell, Adina Manda, Akane Ichii.

Ca maestru de repetiţii ei au beneficiat decolaborarea Corinei Dumitrescu.

Muzica electronică impune o anumită ritmică,determinând, în cele din urmă, întreaga coregrafie.

Forsythe a revoluţionat mişcarea în dans, dansatoriise coordonează perfect, au ritm, dau culoare fiecărei figuri,folosind din plin toate părţile corpului care vibrează totalîntr-o structură extrem de dificilă din punct de vederetehnic.

Din punctul meu de vedere, toţi aceşti balerini aureuşit să execute excelent o coregrafie dificilă, dar binepusă în pagină.

Cea de-a treia piesă a Tripticului a fost baletulneoclasic al lui George Balanchine, prezentat în premierămondială la New York în 1947 la Teatrul de Balet CityCenter of Music and Drama pe muzica Suitei nr. 3 pentruorchestră de Ceaikovski. Spectacolul de premieră s-adansat cu American Ballet Theatre.

Ceea ce am văzut la Bucureşti s-a prezentat înconducerea maestrei de balet Patricia Neary şi îndecorurile şi costumele Nataliei Stewart. Baletul este unomagiu al epocii imperiale din Rusia, în care Balanchine s-a iniţiat.

Pe o structură clasică în care abundă o temă cuvariaţiuni, se oferă balerinilor posibilitatea să evoluezeîntr-un mod elegant, executând pas de deux-uri careinclud variaţiile pentru balerină, dansator, coda.

După cum se ştie, Balanchine punea un accentdeosebit pe balerine, ele deţinând rolul central iar băieţii,deşi fac variaţii dificile şi spectaculoase, rămân la nivelulpartenerului, al dansatorului care trebuie să o însoţeascăpe fată, să fie elegant.

Baletele lui Balanchine au o structură neoclasicăspecială, abundă în paşi şi în simetrii elegante. Desenuleste bogat şi organizat cu mult gust, devine ceremonios şielegant, în acelaşi timp.

Protagoniştii premierei au fost tânăra absolventă aŞcolii de Coregrafie “Floria Capsali”, Francesca Velicu şiShuhei Yoshida.

Francesca Velicu are un corp frumos, bineproporţionat, a surmontat cu onestitate dificultăţile


La OperăFo

to: o

pera

nb.ro

Concertul vocal-simfonic de la LyraPentru iubitorii marii muzici trăitori în mileniul III,

Brăila revine la o normalitate până nu demult doar visată.Concertele de muzică clasică răsună şi sună din ce în cemai bine, iar meritul e în acest caz al Instituţiei Publice deSpectacole „Lyra” – bugetată de la Consiliul Judeţean,condusă de Ionuţ Balaban. Un astfel de eveniment, carestrăluceşte mult după ce s-a încheiat, a fost concertulvocal-simfonic din 5 mai 2016, susţinut de solişti şi deOrchestra de Cameră „George Cavadia” a FilarmoniciiLyra sub bagheta colonelul Petrea Gogu – conducător alMuzicii Militare a Garnizoanei Brăila, profesor,

compozitor, aranjor. Soliştii au fost Alexandru Burcă – lapian, Tereza Ganju – violoncel, soprana Cerasela Popa,baritonul Laurenţiu Mocanescu, corul Teatrului Muzical„Nae Leonard” din Galaţi dirijat de Daniel Marcel Nistor.

Compoziţii de Ludwig van Beethoven, WolfgangAmadeus Mozart, George F. Handel, Franz P. Shubert,Tomaso G. Albinoni, Cesar Franck, Giuseppe Verdi, CarlOrff, Paul Constantinescu au prins viaţă în cele maifrumoase formule. Ca de fiecare dată când la pupitruldirijoral se află col. Petrea Gogu, muzica te cuprinde cu oforţă magică şi te învăluie, discret şi tandru ori cu putereaunei îmbrăţişări energice, invitându-te la o caldă şi

revigorantă reverie. Si dacă piesele au fost alese astfel încâtsă fie în bună vecinătate şi să absoarbă din prea plinulcomponistic exact doza utilă de frumos, de armonie, desensibilitate, de emoţie şi căldură, muzicienii s-au străduitşi au reuşit să dea viaţă măiastru acestor pagini. Cel carea dat tonul, dirijorul Petrea Gogu - un maestru al genuluicare de 25 de ani la Brăila transferă magia muzicii în lumeade zi de zi, a oferit publicului încă un motiv de mândrie:că se află în preajma unui as al baghetei, un magistru alrearanjărilor orchestrale alcătuite din sonorităţi foarte binedozate. Cu o matură dar sensibilă abordare dirijorală,Petrea Gogu reuşeşte de fiecare dată, iar acum linişteasenină a sălii cu un public fermecat a confirmat-o, săconfigureze sonor o lume a perfecţiunii muzicale aşa cumne place să credem că o înţelegem când îi audiem pe mariicompozitori. Cei 37 de instrumentişti ai orchestrei, brăilenişi gălăţeni, au devenit un corpus al perfecţiunii muzicale,ca şi cum autorul paginilor s-ar fi aflat undeva în culise şiar fi dat, cu migală şi reverenţă faţă de public, toateindicaţiile. Pasaje vii, tonuri calde, efluvii de visare oritumult clocotitor, emoţii din cele mai diverse şi greu detranspus în cuvinte după ce ele s-au revărsat muzical înureche, în inimi, în cugete au stat să dea seama despre unconcert măiastru conturat cu o orchestra minunată,condusă “cu mână de fier in mănuşă de catifea” de PetreaGogu. Linia delicată a frazei melodice, pasajele în forţă,gravitatea ori gingăşia tonului compoziţional au fost perând în acustica sălii contururi bine creionate în peisajulconcertistic al serii. Farmecul şi emoţia bine transmise detânărul Laurenţiu Mocănescu – baritonul din MuzicaMilitară pe care l-am audit din nou cu plăcere, acurateţeade care dă dovada în interpretare soprana Cerasela Popa,sensibilităţile şi căldura transpuse cu dozaj parcăfarmaceutic de Tereza Ganju la violoncel, dansul frenetical degetelor pe claviatura pianului în care magicianul afost de această dată tânărul Alexandru Burcă – urmărit cumare emoţie de mama sa, din sală, profesoara de pianAdriana Burcă, au fost de un firesc fără cusur în searadevenită magică. Corul gălăţean a sunat şi el impecabil. Afost o de neuitat dată de concert în Palatul Lyra –revalorizat şi repus în circuit de medicul, scriitorul şimuzicologul Nicu Teodorescu imediat după decembrie1989 - unde, în urmă cu peste 135 de ani a început să sescrie muzical istoria la Brăila.

Armanda FILIPINE

În ţară


partiturii, cu atât mai mult cu cât esteîncă crudă, neobişnuită cu scena şipretenţiile sale. Îi dorim o evoluţiefrumoasă şi mai ales să-şi dezvoltepartea superioară a corpului, oanumită trăire a sentimentuluidansului.

Shuhei Yoshida are uşurinţă însărituri, este un bun porteur şi arezolvat cu uşurinţă cerinţele tehnice.

Cele patru cupluri au fost:Raquel Gil-Bergstrom, Akane Ichii,Nastazia Philippou, Remi Tomioka,Valentin Stoica, Egoitz Segura,Takahiro Tamagawa, AlessandroAudisio.

Corpul de Balet a fost omogenşi bine instruit de maeştrii de repetiţiiFlorica Stănescu, Petruţa Almosninoşi Laura Blică Toader.

Orchestra a fost condusă cumult simţ muzical, dar şi coregrafic deTiberiu Soare, un muzician seriospregătit şi exigent cu el însuşi îndorinţa de a tălmăci o partiturăcoregrafică, urmărind cu atenţie paşiidansatorilor.

Spectacolul a fost bine pregătit,echilibrat prin reunirea a trei stiluri decoregrafii, care relevă, de fapt, pe treicoregrafi aparţinând unor momentediferite, având o concepţie despre

dans total distinctă, ceea ce ne oferă ointeresantă retrospectivă a unormaniere de dans, care din păcate,sosesc la noi mult prea târziu. Estemai bine, astfel, decât niciodată.

Aşteptăm să vedem şi altecoregrafii moderne pentru a nefamiliariza cu ceea ce se-ntâmplă înlumea dansului. Asta nu înseamnă cănu putem şi nu avem obligaţia sărepunem în repertoriu şi coregrafiromâni de prestigiu, care au fostuitaţi, din păcate şi care au spus cevapentru istoria dansului românesc.

Mihai-AlexandruCANCIOVICI

Forum europeandedicat muzicii la

WroclawUn forum dedicat muzicii într-

un oraş important din Polonia,Wroclaw – Capitală CulturalăEuropeană în 2016 alături de oraşulspaniol San Sebastian – este desigur uneveniment în sine. Wroclaw este şi unoraş al muzicii. În 2014 s-a organizat înmetropola din din vestul PolonieiFestivalul ISCM World Music Days.

Consiliul European al Muzicii(European Music Council - EMC) şiConsiliul polonez al muzicii (PolishMusic Council), în calitate de co-organizator al forumului, au alescapitala istorică a provinciei Sileziapentru a găzdui între 19-22 mai o nouăediţie, a şasea, a Forumului Europeanal Muzicii (6th European Forum onMusic).

Programul pregătit deorganizatori a inclus conferinţe,concerte şi dezbateri desprefenomenul muzical contemporan şiprezentarea unor proiecte decolaborare paneuropene în domeniuleducaţiei muzicale şi al culturii, îngeneral.

În aceeaşi perioadă s-audesfăşurat la Wroclaw: InternationalRostrum of Composers – manifestareajunsă la cea de-a 63-a ediţie,organizată sub auspiciile ConsiliuluiInternaţional al Muzicii (InternationalMusic Council) – şi festivalul MusicaElectronica Nova.

Polonezii acordă o mareimportanţă cultivării valorilormuzicale nu doar declarativ, ci şiinvestind masiv în acest domeniu. Înultimii ani au apărut săli de concerte

ultramoderne proiectate de arhitecţipolonezi în Wroclaw, Katowice,Szczecin.

În Wroclaw s-a construitForumul Naţional al Muzicii(„Narodowe Forum Muzyki“), oclădire modernă, impunătoare care

reprezintă un adevărat simbolarhitectonic al oraşului, sediu alFilarmonicii din Wroclaw şi al altor 11ansambluri instrumentale şi vocale.

Revenind la ForumuluiEuropean al Muzicii de la Wroclaw, cutema: Musical Homelands: NewTerritories, este interesant de semnalataccentul pe care gazdele noastre l-aupus pe promovarea muziciicontemporane, deloc surprinzător,cred, având în vedere importanţa şivaloarea şcolii poloneze decompoziţie.

Am ascultat printre altele la„Forum Muzyki“ un concert demuzică electronică cu lucrări semnatede tineri compozitori polonezi, unconcert simfonic şi un concert, intitulatInside - Outside, susţinut de ansamblulInterContemporain din Paris, dirijat deGuillaume Bourgogne. În programopusuri semnate de: A. Zubel (Double

Battery, comandă a ansambluluiInterContemporain), Y. Maresz (Tutti),E. Varèse (Octandre) şi J. L. Hervé(Germination).

Concertul simfonic, dirijat deMichal Klauza, de la Filarmonica dinWroclaw, a inclus, sub genericulConfruntations, lucrări în care surseleelectronice erau fie înregistrate (Y.Höller – Resonance), fie combinate întimp real cu sonorităţile orchestrei (W.Mitterer – Innen drinnen), fieeşantioanele sonore erau intercalate cupasaje orchestrale (S. Steen-Andersen– Double up).

Doi tineri compozitori polonezidin Cracovia, Piotr Roemer şi SzymonStanislaw Strzelec au compus o piesă,comandată de festivalul „MusicaElectronica Nova“, în care au imaginatdouă lumi sonore diferite construitedupă anumite paradigme utilizândmijloace ale aceluiaşi mediu sonor(electronic).

Participanţii la forum au fostinvitaţi şi la Castelul Ksiaz, situat înapropiere de Wroclaw, unde aucontinuat sesiunile de dezbateri şiprelegerile. Una dintre ele s-a referit lalegăturile în plan muzical dintre ţarade origine, Polonia, şi diaspora sa dinSiberia, Brazilia şi Australia (s-a vorbitşi despre comunitatea poloneză dinRomânia).

În aceeaşi impunătoare sală dinCastelul Ksiaz am ascultat şi muzicătradiţională din regiunea Kielce dinPolonia, din Belarus şi din Ucraina.

În ultima zi a forumului au avutloc alegeri pentru structurile deconducere ale Consiliului European alMuzicii, cu sediul la Bonn. A fostreconfirmat ca preşedinte al EMC IanSmith din Marea Britanie.

Sorin LERESCU

Opera Eumenidele de Aurel Stroe la Milano

Da, spectacolul a fost aplaudat în Milano, dar nu laScala, ci într-un loc mai primitor pentru muzica nouă, şianume Auditorium di Vittorio. Festivalul Musica Realta aprogramat în seara de 16 iunie o co-producţie româno-franceză care, în 2014, prezentase această ultimă operă dintrilogia Orestia de Aurel Stroe (după Eschil) în cinci oraşedin România: Timişoara, Bucureşti, Buşteni, Cluj, Suceava.“Partea franceză”, stralucit reprezentată de saxofonistulDaniel Kientzy, a fost între timp “mărită” princontratenorul timişorean Nicolae Haţegan (în rolul luiApollo), care a devenit membru al Corului Radio-France.”Aventura timişoreană” a continuat şi după ce dirijorulCezar Verlan a plecat din acelaşi oraş pentru a conducefaimosul Madrigal. Ceilalţi muzicieni au rămas membri ai

Filarmonicii Banatul: Cosmina Ivan (în rolul Athenei),Cristian Ardelean (în rolul luo Oreste), Ana-Maria Stănoia,Cosmina Şerban, Corina Hamat, Alexandru Şuca, CristianMadina, Bogdan Sărăcin (corul eriniilor/eumenidelor).Regia, semnată în 2014 de Vlad Dragomirescu, a fost deaceastă dată adaptată noii împrejurări de pianistul SorinPetrescu, de asemenea timişorean.

Nu putem omite contribuţia inimoasei echipe aCentrului Cultural Aurel Stroe din Buşteni (ConstantinSpurcaciu, Grigore Golubeanu, Alexandru Voinea) care aasigurat figuraţia (judecătorii Areopagului). Este încă unpas (poate cel mai inedit) pe drumul unei minunatecolaborări între Filarmonica Banatul din Timişoara şiCentrul Cultural Aurel Stroe din Buşteni, care continuăneîntrerupt din anul 2007. Fără aceasta, capodoperamarelui compozitor român ar fi rămas departe dedestinaţie.

Cristian ARDELEAN

Muzica în Europa


O hologramă sonoră a flautului: viziuni poetico-muzicale marca

Violeta DinescuNoul CD intitulat Şarpelecupene (The Feathered

Serpent) este produsul unei alchimii artistice perfecte dintredoi muzicieni ai elitei contemporane: compozitoareaVioleta Dinescu şi interpretul Ion Bogdan Ştefănescu.Înregistrat la Deutschlandrundfunk Köln şi apărut în 2016

la casa de discuri Sargasso din Marea Britanie, el oferă oconfirmare în plus a afinităţii autoarei cu acest instrumentde suflat, o recidivă cu o puternică amprentă lirică, dacăluăm în calcul CD-ul intitulat Flutes Play, editat în 2013, cuacelaşi artist în postură de mesager al ideilor încifrate peportativ de către compozitoarea stabilită de câteva deceniiîn Germania.

Parcă profilată ca un ecou al piesei Byzantine prayerpentru 40 de flautişti (cu 72 de flaute) a lui HoraţiuRădulescu, autoarea speculează cu mare artă potenţialultimbral al tuturor variantelor acestui instrument, plasândflautul alto în prim plan, acompaniindu-l cu 16, 24 sau 32 deflaute (de la piccolo la flautul bas) sub formă de înregistrare,toate planurile sonore fiind interpretate de către Ion BogdanŞtefănescu. Acest pariu timbral, care în timpul audiţiei lasăimpresia de hologramă sonoră a flautului, cochetânddiscret cu spectralismul muzical, este potenţat de inserareaîn partitură a câtorva instrumente de suflat populare dindiverse zone ale globului: sona (un tip de oboi indian), tiugaromâneasca, kazoo-ul american. Inclusiv timbrul flautuluieste pe alocuri împins pe panta metamorfozelorneaşteptate, instrumentul apropiindu-seca sonoritate, prin efecte inspirate ce aufost căutate în laboratorul creaţieiîmpreună cu solistul, de fluierul şibuciumul românesc, cimpoiul bulgăresc,de bansuri indian, de ditz-ul chinezesc,duduk-ul armenilor sau shakusaki-uljaponez. O singură excepţie o reprezintăincluderea pianului preparat îninventarul lucrării, cu scopul de a obţinenuanţe asiatice apropiate sitarului.

Fără a fi un exotism gratuit, unornament şi un artificiu acustic adus cuorice preţ în ecuaţia piesei, apelul lainstrumentele amintite răspunde unei

filosofii adânci: dorinţa autoarei de a vorbi publicului într-un limbaj universal, care îmbrăţişează toate marile culturimuzicale ale planetei, plasând însă în centru zestrea sonoraromânească. A rezultat un univers muzical compozit şi omitologie sonoră ce parcurge câmpul estetic de la atavicspre sublim şi care pune la temelia discursului doina, hora,brâul, bocetul, ritmul aksak şi desfăşurările de tip parlandorubato.

