Universitatea Spiru Haret Bucuresti

Muzeul Romanatiului din Caracal

ROMULA

UN TEZAUR ARHEOLOGIC PREA PUTIN CUNOSCUT

1. Scurt istoric al cercetărilor sitului arheologic

Între anii 1689-1691, în timpul războiului austro-turc, contele Fernando de

Marsigli, ofiţer în armata austriacă, susţinea că în oraşul Antina (Romula) existau mai

multe forturi rectangulare construite în intregime din cărămizi, el fiind şi autorul primei

schiţe a oraşului roman Romula.1

Primele informaţii scrise despre Romula la aflăm în Hronicul vechimii moldo-

vlahilor scris de Dimitrie Cantemir. Acesta auzise, de la un oarecare Petre Stambol,

că pe malul Oltului, ar fi fost o cetate pe care ţăranii o numeau Curţile lui Ler

Împărat.2

Ruinele oraşului roman au mai fost vizitate de August Treboniu Laurian (1845)

şi apoi de Dimitrie A. Sturdza. De asemenea, ele au fost amintite în scrierile lui

Bogdan Petriceicu-Hasdeu (Etymologicum Magnum Romaniae), Vladimir Blaremberg

(Ruinele Caracalului, în Muzeul Naţional, 1937), Alexandru Odobescu (Antichităţile

judeţului Romanaţi).3

În anul 1869, arheologul amator Cezar Bolliac, săpa două morminte tumulare

folosind nu mai puţin de 150 de oameni. Cu alţi 100 de lucrători cu ziua, el a făcut

săpături în punctul La Moară. Au fost descoperite vase şi opaiţe ceramice romane,

monede de la Septimius Severus la Honorius şi alte obiecte.4

În anul 1870 era descoperit întâmplător Zidul lui Filip Arabul, descoperire

descrisă de V. A. Urechia.5 El a fost numit astfel, după numele împăratului roman,

care a venit la Romula şi a supervizat ridicarea noii incinte fortificate, care a avut rolul

de a proteja oraşul de atacurile barbarilor de la mijlocul secolului al III-lea p.Chr.

1 Cornelu Mărgărit-Tătulea, Romula-Malva, Bucureşti, 1994, p. 8.

2 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, Bucureşti, 1981, p. 94.

3 Ibidem, p.8-9.

4 Cezar Bolliac, Excursiunea arheologică din annulu 1869, Bucureşti, 1869, p. 32-39.

5 Dumitru Tudor, Oltenia Romană, ediţia IV, Bucureşti, 1978, p. 180.

În anul 1900, Pamfil Polonic efectua primele săpături sistematice la Romula,

identificând o clădire cu thermae, iar în anul 1911, Alexandru T. Dumitrescu identifica

Curia oraşului, descria drumurile şi şanţurile de apărare.6

Cercetări sistematice ştiinţifice au început la Romula abia în anul 1965, sub

conducerea lui profesorului Dumitru Tudor. Acestea au vizat în mod special,

necropola tumulară de sud, fortificaţia centrală şi sectorul nordic al oraşului roman cu

atelierele de producţie ceramică şi necropola de nord.7

Pe lângă importanţa deosebită a rezultatelor cercetărilor privind epoca

romană, menţionăm şi pe cele aparţinând altor perioade istorice, respectiv neoliticului

(cultura Boian V), perioadei de tranziţie la epoca bronzului (cultura Coţofeni), epocii

bronzului (cultura Vericioara, fazele finale), Latène-ului geto-dacic, secolelor VI-VII şi

XIV-XVI.

Săpăturile sistematice întreprinse, timp de decenii, de dr. Gheorghe Popilian

şi colaboratorii săi, în sectorul de nord, aveau să aşeze acest sit arheologic pe harta

