am zidit iubirea

Am zidit iubirea...Am zidit iubirea...Am zidit iubirea...Am zidit iubirea...

Editura Maria Cristina

2012

Toate drepturile sunt rezervate conform Legii Dreptului de Autor

nr.8/1996. Nicio parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă sub

nicio formă, prin niciun mijloc mecanic sau electronic sau stocată

într-o bază de date fără acordul prealabil, în scris, al autorilor.

Redactori - corectori:

Cristina Gruescu - naiada

Patricia Lidia

Realizare DTP copertă: Patricia Lidia

Persoană de contact:

Patricia Lidia

[email protected]

0723 257725

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AM ZIDIT IUBIREA… - colectiv autori

Câmpulung, Argeş, Editura Maria Cristina, 2012

ISBN: 978-606-93240-2-8

821.135.1-1

5

Bun venitBun venitBun venitBun venit înînînîn

lumea gândurilor noastre!lumea gândurilor noastre!lumea gândurilor noastre!lumea gândurilor noastre!

Contactul cu o nouă carte de poezie este precum prima

întâlnire cu o femeie. Mai întâi o admiri de la distanţă, îi

cercetezi coperţile, îi citeşti paginile de gardă, să vezi cine s-a

îngrijit de ediţie, iar apoi începi răsfoirea efectivă. Şi nu vei

simţi nicio plăcere dacă nu ai disponibilitatea şi starea de a te

lăsa sedus, curiozitatea de a o descoperi şi inteligenţa de a

vedea ceea ce alţii nici măcar nu bănuiesc.

Cu fiecare poem poetul se dezvăluie lumii, împarte cu ea

viaţa sa, un bun prilej de a ne redescoperi, de a ne identifica, de

a ne simţi şi noi parte a poeziei.

Vă invit în lumea poeziei să stăm împreună la o cană de

ceai, noi, cele din volum, şi dumneavoastră, cititorii noştri, ca

nişte prieteni, interesaţi să aflaţi lucruri noi despre noi, şi să ne

vedeţi dincolo de faţa de mamă, soţie, iubită, prietenă, fiică sau

soră.

Sper să petrecem împreună clipe minunate de lectură,

din care să ieşim mai apropiaţi, noi ca şi gazde bune, oferind la

masa poeziei nu doar îndestulare, ci şi bucurie, şi să ne

despărţim trezindu-vă dorinţa de a mai reveni în lumea poeziei

noastre din curiozitatea de a ne descoperi şi mai ales din

dragoste pentru cuvânt. Suntem femei frumoase şi gazde date

naibii, aşa că de fiecare dată când veţi răsfoi paginile

gândurilor noastre veţi descoperi că putem mai mult decât aţi

crezut vreodată.

AutoareleAutoareleAutoareleAutoarele

7

Mihaela Ecaterina Mihaela Ecaterina Mihaela Ecaterina Mihaela Ecaterina AlexandruAlexandruAlexandruAlexandru

GalaţiGalaţiGalaţiGalaţi

AmintiriAmintiriAmintiriAmintiri Într-un colţ uitat de suflet în zbaterea unor aripi de flutur rătăcit, pe undeva, se află un sertar prăfuit numai pentru mine. L-am numit simplu: sertar prăfuit al gândurilor mele. Ştii?! ...uneori, cand vreau să-mi amintesc de el, îl deschid. În el am adunat de-alungul anilor paşii caligrafiaţi ai copilăriei, braţele franjurate de-atâta necuprins ale nerostirilor mele plăpânde. Drumurile toate, pe unde paşii m-au purtat de una singură prin ploaie sau vânt doar eu şi gândurile-mi mototolite în palme mult prea mici şi azvârlite la picioarele timpului pe caldarâmul ud al tăcerilor până când, de-atâta rostogolit, gândul meu mototolit, rănit şi sfâşiat

Mihaela Ecaterina AlexandruMihaela Ecaterina AlexandruMihaela Ecaterina AlexandruMihaela Ecaterina Alexandru

8

se făcea tot mai mic, şi mai mic pierzându-se printre pietre. Clipe dragi, pe care le-am uitat în buzunarul cu gânduri de-atâta îndepărtare. Imagini dragi de care m-am îndrăgostit cândva şi care, prin aripa lor azurie, mi-au rămas în suflet pentru totdeauna. Şi mai e ceva...ceva ce iubesc mult... Muzica, acea muzica cu acorduri melancolice, pe ritmurile căreia am plâns cândva de fericire, durere şi dor. Sertar prăfuit al gândurilor mele... atât de greu te pot închide de la o vreme! Nu-mi vine deloc să fac ordine nu pot să arunc ce-am păstrat atâta vreme nu pot să uit că m-am chinuit să-mi amintesc să regăsesc ceva ce ştiu că e acolo undeva, bine ascuns în căsuţa sufletului. Adun petale de gânduri peste amintirile sufletului acolo unde privirile-mi ascund zâmbete strânse-n buchetul fiecărui anotimp.

Am zidit iubirea…Am zidit iubirea…Am zidit iubirea…Am zidit iubirea…

9

Ochii Ochii Ochii Ochii tăităităităi ochii tăi îmi pictează curcubee în vers... ochii tăi valsează cu soarele cu pietrele cu fluturii vântul le-a smuls aripile suflându-le dincolo de întuneric acolo unde umbrele nopţii se duelează cu bătăile inimii fremătânde cadenţe purpurii măsurând liniştea în zenit... furtuna focul aerul lumina destin împlinit al culorilor toate aplaudă şi conspiră zâmbind pentru noi lasă visul să dea un sens lasă inima să plutească lasă lumina să-ţi îmbălsămeze sufletul dacă aş putea mi-aş împărţi toate clipirile cu ea...


10

DorDorDorDor Ce faci atunci când iubirea te părăseşte şi-ţi lasă sufletul în necuprins? Inima mea e ţinută în palme uneori mult prea mari încât îmi scapă printre degete alunecând trist pe o foaie de timp căruia i-am facut cărări de vise pentru a putea scrie. Am rupt o bucată din inimă şi-am dăruit-o din nou…timpului. Dimineţile-mi zâmbesc prietenoase şi-mi aduc pe buze roua speranţei înflorindu-mi în cercuri perfecte de roz noi inimi mai mici şi mai plăpânde. Uneori inima mea seamănă cu un triunghi etern de vise şi speranţe. Ea îmi aduce nostalgii în priviri şi mă completează fericit în perfecţiunea unui semicerc…


11

Buzunarul cu gânduriBuzunarul cu gânduriBuzunarul cu gânduriBuzunarul cu gânduri Îmi plac păpădiile... de mic copil m-au alintat cu zborul lor curat. Mi-au dat speranţe şi gânduri senine, vis galben şi pur uitat undeva în ungherul sufletului meu albastru. Ştii? dimineaţa unei păpădii e foarte frumoasă, rumenă şi rotundă căutând în neantul cerului perfecţiunea sferei. Ce vis de seară şi ce rouă le pune cuvinte să nu zboare? Dar...cine poate opri drumul zilei către noapte? şi cine poate întoarce din drum sfârşitul unui nou început? şi mai ales... cine poate îmblânzi o păpădie? când ea aparţine câmpului vântului soarelui cerului şi pământului deopotrivă. Ce vis le înalţă umbreluţele zglobii în gânduri jucăuşe? Păpădiile mele dragi, zbor de vis copt fără de care n-aş mai avea codiţe


12

pentru trompete. Atunci când iubirea, acel timid puf de păpădie care vine mereu şi pleacă la prima atingere de vânt, va trece şi pe la poarta inimii tale, atunci şi doar atunci, tu vei şti ca m-ai întâlnit...

SeteSeteSeteSete Ai ascultat vreodată ploaia? Ai privit-o cum cade voluptos din fântâna cerului sărutând cu sete pământul? Iar acesta, răspunzându-i, îi soarbe grăbit, cu nesaţ, fiecare picatură fecundă, secundă după secundă... Mi-ar plăcea sa fiu picătura de ploaie pe care tu o striveşti între pleoapele-ţi grele de visuri şi speranţe... Lasă-mă să fiu ploaia ta... Vrei să fii pământul meu?


13

Dincolo de gândDincolo de gândDincolo de gândDincolo de gând Te-ai întrebat vreodată ce face primăvara cu noi? ne umple sufletele cu aripi de flutur şi ni le înfloreşte apoi… S-au copt fragii pe umerii timpului. I-am prins în ghirlande de zâmbete şi-am ţesut cu ele şaluri de gânduri în roua dimineţilor târzii. Mă priveşti mirat şi mă întrebi ce se află dincolo de perdeaua de gânduri ce-mi învăluie umerii. Îţi răspund simplu- dincolo de gând e visul, speranţa...zborul, o mâna întinsă prieteneşte cu parfum de fragi copţi... AripiAripiAripiAripi Primăvara deschide ochii şi ne surâde mirată în curcubee de speranţe… Alunecă suav pe covor de clipe moi valsând cu fluturii, cu florile, cu păsările, cu cerul deopotrivă Primăvara deschide cu mirare cireşii, petale albe de gânduri răspândite în cele patru zări Ce s-ar întâmpla dacă i-am tăia? S-ar opri din loc totul, îmi răspunzi tu, grav.


14

În visÎn visÎn visÎn vis Înveşmântată în petale de timp întorc clepsidra vremii şi o agăţ undeva într-un gând fugar cu agrafa zilei de mâine... Doar aşa voi şti să alung norii şi ploaia şi vântul cel galben al Toamnei. Beau roua din ceaşca de odihnă a dimineţilor târzii şi zâmbesc... simple rădacini de lumină şi magie care încep şi se termină în acelaşi veac. Din aripi de flutur îmi culeg zboruri pe care le aşez cu grijă în nectarul florilor şi mă regăsesc într-un vis frumos... de toamnă!

Bună dimineaţa!Bună dimineaţa!Bună dimineaţa!Bună dimineaţa! Ploaia a transformat florile în sclipiri de rouă iar florile îţi zâmbesc, aşa perlate cum sunt, aducându-ţi lumina şi binecuvântarea pentru o nouă zi.


15

Gânduri rebeleGânduri rebeleGânduri rebeleGânduri rebele Ţi-am fotografiat un petec de suflet pentru a putea scrie pe el cu verdele intens al speranţei. Printre şoapte, am zidit fragmente din gândurile tale albastre pe care tu, distrat, le-ai uitat la mine pe banca tăcerilor. Aşa te voi păstra în amintire cum ai fost... Doar gânduri rebele strânse în paşi caligrafiaţi pe plajele amintirilor mute. ClipeClipeClipeClipe Plouă sinistru, fecund şi tăcut Pământul, ca o fecioară mirată de propria-i frumuseţe fecundă, absoarbe cu sete miracolul picăturilor de cristal. Gândurile mele toate se întorc în timp spre acele vremuri când, secundele ploilor nu contau...


16

Dansul destinuluiDansul destinuluiDansul destinuluiDansul destinului

În dansul lor auriu, frunzele, descriu în spirale, un vis îndepărtat. O frunză se agaţă de gândul meu se prinde în păr, uneori chiar de haină dar, de cele mai multe ori, se prinde de suflet. Se agaţă acolo şi nu mai vrea cu nici un chip să plece. O port pretutindeni, prinsă în buzunarul cu inimi rotunde în formă de petale. Ea îmi zâmbeşte fugar, mândră de reuşita ei ca şi cum ar fi un mic trofeu câştigat în lupta cu singurătatea. O privesc cu uimire... e cea mai frumoasă frunză pe care destinul în drumul lui a putut sa mi-o aducă în cale. O desprind cu grijă de haina sufletului şi o aşez cuminte între filele îngălbenite din cartea vieţii mele, chiar pe pagina zilei de azi. Ea va rămâne acolo, presată de timp, răsfirându-şi delicat seva dulce-acrişoară a sufletului auriu printre paginile zilei de azi, de ieri şi de mâine. Nu mi-e deloc teamă, chiar dacă o voi pierde într-o zi, urma ei va rămâne pentru mine veşnic acolo, adânc imprimată în simple petale de timp. Poate că ştii...până şi frunzele au singurătatea lor!

17

Mirela CMirela CMirela CMirela Cornelia ornelia ornelia ornelia CCCCââââmpanmpanmpanmpan

Piatra NeamţPiatra NeamţPiatra NeamţPiatra Neamţ

Amor la pătratAmor la pătratAmor la pătratAmor la pătrat Într-o viaţă de şah, eu-pion, tu-nebun ne-ntâlnim uneori pe un colţ de pătrat, între cer şi pământ între negru şi alb. Tu, nebun cum te ştiu şi îmi place să fii mă-ncolţesti uneori,ca un gând de spion; eu, pion agitat, speriat de mutări, mă retrag cu mult tact în opusul pătrat, din palatul de lemn, alb şi negru pictat. Tu, nebun, mă găseşti şi te simti împărat; eu, pion rătăcit pe o tablă de şah, aş sări, dar nu pot, peste-un turn izolat… fugărită de-un cal, mă împiedic stângaci de o muchie-n lemn, înălţată usor, ajungând rostogol cu nebunul de braţ. Tu, nebun arătos, ce te crezi împărat, minţi frumos ( la pătrat ) că-s regină pion în amorul perfect, bicolor asortat, un regat pentru noi de noi doi inventat.

MirelaMirelaMirelaMirela CorneliaCorneliaCorneliaCornelia CCCCââââmpanmpanmpanmpan

18

IubeşteIubeşteIubeşteIubeşte----mămămămă----n!n!n!n! Iubeşte-mă-n umbra paşilor tăi când tălpile-ţi ard obosite sărută-mă-n gura de apă ce-o bei când gâtul iţi arde de sete. Iubeşte-mă-n golul ce-l simţi în stomac şi-n tremurul genelor lungi sărută-mă-n colţul de pâine uscat şi-n gândul ce-n grabă-l alungi. Iubeste-mă-n fleacuri sărută-mă-n toate priveşte-mă-n ochii închişi ascunde-mă-n veacuri vorbeste-mă-n şoapte dă-mi formă în tot ce exişti!


19

aziaziaziazi----mâinele de ierimâinele de ierimâinele de ierimâinele de ieri şi, dacă într-o zi, o zi la întâmplare - alege-o tu! eu vreau să fie mâine - mă vei iubi? şi, dacă mâine -ştii, am uitat să-ţi spun, am scris pe un tavan, un gând în doi- mâine va fi ultima zi de mâine pentru noi? şi, dacă nu va fi să fie mâine acea zi - e greu să mă iubeşti, te înţeleg – să nu mă mai iubeşti voi fi doar resturi din ce-am fost până poimâine fără tine şi... resturile nu le poţi iubi - doar dacă mă iubeşti de azi şi eu nu ştiu -


20

cererecererecererecerere Vinde-mi un gând! vezi? ale mele-s roase… cârpite des, de multe nopţi tocite, chiar n-are rost o zi să mi le coase! Vinde-mi un gând şi-l voi sculpta în vers. De-ai să mi-l vinzi, mă scotocesc în suflet, să văd, cumva, cum pot să ţi-l plătesc; accepţi un vis ori poate vrei un zâmbet sau, spune-mi, e de-ajuns că te iubesc? Troiene de tăceriTroiene de tăceriTroiene de tăceriTroiene de tăceri Mi-am ridicat genunchii din noroaie, în strai de frunze m-am împodobit şi te-am dorit în fiecare ploaie, dar zori de iarnă mi te-au izgonit. Te-am învelit în braţele-mi vântoase, cu raze brumării te-am mângâiat; mi te-au răpit tăcerile geroase, în nori sticloşi, adânci te-au exilat. Mi-ai colorat privirea insipidă şi pământiul mi l-ai aurit; de-ai fi ştiut că-s toamna ta, timidă, un singur pas … şi n-ai mai fi albit. Azi nu te văd; sub pleoapele solide simt lapoviţe lăcrimând un nor. Grăbite ierni, nehărăziri obide ne-au viscolit; vom amorţi de dor.


21

IubeşteIubeşteIubeşteIubeşte----mă Acum!mă Acum!mă Acum!mă Acum! Iubeşte-mă acum...vezi? timpul e hain măsoară vremea- n ani şi, amândoi, bătrâni, zâmbindu-ne uşor, ţinându-ne de mâini privind apusul calm al anilor nebuni, doi vechi ai vieţii noastre încărunţiţi stăpâni, foşti zmei zburând adesea prin aprige furtuni, două coline-n soare, cândva munţi din genuni, ne vom primi amurgul, cu suflet împăcat când vom păşi în noapte în cel din urmă pat, spre infinitul veşnic, în univers stelar… unindu-ne cu timpul, nu ne-om întoarce iar. Iubeşte-mă acum, căci timpul e hoinar!

răsăritrăsăritrăsăritrăsărit ştiai că vin, ştiam că mă aştepţi printre furtuni de temeri şi dureri purtam un răsărit apus de ieri pitindu-l printre nori ursuzi pereţi. perdele de-amintire şi regret le-am prins în tocul altui anotimp am ezitat, m-am amânat un timp dar azi deschid fereastra dinspre piept un mac nestins în suflet ţi-am purtat ard şi acum petalele-n făclii ştiai ce simt, ştiam că vei simţi oricâte geruri ne-au cutreierat ştiai că vin, suflet fără coperţi cum ştii să mă găseşti într-un cuvânt m-au reţinut tăceri, să uit că sunt dar am ajuns… ştiam că mă aştepţi.


22

închipuireînchipuireînchipuireînchipuire

Mi te-aş prinde-n pioneze, fix de muchiile vieţii, ca pe-o hartă creionată de un spiriduş nostalgic, vrând să schimbe nefirescul într-un nefiresc posibil.

Mi te-aş colinda agale fără temeri, fără grabă, să-ţi cunosc orice potecă şi s-o însemnez în roşu, cu săruturi presărate din desaga de sub coaste.

Şi, pornind călătoria în ţinuturile calde, aş lua cu mine tolba şi săgeţile speranţei, să ţintesc punctele negre ce-ţi întunecă privirea.

Străbătându-ţi tot pământul mi te-aş şti cu mult mai bine şi-ţi voi recunoaşte urma, când mă vei paşi cu gândul înroşită de săruturi şi ocheade-nseninate.

Căutându-ne destinul printre linii deşirate, vom opri din fugă trenul spriduşului romantic, să ne odihnim iubirea în vagoanele de basme.

înseninăriînseninăriînseninăriînseninări

Apăsător nimic mă împresoară, mă gâtuie un laţ de resemnări; respiră ! plângi! cu ochi de căprioară… nu-i verde timpul, fără de iertări . Cum altfel vei zâmbi prin curcubee, de nu laşi cerul să-ţi dezbrace ploi ? Vei răsări pe fruntea mea, femeie, cu infinit să te dezmierd apoi.


23

A fost să fimA fost să fimA fost să fimA fost să fim Nu ştiu în care zi sau pe ce stradă, eu, primul pas, ori tu să-l fi făcut… ce ochi au vrut ca sufletul să vadă zori de-nceputuri, drum neînceput? Puteam să trec iar tu puteai rămâne goi de privire, de simţire goi având un mâine eu, tu un alt mâine, fără un ieri să-l amintim în doi. Colecţionari de zboruri şi de vise de-atunci purtăm iubirea în surâs şi nu-s cuvinte spre a fi descrise tăceri ce au atât de mult de spus.

cececece----ar fi de spusar fi de spusar fi de spusar fi de spus Ai vrut să spui ceva, mi-aduc aminte… ce-ai vrut să-mi spui? ce-ai vrut să nu-mi fi spus? am împietrit…şi nu mai cred cuvinte; e prea puţin, e mult sau nu-i de-ajuns? Muguri de piatră încolţind în suflet, pentru un munte stâncă am ajuns; ninge cu zguri de zori, ninge cu foşnet ce-ai vrut să-mi spui? ce-ar mai fi fost de spus? Întâmpin anii cu uitări pe frunte, brăzdează frigul ochii de granit; dar nu mai plâng în lacrimi sau cuvinte ce-ai vrut să-mi spui oricum n-ai fi rostit. Zăpezi de flori, floare de colţ şi piatră ascund în pieptul de priviri ascuns… ce-ai vrut să-mi spui, păstrează şi mă iartă tot ce-am iubit e tot ce nu mi-ai spus.


