SEMINAR TEORETICO-PRACTIC

” Formarea personalității elevului- condiție a unui învățămînt de calitate.”

Moderatori: Chișca Diana, prof. de chimie, gr. did. IDragan Svetlana, înv. cl. primare, gr, did. II

”Tot ce sunt este rezultatul celor ce am gîndit și făcut”

La Guyon Filosofii antici au manifestat un interes deosebit pentru cunoașterea personalității

umane. ”Cunoște-te pe tine însuți”, ”Vorbește ca să te cunosc”, spunea SOCRATE. Făcînd o primă periodizare a vîrstelor , PLATON recomanda ca în educație să se țină seama de particularitățile individuale ale copiilor. Cercetările actuale consideră copilul nu numai ca obiect, dar și ca subiect al educației, elevul ca agent principal al activității instructiv-educative, cunoașterea personalității lui fiind necesară. Luarea în considerare a particularităților de vîrstă și individuale are astăzi bogate și solide temeiuri psihopedagogice, făcînd saltul la nivelul preocupării pentru tratarea diferențiată a elevilor, la individualizarea activității instructiv-educative.

Obiectivele seminarului:O1- Familiaizarea cu principalele modele teoretice ale personalității

O2- Dezvoltarea abilităților de analiză comparativă a perspectivelor asupra personalității

O3- Dezvoltarea capacității de descriminare conceptuală la nivelul teoriilor personalității

O4- Dezvoltarea abilităților de relaționare a aspectelor teoretice cu cele practice.

Importanța studierii și cunoașterii personalității elevului

”Problema cunoașterii copilului este o adevărată revoluție coperniceană în pedagogie”, spunea Eduard Cleparede. ”Cunoașterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei”, arăta Iosiv Gabrea. În susținerea acestei cerințe psihopedagogice, cu caracter logic, se pot aduce solide și multile argumente legate de idealul educației, de obiectivele instruirii realizate în instituțiile școlare, de principiile educației permanente privin prosperarea personalității umane s.a. Iată cîteva din aceste argumente:

a. Necesitățile curente ale activtății instructiv-educative impun cerința de a cunoaște cît mai bine personalitatea ființei umane pe care o prelucrăm, copilul trebuie cunoscut pentru a dirija, cu cît mai multe șanse de succes, dezvoltarea personalității lui.

Modelarea ființei umane în conformitate cu scopurile propuse nu se poate realiza decît pe baza conoașterii echipamentului biopsihic al copilului, prin stimularea potențialelor sale interne și prin dirijarea dezvotării acestuia în ritmuri proprii. Metodologia didactică modernă se bazează pe racordarea activității instructiv-educative la nevoile și potențialele copiilor, pe consolidarea particularităților de vîrstă individuale a elevilor.

1

b. Datoria caracterului prospectiv al educației, studierea și cunoașterea personalității elevilor au și o nuanță specială.

Cunoașterea potențialelor individuale ale elevului, a înclinațiilor și aspirațiilor lui ajută la orientarea fiecăruia către tipul și prifilul de școală cel mai potrivit, la îndrumarea către profesia în care se va putea realiza optimal.

c. Studierea și cunoașterea personalității celor care intră sub incidența educației se impune și pentru depistarea cît mai timpurie a copiilor dotați și supradotați și pentru dirijarea educării și instruirii lor.

Nevoia acută de oameni cu aptitudini deosebite, de creatori și inventori, generată de dezvoltatrea rapidă a științei și tehnicii, a economiei și culturii nu permite irosirea, și nici chiar întîrzierea formării capacităților creatoare ale unor specialiști de marcă. Problema studierii și cunoașterii personalității copilului trebiue pusă în termeni noi pentru a depăși încadrarea trăsăturilor personalității în tipare preconcepute. Copilul de astăzi poate să acumuleze de timpuriu o informație mai bogată, să înceapă să gîndească mai devreme, să adopte comportamente sociale după modele oferite, etc. Nivelul economic și cultural al familiei, năzuințele și aspirațiile acesteia oferă copilului posibilități de parcurgere, într-un ritm mai accelerat, a etapelor dezvoltării sale. Argumentele privind importanța cunoașterii personalității copilului conduc la concluzia că una din conceptele prioritare ale oricărui educator, indiferent de nivelul vîrstei subiecților cărora li se adresează, este capacitatea de a studia și cunoaște personalitățile pe care le formează.

Conceptul de personalitate

Persoana: individul uman concretPersonalitate:

- sens comun: însușire sau calitate pe care o poate avea cineva sau nu- sens științific: construcție teoretică: structura organizată ierarhic, cu

următoarele caracteristici:a) globalitatea: ansamblu de caracteristici care permit identificarea unei persoaneb) coerența: un sistem funcțional de elemente interdependente (nu juxtapuse)c) permanența (stabilitatea) temporală: ființa umană, în ciuda transformărilor, are:

conștiința existentei sale / și / sentimentul continuității și identității personale.

