UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ŞI

CINEMATOGRAFICĂ „I.L.CARAGIALE” BUCUREŞTI

- Departamentul de Studii doctorale -

TEZĂ DE DOCTORAT

FENOMENUL TEATRULUI MUZICAL

ROMÂNESC ȘI AMERICAN

- REZUMAT -

Conducător științific: Doctorand:

Prof. univ. dr. Corneliu DUMITRIU Ionuț Radu NEGRIȘANU

– 2021 –

2

SUMAR

ARGUMENT

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – ANATOMIA RÂSULUI ÎN COMEDIILE MUZICALE

ROMÂNEȘTI

CAPITOLUL II – TEMATICA REPERTORIULUI ÎN TEATRUL DE

REVISTĂ

CAPITOLUL III – SPECTACOLUL MUZICAL AMERICAN BROADWAY ȘI

IDEILE SALE DOMINANTE

CAPITOLUL IV – COMPARAȚII CULTURALE ȘI SUGESTII DE

REVIGORARE A GENURILOR MUZICALE DIN ROMÂNIA

BIBLIOGRAFIE

3

4

ARGUMENT

Ca interpret în trupa Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați, abordez acest fenomen

din interiorul genului și încerc să-l înțeleg din această perspectivă. Teza de doctorat reprezintă un

act de devotament pentru acest gen de teatru, căruia m-am dedicat, și o încercare de a sugera celor

care slujesc Comedia muzicală și Revista, căile posibile de înțelegere și revigorare în România,

ale acestui fenomen artistic.

Am ales acest subiect deoarece în comediile muzicale inteligența are un rol important, în

construcția subiectelor și fără aceasta, râsul ar deveni imposibil. Inteligența este necesară atât

producătorului de texte, interpreților, cât și spectatorilor, în calitatea lor de receptori. Produs în

comedii și în reviste, râsul redă un nivel de cunoaștere și înțelegere reciprocă între Emițător și

Receptor.

Prin comedii, percepem sărăcia psihologică a unor personaje și ne delimităm, în viață, de

acestea, de defectele pe care le „aduc” în scenă, într-o formă hiperbolizată, pentru a ne ușura

înțelegerea.

Prin râs, se realizează corecții, identificându-i astfel pe aceia care s-au îndepărtat de matca

unei morale acceptate, spre a-i readuce în universul unor comportamente corecte, și pentru a

dobândi în acest fel o funcție utilă în plan social. Râsul are menirea să îi intimideze și să-i

umilească pe cei despre care se râde, făcând să se nască în mințile și sufletele acestora, procese

mai mari sau mai mici de conștiință.

Prin râs descoperim defectele, pentru a le recunoaște și înțelege mai ușor preluând, din ele,

o înțelepciune de viață care să ne domine existența.

Aceste motive au stat la baza alegerii prezentei teme de cercetare, la care a contribuit și

audiența remarcabilă a publicului față de acest gen muzical.

5

Am construit acest demers științific și dintr-o perspectivă didactică, care să însemne un

punct de pornire, către studiul acestor întâmplări artistice, pentru cei care doresc să îmbrățișeze

această profesie, într-un sistem de învățământ vocațional sau ca un moment de start, într-o dorită

documentare.

În sprijinul efortului de înțelegere, a acestui fenomen, am realizat o amplă documentare –

finalizată prin publicarea unei lucrări1 - în care am identificat, cele mai aplaudate spectacole

realizate de-a lungul timpului și selectate în baza frecvenței reprezentațiilor lor, considerând că

acest indice înseamnă un reper obiectiv de apreciere, oferit chiar de către spectatori.

Am structurat analiza pe următoarele momente esențiale: Comediile muzicale, Revista și

cele mai de succes spectacole realizate pe Broadway, cu scopul de a înțelege în acest fel diferența

de succes și de audiență atât de evidentă, între cele două genuri, în România și în S.U.A.

Concluziile celor trei capitole menționate, mi-au permis, să realizez în final o comparație

între spațiile culturale și artistice din cele două țări și să formulez în baza acestor înțelegeri, un

număr de propuneri, utile pentru revigorarea genului muzical în România.