În informaţiile care însoţesc CD-ul, semnate de cătreinterpretul însuşi, primim o explicaţie în privinţa titluluineobişnuit al lucrării: el a fost sugerat de către Ion BogdanŞtefănescu şi reprezintă un simbol central în mitologiaaztecă. Fixat obsesiv în mintea interpretului dupăparcurgerea cărţii lui Miguel Ángel Asturias, carte intitulatăHombres de maiz (Oameni de porumb), titlul piesei lui VioletaDinescu proiectează semnificaţii profunde asupra piesei.Tonul incantatoriu, asigurat de formule melodice repetateşi intonaţii cu valoare onomatopeică, sondareasubconştientului colectiv, toate acestea conturează oantropologie sonoră redată într-o manieră cât se poate demodernă.

Paralela dintre piesa Şaprelecupene şi romanul lui As-turias poate fi urmarită pe diverse paliere: dacă în romanulscriitorului din Guatemala se subliniază valoarea sacră a

bobului de po-rumb, în muzicaVioletei Dinescudescoperim căsunetul însuşieste un elementîncărcat de sacra-litate. Structuraîn şase părţi estecomună celordouă titluri, la felşi arta de a operacu un timp mitic,ce comprimăîntr-un momentunic parcursulmileniilor. Daranaliza compa-

rată relevă şi antinomii: în timp ce romanul lui Asturias re-flectă contrastul dintre tradiţiile indigenilor şi societateaaflată în plin proces de industrializare, piesa compozitoareireuşeşte să concilieze cei doi poli, creind armonie între tra-diţie şi modernitate. Explicând biografului Günter W. Lo-renz eticheta pe care romanul său a primit-o, Miguel ÁngelAsturias declara: „între real şi magic există o a treia clasă

de realitate. Este vorba despre o fuziuneîntre vizibil şi invizibil, între tangibil, ha-lucinaţie şi vis. Este similar cu ceea ce cău-tau suprarealiştii din jurul lui Breton şicare s-ar putea numi realismul magic”. ÎnŞarpelecupene, Violeta Dinescu practică larândul ei o visare în culori timbrale cuochii deschişi, un onirism lucid, am puteaspune, stare care îi permite autoarei sa re-deseneze harta sonoră a lumii, lăsându-lpe Ion Bogdan Şefănescu să ne invite lameditaţie şi să transmită şamanic mesajultranscedental al piesei.

Bianca ŢIPLEA TEMEŞ


Lansare CD

AM

(Fot

o: N

icol

ae M

anol

ache

Foto

: Cos

rmin

Ard

elea

nu

Se aproprie Concursul ”Enescu”Rezultatele preselecţiei:

un număr de 174 de tineri artişti vor intra încompetiţie

Juriile de specialitate ale Concursului InternaţionalGeorge Enescu 2016 a selectat 174 de tineri artişti pentru a intraîn competiţie la această ediţie a Concursului Enescu. Tinerii artişti

au fost selectaţi dintr-un număr total de 317 înscrişi în Concurs, cu40% mai mulţi faţă de ediţia 2014. Candidaţii care au trecut depreselecţie vor concura pentru visul lor de a deveni marimuzicieni ai lumii, pe scena Ateneului Român, între 3 şi 25septembrie.

Tinerii artişti selectaţi provin din ţări precumGermania, Coreea de Sud, Italia, Spania, Franţa, Croaţia,Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Grecia, Lituania,Letonia, Argentina, Cehia, China, Coreea de Sud, Thailanda,SUA, Canada, Turcia, Australia, Noua Zeelandă, Taiwan,Japonia, Thailanda, Cehia, Argentina. Un număr de 12 tineriartişti provin din România. Similar Concursului Internaţionalde Canto ”Le Grand Prix de l’Opera”, procentajulconaţionalilor noştri care au reuşit să treacă de preselecţie estemic şi din păcate reflectă nivelul de competitivitateinternaţională în scădere al tinerilor muzicieni şcoliţi înRomânia.

Este pentru prima dată când are loc o preselecţie încadrul Concursului Enescu, ca urmare a unui număr foarteridicat de înscrieri: în total 317 tineri artişti din 48 de ţări s-auînscris pentru a participa la ediţia 2016 a Concursului, cu 40%mai mult faţă de ediţia 2014. Juriul de specialitate al ediţiei2016 a Concursului Enescu este format din muzicieni şiprofesori de top la nivel internaţional, printre aceştianumărându-se nume precum cele ale violoniştilor PierreAmoyal şi Silvia Marcovici, ale violonceliştilor NataliaGutman, David Geringas şi Arto Noras şi ale pianiştilorPeter Donohoe, Dana Borşan şi Andrei Sitarev.

Listele în ordine alfabetică ale concurenţilor care aufost selectaţi să intre în competiţie la Concursul Enescu 2016sunt disponibile pe site-ul Concursului şi Festivalului,www.festivalenescu.ro.

Pentru Secţiunea Compoziţie, toate lucrările înscriseau fost trimise spre jurizare, iar câştigătorii vor fi anunţaţi pe3 septembrie, în ziua deschiderii ediţiei 2016 a ConcursuluiEnescu. Lucrările premiate vor putea fi ascultate în cadrulFestivalului Internaţional ”George Enescu”.

Valoarea totală a premiilor din cadrul ConcursuluiEnescu 2015 este de 115.000 de euro. Li se adaugă două premiispeciale: o bursă de doi ani la celebra Barenboim Academydin Berlin, pentru cel mai bine clasat concurent român laSecţiunea Vioară, şi prezenţa ca artist invitat pe scenafestivalului iPalpiti Festival of International Laureats 2017,Los Angeles, pentru câştigătorul Secţiunii Vioară.

La ediţia 2016, Concursul Enescu se desfăşoară într-un nou concept. Timp de 22 de zile, între 3 şi 25 septembrie,în Sala Mare a Ateneului Român, publicul este invitat să îiasculte şi să îi susţină pe tinerii artişti în drumul către visullor de a deveni mari muzicieni ai lumii. Tinerilor artişti li sealătură muzicieni consacraţi, membri ai juriuluiConcursului, foşti laureaţi ai Concursului Enescu, precumşi laureaţii ai ediţiei 2014, într-o serie de peste 19 recitaluriextraordinare şi concerte cu orchestră. ProgramulConcursului este disponibil pe pagina de internet aorganizatorilor. (M.C.)


Enescu în actualitate

George CoceaUn concert, o expoziţie, o

evocare, o închinare.

S-au împlinit relativ recent pesteo sută zece ani de la naşterea maestrului(1904-1989). Era un suflet mare. O inimăde aur. Făcea parte din marea familieCocea; personalităţi fabuloase, de lapictorul Ştefan Luchian la omul de litereN.D. Cocea, la actriţele Tanţi şi DinaCocea. Cei care l-am cunoscut pemaestrul George Cocea – nu de ieri, nude alaltăieri, în ce mă priveşte de pe laînceputul anilor ’60! – ni-l amintim dreptun vajnic luptător privind poziţionareapotrivită a personalităţii maestruluiGeorge Enescu în patrimoniul culturiinaţionale şi universale. Dovedea oadevărată veneraţie pentru persoanamaestrului. Era trup şi suflet ataşatmemoriei sale.

Violoncelist remarcabil, uniculdiscipol, la noi, al celui care a fostlegendarul Pablo Casals - George Coceaa cântat în compania maestrului Enescu,de asemenea în numeroase formaţiicamerale.

Astăzi este întremător deconstatat că posteritatea, discipolii nu l-au uitat. Muzeul Naţional “GeorgeEnescu”, violoncelistul Dan Cavassi –cel căruia i-a aparţinut ideea şi concepţiaacestei manifestări, pentru care a adunatdin multiple surse fotografii şi materialerelevante - el însuşi în anii liceului eleval maestrului Cocea, compozitoareaCarmen Cârneci împreună cu AdinaSibianu, aici în postura de muzeograf-

realizator, au organizat o expoziţieevocatoare, susţinută de un consistentcaiet pentru informarea publicului.

În completarea vernisajului din 4iulie, Dan Cavassi împreună cupianistul Viniciu Moroianu au susţinutîn Aula Palatului Cantacuzino unconcert cameral, în care au putut fiaudiate lucrări din repertoriulmaestrului Cocea, unele dintre acesteacântate în perioada interbelică, la pian,în compania lui Enescu însuşi.Programul concertului a cuprins parteaa treia, Andante cantabile, din cea de adoua sonată enesciană pentru violoncelşi pian, lucrare ce face parte dinrepertoriul fundamental alinstrumentului, în secolul XX; deasemenea, pagini miniaturale celebre înepocă, unele dintre acestea uitate azi,cum sunt Siciliana de Constantin C.Nottara, Cântec vechi de PaulConstantinescu, încheindu-se cu olucrare de primă tinereţe a lui GeorgeEnescu, o fermecătoare Nocturnă pentruvioloncel şi pian.

Cu totul remarcabil, pringenerozitatea expresiei cei doiprotagonişti ai concertului,

violoncelistul Dan Cavassi şi pianistul Viniciu Moroianu, s-auîntâlnit pe meridianul unei notabile deschideri spirituale faţăde personalitatea maestrului Cocea.

În alt sens, trebuie amintit, două au fost idealurile,demersurile insistente ale maestrului George Cocea, ambelerămase în suspensie, în parte depăşite în zilele noastre, anumecrearea la Paris, patria de adopţie a compozitorului, aConservatorului “George Enescu” şi, pe de altă parte,aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale maestrului,depunerea lor în cadrul unui Panteon dedicat marilorpersonalităţi ale neamului, inclusiv lui Constantin Brâncuşi,Nicolae Grigorescu…, idealuri rămase neîmplinite peparcursul tumultoasei sale vieţi. George Cocea a tânjit dedorul libertăţii de gândire, de expresie, de acţiune; din păcate,ne-a părăsit cu câteva luni înainte de căderea regimuluitotalitar de la noi!

În anii ’50, anii deceniului teribil, fusese încarcerat,precum destui care făceau parte din elita intelectual-artisticăa României. Regina mamă Elena, M.S. regele Mihai, cei care auintervenit cu ani în urmă în favoarea unora dintre cele maiimportante personalităţi ale timpului, fuseseră ei înşişiexpulzaţi in ţară.

George Cocea se născuse în primii ani ai secoluluitrecut. Şi-a făcut studiile de specialitate la Conservatorul dinBucureşti, cu violoncelistul Dimitrie Dinicu, la clasele destudii teoretice ale compozitorilor Gheorghe Cucu, AlfonsoCastaldi şi eminentului muzicolog şi cercetător ConstantinBrăiloiu. A pus bazele Cvartetului de coarde Regina Maria.

La Paris, în deceniul al treilea, studiază la celebra ÉcoleNormale de Musique, cu marile personalităţi ale timpului, cuCasals însuşi, cu marele profesor Diran Alexanian, ulterior cucelebrul violoncelist Gaspar Cassado. Revenit la Bucureşti,înfiinţează, în centrul Capitalei, pe actuala stradă aOccidentului, renumitul Conservator particular “Pro-Arte”,patronat de însăşi M.S. Regina Maria. Cu prilejul momentuluifestiv au fost de faţă personalităţile muzicale ale timpului,compozitorii Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski,pianista Silvia Şerbescu, tenorul Constantin Stroescu,muzicologul Emanoil Ciomac, violonistul Anton AdrianSarvaş. În anul 1935 marele pianist francez Alfred Cortotsaluta înfiinţarea acestei înalte instituţii de învăţământmuzical. Scrisori similare de susţinere vin din parteacelebrului violonist Jacques Thibaud, a violoncelistului PabloCasals.

George Cocea susţine la Sala Dalles aşa numiteleConferinţe experimentale, urmate de recitaluri instrumentale;…contribuind la popularizarea creaţiei autohtone, a celeifranceze, a celei contemporane; spre exemplu, a creaţiei luiGeorge Enescu, a compozitorului Stan Golestan…; o acţiunecare a continuat concomitent în sălile parizene de concert.

A acţionat în sensul ridicării vieţii noastre muzicale lanivelul celei vest-europene, a celei franceze în mod special.Sunt aspecte ce se răsfrâng, după anul 1944, şi în activitatea saprivind conducerea Filarmonicii bucureştene alături dedirectorul general al instituţiei, maestrul George Georgescu.

A colaborat îndeaproape cu marile personalităţiartistice ale timpului, cu flautistul Vasile Jianu, dirijorul EgisioMassini, contrabasistul Josif Prunner, violonistul GrigoraşDinicu.

A contribuit decisiv la ridicarea vieţii muzicalebucureştene la nivelul celei vest-europene; prin stăruinţeledomniei sale au fost invitaţi dirijorii Karl Böhm, Herbert vonKarajan, pianistul Walter Gieseking, cei mai importanţivioloncelişti ai timpului, Antonio Janigro, Enrico Mainardi,Pierre Fournier, Gaspar Cassado, Casals însuşi şi, evident,George Enescu.

În calitate de solist, George Cocea a fost promotorulcunoscutei creaţii enesciene Simfonia Concertantă pentruvioloncel şi orchestră, lucrare ce face parte actualmente dinprobele Concursului Internaţional “George Enescu”. Nutrebuie uitat că, în compania maestrului la pian, în Sala Dalles,George Cocea a susţinut numeroase recitaluri camerale.

În perioada postbelică - perioada regimului aşa-zis de„democraţie populată” -, maestrul Cocea a fost o victimănotorie a epurărilor operate împotriva elitei intelectuale-artistice a timpului. După eliberarea din detenţie, la începutulanilor ’60, George Cocea a parcurs o perioadă dificilă deadaptare în noul context al epocii. Mult mai târziu a primitpostul de profesor asociat al Conservatorului de Muzică“Ciprian Porumbescu”, actualmente U.N.M.B.

Am fost vecini; şi ne-am aflat în excelentă comunicare.Locuiam împreună pe o stradă ce dă în Piaţa Dorobanţilor.

Dispunea de un tonus contaminant, de un umor distins.Permanent stenic, dinamic, mobilizator.

La împlinirea a două decenii de la plecarea îneternitate a maestrului Enescu, la Paris - Fontainebleau, alăturide fraţii Menuhin, de celebrul violoncelist şi profesor MauriceGendron, George Cocea a conferenţiat în cadrul uneimanifestări dedicate personalităţii enesciene. Înfiinţează, încapitala Franţei, Orchestra de Cameră George Enescu,ansamblu în compania căruia vreme de peste un deceniu asusţinut concerte din creaţia compozitorului, inclusiv laBiserica Română din Paris, în anul 1981, la împlinirea unuisecol de la naşterea maestrului.

În cadrul manifestării pe care Muzeul Naţional“George Enescu” a dedicat-o personalităţii muzicianuluiGeorge Cocea - inclusiv vernisarea unei bogate expoziţiidocumentare, calde cuvinte evocatoare au fost rostite devioloncelistul Dan Cavassi, de muzicologul Viorel Cosma şide profesorul Alexandru Bădulescu.

Ca iniţiator al expoziţiei, Dan Cavassi a investit nudoar timp, ci şi o preocupare amplificată afectiv îndocumentarea temeinică, atenta cercetare a arhivelor, alegereapertinentă a materialelor - fotocopii ale unor imagini de epocă,scrisori ale muzicienilor timpului, în timp ce partea desusţinere a demersului prin texte selective, bine focusate, câtşi buna poziţionare a materialelor în spaţiului vizual alexpoziţiei, au fost asigurate prin strădania compozitoareiCarmen Cârneci şi a muziografei Adina Sibianu. Este odovadă în plus, că oamenii Muzeului Enescu ştiu să aşezepiedici în calea uitării!

Dumitru AVAKIAN

Remember


Foto

: Mar

ius V

ÂJO

AICA

Viniciu Moroianu, Dan Cavassi

In memoriam Thomas BeimelL-am cunoscut treptat. L-am văzut odată, prin anii

`90, la doamna Marbe în casă, undeva în spatele spitalului”Grigore Alexandrescu”. Ştiam că e muzicolog german. Mise părea că e mai în vârstă decât mine şi mult mai matur.Am aflat apoi că venise să ia lecţii de compoziţie cu doamnaMarbe. Dormea la ea, mergeau la piaţă amândoi, făceaumâncare, vorbeau vrute şi nevrute. Era de pe atunci oapariţie nonconformistă: roşcovan, pistruiat, vorbindvolubil franceza, engleza, spaniola, portugheza şi(aproape) româna, intransigent, aprig, curios şi direct. Cutimpul, ne-am cunoscut mai bine, schimbam câteva vorbe şiamabilităţi. Am aflat că eram de-o seamă. Ba, chiar, era maimic ca mine – cu vreo două luni.

Dar de împrietenit, ne-am împrietenit de-abia în anulpetrecut în rezidenţă la Villa Concordia din Bamberg, în2005-6. Am discutat mult, pe malul Regnitz-ului, chestiuniestetice, de principiu, literatură şi muzică, ideologie oripolitică. Era un împătimit al stângii doctrinare şi avea ungust estetic infailibil, forjat delecturi multiple şi dublat decurajul opiniei. Înclinat spredescoperirea culturii şi muziciisud-americane (de la el am aflatde uluitorul roman 2666 al luiRoberto Bolaño sau defascinantul univers al operelorlui Chico Mello), avea unadevărat cult pentru muzica şicultura românească, pe care ocunoştea în detaliu şi orăspândea cu o deosebităhărnicie. În Germania,emisiunile sale de radio,articolele sale din presă, ajutoruldat pentru editarea CD-urilor cumuzică de Marbe şi Vieru,monografia Myriam Marbe şimulte alte articole ştiinţifice auadus un aport semnificativ lacunoaşterea muzicii româneşti. Profesionist al ideii şicondeiului, permanent deschis spre nou şi experiment, darşi spirit neobosit şi iscoditor, Thomas Beimei a fost, înacelaşi timp, un suflet mare şi generos, dotat cu unremarcabil simţ al valorii, protejând şi promovând pătimaşceea ce considera meritoriu.