Definiție după Allport: ”organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gîndirea și comportamentul său caracteristic”.

Exista două modele de descriere a personalității:

-     al trăsăturilor valențe descriptive -     al factorilor.

Noțiunea de factor a fost introdusă în psihologie odată cu utilizarea, în prelucrarea performanțelor comportamentale, a analizei factoriale. Aplicînd această metodă unor performanțe exprimate numeric ( rezultate la teste, note, etc.), se poate ajunge la obținerea unor factori specifici, de grup sau comuni ( de exemplu: dacă notele obținute de elevi la

2

matematică se corelează semnificativ cele de la fizică, spunem că aceste performanțe sunt explicate prin existența unui factor comun, în cazul dat un mod de raționament tipic. În baza acestei constatări, putem anticipa că acest elev bun la metamatică, va avea note bune și la fizică).

Pentru a orienta studiul personalității elevului, cunoașterea și aprecierea corectă a acestuia din perspectiva procesului instructiv-educativ, cele mai importante trăsături și calități formale ale personalității sunt:

- dinamico-energetice-temperamentul- de conținut, socio-morale și axiologice-caracterul- aspectele instrumentale, performanțiale-aptitudinele.

Se cunosc patru tipuri de temperament:

Trăsăturile de caracter pot fi descrise ca:Sangivinic-activitateColeric-creativitate

Melancolic-emoționalitateFlegmatic-sociabilitate.

3

Caracterul Caracter - amprentă, semn gravat, distinctive, exterior propriu unei personae, trăsătură particular a feței unei personae. Caracterul este o sinteză, o închegare armonioasă de însușiri, o structură bine definită, este cea mai profundă formă sintetică a personalității în care aceste însușiri sunt în permanentă interacțiune. Toate faptele psihice sunt într-o continuă interacțiune și interdependență, fapt valabil și pentru trăsăturile de caracter, precum și pentru celelalte însușiri ale personalității.

AptitudineleÎn vobirea curentă , un profesor spune despre un copil că prezintă aptitudeni pentru un anumit domeniu ( matematica, desen, muzică) atunci cînd acesta realizează performanțe ridicate în acest domeniu, de ex. Dacă obține note foarte bune sau premii le diferite concursuri. Aptitudenile se pot clasifica:

1. Aptitudeni simple- care favorizează realizarea a numeroase activități, ele se impart în:a. Generale-inteligențab. De grupc. Specifice

2. Aptitudeni complexe - sunt acele aptitudeni care permit realizarea unei activități mai ample, de tip profesional ( aptitudine tehnică, muzicală, științifică). În concluzie, referitor la problema aptitudenilor școlare, sarcina profesorului, indiferent de disciplina predată, constă în primul rînd în cunoașterea individuală a nivelului de dezvoltare al aptitudenilor fiecărui elev, iar apoi la adaptarea conținutului și metodelor didactice în funcție de aceasta pentru a asigura eficiența demersului educativ.

Recomandări pentru profesori

Cadrului didactic i se cere (ca şi părinţilor) o atitudine atentă, adecvată, înţelegătoare, calmă, echilibrată şi optimistă. Ca acţiuni concrete putem enumera:

să lauzi copilul cît mai des și pentru tot ceea ce face bun; să evidențiezi şi să expui mereu obiectele rezultate din activităţile tuturor copiilor, la

nivelul lor: chiar să împodobeşti sala cu desenele și lucrurile realizate de ei; să ne adresăm copiilor pe numele mic; să se organizeze jocuri în care să se folosească numele copiilor, să se scrie numele lor

pe diferite lucruri care le aparţin sau în diferite locuri; îl vom familiariza cupercepţia numelui şi cu importanţa acestuia pentru noi şi pentru ei;

să le zâmbim copiilor şi să îi mângîiem cu blîndeţe - aceasta le dă sentimentul de siguranţă şi încredere;

să lăsăm lucrurile necesare copilului la îndemîna lui şi la nivelul său, în aşa fel încît să le poată folosi independent;

Respectul de sine se construieşte treptat, prin această relaţie continuă a copilului cu activitatea și cu ceilalţi, cu ajutorul şi sub îndrumarea adultului care îi crează situaţii de educaţie. Rolul cadrului didactic este deci acela de mediere a relatiei copilului cu lumea prin

4

activitaţile îndrumate direct şi indirect. Această intermediere, trebuie să fie la copil blandă, realistă, cu optimism şi încredere. Cerinţele cadrului didactic trebuie să fie ferme, dar legate de aşteptări cât mai corecte în raport cu posibilităţile copilului. Numai astfel, relaţia între profesor şi copil creeaza premisele unui succes în activitate şi baza încrederii în forţele proprii.

Vîrsta școlară mica

- Se dezvoltă strategiile de învățare- Formarea deprinderilor de scris, citit și calcul- Atenție involuntară și instabilă cu volum redus- Memoria intuitiv-plastică și involuntară bine dezvoltată- Imaginația bine dezvoltată- Sinteza, comparația generalizarea-slab dezvoltate- Dezvoltarea limbajului- Dezvoltarea simțului datoriei, a răspunderii- Activitatea dominantă este activitatea de învățare prin joc.