Cuvinte și sintagme cheie: comedie muzicală, revistă, scenariu, teatru, muzică,

dans, Fenomenul Broadway, Fenomenul Boema, Constantin Tănase, prolog, monolog

de atac, scheci, monologuri, finaluri, râs, inteligență, geografia personajelor.

1 Negrișanu, Ionuț, Teatrul muzical și de revistă din România, Editura UNATC Press, București, 2018.

6

INTRODUCERE

Dansul, muzica și teatrul au fost înrudite din antichitate, completându-se reciproc, și

născând împreună, mesaje și semnificații complexe, bazate pe mișcările corpului și modulațiile

vocii, prin rostirea unui text care exprimă reflecții de o mai mare sau mai mică profunzime ale

gândirii.

În România, după primele manifestări muzicale de la nunțile domnești, unde erau aduși

dansatori, cântăreți, jongleuri și dresori de animale, în anul 1872, Matei Millo1 a produs spectacolul

„Apele de la Văcărești” – considerat primul muzical românesc, un gen preluat de la francezi, nemți

și austrieci și completat, în România, cu umorul de actualitate, care prin spectacolele de Revistă

aducea pe scenă „prezentul de zi cu zi”. Revista a devenit în acest fel, locul unde se vor prezenta

într-un limbaj artistic informațiile de esență ale actualității sociale.

*

Diferența dintre termenii de Muzical și Music-Hall există chiar în structura acestora

„Music-hall-ul fiind o formă de divertisment, un amestec de cântece, dansuri, momente comice

sau acrobatice2” fără o acțiune dramatică unitară, asemănător vodevilului, cabaretului sau revistei

iar musicalul fiind un spectacol cu muzică, de natură comică bazat pe o intrigă simplă, cu cântece,

dansuri solo sau în grupuri, adică „o piesă în care cântecul și dansul joacă un rol esențial”

*

144 DE COMEDII MUZICALE PRODUSE ÎNTRE 1935 – 2017 ÎN ROMÂNIA

Acest gen – cu o poveste bazată pe o idee dominantă, ajutată de muzică și dans – a fost

dominant în repertoriile teatrelor din România, între 1935 – 2017, când s-au realizat 144 de

premiere ale acestui gen de spectacole care pornesc de la scrieri cunoscute, construcţii umoristice

1 Matei Millo (1814-1897) – actor și autor dramatic român, interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri.

7

ce aparțin unor autori cunoscuți sau conțin titluri generaliste, cu posibilități de cuprindere a oricăror

subiecte născute de scenariști.

*

483 de spectacole DE REVISTĂ produse înainte și după al II-lea Război

mondial

Prin comparație cu Teatrul muzical, Revista este caracterizată prin fast și umorul puternic

al monologului de atac. Caracteristica spectacolelor românești de revistă a reprezentat-o ironia, iar

Constantin Tănase a excelat în acest domeniu, cupletele sale având o formă și o forță specială.

Sunt elocvente titlurile celor 483 de reviste prezentate în volumul documentar, publicat la Editura

„UNATC Press” în anul 2019.

*

Am considerat necesar ca documentării realizate în bibliotecă ;i ]n arhivele teatrelor să-i

adaug și una din viața reală și am apelat, în acest sens, la opinia unor mari artiști, care să vorbească

despre aceste genuri muzicale, exprimându-și concluziile dobândite în propria lor activitate. Cele

14 personalități selectate au fost: Stela Popescu (ultimul ei interviu), Alexandru Arșinel, Vasile

Muraru, Theodor Munteanu, Alexandru Jula (ultimul său interviu), Nicolae Mantu, Mihai Feier,

Zoltan Papp, Dumitru Lupu (ultimul său interviu acordat), Jean Badea, Horia Moculescu, Marcela

Timiraș și George Frâncu.