24

emoţii emoţii emoţii emoţii De-ai şti cum tresar când te simt împrejur! prea iute mă salt şi răstorn câte-un gând pe vechiul covor, cu mari pete de jind ce-mi spun să te strig; cum să strig ? ce să-ţi spun? când neagră mi-e şoapta când glasul mi-e dur de prea multă noapte, de tot ce n-am cum, când tălpile-mi poartă ascunse porniri… din franjuri zburliţi câte-o teamă rânjind îmi gâtuie pasul, alunec oricum; e cosmosul prins pe tavanul golit de zâmbetul tău... prin oftat răguşit mustrări aburesc geamul visului clar şi mâine e zi şi de-ai şti cum tresar… dilemedilemedilemedileme Cam ce-ai gândit când ai călcat pe vise? că-s petic de asfalt ?că nu-mi lipseşti ? nu vezi câte simţiri îngropi, ucise; tot mergi…nu-ţi plânge talpa când păşeşti? cum ai gândit că-mi voi primi sortirea cu braţele deschise, fără simţ? n-ai înţeles nimic... aleg pieirea decât un veac în care să mă minţi! să-mi ierte zeii zborul în păcate, de-i un păcat să mai visezi iubind cum să mai fiu în timpul „ nu se poate„ cât simt, cât tu păşeşti, cât mor trăind.


25

rugărugărugărugă Dă-mi palma ta, să-mi înnoptez dorinţa, să nu mai văd, în ochii zilelor sticloşi, hulpavul întuneric nemilos ce-mi roade visul fraged pân’ la os. Vreau să mă ghemuiesc într-un ungher al vieţii, lipită de podeaua sufletului tău, să-mi hibernez clipa de fericire în albul anotimp al neputinţei . Îmbracă-mă, de-ai să mă vezi că tremor, cu hainele tăcutelor iertări, să nu mai strig, fără s-auzi în geruri cuvinte de pământ sfârşit. Îmi voi dormi tacută resemnarea, şi timpul meu cârpit de suferinţă; în palma ta voi fi o linie curbată spre estul trupului, cu vârful de săgeată.


26

bâlbebâlbebâlbebâlbe M-am bâlbâit când, întrebată de iubesc, am spus că da, că nu, nu ştiu, că nu-ndrăznesc şi am tăcut cum tace doar pământul a da , a nu , a nu mai ştie vântul nici luna nu, nici lupii făr' de lună şi-am zis atâta doar o fi a bună că râd, că plâng, că toate mi-s de-a valma că ştiu, nu ştiu că nu mi-ajunge palma să număr gânduri printre linii paralele că doar e da şi eu cutez spre stele sau o fi nu ? mai bine zic nimică şi tac şi da şi poate că mi-e frică; eu zic, tu râzi, eu nu şi ce se-ntâmplă când da-ul meu e nu al tău ce-alungă şi-o bâlbâială fie cât de simplă? nu ştiu e poate cel mai bun răspuns nu ştii şi ne va fi de-ajuns!

27

Iulia Ruxandra CeveiIulia Ruxandra CeveiIulia Ruxandra CeveiIulia Ruxandra Cevei

OradeaOradeaOradeaOradea

Agonie şi extazAgonie şi extazAgonie şi extazAgonie şi extaz Agonie… Stejarul copilăriei încă mă mai aşteaptă uitat, traumatizat, demult uscat… Viaţa merge înainte zâmbind. … şi extaz Zâmbind viaţa merge înainte. Stejarul copilăriei nu mai există. În locul lui, un puiet de salcie firav, tremurând, însingurat.


28

Gute Nacht!Gute Nacht!Gute Nacht!Gute Nacht! Das Fasching endete Und Ich bin zu Hause jetzt Mi-am scos masca Şi-am rămas Doar noi doi, iubito! Am rămas doar noi doi Allein În casa vecină. Und ich liebe dich Wie nimand În searea de apoi Doar tu şi eu Numai noi doi. Wenn Fasching war, War ich Tod Că te-am lăsat acasă Und ich war dumm Und es war bleod Ce lucru nebunesc! Und Gute Nacht! Und Gute Nacht, meine Gestorbene Frau Carnavalul s-a terminat Şi sunt acum acasă.


29

VisareVisareVisareVisare Eşti aici în faţa mea, pari ireal, iluzie a zilei de mâine, îmi e frică să deschid ochii fugari… Să nu dispari! Te văd uitându-te-n ochii mei, observ privirea-ţi jucăuşă şi-mi zic doar tu mă mai iubeşti... acum... tu eşti sarea şi piperul inimii… Mi-e teamă eşti doar un vis al conştiinţei o întruchipare ideală a perfectului… Dar eşti doar tu, inima mea… Cel mai nebunesc gând dureros e plecarea ta… Eu voi rămâne…


30

Şi am uitat... nu mai contează...Şi am uitat... nu mai contează...Şi am uitat... nu mai contează...Şi am uitat... nu mai contează... Cristalul ochilor mei se vede, da, am plâns... Am uitat atâtea să îţi spun, sau nu am vrut, sau nu am ştiut, sau nu mai contează... Am uitat să cred, mă mint zilnic încă o secundă de fericire să te mai ţin… Şi am uitat... nu mai contează... Voi mai dezamăgi, ţi-aş da şi sufletul să fie bine, eu lângă tine, tu aici, lângă mine... Şi am uitat... nu mai contează... Să mă mai rog de atâtea ori să nu uite de sufletul meu… Şi am uitat... nu mai contează... Cad în genunchi, implor milă,


31

viitorul e posibil distrus… Şi am uitat... nu mai contează... Mereu caut sprijin Şi găsesc ceartă, Trebuie să rup bucata de inimă să dau lupilor crezare Şi am uitat... nu mai contează... Că de atâtea ori am fost uitată… dar nu mai contează... Aer cu mireasma adolescenţei…Aer cu mireasma adolescenţei…Aer cu mireasma adolescenţei…Aer cu mireasma adolescenţei… Sufletul meu s-a deschis ca o floare polenizată uşor de un fluture viu colorat, în alb, roz şi albastru. Culorile inimii mele. Sufletul meu s-a deschis ca şi cerul, iar vântul bate puternic şi îmi răcoreşte clipa dogorită de razele soarelui. Lumina inimii mele. Sufletul meu s-a deschis cum s-au deschis aripile fluturilor şi şi-au ales calea lor şi zboară luminos spre cer. Aer cu mireasmă de roze.


32

Neuroni atrofiaţi muscularNeuroni atrofiaţi muscularNeuroni atrofiaţi muscularNeuroni atrofiaţi muscular Antagonistul, metamorfoză spirituală a unui eu atemporal nespaţial inuman? Ambiguitatea sublimă neuronii mei văduvi negri tineri ce vor muri de ambiguitate…. Mi-e frică! Şi zâmbetul tău ancestral pueril nevrotic mă dezbracă de orice gând… Mi-e frică! Mă sperie… mă ascund…


33

Echilibru efemerEchilibru efemerEchilibru efemerEchilibru efemer Adio, dar rămân cu tine, şi iartă-mă, te rog… Nu am vrut să sune-aşa… Nu am vrut să fie-aşa… Ştiu, Te-am dezamăgit. Adio, dar rămâi cu mine, şi iartă-mă, te rog… Ridică-mă! Nu mă lăsa… Adio, dar rămân cu tine, şi iartă-mă, te rog… Nu pleca, cerul e prea aproape de noi, nu mă lăsa… Aici sunt nimeni, aici sunt nicăieri… Ştiu, Te-am dezamăgit. Adio, dar rămâi cu mine, şi iartă-mă, te rog… Adio, dar rămân cu tine, şi iartă-mă, te rog…


34

Şi uită… … toată otrava din gura mea ce de pe buze timide te-a înveninat… … tot ce-am făcut, n-am făcut, am uitat să fac, nu am vrut… … că nu am gândit, că am închis o geană şi toată lumea a plecat pe lângă mine... ... că am vrut să fiu ce puteam fi... ... că mi-am dorit ce nu îmi puteam dori... Ştiu, Te-am dezamăgit. Adio, dar rămâi cu mine, şi iartă-mă, te rog… Nu uita totuşi că exist! Înteleg! Dar nu ai dreptul să calci pe sufletul meu!


35

Singurătate în doiSingurătate în doiSingurătate în doiSingurătate în doi Azi ar fi trebuit să fie mai special, momentul meu de glorie timpurie. Şi l-am ratat… Am ţinut ochii deschişi când toata lumea îi avea închişi şi am văzut ce nu trebuia să ştiu… Am văzut feţele adevărate şifonate de fapt atât de îngheţate… Nu am închis ochii să nu se vadă nici faţa mea atât de obosită de timp, de vreme, de tine, şi nimeni şi nimic nu m-a înţeles.


36

Timpul nu m-a învăţat niciodată cum să mă încălzesc cum să tac cum să mă trezesc singură şi mi-i frig, şi mi-e somn de atâta gălăgie a gândurilor inutile. Şi nimeni Si nimic nu mă vede şi nu mă aude de larma singurătăţii în doi. Restul e tăcere…

37

Elena GlodeanElena GlodeanElena GlodeanElena Glodean

CâmpinaCâmpinaCâmpinaCâmpina

În zidul meu de AnăÎn zidul meu de AnăÎn zidul meu de AnăÎn zidul meu de Ană Când a venit, aşa, ca un însemn, Cu geana scrijelind în trup de lemn, Privea cu ochii ţintă-n viaţa mea Citind în şoaptă dincolo de ea. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi Ca sufletul să-mi cadă în genunchi; Când ea, din stele scurse pe pământ, Un cosmic vânt împrăştia-n cuvânt. Într-un acord de linişte deplină Şi îmbrăcată-n straie de lumină Eu o ţineam ca un copil, de mână Şi-o imploram cu lacrimi să rămână. În timp ce firul magic mi-l scurta, Zâmbind, de mine se îndepărta, Lăsându-mă femeia de-altădată În zidul meu de Ană-ncătuşată.


38

Să mor cu tineSă mor cu tineSă mor cu tineSă mor cu tine----n fiece cuvântn fiece cuvântn fiece cuvântn fiece cuvânt Ieri, dimineţi cutreierai prin munţi O mie de izvoare să deschizi Şi, zbor de vultur, tril de ciocârlii În cerul meu albastru să închizi. Azi, mă priveşti cu ochi ce stau să plouă Şi-n pumni îmi strângi a clipelor cenuşă. Ştiu că îţi sunt datoare viaţa toată Dar nu-mi trimite portărei la uşă! O linişte de început de lume Închide-acum oglinzi înşelătoare Când trupul ostenit de-atâta trudă Se scutură cu gesturi trecătoare. Mai lasă-mă copac măcar o noapte Şi-n fiecare ram o stea să fie! Să sap fântâni şi-n vis să-ncep a arde Ca torţa, cu o flacără-aurie. În versuri să mă pierd ca într-o toamnă Când frunza-şi caută pe-asfalt mormânt Şi îmbrăcată în lumini stelare Să mor cu tine-n fiece cuvânt.


39

DacăDacăDacăDacă----ai pleca şi nu teai pleca şi nu teai pleca şi nu teai pleca şi nu te----aş mai găsiaş mai găsiaş mai găsiaş mai găsi Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi Pe prundul gândului aş rătăci Până cocoşii zării, prin cântat, Ridică vălul cerului lăsat. Cu sufletul în straiul vieţii tern Pe pragul casei tale-am să m-aştern Şi-atât de dragă raza vieţii mele Aş face-o zbor de aripă spre stele. Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi De clipe trupul mi l-aş desfrunzi Până ce toamna, fără de cruţare, Va lua din mine pata de culoare. Când ziua obosită-ar amurgi Tot plânsul norilor l-aş răscoli Şi-atât cât poate lacrima să vadă I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă. Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi Cocon în fir de lună m-aş zidi Să pot renaşte-n fluture de noapte Şi-n cruce inima prinzând pe spate Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii, Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.


40

ÎntrÎntrÎntrÎntr----un volum de versuri mă prefaciun volum de versuri mă prefaciun volum de versuri mă prefaciun volum de versuri mă prefaci Eu ştiu când te gândeşti din nou la mine! Simt neodihna ce-o cunosc doar norii Şi-aud izvoare cum coboară lin În dimineaţă, când se crapă zorii. Ca să nu-ţi tulbur gândul, nu respir! Mă arde doar o flacără gălbuie Ce mă presară în fântâni de dor Şi-apoi, pe muntele de vis mă suie! Eu ştiu când te gândeşti din nou la mine! Te desluşesc în nerostit cuvânt. M-aşez discret pe-o geană de lumină Şi trist mă flutur ca o frunză-n vânt. Îţi simt sărutul lunecând pe-o tâmplă, În mintea mea te-ascunzi şi simt cum taci. Încingi un dans cu muzele şi-atunci Într-un volum de versuri mă prefaci.

ÎntrÎntrÎntrÎntr----un prezent trăit de amândoiun prezent trăit de amândoiun prezent trăit de amândoiun prezent trăit de amândoi În vis trăit pe nevisat tărâm, Cu gândul rezemat de-o aşteptare, Respiră-mă din floarea de salcâm- În părul meu o pată de culoare! Neliniştea împarte pe din două Cât mă silabiseşti ca pe-un descântec; Învaţă-mă ca pe o slovă nouă Şi cântă-mă în necântatul cântec! Culege-mă din boabele de rouă Când dimineaţa înfloreşte-n noi Şi-aşează-mă, cu mâinile-amândouă, Într-un prezent trăit de amândoi!


41

Poem şoptitPoem şoptitPoem şoptitPoem şoptit

Aş locui în ochii tăi, o vreme, să văd cum munţii încă nasc izvoare; Când îl sărută-n taină căprioare, să simt cum firul ierbii încă geme.

În pumnul tău aş locui, o vreme, de tine să mă simt la sân purtată Precum o mierlă care-a fost vânată şi stă rănită printre crizanteme.

Aş locui în părul tău, o vreme, s-ascult cum vântul şuieră prin crânguri; Tu, scuturându-ţi tâmplele de gânduri, să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.

Aş locui sub paşii tăi, o vreme, să-mi poţi reda odihna unui drum Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum, să îi aduni cu sârg în ninse gheme.

Şi-atunci cand glasul meu o sa te cheme să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă. Eu, fulg de nea întors din nou acasă, voi zăbovi în palma ta…o vreme.

DeDeDeDe----aaaaşşşş fi eu Anafi eu Anafi eu Anafi eu Ana

Cu tresăriri de valuri ce-aşteaptă o furtună Îmbracă-mă, o clipă, în nerostit cuvânt. Tot verdele câmpiei în suflet îl adună Şi-acoperă-mi neliniştea în care mă frământ.

Pe fragedul meu trup şi-n părul castaniu Privirea ta albastră coboar-o un minut Dar ocoleste-mi ochii, trădarea să n-o ştiu, Cât mă zideşti în taină cu ultimul sărut.


42

Când zimbrii nopţii vin să se adapCând zimbrii nopţii vin să se adapCând zimbrii nopţii vin să se adapCând zimbrii nopţii vin să se adapeeee

Cu sete îţi sărut curată tâmpla, izvor curgând din vremuri de-altădată! Sărut lumina-ţi de-nceput de lume în ochiul tău de veacuri ferecată! Şi uneori îţi cânt în ritmul ploii, când fulgerele ceru-n două crapă Sau îţi descânt în nopţi de sânziene când umbra stelelor se scaldă-n apă. În liniştea ce-mi însoţeşte pasul şi răsuflarea ta o ştiu pe-aproape Eu îţi vorbesc de câte şi mai câte, până vin zimbrii nopţii să se-adape. Abia atunci, ca roua strânsă-n iarbă, de braţul tău m-agăţ, dar tu mă vinzi Şi cât mă oglindesc în unda-ţi rece făclia visului mi-o reaprinzi.

SărutulSărutulSărutulSărutul Tu ştii să mă iubeşti în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut. Îţi simt pe buze febra aşteptării când pui pecete nopţii c-un sărut. Sărutul tău, sărutul unei stele, ţărmul şi marea-mbrăţişând la fel Iscă vulcani şi jarul gurii mele pare un crater prefăcut inel. Tu ştii să mă iubeşti cu-aşa ardoare încât renaşte-n mine duh ceresc Şi-n suflet îmi ridici din nou altare, cutremurându-mă să te iubesc.


43

Cât rătăcesc prin viseCât rătăcesc prin viseCât rătăcesc prin viseCât rătăcesc prin vise La ceasul când începe să mă cheme Visarea, în al ei decor feeric, Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric Şi-ţi scriu în grabă: „Nu mă-ntorc devreme!” Eu mai rămân să văd cum arde focul În răsăritul roşu ca un brâu, Să văd sclipirea pietrelor în râu Când mânjii dimineţii-şi încep jocul. Prin pântecul pădurii de culoare Cu fluturii speranţei să roiesc În jurul lumii clipa s-o-nnoiesc Şi să-mpletesc lumini crepusculare. Să zăbovesc la margine de lume Aşa cum am făcut de-atâtea ori. În cufere de dor să strâng comori Şi fiecăreia să-i dau un nume. Tu ţine-mi calde braţele-ţi deschise Şi-aşteaptă-mă, chiar noaptea de-i târzie! Pentru poemele ce le voi scrie O să mă-ntorc c-un teanc de manuscrise.


44

ŞarpeleŞarpeleŞarpeleŞarpele----dorinţădorinţădorinţădorinţă Să nu te temi, iubite, nu ai cum să mă pierzi! M-ascund doar printre sălcii cu plete lungi şi verzi Când zorii fură-n grabă prima rază de soare Să-şi mâne cu ea cerbii prin prunduri de izvoare. Să nu te temi, iubite, nu ai cum să mă pierzi! Plec să mă pot întoarce iar tu să mă dezmierzi La ceas când raza lunii, în margine de noapte, Se-mbrăţişează tandru cu luciul unei ape. Să nu te temi, iubite, nu ai cum să mă pierzi! Ci, mă ascund prin crânguri şi, chiar de nu mă vezi, Sunt şarpele-dorinţă cu sufletul flămând În foşnetul de frunze cu părul tău dansând. Ne vom privi în taină cu ochi diamantini Strivind sub paşi păcatul petalelor de crini; Şi rătăcind ca umbra de trup când s-a pierdut Ne-om regăsi, iubite, într-un prelung sărut.

DeDeDeDe----atâatâatâatâta visareta visareta visareta visare Sună a cristal fântâna în mine de-atâta visare, Tăcerea se sparge de-un zid cu trupul în semn de-ntrebare Şi-n timp ce un ochi de amurg mai soarbe din mine culoar, Iubirea mă toarce de parcă aş fi un caer de soare.


45

Un lut străin mă ţine prizonierăUn lut străin mă ţine prizonierăUn lut străin mă ţine prizonierăUn lut străin mă ţine prizonieră Un lut străin mă ţine prizonieră Şi mă zideşte-ntr-un castel de oase. Cu gust de cloroform şi de migdale Mă adânceşte-n somnuri mincinoase. Pe umerii albiţi de vechi orgolii Port lire adormite printre şoapte. Din haina veche-a rimelor necoapte Ţes trapele secrete peste noapte. Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă Şi mult prea obosită-mi este pana Când sufletului rătăcit în toamnă În trist cuvânt îi sângerează rana. Şi-n lutul ce mă ţine prizonieră Arar mai fulgeră câte-o idee Păstrând în ea, închisă ca-ntr-o carte, Iubirea pe-o petală de-orhidee.

SingurătateSingurătateSingurătateSingurătate----n doin doin doin doi

Ne risipim în roua dimineţii, în soare îmbrăcaţi stăm amândoi Şi, rezemaţi cu gândul de lumină, redefinim singurătatea-n doi. Iar lacrimile pure ca argintul sub pleoape le ascundem, deseori, Încât privirea noastră se preface în cei mai calzi şi mai statornici nori.