Am rămas prieteni foarte buni, discutam pe email totfelul de lucruri, recenzam unul pentru altul compoziţii noi,făceam proiecte de concerte, de colaborări diverse, deemisiuni. Era interesat de noul val componistic dinRomânia, de artele vizuale, de fenomenul improvizaţiei (afost membru activ în ansamblul Partita Radicale).Compoziţiile sale au o anumită detaşare obiectivă, suntdecente, deloc epatante, mai degrabă rafinate şi reţinute,folosind un minimum de mijloace tehnice şi un materialsonor restrâns.

În mai, după ultimul concert din festivalul SIMN2016, am fost împreună la masă, am comentat concertul şiîntreg festivalul, ne-am luat rămas bun ca doi fraţi. Atunci,am simţit ceva, o anumită detaşare angelică a sa, dar şi osiguranţă împăcată cu sine, un soi de înţelepciune domoală,care-i nu-i era proprie, ştiindu-l iute la mânie. Acest lucru

m-a impresionat pe moment. Nu ştiu dacă a fost ocoincidenţă, o presimţire ori vreo nălucă de-a mea. Cert estecă Thomas Beimel ne-a părăsit fulgerător pe 29 iunie, de Sf.Petru şi Pavel, la 49 de ani, lăsându-ne perplecşi şi fărăreplică, prizonieri ai unei dureri complet noi. Nu îmiimaginam niciodată că voi scrie aceste rânduri atât decurând.

Îmi vine în minte un episod din 2006, la Bamberg.Eram invitaţi la Primărie, care organiza un cocktail în cinsteabursierilor de la Villa Concordia. La sfârşitul petrecerii, erao mare coadă de oameni la rămas-bun. Se lungea fiecare cutot felul de amabilităţi schimbate cu amfitrionii şi mărimileoraşului. Thomas mi-a zis: ”Ge`ma ohne Tschüss!” (Hai săplecăm fără ”la revedere”).

Exact asta a făcut şi acum: a plecat fără să spună ”larevedere”, absorbit într-un destin meteoric şi torenţial. Aluat-o-n sus, dintr-odată, în stilul lui nonconformist şi agil.

Lacrimosa.Dan DEDIU

Adio, ThomasBeimel!

Vestea plecării subitedintre noi a lui Thomas Beimela fost, pentru cei care l-amcunoscut şi, mai ales, l-ampreţuit, ca o lovitură de trăsnet.Avea doar 49 de ani. Şi oprodigioasă carieră de multiplumuzician. Era violist,muzicolog, şef de formaţieinstrumentală (este de vorba de„Partita Radicale”) şicompozitor. A primit lecţii decompoziţie de la MyriamMarbe, a cărei muzică o preţuiaenorm. A fost (vai! spun asta latimpul trecut) redactor laprestigioasa revistă germană de

specialitate „Musik Texte”, una dintre puţinele care maisupravieţuieşte astăzi, în contextul prelungitei crize aculturii, care bântuie civilizaţia de tip occidental. Mai era înacelaşi timp şi redactor muzical al postului de radioDeutschlandfunk, la secţia de muzică cultă.

În cunoştinţă de cauză, îmi relata de curând, cu mareamărăciune, că la postul de radio la care colabora, în ţaramuzicii culte (a lui Mozart, Beethoven, etc.), orele destinaterespectivului gen de muzică s-au redus la jumătate, întrucâtacesta şi-a pierdut, în ultimii ani, receptorii. Comentamamândoi, aproape pe un ton de revoltă, normelecapitalismului sălbatic şi faptul că demersul educativ adispărut, între timp, cu desăvârşire, rămânând în vigoaredoar legile pieţei: se vinde doar ce cumpără majoritarii deo barbară incultură. Se mai adaugă şi faptul că în Germaniaşcolile de muzică (de arte), care până de curând erauîncadrate în cele de cultură generală, au fost scoase dinacest context şi privatizate. Accesul la ele s-a micşorat, caatare, în mod considerabil. Înainte, toţi copiii (cu sau fărătalent) învăţau să cânte la un instrument şi, în felul acesta,aveau contact cu marea muzică, conştientizând şimândrindu-se că cei mai importanţi compozitori, pe

Despărţiri


direcţia asta, au fost germani. Acum se fălesc cu fotbalişti şimărci de maşini. În ultima vreme, Thomas Beimel, care eraun om de mare responsabilitate socială şi de acţiune,văzând şi trăind aceste evenimente, a hotărât să nu stea „cumâinile în sân”, ci să se implice activ în salvarea a ceea cemai poate fi salvat, pe direcţia apărării statutului de omcultivat. Drept care, pe lângă multele activităţi avute, ahotărât să se angajeze ca dascăl de muzică la o şcoală (saula mai multe) de ciclu elementar de învăţământ. În aceastăcalitate a născocit metode noi de educare a copiilor cumuzică clasică. Acum câţiva ani, ne-a prezentat, în cadrulunui simpozion de la Bucureşti, rezultatele activităţii salede ordin pedagogic. Nu i se părea deloc înjositor să lucrezecu copiii de vârstă fragedă.

În acelaşi timp, Thomas Beimel se ocupa cuorganizarea de concerte şi festivaluri într-un cadruneconvenţional (ex: gen grădina botanică), pentru a atragespre receptarea muzicii contemporane un public cât maidivers, mai larg. În contextul de preocupări pomenit a fostşi coorganizatorul în 2012, în cadrul Forumului pentrumuzică nouă de pe lângă Radiodifuziunea germană, a unuifestival intitulat „Dialog mit Gott”. Fiecare zi din festivalera dedicată unei confesiuni religioase,dintre cele importante, şi anume:budism, iudaism, creştinism catolic,protestant şi bizantin (ortodox). Îndezideratul ultimei categorii, în unadintre zilele festivalului, a fost invitată şiformaţia „Archaeus”, sub conducerea luiLiviu Dănceanu. Aceasta a oferit unprogram special de compoziţii muzicaleromâneşti, din repertoriul contemporan,având ca tematică bizantinismul şi tezelesale. De prezenţa românească s-a ocupatcu multă căldură şi generozitate ThomasBeimel. El a fost, înainte de toate, unmare avocat al componisticii româneşticontemporane. O considera a fi unadintre cele mai importante din lume, laora actuală. Trăim într-un context socio-politic în care normele generoase ale Uniunii Europene (cudispariţia barierelor culturale) se duc pe apa sâmbetei, iartendinţele naţionaliste, cu accente rasiste, renasc. În aceastăstare de spirit, concertele şi festivalurile ghetoizate, demuzică nouă, din Europa centrală exclud muzicile dinPolonia şi România (adică din răsăritul Europei, cu excepţiaunor lucrări de Ligeti şi Kurtag), din dispreţ de principiupentru această zonă planetară. A avea un susţinător deetnie germană a fost pentru noi, muzicienii români, o marefavoare. Îi suntem adânc recunoscători lui Thomas Beimel.Trei muzicologi europeni au susţinut în ultimii 40 de ani cuardoare noua componistică românească, apreciind-o la cotemaxime: germanul Ulrich Dibelius în anii ‘70, belgianulHarry Halbreich (decedat şi el de curând) în anii 80 şigermanul Thomas Beimel după 1990.

Nu ştiu dacă muzicologia va mai juca vreun rol înmuzica cultă şi dacă aceasta din urmă va mai supravieţui înviitor.

Thomas Beimel a editat un CD, la prestigioasaeditură „Pro Viva”, cu muzică românească. A scris o cartedespre Myriam Marbe şi, de curând, a scos un CD de autor,cu lucrările importante (din perioada 1960-70) a lui AnatolVieru, la casa germană de discuri „TROUBADISC” încolaborare cu SWR şi „Radio România”. (Este vorba de

„Ecran”, „Concertul pentru violoncel şi orchestră”,„Sonnenuhr”, „Jocuri” şi „Odă tăcerii”). Urma să mai scoatăun CD cu muzica lui Vieru. A portretizat compozitoriromâni în concerte publice, în „Muzik Texte” şi emisiuniradiofonice. A luat interviuri cu ei.

Avea încă o mulţime de planuri, de proiecte în vizor.Dar firul vieţii lui s-a rupt.

De ce oare, în această lume, oameni cu talent şivocaţie, uneori cu geniu, făcători de bine, generoşi şiluptători pentru adevăr sunt „răpiţi” înainte de termen, întimp ce mediocrilor, răufăcătorilor, şmecherilor,înşelătorilor li se oferă, de multe ori, toate şansele să-şi ducăpână la capăt maleficile intenţii?

Desprinde-te fără regret de această Lume şi urcă câtmai sus, tot mai sus în noua ta Călătorie, dragă Thomas!

Octavian NEMESCU

Thomas BeimelO zi caldă din vara lui 1997, Thomas Beimel abia

împlinise 30 de ani şi arăta rumen, proaspăt şi sprinţar ca la20. L-am întâlnit în casa profesoarei melede compoziţie, care între timp îmidevenise prietenă: Miriam Marbe. Aicilocuia ori de câte ori venea în România:Miriam compunea, iar Thomas rânduiaşi cerceta manuscrisele ei (deşi cartea luiVom Ritual zur Abstraktion – über dierumänische Komponistin Myriam Marbeapăruse deja) sau compunea el însuşi.Cei doi se încrucişau din când în când pehol, îşi zâmbeau, îşi puneau unul altuiaîntrebări, îşi dădeau răspunsuri în mezzopiano, după care fiecare se întorcea lalucrul lui.

În acea zi îi povesteam lui Miriamdespre intenţia mea de a întreprinde oscurtă revenire pe teren în satul Mârşa deGiurgiu, pentru înregistrări. Thomas s-a

apropiat în grabă şi m-a rugat să-l iau cu mine. Amacceptat, fireşte, dar m-am şi minunat: cu excepţia luiMiriam Marbe şi a lui Adrian Enescu, nici un compozitorromân nu se arătase interesat să afle cum sună cu adevărato muzică rurală, închipuindu-şi pesemne că notaţiile - înmăsura în care ele există! - sunt suficient de lămuritoare.Nimic mai fals: notaţia occidentală “sună” doar pentru ceifamiliarizaţi cu timbrurile, atacurile şi agogica muziciiacademice occidentale, adică cu acele elemente pe carescrierea nu le reprezintă decât vag, pentru că sunt familiare,înţelese de oricine fără vorbe şi fără semne. Notaţia linearăare însă capacităţi limitate de a transpune grafic muzicileorale, iar în cazul muzicilor în ritm liber (parlando rubato)eşuează total.

Thomas şi lăutarii ţigani din Mârşa s-au plăcutreciproc şi au comunicat intens prin gesturi şi expresiifaciale. Lăutarii ţigani au simţit că au în faţă un “domn”care înţelege şi preţuieşte cântările lor de dragoste. În acestecântări structurile muzicale se construiesc prin dialogul-competiţie improvizată dintre mai mulţi solişti, în acelaşitimp vocalişti şi instrumentişti. Experienţa l-a încântat peThomas. În anii următori mi-a vorbit în repetate rânduridespre ea, fără să uite să mă întrebe ce mai fac muzicanţii,ţiganii.

Despărţiri


185 de ani de laînfiinţarea

Muzicilor MilitareModerne

Anul 2016, în care sărbătorim185 de ani de la înfiinţarea muzicilormilitare, are dublă semnificaţie, fiindcăse împlinesc la 1 August şi 65 de ani decând a luat fiinţă OrchestraReprezentativă a Ministerului ApărăriiNaţionale, formaţie de elităinterpretativă a Armatei României,etalon de performanţă pe care muzicade fanfară l-a atins, o adevăratămândrie pentru români. Prin grija şistrădania dlui col. Valentin Neacşu,Şeful Muzicilor Militare şi alInspectoratului pentru Arma MuziciMilitare, s-a organizat aceastăsărbătoare de mare ţinută, un adevăratregal, cu concursul OrchestreiReprezentative a Muzicilor Militare aM.Ap.N. şi al Regimentului de Gardă„Mihai Viteazul”, având ca dirijor pecol. Aurel Gheorghiţă.

„La 1 Iulie, Armata României asărbătorit 185 de ani de la înfiinţarea

muzicilor militare moderne, eveniment cusemnificaţii culturale şi sociale ale acestuidistinct corp al elitei militare româneşti,cu rol esenţial în apariţia şi dezvoltareaîntregii mişcări artistice şi muzicalenaţionale, fără de care şcoala componisticăşi interpretativă autohtonă ar fi fost maisăracă”.

Şeful StatuluiMajor General, General dr. Nicolae-

Ionel Ciucă

„Când în urmă cu 185 de ani(conform regulamentului Organic dindata de 1/13 Iulie 1831) Muzica ŞtabuluiOştirii, din cadrul Strajei Pământeşti,

deschidea defilarea primelor trupe moderneale Armatei României la Iaşi, se poateafirma că arta muzei Euterpe pătrundea înunităţile militare, abolind astfel definitivfanfarele turceşti de la curţile domneşti dinValahia şi Moldova, fanfare dăruiteprincipilor celor două provincii nord-dunărene de Înalta Poartă, odată cusimbolurile domniei.

Se cunoaşte faptul că muzicileOştirii au scris o pagină aparte în istoriamilitară a românilor. Goarna ostaşuluiromân, încremenit pe buza tranşeei,sunând atacul a devenit un simbol care asfredelit sufletele luptătorilor , stimulândcurajul şi spulberând din om teama demoarte. Printre numeroasele lucrărimobilizatoare cântate de bravii noştrisoldaţi în bătălii, binecunoscutul“Deşteptă-te române!” de Anton Pann aocupat un loc aparte, devenind una dinpiesele de rezonanţă ale muzicilor militarecare au ţinut treaz spiritul marilorevenimente istorice de la 1848, 1859, 1877,1918 şi, nu în ultimul rând, însângeratuldecembrie al anului 1989, moment când“Deşteaptă-te române!” a devenit imnulnostru naţional”.

ComandantulComandamentului Logistic Întrunit,General-locotenent dr. Cătălin Zisu

M-a însoţit apoi, în acelaşi an, pe un alt teren derevenire, la Lăpuşnicu Mare, Banat, pentru fanfararomânească din comună. Am stat aici o săptămână. Thomass-a bucurat ca un copil de tot - de peisaje, de casa care l-agăzduit, de gospodărie, de hrană, de vreme, de oameni. Darsatisfacţia sa supremă a fost muzica, cântecele liricebănăţene în versiune instrumentală executate într-un modnemaiauzit. Soliştii – câteva fligoarne sopran, douătrompete, un flaut, un clarinet şi un cornet, cărora li seadăuga intermitent şi un trombon cu pistoane – produceauversiuni distincte ale aceleaşi melodii în ritm liber, versiunipe care le expuneau într-o superpoziţie uşor defazată, adicăla intervale foarte scurte şi neregulate de timp. Concomitentacompaniatorii răsfirau în grav acorduri tonale figurate şibogat ornamentate. Soliştii cântau astfel “cu ecou”, într-unfel de polifonie dezordonată vecină cu heterofonia. (Inutilsă adaug că o asemenea muzică nu poate fi în nici un chipconsemnată grafic prin notaţia noastră lineară.) Thomas erafascinat, nu se mai sătura ascultându-i. Am comentat acestmod particular de execuţie tot drumul de întoarcere, fără agăsi un nume foarte potrivit pentru structura muzicalărezultantă: Polifonie dezordonată? Heterofonie? Polifonie-canon?...

În anii următori Thomas a ascultat multe înregistrăride muzică rurală genuină. Una l-a frapat cu deosebire,produsă de o fanfară moldovenească la care a regăsitpolifonia dezordonată de la Lăpuşnic. Muzica l-aimpresionat atât de tare încât a mers în satul Zece Prăjini -undeva la capătul lumii -, şi s-a înţeles cu cei zece muzicieniai fanfarei - Dumnezeu ştie cum – să-l însoţească laWupperthal pentru câteva concerte şi animaţii muzicale. Şi-a bătut capul să le scoată vize de Germania – vă amintiţi ce

plăcut era? – şi i-a cazat pe toţi în casa lui – cum o fi reuşit?I-a omenit, i-a plătit, i-a însoţit pretutindeni, s-a împrietenitcu ei, i-a iubit, i-a ascultat. Câtă disponibilitate muzicală şicâtă curiozitate artistică trebuie să aibă cineva pentru a facetoate acestea?

Thomas îmi va lipsi mult, foarte mult. Îmi lipseştedeja.

Speranţa RĂDULESCU

Scurtă istorieEra prin 1993 când, la recomandarea Doamnei

Marbe, a venit cu Partita Radicale la festivalul ZileleMuzicii Contemporane de la Bacău, realizând odemonstraţie de ceea ce înseamnă Freieszusammenspiel. Afost prima lui experienţă românească. Un an mai târziu,Archaeus-ul concerta la Wuppertal, cu un program delucrări româneşti, multe în primă audiţie, prilej cu careThomas a lansat primul lui elogiu, ca muzicolog,componisticii noastre contemporane. Peste ani, în 2012, afost amfitrionul unui alt concert al Archaeus-ului laDeutschlandfunk Köln, în cadrul unei reuniuni dedicatemuzicilor de inspiraţie bizantină, punând, printre altele, ladospit proiecte îndelung frământate. N-a fost să fie, întrucâtaluatul interferenţelor s-a frânt în infinite firimituri, pe caredoar amintirea unei colaborări exemplare o mai poatetransforma într-o pâine puhavă, delicioasă, tocmai bună dehrănit propensiunea întru autenticitate şi valoare. Aşa a fostThomas Beimel: un radical al profesionalismului şi alprincipiilor valide. Aşa ne vom aminti întotdeauna de el.