Artiștii menționați au fost invitați, printr-o scrisoare oficială din partea UNATC, să se

alăture acestei cercetări doctorale, cu promisiunea publicării ulterioare răspunsurilor lor, care au

văzut lumina tiparului în lucrarea „Teatrul de revistă și muzical din România”, publicată în 2018,

la Editura “UNATC Press”.

8

CAP 1. COMEDIILE MUZICALE

(Zece spectacole selectate, pe baza frecvenței numărului de reprezentații)

În acest capitol sunt analizate următoarele comedii muzicale: 1. Chirița în provinție;

2. Firfirică; 3. Groapa; 4. Săracu’Gică; 5. Sosesc diseară; 6. Omul care a văzut moartea; 7.

Nota zero la purtare; 8. Boul și vițeii; 9. O familie ciudată; 10. Profesorul de franceză.

La fiecare dintre aceste spectacolele a fost menționat anul realizării, teatrele care le-au

produs, regizorul, compozitorul, coregraful, scenograful și numărul de reprezentații.

*

Analiza acestor texte a evidențiat concluzia că, PSIHOLOGIA personajelor principale este axată

pe o tematică dominantă și simplă, de la care eroii nu se abat.

*

Din punct de vedere psihologic, personajele acestor comedii sunt extrovertite,

caracteristicile lor dominante fiind definitorii pentru acest tip de comportament.

Cap.2 TEMATICA SPECTACOLELOR DE REVISTĂ

• La baza repertoriilor din spectacolele de Revistă; stă nevoia omului obișnuit de a se

exprima prin satiră, în faţa unor macro evenimente sociale și morale cu care nu se poate lupta într-

o altă formă. Această „inovaţie” românească (care constă în introducerea umorului) adusă genului

muzical lansat de celebrul teatru parizian „Folies Bergère” are un sens şi un scop – de a dezvălui

păcatele oamenilor ajunşi în poziţii sociale importante ale instituţiilor statului și nu numai.

Satira nu se desparte niciodată de umor, hazul face casă bună cu duioşia, ironia cu anecdota

și picanteria cu cimilitura. („Sub potcoava cismei mele/Şade dracul şi-o muiere/Şi mă-nvăţ a face

9

rele” sau „Cât e omul de bătrân,/Tot ar mânca măr din sân” sau o ghicitoare: „Am o furcă, pe

furcă un burduf/Pe burduf o cruce/Pe cruce/Bostanul.”)

O constatare esențială ar fi că sceneta şi scheciul din reviste îşi recunosc „părinţii” mai

vârstnici în anecdota şi snoava populară (uneori povestită în dialect, cu propria sa tentă de umor).

*

CONSTANTIN TĂNASE – ÎNTEMEIETORUL REVISTEI

„Pamfletul” ce l-a caracterizat pe Tănase, a însemnat expresia durerilor, revoltelor şi

năzuinţelor oamenilor, iar repertoriul pe care acesta l-a cultivat şi interpretat a însemnat o

dimensiune esențială din cariera acestui actor de comedie.

Satira de la Teatrul Cărăbuş era de multe ori politică („Vă previn c-ajungeţi la spital /

De nu votaţi partidul liberal!”), iar actorii foloseau trucul de a înfăţişa actualitatea zilei plasată

într-o altă epocă istorică pentru a spune în acest fel publicului, într-un mod disimulat ceea ce

voiau. (Revista „Una şi bună”de Dur-Stoy plasează acţiunea în ţara lui Pleaşcă - Împărat, aluzie

la liderul liberal Ionel Brătianu.)

Mijloacele de expresie artistică ale lui Constantin Tănase au fost variate iar arta sa

interpretativă s-a înscris pe linia teatrului de revistă. Ceea ce l-a recomandat pe acesta, ca un

mare actor a fost simplitatea şi firescul jocului său, economia mijloacelor artistice cu care realiza

efectul comic.