46

Şi duc poveri absurdeŞi duc poveri absurdeŞi duc poveri absurdeŞi duc poveri absurde Cu frânghii nevăzute pe trupu-înlănţui, Vândut, fără de vrere, timpului cămătar, Ascult, doar în surdină, un vals secătuit Când se trezeşte-n mine bătrânul flaşnetar. Copilăreşte stărui, dar totu-i în zadar Căci deziluzii aspre în mine-au dăltuit Un şarpe ce veghează al nopţilor hotar Cu-ameninţarea-i rece, de netăgăduit. Nelinişti fără margini mă calcă apăsat Şi-mi năruie în suflet altare făr’ de har Iar din trecutu-n care prea mult m-am afundat Umil, mă-ntorc spre mine din ce în ce mai rar. Se vestejeşte clipa-n căuşul palmei mele Fără-a putea să-i dărui vigoarea înapoi. Cules-am doar iluzii fără de preţ din stele Ducând poveri absurde pe umerii mei goi.

Poem de schiPoem de schiPoem de schiPoem de schimbmbmbmb O tufă cu iluzii, în gesturi trecătoare, Se scutură de vreme în trupu-mi obosit. La margine de noapte simt teamă, simt răcoare Şi-mi pare că tot cerul de ieri a-ncărunţit. Ascult încremenită a norilor tăcere Şi-ascund adânc în suflet un vis ce mi-a rămas Poem de schimb să-mi fie în clipa ce-mi va cere Să ard lumina vieţii în ultimul ei ceas.

47

Cristina GruescuCristina GruescuCristina GruescuCristina Gruescu ---- naiadanaiadanaiadanaiada ----

TimişoaraTimişoaraTimişoaraTimişoara

Dragostea vine cu orice ploaieDragostea vine cu orice ploaieDragostea vine cu orice ploaieDragostea vine cu orice ploaie

Atingerea visului tău mi-a înfiorat toate primăverile. Înfloririle mele nu s-au oprit după primul sărut. Cu o foame de zbor îmi petreceam orele la capătul cerului invocându-i raze pe care să le trimit spre lume redându-i zâmbetul şi încrederea că dragostea vine cu orice ploaie, cu orice nor, cu orice vânt şi rupe furtuni acolo unde nu e primită. Auzul vocii tale m-a izbit până în miezul dorinţei. Şi nu ştiu dacă te vreau să-mi vorbeşti sau să-mi taci. Dar ştiu că mă rup în mii de pietricele de marmură albă dacă nici nu-mi vorbeşti şi nici nu-mi taci... în toate aceste ore de când îmi odihnesc trupul în gândul tău.

CriCriCriCristina Gruescu stina Gruescu stina Gruescu stina Gruescu ---- naiadanaiadanaiadanaiada

48

Port urma taPort urma taPort urma taPort urma ta

Parcă ai adus mii de flori cu tine când ai păşit în viaţa mea. Doar aşa îmi explic zâmbetul care nu mă părăseşte de când ne-am întins mâna pentru prima oară. Încă port urma ta printre degete. Încă îţi aud vocea care mă invită la o plimbare prin ochii tăi. Ce noapte de îmbrăţişat! Mă doare că nu am mai multe braţe care să te cuprindă! Mă doare că nu am mai multe buze care să cadă sclave săruturilor tale! Sunt toată a ta! Completă prin toate bucăţile în care sunt ruptă. Culege-mă!

Ca o rouăCa o rouăCa o rouăCa o rouă

Ce proaspăt erai în dimineaţa asta! Ca o rouă care îmi umple palmele cu rugăciuni către zeităţile uitate. Nu mi-ai spus „bună dimineaţa!”. Erai prea ocupat să înveţi păsările să ciripească la geamul meu când nu eşti lângă mine. Mă făceam că nu-ţi ştiu jocul şi abia aşteptam să-ţi întorci privirea spre zâmbetul meu. Ca de fiecare dată, mi-ai ghicit gândurile şi te-ai întors cu soare să închid ochii de atâta lumină ca să-mi dai un sărut pe furiş, cald, blând, cu gust de apă din cer.


49

Poate nu erai fluturePoate nu erai fluturePoate nu erai fluturePoate nu erai fluture Ochii tăi sunt ca ghioceii. În ape mă scald, în ape uitate, în ape neatinse, unde nicio iubire n-a prins viaţă până la noi. Tu n-ai mai trecut prin grădina aceea de nuferi. Nu ţi-am mai auzit paşii călcând speranţele presărate acolo. Poate că nu erai fluture, poate că nu erai rouă, poate că nici nu existai până nu mi-ai auzit cântecul fără de care acum nu poţi visa la niciun zbor, la fel cum eu, sub zăpadă, nu pot cânta fără albul tău. De lipsa taDe lipsa taDe lipsa taDe lipsa ta Golul lăsat de aşteptările neîmplinite sângerează prea multe lacrimi. Nu mai e loc de mai mult. Nu mai e loc de atâta tristeţe, de atâta iubire care explodează în mine. Nu mai e loc de atâtea strigăte disperate ale sufletului meu mut pentru auzul tău. Nu mă auzi. Niciodată nu m-ai auzit. Mă dor braţele îngenuncheate de prea multe vise deşarte. De-o viaţă le uit deschise sperând, cerşind, rugând... Mă dor braţele pline de lipsa ta...


50

Forma mâinilor noastreForma mâinilor noastreForma mâinilor noastreForma mâinilor noastre Tu ştii ce formă au mâinile noastre împreună? Sau ce desene schiţează pe cer sărutul nostru? Coboară-mă de pe buzele tale şi aşterne-mi sufletul pe iarbă. Vreau să-i respir verdele cum te respir pe tine când facem dragoste. Tu ştii ce formă au atingerile noastre? Sau ce cântec inventează privirile când ochii noştri se strâng în braţe? Strânge-mă mai tare decât noaptea! Vreau să mă descompun în braţele tale şi-apoi să mă aduni ghem. Atât de mică mă simt pe lângă tine. Îmi eşti început şi viaţă, prezent şi clipă. Îmi eşti forma aceea ciudată pe care o au fluturii când stau faţă în faţă sărutându-şi culorile. Ca o gladiolăCa o gladiolăCa o gladiolăCa o gladiolă Ca o gladiolă mă înalţ portocalie spre soarele răsărit pe buzele tale. Rouă nu sunt. N-am fost niciodată atât de pură încât să te pot privi dimineaţa. Nici seara. Nici la amiază. Dacă mă gândesc bine, nu te pot privi nici în gând. Eşti mult prea sus pentru ochii mei. Dar mă agăţ de fiecare rază a ta să fiu vie până la următoarea ploaie.


51

Să fim!Să fim!Să fim!Să fim! Mă colorez de atâta viaţă ce vine din atingerile tale. Curg spre oaze diafane în care iatacurile împodobite cu roze mă aşteaptă primitoare doar să le ghicesc mirosul. Aşteptările tale mă duc spre cer din care cobor doar să-ţi ating mâna. Îmbrăţişează-mă, întreg să fim, îngeri să fim dincolo de noapte, dincolo de viaţă şi de toate stelele care poartă numele îndrăgostirii noastre. Opreşte-te o clipă doar şi dă-mi sărutul pe frunte. Fără el aş uita zborul...

CuloareaCuloareaCuloareaCuloarea nesfârşiriinesfârşiriinesfârşiriinesfârşirii Îmi imaginez cum din fiecare stea odată cu lumina se aprind şi dorurile tale. Simt în mine necuprinsul din care te-am sculptat ca pe o pasăre, să-mi fii culoarea nesfârşirii şi melodia dintre anotimpuri.


52

CulegeCulegeCulegeCulege----mă!mă!mă!mă! Culege-mă din glasul privighetorii să-ţi răsune vocea mea prin toate tainele gândului. Apoi, ca o apă cristalină să-ţi curg femeie în toate braţele cu care mă cuprinzi. Ce înalt e cerul tău! Acolo să-mi zbori toate visele pe care le-am avut în anotimpurile în care nu ştiai că exist. Fură primăvara din flori şi vara din fluturi, să-mi respiri pe buze curcubeul. Apoi culege-mă, culege-mă de pe aripile păsărilor care ne-au inventat cântecul. Mai rămâi puţinMai rămâi puţinMai rămâi puţinMai rămâi puţin Lasă-mă să-mi umplu poala rochiei cu toate florile uitate culese din grădina acestei primăveri care ne-a născut. Ascultă vântul şi mai rămâi puţin. Îţi voi împleti ghirlande în timp ce lira mea adoarme la capăt de noapte pe braţul tău.


53

Sărut depus pe palmăSărut depus pe palmăSărut depus pe palmăSărut depus pe palmă Mângâierile dintâi au ceva divin. Sunt ca şi cântecul mierlei de la miazăzi. Ca o liană m-am mulat pe pieptul tău să sorb răcoarea dragostei neobosite de atâtea vinuri de vise. Cu tine ştiu că n-am să mai mor niciodată. Sunt prea tânără în îmbrăţişarea noastră. Lasă-ţi ochii peste fiorul meu să culeg din ei soare cu care să te sărut pe palmă ca un joc feeric de-a nu-mă-uita închizând acolo toate dorinţele, promiţând totodată ca la fiecare apus să-mi ating obrazul cu palma ta...


54

OfelieOfelieOfelieOfelie Poate doar visul îţi mai numără paşii când toate ale mele au murit odată cu încercarea ta de a mă neiubi. Degeaba ştiu că eşti la doar o privire de mine, n-am cum să mă întorc. Perlele din ochii tăi m-ar face să trăiesc din nou, iar mie mi-e bine în această moarte, în această atâta viaţă de când mi-au murit toate de neiubirea ta. Nu mă mai prevesti copacilor! Nu mă mai aminti fluturilor! N-am să mă întorc! Mi-e prea bine în acest haos în care m-au aruncat degetele tale plânse de neputinţa de a mă atinge. Lasă-mă să înfloresc din toate urmele ucise ale primăverii, ofelie să fiu la fiecare răsărit.


55

A taA taA taA ta Bătăile inimii mele fac să tremure veşmintele pe care le port. Ridică-mi vălul de emoţii şi oferă libertate braţelor tale să mă îmbrăţişeze. Dacă ţi-ai lăsa sufletul în mâinile mele l-aş săruta cu flori de iasomie. Tinereţea mea îşi cunoaşte deplinătatea prin nemărginirea sufletului tău. Casa mea este în tine. Trupul meu devine trupul tău. Aştept ceasul în care pielea îmi va fremăta toată sub mângâierile tale. Întreaga-mi fiinţă se colorează cu o bucurie fără margini la vederea zâmbetului tău izvorât din dăruirea mea. Stelele se aprind una câte una. Trupul meu devine preţios sub mângâierile tale. Port în mine săruturile tale, te port în mine tot, ca o cunună de acantă slăvită fiind prin iubirea ta.


56

Din mine cresc arboriDin mine cresc arboriDin mine cresc arboriDin mine cresc arbori Din mine par să crească arbori ale căror frunze înecate în lumină se îmbină cu suspinele iubirii şi devin una cu universul care mi te-a dăruit. Mi-am pierdut pentru totdeauna cântecele când tu le-ai auzit chemându-te. Anotimpurile par să numere florile de henna rămase în urma nopţii noastre de dragoste. Lumina zilei se stinge. Cântecele adorm. Arborii de bambus de pe malul râului păreau să povestească despre trecuturi în care luceafărul de seară lumina parcă depărtările doar ca să te simt mai aproape, mai al meu, pentru că în tine îmi uit toate tristeţile, în tine îmi e din nou bine, ca unui călător care ajunge la destinaţie. Universul meu semăna cu azuriul ploios. Dar ai apărut tu, iubitul meu, şi trandafirii grădinilor au început să se desfacă.

57

Amelia MagoriAmelia MagoriAmelia MagoriAmelia Magori

ConstanţaConstanţaConstanţaConstanţa

Aş prindeAş prindeAş prindeAş prinde----n tine rădăcină n tine rădăcină n tine rădăcină n tine rădăcină Cânta pe-o ramură, o lacrimă... Cânta iubirea noastră Străini între distanţe... Privirea ta îmi lumina în nopţile târzii, să te iubesc în vis cum aş putea când clipele se scurg şi pier... Aş prinde-n tine rădăcină, să astup a sufletului crater! Când ochii îi închid, visez la tine-n gând, Iubitul meu cu pletele în vânt Te voi pastra în visuri fară vină... Aş prinde-n tine radăcină !


58

Flacără arzătoareFlacără arzătoareFlacără arzătoareFlacără arzătoare Lumina razelor de soare ne-nvăluie ca aurul topit încet şi cu blândeţe, în braţe tu mă ţii, precum o mamă puiul la sânu-i ca să sugă. Cu pieptul gol mă-nvalui, te-apleci usor cu buzele-ţi fierbinţi pe gâtul meu le simt arzînd cuminţi. Convulsiv tresar, emoţie suavă eterică apropiere, plăcut tulburătoare şi licăr de dorinţă-n ochi, pe tine te iubesc cu fiecare grăunte de feminitate, de tine am nevoie, în fiecare ceas al vieţii mele. Părul mi-e desfăcut pe corpul tău pictat, în roşu auriu al apusului de soare, mă simt dorită, flacără arzătoare! Tumultul s-a abătut asupra noastră, întotdeauna valuri de disperare ne cuprind dar, de fiecare dată mai unic ne contopim încrustaţi unul în celălalt dominaţia simţurilor ne trimite o ploaie de lumină scăldându-ne în Iubire.


59

Un vis fară trupUn vis fară trupUn vis fară trupUn vis fară trup am sorbit cu tine dialogul tăcut al ochilor noştri eram EU erai TU două râuri ce curg spre acelaş destin TU crin al văilor Eu stea de înserare grăunţe de lumină peste trupuri goale iubire tainică în timp suflare duioasă şi moale.

O lacrimă O lacrimă O lacrimă O lacrimă se împletea în versse împletea în versse împletea în versse împletea în vers O lacrimă îşi cântă amarul în noaptea pustie, furată i-a fost dragostea de o “clipă”, pe vecie… Dansa uneori mângâiată de stele, iubirea trona alături de ele. Acum cerul e negru de nori încărcat iubirea-i pierdută e ultimul vals şi lacrima… tăcută a rămas!


60

ÎnvăluieÎnvăluieÎnvăluieÎnvăluie----mă... iubiremă... iubiremă... iubiremă... iubire Pândesc noaptea cum trece luna cum asfinţeşte încetul... cu-ncetul... povestea reală în carte se-arată din mine-am lăsat o fărâmă de vis adânc suspin pe foaia curată, extazul iubirii neliniştit a rămas învăluieşte-mă-n iubire cum apa învăluie trupul ce se scaldă-n mare când ţărmul e învelit în spumă şi se cunună cu valul în unde de lumină...

Buchetul vieţii Buchetul vieţii Buchetul vieţii Buchetul vieţii Apusul de soare ne-a plămădit, Cu-albastrul sedus, fericirea... Şi roze-n buchet mi-ai dăruit, Cu inima mi-ai ascultat iubirea. Sărutul tău gingaş, mi-a alinat Sufletul însetat, al iubirii dorite, Cărări de lumină-ai săpat, Spre inima mea, tu iubite!!! Parfumul tău, îmi pătrunde prin pori Savoarea zemoasă-a tandreţii, Mă inunzi cu-a ta prospeţime fiori... Iubire cuvântul duios al blândeţii.


61

AscundeAscundeAscundeAscunde----mă mă mă mă

La capăt de vis iau urma sărutului păstrat în taină, când visul dorului lin se răsfrânge, iar norii lacrima mi-o stinge… în tainic suspin… ascunde-mă în inima ta înmugurită de fiori acoperă-mi sufletul cu dantelata iubire şi sidefate flori de crin !

Voi fi!Voi fi!Voi fi!Voi fi!

Buzele timpului sărută cu chitesenţă divină un nor fraged luminos de lacrimi. Azur şi soare, hulubul sfios trece în zbor, lăsând un sfielnic sărut. Fereastra sufletului eliberează dorul înseninat în oceanul iubirii. Cu puterea speranţei şi a împlinirii eu val voi fi tu malul meu mă contopesc cu tine în iubire.


62

Preludiu...Preludiu...Preludiu...Preludiu... Razele iubirii, muguri buze fragile, ude de dorinţă sărutări fierbinţi vom bea, iubire... Umbre dulci profunde, din a lunii strălucire cad pe sânii-mi goi şi străbat perdeaua albastră a nopţii târzii. Răsuflarea-ţi tandră, adânc mă pătrunde şi minunată e noaptea inundată de soare, cu degetele-ţi line tu corpul meu îl mângâi lăuntric lacrimi de azur iubire… licoare îmbătătoare. visări de nemurire pe loc transformi iubite steluţele-n IUBIRE.

Am ancorat o lacrimă de frunzăAm ancorat o lacrimă de frunzăAm ancorat o lacrimă de frunzăAm ancorat o lacrimă de frunză Am ancorat în palme clipele, aripa lacrimii picta fiori precum sărutul amăgirii vesele pe frunzele inocenţei de ieri. Foşneşte nostalgia în priviri ţâşneşte-n şipuri de cristale puhoiul striat de nepăsări... doar lacrimi de frunze siderale.


63

Ascund aripi de viseAscund aripi de viseAscund aripi de viseAscund aripi de vise Ochii singurătăţii lasă deoparte potecile ce ascund aripi de vise. Doar pasul clipei tremură sub cer. Gânduri sucite străpung, topite nopţi rătăcite şi aleargă şoptit pe cărarea frunţii, în picuri de rouă. Clepsidre de speranţă... Clipele străbat sufletul pierdut şi geme lacrima, tulburând visul nopţii. Aripi de vise ascund iar gândul... pleacă spre el în foi de petale scrise nemuritor fior... Lacrimi de iubire curg tainic doar în lăuntrul inimii Sfioasa perlă Iubirea ţese pânza de vise a vieţii speranţă- flacără eternă...


64

Inimă uită !Inimă uită !Inimă uită !Inimă uită ! O lumină surdă se zbate în noapte. Visez în tăcere, tristeţea mă cuprinde, aş vrea să-ascult... dar nu-nţeleg tăcerea. De ce nu te-apropii şopteşte-mi iubirea, iubeşte-mă-n şoaptă, cu aroma ei otrăveşte-mă, suspină amarul inimii uitate. Ofrandă aduc iubirii mele cu flori de primavară în cunună şi raze de soare printre ele să-mi lumineze sufletul genună.


65

Doar dragoste...Doar dragoste...Doar dragoste...Doar dragoste... Lumina gândului, rodeşte în ţărâna-nmiresmată a pământului, neîntinată. Printre grăunţele, unei şoapte şi tăcerea unei clipe, eu îţi sunt lacrima ce-ţi udă rădăcina, hrănindu-te... Tu arbore al dorului, ce zămisleşti iubirea. Eu...doar roua, tu eşti lumina-n zori de zi, mă sorbi cu ale tale buze, flori, petale, frunze... Înăbuşiţi de patimă, plăcere doar dragoste vom bea, iubire nemuritoare...


66

Acorduri târziiAcorduri târziiAcorduri târziiAcorduri târzii

Prin pletele nopţii s-a furişat o clipă de tăcere şi nu ştiu că e abis, delir, sau e pustiu. Au evadat din labirint priviri paralizate ce se prefac în lacrimi de jăratic şi zâmbete ce ard timid, acorduri târzii printre ruine, cărări de amintiri...

Mister...Mister...Mister...Mister...

Păşeşte gândul meu spre tine, privirea-ţi verde mă alintă, mă-nvălui cu tandreţea ta şi lacrima, ce uită să ude obrazul cald de catifea se-ascunde de privirea mea, iubirea lăcrimează stropi de lumină şi naşte-n suflete misterul dragostei, tacit ucide timpul lacrimilor din umbra indiferenţei.

67

LuiLuiLuiLuissssa a a a P. P. P. P. NeruţNeruţNeruţNeruţ

Baia MareBaia MareBaia MareBaia Mare

Alături de tine mai număr o varăAlături de tine mai număr o varăAlături de tine mai număr o varăAlături de tine mai număr o vară

Alături de tine mai număr o vară! Spre vreme-argintată, prin vers şi-amintiri Mă-ntorc azi nostalgic .... revăd cum respiri Acelaşi Apus ce scaldă o gară.

În carnea-aşteptării, cu ultima-i febră, Se-aşează bătaia în inimi de foc; Grăbim paşi isterici, făcându-ne loc Cu primul impuls ce ţipă-n vertebră;

Fiorii curgeau prin tâmple-obosite Iar buze-aşteptate prea mult, îi sorbeau; În mrejele serii, noi clipe ardeau... Şi nu ne păsa de nimica, iubite!