Liviu DĂNCEANU

Remember


Col. Valen�n Neacşu

„Transformările severe de ordin politic ce afecteazăarmata după 1944 se răsfrâng cu aceeaşi intensitate şi asupramuzicilor militare. Din cele 110 fanfare militare câte număraArmata Regală în această perioadă, doi ani mai târziu, în 1946,comuniştii vor restrânge drastic numărul acestora la doar 47. Înanul 1958 însă are loc un eveniment cu largi rezonanţe încontextul demersurilor educativ-artistice promovate de muzicilemilitare: înfiinţarea unei secţii de fanfară în cadrul UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România, condusă chiar deinspectorul muzicilor militare din acea vrenme, generalul-maiorDumitru Eremia. Astăzi, mai mult ca oricând, într-o Europădeschisă, fără constrângeri politico-ideologice, Biroul Subsecţieide Fanfară din cadrul Uniunii arelibertatea totală de a iniţia evenimenteconcertistice şi concursuri naţionale,aşa cum este prestigiosul ConcursNaţional de Creaţie „Iosif Ivanovici”pentru muzică de fanfară, competiţieunică în România şi în spaţiuleuropean, realizată în parteneriat cuServiciul Muzicilor Militare şiOrchestra Reprezentativă aMinisterului Apărării Naţionale. Maimult, nume sonore ale muzicologieiromâneşti, precum academicianulOctavian Lazăr Cosma şi Viorel Cosma(general în rezervă) sunt prezenţeconstante la întâlnirile ştiinţificeorganizate de muzicienii militari, multedintre studiile acestor remarcabili cărturari fiind dedicate istorieimuzicilor Armatei României”

Preşedintele Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România,

Prof.univ.dr. Adrian Iorgulescu

„În ziua sfinţirii armelor din Moldova (21 August 1931)dată însemnată în calendarul Bisericii Ortodoxe Române drept<Odorvenia (sfârşitul) praznicului Adormirea MaiciiDomnului> a avut loc la Iaşi debutul primei muzici militare aStrajei pământeşti din Moldova, capelmaestrul formaţiei fiindIosif Herffner <cel dintâi care a format muzica militară la noi dinromâni> (Teodor Burada). Evenimentul formării fanfarei ieşeneavusese loc odată cu apariţia Strajei pământeşti, la 23 August1830, când prin strădania materială a comisiei conduse degeneralul Starof şi un mănunchi de ofiţeri români, „s-a grăbit alucra pentru înfiinţarea muzicii strajei pământeşti” ce avea săînlocuiască definitiv mehterhaneaua de tip turcesc dinPrincipatele Române”.

Grl. br (r) Prof. univ.dr. Viorel Cosma

Prima fanfară militară a fost înfiinţată la Iaşi, la 1Iulie 1831, în cadrul Strajei Pământeşti. În anul 1864, încadrul administraţiei centrale a Ministerului de Război, aluat fiinţă o secţie specială ce avea în subordine toatefanfarele militare. Această secţie a stat la baza constituiriiulterioare a Inspectoratului Muzicilor Militare. În 1867, încadrul Ministerului de Război se instituie funcţia de„inspector general al muzicilor militare”, funcţie în acareeste numit şef de muzică clasa I, căpitanul Eduard Hubsch,autorul Imnului Regal al României, compozitor de maretalent şi unul dintre cei mai buni organizatori pe caremuzicile militare i-au dat în cei 185 de intensă şi productivăactivitate. În acest sens amintim că, în cele aproape treidecenii cât Eduard Hubsch a fost inspector al muzicilor

militare, au fost elaborate regulamentele speciale destinateformaţiilor de fanfară şi s-a asigurat muzicilor militare unnou statut în cadrul oştirii.

Această perioadă de 185 de ani, de la PoruncaDomnească consemnată în Regulamentul organic din 1/13Iulie 1831 până la 1 Iulie 2016, a fost o întreagă epocă deprefaceri imprtante ce s-au petrecut în structura muzicilormilitare, reflectându-se în activitatea muzicală a saloanelorpolitice şi culturale (în cele două capitale nord-dunărene,Iaşi şi Bucureşti) prin dotarea formaţiilor de fanfară curepertorii şi instrumente aduse de la Viena, Berlin şi SanktPetesburg şi prin creşterea numărului de fanfare militare, ca

la un moment dat să avem peteritoriul ţării noastre la sfârşitulcelui de al Doilea Război Mondial110 fanfare, ca numărul lor să serestrângă după 1946 la 47, iar după1989 să mai existe numai 15orchestre de fanfară (3 în Capitalăşi 12 în ţară), momente foarte grelepentru slujitorii muzicii militarecare şi-au pierdut locul de muncă,fiind trecuţi la unităţile militare îndiferite funcţii...

„Astăzi, la ceas aniversar, maimult ca oricând, aducem un omagiu desuflet specialităţii militare ce nedefineşte pe toţi purtătorii lirei, atât în

suflet cât şi pe epoleţi. Muzica militară, regină între arme,podoabă a oştirii, aşa cum o definea Teodor Burada, reprezintă ocomponentă indispensabilă a armatei moderne. Prezenţa ei înviaţă cotidiană, îngemănarea permanentă cu activitatea educativ-instructivă, aplicativă, operativă şi mai ales festivistă, fac dinmuzicienii militari actorii principali ai scenei militare româneşti.

Treacutul istoric al formaţiiilor militare de muzică estecaracterizat de o permanenbtă transformare organizatorică,ideologică şi conceptuală.

Prin tot ce fac, artiştii militari reuşesc să-şi aducă ocontribuţie majoră în plan educativ şi formator, să promoveze cusucces imaginea armatei în rândul societăţiii, să reprezinte cu brioRomânia în confruntările culturale internaţionale, undeaprecierile au fost întotdeauna la gradul superlativ.

Unică în Armată şi în ţară, Muzica Reprezentativă aMinisterului Apărării Naţionale constituie astăzi cea mai titratăformaţie de suflători din România şi etalonul de performanţă pecare muzicile militare l-au atins în cei peste 180 de ani deexistenţă.

De-a lungul anilor, Muzica Reprezentativă a MinisteruluiApărării Naţionale a devenit o prezenţă constantă la cele maiimportante festivaluri de gen, organizate în Europa şi înafarabătrânului continent: Elveţia, Franţa, Belgia, Bulgaria, Polonia,Ungaria, Italia, Austria, China, Germania, Olanda, Danemarca,Cehia, Slovacia, Norvegia sunt câteva din ţările în careperformanţele muzicale ale acestei formaţii au fost apreciate lasuperlativ, nu numai de marele public, dar şi de presa despecialitate. În concluzie, se poate spune că disciplina deansamblu, virtuozitatea şi nivelul interpretativ ridicat, dublatede spectacol şi strălucirea instrumentelor din alamă şi costumelor,sunt câteva argumente care au impus numele acestei minunateorcheste simfonice de suflători pe meridianele lumii, devenindastfel o adevărată forţă de imagine a României şi Armatei sle înviaţa muzicală naţională şi internaţională.

Aniversare


Col. Aurel Gheorghiţa

Big Band Radio (pe unde te) Piteşti

Ansamblu aflat în activitate ne-întreruptă de 67 de ani, Big band-ulRadiodifuziunii Române – anteriornumit „Orchestra de Estradă Radio” –s-a constituit timp de peste patru de-cenii drept aparatul instrumental declasă profesionistă coordonat cu in-contestabilă autoritate de gestul dirijo-ral al maestrului Sile Dinicu.

Destinele orchestrei au fost apoi pre-luate şi permanentizate până în pre-zent, succesiv, de dirijorii CornelPopescu, Ion Cristinoiu şi, în ultimiiani, Ionel Tudor, cei aproape douăzecide interpreţi motivându-şi existenţaartistică prin acoperirea mai multorgenuri precum muzica pop, muzica deestradă, jazz-ul, blues-ul. Putem vorbide o plurivalentă diversitate a preocu-părilor şi realizărilor acestui ansamblu,activitatea de înregistrări, precumpă-nitoare, îmbogăţind fonoteca Radio-ului public cu mii de piese aparţinândmuzicii pop, estradistice şi de jazz. DarBig band-ul Radio a susţinut în para-lel numeroase concerte, a colaborat laemisiuni de televiziune, a participat lafestivaluri – mai ales cele de la Mamaiaşi Braşov şi la sărbători ale jazz-ului,precum încă din 1974, Festivalul de laSibiu. Alcătuit din instrumentişti decertă valoare, ansamblul a creat o ade-

vărată şcoală de interpretare, de im-provizaţie şi de orchestraţie, compo-nenţii săi vădindu-se apţi a rezolvaoperativ exigenţele unor partituri va-riate, a spori calitatea execuţiilor mu-zicale propriu-zise prin contribuţiilecreative ale acelora dintre instrumen-tişti afirmaţi şi ca inspiraţi improviza-tori. În deceniul pe care îl parcurgem,Big band-ul Radio s-a distins în con-textul vieţii muzicale a Capitalei prinserialul de concerte cu frecvenţă lu-nară numite „Jazz pe româneşte”(aducând pe podium şi instrumentişti

ori vocalişti in-vitaţi), trans-mise şi îndirect de pos-turile RadioRomânia Cul-tural şi RadioRomânia Mu-zical, concertegăzduite iniţialde Studioul„Alfred Ales-s a n d r e s c u ”apoi din anul

2013 în Studioul „Mihail Jora” – aliasSala Mare a Radiodifuziunii.

După succesul obţinut în finalulFestivalului „Hot Jazz Summit” de laPloieşti (29 noiembrie 2015), iată că Bigband-ul Radio „a evadat” din nou dela sediu, fiind în seara de 9 iunie 2016oaspetele Filarmonicii din Piteşti,într-un mult aplaudat concert purtândacelaşi generic „Jazz pe româneşte”,derulat în sala Casei de Cultură a Sin-dicatelor din municipiul argeşean. Lo-curile primitoarei şi încăpătoarei săliau fost ocupate integral de melomaniicare au gustat din plin sonorităţileexultând de culoare şi nerv ale celorcincisprezece momente muzicale se-lectate / pregătite sub bagheta luiIonel Tudor. Ne referim la notoriiteme de swing precum „Shiny Stoc-kings” (Frank Foster), „Basie StraightAhead” (Sammy Nestico), „Step RightUp” (Oliver Nelson), „Blues In MyShoes” (Peter Herbolzheimer), piese

bop precum „Scrapple From TheApple” (Charlie Parker), secvenţe fu-sion – „Admiral’s Horn” (Nick Lane),„Humpty Dumpty” (Chick Corea), caşi multe alte întruchipări de jazz mo-dern, inclusiv prin factura aranjamen-telor orchestrale, de tempo-uri diferite,precum acelea intitulate „Tears In MyEyes” (Mike Tomaro), „Quintessence”(Quincy Jones), , „Don’t Git Sassy”(Thad Jones), „Georgia On My Mind”(Hoagy Carmichael), „Stella By Star-light” (Victor Young), „Grace”(Quincy Jones & Jeremy Lubbock),„My Foolish Heart” (Vicror Young),„Groovin’ Hard” (Don Menza). Aufost tălmăciri strălucind prin varietatea limbajului sonor, policromie tim-brală, vitalitate a pulsaţiei ritmice, co-erenţă şi substanţialitate, dar şi prininventivitatea improvizatorică plinăde miez generos investită în contribu-ţiile creative ale soliştilor Big band-ului: trompetiştii Sebastian Burneci,Silviu Groaza, Laurenţiu Moise, latrombon Vali Dogaru, saxofoniştiiPaolo Profeti, Cătălin Milea, CristianSoleanu, pianistul George Natsis, ghi-taristul Marian Georgescu. Nu au lip-sit două aparte, reuşite secvenţecamerale în care s-au produs quarte-tul şi respectiv trio-ul reunindu-i peGeorge Natsis, Marian Georgescu,Eugen Tegu - ghitară bas, LaurenţiuZmău - baterie.

Rod al beneficei conlucrări din-tre Departamentul „Formaţii Muzi-cale” al Societăţii Române deRadiodifuziune, dirijorul Ionel Tudorşi conducerea Filarmonicii piteştenereprezentată de activul manager JeanDumitraşcu, concertul „Jazz pe româ-neşte” oferit fanilor de jazz din Piteştide Big band-ul Radio a rezonat ca unveritabil eveniment muzical, promo-vat intens în presa scrisă şi audio-video locală. A fost încă o mărturie aţinutei artistice dovedite cu aplomb,„în deplasare”, de un ansamblu deelită!

Florian LUNGU

Cu tot respectul cuvenit, mă închin în faţa acestortruditori pe tărâmul artei, pentru talentul şi munca pe care odesfăşoară, pentru renunţărilw şi eforturile depuse în perioada deformare, pentru întreaga activitate militară şi muzicală”.

Şeful Serviciului MuzicilorMilitare şi Inspector pentru Arma Muzici Militare,

Colonel Valentin Neacşu

S-a intonat Imnul Naţional, solistă mezzosopranaCarla Muşat, iar Corpul de gardă al Regimentului „MihaiViteazul” a prezentat un exerciţiu de mânuire a armei din

dotare (dexteritate şi dăruire) care a primit aplauze la scenădeschisă din partea oficialtăţilor şi spectatorilor.

A urmat decernarea de medalii şi premii şi trecereaîn rezervă a unui grup de subofiţeri şi ofiţeri, pritre care şicol. Valentin Neacşu, fiind urmat la conducerea MuziciiReprezentative a M.Ap.N. de col. Aurel Gheorghiţă.Festivitatea s-a încheiat cu parada Muzicilor Militare,urmată de o petrecere prietenească la umbra teiilor, iaransamblul „Doina Armatei” a prezentat un programmuzical excepţional de cântece populare.

A consemnat Marin VOICAN-GHIOROIU

Punctul pe j... azz


Musicalul Aladin de Roman U. Vlad

Cariera îndrăgitei actriţe Stela Popescu a fostconsfinţită prin crearea unui teatru ce-i poartă numelepe frontispiciu şi este dedicat celor tineri şi nu numai.Evenimentul este situat temporal la final de stagiune,când cei care urmăresc consemnările acestui atractivprogram de spectacol muzical surprind un reperexistenţial nu lipsit de o nuanţă de originalitate. Maiprecis, acum vorbim de evenimentul surprinzător al

inaugurării unei noi instituţii de spectacole, Teatrul„Stela Popescu“ – director fondator Smaranda OţeanuBunea, director de imagine Viorica Petrovici. Probabil,câteva informaţii sunt utile. Din perspectivă istorică, subpatronajul Uniunii CriticilorMuzicali şi al Forumului muzicalromân a fost un proiect anunţat în2015; data fondării este 28 aprilie,iar data debutului 13 iunie 2016.Pregătirea documentelor necesarelansării şi aprobării proiectului, însemn de omagiu pentru Mareadoamnă a scenei româneşti, StelaPopescu, a fost asigurată de cătreConsiliul Primăriei MunicipiuluiBucureşti. Cum bine se observă,este vorba de cea mai tânărăinstituţie artistică de stat, dedicatăcopiilor, tinerilor şi nu numai, unpodium de pe care – sub patronajulcelebrei noastre artiste – se vorlansa balete academice, dansurimoderne, reprezentaţii de folclorautentic, creaţii etno, musical-urioriginale, pagini lirice vocal-camerale, hit-uri de ultimă oră. Cum remarcam, putemfi surprinşi de prezentarea unui astfel de momentinaugural, la final de stagiune, căci primele spectacoleale noului teatru s-au derulat pe scena Sălii Mari aPalatului Naţional al Copiilor în 13, 14 şi 15 iunie.

Primul titlu de pe afişul noului teatru, Aladin, esteinspirat de unul dintre basmele copiilor, foarte iubit decei mici dar răspândit prin naraţiunea sa şi în lumeacelor mai înaintaţi în vârstă. Roman U. Vlad este unuldintre compozitorii generaţiei tinere care se bucură de odeosebită preţuire din partea Smarandei Oţeanu Bunea,fiind solicitat pentru repertoriul Operei Comice pentruCopii şi, mai recent, pentru spectacolul inaugural alTeatrului Stela Popescu. Din 2007 şi până acum amurmărit mai multe creaţii ale sale– musicaluri şi baletepe drept aplaudate - destinate publicului acestoransambluri: Piatra din casă, Ciuleandra; O noapte

furtunoasă, Balul din pădure, ScufiţaRoşie, Diamantul şi Gâsca, Soacra cu treinurori.

Musicalul Aladin a fost creat decompozitorul Roman U. Vlad îmbinândingenios idei melodice şi ritmuri proprii cuunele ecouri preluate din lumea artisticăorientală, la care s-au adăugat remix-uridupă celebrul Marş turc preluat din Sonatapentru pian în La major de Mozart.Creatorul are fantezie, se amuză, combinăefecte sonore şi surprize. Spectacolul esterealizat în regia lui Cătălin Voineag,scenografia multicoloră a Vioricăi Petrovicişi coregrafia fantezistă a lui Ştefan Soare.Cap de afiş a fost, conform protocoluluiinstituţiei, marea artistă Stela Popescu (înrolul mamei lui Aladin), însoţită pe scenă

de interpreţi din diverse generaţii. Personajul titular esteinterpretat de Bogdan Şerban, care îi are alături, pescenă, pe baritonii Ştefan Popov (invitat de la Teatrulnaţional de Operetă), Daniel Filipescu, tenorul Andrei

Lazăr (interpreţi ai Operei Naţionale Bucureşti), solisteleRoberta Enişor (Jasmine), Jennifer Dumitraşcu (Ali) şi ungrup de păpuşari, foarte apreciat de pubicul copiilor. Deasemenea, şi-a dat concursul ansamblul de balet alTeatrului, format după castingul care solicita

Premieră


Bogdan Şerban

concurenţilor, cum spune Smaranda Oţeanu Bunea, oimpresionantă demonstraţie de vigoare, talent şi voiebună. Mai este nevoie să spunem că, după urmărireaprimei ridicări de cortină, suntem siguri de succesulacestor prime reprezentaţii, catalogate de conducereainstituţiei drept „avanpremiere“? Nicidecum, deoareceîn toamnă, repertoriull va fi reluat şi întregit cu maimulte programe. Deocamdată, musicalul Aladin, însoţitde legendara sa lampă fermecată, lumineazăacest eveniment de succes, care a atrasatenţia, pentru primele sale reprezentaţii,unui număr record de spectatori.