FORMA ȘI FUNCȚIA IRONIEI ÎN CUPLETELE LUI TĂNASE

Cele 21 de cuplete analizate în această cercetare, din repertoriul lui Constantin Tănase,

conduc la formularea concluziei că: - succesul acestora provine din legătura fără echivoc cu

realităţile acelor timpuri, cu faptele guvernelor şi partidelor politice, cu starea economică a ţării şi

a oamenilor care suportau consecințele. Stările “fierbinţi” sunt selectate din „comedia alegerii

10

unor impostori”, din „acţiunile inutile cu care se laudă politicienii”, din „starea jalnică a

capitalei”, oamenii politici fiind consideraţi „antichităţi de muzeu”. Lipsa de consistenţă a

acestora şi a partidelor politice pe care le reprezentau se traduce prin felul „cum se calculează

pensiile”; prin „banii aruncaţi fără efect pentru experţi străini”; prin „faptul că eşti obligat să

plăteşti, fie că ai, fie că n-ai”. Efectele curbelor de sacrificiu ale guvernelor; incertitudinile vieţii

sociale şi afacerismul politicienilor – toate redau împreună tabloul unei epoci, prezentat prin vorbe

simple, care surprind adevăruri de profunzime. Scopul urmărit era identificarea actualităţii unui

timp.

*

În cupletele lui Tănase, râsul se naşte din temele sociale grave, dar actuale ale timpului

său, exprimate prin forţa unor refrene comice. Metafora socială şi asocierea unor personaje politice

cu comici vestiţi reprezintă „cărămizile” construcţiilor umoriste ce caracterizează revista

românească, în unele situaţii.

FENOMENUL STAGIUNII TEATRALE DE LA GRĂDINA

BOEMA

Cele opt reviste, ale acestui repartoriu devenite celebre, sunt: „Scandal la Boema”, „Camping

Boema”, „Stela, Stelele și Boema”, „Boema, slăbiciunea mea”, „Artiștii și Boema”, „Boema,

bucuria mea”, „Constelația Boema” și „Bună seara, Boema!”

Aceste spectacole au construit un repertoriu faimos, considerat a fi cel mai reprezentativ

moment de revistă românească. Scenariile acestor producții nu au fost niciodată în posesia sau

proprietatea teatrului „Constantin Tănase”, având un titlu de proprietate privat (Mihai Maximilian

și Stela Popescu). Timpul a dat uitării textele, generând sentimentul dispariției lor.

Nu s-au pierdut însă și cu sprijinul doamnei Doina Maximilian, (fiica Stelei Popescu, și

proprietara acestor manuscrise), le-am descoperit și reconstruit, cât a fost posibil, introducându-le

în această cercetare ca un capitol distinct.

11

CUM AM RECONSTRUIT REPERTORIUL “BOEMA” ȘI SINTEZA

CELOR OPT SPECTACOLE

(Prologurile și finalurile acestora)

Prologurile sunt sinteze de viață adevărată sau imaginară propuse spectatorilor înaintea

Revistei pe care o preced. Fie că propun geografii ale unor convenții, fie că artiștii sosesc pe scenă

cu istoria propriilor succese, acestea îi invită pe spectatori într-o lume imaginară construită din

cuplete și monologuri iar finalurile îi readuc pe spectatori „pe pământul propriei lor vieți”. Lumea

de vis, glumele și închipuirile, posibilitățile de a-i critica pe alții se sfârșește la acest moment de

final iar ceea ce urmează este doar liniștea nopții care anunță venirea unei noi zile de viață.

MOTIVELE COMICE ALE CELOR OPT SPECTACOLE “BOEMA”

Inteligența cu umorul decisiv în producerea și receptarea râsului

Sărăcia psihologică a unor personaje ca sursă a comicului

Corecțiile sociale realizate prin râs

Manipularea unui personaj de către un altul

Repetarea cuvintelor, naște râsul

Caricaturizarea produce o stare de umor

CAP. 3 SPECTACOLUL MUZICAL AMERICAN DE PE BROADWAY

(EȘANTIONUL UTILIZAT PENTRU CERCETARE )

Numele Broadway, care în New York reprezenta un bulevard de 12 kilometri, a dat în

timp, denumirea unui fenomen artistic remarcabil. Pe parcursul secolului al XIX-lea, aici au fost

12

construite mai multe teatre care au cunoscut o perioadă de înflorire, după Războiul de secesiune

din SUA, deși, primul teatru, fusese inaugurat pe Broadway la mijlocul secolului anterior.