Doar lacrimi curgeau sub arcuri de gene, Cuvinte nespuse, prin tremur, grăiau... Pe rând le citeam, şi-n noi renăşteau Rotunde dorinţi cu vise-liene.

Alături de tine mai număr o vară... Învins-am distanţe şi ani de-aşteptare! Priveşte Apusul ce-n zare tresare Când iarăşi o vară, în noi, se strecoară....

, LuiLuiLuiLuissssa a a a P. P. P. P. NeNeNeNerutrutrutrut

68

Ad multos annos!Ad multos annos!Ad multos annos!Ad multos annos! Când îngerul de vremuri o floare-ţi mai desface Pe-obrazul de mătase, în clipe împlinite, Să ducă mai departe un imn ce astăzi tace, Când fruntea ţi-o-ncunună cu slove moştenite, Adulmecându-ţi tainic coroanele de foc, Iti recompun speranţa cărărilor străine, Căci vremea care vine adăposteşte-un loc Acelui ce a fost şi-a renăscut prin tine. Vin fluturii bezmetici, se-apleacă-n vechi tipare Şi scot orânduirea firescului promis, Coboară-un zvon sfielnic. Auzi? E vechiul vis Crescând în tine, molcom, ca-n ramură ninsoare, Din aerul albastru. Şi calea ţi-a deschis. Păşirea tremurată, dar plină, ţi-o porneşte Spre tot ce-a fi de-acuma şi-acum se adânceşte – Rămâi etern prin file, iar eu… într-un cuprins.

AmprentăAmprentăAmprentăAmprentă

Nu ştiu nici azi de ce cuvântul tău m-apropie mai mult de romanţa pământului ud Nu ştiu nici când braţele tale m-au arătat Luminii Ştiu doar că nu mi-a fost de-ajuns să mă pot defini prin atâtea frunze galbene până nu m-ai înălţat pe umerii tăi să văd că şi îngerii palizi strălucesc apoi odihnindu-mi insomnia în palmele tale să învăţ cum se frământă icoane mărunte din lut De-abia atunci ploi dezlegate în suflet umpleau golul măsurat de timp Încet încet din gândurile stinse creşteau punţi.


69

ContopireContopireContopireContopire E noaptea fulgilor de nea… Tăcerea-mprăştie mister, Doar aburii blânzi din cafea Colindă timpul auster În rondul defilării văd Figuri ce-adulmecă gândiri, Rotirea-n care mă-ntrevăd Izbeşte ochiu-n definiri Ecoul pare o priceasnă Ce-nhamă sufletul spre cer, Zborul orbeşte dorul – caznă - Ce-a fost mai ieri...azi, toate pier! E noaptea fulgilor de nea... Erup dorinţele şuvoi, Doar noi şi Spheeris la o cafea Şi ninge blând cu-n basm în doi. Îmi scutură visul de umbreÎmi scutură visul de umbreÎmi scutură visul de umbreÎmi scutură visul de umbre Adorm prin ruine de gânduri. Prin ronduri de aer pluteşti Spre mine – nălucă din sânge –, c-un foşnet venit din poveşti; Din ochii tăi, zbucium de noapte, îmi creşte-n privire fior, E ziua prea rece în tine, în mine e-o noapte de dor. C-un gest tremurând te apropii, lăsîndu-mi un vers ce îl ştiu: E-acel ce mereu mă adună când iar rătăcesc prin pustiu; Cu-atingeri sfioase, poema coboară un şal de culori Şi-mi scutură visul de umbre lăsându-mi doar ochi de ninsori. O tâmplă pe alta atinge, iar gândul ce-l ştii mi-l cuprinzi, E-acelaşi ce-ngână trăirea când visul în mine-l întinzi.


70

Gândind la tine, scriuGândind la tine, scriuGândind la tine, scriuGândind la tine, scriu Cu mâna-n tâmplă-mi sprijin capul Pe masa neagră a tăcerii, Secundele îmi par ca veacuri Si simt durerea- `nsingurării

Aprind o candelă de vise Pe fruntea ce mi-o odihnesc, Un rid pe faţă-şi lasă semnul Şi-mi râde straniu să-l găsesc Privirea-ncet mi se apleacă Pe coala albă ce ţi-am scris, Un plâns uşor iar mă îmbracă C-un dor ce-mi vine pe furiş

Doar pana-n mână-şi leagă scrisul Noiam de gânduri se deschid, Arcusul minţii-şi cânt-alesul În noaptea rece mi-este ghid

Plăpândul vânt adie-n gene Tresar uşor la masa mea... Cuvinte-mi sunt bacoviene E doru-mi crud... şi noaptea-i grea

Iubirea ce mi-o dai, mi-e dulce În suflet cuib ea şi-a făcut, Dar dorul nu vrea să se culce Căci din iubire ni-i născut !

Aş vrea să dorm, să fug cu tine În visul dalb ce mi-ai lăsat... Dar zorii vin... şi-ntre cortine Dispare Luna-n ritm valsat !


71

În mine nu e toamnăÎn mine nu e toamnăÎn mine nu e toamnăÎn mine nu e toamnă Cu foşnetul de-aramă iar toamna se strecoară... Mai numărăm un an prin frunzele căzute; Copacii dezveliţi ce-aleile-nconjoară Îngână vechi trăiri spre cuiburile mute; Prin gânduri ghemuită, aud cum ploaia-n ram C-o tainică mânie îmbată vântul rece, M-aşez cu o cafea, sorbind-o lângă geam... O muzică-n surdină cu picurii se-ntrece; Privesc în mine iară... şi-n mine te aprinzi! Zâmbesc chiar de e toamna cu ochii abătuţi, Şi cum să nu zâmbesc când simt că mă cuprinzi Cu braţele-amândouă, şi-apoi cald mă săruţi... Şevalet de toamnăŞevalet de toamnăŞevalet de toamnăŞevalet de toamnă

Castanii , fără nerv, târziu veghează , Cu braţele golite şi-aplecate , La rătăcirea frunzelor uscate Ce pe alei, uşor, uşor, se-aşază. Sub paşii foşnitori, cântări uitate Răsfiră amintirea ce oftează Prin versul glăsuit ce însetează… Şi-n ochii tăi mă pierd uitând de toate Când dorul mâinii tale mă atinge. In jur se lasă noaptea sub tăcere, În urma noastră, freamătul se stinge, Lăsând doar ferecatele mistere Pe gurile ce-amoru’ le învinge Uşor, uşor, ca frunzele-n cădere.


72

Lăsând în urmă storul şiLăsând în urmă storul şiLăsând în urmă storul şiLăsând în urmă storul şi----o noapte înainteo noapte înainteo noapte înainteo noapte înainte Când foaia-i răstignită de alba agonie, Pătrunde-n necuvinte un murmur şi învaţă Tăcerea-n două note: un zbucium de hârtie, Şi-o simfonie-a firii. Şi slova se înalţă. Dar tot n-o pot întoarce. În tuş ea nu respiră; Ea-şi umple zborul simplu cu golul ei cuminte. Aşa şi noi ne umplem – c-o margine de liră, Lăsând în urmă storul şi-o noapte înainte. În mine-adun crâmpeie; revin, apoi se duc Spre chinul călimării ce încă e momeală Acelei slove mute. Mai ard, iar tu, năuc, Mi-afunzi răvaşu-n mână, şi-adormi la mine-n poală.

Privirea ta coboarăPrivirea ta coboarăPrivirea ta coboarăPrivirea ta coboară Privirea ta coboară ca fluturii-n amiază, Sărutul furişează, ca vântul sub ninsoare, Culcuş în ,,două ceruri ", şi-alintul se aşază Când îţi respir surâsul cu-aromă de cicoare. Culegi de pe obrazu-mi bujorul ofilit Cu mângâieri de arfă; se-mbracă forma-mi goală De licurici bezmetici ce-au suflu' aurit, Şi-mi înfloreşte visul sub palma ta domoală. Un freamăt se aprinde şi altul se topeşte De umeda-ţi privire ce ochii mi-i îmbată, Privindu-te-n neştire, doar trupu-mi se chirceşte, Şi-n braţe-ţi sunt pitică în clipa-ngenuncheată.


73

Şi azi miŞi azi miŞi azi miŞi azi mi----aduc aminte... era toamnăaduc aminte... era toamnăaduc aminte... era toamnăaduc aminte... era toamnă Şi azi mi-aduc aminte... Era toamnă. Tu m-aşteptai cu-atâta-nfiorare... Aud şi buzele ucigătoare Când mi-au şoptit: ,,te-am aşteptat mult, Doamnă!,, Aripi de fluturi, clipe-ameţitoare În piept băteau. Dar cine le condamnă? Nu oare a lor zbatere înseamnă Că-n noi striga iubirea cu ardoare? Mi-am îndreptat fiinţa către tine; În braţe-atât de tandru mi-ai cuprins-o Încât şi timpul a uitat de sine! Şi astăzi vin pe-acelaşi drum, iubite, Cu paşi grăbiţi. Visarea-am reaprins-o... Vom contopi iubirile-nfrunzite! NocturnăNocturnăNocturnăNocturnă În pânza tremurândă a lacului sihastru Se oglindeşte luna cu ochii-diamant; Ferigile-ameţite de aerul albastru, Tot răspândesc miresme, cu-n foşnet delirant; Poteci însingurate doinesc pădurea verde- Ce vise 'nalţă-n bezna pe-un lujer prins de stele; Ţi-aud păşirea-nceată, desculţă... tot se pierde - Spre cetine-obosite, prin move imortele; Linţoliu de-aer mistic de umeri mă cuprinde... Mă-nalţă ca pe-o zeie spre-altare cu răşină, Văd paşii rătăciţi pe creste tremurânde, Dar nu vei şti nicicând c-o umbră ţi se-nchină!


74

rererere----întoarceri întoarceri întoarceri întoarceri am închis sub pleoape noaptea în care m-ai renăscut pe un pat de lavandă zvonuri albastre izbeau maluri surpate degete vineţii trasau linii de foc lăsând în tăcere un gând să urce şi urca urca... atingand in doi piscurile ninse atunci mă-nchideai în tine în tine... sub tălpi adunam cenuşa de stele - drumul de întoarcere când zorii plânşi ne risipeau miroseai atunci a lavandă miros a tine si-acum... a tine a tine... mementomementomementomemento fluturi îngenunchiaţi, perdele uitate, lumina ascunsă sub degetele încleştate pe o frunte ghicită mereu toate s-au oprit în albastrul mai obosit decât o zi de ieri valize de ceaţă cărau gările de piatră.


75

În urmă gaÎn urmă gaÎn urmă gaÎn urmă garararara Paşi mărunţiţi crestează siluete Prin stropi cuprinşi de tremur şi delir, Ce vânt păienjenit, ce piruete Rotesc pe umeri flori de mohair. Căzuţi în gol, împăturim un gând În zaţ şi scrum, în gri şi zvon şi ploi, Ce greu atârnă noaptea… În curând Acelaşi drum – în faţă şi ‘napoi. Priviri şi ceaţă, pânză-n nemişcare, Un şuier ars şi ochii te pierduse. Mai pot s-aduc de-acum tot ce se duse Pe un peron lipsit de felinare? În noaptea cea mai lungăÎn noaptea cea mai lungăÎn noaptea cea mai lungăÎn noaptea cea mai lungă În noaptea cea mai lungă bat clopote de-aramă, Ca vântul jucăuş s-adune în poiană Sfiosul glas de cetini şi-un clinchet blând de stele; Poteci înzăpezite ne vor chema spre ele… Dar noi, la gura sobei, poveşti vom depăna, În timp ce la ferestre vor creşte flori de nea; Sub bradu- ‘mpodobit vor răsuna colinde Când zorii zgribuliţi în braţe ne vor prinde… Sub ochii lor miraţi, continua-vom jocul Sărutului ştrengar ce nu-şi găseşte locul;

Să nu te-ntrebi de ce mi-s vorbele puţine! În noaptea cea mai lungă... te vei citi în mine.


76

Când orologii bat în aerCând orologii bat în aerCând orologii bat în aerCând orologii bat în aerul din noapteul din noapteul din noapteul din noapte Coboară bezna bolţii din umeri grei de nouri, Aduce vocea sorţii, vibrând grave ecouri; Pe frunţile de stele se-alintă tainic clipa Când îngeri vor să spele apuse vremi, cu-aripa;

Sălbaticele turme de gânduri şi de vise Cu umbrele din urme privirile-mi orbise; O clipă lăcrimândă cu murmur fără ape Gândirea mi-o inundă de parc-ar vrea să sape... Ce oare-aduce merit când meritul nu-i luptă? De ce un gest pierit e dulce-n clipa ruptă? De ce gura se-apleacă în aprigă beţie Spre marea înecată în clipe de magie?!

Se `nalţă frământarea spre coardele de lună Ce-adună lăcrimarea, în zori uşor s-apună; Un semn atât de-aproape schimbă simţirea toată… În tremurul nocturn stă clipa mângâiată -

De-un cântec în surdină, legănător de dulce, Ce-ndeamnă fără vină visarea să se culce; Din suflet se desprinde cărarea înspre tine Şi iarăşi doru-aprinse o boltă de suspine...

Plec capul spre-a ta poză ce-i stană pe o masă Alături de o roză - de mâna ta culeasă. Aş vrea dintr-o suflare o clipă-a prinde viaţă Angelică-ncântare, ce-n noapte-aduci speranţă!

Se plimbă bezna bolţii prin ochii gri de nouri, Adoarme vocea sorţii. Se sting pe rând, ecouri… Un cântec în surdină ...legănător de dulce, Îndeamnă fără vină visarea să se culce.

77

SandaSandaSandaSanda NicucieNicucieNicucieNicucie

BucureştiBucureştiBucureştiBucureşti

Vrăjitor pe viaţăVrăjitor pe viaţăVrăjitor pe viaţăVrăjitor pe viaţă

Eu sunt un vrăjitor pe viaţă;

Tu eşti o damă care pică

De somn în orice dimineaţă.

Iubirea noastră-i va să zică

Precum e verdele-n urzică;

Precum un ceai de izmă creaţă

Sau o cafea expreso, mică.

Eu sunt un don juan, un crai

De modă veche şi stilat.

Tu eşti o mândră cum n-am mai

Văzut, plăcut ori mângâiat.

Iubirea noastră-i, plagiat

Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!)

Un Tolstoi prea extaziat.

Tu eşti o damă ce abdică

Cu greu războaielor în ceaţă;

Fragilă ca o bibilică.

Eu sunt un trubadur, dulceaţă!

Cu dor nespus de Copşa Mică

Sau Copşa Mare, fie...Cică

Sunt vrăjitor. Iar tu … pe viaţă?

SandaSandaSandaSanda NicucNicucNicucNicucieieieie

78

Cântec pentru toamna dintre noiCântec pentru toamna dintre noiCântec pentru toamna dintre noiCântec pentru toamna dintre noi

Iubire, mi-e toamnă senină

şi frunză şi floare şi cânt.

pe buze încet îţi descânt

sărutul, o şoaptă, şi-o vină.

Adie-n iubire

cuvânt;

o clipă adie

şi ea.

Tu spune-i azi toamnei să stea

pe cer şi pe ape-covor;

cu noi visători la cafea.

Noiembrie, ultimul zbor

de rouă

spre inima ta.

Cocorii îmi pleacă. I-aud!

şi vin înspre tine cocori.

îţi cântă de toamnă, în gând

chitara din frunze şi flori.

E ploaie, iubire

din Sud.

Sărută-mi privirea, uşor.

mi-e toamnă senină;

şi ţie

ţi-s frunză şi vis şi beţie

când spun, iar şi iar 'mi-este dor'.

Mi-e toamna-iubire târzie.

Tu azi te-ai născut

şi eu mor.


79

Cântec pentru neuitareCântec pentru neuitareCântec pentru neuitareCântec pentru neuitare

O veste-ţi mai dau dinspre mine -

E toamnă şi plouă mocnit.

Nu plânge iubire, mi-e bine;

Un pic, doar un pic am murit.

Iluzii nu am, nu te teme!

Tristeţi poate-atunci când îţi scriu.

N-a fost pentru noi, prea devreme

Un pic, doar un pic, prea târziu.

Tăceri îmi trimiţi să mă-aline.

Primeşte-n colete...tăceri.

O vină te-apasă pe tine;

M-apasă pe umeri poveri.

Nu-mi spune să uit

Să te uit nu îmi cere

Nu-mi duce amintirea departe

Această impusă tăcere

Azi doare mai mult ca o moarte

Mi-e dor, doar atât, să mă doară

De dor, amintirea-n zadar!

Sărut, ochii tăi, prima oară

Apoi, despărţirea şi iar...

Nu plânge iubire, mi-e bine;

E toamnă şi plouă mocnit.

O veste-ţi mai dau dinspre mine-

Un pic, doar un pic am murit.


80

ÎÎÎÎnvaţănvaţănvaţănvaţă----mă să potmă să potmă să potmă să pot Nu îti cer nimic

viaţa-i loz în plic

tras mereu ca necâştigător

spune-mi fără mine

spune că ţi-e bine

nu contează cât îmi e de dor

doar atâta tot

învaţă-mă să pot

să trăiesc de-acuma fără tine

La ceasul depărtărilor târzii

când îngerii ne-au prevestit dezastre

ochii mei s-au îmbrăcat în gri

să jelească toamna despărţirii noastre

Ce ţi-am fost ce-ai fost

nu mai are nume

am şters şi adresa unde ne-am aflat

ne-au rămas atâtea amintiri comune

şi o despărţire greu de îndurat

Nu am ce să-ţi iert nu ai ce-mi ierta

ne-am iubit prea mult şi prea târziu

viaţa mea de-acum

de-acum viaţa ta

risipire-n toamnă

Când îţi scriu

ochii mei s-au îmbrăcat în gri

să jelească toamna despărţirii noastre

nu-ţi mai sunt iubire

tu n-ai să-mi mai fii

îngerii ne-au prevestit dezastre


81

Dor de noiDor de noiDor de noiDor de noi

îmi amintesc un pat vernil

şi-o pernă,

parcă…

din profil

îţi desenam

cu un sărut

pe buze-ncet,

încet

pe gât,

o lună-ntreagă de April.

în pielea-arzândă de dorinţi,

ce o brăzdam adânc,

în dinţi

mă ascundeam cu dor,

cu tot

te traversam

febril,

înot.

tu scuturai din corcoduş

petale albe,

ca de pluş…

să le presari înfrigurat

pe mine,

în vernilul

pat.

eram şi unici şi nebuni

mâncam,

eu-frişcă

tu-căpşuni...

şi ne sorbeam din buze moi,

şampania cu gust

de ploi..


82

DeDeDeDe----atâta toamnăatâta toamnăatâta toamnăatâta toamnă

Iu al meu,

e toamnă, dară -

de s-au gălbejit dovlecii.

stau ciorchinii-n vii povară,

noaptea-i cântă liliecii.

miejii nucilor se coc

şi pocnesc din coji

pe rând,

Eu n-am stare şi n-am loc-

doar acelaşi vis

şi acelaşi gând,

în care

colţ din buză-ncet îţi gust.

gura ta, de-acuma are

gustul toamnei,

iz de must.

Iu al meu,

e toamnă, dară!

Te iubesc şi te-am iubit!

stau ciorchinii-n vii povară

îmi respiră-a fân cosit

şi-mi adie a răcoare

...şi miresme-n ceruri suie.

pielea ta-i de vină,

oare,

de în fiecare seară-

îmi miroase a gutuie?


83

DeDeDeDe----atâta varăatâta varăatâta varăatâta vară

iu al meu,

de-atâta vară

au ieşit din ouă

puii.

stau cireşele povară

şi s-au pus pe rod gutuii;

iar, caisele pe rând,

se răsfaţă printre frunze.

eu, la gura ta,

cu jind

sorb o vişină pe buze.

la fereastra dinspre tine

gândul mi-l ascult

şi

cântă

şi atât îmi e de bine!