Grigore CONSTANTINESCU

S-a lansat Teatrul muzical „Stela Popescu”

Una dintre cele mai tinere instituţii decultură ale Bucureştilor, „născută” în lunaaprilie a acestui an la iniţiativa DirectoruluiFondator Smaranda Oţeanu Bunea, a debutatîn forţă şi cu mare succes.

Palatul Naţional al Copiilor, sediulnoului Teatru „Stela Popescu”, a găzduit premieramusicalului „Aladin”, semnat de tânărul şi talentatul

compozitor Roman Vlad. Primele trei reprezentaţii s-aujucat cu casa închisă în Sala Mare arhiplină, spectacolula cărui regie este semnată de Cătălin Voineag având unsucces imens. „Au fost trei zile minunate cu tot atâtea

reprezentaţii la care cu greu s-a mai găsit un bilet” – a spusSmaranda Oţeanu Bunea. „Publicul atât de numeros şi devariat a asistat la un spectacol – eveniment cu dansuriincendiare, cu muzică bună, cu dialoguri spumoase şimomente de... suspans şi mister care au cucerit auditoriul.Acest teatru este dedicat copiilor, tinerilor, iar acest succes carea culminat cu lansarea sa, a dovedit cu prisosinţă căeste vorba de un proiect mai mult decât generos şi că a

dărui celor mai mici melomani încă un teatru al lor este odatorie de onoare, împlinită”.

Protagonistă a fost marea actriţă Stela Popescu,care joacă în rolul Mamei alături de tineri solişti vocali şibalerini (coregrafia aparţine lui Ştefan Soare), laureaţi ainumeroase concursuri şi festivaluri naţionale şiinternaţionale. Din distribuţie fac parte soliştii BogdanŞerban (Aladin), Ştefan Popov (Vrăjitorul), Roberta Enişor(Jasmina) şi Jennifer Dumitraşcu (Ali), Daniel Filipescu,Andrei Lazăr, Gabriela Daha.

„Aladin” a fost de fapt avanpremiera Stagiunii detoamnă, care se anunţă de pe acum una plină desurprize. Copiii şi nu numai vor avea parte de spectacolepline de ritm, culoare, dans, muzică oferite de cea maitânără trupă de artişti. La propriu şi la figurat… Pentrucă teatrul care poartă numele uneia dintre cele maiîndrăgite actriţe ale teatrul şi filmului românesc seadresează publicului foarte tânăr printr-un repertoriuatractiv şi variat - de la balete academice la musical-uri,de la momente artistice de folclor autentic şi ritmuri etno,la hit-uri de ultimă oră.

Costumele sunt semnate de binecunoscutascenografă Viorica Petrovici (este şi Director de Imagineal teatrului), nominalizată la Premiile César la categoria„Cele mai bune costume”, pentru filmul “La source desfemmes” („Izvorul femeilor”), în regia lui Radu Mihăileanu.

Remarcabil şi lăudabil debutul excelent alTeatrului „Stela Popescu” (sloganul este ”Preţuieştevaloarea”) fondat de criticul muzical Smaranda OţeanuBunea: i abia aşteptăm noutăţile Stagiunii 2016 – 2017 şirepertoriul cu spectacolele programate la PalatulNaţional al Copiilor, dar şi cu turnee de succes în ţară şistrăinătate.

Oana GEORGESCU

Premieră


Gr. Constan�nescu, Sm. Oţeanu-Bunea, Stela Popescu

Oda bucuriei“Caravana Europei” s-a intitulat concertul de

excepţie pe care gazdele din Focşani l-au oferit miilor de

spectatori din Piaţa Unirii, loc tradiţional dedesfăşurare a marilor evenimente muzicale.Greu de înţeles cum nici Bucureştii, nici alteoraşe mult mai mari din ţară nu reuşesc sădăruiască publicului asemenea desfăşurăriimpresionante de forţe artistice, ceea ce nuface decât să sporească meritele vrâncenilor,amatori, dar şi cunoscători de muzică decalitate. Timp de 6 ore pe eşafodajul scenicridicat ca de obicei de Visual Emotion(Ovidiu Popică este un maestru pe tărâmulsonorizării, dar şi al luminilor şi al efectelorspeciale) s-au perindat toate genurilemuzicale, spre desfătarea numerosuluipublic de toate vârstele. A fost o ocaziebinevenită ca şi tinerii să afle ceva dinistoricul Uniunii Europene, ziua de 9 maifiind aleasă de ministrul francez RobertSchuman încă din 1950, ca dată marcând“pacea şi unitatea în Europa” (proiectul

nefiind însă, se ştie, deloc nou), din 1985 fiind desemnatăoficial “Ziua Europei”. Să nu uităm însă că data coincideşi cu înfrângerea definitivă a Germaniei naziste, în 1945,iar pentru români reprezintă şi proclamareaindependenţei statale, în 1877. Ţara noastră a fost primită

în UE la 1 ianuarie 2007 (sunt 27 de ţări membre);a nu se face confuzie, mulţi greşesc, cu cele 47 destate care fac parte din Consiliul Europei, care areo Adunare parlamentară, alta decât Parlamentuleuropean! Din 1986 drapelul este cel cu 12 steleaurii pe fond azuriu, iar Imnul Europei este “Odabucuriei” de Beethoven, pe versurile poetuluigerman Schiller.

Concertul la care ne referim a fost opledoarie convingătoare, fiindcă ţara noastră aadus în concertul european numeroase valori,inclusiv muzicale. În acest sens, consultanţiimuzicali Andreea şi Radu Fornea au propus oalternanţă incitantă de genuri muzicale. N-a lipsitfolclorul, cu reputatul ansamblu profesionist “ŢaraVrancei”, condus de interpreta Maria Murgoci, aexistat şi dans modern, cu multe reprize oferite de

Rock On şi Rock Kids, trupe instruite decoregraful Taz, fostul coleg al lui Smiley dela “Simplu”. Micuţa de 6 ani Sofia MariaCiobanu, laureată a emisiunii TV “NextStar” şi a festivalului “Mihaela Runceanu”de la Buzău, a cântat muzică uşoară,confirmând din plin distincţiile cucerite. Pelinia apelării la artişti din noul val seînscrie prezenţa lui What’s Up (MariusIvancea pe numele real), acesta neocolindpiesele sale de succes mai vechi: “Habar n-ai tu”, “K la meteo” (lansată alături deAndra), “În lipsa ta” (cu Andreea Bănică),“Cu drag” (ADDA), “Arme” (Amna),“Scumpă domnişoară” (cu Uddi) şi, fireşte,cele solistice, din ultimii 2 ani: “Taxi”,

În ţară


Ruby, Taz

Horia Brenciu şi HB Orchestra

What’s Up

“Tânăr şi nebun” (Trăieşte-ţi viaţa!), “Bine” (10 milioanede vizualizări pe youtube în doar câteva luni). Tot întrenumele noi se înscrie şi Ruby. Ana Claudia Grigore estedin Medgidia, a studiat actoria la liceul “Dinu Lipatti” dinBucureşti şi este studentă la Jurnalism. Evident, la cerereapublicului n-a putut ocoli nici unul din hit-urile cu care afost în topuri în ultimii 6 ani: “Touch me” (succes şi înTurcia), “Get high” (cu spaniolul Juan Magan), “Partyhard”, “Miracle of love”, “Bună, ce mai zici?”, “Lasă cucu’

în pace!” (cu Dorian Popa) şi, evident, “Stinge lumina”(cu versiunea în engleză “Turn off the lights”), produs deAlex Velea pentru HaHaHa Production.

A fost, în egală măsură, o seară a legendelor rock-ului. Iris a aniversat cu acestprilej nu mai puţin de patrudecenii de la înfiinţare, din 1986datând componenţa actuală, cuNelu Dumitrescu (baterie,fondator), Valter Popa (chitară),Doru Borobeică (bas), CristiMinculescu (vocal). Adevăratăpepinieră a rockului autohton,Iris a rulat în rândurile sale, înacest răstimp, peste 20 deinstrumentişti valoroşi (mai toţiprezenţi la concerteleaniversare ale trupei),nemaivorbind că a avutonoarea de a cânta pe aceeaşiscenă cu Rolling Stones,AC/DC, Uriah Heep (de altfeln-a lipsit nici acum versiuneabilingvă a celebrului “Lady in black”). Spre deliciulfanilor rock, în Piaţa Unirii au răsunat refrenele deneuitat: “Cine mă strigă în noapte?”, “Floare de Iris”,“Strada ta”, “Mătase albă”, “Cei ce vor fi”, “Da, da, euştiu”, “Lumina zilei”, “Trenul fără naş”... Cu doar un anmai... tînără este formaţia Compact, ale cărei baze au fostpuse în 1977 la Cluj-Napoca; în 1981 a venit Paul Ciuci,lângă el stând şi azi bateristul Leluţ Vasilescu (căci TeoPeter, se ştie, a pierit în acel cumplit accident...). Primulmare hit a fost “Fata din vis”, în 1985, când formaţia

reprezintă România la “Festivalul şlagărelor” de laDresda, după care, în 1988, “Cântec pentru prieteni”consolidează popularitatea grupului, înscriindu-se apoipe listă “O noapte şi o zi”, “Un alt început”, “Cine eşti tu,oare?”, “Mă voi întoarce”, “Pe tine te-am ales” sau mairecentele “Eşti totul pentru mine” (într-o nouă versiune)sau “Zâmbetul din ochii tăi”. În cei 35 de ani de carierăprodigioasă, Compact a cântat în URSS, Bulgaria, SUA,Canada, Germania, Spania, Cipru, chiar de la Focşani

plecând direct la Londra!O asemenea desfăşurare de forţe

presupune rigoare şi punctualitate,experimentaţii Alexandra şi MihaiParaschiv având grijă să nu se întârzie nicimăcar un minut, mai ales că echipa tehnicătrebuia să schimbe rapid instrumentele pescenă, iar unii dintre invitaţi aveauangajamente în aceeaşi zi. Încheierea aaparţinut unor adevăraţi profesionişti. H. B.Orchestra a luat fiinţă în 2002, abordândtoate genurile: jazz, rock, swing, pop, R &B, soul, café concert, latino. Horia Brenciueste nu numai cântăreţ, dar şi dansator,actor, compozitor, instrumentist, experienţaTV (a trecut pe rând pe la TVR, NaţionalTV, ProTV, Antena 1) făcând din el unadevărat “entertainer” susţinând unadevărat show plin de umor şi antren. Cu

talentu-i recunoscut el este şi un jurat fermecător laconcursurile muzicale de pe micul ecran, împrumutându-şi vocea şi pentru filme de desene animate. Programul săua fost captivant, cu câteva mari şlagăre de muzică uşoară

românească, cu un omagiu (oare când vom renunţa la acel“tribut”, care în româneşte înseamnă altceva?) adusregretatului Prince, cu “Purple Rain”, dar şi cu, fireşte,piesele sale de succes - “Lucruri simple”, “Funky party”,“La-la-la-la”, “Hello”, “Septembrie, luni” sau “Fac ce-mispune inima”. Prin acest concert memorabil, Focşanii s-au distanţat şi mai tare faţă de “urmăritoarele” sale, înclasamentul oraşelor cu cele mai bune show-uri muzicale!(Foto: Like FX by Infinity Sounds)

Octavian URSULESCU

În ţară


Compact

Iris

Cât vor “dura”?Zilnic, săptămânal sau lunar,

pe firmamentul muzicii noastre popsunt împinse, într-o sarabandănecontenită, nume noi, prezentate camari talente, speranţe certe,personalităţi aparte. În 90% dincazuri, soliste adolescente, mai rarsolişti, deseori recrutate din finalele,semifinalele, sferturile de finală şioptimile concursurilor Românii autalent, X Factor, Vocea României.Unele chiar promiţătoare, darconcursurile TV nu pot asiguradurabilitatea unei cariere artistice -presupunând că aceasta le estedorinţa, nu doar premiile în bani şifaima imediată. Vor dori, oare, acestesoliste să-şi facă din muzică un drumîn viaţă sau este doar un hobby altinereţii, de care să povestească cunostalgie colegilor la biroul deinginer, contabil sau manager?

Mai niciuna nu se afişează cunumele real, din buletin, ci toate aupseudonime, prescurtări, vocabuleexotice sau englezificate, ideepreluată din zona rap. Iar succesul secontabilizează într-un singur mod:numărul de vizualizări pe You Tube.Oare ce mai înseamnă azi un HIT?

Dar despre acest fenomen estenecesar să ne oprim mai pe larg cu oproximă ocazie. Oricum, noi ne-amfăcut datoria, de multe ori, săprezentăm aceste nume noi, însperanţa că dintre ele vor apăreaadevăratele vedete de mâine. Am alesşi astăzi câteva propuneri ale caselorde producţie muzicală, citând date,informaţii şi cifre comunicate deacestea.

IME. În cel mai nou videoclipne invită în grădina Eden-ului,

pentru piesa “Potriveşte-mă cu tine”,căci s-a inspirat din legenda lui Adam

şi a Evei. Anterior, cover-ul său,“Zaraza”, a prezentat publicului oreinterpretare originală a legendareipiese interbelice. Piesa e compusă deAndrei Murariu, cu care a lucrat lacover-urile “Zaraza”, “HotlineBling”, “Wannabe”. Clipul esteregizat de Florin Babei, acelaşiregizor cu care a lucrat şi la clipurilecoverurilor.

GEORGIA DASCĂLU. Fostaconcurentă de la Vocea României înechipa lui Horia Brenciu, lansează o

interpretare proprie a piesei“Stiches”. Georgia lansatpiesa de debut “Ambition”chiar în timpul finaleiconcursului. Single-ul noueste un cover, iar originalul s-a bucurat de succes încă de lalansare, fiind una din cele maipopulare piese la radiouriledin Canada, iar în StateleUnite a ocupat poziţii de topîn Billboard Hot 100, cuShawn Mendes. Despre piesă,Georgia declară: “Am încercatsă ofer publicului o variantăfeminină a acestui cântec“.

KAMELIA. Lanseazăsingle-ul şi videoclipul

“Amor”, colaborare cu Puya, După“Prima oară” şi “Come Again”,

Timişoara, Capitală Culturală?Se ştie, se desfăşoară o competiţie acerbă între

câteva dintre oraşele noastre (inclusiv Bucureştii) pentru

a fi desemnate Capitală Culturală Europeană pentru anul2021, onoare obţinută în trecut de Sibiu.

Veteranul muzician timişorean Ilie Stepan,personalitate marcantă a rock-ului autohton, a dorit săpună umărul la câştigarea competiţiei de către oraşul depe Bega, având o iniţiativă aparte. Alături de formaţia sa,Pro Musica, a susţinut un concert special la Penitenciarul

Popa Şapcă şi a depus acest proiect spre validare, pentrua fi inclus în şirul de manifestări muzicale prinse încalendarul acţiunilor culturale trecute în dosarul deintenţie privind candidatura oraşului Din păcate,proiectul depus spre validare la Primărie nu a fost nici

măcar votat, nu s-a dat un răspuns, DA sau NU.Din declaraţiile sale spicuim: “Dacă, iată, cu noi îşipermit să facă asta, îmi dau seama cum secomportă cu muzicienii tineri. Muzica face partedin bogăţia majoră a unei localităţi, nu numaiechipa de fotbal. Îmi dau seama că scrisoareadeschisă pe care a publicat-o Jozef Kappl, apropode dezinteresul Primăriei vis-á-vis de opera rocksimfonică realizată de el nu a fost deloc exagerată.Şi nouă ni s-a spus că Timişoara e mândră săsusţină muzica noastră. Au fost promisiuni”.

Amintim că Ilie Stepan are, de câtevadecenii, realizări notabile alături de Pro Musica,printre care cel mai cunoscut imn al Revoluţiei din1989. Dar concertul susţinut de formaţie în curteaPenitenciarului din Timişoara va apărea şi pe DVD,

iar regizorul Gelu Şfaiţer pregăteşte un film care va aveainterviuri şi secvenţe din concert. Iar pentru anul viitor seplănuieşte editarea trilogiei «Sensul Vieţii» (care săcuprindă albumele «Sensul vieţii», «Undeva în Europa» şi«Lumina»), apariţie discografică de excepţie, care a fostrecenzată şi în revista noastră.

Dan CHIRIAC

Atitudini


ilie Stepan

Kamelia revine cu un single compus şi produs împreunăcu George Hora, fratele său. In clipul “Amor”, regizat deBogdan Daragiu, solista intră în pielea unor personajeinedite, influenţate de cultura asiatică, africană, dar şi decea urbană. Pe lângă hiturile menţionate, Kamelia a maiimprimat single-uri solo, precum “Te rog” sau “Ştiu căeşti al meu”, dar şi colaborări alături de Voltaj, Voxlight,Bitză.

IANA. “Aja Mara” este piesa de debut a Ianei, învârstă de 22 de ani, care este acompaniată de Alessandra,o solistă deja cunoscută. Muzica a atras-o pe Iana încă din

copilărie, la 8 ani începând să studieze vioara şi pianul,iar la 14 ani lua lecţii de canto. Pentru Alessandra este apatra piesa din carieră, precum şi a doua colaborare. Ea s-a bucurat de succes încă de la debut graţie pieselor “EresMi Vida” şi “Khalia”.