Prosperitatea acestui oraș, inițial denumit, “Noul Amsterdam”, dezvoltarea și extinderea

sa, prezența unei numeroase clase de mijloc, alături de burghezia industrială și comercială, au creat

nevoia unor spectacole cu un profund caracter ludic.

În baza unui sondaj realizat de către „Longest Running Broadway Shows, by Paramount,

am preluat o statistică care conține cele mai longevive musical-uri jucate pe Broadway și am ales

următoarele zece producții, din acest top:

SPECIFICUL FENOMENULUI MUZICAL DE PE BROADWAY

Acest fenomen muzical, care a cucerit lumea teatrului și a creat un mit asupra fiecăreia dintre

producțiile sale, necesită o înțelegere a cauzelor acestui mare succes artistic.

În America, fenomenul artistic muzical de pe Broadway a fost construit în jurul unor

ÎNTREBĂRI ESENȚIALE DESPRE VIAȚĂ AMERICANĂ, născute uneori din operele unor

mari dramaturgi precum Tennesse Williams.

Cine a adus celebritatea acestui gen? Importanța subiectelor de istorie și cultură americană,

situarea acestor reprezentații în avangarda tuturor „exploziilor” sociale de noutate și…-

VALOAREA excepțională a artiștilor care au servit acest gen precum Louis Amstrong sau Elvis

Presley.

*

1. A Chorus Line 6. My Fair Lady

2. Show Boat 7. Hair

3. Porgy and Bess 8. Jesus Christ SuperStar

4.Oklahoma! 9. Les Misérables

5.West Side Story 10. Mary Poppins

13

COMBINAȚIA dintre cântece și dansuri, schițele de costum și un minimum de acțiune –

reprezintă formula de naștere a unui spectacol muzical de mare succes pe Broadway cu un obiectiv

psihologic decisiv. TOTUL într-un astfel de reprezentație există pentru supraviețuirea unei idei și

a unei șanse artistice acordate interpreților de a satisface publicul, ca să vină în continuare și să

cumpere bilete. Este o încleștare de premise artistice și idei majore cu un obiectiv clar:

ÎNVINGĂTOR și niciodată ÎNVINS.

Fenomenul artistic de pe Broadway este însemnul unei CORIDE CULTURALE în care

publicul te aplaudă atunci când reușești și te fluieră când nu te ridici la înălțimea unei mari idei.

Dacă supraviețuiești unei premiere pe Broadway, dobândești un însemn de valoare și devii

asociatul acelui proiect, care a folosit o investiție și a produs un CÂȘTIG financiar uriaș. A face

parte din distribuția unui asemenea spectacol de pe Broadway înseamnă nu doar un rol, ci o

încercare artistică decisivă în viață.

Cap. 4 COMPARAȚII CULTURALE ȘI SUGESTII DE REVIGORARE

A GENURILOR MUZICALE DIN ROMÂNIA

4.1 TEATRUL MUZICAL ROMÂNESC ȘI CEL AMERICAN

Caracteristica dominantă a unei semnificații reprezintă fenomenul decisiv de pe Broadway

– unde există multe piese, dar puțini autori și unde totul pare construit de un „CARTEL” al

scenariștilor valoroși care au confiscat realizarea tuturor producțiilor americane.

„Înțelegerile” nescrise ale unui astfel de „cartel” par dominate de o înțelegere clară:

SUBIECTUL oricărui spectacol trebuie să fie America, cu istoria și momentele ei de devenire

socială, precum Războiul civil, segregarea rasială, violențele, inovațiile culturale, explozia

jafurilor și apariția drogurilor în marele orașe, nașterea rock and roll-ului, adoptarea Constituției,

războaiele din diferite țări ale lumii. Nașterea producțiilor de pe Broadway pornește de la

PROFUNZIMEA și ACTUALITATEA subiectului conținut de către un scenariu.