celor mai importante centre de producţie ceramică din provinciile romane de la

Dunărea Mijlocie şi de Jos.8

6 Cornelu Mărgărit-Tătulea, op.cit, p. 9-10.

7 Ibidem, p. 11.

8 Gheorghe Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976, 246 p.

+ 86 pl.; idem, Două cuptoare de ars ţigle şi cărămizi descoperite la Romula, RevMuz 6, 1969, 2, p. 167-169; idem, O gemă gnostică de la Romula, SCN 5, 1971, p. 211-213; idem, Un atelier de terra sigillata à Romula, Dacia, N.S.16, 1972, p. 145-161; idem, Date noi privind cultele de la Romula-Malva în lumina vaselor cu figuri în relief, SCIV 24, 2973, 2, p. 239-257 (în colaborare cu Gheorghe Poenaru-Bordea); idem, La céramique sigillée d’importation découverte en Oltenie, Dacia, N.S. 17, 1973, p.179-216; idem, Contribution à la typologie des amphores découvertes en Oltenie (IIe-IIIe siècles de n.è), Dacia N.S., 18, 1974, p. 137-146; idem, Un quartier artisanal à Romula, Dacia NS, 20, 1976, p. 221-250; idem, Nouvelles découvertes de sigillée d’importation en Dacie, Dacia, N.S. 21, 1977, p.343-350; idem, Continuitatea populaţiei autohtone confirmată la Romula (sec. IV-VI), Contribuţii istorice, filologice şi socio-istorice 3, Craiova, 1979, p. 70-75; idem, Realizări în domeniul cercetărilor arheologice din Oltenia, RMM-MIA 48, 1979, p. 23-24; idem, Săpăturile arheologice de la Romula, Materiale, Tulcea, 1980, p. 351-353 (în colaborare cu Ştefan Chiţu şi Marin Vasilescu); idem, Săpăturile arheologice de la Romula, Materiale, Braşov-Bucureşti, 1983, p. 324-326 (în colaborare cu Şt. Chiţu şi M. Vasilescu); idem, Date noi cu privire la centrul ceramic de la Romula, AO, S.N. 3, 1984, p. 46-54; idem, Câteva consideraţii asupra necropolei de sud-est a Romulei, AO SN, 3, 1984, p. 89-99; idem, Villa suburbana de la Romula, jud. Olt, Materiale, Ploieşti, I, 1992, p. 231-234 (în colaborare cu Ştefan Chiţu şi Marin Vasilescu); idem, Despre lucernae-le cu marca lui ARMENIVS, AO, S.N. 9, 1994, p. 47-60; idem, Sur les lampes d’ARMENIVS, RCRFActa, 1995, p. 80-90; idem, Unitatea culturală dintre provinciile Dacia şi Moesia, Drobeta, 1995, p.28-45; idem, CIBISUS la Romula, AO, S.N. 11, 1996, p. 43-47; idem, Les centres de productions céramique d’Olténie, în Etudes sur la céramique daco-romaine de la Dacie et de la Mésie Inferieur, Universitatea de Vest, Timişoara, 1997, p. 7-20 + 48 planşe; idem, Quelques considerations, concernant la Terra Sigillata locale de la Dacie Romaine Extra Carpatique, în Travaux du Simposium Interntional de Drobeta-Turnu Severin (16-18 mai 2003, p. 60-70); Gheorghe Popilian, Dan Bălteanu, Mircea Negru, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Calarasi, 1998, 76; idem, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Braila, 1996, 100-101; idem, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Cluj-Napoca, 1995, 76-

În cele trei decenii de săpături sistematice, în anul 1997 erau identificate un

număr de 21 de cuptoare de ars vase de lut, la care se adaugau zeci de morminte

romane şi medievale, clădiri romane, o villa suburbana, şi un material arheologic

deosebit de bogat, specific unui oraş roman cu o viaţă economică prosperă în

secolele II-III p.Chr.

Începând cu anul 2003, săpăturile arheologice în acest sector au fost reluate

de autorii acestui articol, la care s-au adăugat ulterior profesor univ. Dr. Petre

Gherghe şi conferenţiar univ. Dr. Lucian Amon de la Universitatea din Craiova.9

De-a lungul timpului descoperirile arheologice din acest sit au fost valorificate

în lucrări de referinţă pentru cercetarea epocii romane la Dunărea de Jos. Dintre

acestea amintin: Ceramica romană din Oltenia (autor Gheorghe Popilian),

Fortificatiile din Dacia Inferior (autor Cristian Vlădescu), respectiv Romula şi Oltenia

romană (autor Dumitru Tudor). Ultima carte scrisă de Corneliu Mărgărit-Tătulea se

intitula chiar Romula-Malva.