TARA HOLTEA. Cunoscută pentru “Missingyou”, “Day And Night” (compus de Faydee) şi pentrucolaborările cu Liviu Hodor, lansează single-ul şivideoclipul “Easy (ABC)” (Phelipe este compozitorul şiproducătorul piesei). Videoclipul este regizat de X Music& Video (Lazăr Cercel şi Eduard Alexandru Andrei), iarfilmările au avut loc în studiourile MediaPro din Buftea.

THEODORA. Revine cu un nou single şi videoclip,de aceasta dată featuring Cortes, după colaborarea cuPacha Man, de anul trecut. Videoclipul a fost regizat deiRonic, iar cei doi sunt deja la a doua colaborare, după“Cu tine pe mine”. Clipul s-a filmat pe parcursul unei zileîntregi în Halele Carol. Compusă de Ciprian Blaga şi DJSava, piesa “Ce tare” este cel de-al treilea single al tinereisoliste şi vine cu un sound pop-dance cu influenţe urban-flirty.

OTILIA. Lansează un single în limba română,“Iubire adevărată”, după succesul internaţionalînregistrat cu “Bilionera”, dar şi cu follow-up-ul“Aventura”. Otilia este a treia artistă din România, dupăINNA (“Hot”) şi Alexandra Stan (“Saxobeat”) care a avutsucces în plan internaţional. Hitul “Bilionera” a înregistratpeste 200 de milioane de vizualizări şi a ocupat primul locîn topurile radio din Turcia, Grecia, Cipru şi Bulgaria. Celde-al doilea single, “Aventura”, a câştigat rapid

popularitate la radiouri din Polonia, Bulgaria, Turcia,Bulgaria şi multe altele.

IVANA. Lansează primul single din carieră -“Tomorrow”. Piesa a fost compusă de Ivana împreună cuElena Vasile, Eduard Santha şi produsă de BaracSebastian, Marcel Botezan (“responsabili” pentru hiturileINNEI şi Antoniei), Sergiu Musteaţă şi David Ciente(unul dintre compozitorii şi producătorii single-ului“Dale Papi” al lui Lariss). IVANA (pe numele completIvana Farc) este cunoscută publicului în urma participăriila Vocea României, în echipa lui Tudor Chirilă. Artista învârstă de doar 18 ani s-a mutat de la Aleşd în Bucureşti laColegiul Naţional “George Enescu”, unde îşi continuăultimul an de studii. Videoclipul piesei “Tomorrow I’ll BeGone” a fost filmat în Bucureşti, dar şi la mare, regizoreste Michael Mircea, iar invitat special este tânărul actorRareş Andrici.

JO. Ne duce într-un peisaj audio şi vizual cu noulsingle şi videoclip - “Cu-n picior în rai”, compus şi produsde Randi, în studiourile Famous Production. Videoclipuleste regizat de Michael Mircea şi a fost filmat la munte, înObârşia Lotrului. Jo a lansat în luna martie a acestui ansingle-ul şi videoclipul “Mesajul meu”, care a adunatpeste 10 milioane de vizualizãri pe YouTube. În plus, în2015, Jo a lansat hiturile “şoapte”, “Pânã vara viitoare”(feat Randi) şi “Nimeni nu-i perfect”, alãturi de Geørge.“Cu un picior în rai” este o coproducţie Cat Music şiFamous Production.

MISHA. După colaborările cu DJ Sava pentrusingle-uri ca “Tenerife”, “Te strig” şi “Amor a Monaco”,Misha revine cu “Vamos”. o nouă piesă cu versuri înlimba spaniolă, compusă de Ciprian Blaga şi DJ Sava.

Videoclipul este regizat de Alex Ceauşu şi a fost filmat peparcursul a câteva zile în Franţa. Misha s-a impus laînceputul anului 2015 cu single-ul şi videoclipul “Testrig”, în colaborare cu DJ Sava şi Connect-R. Ulterior, DJSava şi Misha s-au întors din Monaco cu videoclipul“Amor a Monaco”.

GLORIA. Fosta componentã a trupei LaLa Band alansat piesa “My love”. Piesa este compusã de NicolaeDaniel şi Enache Silviu, iar textul este scris de CristeaCezar. Videoclipul filmat pe malul mãrii ilustreazã perfectmesajul pe care piesa îl transmite.

Gabi MATEI

Nume noi


Misha

Nico, un nou albumCariera remarcabilei interprete Nicoleta Matei, alias

Nico, a început prin 1990, când absolvă Şcoala de arte din

Ploieşti, oraşul său de ”reşedinţă”, la clasa prof. CorneliuIrimia, dar practic putem vorbi de două decenii bătutepe muchie de carieră artistică, fiindcă din 1996 începesă participe la diverse competiţii muzicale. Este anulîn care este angajată solistă a secţiei de estradă aTeatrului ”Toma Caragiu” din Ploieşti, căreia îi aduceimediat, patru ani consecutiv (din 1996 până în 1999)titlul de cea mai bună solistă vocală la Festivalulnaţional al Teatrelor de revistă de la Constanţa (pecând mai fiinţa Teatrul ”Fantasio”, distrus de forurilelocale...). În 1998 este revelată publicului din întreagaţară prin apariţia alături de Horia Brenciu înemisiunea ”Sarabanda”, pentru ca un an mai târziu săvină confirmarea oficială a calităţilor sale vocale:aduce premiul II la secţiunea de Creaţie a festivaluluide la Mamaia cu melodia lui Viorel Gavrilă ”Şi dacăviaţa mea...”. Automat, am spune, este remarcată decorifeii genului hip-hop (cărora le-a rămas aproape,dovadă recentul album ”Motive”, sponsorizat de Catena):cei de la B. U. G. Mafia o invită să cânte refrenul piesei

”Cine e cu noi”, la fel de populară şi azi, aşa cum adovedit-o recitalul ”mafioţilor” de la Focşani. Primulalbum al lui Nico apare în 2003, ”Gând pentru ei”, melanj

de R&B şi hip-hop în care alături de soţul ei, compozitorulLaurenţiu Matei (instrumentist în orchestra Teatrului”Toma Caragiu” din Ploieşti, dirijată de Viorel Gavrilă), îiare drept colaboratori pe Puya, Cabron, Don Baxter.Albumul rămâne peste timp cel mai vândut al artistei, cu

peste 30.000 de unităţi, piesa ”Nu pot să maisuport”, extrasă pe single, devenind un autentic hit.Colaborările sale cu nume importante din hip-hop(Puya, Codu’ Penal) continuă, dar în acelaşi an 2003începe afirmarea serioasă pe plan internaţional, cavedetă de muzică uşoară, colaborarea cu regretatulcompozitor Cornel Fugaru fiind benefică. Astfel,obţine premiul II la ”Cerbul de aur”, cântând”Rămâi cu bine” şi ”Heaven Knows”. UrmeazăMarele Premiu şi alte 4 distincţii speciale la Varna,Bulgaria, la festivalul ”Discovery”, din nou Trofeulla Alma-Ata, în Kazahstan, la ”Vocea Asiei”, pentruca la Mamaia să recidiveze cu poziţia a II-a laCreaţie, cu piesa lui Andrei Tudor ”Spune da, spunenu”, inclusă şi pe albumul 2016 ”Motive”. În 2005 îşiamână calificarea în finala europeană, clasându-sedoar pe locul 3 cu compoziţia aceluiaşi Andrei

Tudor ”All The Time”, cântată împreună cu Mihai

Trăistariu. În acelaşi an lansează al doilea album al său,”Aşa cum vrei” (piesa titulară a fost intens difuzată), cu

piese pop şi R & B, specialitatea casei, semnate deLaurenţiu Duţă, Alin Radu, Laurenţiu Matei,Silviu Păduraru şi Bogdan Taşcău. Acesta dinurmă a compus cele două piese incluse ca bonustracks pe CD-ul ”Motive” şi legate de colaborareafructuoasă a artistei cu farmaciile Catena (a cărorimagine este, alături de Stela Popescu, AlexandruArşinel şi Adrian Enache), ”Catena-Tango” şi”Catena-Generaţii”. Trece încă un an şi Nico maiurcă o treaptă, clasându-se pe poziţia secundă laselecţia naţională Eurovision 2006, alături degrupul Akcent, cu ”Jokero”. Dar ceea ce trebuia săse întâmple se împlineşte în 2008, după buneleaprecieri de care se bucură melodia ”Dulce-amăruie” la selecţia naţională 2007: Nicoreprezintă România, alături de Vlad Miriţă, lafinala Eurovision de la Belgrad. Compoziţia lui

Andrei Tudor ”Pe o margine de lume” primeşte acolopremiul pentru cel mai bun aranjament orchestral, iar în

Lansare


alături de Romeo Zaharia şi Titus Andrei

soţii Matei

ţară este recunoscută drept ”Cea mai bună creaţie pop aanului” la Gala Radio România din 2009. Între timp, în2007, este lansat al 3-lea album, ”Cast Away” (piesatitulară este propusă ca single, dovedind că Nico poateaborda lejer şi piese de club), cu o paletă muzicală multmai variată, dovadă colaboratorii: Laurenţiu Matei, CostiIoniţă, Puya, Bogdan Dima, Călin Moraru, Alin Radu,Bogdan Popoiag, Eduard Alexandru. Următorul single desucces este ”Love Mail” (2009), autor fiind LaurenţiuMatei pe versurile solistei Moni-K (Monica LoredanaMândrescu), cu prezenţe în Top 10 şi anticipând albumulomonim, lansat în primăvara lui 2010, piesele fiindsemnate şi de Laurenţiu Duţă şi Cabron; colaborarea L.Matei-Moni-K se regăseşte şi pe următorul single de maresucces, ”Poate undeva”. În mai 2010 Nico îşi confirmătriumfal cariera internaţională, cucerind Trofeulfestivalului de la Istanbul cu melodia având untitlu inspirat: ”Ah, Istanbul!”. La gala premiilorRadio România 2011, Nico are 3 nominalizări:”Cel mai bun album” (”Love Mail”), ”Cea maibună piesă pop” (”Poate undeva”) şi ”Interpretaanului”, triumfând la această ultimă categorie.Tandemul Laurenţiu Matei-LoredanaMândrescu mai dă o dată lovitura, propulsând”Mai dă-mi o şansă” în postura de ”Piesa anului2011” la emisiunea Top Românesc de la RadioRomânia Actualităţi (de altfel, Titus Andrei,realizatorul acestei populare emisiunidesfiinţate abuziv de postul public de radio, avorbit la lansarea albumului ”Motive”, lafarmacia Catena de la Piaţa Romană dinCapitală). La Gala RRA 2012, Nico domină,câştigând două secţiuni importante, ”Cea maibună piesă pop” (”Mai dă-mi o şansă”), respectiv ”Ceamai bună interpretă a anului”. Proiectele valoroasei artiste

sunt tot mai diversificate: figurează cu ”Îmi amintesc” pealbumul ”Beautiful Jazz Duets” al formaţiei Direcţia 5, iarîn primăvara lui 2012 colaborează cu Vanotek şi Kristina(Cristina Bălan, ex-Impact) la piesa ”Sweetie”.

Albumul intitulat “Motive” este al 5-lea dindiscografia lui Nico. Precedentele au fost, reamintim,“Gând pentru ei (2003), “Aşa cum vrei” (2005), “Castaway” (2007), “Love mail” (2010). A fost lansat cu casa de

producţie Cat Music, fiind sponsorizat de Catena, fiindlansat vineri 15 iulie. Conţine 11 piese, dintre care celerecente extrase pe single: “(Să-mi dai) Motive” - la careNico este co-autoare alături de soţul ei Laurenţiu Matei,“În locul tău” (de Adi Cristescu), “Alt început” (feat.Sonny Flame, acesta fiind co-autor), “Clipe” (feat.Shobby). Consecventă politicii ei de a colabora cumuzicieni tineri din aria hip-hop, Nico a inclus pe albumşi piesele “9” (feat. F. Charm), “Nebună după tine”,aparţinând, muzică şi versuri, mai vechiului eicolaborator Cabron (Alexandru Minculescu), iar MădălinIonuţ Drăgan (Shobby) semnează, muzică şi versuri, piesa“Pozitivitate”. Foarte atractivă este, fireşte, piesa “Spuneda, spune nu” (feat. Andrei Tudor), compoziţiavalorosului creator Andrei Tudor, pe versuri de Andreea

Andrei. Laurenţiu Matei semnează 4 compoziţii, iar Nico- premieră absolută! - îşi pune semnătura pe titlurile “Live

it up” (singură) si “Amintiri” (alături de soţul eiLaurenţiu Matei). Între textieri, două numecunoscute şi pentru performanţele vocale: MonicaLoredana Mândrescu (Moni-K) şi Cristina Bălan.Ca bonus tracks, albumul include două foartepopulare cântece legate de campaniile Catena şiaparţinând, muzică şi versuri, lui Bogdan Taşcău:“Catena-Tango” şi “Catena-Generaţii”. Cu ocazialansării de la farmacia Catena de la Piaţa Romană,Nico a semnat autografe, iar albumul a fost oferitgratis, prin grija Catena, tuturor doritorilor.Evenimentul a fost introdus de Otilia Ostroţki, iarsolista si albumul s-au bucurat de prezentărileprofesioniste aduse la microfon de OctavianUrsulescu şi Titus Andrei. Dintre colegii debreaslă au venit s-o susţină pe Nico la acesteveniment Romeo Zaharia (angajat şi el la teatrul“Toma Caragiu” din Ploieşti), Marius Bălăn

(absolvent al Universităţii naţionale de muzică dinBucureşti, “rival” de la Teatrul de estradă din Piteşti),Lucia Dumitrescu (solistă cu multe premii la activ, care înultima vreme colaborează cu formaţia ProConsul). Maimult ca sigur în toamnă, după vacanţe, vor mai fi lansărisimilare şi în alte oraşe din ţară.

Iulia FARCAŞ

Lansare


cu Lucia Dumitrescu

cu O�lia Ostroţki

Festival „Titel Popovici”, la Iaşi

De fapt, am putea vorbi de “Zilele Titel Popovici”,pentru că înafara festivalului închinat memoriei sale şiaflat la a doua ediţie, o a treia zi a fost dedicată lansăriivolumului apărut la Editura Muzicală, “Titel Popovici,album de amintiri”, la Casa cărţii din Iaşi, în prezenţa anumeroşi prieteni, colegi, colaboratori, admiratori, deşi neaşteptam la o audienţă sporită. La acest din urmăeveniment, Şcoala de arte, ce poartă numele muzicianului,s-a implicat activ, prin Elena Bodnăraşu şi prof. CuliţăPăduraru, întreaga festivitate fiind filmată. Să nu uităm căTitel Popovici – compozitor, pianist, dirijor, dascăl,organizator de festivaluri – şi-a ilustrat talentul în egalămăsură pe tărâmul muzicii uşoare, jazz-ului sau romanţei,aducând numeroase recunoaşteri “culorilor” ieşene. Dealtfel, el a scris o lucrare foarte interesantă, “Blues pentruIaşi”, creionând cu acuitate şi competenţă tot ce a însemnat

muzică uşoară şi jazz în Iaşii anilor 1958-1993, tipărităelegant de Şcoala de arte, prin grija directorului TraianMocanu, un pictor de mare valoare şi prieten apropiat alfostului coleg. Poate, având această carte în mână, vorînvăţa şi unii localnici că nu sespune “Iaşul” (cum am văzutpe un banner în faţaPalatului... culturii!), nici“Iaşiul”, ci Iaşii... Importanteste că ilustrul fiu al urbei afost cinstit cum se cuvine, maiales că nu sunt în ţară multefestivaluri dedicate unorcompozitori de muzicăuşoară: avem “Radu Şerban”la Caracal, “VasileVeselovski” la Piteşti, “GeorgeGrigoriu” la Brăila (cel maiputernic, singurulinternaţional şi transmis îndirect la TV), “FlorentinDelmar” la Focşani, a existat,cu doar câteva ediţii, “Ion Vasilescu” la Craiova, puţin,foarte puţin... La Iaşi, ediţia a II-a a festivalului “TitelPopovici” a fost anunţată prin bannere, afişe, flyere, poate

doar implicarea posturilor locale TV şi de radio seimpunea a fi mai consistentă (mai ales că unele din ele aufost anunţate drept parteneri media, alături de“Actualitatea muzicală” şi “Ultima oră”), ca şi cea aPrimăriei, de pildă, dar cum manifestarea se află la începutsuntem siguri că la ediţia următoare toată suflarea Iaşilorse va implica. Cert este că meritul decisiv aparţine

directorului Traian Mocanu (director de festival,membru şi în juriu), profesorului Maricel Maxim(director artistic, muzicianul a orchestrat şi realizatnegativele), profesoarei Gianina Radu (regia) şi, seînţelege, inimoasei văduve a compozitorului, doamnaMimi Popovici neprecupeţind nici un efort pentru amenţine vie memoria artistului.