14

Orice spectacol de teatru muzical de pe Broadway, înseamnă o invitație la un sincretism

real al artelor. Teatrul, muzica, dansul, decorurile și costumele se întâlnesc într-o producție care

trebuie să le acomodeze pe toate cu planul tematic și cel valoric al interpreților. Dacă între aceste

arte există dizarmonii, imaginea de ansamblu devine suferindă și prăbușește spectacolul. ARTELE

care concură la realizarea unei producții muzicale par să se afle într-o competiție cu scopul de a

atrage într-o măsură mai mare atenția spectatorului. Într-o asemenea reprezentație, niciodată nu

vei întâlni un solist care să nu danseaze perfect, un decor să fie inexpresiv, un costum să fie

nepotrivit iar o replică spusă, într-un mod neprofesionist. Toate artele aduc contribuții valorice

excepționale, cu scopul de a construi succesul prin semnificațiile lor artistice de profunzime.

Echipa de actori și de producție a unui astfel de spectacol, se află, permanent, sub presiunea

succesului și a profitului financiar imediat. Finanțatorii spectacolelor , doresc să-și recupereze

imediat investiția și să se bucure de un profit consistent. Cine nu respectă regulile acestei luni,

dispare, iar psihologia interpreților, este dominată de o aspirație decisivă, a rolului vieții lor, prin

care să câștige deopotrivă faimă și bani. În România, acest sincretism și această presiune

psihologică asupra artiștilor și producătorilor, rămâne doar un deziderat și un subiect teoretic. Fie

din lipsa bugetelor, fie din obligația de a lucra cu personalul angajat al unui singur teatru, fie lipsa

de valoare a unora dintre cei selecționați în mod fals, fie subiectivismului construirii unei

distribuții, nasc mari dizarmonii, în estetica unei producții, în care excelează fie actorul, fie

compozitorul, fie solistul, și de puține ori, artele concură în proporții egale la realizarea unui nivel

artistic maxim, și a unui succes. Aceste dezechilibre influențează percepția și succesul întregului

spectacol.

În cazul unui insucces, în România nu există consecințe profesionale imediate, nici

financiare pentru distribuție și nici pentru echipa tehnică. Nimeni nu pierde bani, nici locul de

muncă și nici nu se închide teatrul. Viața merge înainte și speranța rămâne pentru o altă dată.

4.2 SUGESTII DE REVIGORARE A GENURILOR MUZICALE DIN ROMÂNIA

Primul pas, ar trebui să pornească de la subiectele aduse pe scenă în spectacolele

muzicale, care se cer să aibă o anvergură istorică și socială majoră, să vorbească despre

România, iar politica să fie doar un motiv secundar de satiră, și niciodată propagandistic.

15

• Al doilea pas să însemne responsabilizarea distribuției unui spectacol care ar trebui –

„condamnată” să obțină numai succesul. Artistul să fie motivat pentru o maximă perfecțiune.

• Al treilea pas vizează filosofia alocațiilor financiare destinate acestui gen, care ar

trebui să însemne parteneriate reale între INVESTITORI și PRODUCĂTORII ARTISTICI, cu

ținta clară a succesului, născut dintr-o adevărată „conștiință culturală”. Investitorii, producătorii

și artistii, ar trebui să aiba un interes comun - „rentabilizarea actului artistic” prin performanțe de

mare valoare.

• Al patrulea pas înseamnă– nevoia de urări investiții în sălile de spectacol.... care ar

trebui să fie de o mai mare capacitate (peste 1200 de locuri, pentru a deveni profitabile, în

orașele cu o populație interesată de acest fenomen artistic) și care ar trebui echipate la un nivel

tehnic adecvat cerințelor contemporane de performanță.

• Al cincilea pas este unul psihologic – anume CURAJUL de a invita în spectacole,

soliști și actori celebri ai acestui gen, de peste hotare, cu onorarii adecvate, chiar pentru un singur

eveniment, spre a oferi modele profesionale directe interpreților români și satisfacții artistice

superioare publicului românesc.