şi atâta mă framântă!

că m-aş căţăra-n livezi

până-n vârful cerului-

doar să văd: iubire, verzi

îţi sunt ochii

ori căprui?

ca să-ţi spună "te iubesc"

macii au ieşit din floare

luna-i tot descântă-n

seară

şi-i întreabă de-i firesc

până când şi ea,

minciuna,

s-aibe chip de fată mare.

iu al meu,

de-atâta vară.


84

Calendar pe de rost...Calendar pe de rost...Calendar pe de rost...Calendar pe de rost...

sub visări de lampadar

dar îmi eşti

şi ţîi sunt

dar

te sărut…şi încă iar

trec ninsori prin calendar

Ca o amintire cu cireşe-amare

simt în mine gustul de-a te fi avut.

Mi-este dor de tine înspre disperare

dor de întâmplare, la un timp trecut.

Te-or ajunge poate undeva, cândva

cu nescrise rânduri, tristele-mi scrisori;

Când din rău de toate vei abandona

să mă porţi în suflet, seara, uneori.

Este-un rost, desigur… e un rost în toate

scris în cartea vieţii, undeva în Sud.

Azi mă-nchid în mine, hai singurătate

trage iar oblonul, vreau să te aud!


85

E vreme de ploaieE vreme de ploaieE vreme de ploaieE vreme de ploaie

Iubire, e vreme de ploaie-

n-am chef nici să vii, nici să vin;

de-ar curge pe mine şiroaie,

ţi-aş spune că plouă puţin

cu frunze

şi-adie un pic.

dar griji să nu-ţi faci

mi-este bine !

mi-e dor şi nu-mi e...

cum să-ţi zic?

mi-e toamnă, de-acuma

în fine...

de-ar curge pe mine şiroaie,

ţi-aş spune că plouă puţin.

iubire, e vreme de ploaie;

n-am chef nici să vii, nici să vin.


86

Atenţie, cad flori!Atenţie, cad flori!Atenţie, cad flori!Atenţie, cad flori!

cad flori de tei

ca un păcat

prin geamul verii care plânge

de dorul tău

ce-nsingurat

de dorul meu nu ţi se frânge

cad flori de tei

şi ape reci

prin ploaia verii se strecoară

că de-ai venit

doar ca să pleci

pe dorul meu ploua-va iară

cad flori de tei

din când în când

pe urmele cu vârfu’-n stradă

şi-mi este teamă

că-n curând

nu va avea ce să mai cadă.

87

Elena PăduraruElena PăduraruElena PăduraruElena Păduraru ---- Isoscel Isoscel Isoscel Isoscel ----

AdjudAdjudAdjudAdjud

Din poezia nopţiiDin poezia nopţiiDin poezia nopţiiDin poezia nopţii Din poezia nopţii şoapte alintate urcă iubirea spiralând-o cu veşnicia pură. Mireasma dintr-o purpură roză cuprinde gândirea ademenind-o spre tainice vise. Triluri de cântători se-nălţă în risipit de zori cernând picuri din azur pe-al iubirii aşternut. Iubirea e-n lume răsfirată, aşteaptădoar clipa transformării în floare nestemată.

Elena PElena PElena PElena Pããããduraruduraruduraruduraru ---- IsoscelIsoscelIsoscelIsoscel

88

Rugă către vântRugă către vântRugă către vântRugă către vânt Culeg lieduri, frânturi scurse printre genele timpului, le-aştern în toamnă pe-o frunză-ngălbenită, apoi, caut vântul, îl alint cu şoapte de: “mi-e dor”, pe unda lui las frunza să lunece uşor… Frunza-mi ruginie pictată cu frânturi din ale timpurilor pliuri, să poarte-n taină un tăcut suspin, către lucirea apei pe care o priveai cândva, visând sublimele poveşti. Să caute el, vântul, un crâmpei de poveste, să-l ia cu multă gingăşie să-l poarte pe raze de luceferi, apoi să-l aşeze tandru pe un colţ de stea unde este casa mea. Să păşească alături de mine, să nu uit liedurile poemului cu tine…


89

Din urma pDin urma pDin urma pDin urma paşilor...aşilor...aşilor...aşilor... Din urma paşilor tăi se scurge iubire, prin surâsu-i emanând roză culoare... Nesăbuinţa şi curiozitatea mă-ndeamnă să inspir parfumul ei. Otrava ei dulce cuprinde suflet şi lut... Lutul greoi nu mai poate pleca, dar sufletul zboară printre stele, se joacă cu ele, le-mbracă-n culoare, pictează ochii, buze fierbinţi... O mantie suflată cu stele acoperă umerii iubirii, apoi plutesc împreună prin universul mentalului şi-l poluează cu parfum de roză culoare...


90

Cântare printre fulgiCântare printre fulgiCântare printre fulgiCântare printre fulgi În dorul clipei din „cândva” arcuşul mângâie vioara, cântă-mpreună, parfumul de florar… De dor prea mult arcuşul s-a uscat, iar nouri grei îl atinge cu reci ploi, doar rătăcit suspin mai scârţâie pe coarda veche. Din falduri purpurii muza-şi scutură magia, luciul de baghetă, fulguieşte suflet de vioară… Arcuşul din nou tresaltă pe refăcuta coardă. Printre fulgi, o recântare zâmbeşte-n plină iarnă.


91

PePePePe----acorduri de vioară acorduri de vioară acorduri de vioară acorduri de vioară Gândirea noastră adună cuvinte, Pentru iubire caldă-mbrăcăminte, Ele plămădesc în subtile vise Destinul nostru ce-n doi ne dorise. Coboară în vis în fiece seară, Iubirii cântă-i cânt de primăvară. Tu un zburător, eu o pământeană… A ta iubire este-a mea coroană. Inima-mi este coardă de vioară Pe când sufletul e cânt ce scoboară Prin arcuşul plin cu parfum de floare Scăldându-se-n nobilă candoare. Un sublim cântec, o inimă-n jăratic, Este iubireade bătrân romantic… Deci, doineşte-mi tu ca şi-ntâia oară, În târzii şoapte cântec de vioară.


92

Piruete de valsPiruete de valsPiruete de valsPiruete de vals Pluteştespre cer, pe tainic covor, gând de iubire din doină izvor… El cerne-n văzduh fine cristale, eu le-adun şi le-aştern în spirale. Din triluri de mierle veşminte-mi fac, purpure gânduri în cânt le prefac, la braţ cu valsul alunec uşor, cu piruete de vis te-nfăşor. În vise tăcute de te-ntâlnesc, şoapte cu iubire îţi dăruiesc, inima-n mână, sărut pe gură, să formăm o unică făptură. În zbor diafan, spre cer să zburăm tăcuţi printre stele să ne plimbăm, pacea iubirii lumea s-o afle, ca-n paradis, încet, să o salte.


93

Adierea unui gândAdierea unui gândAdierea unui gândAdierea unui gând Adierea unui gând pluteşte pe sunet, ecou de cuvânt, croşetând vis dantelat printre pletele unui codru de stele. Prelungul ecou, încolăceşte a codrului gând şi-i mângâie cu purpur sărut dalbul argint. Printre gene cochete, adierea de gând strecoară discret flux de iubire, unduiri de vals pe corzile stelare...


94

Să vii...Să vii...Să vii...Să vii... Din glas de merlă te-am cules, te-am îmbăiat cu parfum de anemone, te-am îmbrăcat cu petale de iubire şi aripi ţi-am pus din spuma unui vis. Te-am înălţat spre cerul de iubire să zbori spre colţul de stea din inima mea. Şi chipul ţi l-am zămeslit din dorurile multe colindătoare prin cerurile surde. Te-am pictat în vers de nemurire şi te-am sădit în nopţile târzii, unde te aştept să vii...să vii...


95

Nu plânge, iubiteNu plânge, iubiteNu plânge, iubiteNu plânge, iubite Nu plânge, iubite! Sunt clipe cernite în somnu-mi de gheaţă… Ea, moartea, spre viaţă se-ntinde, se-xtinde, fiinţa-mi cuprinde, mă duce departe în somnu-i de moarte. Nu plânge, iubite! Tu moartea admite… Somn rece, de gheaţă, mă prinde în ceaţă, pe suflet cuprinde şi viaţa desprinde, sărutu-i de gheaţă mă-ngheaţă, mă-ngheaţă... Nu plânge, iubite, tu moartea-mi admite! Nu plânge iubite! Din lumi aburite cu dorul din moarte trimite-voi şoapte, prin pletele-ţi albe alinturi în salbe... Regăsirea e-n timp prin al său anotimp.


96

SuSuSuSunt lângă tine, iubite!nt lângă tine, iubite!nt lângă tine, iubite!nt lângă tine, iubite! O mie de nopţi întinse sub stele, poveşti din vise,aşezate-n perle, seară de seară, ţi le spun în şoapte, visător le-asculţi sub luna din noapte. Martore-s stele de cuvântul senin, sunt lângă tine în suspinu-ţi suspin, azur infinit va fi începutul, patul din vise va fi aşternutul. Tăcute poveşti le-om spune în şoapte, din stele curgând prin clipe de noapte, stăm împreună pe un leagăn divin… Seară de seară c-o poveste revin. Şi-n ochi-ţi de jar, în seara cu tine poveste-ţi citesc cu doru-n suspine, pleata-ţi rebelă îmi mângâie faţa şi scrie vieţii în gânduri postfaţa.

97

Elena Elena Elena Elena SimonaSimonaSimonaSimona PăiuşPăiuşPăiuşPăiuş IaşiIaşiIaşiIaşi

Valsul crinilor de iarnă…Valsul crinilor de iarnă…Valsul crinilor de iarnă…Valsul crinilor de iarnă… Fărâme de gând Îmi sună-n creier, În ritm de cântec necunoscut... Cerul, plapumă albastră, Răzând mă înfăşoară... Şoaptele vântului îmi dau fiori, Îl simt cum murmură plângând, Valsul crinilor de iarnă. Să dansăm ne-ndeamnă. Stau cuminte, într-un colţ stingher, Al inimii tale... Noaptea mă acoperă, Cu mantia ei de catifea neagră... Tăcerea noastră-i mult prea grea. Te aştept să ascultăm, Valsul crinilor de iarnă. Privesc al lor balans nebun, Un joc copilăresc de iarnă Parcă ne strigă cineva, E vântul, îl auzi?..ne cheamă... Dar nu ştiu unde să te caut, Şi am uitat demult să cânt, Valsul crinilor de iarnă. E târziu... mi-e teamă.

, Elena Elena Elena Elena SimonaSimonaSimonaSimona PãPãPãPãiusiusiusius

98

Sunetul lacrimilor tale…Sunetul lacrimilor tale…Sunetul lacrimilor tale…Sunetul lacrimilor tale… Sunetul lacrimilor tale, E un ecou ce răscoleşte sensul lumii... Privirea ta e ca o pradă, Ce mă face fericită... Şi simt un gol ce mă ucide; Şi un aer care mă ridică, Spre alt decor, ce îmi arată, Că poate-n noi există vise, Care nu mai ştiu să moară.

Îmi bate o aripa în suflet... O simt ca pe un ceas bătrân, Care îmi spune că-i târziu, Să mă mai pierd în amintire.. Să mai doresc, a ta privire, Să cadă iar asupra mea. Mă poţi uita, căci poate mâine, Vor renaşte alte vise, În inima ta!

Regrete…Regrete…Regrete…Regrete… Pe rând mor florile de tei, Şi-ţi aud paşii pe alei. Ating o piatră şi te simt, Rănindu-mă din umbra ei.

Atâţia fluturi îmi zâmbesc, Şi atâtea lacrimi mă zdrobesc, Când te aştept şi nu mai vii, Plângând, în verile târzii.

De atâtea ori am suferit, Sperând să vii, dar n-ai venit... Acum e toamnă... E pustiu, Nu mai veni, e prea târziu!


99

Portret alb negru…Portret alb negru…Portret alb negru…Portret alb negru… Dimineaţa în sunet de pian şi sclipiri de oglinzi... Copilul Elly îşi spală faţa, De tot ceea ce însemnai Tu, Căci suferise un accident, Alergând după o iluzie. "Îmi spălam mâinile, De atingerea mâinilor tale Îmi clăteam ochii, De culoarea ochilor tăi, Îmi dezlipeam trupul De trupul tău, bucată cu bucată, În ritm de pian. Ea avea un puzzle vechi, Obiectul tău de joacă, Şi acel puzzle, forma un vis... Ai desfăcut piesele şi ai plecat. Prin el, Ea respira şi te iubea. Mâinile ei, Trecuseră dincolo de Pereţii sufletului tău, Zugrăviţi armonios, În pete de culoare vie. Vibraţiile lui, au răscolit lumea... Dar somnul tău era prea adânc, Şi n-ai simţit nimic. Muşcam bucăţi din clipe , Pe furiş, Şi în silabe incolore, Îţi cântam iubirea... Iar tu, cântai odată cu mine. Eram doi mici "analfabeţi",


100

Pentru lumea asta, Care părea că ne ascultă. Noi nu ştiam să vorbim, Iar ea desfăcea cuminte, Misterul din spatele buzelor noastre amortiţe. Pământul pierduse din culoare, Pentru părul ei... Iar soarele pierduse din lumină, Pentru ochii ei... Dar somnul tău, era prea adânc .. Şi n-ai văzut nimic. Descopeream în fiecare zi, Un trup străin, Iar buzele tale, M-ar fi ucis pentru o secundă, În care aş fi vrut să le simt parfumul. Cine era cel care te-a înlocuit? De ce pentru mine, Fiecare parte din tine, Avea un preţ prea mare, Pe care n-am ştiut să îl plătesc? Credeam că respirăm acelaşi aer! Dimineaţa tăcerii... Copilul Elly doarme. Învelită în silabe surde, Într-o rochie albă. Priveşte-o acum, când nu te mai vede. Pământul îşi recapată culoarea în picuri, Şi simte doar trupul ei, Apăsând greu, de atâtea nuanţe Ale glasului pe care l-a iubit.


101

Strig-o acum , când nu te mai aude. Soarele îşi cere lumina înapoi, Pentru că ochii ei Luminează acum o altă lume! Pe care tu, n-o mai pătrunzi. Erai acolo, Zâmbitor, lânga ea.. Cu o floare în mână... Rezemat de pereţii sufletului ei, Incolori. Vorbeşte-i acum, când nu te mai aude. Modelează cu mâinile tale străine, Acelaşi chip de copil Reîntregeşte acum, Firul acelei poveşti, în care credea Ea. Ai strâns în mână acel puzzle, Şi ai simţit cum părţile trupului ei, Devin străine de tine. Atinge-o acum, când nu te mai simte. Te văd de mână, Cu o altă iubire... Pentru care, Soarele şi marea, Şi-au pierdut din culoare, Pentru părul şi ochii ei... Albastrul lor, Au colorat altfel, lumea ta, În care, odată plângea un înger! Rămâneţi îmbrăţişaţi... Şi chiar dacă sunt frânte... Dormiţi pe aripile lui!


102

Ultima secundă…Ultima secundă…Ultima secundă…Ultima secundă… Atât mai simt durerea noastră, O secundă... În care mii de vise, Aş fi putut s-adun... Atât mai vreau să ştiu de noi, O oră... În care să-ţi pot spune, Tot ce-aş fi vrut să-ţi spun.

Ştiu... n-am s-ating atâtea stele Poate... Câte gânduri m-au făcut să plâng... Te las să pleci, Dar mai rămâi o clipă... Şi-nvaţă-mă, te rog, să pierd zâmbind.

Şi dacă mai târziu doi ochi străini Te vor privi la fel ca la-nceput, Învaţă să le asculţi tăcerea care Ţi-a spus atât de multe, Dar tu nu ai ştiut.

Şi de vei auzi o simplă şoaptă, Care-ţi va spune totul despre noi... Ecoul ei te va-nvăţa că astăzi Nu are rost să priveşti înapoi.

Şi poate ne vom întâlni odată, Şi aceleaşi amintiri vom împărţi... Dar ele vor avea altă culoare, De care noi atunci nu vom mai şti...

Şi îţi voi da o singură secundă, Să scrii pe cer, cu flăcări ce s-au stins, Definiţia iubirii noastre... De ce nu poţi? Destinul ne-a învins!


103

Tăcere…Tăcere…Tăcere…Tăcere… Iată, E noapte! Şi lângă noi... Glasul dulce al florilor, Îşi varsă ecoul până în zori, Şi cântă asemeni viorilor. Dulce lumină, În noaptea de tuş... Suspină sufletul florilor, Trece tăcerea ca un arcuş, Se aude glasul viorilor!

Taine…

Îţi voi spune că-mi eşti drag, În şoaptă... Să nu m-audă marea, Şi să ne înece visele. Îţi voi dărui inima în secret... Să nu m-audă timpul, Şi să ne şteargă amintirea. Te voi strânge în braţe, Atunci când, stropi de linişte, Vor umezi buzele noastre, Într-un sărut etern. Îţi voi spune "Te iubesc", Atunci când, numai îngerii, Vor şti să mă asculte... Şi ne vor dărui o bucată de cer... Pe care vom scrie, Cu petale de flori, Povestea noastră!


104

Ecoul despărţirii…Ecoul despărţirii…Ecoul despărţirii…Ecoul despărţirii… Am închis într-o clepsidră, Amintirile cu noi... Peste câteva secunde, Marea ne va despărţi. Şi parcă aşa departe-mi pare, Astăzi cerul de pământ... La fel vor fi şi sufletele noastre, La fel şi noi vom fi. Tu nu-nţelegi... Al nostru cântec s-a sfârşit. Nu-l mai aude nimeni, Nici pietrele, nici vântul, Tu nu-nţelegi... Noi ne vom despărţi, Şi aşa departe-mi pare azi, De cer, pământul! Popas…Popas…Popas…Popas… Desprins de undeva de la marginea realităţii îmi scrii fragmente de zâmbet pe o iluzie Văd fire de praf pe gene şi sferturi de gând pe buze faci un popas în gândul meu să-ţi bei cafeaua cu aromă incoloră - o secundă Simt accidental o vibraţie a trupului desfăcut în ecouri de toamnă Şapte enigme pictează lumea cu jumătate de albastru al ochiului tău...


105

Speranţa…Speranţa…Speranţa…Speranţa… Mai dă-mi un vis, Doar unul... Şi nu-ţi mai cer nimic. Mai lasă-mi ochii tăi frumoşi, O zi să mă privească... Mai dă-mi o lacrimă, Doar una... Şi nu-ţi mai cer nimic. Iar ale tale buze, O dată să-mi zâmbească. Mai dă-mi un vis, Să cred în el, Mai dă-mi o amintire... Priveşte marea... oare ea, Mai ştie cine suntem? Ne mai ascunde gândurile, Mă-ntreb, ne mai cunoaşte? Mai vreau un vis, Oare nu simţi? Răspunde-mi, chiar de-ar fi să minţi... Mai crede cineva în noi? Şi-ntreabă timpul dacă... Dragostea renaşte. Ascunsă într-un ochi străin, Toamna parcă ne surâde... Învelită într-un sunet, Ştiut numai de noi... Mai dă-mi un zâmbet... şi ascultă: Ale noastre inimi cântă... Şi un dor de aripă ne cheamă, Să visăm în doi!


106

De ce mor sentimentele…De ce mor sentimentele…De ce mor sentimentele…De ce mor sentimentele… De ce mor sentimentele? Pentru că nu cunosc veşnicia. De ce moare un suflet? Pentru că totul are un sfârşit. Într-un joc meschin, Pe care-l numim viaţă... Se scurge prin noi timpul... Şi oare-l mai simţim, Cum trece ca o umbra, născută din mister? De ce mor sentimentele, Se duc încet, se pierd? Se stinge încet cerul, Când e lovit de ploi. Noi nu ne stingem oare, Când dăm ceva din noi? Souvenir…Souvenir…Souvenir…Souvenir… Atunci când ne vom despărţi, Nu am să-ţi cer un colţ din Rai... De-o fi să-mi laşi o amintire, Aş vrea o lacrimă să-mi dai. Doar ea să fie semnul sfânt, Al dragostei ce ne-a legat Să-mi spună ea din când în când, Că poate tu nu m-ai uitat. Iar daca ne vom revedea.. Să nu-mi vorbeşti... atât aş vrea , Să simţi că eu păstrez şi astăzi, În ochii mei, lacrima ta!