Festivalul s-a desfăşurat într-un spaţiuneconvenţional, poate nu ideal, dar utilizat nu o dată,am înţeles, pentru concerte – este vorba de Palas Mall.S-a instalat o scenă performantă (se impune la ediţiaviitoare existenţa unui fundal, cu însemnelefestivalului), sonorizarea a fost mulţumitoare şiprobabil nu o dată cumpărătorii din mall s-au oprit săasculte interpreţii, ceea ce este fireşte un câştig real. Dinjuriu au mai făcut parte interpreţii Doina Moroşanu(preşedinte) şi Constantin Florescu (ne aşteptam ca ei săsusţină şi micro-recitaluri cu piese de Titel Popovici...),profesoara de pian Oana Vîrgănici şi două personalităţi

de la Radio-Iaşi, Daniela Vlad şi Corneliu Mureşan, ambiiabsolvenţi de Conservator, deci dintre ei se cuvenea alespreşedintele juriului. Au fost 21 de finalişti, structuraţi pedouă categorii de vârstă, mai toţi din judeţul Iaşi; cum

festivalul a dovedit calitate şi rigoare organizatorică,suntem convinşi că la ediţiile viitoare gazdele vor atrageconcurenţi din toată ţara, dar şi din Republica Moldova

Eveniment


Robert Florin Ho�n

Prof. Maricel Maxim şi micuţii finaliş�

(după cum se ştie, Titel Popovici s-a născut dincolo dePrut). A fost aşadar un mic maraton, cu toate acestea nutrebuiau sacrificaţi laureaţii (e concursul lor, la urmaurmei) pentru a face loc unor recitaluri – unele repetate,altele nesemnificative în raport cu tematica festivalului. Şio ultimă observaţie, la care cu siguranţă organizatorii vorrezona: un eveniment ca acesta, cinstind memoria unuimuzician român de elită, trebuie să fie unul eminamenteromânesc măcar în partea de concurs, unde piesele străinenu au ce căuta. Titel Popovici a scris muzică româneascăşi i-a pregătit pe elevii săi în acest sens. Copiii şi în generalaspiranţii la glorie se cuvine a învăţa să cânte corect(intonaţie, frazare, dicţie, topică) în limba română, au tottimpul mai târziu să devină imitatori la concursurile TV!Mai mult ca sigur că aici profesorii sunt mai puţinvinovaţi, părinţii şi soliştii înşişi fiind atraşi de mirajul hit-urilor străine.

Deloc întâmplător, premiul I la cat. 6-15 ani a fostîmpărţit de două fete care au cântat melodii româneşti şiau făcut-o foarte bine. Cătălina Maria Vornicu ainterpretat, din creaţia lui Titel Popovici (fiecare finalist acântat, obligatoriu, o compoziţie a acestuia – iniţiativăfoarte bună), “Când zâmbeşte un copil” şi (felicitări luiMaricel Maxim pentru orientarea repertorială, cu multebijuterii ale genului!) “Două viori” de Elly Roman. IarAlexandra Tomniuc, cu mai puţin de 1 punct în urma sa,a fost distinsă şi ea cu Premiul I ex aequo, pentru “Te cânt,

dragoste!” de Titel Popovici şi “Nimic nu-i greu când tânăreşti” de George Grigoriu. Premiul II a revenit Brianei Lihetşi pe aceeaşi treaptă trebuia aşezată, datorită diferenţeimici de punctaj, Laura Oana Apetrei; ei însă i-a fostînmânat premiul III, la egalitate cu Roberta Poraicu.Premiile sunt însă mai puţin importante la această vârstă,cuceritoare fiind prospeţimea, bucuria de a cânta,mişcarea scenică, modul în care s-au apropiat, datorităprofesorilor lor, de melodii lansate uneori cu mult înaintede a se naşte chiar şi părinţii lor! Categoria 16-40 de ani afost mai puţin ofertantă, calitativ şi cantitativ, cu toateacestea Trofeul a fost acordat, conform regulamentuluiprobabil, câştigătorului acestei secţiuni, deşi punctajul săua fost inferior aceluia al Cătălinei Vornicu. Este vorba deRobert Florin Hotin, căruia faptul că a cântat ultimul i-aadus noroc; el a interpretat “Te strig fără cuvânt” de TitelPopovici şi o piesă în limba spaniolă, fiind urmat inclasament de Alexandra Coneac (pr. I), Laura Boca (pr. II),Viorica Iojan (pr. III). Concursul a dat ocazia tuturor,

interpreţi şi public, de a reasculta atât de melodioaselecreaţii ale lui Titel Popovici, meritoriu fiind faptul că nus-a repetat nici un titlu. Între acestea “Nimeni nu-i ca tine”,“Un cuvânt”, “7 note mici”, “Că sunt tânăr” (micuţul SebiFilipovici a fost singurul care a adus la microfon 2 pieseale compozitorului omagiat), “Vacanţa de vară”, “Hai ladans!”, “Nu e mare lucru muzica”, “Hai să cânţi cu mine”,“De-aş avea”, “Cred că ştiu”, “Ba da, ba nu”, “Cred întine”, “Nu sunt rea”, “Cântec soarelui”, “Mărturisire”,“M-am îndrăgostit”, “Eu nu te pot uita”, “Poveste deiubire”, titlurile fiind alese judicios în raport cu vârstasoliştilor, ceea ce nu se întâmplă în alte părţi. Întremelodiile recomandate concurenţilor de dascălii lor de laŞcoala de arte “Titel Popovici” am remarcat creaţiisemnate Radu Şerban, Henri Mălineanu, George Grigoriu,Ion Cristinoiu, Temistocle Popa, Marius Ţeicu.

În fiecare din cele două zile (repetăm, galalaureaţilor trebuia desfăşurată integral, cu atât mai mult

cu cât au fost doar 9 laureaţi!), după concurs au fostprogramate recitaluri, cele mai multe susţinute de foştielevi sau colaboratori ai lui Titel Popovici şi incluzând celpuţin o creaţie a acestuia (de pildă micuţa Daria Bahrin,12 ani, o voce excepţională, cu succese în Italia). CristinaGogan a fost câştigătoarea primei ediţii, profesoaraGeanina Radu şi-a demonstrat tehnica vocală, Ana MariaPachef (premiul II anul trecut) şi-a justificat numeroaseledistincţii, Constantin Florea, nume necunoscut, în ciudavârstei, a adus culoare muzicală, iar Aurel Niamţu a cântatîn ambele după-amieze, cu binecunoscuta-i experienţă.Dar cele mai legate, prin repertoriu şi emoţie a amintirilor,de Titel Popovici au fost recitalurile oferite de douătradiţionale colaboratoare ale maestrului, care au făcutapel exclusiv la cântece ale acestuia. Nina Cuciuc (care înaceastă toamnă, la a 49-a ediţie a festivalului de romanţe“Crizantema de aur” de la Târgovişte, va da viaţă înconcursul de creaţie unei lucrări postume acompozitorului) este o maestră a romanţei şi a şansonetei,deşi abordează orice gen de muzică; are 6 albume la activşi nu mai puţin de 10 premii de excelenţă, inclusiv pestehotare. La rândul ei, Mihaela Mihăilă a cucerit multepremii alături de Titel Popovici la festivalurile de romanţe,aşa încît cele două interprete ne-au întors tulburător întimp...

Încă de la a II-a ediţie a sa, festivalul “TitelPopovici” de la Iaşi s-a înscris în galeria manifestărilor demare profesionalism şi seriozitate, de care avem atâtanevoie în toate domeniile...

Lelia PRUNDU

Eveniment


Mimi Popovici

Nina Cuciuc

„Hai, zâmbeşte!”la Teatrul de Vară „Herăstrău”

Stagiunea Estivală 2016 a Teatrului de Revistă”Constantin Tănase” a debutat, ca de obicei, în forţă laTeatrul de Vară „Herăstrău”, care şi-a deschis oficialporţile cu premiera Spectacolului muzical – umoristic„Hai, zâmbeşte!”.

Astfel, pentru bucureşteni si nunumai, artiştii Teatrului de Revistă„Constantin Tănase” au transformat ovară fierbinte într-una răcoroasă, veselă,de neuitat, cu week-end-uri memorabilepetrecute la cea mai mare din ţară (2500locuri) şi cea mai modernă grădină devară, duminica, dar şi la Sala Savoy!Pentru că, în fiecare sâmbătă s-a jucat şi laSala de pe Calea Victoriei spectacolul „Aerbun! De Savoy”.

Din distribuţia spectacolul „Hai, zâmbeşte!”regizat de Cezar Ghioca fac parte actorii Alexandru

Arşinel, Vasile Muraru şi Valentina Fătu, CristinaStamate, Alexandru Lulescu, Adriana Trandafir, LilianaMocanu, Nae Alexandru si Cristian Simion, MirunaBirău, Raluca Guslicov, Monalisa Basarab, Paul

Talaşman, Diana Radu, interpreţii AlinGheorghişan, Bianca Sârbu, Daniela Tănaseşi Radu Ghencea.

Momentul acrobatic susţinut deTatiana Fecioru, recitalurile şiacompaniamentul Orchestrei Teatrului deRevistă “Constantin Tănase” (dirijor DanDimitriu) şi excelentele reprize de danssusţinute de Ansamblul de bale(coregrafia: Cornel Popovici) completeazăun spectacol deosebit care a monopolizatatenţia Bucureştilor. Scenografia estesemnata de Ana Iulia Popov, iararanjamentele muzicale, de acelaşi DanDimitriu. (Foto: Cristina Ardelean, DragoşConstantin)

Oana GEORGESCU

Music-hall


Alin Gheorghişan

Alexandru Arşinel

Vasile Muraru, Valen�na Fătu

dirijorul Dan Dimitriu şi orchestra teatrului

Jolt Kerestely – 82Când îl vezi cum străbate Capitala pe bicicletă,

chiar şi iarna, nu-ţi vine să crezi că Jolt Kerestely aîmplinit 82 de ani! S-a născut în comuna Siclod dinjud. Harghita la 12 mai 1934, fiind binecunoscut şiapreciat nu numai în postură de compozitor, dar şi depianist şi maestru de sunet (din 1964 până în 1994 afost regizor muzical la TVR, după care a pus bazele

performantului Midi Sound Studio, unde lucrează cotla cot cu fiul său Andrei). A studiat la Liceul demuzică din Târgu-Mureş şi apoi la Conservatorul dinCluj-Napoca, fiind,din 1954, pianist,corepetitor, dirijor.Şi-a încredinţatprima compoziţie demuzică uşoară luiConstantinDrăghici, de atuncitoate marile vedeteale genului figurândpe genericul celorpeste 500 de melodiiscrise de el. Întretitlurile cele maicunoscute senumără “Într-unoraş, într-untramvai”,“Pescăruşul”,“Dragoste târzie”,“În paşi de step”, “Când ai 20 de ani”, “Te rogzâmbeşte, fată frumoasă!”, “Noapte, fată cu cercei desmoală”, “Un buchet de crizanteme”, “Tăcuteleiubiri”, “Însingurare”, “Dragoste de corturar”,“Coca”, “Contraindicaţie” şi, desigur, “Copacul”

(1975), pe versuri de Ovidiu Dumitru, piesă distinsădoar cu premiul III (ah, juriile!) la festivalul de laMamaia, în ciuda interpretării vibrante a regretatuluiAurelian Andreescu. În anii din urmă, celebra sopranăAngela Gheorghiu a realizat la rândul ei o versiune aacestei piese, pe care a inclus-o nu o dată în repertoriulde concert. Nu putem uita remarcabilul album deautor pe care i l-a consacrat lui Paul Surugiu-Fuego,din cuprinsul căruia patru cântece au fost premiate deUCMR, care i-a conferit recent şi Marele Premiu.

Premiat la Mamaia, inclusiv cuPremiul de excelenţă , precum şi deUCMR (2000), Jolt Kerestely a mai scrismuzică de teatru, de film, musical,piese pentru copii (are în palmaresTrofeul festivalului “Mamaiacopiilor”), muzică orchestrală şivocală. La împlinirea a 82 de ani a fostsărbătorit cum se cuvine de numeroşiprieteni, între care oameni de muzică:George Natsis, Paul Surugiu-Fuego,Stela Enache, Marcel Pavel, AndreiKerestely, textierul Narcis Avădănii,promotorii Livia şi Ioan Gauzin, OanaGeorgescu (care a publicat cartea “JoltKerestely, o viaţă pentru muzică”). Înfiecare an, de 1 ianuarie, dimineaţa, de-o viaţă, “Joly” Kerestely se aşează lapian şi compune – tradiţie de la care

nu se abate. Dar nu e totul: în prezent definitivează unal doilea album pentru Fuego, iar la Festivalulnaţional al romanţei “Crizantema de aur” de laTârgovişte, din octombrie, va fi prezent în finala

secţiunii de Creaţie cu o lucrare interpretată deDaniela Vlădescu. Aşa încât vom mai avea ocazia săpublicăm multe articole despre el...

Mara ŞTIRBU

Aniversări


Jolt Kerestely cu Marcel Pavel, Stela Enache, Livia şi Ioan Gauzin

Magia cântecelor lui Florin Bogardo

Puţini sunt compozitorii români de muzică uşoarăal căror nume să fie identificat încă de la primele măsuriale unui cântec, iar Florin Bogardo se înscrie la loc decinste între ei. În egală măsură orchestrator măiestru,mare iubitor de poezie adevărată (şi nu o dată el însuşisemnatar al versurilor), Bogardo rămâne peste timpmarele romantic al genului, ţinând nu o dată, cu untimbru vocal inconfundabil, să-şi interpreteze creaţiilefiligranate cu minuţie de bijutier. Cum muzica marilormaeştri ai muzicii uşoare tradiţionale (adevărata muzicăromânească, fără influenţe străine) este tot mai rardifuzată şi, implicit, puţincunoscută generaţiilor mai tinere,considerăm mai mult decâtsalutară iniţiativa de restituire avalorilor autentice ale genului.

Dacă melodiile altorcompozitori din generaţia de aurau mai avut cât de cât şansa de a fiascultate, în diverse manifestărifestivaliere dedicate lor, Bogardos-a retras, cu demnitate şidiscreţie, îndată ce a înţeles călocul profesioniştilor este luat, cucomplicitatea mass media şi acaselor de producţie, de amatori şiveleitari fără cunoştinţe muzicale.Din 1992, când a luat parte pentruultima oară la un concurstelevizat, a părăsit această lumecare îl reprezenta tot mai puţin,deşi în cei 17 ani care s-au scurspână la moartea sa ne-ar mai fiputut dărui atâtea melodiiminunate; poate le-a scris şidevotata sa soţie Stela Enache le va descoperi într-unsertar, dar să nu uităm că în 2008 un incendiu i-a distrusbună parte din locuinţă, cu înregistrări, partituri, arhivă,amintiri... Mulţi s-au mirat sau n-au înţeles decizia luiBogardo de a se îndepărta de luminile reflectoarelor, darpentru cine şi mai ales CE să compună în acest peisajmuzical dominat de vulgaritate şi prost-gust? Ce ar mai fiputut face acest creator înzestrat cu har celest, văzând cudurere cum muzica uşoară tradiţională, cu ”dinozaurii”ei, compozitori şi interpreţi de mare valoare, este pur şisimplu executată fără judecată, pusă la zid de oameni fărănici o competenţă? Aşa încât, cu sensibilitatea-i rănită, s-a retras discret, parcă nedorind să supere pe cineva,pentru că aşa a fost întreaga viaţă, fără să ceară nimănuinimic, până în ziua în care inima sa delicată (”Doctore/Simt ceva mortal/ În regiunea fiinţei mele...”) a cedat, în2009, lăsându-ne mai singuri, mai trişti, mai lipsiţi depoezia cântecului... Pentru a vă da seama cum eraBogardo, îmi aduc aminte de o întâmplare grăitoare: pela începutul anilor 2000, primarul sectorului 2 a anunţat căva recompensa cu distincţii o serie de personalităţi, eufiind desemnat să fiu amfitrion. Pe treptele Casei

Vernescu l-am văzut îndreptându-se către parcare, înmaşină, aşa încât veţi înţelege surprinderea mea ca atuncicând i-am strigat numele să constat că nu era în sală! Serăzgândise şi făcuse drumul întors către casă, nu-linteresau aceste reuniuni festive, premiile nici atât...

Florin Bogardo s-a născut în 1942, la Bucureşti,absolvind în 1967 Conservatorul ”Ciprian Porumbescu”,unde i-a avut profesori pe Victor Iuşceanu, DragoşAlexandrescu (teorie-solfegiu), Gheorghe Dumitrescu(armonie), Myriam Marbe (contrapunct şi fugă), TudorCiortea (forme muzicale), Ovidiu Varga, Octavian LazărCosma (istoria muzicii), Emilia Comişel (folclor), AnatolVieru (compoziţie). La absolvire devine regizor muzical laRadiodifuziune, unde activează până în 1982, dar încă depe băncile facultăţii talentul său de excepţie este

recunoscut prin lauri la festivaluride profil. În 1968 devine membrual Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România, darîncă în 1963, la prima ediţie afestivalului de la Mamaia, a fostcel mai tânăr laureat (PremiulUniunii Scriitorilor), pentru piesa”Cum e oare?”, cântată deMargareta Pâslaru şi Gigi Marga(la primele ediţii erau douăinterpretări diferite, idee delocrea). În 1971 se căsătoreşte cu StelaEnache, pentru care avea să scrienu mai puţin de 76 de cântece,uniunea lor, din care s-au născutdoi copii, fiind perfectă şi subraport artistic. La festivalul de laMamaia a fost distins cu premii (în1963, 1969, 1970, 1972, 1976) saumenţiuni (1973, 1974), darniciodată n-a urcat pe cea maiînaltă treaptă, semn că încă deatunci juriile nu prea dădeau

dovadă de fler şi inspiraţie!Florin Bogardo ne-a lăsat o moştenire unică de

cântece impregnate de sensibilitate, nostalgie, romantism,poezie, colecţia de pe un recent dublu CD Eurostaracoperind cam un sfert de secol, de fapt perioada cea maiproductivă din cariera neuitatului muzician. Selecţia, maimult decât reuşită, demonstrează convingător bogăţiainspiraţiei, rafinamentul melodic, armoniilesurprinzătoare, apelarea la versul de calitate, prin carecreaţia lui Bogardo se singularizează. Cum melodiileîncredinţate Stelei Enache se regăsesc pe un alt albumdublu Eurostar, aici avem cu ea doar ”Ora cântecului”(premiul II la Mamaia 1969), melodie gravată în treiversiuni (una în italiană), precum şi ”Să nu uitămtrandafirii” (1967), atât cu Margareta Pâslaru, cât şi, într-un ”bonus track”, cu alte vedete care şi-au legat numelede acest tango admirabil: Marina Voica, Mihaela Mihai,Sergiu Cioiu şi, fireşte, Stela Enache, Margareta Pâslaru,Bogardo însuşi. Primul CD include doar melodiiinterpretate vocal de compozitor, între care nu mai puţinde patru pe versurile unuia din poeţii săi preferaţi, MarinSorescu: ”Tablouri” - 1967 (cu o versiune în limba

Remember


franceză pe celălalt CD, în interpretarea lui Sergiu Cioiu,actorul-cântăreţ stabilit de multă vreme în Canada), ”Într-o zi, când m-am născut” (celebrul ”Doctore...”, de care amamintit) – 1968, ”Ceramică” (1969) ”Alchimie”. OvidiuDumitru, textierul melodiei ”Să nu uităm...”, este prezentcu ”Un om, o viaţă” (1970) şi cu... floarea sa preferată,”Trandafirul” (1978). Una din creaţiile de început este”Taci!” (1963), mai recente fiind ”O, te-am iubit!” (1970) şi

”Primul vals” (1973). Mare iubitor şi ”degustător” depoezie, Bogardo a ales inspirat versurile cântecelor pe carele-a interpretat cu rară căldură, între poeţii la care a făcutapel numărându-se Lucian Blaga(”Izvorul nopţii”, 1968), MihaiBeniuc (”Apleacă-te lin”), VirgilCarianopol (”Atunci când am venitîn lume”), dar şi textieri cu realtalent poetic: M. Kuceak (”Lunapământeană”), regizorul TimoteiUrsu (”De n-ar fi cărările”),francofonul Constantin Săbăreanu(”Numai inima mea”), compozitorulAlexandru Mandy (”Casa mea”),Teodora Popa Mazilu (”Frumoasocu ochi limpezi”, 1985). Albumuleste deschis de ”Corala mundi”, opiesă specială, pe versuri din liricabisericească.