• Ultimul pas trebuie să însemne un CONCEPT modern de promovare a culturii, alcătuit

NU din simple anunțuri în „subsolul” unor buletine de știri ori afișe lipite în orașe pe stâlpi. În

România nu există manageri culturali profesioniști, și nici mecanisme de promovare ale unor idei

majore, prin intermediul artei. La modul ideal, întreaga distribuție ar trebui să fie formată din

individualități artistice deosebit de performante, care să genereze omogenizare și coerență

artistică unei reprezentații.

16

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie generală

Lucrări teoretice

Bush Jones, John, Our Musicals, Ourselves:A Social History of the American Musical Theatre,

University Press of New England, 2003.

Călinescu, George, Istoria literaturii române, Editura fundațiilor, București, 1941

Georgescu, Oana, Patrimoniul muzical românesc, Alexandru Jula, Editura Biblioteca

Bucureștilor, 2012

Mihăescu, Carmen, Convergențe ale artei muzicale cu arta teatrului, Editura Risoprint, Cluj

Napoca, 2012

Schweitzer, Marlis, When Broadway Was the Runway:Theater, Fashion, and American Culture,

University of Pennsylvania Press, 2009.

Storin, Aurel, Teatrul românesc de revistă – Istorie. Dimensiuni. Pericole. Destine, Editura Scrib,

București, 2011

Piese de teatru și lucrări teoretice

Alecsandri Vasile, Chirițele, Chirița în provincie, Editura Tana, 2017

Barbu Eugen, Groapa, scenariu, arhiva Teatrului Dramatic Fani Tardini, Galati

Băieșu Ion, Boul și vițeii, Teatru, Editura Cartea Românească, 1982

Cîntec, Oltița, Teatrul Municipal Baia Mare - “O istorie povestită”, Editura Eurotip, Baia Mare,

2013

Eftimiu Victor, Omul care a văzut moartea, scenariu teatru,

Florea Mihai, Matei Millo, Editura Meridiane, București, 1966

Georgescu, Oana, Alexandru Jula, ultimul romantic, Editura Pro Universitaria, București 2013

Georgescu, Oana, Surîsul și lacrima scenei, Editura ES-SCRIPTA, București, 1998.

Mușatescu Tudor, Scrieri, Profesorul de franceză, Editura Minerva, 1978.

Mușatescu Tudor, Sosesc diseară , editat de Teatrul Național Târgoviște.

Stroe N. și Cristodulo Ștefan, Săracu Gică, scenariu, arhiva Teatrul Național de operă și operetă

Nae Leonard, Galați.

Wright, John, „De ce râdem la teatru”, Nemira Publishing House, București, 2016

17

Autori și texte de revistă

Maximilian Mihai, Scandal la Boema, Sfârșit de săptămână, arhiva personală

Maximilian Mihai, Camping Boema, Recepționerele, arhiva personală

Maximilian Mihai, Nevestele vesele din Boema, Țânțarii, arhiva personală

Maximilian Mihai, Boema...Slăbiciunea mea, Tamara manechin, arhiva personală

Maximilian Mihai, Stela, stelele și Boema, Popeasca e cuminte, arhiva personală

Maximilian Mihai, Boema, bucuria mea!, Omul potrivit la locul potrivit, arhiva personală

Maximilian Mihai, Constelația Boema, Fricosul, arhiva personală

Lucrări specialitate

Bergson, Henri, Râsul. Eseu asupra semnificației comicului, Editura ALL, București, 2014.

Dinescu, Nicolae, Revista de altadata, Editura Meridiane, București, 1973.

Duribert et Dragor Jean, Merci, revue en deux actes, Bucarest, 1919.

Massoff, Ioan & Radu Tănase, TĂNASE, Editura Meridiane, Bucureşti, 1964.

Mihăescu, Dan & Grigore Pop, Călătorului îi șade bine cu... Gluma, Editura Sport Turism,

1976.

Mihăescu, Dan, Mari comici pe micul ecran, Editura Coresi, București, 2003.

Mihăiescu, Dan, Mari comici pe micul ecran, Editura Coresi, București 2003.