107

Patricia LidiaPatricia LidiaPatricia LidiaPatricia Lidia


Sens de iarnãSens de iarnãSens de iarnãSens de iarnã

Ningea liniştit peste părul meu şi în suflet zilele îşi schimbau locul între ele. În fereastra ta bat crengi de amurg şi cu greu le mai pot opri să nu mi se scurgă prin vene şi capilare odată cu sângele prin trup. Ningea cu fulgi negri peste sufletul meu şi mi-am oprit timpul în loc să îl rog să-mi lase şi râsul, şi plânsul, să-mi dea un alt sunet, alt drum, doar mie, doar eu, o trecătoare. Ningea liniştit peste părul meu şi în suflet zilele îşi schimbau sensul între ele.


108

OdOdOdOdãããã primprimprimprimããããvvvvããããraticraticraticraticãããã

Mi-ai construit un fir de iarbă şi l-am înălţat pe un piedestal, perfect verde pur, străveziu sentiment de primăvară. Spre soare vârful îşi ridică, plăpând suflet renăscut. L-am privit, îl privesc, ţi-l voi privi mereu mereu cu alţi ochi nesătui. Căci e firul tău de iarbă.

La poarta sLa poarta sLa poarta sLa poarta sããããrutuluirutuluirutuluirutului Ţi-am dăruit primăveri şi veri,

anotimpuri la rând,

nori şi soare şi stele,

tăceri risipite de vânt

în petale de nufăr.

Paşii tăi pe dalele de piatră

răsună sacadat în ecouri,

ca sunetele unei păduri

aflate în mişcare.

Timpul s-a oprit

o clipă doar

la poarta sărutului.


109

Greu. Nu mai pot dormiGreu. Nu mai pot dormiGreu. Nu mai pot dormiGreu. Nu mai pot dormi

Aproape de mine un azi cernut, volatil în care mă sufoc. Nu mai pot gândi decât alfabetic, nu mă citeşte nimeni, nu mă răsfoieşte nimeni. Sunt atât de goală pe piedestal... Îmi lipsesc liniştile de ieri... Pe faţă versuri pustii mă ridează. Departe de mine un mâine pe palme, nins, în care să mă trezesc.

Mania mâinilorMania mâinilorMania mâinilorMania mâinilor

Mi-am educat mâinile să se închine, să mă trădeze parşiv, să mă salute în trecere pe lângă trup, să nu le fie frică de libertate... Le-am învăţat să îşi construiască un acoperiş de paie şi fum, de virgule şi puncte, de litere şi silabe... mâinile mele însă au uitat să mai trăiască.


110

Frumuseţea prietenieiFrumuseţea prietenieiFrumuseţea prietenieiFrumuseţea prieteniei

Prea târziu mi-am dat seama că suntem în infern şi seminţele nostalgiei mă fac să fiu foarte tristă.

Va mai veni primăvara şi pentru noi?

Când te-am văzut prima oară credeam că eşti mai înalt... mi s-a părut că am întalnit pe altcineva. dar... nici un rezultat.

Pot demonstra lumii că odată ai fost al meu, că odată am fost a ta, sortiţi parcă de la începutul lumii, suflete pereche, Adam şi Eva moderni.

Prea mult mi-am dorit să putem retrăi timpul petrecut împreună. Acele amintiri pe care aproape le-ai uitat, aproape le-am uitat.

Timpul îmi scapă printre degete ca nisipul, curgând sacadat ca într-o clepsidră prea abruptă.

Focul amintirilor noastre s-a stins şi acum nu mai e nimic. Nimic... A rămas un cer întunecat prin cenuşă. A rămas o lume


111

acoperită de praf.

Nu te voi uita niciodată. Sărutările tale îmi vor rămâne parcă vii pe obraz. Zâmbetul tău fermecător, ca argintul în lumina zilei şi luna la apusul nopţii, stalactite şi stalagmite pe cer. Chipul tău luminos, timiditatea ta, răbdarea ta.

Ca şi cuvintele mele.

Acum eşti în braţele alteia. Cine e ea? Te face fericit? Este o amantă bună? Ce face pentru tine? Ochii tăi strălucesc când se apropie de tine? Trupul tău freamătă când îi rosteşti numele?

Nu pot crede că ai fost atât de egoist. Ţi-ai consumat iubirea. Lupta pentru a supravieţui.

Am facut retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat cu noi.

Ai cunoscut o iubire mai profundă şi mai sigură. Mai matură. A crescut până a devenit indispensabilă în viaţa noastră. E de o frumuseţe cum nu putem găsi mereu.

Frumuseţea prieteniei.


112

ObositãObositãObositãObositã

Timpul ne joacă pe degete. Câtă linişte, câtă tăcere în acest colţ de Rai, care e numai al meu. Cineva îmi spunea că sunt prea obosită de viaţă, de la atâţia îngeri ce mi se perindă nestatornici prin inimă... Mă rugam de tine să faci puţină ordine în colţul tău de cer... Şi îmi spuneai zâmbind că nu… nu sunt prea obosită de iubire…

ÎndrãgostitãÎndrãgostitãÎndrãgostitãÎndrãgostitã

În bătăi de aripi curg albastru prin venele copacilor direct în braţele tale. Sssst! Ascultă! Şoptită cresc pe buzele tale! Sssst! Priveşte! În tăcere te adun din lacrimile mele.


113

ÎmpreunãÎmpreunãÎmpreunãÎmpreunã Eu nu ştiu să fac nimic, nu înverzesc ca prunul solitar în livadă, nu înfloresc ca trandafirul pustiu în grădină, nu cresc din piatră pură ca floarea de colţ a nimănui din vârful muntelui. Dar ştiu să te iubesc din toată inima mea, şi să înfloresc, să înverzesc şi să cresc alături de tine.

...femeie......femeie......femeie......femeie...

În ochii tăi mă reflect nelegitim - rază de soare adulterină, descătuşată şi imorală, ca o floare de măr în cădere, enigmatică, nefemeie... Ah... oferă-ţi privirea-mi ofrandă ce freamătă în timp, de dor, libertin şi peren, ca o floare de măr în cădere, enigmatică, nefemeie...


114

Aripi în zborAripi în zborAripi în zborAripi în zbor

Iubirea noastră străluceşte în voie, fără vină, fără soartă, trece prin timp şi spaţiu, vine de departe - numai noi ştim soarta frunzelor, cum vin şi se duc, an de an, de parcă ne-ar plăcea să fim copaci în bătaia vântului - din aceleaşi neînceputuri ne retragem - aripi de cocor în zbor spre nicăieri şi miros de primăvară pe buzele noastre atingându-se - dintr-o picătură de rouă ne întrupăm cu aripa prinsă-ntre nori! Iubirea noastră străluceşte fără voie, fără vină, ca aripa unei pasăre de noapte în apus!

Sâmburi de rodieSâmburi de rodieSâmburi de rodieSâmburi de rodie

Nu te-am ţinut niciodată în braţe, dar te simt. Nu ai vorbit niciodată, dar te aud. Nu te-am văzut niciodată, dar te iubesc. Acum taci, e toamnă afară.


115

LinişteLinişteLinişteLinişte

Tăcerea ta mi se unduie anonimă pe buze, pe gât, pe piept... E atâta linişte în această ultimă zi aleasă la întâmplare din ultimele zile ale mele, de parcă totul ar fi fost spus din ceea ce nu s-a spus. Această linişte e un preţ prea mare pentru pauza ce s-a aşezat între noi - de parcă distanţa de la mine la tine ar fi a opta minune a lumii, atât de naivă sunt... Îmi cer iertare! Universul meu a rămas blocat undeva la marginea necugetării de-o clipă...

Inutilitate cu final aInutilitate cu final aInutilitate cu final aInutilitate cu final aşşşşteptatteptatteptatteptat

În zadar am lăsat focul să ardă în şemineu, camera e tot mai rece, e mult prea târziu să ciocnim acea cupă de timp cu urme de suflet pe buză, cu picioarele proptite în nori mă declar învinsă, încrederea nu e un lucru mărunt, precum se crede... Flacăra din şemineu nu ne-a încălzit sentimentele, timpul e tot mai scurt, camera e tot mai rece, iar noi, neştiutori, brutal ne-am ars aripile prea mari şi prea lipsite de sinceritate...


116

AcuarAcuarAcuarAcuarelãelãelãelã Te-ai stins ca un vis în pleoapele mele şi lacrimile soarelui s-au uscat demult pe un obraz de cenuşă… Bătătorit de paşii rătăciţi celălalt obraz îl întorc pentru Tine… Mi-am spus odată, mi-am şoptit că Te voi căuta dincolo de lună, dincoace de soare, şi povestindu-te fulgilor de nea... soarelui… luni… Te-ai aprins ca o viaţă în privirile mele şi zâmbetul soarelui s-a prins demult pe un obraz neridat…

117

Carmen Florentina Carmen Florentina Carmen Florentina Carmen Florentina SchmidtSchmidtSchmidtSchmidt

LoreleyLoreleyLoreleyLoreley

GermaniaGermaniaGermaniaGermania

Dorinţa cu nuanţă de crinDorinţa cu nuanţă de crinDorinţa cu nuanţă de crinDorinţa cu nuanţă de crin Perle mici scurse-n mări de priviri argintii, Cântec spart de dureri şi comori cenuşii, Frunze-n vânt prin culori şi prin sens bântuit, Călător întristat - călător fericit... Complimente ce scurg mierea caldă-n răspuns, Exclamaţii de drag pe pământ nepătruns, Sincere corectări peste suflet cântând Se amestecă-n noi picurând peste gând... De cuvinte încerci să găseşti pe potrivi, De prin zâmbet răspunzi la durerea din zi, Ori răneşti în sclipiri, îndulceşti prin mieriri Cine ştie că tu străluceşti împliniri? Dacă tristu-i căzut din al nouălea nor, Dacă veselul e... zi de zi, zburător, Dacă viaţa e tristă pentru cei necăjiţi, Dacă viaţa există pentru cei fericiţi, Cine are puterea să socoată ce e Fericirea, tristeţea... când există, de ce? Adunăm chiar culoarea ce exprimă venin Şi-o pictăm prin dorinţa cu nuanţă de crin...

Carmen Florentina SchmidtCarmen Florentina SchmidtCarmen Florentina SchmidtCarmen Florentina Schmidt

118

Tu şi euTu şi euTu şi euTu şi eu Sunt copilul, rătăcit pe câmpia visurilor tale, Risipit prin zborul fulgilor de nea Ce unesc cerurile aşteptărilor noastre... Eşti clepsidra ce măsoară puterea clipelor În care zâmbetele învingeau tristeţile, În care dragostea topea depărtările... Sunt flacăra aprinsă pe altarul credinţei Ce-ţi veghează somnul rătăcirii, Aşteptând trezirea într-o nouă dimineaţă... Eşti lacrima stingheră pierdută în dor, Alungată-n tăcerea neputinţei De teama de a nu pierde primăvara cuvintelor... Sunt mugurii primăverii tale sufleteşti Ce rodesc doar de dragul iubirii tale În tristeţea nemăsurată a toamnei care o să vină... Eşti culoarea de-nceput a dimineţilor, Nuanţa de senin peste lumea tristeţilor Şi cuprinzi întreaga noastră iubire Între primăvara freamătând a retrezire Şi multicolorul anotimp al maturităţii...

Am ziAm ziAm ziAm zidit iubirea…dit iubirea…dit iubirea…dit iubirea…

119

Îţi mulţumescÎţi mulţumescÎţi mulţumescÎţi mulţumesc Îţi mulţumesc pentru clipele în care adormeam de teama să nu pierd visurile… Îţi mulţumesc pentru dragostea Ce mi-o dăruiai atât de senin, fără sfârşit… Îţi mulţumesc pentru chipul Cu care mă priveai şi-mi mângâiai tristeţile… Îţi mulţumesc pentru gândul Ce-l trimiteai spre lumea mea sărutând suspinele… Îţi mulţumesc pentru sufletul Pe care-l dăruiai întreg inimii mele aprinse… Îţi mulţumesc pentru dragostea Ce o-mparţeai cu cei dragi nouă în lipsa de mine… Îţi mulţumesc pentru zâmbetul tău Cu care ştergeai lacrimile prin curcubeul răsărit... Îţi mulţumesc atât de simplu încât nu găsesc cuvintele ce ar putea să-ţi spună cât de mult ai crescut în inima mea… Îţi mulţumesc….


120

Floare de cireşFloare de cireşFloare de cireşFloare de cireş Un zâmbet rătăcit peste livadă, un tremur renăscut în primăveri Ce doar un suflet poate să-nţeleagă ce simte prin petale mângâieri… O călimară plină de speranţă, şi parfumată-n dulcele nectar O contopire-n dublă rezonanţă cuprinde sentimentul legendar… Că este pom crescut în faţa casei, că este parcul plin de-ndrăgostiţi, Răsare peste suflete sihastre acelaşi dor de oameni împliniţi… Aici pătrunde vraja ei în noi, acol răsare dragostea-n fereşti Şi-mpodobim, în suflet, cifra doi prin noua primăvară, ca-n poveşti… De zile trec şi floarea înflorită renaşte-n vară pârguind a foc Transmite fericirea împlinită în golul ce nu se umplea de loc… Când soarele sărută stinsa floare o săgetează cu-apa de izvor, Născând prin roua cea strălucitoare lumină-n anotimpul următor… Când verde crud rămâne a speranţă pe crengi despovărate de fiori, Sunt paşii spre o nouă cutezanţă ce desfrunzeşte pomul, deseori… Ca negrul să nu fie întristare răsar steluţe-n locul florilor Ce-acoperă-n căldura lucitoare copacul zgribulit de-atâta dor …


121

Între pământ şi între curcubeu…Între pământ şi între curcubeu…Între pământ şi între curcubeu…Între pământ şi între curcubeu… Când mâna ta străbate depărtarea, Unind fiori ai două întâlniri, Renaşte-n suflet dorul şi culoarea Ce-a picurat a ploi prin despărţiri... Când glasul tău cuvintele vibrează Renaşte gândul parcă adormit În suflet de copil care visează, La lumea lui, atât de fericit... Când lumea mea în lumea ta persistă, Când drumul tău străbate drumul meu, Rămâne dragostea, care există Între pământ şi între curcubeu... Când…Când…Când…Când… Când seara somnul mi-l alini cu tremurânda-nflăcărare Şi strălucirea-ţi din priviri rămâne unicul meu soare, Răsare luna între noi, ca mesager al înălţării, Sclipind aprinselor văpăi ascunse-n taina-mbrăţişării… Când buzele aprinse-n maci ating culoarea-n curucubeu Şi degetele le desfaci drept arşiţă pe trupul meu Deschizi minunile de stări atât de greu de definit Când toate cele patru zări tind dinspre noi spre infinit…


122

Calendarul vieţiiCalendarul vieţiiCalendarul vieţiiCalendarul vieţii O culoare de speranţă prinde cerul a-nviere Când roşind, răsare raza preaiubită, aurie Ce transmite, prin lumină, aşteptata mângâiere Strălucind pe infinitul dintre azi şi... veşnicie... Că e lumea prea curată, că e gândul prea murdar... Că e noaptea prea adâncă, că e visul amăgire, Noi vom trece zilnic viaţa într-un unic calendar Unde stă ades alături de iluzii... şi iubire... Călimara fermecată prinsă-n calea sufletistă, Sărutarea parfumată aderând spre împăcare, Stau preapline şi candide într-o lungă aşteptare Ţesând boburi de speranţă peste clipa pesimistă... Celui ce culoarea roză îi surâde a-mplinire Se transformă calendarul în culori ne-asemuite, Când a inimii bătaie ce vibrează-n simţăminte Nesfârşit cadenţa-şi scaldă printre visuri de iubire... Celui ce culoarea neagră-i mai persistă pe cărare Fără a-şi dori să-i poarte tăietura prea adâncă Speră-n taină că există, undeva în dos de stâncă, Valul care împlineşte modelări prioritare... De e valul cel ce-nvinge, de e rozul fericire Cine ştie a mai spune peste-o lume prea albastră? Calendarul va rămâne pentru toţi drept o fereastră Ce închide suferinţa prin izvoare de iubire...


123

Cea mai frumoasă parte din mineCea mai frumoasă parte din mineCea mai frumoasă parte din mineCea mai frumoasă parte din mine Când lumina chipului tău atinge pleoapa sufetului meu deschid ochii dimineţilor, în care zâmbetul tău e soarele... Când sărutul contopirilor încinge senzaţia dăruirii, topeşte firav roua ghioceilor răsăriţi în pragul primăverii noastre... Când paşii tăi lasă ecoul să pătrundă pe căile apropierii mulţumesc clipei, care mi te-a dăruit doar mie întreg... Când ochii mei privesc culorile prin căpruiul privirilor tale întunericul prinde lumină, iar fericirea respiră prin noi... Când mă întrebi din ce lume răsar.... în ce vale mă frâng recunosc că lumea este respiraţia sufletului tău, iar valea, este odihna regăsirii de după inteminabilele culmi pe care-mi sfredeleam tălpile negăsindu-te... De m-ar întreba cineva care este frumuseţea sufletului meu aş răspunde fără a ezita nici măcar o secundă că TU eşti cea mai frumoasă parte din mine...


124

Cine ştie de tu…, cine ştie de eu…Cine ştie de tu…, cine ştie de eu…Cine ştie de tu…, cine ştie de eu…Cine ştie de tu…, cine ştie de eu… Simt suflarea-ţi adâncă în gând încolţind o lumină în lacrimi vibrândă, Dar putere nu am să revin, să te-ating în tăcerea noastră crescândă… Ai rămas într-un ieri, am rămas într-un azi neputând a unii depărtarea Ce opreşte prin zidul din cetini de brazi strălucirea, dorinţa, chemarea… Simt amarul din pieptul mereu obosit de-a susţine a lumii tăcere, Zburătorul din tine, chipul tău părăsit ce adulmecă-n vis mângâiere… Nu ştiu cum aş putea să răsar printre flori alinând zi de zi rătăcirea Ce o simt mai mereu peste tine plângând, negăsind peste timpuri iubirea… Este greu să înveţi a zâmbi peste sorţi, a clădi pas cu pas fericirea, Când tăcerea din jur nu te-nvaţ-a grăi, când în suflet îţi plânge durerea… Cine poate a şti cât de mult vom trăi, cine poate a spune e bine Într-o viaţă lovită de atâtea nevoi şi în lipsa de ea lângă tine…? Simt tăcerile toate adunând încercări de-a răzbate de greu prin credinţă, E speranţa ce-mi spune că există cărări ce aspiră treptat biruinţă… O să fi doar un tu…, o să fiu doar un eu împletiţi în aceeaşi culoare, Când prin suflet deschis reuşim fericiţi a aduce lumina din soare… Nu fugim de trecut, nu fugim de prezent, ne unim în iubiri viitoare, Neştiind ce va fi răsărit de moment, înfruntând fericiri trecătoare… Cine ştie de tu, cine ştie de eu vom găsi într-o zi împlinirea, Dar speranţa din noi sigur va înflori printre ramuri de visuri iubirea…


125

RugăRugăRugăRugă Zbori spre lumile albastre, ca simbol al fericirii, Şi sărută-n zori de ziuă, printre rouă, trandafirii, Te înalţ-apoi în ceruri printre razele de soare Şi transmite, vieţii noastre, aripi pline de visare... Cântă-ţi dorul cel sihastru în baladele tăcute, Simfoniile abstracte lasă-ni-le neştiute Şi atinge feeria printr-o lacrimă curată, Ce ne limpezeşte firea noastr-atât de încercată... Ia secundele scăldate în rafale de lumină Peste inimi însetate de iubire cristalină, Şi, din toate, ne aduce numai clipa răsturnată Prin trăirea infinită ce-ntre inimi se arată... Nu lăsa cuvinte multe a întuneca simţirea, Nu lăsa în amintire sărutarea, fericirea, Redeschide porţi de suflet fără vorbe minunate Şi ne lasă a pătrunde printre tristele palate Unde visurile noastre, rătăcite-nsingurate, Pe sub bruma amăgirii nu se vor astăzi pictate, Şi ne seamănă în inimi gingăşia din petale, Ce ne-o scuturi, în făptură, printr-o soartă trecătoare... Doar credinţa de-a învinge, lasă-ne-o întreagă toată, Să ne ningă prin culoarea din natură-mprumutată, Răspândind corole ample sentimentelor nutrite Care nu se vor pierdute şi de teamă otrăvite... Lasă-ne puterea, încă, de-a deschide, prin nuanţe, Curcubee răsărite peste poduri de speranţe, Când în lume ni se pare a fi una cu pământul Peste-o clipă trecătoare unde-a amuţit cuvântul...