M-am referit anterior şi lacâteva din titlurile de pe al doileaCD. Între ele, ”Un vis romantic”(1965), cu o colaborare foarteinteresantă între Horia Moculescu şiactorul-textier-cântăreţ MihaiDumbravă, decedat în urmă cucâţiva ani în Germania, acesta dinurmă figurând şi cu ”Fără lună, fărăstele” (1965) sau ”Nu-mi amintesc”. Din vremeastudenţiei lui Bogardo, 1964, datează ”Inimă”, peversurile dramaturgului Aurel Baranga, cu neuitataDoina Badea, în timp ce Margareta Pâslaru, şi în posturăde textieră, ne reaminteşte şlagărul ”Ca tine nu e nimeni”.Doi poeţi dragi, Mihai Eminescu şi Marin Sorescu, şi ointerpretă la fel, Mihaela Mihai, ne restituie alte două

refrene esenţiale, ”Dacă iubeşti fără să speri” (1969) şi ”Unacoperiş” (1968). Este, normal, un album al aduceriloraminte, dulci-amare, selecţia propunându-ne alte titluriemblematice, ”Plop înfrânt” (1967, Dorin Anastasiu) şi”Iubirea cea mare” (1966, Aurelian Andreescu), ambelepe versurile compozitorului, precum şi ”Iertarea”, omelodie din 1970 cu o solistă aproape uitată azi, MiraMoreno, emigrată cu multă vreme în urmă în Israel. Mai

puţin cunoscut este faptul că Florin Bogardo aacceptat să cânte, la un moment dat, şi creaţii alealtor compozitori, trei dintre acestea, semnateAurel Giroveanu şi Remus Teodorescu, fiindincluse pe acest al doilea CD, alături de osurprinzătoare piesă preluată din repertoriulinternaţional, ”Orologiul”, cântată în duet cu...actriţa Stela Popescu!

Mulţi dintre autorii versurilor, ca şi uniidintre interpreţi, nu mai sunt printre noi, dar,dintre despărţiri, cea mai dureroasă, şi pentruBogardo, a fost cea a inegalabilului AurelianAndreescu, căruia i-a încredinţat două cântecememorabile, ambele pe versurile IoaneiDiaconescu şi lansate pe scena festivalului de laMamaia. Că juriile de atunci au fost... surde(putem afla componenţa lor, dar ce rost mai are?Răul a fost făcut...) o dovedeşte din plin faptul că

aceste melodii au făcut istorie, au fost reluate de atunci înzeci de versiuni, fiind cântate şi azi. Astfel, ”Un fluture şi-o pasăre” (a doua versiune a aparţinut Stelei Enache) a

primit doar premiul III în 1972, înciuda interpretării vibrante a lui”Aurică”. Iar ”Tu eşti primăvaramea”, un an mai târziu, a fostdistinsă doar cu o...menţiune, aConsiliului culturii, a douaversiune fiind a Mihaelei Mihai.Din fericire, timpul face uneoridreptate aşezând valorile la loculcuvenit, ceea ce reuşesc şi acestealbume de colecţie: ”Tu eştiprimăvara mea” a fost votată deascultătorii Radio România pe loculI în selecţia ”80 de ani de muzică în80 de melodii” - casetă cu 4 CD-urieditată de Casa Radio în 2008 şipremiată la timpul respectiv derevista ”Actualitatea muzicală” aUCMR. Cum Florin Bogardo trăia,s-a bucurat că măcar după 35 de anis-a făcut dreptate, prin votuljudecătorului suprem: publicul...

Un sfert de veac de muzicăuşoară cum nu ştiu dacă vom maiavea vreodată, aproape 40 de titluri

memorabile gravate pe un dublu album ce nu poate lipsidin nici o colecţie a unui meloman care se respectă: Casade producţie Eurostar merită toate felicitările pentruaceastă acţiune de restituire, o adevărată operă de”arheologie” muzicală ce aşează legendele şi valorile lalocul lor.

Octavian URSULESCU

Remember


Re 54

7

doi...

3

Cei ca

Dalla Coda

re

alSol m

moa re.

Do m Sol m Re 7 Sol m

Sol 5

vat,

4

7

3

De vi n1

Fa 5

sun

4

7

tem nu mai noi,

3

Noi

3

a mân

ci

Sol m

rii... 5i pen tru

Fa 5

as

4

7

ta, Nu, des

3

ti nul nu e vi no

fitoa

Do m 6

rii,re,

EiSu

nurâ

nesul

vorlor

Do dim.

iercu

tarat

Re 79-

CliNici

peo

leda

r1t1

t1nu

bifi

Sol m

rii.rii.

5iNu

toes

tu2ite-a

de-omde

uiv1

tarat

S1C1

iusunt

bimflori

trantre

dac1

Ei5i-o

suntcli

pe-ap1

cestam

Do dim.

p1ui

mânttat

Re 79-

UnS1

simiu

bolbim

altran

iuda

Versurile de Ovidiu Dumitru

Tango

S1 nu

S1 nu uit1m trandafirii

ui t1mam

Sol m

nicitr1 dat

când S1Ju

iur1

bimmân

Muzica de Florin Bogardo

trantul

daiu

Do m 6

fibi

rii,rii

O melodie pentru fiecare


Horia Brenciu: „Treizeci şi şapte”

Aşa cum mai făcut-o, nurecenzăm întotdeauna doaralbumele de ultimă oră, ci pe aceleacu adevărat interesante. În aceastăcategorie intră şi acest ”37” al luiHoria Brenciu, o apariţie MediaproMusic realmente remarcabilă, de lasound (inginer de sunet George

Nemeznic) la grafică. Este albumulce include marele succes ”Fac ce-mispune inima!”, compus, ca mai toatepiesele, de chitaristul Cristian Creţupe versurile Andreei Miclici (în egalămăsură backing vocal). Un CDcuprinzând 11 cântece de dragoste,între care şi ”Paris”, ”Ultimul dans”,”O nouă zi”, ”Locul 2”. Indiscutabil,Horia Brenciu este un entertainer declasă.

Doru Ionescu: „Timpul Chitarelor. Muzica

tinereţii... a la Cluj”Volumul “inspectează” viaţa muzicală a Clujului (in

2015 „capitala europeană a tineretului”), în special arealulrock-folk-jazz (dar şi cu incursiuni în dance, folclor, dj) dinultimele cinci decenii, oprindu-se şi asupra veteranilor şiasupra noului val.

Colaboratorul revistei noastre are o bogată activitatepublicistică de 25 de ani(mii de articole, sute deemisiuni radio, peste 1300de programe TV, trei cărţi)şi plănuieşte să mairealizeze astfel de“medalioane” şi în altecentre muzicale. Conţinutulse bazează pe interviurile şiinformaţiile obţinute încursul emisiunilor sale,precum şi al numeroaselorreportaje şi călătorii, iar îndomeniul jazzului o partedin documentare esteobţinută datorită lui ŞtefanVannai.

Volumul (301 pagini, format standard) apărut laeditura Eikon respectă toate regulile bunei alcătuiri:prefaţă de Cătălin Ştefănescu, post-pre-faţă – “ŞcoalaArdeleană… de muzică !”, post scriptum – interviu cuStela Giurgeanu (în “Dilema veche”) - “Să dai speranţegeneraţiei următoare”, lămuriri pe coperta a IV-a (dinpăcate, lipsesc fotografiile)

Numărul capitolelor este impresionant – 42,cuprinzând date nu numai despre muzicieni - JancyKörössy, Cromatic Grup, Marcela Saftiuc, ExperimentalQ, Semnal M, Traian Cosma, Modal Q, Toni Poptămaş,Petru Gavrilă, Talitha Qumi, Dj Boroş, Marius Luca, HansKnall, Totu Rareş, Grumaz, Emeric Imre, Grigore Leşe,Compact, Adriana Ausch, Cătălin Condurache, RodionGA, Kappa, Trans Express, Altar, Kumm, Nightlosers,Adrian Berinde, Lucian Ban, Desperado, Luna Amară,Sensor, Sistem, Elena Mîndru, Grimus, Răzvan Krivach,dar şi cronicari- redactori – ziarişti: Ştefan Vannai, RichardConstantinidi, Virgil Mihaiu, Nelu Brînduşan, AlexandruŞipa.

O muncă de documentare impresionantă careconstituie, după cum scrie autorul, “un modest omagiumuzicii tinereţii noastre”.

Radu Lupaşcu: „Interviuri rock 2”

Autorul-inginer (n. 1961) este un neobosit animatorartistic: producător discografic, prezentator de emisiuni,organizator de spectacole, colecţionar de înregistrăriaudio-video muzicale. De ani buni a devenit şi un jurnalistfără odihnă: a semnat articole în diverse reviste, a publicatdouă cărţi şi a coordonat două antologii sub egida „Artasunetelor”, aceasta fiind şi titulatura unui amplu sitecultural pe care-l “gospodăreşte” pe internet.

Din acest trunchi se desprinde şi seria „Mitologiisubiective’, sub al căruisupra-titlu apare acestvolum elegant: 307 pagini,format comod, de buzunar(aproximativ A 5), hârtie decalitate, numeroaseilustraţii color şi alb-negru,editare profesionistă(prefaţă. postfaţă, CV,sumar, capitole cudenumiri edificatoare).

Sunt incluse 12interviuri, în principal cumuzicieni - Joe Gaspar(Quo Vadis), Iosef IojiKappl (Phoenix), Ilie Stepan(Pro Musica), Iulian

Mugurel Vrabete (Holograf), Daniel Silvian Petre(Survolaj), Gabriel Baştanu Isac (Conexiuni), GeorgeSărluceanu (folk), Arpad Kajtar (Clasic XX), dar şi cu„actori afiliaţi” fenomenului: Florin-Silviu Ursulescu(bine-cunoscut ziarist), Costin Grigoraş (poet,enciclopedist rock), Mihai Croco Manea (organizatorconcerte), Miluţă Fluieraş (fotograf).

Întrebările pertinente, la obiect, subiective sauobiective, fac din acest volum, după cum scrie GabrielPetric pe coperta a IV-a, „nu doar o culegere de interviuri,ci o carte-concept”. De fapt întreaga activitate a lui RaduLupaşcu, nu numai acest demers, se constituie într-o luptăcontra prostului-gust, în dezacord cu mass-media tabloidecare ne sufocă zi de zi.

Gabi MATEI

Recenzii


subliniazã multe alte probleme ale societãţii contemporanecu sonoritãţi grele, apãsãtoare, metalice, tipice acestui stil.

Lucia Dumitrescu: „Dragostea mea”

Laureată a festivalului de la Mamaia şi aconcursului ”George Grigoriu” de la Brăila, buzoiancaLucia Dumitrescu a acumulat numeroase premii, inclusivinternaţionale (colaborarea cu regretatul Cornel Fugaru a

fost benefică în acest sens,nefiind întâmplător căMirela Fugaru semneazămulte texte pe CD-ul defaţă), devenind de mică oobişnuită a podiumurilor.Albumul ”Dragosteamea”, editat de FundaţiaRadio România, include19 titluri foarte diferite cafactură. Cum în ultima

vreme Lucia Dumitrescu apare alături de formaţiaProConsul, câteva aparţin lui Robert Anghelescu, îngeneral fiind vorba de piese moderne, cântate în limbaengleză, între ceilalţi autori fiind Adrian Cristescu,Alexandru Gorgos (acesta semnează şi orchestraţii), pluscolaborări cu Grasu XXL şi Guess Who. Din generaţia, să-i zicem, ”clasică”, mai veche, reţin atenţia melodiileaparţinînd unor Cornel Fugaru, George Natsis, MargaretaPâslaru, Adrian Romcescu, Laurenţiu Cazan (buzoian şiel), Mihai Trăistariu, Laura Stoica. Mastering: AlexandruGorgos.

DiscuriAnastasia Lazariuc:

„Cele mai frumoase cântece”

Acest album dublu, de tip ”Best of”, include nu maipuţin de 41 de cântece şi a contribuit din plin la acordareacătre artistă a premiului revistei noastre, la cea mai recentă

gală. Este o apariţiesenzaţională, inclusiv dinpunct de vedere grafic,meritul revenindGrupului editorial Litera:pe lângă cele două CD-uri, albumul include oadevărată broşură, cunumeroase informaţii şifotografii, între careaprecieri din partea unorcolaboratori apropiaţi,

cum ar fi Eugen Doga sau Iurie Sadovnic. Dintre şlagărelereunite aici nu lipsesc cele mai vechi, cum ar fi ”Ca primaoară”, ”Seară albastră”, ”Fuga”, ”Destin”, ”Melancolie”,”Romantică”, ”Orice femeie e frumoasă”, ”Oglindaclipelor”, alături de cele mai recente - ”Mama”, ”Iubire de-o vară”, ”Te-aştept să vii”, ”Nu te mai cred”, ”Un dor înurma ta”. Autorii sunt şi ei de marcă, de la cei basarabeni(Eugen Doga, Ion Aldea Teodorovici, Petru Teodorovici,Daria Radu, Ian Raiburg, Nicolae Caragia) şi pînă la MihaiConstantinescu, Adrian Romcescu, Gheorghe Gheorghiu.O carieră exemplară în (doar) 41 de titluri din numeroaselepurtând semnătura Anastasiei Lazariuc.

Goodbye To Gravity: „Mantras of War”

Al doilea album (apãrut la Universal MusicRomania) al formaţiei bucureştene de rock metalcore, alcãrei prim disc a fost desemnat, în 2012, drept cel mai bunalbum metal al acelui an. Formaţia era cunoscutã atât înţarã cât şi peste hotare, cântând la mai multe festivaluri înstrãinãtate.

Vlad Ţelea şi Mihai Alexandru – chitarişti, AlexPascu – bas, Bogdan Lavinius – baterie s-au stins din viaţãdupã concertul delansare - 30 octombrie2015 – devenit Tragediadin clubul Colectiv,singurul supravieţuitorfiind Andrei Gãluţ –voce.

Dupã tragedie aufost învinuiţi de mesajesubliminale demonice,au început sã aparã teoriicare atrag atenţia asupracoincidenţei dintre titlul cântecului ”The Day We Die”(„Ziua în care murim”) şi a flãcãrilor de pe copertaalbumului, care ar fi „prevestit” cumva dezastrul de laclubul Colectiv. Doar cã melodia cu pricina nu este oinvocare a morţii, ci, aşa cum scrie Maria Bumbar, unstrigãt de rezistenţã a individualitãţii ce nu se lasã învinsãde puterea de uniformizare a maselor. Cele nouã cântece

A C T U A L I T A T E AMU Z I C A L Ă

Redactor şef:George BALINT

Redactori: Mihai COSMA, Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Secretar de redacţie: Costin ASLAM

Colegiu redacţional: Mariana POPESCU, Mihaela Silvia ROŞCA,

Vasilica STOICIU�FRUNZĂ

Semnează în acest număr:Cristian ARDELEAN, Dumitru AVAKIAN, Loredana BALTAZAR,

Al. I. BĂDULESCU, Cornelia BRONZETTI, Corina BURA, Daniela CARAMAN FOTEA, Mihai-Alexandru CANCIOVICI,

Lavinia COMAN, Cecilia CONSTANDA, Dan DEDIU, Armanda FILIPINE, Andra FRĂŢILĂ, Oleg GARAZ, Oana

GEORGESCU, Doru IONESCU, Sorin LERESCU, Florian LUNGU,Doina MOGA, Octavian NEMESCU, Speranţa RĂDULESCU, Mircea ŞTEFĂNESCU, Bianca ŢIPLEA-TEMEŞ, Florin-Silviu

URSULESCU, Lena VIERU CONTA, Marin VOICAN-GHIOROIU, Damian VULPE

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect. 1, 010071,România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - INTERSIGMA-ERICOM SRLTEL: 021-242.30.32 ISSN: 1220-742x

Revistă lunară de informare, opinie şi dezbatere editată de UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

şi finanţată cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

serie nouã actualitatea iulie 72016 muzical~muzical~ · modelul civilizaţional creştin-european,...

Documents