N. Niculescu-Buzău, Suveniruri teatrale, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă,

1956.

Olănescu, Dimitrie, Teatrul la români, Editura Cartea românească, Academia Română, 1897.

Popa, Marian, Istoria literaturii române de azi pe mâine, volumul II, 23 august 1944-22

decembrie 1989, versiune revizuită și augmentată, cap. Ion Băieşu: Asta e viaţa,

Editura Semne, Bucureşti, 2009.

Sava, Laura, Teodor Munteanu. O viață de artist, Editura Axis Libri, Galați, 2015.

Silvestru, Valentin, Seriozitatea surâzătoare a divertismentului, „Scânteia”, 1969.

Storin Aurel, Teatrul romanesc de revistă, Bună seara, Boema, Adio, Boema!, Editura Scrib,

2011.

Storin, Aurel, Farmecul discret al teatrului de revistă, Editura Publimpres, 1997.

Storin, Aurel, Stela Popescu și Alexandru Arșinel – O pereche fără pereche, Editura Alfa, 2015.

Storin, Aurel, Teatrul românesc de revistă. Dimensiunea literară (teză de doctorat). Conducător

științific prof.univ.dr. Ștefan Cazimir), Universitatea București, Facultatea de

Litere, 2007.

Stroe, Eugen, „Stroe si Vasilache APLAUZE”, Editura 24:ORE, Iași, 2011.

Wright, John, „De ce radem la teatru”, Nemira Publishing House, București, 2016.

18

Zărnescu, Maria, Muzici și muze de la piesa de teatru la musical, Editura Nemira, București,

2015.

Referințe despre Musicalul american de pe Broadway

Avian, Bob with Santopietro, Tom (6 februarie 2020) „DANCING MAN A Broadway

Choreographer’s Journey” Copyright © 2020 by University Press of

Mississippi

Barnes, Clive (January 20, 1971). „Stage No, No Is Back Alive”, The Nes York Times.

Blank, Matthew, Broadway Rush and Standing Room Only Policies”, Archived May 10,

2008.

Carringer, Robert L(1979)The Jazz Singer, Madison, WI: University of Wisconsin Press

ISBN 0-299-07664-4.

Halliwell, Martin, American Culture in the 1950s, Edinburgh University Press, 2007.

Horowitz, Mark Eden, Sondheim on Music, New York; Scarecrow Press 2003

Kenrick, John, Kenrick’s summary of the 20th century history of theatre in New York,

Musicals 101.com, accessed august 26, 2011.

Lederer, Bob „Beyond Broadway Joe” Copyright © 2018 by Bob Lederer. All rights

reserved under International and Pan-American Copyright Conventions

Lubboc, Mark, „American Muzical Theatre: Introducere”, Complete Book of Light Opera, 1962

Malson, Lucien: „Histoire du jazz et de la musique afro-américaine”, Seuil, Paris, 1994.

Nachman, Gerald „Showstoppers! the surprising backstage stories of Broadway’s most

remark - able songs, Published by Chicago Review Press Incorporated,

2017

Nottle, Diane „Opera or Musical? Sondheim made Sweeney to scare an audience”, Aug.

24, 2016

Rado, James & Ragni, Gerome, „HAIR The American Tribal Love-Rock Musical”, Tams-

Witmark Music Library, 1970.

Steyn, Mark. Broadway Babies Say Goodnight: Musicals Then and Now, Routledge (1999)

Swenson, J. Ed. (1985) The Rolling Stone Jazz Record Guide. US Random House/Rolling

Stone.

Webber, Loyd Andrew and Rice Tim, „Jesus Christ Superstar” Edition: A Rock Opera,

Published December 1st 1985 by Hal Leonard Publishing Corporation.

Wilk, Max, OK! The Story of Oklahoma! A Celebration of Amercia’s Most Beloved Musical,

Rev. Ed. New York: Applause Books.

Young, Michelle „IMAGES of America BROADWAY”, Published by Arcadia Publishing

Charleston, South Carolina, 2015