126

Matematica spirituală…Matematica spirituală…Matematica spirituală…Matematica spirituală… Clipeam universul amintirilor ce atingeau privirile printre gene de dor răscolind printre vânturi de gheaţă fugare, căldura primăverii sufleteşti... Răsturnam căldările necunoscutelor ecuaţii cărora răspunsul nu-l mai găseam tinzând, fără cuvinte, doar spre infinit... Limitele... piereau sub amprenta sărutului fugar, iar... minusul era scos din istoria matematicii sufleteşti... Existau doar adunări... tinderi spre infinit... reguli de... "două simple"... Cândva... ne-a devenit clar că... schimbasem regulile deja cunoscute... teoriile... nu mai îşi găseau (pretutindeni) proba practică... limitele nu se mai ţineau în frâu... iar ecuaţiile găseau singure răspunsuri... Dacă ar fi să aflăm necunoscuta ecuaţiei noastre... oare ce putere de calcul ar avea X?

127

Valeria Valeria Valeria Valeria Iacob Iacob Iacob Iacob TamaşTamaşTamaşTamaş


Din nesfârşită dragoste...Din nesfârşită dragoste...Din nesfârşită dragoste...Din nesfârşită dragoste...

Ţi-aş rosti numele ca pe o rugăciune fără sfărşit, buzele mele îndrăgostite, rostindu-te te-ar alcătui din nou. amestec de culoare, parfum şi mătase, cu ochii mei păzindu-ţi desăvârşirea dintâi. Uneori gândul meu poposeşte în tine sfredelindu-te, căutând, răscolind, adăugând dorinţe mai noi sau mai vechi, folosind cheia dintru început am să-ţi încui pudoarea, castitatea, inocenţa . Apoi, doar cu gândul, am să mă las pradă păcatului şi-am să te prefac în cea mai destrăbălată dintre femei înveşmântându-te în aurul dragostei. Privindu-mă, tu vei râde, vei aluneca înăuntrul meu albă şi castă şi vei ieşi într-un târziu din mine ca dintr-un templu, înger cu aripi. Îţi voi rosti numele în nesfărşită rugăciune până când buzele mele aprinse de dragoste vor arde la picioarele tale candela, mereu, din nesfârşită şi neîmplinită dragoste...

, Valeria Valeria Valeria Valeria Iacob Iacob Iacob Iacob TamasTamasTamasTamas

128

MetamorfozaMetamorfozaMetamorfozaMetamorfoza

de ce oare bărbatului iubit cântecul meu i se pare întotdeauna că sună trist, de plecare; se-mbujorează în primăveri, în veri râde cu gura întreagă şi toamnele, mere rotunde le mângâie între palme ca pe un umăr de copil. iernile i se par altfel sub trupul meu cald, nici nu mai are nevoie de poclazi, sunt eu acolo arzându-i clipele de iubire, cernând clipe albe de vise nerostite. el se cuibăreşte în mine ca un ou şi nu mai vrea să plece. el mă priveşte printre gene cu teamă, ochii lui încă gem de frunze şi sunt sigură când eu plec din odaie în urma mea braţele i se transformă în aripi şi mă urmează ocrotitor. bărbatul meu nu ştie să cânte, deşi muzica zace în el, îl simt la fiecare atingere mistuindu-se-n sunete nerostite. poate de teamă, poate din necunoaştere el încă nu ştie că eu sunt inima lui care a invatat să vorbească, să umble, să zboare şi s-a metamorfozat pentru această viaţă într-un trup de femeie.


129

Poem de înălţarePoem de înălţarePoem de înălţarePoem de înălţare M-am întors iubito. Iată-mă îmbrăcat în costumul de mire. M-am rătăcit căutând drumul spre tine. Foşneai în fiecare femeie, tu frunza mea ridicată prea devreme la cer... Sărută-ma, ca pe o floare adorată. N-am să râd, n-am să plâng. Am plecat în grabă, doar cu buchetul acesta de crini. Nu-i aşa prieteni că am cea mai frumoasă mireasă? Într-o zi viaţa mi-a făcut o glumă; pe un drum oarecare mi-a pus stavilă o femeie mai frumoasa ca oricare alta. O strigam pe nume în fiecare clipă şi ea îmi răspundea clipind din gene. Te ador mi-a spus, te iubesc mai mult decât pe mine i-am răspuns... Muşca dintr-un măr ca din mine însumi. Mă durea muşcătura ei şi albul dinţilor şi zeama dulce ce-i rămânea pe buze... Am să te-ncerc mi-a spus şi s-a prefăcut într-un măr şi apoi într-o sămânţă şi apoi într-o livadă. O strigam pe nume şi ea nu-mi răspundea. Stătea aşezată în ram printre atâtea altele. Hai îi spuneam, uite s-au ivit zorile, un scrâşnet de roţi... şi mâna ei albă, ca o lumină...


130

vis întrupatvis întrupatvis întrupatvis întrupat

mă strecor prin gaura cheii ca o noapte pusă pe şotii. plutesc pe deasupra lucrurilor şi mă aşez în braţele tale adormite. tu mă strângi la fel cum adolescentele îşi adună visele de dragoste în caiete subţiri. sunt doar un abur şi ţi-e teamă că m-aş risipi, dar eu mă adun picătură cu picătură, devin roua trupului tău, iar tu nu mă atingi, doar mă laşi să curg, să te învălui într-o nesfârşită iubire. dimineaţa mă priveşti uluit. sunt eu. uneori visele rămân să se întrupeze în femeie.

Poem de dragostePoem de dragostePoem de dragostePoem de dragoste

Din depărtare el mă mângâia cu toate mâinile îndrăgostiţilor. Venea încet ca şi cum nu ar fi vrut să se apropie de teamă că ar fi putut trece mai departe prin mine ca printr-un perete imaginar. Eu râdeam cu toţi dinţii, mă dezgoleam de tot şi de toate, îi făceam doar lui loc în inima mea. Adunam clipele în săruturi, doream să ridicăm în jurul nostru un munte ca nimeni să nu poată vreodată să ne despartă.


131

Poem de cu zori...Poem de cu zori...Poem de cu zori...Poem de cu zori... respir dimineţile din părul tău, albe, curate mirosind a femeie, pătrund în mine întinerindu-mi gândul... tu te trezeşti, încolăcindu-mă mă închizi cu un surâs în colivia dragostei... aş dori să zbor dar nu pot buzele tale mă reîntorc iar şi iar la iubirea dintâi ceasul însuşi parcă o ia pentru o vreme înapoi rătăcind în căldura trupului tău, eu sunt doar nisipul în care tu femeia şarpe încerci să te scalzi ascunzându-te în mine pentru a câta oară? pentru o clipă eu sunt ceasul clipele dragostei bat în trupul tău clopotele iubirii, femeie vicleană închizi ochii ca pentru a mă închide în tine, dar timpul aleargă şi eu mă desprind pentru încă o zi sunt silit să îmbrac noua haină a aşteptării, în care tu, şmecheră, îţi laşi buzele ca un cercel atârnâdu-mi de lobul urechii...

Iubitului meuIubitului meuIubitului meuIubitului meu Îmi spui că ţi-e foame. Eu îţi întind palmele pline de muguri şi tu mă priveşti mirat. Toate femeile au învăţat să-şi ademenască bărbaţii gătind. numai eu te hrănesc mereu cu mugurii fragezi ai sufletului meu. Până când mă întrebi? Ei vezi, răspunsul la întrebarea asta încă nu l-am găsit, dar până una alta am să-ţi potolesc aşteptările cu un sărut fraged!


132

O caut pe femeia AceastaO caut pe femeia AceastaO caut pe femeia AceastaO caut pe femeia Aceasta

o caut pe femeia Aceasta, n-aş putea să v-o descriu, ea locuieşte în gândul meu şi e mult mai frumoasă decât cuvântul.

o caut pe femeia Aceasta mai subţire decât un fir de iarbă, cu dragostea rouă pe buze mlădiindu-se, întinzându-se, alunecând, înălţăndu-se.

mai uşoară decât vântul, la fel ca ploaia s-ar prelinge îniubindu-mă, înmângâindu-mă, îndrăgostindu-mă.

o caut pe femeia Aceasta printre toate femeile, e femeia căpuşă, e femeia leagăn, e femeia zgardă, e femeia catuşă, e femeia pasăre.

o caut ca şi cum m-aş căuta pe mine, simt carnea de aşteptarea ei durându-mă mă uit în jur cu ochii flămânzi o simt foarte aproape şi totuşi nu este în niciun trecător.

într-un târziu obosit mă deschei pe mine precum nasturii unei cămăşi şi ea iese şi mă învăluie mă seduce şi mă iubeşte aşa cum nimeni n-a făcut-o.


133

OgoareOgoareOgoareOgoare trupurile femeilor sunt ogoare pe care de dimineaţă până-n noapte târziu bărbaţii îşi seamănă dorinţele. zile întregi aleargă căutând să găsescă cel mai rodnic ogor pe care să-l lucreze cu dragoste. ochii lor strălucesc altfel, mâinile lor alunecă tremurând, trupul lor vibrează, zilele curg într-un altfel de cântec. buzele lor, izvoare şipotind pe prundişul alb, ochii oglinzi luminate de soarele inimii. tăcerile sunt lungi, mângâierile curg precum clipele, dragostea e rotundă ca un măr din care dinţii lor muşcă lacomi, trupul lor scoate sunete de flaut. răscolitoare iubirea lor; îi vezi scuturând din aripi precum fluturii adunând mierea din trupul femeii, hrănindu-şi nu fără efort fericirea.


134

Iubitul meuIubitul meuIubitul meuIubitul meu

Iubitul meu e tânăr. Apare în fiecare dimineaţă din valuri, ma ia de mână şi petrecem ziua în doi. La micul dejun îi ofer triluri de păsări, flori parfumate pe tăvi de aur şi vin. El mă priveşte de fiecare dată altfel cu privirea aceea a începutului de iubire colorată de fiecare dată în altă culoare a curcubeului.

Iubitul meu e tânăr. La masa de prânz îmi aduce scoici şi fructe de mare.Este un bun pescar. Pe frunze de palmier îmi aşează numai aromatele fructe topicale. Eu, întotdeauna flămândă de el, mă satur doar privindu-l.

Cum nu sunt o gospodină perfectă cina e îndeobşte din mere culese direct din ram. Deşi frugală, masa de fiecare zi îl încântă. Tăblia mesei sunt eu şi merele toate aşteaptă nerăbdătoare la rând tremurând uneori că ziua s-ar sfârşi înainte ca ele să fie devorate.

Iubitul meu e tânăr şi seara târziu se coboară în mare după ce a adunat toate iubirile. Şi eu ma întind nisip încins să-l aştept să răsară a doua zi mereu şi mereu şi mereu doar pentru mine.

N-am înţeles însă de ce în toate nopţile marea flămândă îmi frământă trupul.


135

sufăr de iubiresufăr de iubiresufăr de iubiresufăr de iubire eu nu cred în moarte. cred în necesitatea plecărilor. unora Dumnezeu ne-a sortit drumuri lungi. în sufletul meu e o părticica din tine, un trandafir care înfloreşte din când în când, îi simt mătasea petalelor, parfumul, spinii, nu ştiu de ce când mă gândesc la tine inima mea rămâne mereu tânără. n-aş fi putut să te privesc în ochi cu o altă vârstă decât aceea a răsăritului. mă iartă dacă uneori râd în loc să vărs o lacrimă, dacă uneori plâng în loc să-ţi trimit un zâmbet, dar lacrimile mele ascund fericirea de a te fi cunoscut, norocul de a ne fi întâlnit la ceasul când vesniile îşi dau mâna. tu şi cu mine nedespărţiţi de timp, nedespărţiţi de spaţiu, nedespărţiţi de anotimpuri. tu picătura mea de dor, picătura mea de iubire, a mea şi numai a mea. sunt unele despărţiri asupra cărora soarta nebună nu ştie că nu are sorţi de izbândă. de câte ori te voi trezi din somn urăşte-mă. doar aşa voi şti că focul încă arde viu şi în sufletul tău. dacă vreodată gândurile mele vor rătăci buimace prin lume, iubeşte-mă. pe tine te caută, întoarce-le acasa , doar aşa vom putea fi mereu împreună. când tu, când eu, schimbând direcţia vânturilor. de când ai plecat sufăr de o boală de care nu vreau să mă vindec. sufăr de iubire.


136

Ca orice pasăre călătoareCa orice pasăre călătoareCa orice pasăre călătoareCa orice pasăre călătoare

Ca orice pasăre călătoare mă întorc vremelnic la cuib iubito. Nu mă-ntreba de ce greşesc anotimpul migraţiilor, nu mă-ntreba de ce mă las ades vrăjit de culoarea penajului şi anvergura zborului, de ce urmez la cuib trilul păsărilor. Poate odată ai să înţelegi că noi bărbaţii suntem mereu căutători de noi orizonturi, că mâinile noastre caută mereu şi mereu formele perfecte ale cercurilor mai mari sau mai mici, că ne lăsăm învinşi de un zâmbet, că suntem bolnavi de boala tinereţii veşnic, că peşterile pe noi ne atrag şi noi nu coborâm ce mereu suntem în urcare pe muntele Venus în căutarea acelui inefabil numit simplu, iubire.

Aproape iubireAproape iubireAproape iubireAproape iubire

acoperă-mă cu iubirea ta, alba plapumă de ghiocei proaspăt ivită de după perdele de frunze. atinge-mă, fii mai duios ca vântul, umezeşte-mă cu buzele tale, eu, antica statuetă de lut, dă-mi rotunjimea perfectă a adevărului. nu te speria dacă în locul ochilor vei vedea doar înspumate fântâni. e felul meu de-aţi adăpa iubirea, tu, firul meu de iarbă, încolţit în mine, înmulţit în mine. eu, iubire încă nerostită închisă în ramura din care vei ciopli primul fluier. eu, voi fi sublimul cântec care te va învălui precum un parfum în cea mai nesfârşită dintre iubiri.

137

Rely TarniceriRely TarniceriRely TarniceriRely Tarniceri

AradAradAradArad

Parfum de teiParfum de teiParfum de teiParfum de tei

Mai ştii... mai ştii parfumul teilor din nopţile târzii petrecute sus la mansardă? prin geamul oval cerul clipea complice scuturându-şi genele în florile de tei care ningeau peste sufletele noastre înlănţuite pe stradă se stingeau felinare se făcea dimineaţă iar noi ne depănam amorul printre ploi de meteori


138

uneori tresăream mă durea iubirea ce-o simţeam ca pe-o teamă plângeam despărţirea zorilor de noaptea fierbinte tăceam... tăceam atâtea cuvinte ce voiau să alinte nu să doară... eram o biată vioară a cărei strune îşi pierduseră arcuşul cântau mute iar florile de tei ningeau tăcute peste umerii mei îmbrăcându-mă în privirile tale... Mai ştii... mai ştii parfumul teilor din nopţile târzii petrecute sus la mansardă?


139

Înainte de ultimele cuvinteÎnainte de ultimele cuvinteÎnainte de ultimele cuvinteÎnainte de ultimele cuvinte

Înainte de ultimele cuvinte mai sunt atâtea lucruri de făcut concediază călăul mut ce ucide clipele scoate gândul din laţ dă-i aripi de vise lasă-n urmă camera goală te scoală şi păşeşte dincolo de ochii închişi. Inorogii promişi vor veni să se-adape din palmele tale cu roua dimineţii fără hotare Mai e mult până la ultimul cuvânt La fel ca şi primul va crea un nou univers într-un vers. Firesc ar fiFiresc ar fiFiresc ar fiFiresc ar fi............

Firesc ar fi să mor odată dar am murit de-atâtea ori, lasat-am scrum şi călimări uscate, atâtea versuri pline de fiori... firesc ar fi sa fiu apocalipsa, final de lume-n manuscris, dar cine se mai ia după scenariu când viaţa bate cel mai tainic vis?


140

DegustareDegustareDegustareDegustare

Aş vrea ca să te torn, mirifică licoare, în cupa vieţii mele, deplin să te cuprind. Să-ţi sorb în nări parfumul de cireşi în floare, să-ţi descifrez aroma de patimi clocotind. Şi într-o simfonie de tonuri papilare, să îmi inunzi fiinţa, să-ţi gust din plin savoarea... Miros de mosc şi ambră, ascetică chemare, din ancestrale timpuri perpetuând culoarea. Extaz şi agonie, Valhalla şi infern... Un foc pe rugul sacru ce mistuie tăciuni... Piroane-adânci înfipte în braţele pe lemn, Şi aripi prăbuşite în tainice genuni. Iar mistice reflexe de rubiniu şi sânge Trezesc în mine ritmuri de stranie cadenţă... Te sorb dintr-o suflare, iar sufletul îmi plânge... Ce altceva rămâne după chintesenţă?

Aripi cu tălpi de lutAripi cu tălpi de lutAripi cu tălpi de lutAripi cu tălpi de lut Când m-am lăsat în cotul stâng, fereastră cu genele obloane peste timp, s-a smuls din pieptu-mi pasărea măiastră, călătorind spre vechiul anotimp în care tu erai… povestea noastră iar eu, mereu, un… contratimp. Mi se-nrădăcinase-n glie zborul cu paşi de lut târându-mă prin vremi, demult schimbasem piesa şi decorul dar te-auzeam prin gânduri cum mă chemi, cu braţe aripi să-mi redai fiorul, să mă înalţi şi-apoi să mă blestemi.


141

PlouăPlouăPlouăPlouă----ntrunantrunantrunantruna

Pe vremea cand eram numai noi doi în universul pustiit de clipe si ne iubeam nebuni printre aripe de ingeri uzi ce se-ascundeau de ploi timpul încremenise peste pleoape ce nu mai indrăzneau ca să clipească din noapte zorii nu voiau să nască ştiindu-ne atâta de aproape cu razele-i de-argint, geloasă, luna ne-nveşmânta-n mătase de cocon se auzea doar plânsul monoton al ploii ce ne urmărea întruna.

Urme de sărutUrme de sărutUrme de sărutUrme de sărut

„pe talpi port urme de sarut taiate-n cioburi de iubire” pe aleile tacute te strig pe nume desi stiu ca suntem intr-un "prea tarziu" unde chemarile sunt mute mi-e iarna-n suflet si mi-e frig iar timpul trece fara noi pierdut e drumul inapoi in miez de noapte te mai strig ”pe talpi port urme de sarut taiate-n cioburi de iubire”


142

Şi voi rămâne...Şi voi rămâne...Şi voi rămâne...Şi voi rămâne...

blestemul meu e-n şoapte de iubire, pe-al frunţii ochi eu ţi le-am pus pecete, şi-oricât ai bea, mereu îţi va fi sete de-al meu sărut, o dulce amăgire

căci mi-am făcut iubirea o licoare, ţi-am strecurat-o-n suflet ca venin amestecat cu lacrimi şi suspin, o flacără arzând mistuitoare

şi voi rămâne-n nopţile-ţi de vis stigmat pe mâna-ţi dreaptă şi pe piept de fiecare dată-am să te-aştept pe ţărmul unde tu mi-ai fost promis

CaptivCaptivCaptivCaptiv

Iubita mea, vreau să te smulg din vremuri şi timpului să i te fur-napoi să te alcătuiesc din clipe - sfărmuri să mi te-alătur ca să fim iar noi

când fruntea mi-o aşez pe braţul serii cu gene lungi privirea mi-o alinţi şi degetele-ţi – umbre şi se plimbă pe buzele-mi flămânde şi fierbinţi

m-atingi cu trup de fum şi-aprind ţigarea să te cuprind cu mâna – rotocol să-ţi răvăşesc veşmântul cu suflarea dar… tu te risipeşti şi iar e gol

şi timpul şi pământul şi-ntre ziduri ce încă mă păstrează-ncarcerat iubito, toarnă-mi ierburi printre gânduri să nu mai ştiu ce sunt cu-adevărat


143

Atunci când ne vom întâlniAtunci când ne vom întâlniAtunci când ne vom întâlniAtunci când ne vom întâlni Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte... Voi închide ochii şi voi simţi Mireasma florilor Din gradina sufletului tău. O cunosc atât de bine... Sunt florile pe care eu ţi le-am dăruit Înainte de început... Pe când erau doar seminţe în găoacea lor. Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte... Voi închide ochii şi voi tresări La auzul paşilor tăi. Îmi recunosc bătăile inimii În cadenţa lor, Simt cum te apropii... Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte... Sufletul tău va cânta o melodie Uitată de mult... Era cântecul inimii mele... Pe care l-am pierdut Atunci când am murit Puţin câte puţin... Până s-a lăsat o linişte de gheaţă... Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte... Voi închide ochii şi voi simţi Căldura sufletului tău Care va topi depărtarea Şi va alunga întunericul...