Pentru cunoaşterea ariei oraşului roman şi o mai eficientă protejare a sitului

arheologic, în luna martie din anul 2007 a fost delimitat pentru prima dată teritoriul

sitului, pe o hartă la scara 1 :5000, în coordonate Stereo 70, conform standardelor în

domeniu. Spre surpriza noastră, suprafaţa calculată a sitului, inclusiv necropolele şi

zonele meşteşugăreşti suburbane, depăşeşte 304 hectare (Pl. 3, atasat si in format

electronic).10 Menţionăm că singurele estimări privind acest sit se refereau la aria din

interiorul Zidului lui Filip Arabul, estimată la numai 64 de hectare.11

77; idem, Cronica arheologică a României, Cluj-Napoca, 1995, vol. 2, 1983-1992, 97-98; Gheorghe Popilian, Mircea Negru, Reşca-Romula, Cronica arheologică a României, Satu Mare, 1994, 63. 9 Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [75] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt

[Romula] în Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2008, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti, 2009, p. 186-187; Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [142] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din România, Campania 2007, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucureşti, 2008, p. 258-260; Mircea Negru, George Mihai, Marin Nica, [150]. Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din Romania. Campania 2006, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 2007, 292-294; Mircea Negru, Gheorghe Popilian, George Mihai, Marin Nica, Florentina Ghemut, [156]. Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 2004, p. 62-64; Mircea Negru, George Mihai, Raport privind cercetarile de la Romula. Campania 2006, in Argesis, Studii si comunicari, XVII, Pitesti, 2008, p. 39-52; Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, Noi informaţii cu privire la centura de apărare a oraşului Romula (judeţul Olt). Campania 2007, Drobeta, XVII, 2007, p. 109-115. 10

Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [142] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din România, Campania 2007, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucureşti, 2008, p. 258. 11

Cornelu Mărgărit-Tătulea, op.cit., p. 40.

Din istoria Romulei

Începuturile vieţii romane la Romula coincid cu primii ani de ocupaţie romană

la nordul Dunării de Jos. În cursul primului război dintre daci şi romani, din 101-102,

partea regatului dac de la sud de Carpaţi şi până la Dunăre a intrat sub stăpânire

romană. Valea Oltului, care delimitează la est oraşul roman Romula, a fost, se pare

una din direcţiile principale ale invaziei armatei romane în primul război dintre daci şi

romani.

Intrarea acestui teritoriu sub stăpânire romană este confirmat şi de Papirusul

Hunt, datat în anul 105, indică existenţa unor unităţi militare din armata provinciei

Moesia Inferior la Buridava (castrul roman de la Stolniceni, judeţul Vâlcea).

Pe teritoriul sitului arheologic au fost descoperite ţigle şi cărămizi cu ştampilele

unor unităţi militare care au participat la primul război dintre daci şi romani, respectiv

Legio XI Claudia şi Cohors I Flavia Commagenorum. Se pare că detaşamente ale

acestor unităţi staţionau într-o fortificaţie cu val de pământ, construită în zoina

centrală a sitului.12

Identificarea oraşului roman Romula şi a aşezării dacice Mlava în acest sit

arheologic a fost prilej de îndelungi cotroverse. Dintre argumentele epigrafice,

absolut necesare, menţionăm : diploma militară din anul 230 dată veteranului M.

Aurelius Decianus din Colonia Maluese, fragmentul de cărămidă de la Roma cu

inscripţia Aur(elius)Calminus d(omo) Malue-se-, inscripţia de la sevilla despre Setus

Iulius Possesor curator civitatis Romulensium Malvensium şi cea de la Caeesarea

Mauretaniae a lui Sextus Iuliua Iulianus fost tribun al n(umeri) Syrorum M(a)lvensium

sunt suficiente indicii pentru a plasa aici acest important oraş roman.13

Cu privire la traducerea din limba latină, s-a încetăţenit ca Romula să însemne

Mica Romă. Adesea se adaugă şi Malva, probabil numele unui centru politic şi militar

al geto-dacilor dinaintea războiului dintre daci şi romani din 101-102. Cercetările

arheologice de pe teritoriul fostului oraş roman au dus la identificarea unor vestigii

atribuite perioadei clasice a civilizaţiei geto-dacice, dar nu şi la identifcarea încă a

acestei fortificaţii preromane, care s-ar putea afla şi în territorium Romulense.