144

Mă voi simţi din nou vie! Vor cădea lanţurile Şi-mi voi întinde aripile ca să zbor... Iar tu vei fi lângă mine, Prietenul meu dintotdeauna... Şi mă vei ajuta să recuceresc înălţimile!

AproapeAproapeAproapeAproape

De-atâtea ori am tot plecat când eu plângând când tu cu un oftat, iar paşii noştri lasă urme adânci săpate-n stânci de suflete rănite

niciodată nu vom putea lua-napoi vorbele rostite clipele trăite în doi

chipul meu îl vei avea mereu gravat înlăuntrul pleoapei printre lacrimi

ca să mă ţii aproape


145

Final fărăFinal fărăFinal fărăFinal fără sfârşitsfârşitsfârşitsfârşit

căzând profund în somnul fără vise al malurilor ce se surpă-n noi, alunecând prin mâlul de sub valuri, ne regăsim străini, tăcuți şi goi trecuţi prin ciur, ca zbaterea de pleoape a unei simfonii fără-nceput sălbatic sfâşiem în dinţi cortina în fata unui public orb şi mut curg patimile grele prin artere, un otrăvit festin pentru cei vii, mă-nlănţui pe altarul tău din pietre iar eu te-aştept, călăul meu să fii...

îmi înfloreşti în gânduriîmi înfloreşti în gânduriîmi înfloreşti în gânduriîmi înfloreşti în gânduri

îmi înfloreşti în gânduri roze de pripas petale vii de sânge pe-oglinzile de ape concentrice iluzii ce vin să se adape din sufletu-mi în care doar spinii au rămas mai strâng în palme visul adânc înfipt în mine şi doare... doare locul în care s-a născut acum e doar un scâncet... e doar un scâncet mut clepsidră-n care curge o mare de suspine îmi înfloreşti în gânduri grădina mea de vise parfumul tău mă poartă pe vechile cărări vântul îmi şopteşte tăcutele-ţi chemări şi iar mă porţi spre stele în braţele promise


146

Iubito...Iubito...Iubito...Iubito...

Timpul, mână criminală în mănuşi de catifea ca o umbră pe perete, lunecând insinuat, strecurându-se flegmatic, a bătut la uşa mea, să-i deschid, să stăm de vorbă, despre ce s-a întâmplat.

„Ce mai vrei – i-am spus, sardonic, fără nici un pic de milă.- n-ai făcut destul –se pare- vrei mai mult, nu ţi-e de-ajuns? Floarea vieţii mi-ai răpit-o, tot ce-a fost să fie-odată, ai prădat, ai luat cu tine şi-n tenebre te-ai ascuns.

Hai, priveşte-mă! Te uită! Ai venit să-ţi ceri iertare? Nu te iert! Ce stai acolo proţăpit şi fără glas? Poţi să-mi dai napoi ce-odată am avut şi tu mi-ai luat?” „N-am venit să-ţi dau, iubito, ci... să iau şi ce-a rămas!” ReverieReverieReverieReverie Ploaia se sparge-n muguri pe ramuri de copac minuscule clepsidre de lumină ce se răsfrâng în cerul alb-opac lacrimi fără vină mă pasc pe frunte cerbii ce-n ochi mi se adapă pe umeri goi de frunze îşi fac păsări culcuş în braţe îmi aleargă a ielelor copile ducându-mi stropi de rouă’n al palmelor căuş.

147

Liliana TirelLiliana TirelLiliana TirelLiliana Tirel

IaşiIaşiIaşiIaşi

SingurătateSingurătateSingurătateSingurătate Singurătate, ascunzi un suflet însetat de dor şi iubire!

*****

Te risipeşti în vis şi în singurătate Şi răzuieşti ţărâna ce-ţi macină făptura. Eşti ca un lac imens, ce-şi revarsă captura Stând rezemat de umbra vieţii pătate. Înfiorând cu-o şoaptă a ta singurătate, Răsună paşii pe asfalt de suflet. Şi curge vremea ca o apă ce inundă, Îngropând comori de gânduri şi visare. În odaia inimii străpunse de ochii minţii nemiloşi Te uiţi cu silă la cei ce te testează, Crezând în ale tale fapte ce mimează Demersuri, fals dorite, dar pline de durere Ce se topesc în fum subţire de ţigară.

***** Singurătate imensă şi amară, ce curgi ca un argint topit Încercând să înţelegi robul, ce se gândeşte la un crin trist.


148

Jocul iubiriiJocul iubiriiJocul iubiriiJocul iubirii În jocul iubirii, rătăceşti ca un vis pribeag înotând prin pulberi astrale, căutând o cale printre cioburi de soare ce se sparg în imaginea mea sculptată în inima ta de piatră. În jocul iubirii, rătăceşti ca un rob pe un drum de patimi şi-nlănţuieşti un dor ce-şi sprijină capul de luna ce setează un program al durerii, iertării şi al nemuririi. În jocul iubirii, descoperi pistrui pe zăpada imaculată a sufletului ce scutură petale de timp în pânza tremurândă ce-acoperă fereastra deschisă spre infinit şi permite inimii să danseze tangoul iubirii.


149

Coşmar în noapteCoşmar în noapteCoşmar în noapteCoşmar în noapte Noapte albă. Privesc toropită la mândra Lună, Ce sărută prin coroana de raze de lumină Rotunjimile eternei Geea. În mâinile sale cerc, ţine ostatic pe Cronos Ce păcătui, rănindu-l pe Uranus. Aşa gândeam privind ... astrul nopţii. În noapte răsună suspinul de jale al Terrei ... Lacrima mea picura sfârâind, gândul rotund Din dorinţe astrale ascunse. Buzele-s foc. Ochii scânteiază. Tălpile ard. Torente de gânduri trec şuvoi prin mintea ce simte. Tristeţi mai abstracte ...la Porţi de Iad. Privind lupta ce se dă în sufletul omenirii Cerul sângera, norii plângeau şi stelele cădeau. Geea golită se cutremura. Totul trecea dincolo de puterea minţii mele. Dar în inima de plumb topit, vedeam făptura ta Înotând în oceanul dorinţelor tale. Torente de gânduriTorente de gânduriTorente de gânduriTorente de gânduri Torente de gânduri albastre se revarsă printre astre. Pe treptele scării ce urcă spre cer, ţipă un gând în eter. În lanţuri gem frânturi de vise. Infernul crud se ivise… Un paradox cu gust de miere; O vrajă printre nori piere.


150

Tu ştii!Tu ştii!Tu ştii!Tu ştii! Tu ştii... Precum dragostea către Psyche, iubirea ta mereu sună Din cornul de aur, Trezind nemurirea dată de Zeus cel dur. Şi ură în suflet de mândră zeiţă, Venus numită. Tu ştii... Muzica îngerilor din simfonia timpului răsună. Şi pipăim albastrul lor, al stelelor, într-o lume de vis nebună. Iubesc sufletul tău, în care sufletul meu se pierde, ca-ntr-o mare de iubire ce ne iese-n cale...ieşindu-şi din fire. Tu ştii... Vom rătăci călători printre aştri, printre aştrii iubirii, într-o lume plină de sclipiri, de stele-n spume! Tu ştii, că avem o iubire eternă!...Tu ştii..


151

Cioburi de cordCioburi de cordCioburi de cordCioburi de cord Faţa-mi arde. Imaginea ta plânge. Joacă de parc-ar călca pe jăratec. Gândul frământă întrebări descântec Iar coşmarul râde. Azi va învinge. Te cuibăreşti în transă la mine-n suflet, Sculptând un chip într-un rotund violet. Ţi-am rezervat un loc într-un ventricol În care te zbengui... secol după secol! "A fost iubire? ", întreabă un gând spin. Îl ignor... ascult o sonată de Chopin, Dar se-aude-n gând un ţipăt sălbatic. Cioburi de cord cad în lichid amniotic.

Inimă de focInimă de focInimă de focInimă de foc Râzi şi plâgi, Inimă de Foc!

*****

Când zeii râd de oameni, vis de muritor dispare! Pornim pe drumul vieţii, rătăcind prin vidul nopţii. Închid ochii! Pe-un altar pierdut dincolo de stele Zace-o Inimă de Foc ce suspină printre ele. Mai dur decât diamantul este magica Floare a Iubirii. Mai roşu decât săngele este-o Inimă de Foc. Viaţa, o noţiune supralicitată, suportă furtul Inimii de Foc. Este stăpâna unei iubiri ce rătăceşte prin vremi. Şi stă sclipitoare pe şinele sorţii, riscând să fie sfărmată În mii de cioburi de Trenul Vieţii.

*****

Când oamenii râd, au găsit Inima de Foc a Iubirii!


152

Noaptea de cristalNoaptea de cristalNoaptea de cristalNoaptea de cristal În noaptea de cristal Se-nfruntă aştrii nopţii. Ce-aruncă pe pământ raze argintii care te prefac într-o umbră selenară. Tu speri că vei înlănţui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viaţa curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aştrii albaştri într-o noapte de cristal cu crini sihaştri.


153

Simfonia iubiriSimfonia iubiriSimfonia iubiriSimfonia iubiriiiii eternăeternăeternăeternă E noapte târzie. Pe cerul fierbânt Zăresc mândra Lună, Spre noi alergând. Şi sus, în tornada de nori Se zbenguie, plini de fiori Departe de noi, printre aştri, Prieteni cu norii albaştri, Frumoşi pescăruşi visători. De mână ţinându-ne-apoi Spre-acolo ne ducem şi noi Cu gânduri dansând împreună, Sub raze de Lună. Încet adormim, feriţi amândoi, În noapte târzie, cu norii drept pernă. Văzduhul întoarnă, măreţ pentru noi, Superb, simfonia iubirii eternă!...


154

Un colţ de cerUn colţ de cerUn colţ de cerUn colţ de cer Între Cerul azuriu şi Marea nudă Aleargă gânduri de iubire zăludă! Văd colţul de Lună cum sărută marea, Flacăra iubirii cum se topeşte-n ea! Încep să dansez prin petale de rose. Închid ochii... văd o lumină rotundă Pierdută-n magice unduiri pe undă! Păşesc printre lacrimi atârnate de nori Pe caldarâm de mătase dulce din flori. Zburăm amândoi printre aştrii dorinţei, Plângând cu suspine visul năzuinţei. Valsăm tăcuţi pe marginea de stâncă, Îmbrăţişaţi într-o visare adâncă! Ridic privirea. Cerul fierbe. Un astru închide misterul într-un cerc din zare. Văd spirala iubirii ce urcă-n uitare Şi mângâie un colţ din cerul sihastru.


155

Unui geniuUnui geniuUnui geniuUnui geniu Cine eşti? Sunt un monstru de geniu detractor Ce bântui prin eterne, seci întrebări, Încercând să nu mă pierd pe vechi cărări Ce rătăcesc în stihul flagelator. Privesc ostenit la mândra cetate Când voi omeni un vis drag, mult dorit. Sper să rămân geniu vestit şi slăvit În pleiada de somităţi cărunte. Rătăcesc într-o lume de pesimism Ca-ntr-o boală ce bântuie viaţa grea. Refuz să accept acest decepţionism Ce-şi ţipă durerea şi deznădejdea. În lumea în care simplul muritor Trăieşte fără un scop înălţător, Durerea şi plânsul inimii mele Este o frondă şi un strigăt de jale. - Eşti ... - Sunt un vis frumos ce nu se poate dezvolta, Cum nu se dezvoltă o camee, strămutată în gheţurile Polului Nord!


156

Nu ştiuNu ştiuNu ştiuNu ştiu Nu ştiu dacă desenul nopţii (Fără să rupă contractul sorţii) Uită de stele alunecând infidel pe rugul bolţii şi magia din el... Te ridici umil, încercând să ţii seamă De sângele ce-ţi pulsează în tâmpla dreaptă; Nu ştiu de ce acest fluid înseamnă teama De-a-ţi interzice târârea şi pofta trupească. Te târâşti ca un gând în miez de noapte Căutând acel ceva din marea taină, O fantasmă ce vrea să te guste Şi să te poarte prin magica dorinţă. Eşti o ploaie de himere ce poartă Fluide ascunse într-un ocean din Chipu-ţi plasmă. Ca un dragon nemilos, Mă frămânţi şi iar mă-ntrebi de mă doare. Suspine adânci şi gemete de plăcere... O iubire sadică te poartă în zări, pe aripi de vânt, într-o lume de vierme. Te târăşti în spirit animalic, cu răni în genunchi şi în coate.

***** Nu ştiu cine eşti!... dar ştiu sigur, că nu vreau o asemenea iubire!

157

CuprinsCuprinsCuprinsCuprins

Bun venit în Bun venit în Bun venit în Bun venit în lumea gândurilor noastre! lumea gândurilor noastre! lumea gândurilor noastre! lumea gândurilor noastre! . . . . . . . . . . . . . 5

Mihaela Ecaterina AlexandruMihaela Ecaterina AlexandruMihaela Ecaterina AlexandruMihaela Ecaterina Alexandru Amintiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Ochii tăi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Dor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10 Buzunarul cu gânduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11 Sete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Dincolo de gând . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Aripi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 În vis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Bună dimineaţa! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Gânduri rebele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Clipe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Dansul destinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Mirela Cornelia CâmpanMirela Cornelia CâmpanMirela Cornelia CâmpanMirela Cornelia Câmpan Amor la pătrat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Iubeşte-mă-n! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 azi-mâinele de ieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 cerere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Troiene de tăceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Iubeşte-mă Acum! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 răsărit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 închipuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 înseninări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 A fost să fim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 ce-ar fi de spus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 emoţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 dileme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 rugă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 bâlbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

158

Iulia Ruxandra Cevei Agonie şi extaz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Gute Nacht! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Visare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29 Şi am uitat .. nu mai contează . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30 Aer cu mireasma adolescenţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Neuroni atrofiaţi muscular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Echilibru efemer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Singurătate în doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Elena Glodean În zidul meu de Ană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Să mor cu tine-n fiece cuvânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 Într-un volum de versuri mă prefaci . . . . . . . . . . . . . . . . . .40 Într-un prezent trăit de amâdoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40 Poem şoptit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 De-aş fi eu Ana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 Când zimbrii nopţii vin să se adape . . . . . . . . . . . . . . . . . .42 Sărutul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42 Cât rătăcesc prin vise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43 Şarpele-dorinţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44 De-atâta visare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44 Un lut străin mă ţine prizonieră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45 Singurătate-n doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45 Şi duc poveri absurde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46 Poem de schimb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46

159

Cristina Gruescu – naiada Dragostea vine cu orice ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47 Port urma ta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48 Ca o rouă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48 Poate nu erai fluture . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49 De lipsa ta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49 Forma mâinilor noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50 Ca o gladiolă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50 Să fim! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51 Culoarea nesfârşirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51 Culege-mă! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52 Mai rămâi puţin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52 Sărut depus pe palmă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53 Ofelie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54 A ta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55 Din mine cresc arbori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 Amelia MagoriAmelia MagoriAmelia MagoriAmelia Magori Aş prinde-n tine rădăcină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57 Flacără arzătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58 Un vis fără trup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59 O lacrimă se împletea în vers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59 Învăluie-mă . . . iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60 Buchetul vieţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60 Ascunde-mă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 Voi fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 Preludiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62 Am ancorat o lacrimă de frunză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62 Ascund aripi de vise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63 Inimă uită! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64 Doar dragoste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65 Acorduri târzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66 Mister . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66

160

Luisa P . Neruţ Alături de tine mai număr o vară . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67 Ad multos annos! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68 Amprentă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68 Contopire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69 Îmi scutură visul de umbre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69 Gândind la tine, scriu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70 În mine nu e toamnă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .71 Şevalet de toamnă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 Lăsând în urmă storul şi-o noapte înainte . . . . . . . . . . . . . .72 Privirea ta coboară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72 Şi azi mi-aduc aminte . . . era toamnă . . . . . . . . . . . . . . . .73 Nocturnă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 re-întoarceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74 memento . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74 În urmă gara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75 În noaptea cea mai lungă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75 Când orologii bat în aerul din noapte . . . . . . . . . . . . . . . .76

Sanda Nicucie Vrăjitor pe viaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Cântec pentru toamna dintre noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78 Cântec pentru neuitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79 Învaţă-mă să pot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80 Dor de noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81 De-atâta toamnă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82 De-atâta vară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .83 Calendar pe de rost . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84 E vreme de ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85 Atenţie, cad flori! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

161

Elena Păduraru – Isoscel Din poezia nopţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .87 Rugă către vânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88 Din urma paşilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .89 Cântare printre fulgi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90 Pe-acorduri de vioară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91 Piruete de vals . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92 Adierea unui gând . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .93 Să vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .94 Nu plânge, iubite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95 Sunt lângă tine, iubite! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .96

Elena Simona Păiuş Valsul crinilor de iarnă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97 Sunetul lacrimilor tale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98 Regrete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98 Portret alb-negru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99 Ultima secundă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 Tăcere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .103 Taine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .103 Ecoul despărţirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104 Popas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104 Speranţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105 De ce mor sentimentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 Souvenir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106

162

Patricia Lidia Sens de iarnă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Odă primăvăratică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 La poarta sărutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .108 Greu . Nu mai pot dormi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109 Mania mâinilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109 Frumuseţea prieteniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110 Obosită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112 Îndrăgostită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112 Împreună . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .113 ... femeie... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .113 Aripi în zbor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114 Sâmburi de rodie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114 Linişte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115 Inutilitate cu final aşteptat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115 Acuarelă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116

Carmen Florentina Schmidt Dorinţa cu nuanţă de crin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .117 Tu şi eu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .118 Îţi mulţumesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .119 Floare de cireş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .120 Între pământ şi între curcubeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121 Când . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121 Calendarul vieţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .122 Cea mai frumoasă parte din mine . . . . . . . . . . . . . . . . . . .123 Cine ştie de tu . . . cine ştie de eu . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124 Rugă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .125 Matematica spirituală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126

163

Valeria Iacob Tamaş Din nesfârşită dragoste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .127 Metamorfoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .128 Poem de înălţare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .129 vis întrupat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .130 Poem de dragoste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .130 Poem de cu zori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .131 Iubitului meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .131 O caut pe femeia Aceasta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .132 Ogoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Iubitul meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134 sufăr de iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .135 Ca orice pasăre călătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .136 Aproape iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .136

Rely Tarniceri Parfum de tei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 Înainte de ultimele cuvinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Firesc ar fi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .139 Degustare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140 Aripi cu tălpi de lut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140 Plouă-ntruna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .141 Urme de sărut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .141 Şi voi rămâne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142 Captiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142 Atunci când ne vom întâlni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .143 Aproape . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .144 Final fără sfârşit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .145 îmi înfloreşti în gânduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .145 Iubito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .146 Reverie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .146

164

Liliana Tirel Singurătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .147 Jocul iubirii . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .148 Coşmar în noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .149 Torente de gânduri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .149 Tu ştii! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150 Cioburi de cord . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .151 Inimă de foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .151 Noaptea de cristal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .152 Simfonia iubirii eternă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .153 Un colţ de cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .154 Unui geniu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .155 Nu ştiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .156

am zidit iubirea

Documents