Municipium Romula

Pe teritoriul sitului au fost descoperite mai multe inscripţii care vorbesc de un

muncipiu în această arie. Prima este o stelă funerară a unui defunct care

12

Corneliu Mărgărit-Tătulea, op.cit., p. 35. 13

Ibidem, p. 36-37.

menţionează un Aelius Germanus, fratele său, decurion al municpiului. O placă

votivă menţionează şi ea funcţia de decurion al unui municipiu. Dar cel mai complet

indicu este o inscripţie ridicată la Oescus pentru T. Iulius Capito, arendaş al vămilor

Illyricum şi ripa Thraciae, căruia municipium Romulensium îi acorda, împreună cu

alte şase mari romane romane dunărene, ornamenta duumviralia. Specialiştii au

ajuns la concluzia, pe baza acestei inscripţii, că Romula a devenit municipium încă

din perioada domniei împăratului Hadrian.14

Colonia Romula

Cu certitudine Romula era pe cea mai înaltă treaptă a rangurilor oraşelor

romane, cea de colonia, în vremea împăratului Filşip Arabul. Venit în anul 248 pentru

a rezolva situaţia de insecuritate provocată de goţi şi aliaţii lor carpi, el a fost de faţă

la ridicarea zidului de incintă, care îi poartă azi numele, în jurul oraşului Romula pe

care o numea colonia sua. Cu toate acestea au exista şi păreri, exprimate de Vasile

Pârvan şi Dumitru Tudor, conform cărora, oraşul dobândise acest statut înainte de

Filip Arabul, poate încă din vremea împăratului Septimius Severus.15

Ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia au fost marcate de tulburări

provocate de invaziile goţilor şi aliaţilor lor.

Ca urmare a unei astfel de invazii, în anul 245 era abandonat limesul

transalutan, Romula devenind oraş roman pe graniţa Imperiului. Ceea ce a necesitat

şi fortificarea sa cu un zid de incintă, refăpcut se pare în timpul prezenţei la Romula a

împăratului Filip Arabul.

În timpul altor expediţii barbare, din anii 249-250, a fost distrus şi castrul

roman de la Slăveni, o lovitura extrem de puternică dată apărării oraşului roman. S-a

presupus chiar că Dacia ar fi fost abandonată în timpul împăratului Gallienus (253-

268).

Însă, descoperirea tezaurului monetar de la Viişoara (judeţul Dolj), ale cărui

ultime monede sunt emise în vremea împăratului Aurelian, indică o menşinere a

teritoriilor Daciei Malvensis între graniţele Imperiului Roman până în vremea acestui

împărat.

Printre cei care s-au retras la sudul Dunării s-a aflat şi Romula, mama viitorului

împărat Galerius, născută la Romula. Însuşi împăratul a dat numele Romuliana

14

Ibidem, p. 50-51. 15

Ibidem, p. 52-53.

reşedinţei sale din sudul Dunării, în amintirea mamei sau şi locului de origine al

familiei sale.

În secolul al IV-lea, în condiţiile revenirii autorităţii romane la nordul Dunării de

Jos, era refăcut drumul roman de la Sucidava la Romula, mărturie fiind un stâlp miliar

descoperit în apropierea Dunării. Sporadice, deeocamdată, urme de locuire din

veacul al IV-lea au fost descoperite în sectorul de nord şi în alte puncte ale sitului.

În partea de nord a sitului a fost identificată o aşezare rurală dechisă, care

poate fi datată în secolele VI-VII.

Ulerior, în evul mediu a existat o necropolă din secolele XV-XV, în partea de la

sud de Zidul lui Filip Arabul, iar câteva locuinţe şi mai multe gropi de provizii au fost

descoperite la nord de acestă fostă incintă romană.

Tot în evul mediu, cărămizi din fostele clădiri şi incinte romane au fost folosite

pentru construirea bisericii cu hramul Sf. Nicolae din Caracal, respectiv bisericii

Mănăstirii de la Hotărani.

1

2 1. Şanţul, berma şi zidul lui fillip Arabul; 2. Zidul lui Filip Arabul (M. Negru, G. Mihai, 2006)

1

2 Mormintele nr. 1 si 2, descoperit2 în anul 2006 (M. Negru, G. Mihai)

Materiale descoperite în cursul cercetărilor în zona Zidului lui Filip Arabul. Imagini din Campania arheologică a anului 2007 (M. Negru, P. Gherghe, L. Amon, G. Mihai)

1

2.

Sarcofag şi vas de tip terra sigillata decoperite la Romula (Muzeul Romanaţiului Caracal)

Materiale descoperite în cursulş cercetărilor în zona Zidului lui Filip Arabul. Imagini din Campania arheologică a anului 2007 (M. Negru, P. Gherghe, L. Amon, G. Mihai)

Monede descoperite în campania arheologică din anul 2003.