Vîrsta preadolescentă

- Responsabilități mai multe- Diversificarea stilurilor de învățare - odată cu apariția mai multor profesori- Suferă schimbări memoria și atenția- Modificarea stilului de relații interpersonale ( elev-profesor, elev-elev, elev-

grup)- Dobîndirea statului de elev- Schimbarea caracterului- Visează cu ochii deschiși- Este capabil de a pune o anumită distanță între el și părinți- Devine mai matur în realții, avînd cerințe și norme proprii- Dezvoltarea caracterului critic al gîndirii- Se dezvoltă gîndirea abstractă, activă, independentă, creatoare- Se autoapreciază (influiențează toate laturile vieții lor)

Vîrsta adolescentă

- Are două fețe- Apariția și intrarea în funcție a unor capacități intelectuale, afective,

motivaționale, aptitudinale- Sporirea gradului de implicare și realizare socială- Maturizarea biologică

5

- Lipsa complexelor și tensiunelor interne- Sunt fragili, obosesc repede- Persistă stările de iritare și nervizitate, apar insomnii- Dezvoltarea funcțiilor cognitive și intelectuale, crește viteza de rezolvare a

problemelor- Sporește capacitatea de analiză a propriilor gînduri- Se dezvoltă capacitatea de a găsi și pune probleme- Cresc tensiunele emoționale, stările de depresie- Apare necesitatea de căutare a sensului vieții- Se dezvoltă simțul relației de grup

Toate schimbările de vîrstă contribiue la formarea personalității!

V-aţi întrebat vreodată de ce oamenii reacţionează diferit?

Simţiţi uneori că nu sunteţi înţeles sau nu îi înţelegeţi pe ceilalţi pe cat v-aţi dori?

Vă doriţi să ştiţi motivele pentru care vă înţelegeţi mai bine cu unii oameni, în defavoarea altora?

Doriţi să vă dezvoltaţi abilităţile de comunicare cu oamenii, indiferent de personalitatea acestora?

Obiectivele seminarului……………………..1. Activitatea de spargere a gheții.

Formăm un cerc- faceți un compliment persoanei din stînga dv. Și căteva urări pentru această săptămînă.Ex. Svetlana tu ești o prietenă bună și îți urez ca în această săptămînă să reușești tot ce ți-ai planificat; Diana îți mulțumesc, iar tu Lilia ești…………………….

Concluzie: Personalitatea elevului se formează atunci cînd este un colectiv bine format, în clasă pentru ca elevii să fie ma motivați una din condiții ar fi ca ei să fie apreciați de colegii lor. Profesorul trebuie să cunoască cît mai bine elevul, pentru a dirija cu cît mai multe șanse de succes, dezvoltarea personalității lui.

2. Activitatea ”Scaunul Tronului”- se pune un scaun în mijloc

Atunci cînd știi să te lauzi, să te apreciezi, deasemenea se dezvoltă personalitatea. Vă propunem activitatea ”Scaunul Tronului”, care poati fi aplicată cu succes la clasă.

Ex. Mă așez pe scaun și spun. Vă propun ca fiecare din voi să se laude. Eu nu vreau să mă laud, dar anul 2014 a fost pentru mine un an de succes, sunt mîndră de faptul că

6

am rezultate mult mai bune la doctorat, publicații, am reușit să am o oarecare disciplină la clasa care sunt dirigintă, mi-am făcut prieteni nou, etc........

- Cum credeți prin ce este importantă această tehnică?- Este necesar să ne lăudăm?

Concluzie: Este foarte important ca elevul să știe să se autoevaluieze sau să se aprecieze reciproc prin diferite metode, expresii sau chiar laude, fapt care concretizează modul în care o persoană se vede sau se reprezintă pe sine. În ceea ce priveşte această temă rolul profesorului, în special, este de a creea situaţii pozitive și de a valoriza pozitiv acţiunile copiilor. Psihologia ne învaţă că încrederea în fortele proprii aduce jumătate din energia necesară rezolvării sarcinilor.

Procesul construirii personalităţii începe din primele zile ale copilăriei şi continuă toată viata omului. Omul nu se naşte cu personalitate, ci devine personalitate. Intrarea în şcoală influenţează într-un mod determinant formarea personalităţii.

Vă propunem să descriem pe grupe:

I gr.- vîrsta școlară micăII gr.- vîrsta preadolescențeiIII gr.- vîrsta adolescențeiIII. Acum să ne împărțim în 2 tabere. ( numere de la 1-25 împrăștiate pe jos)O persoană vine la mijloc.I tabără- ajută persoana de mijlocII tabără-o încurcăPersoana din mijloc trebuie să calce fiecare cifră în ordine crescătoare.gr .I e aici, gr. II- nu e aici. Scopul jocului este ca atît persoana din mijloc, cît și grupurile I și II trebuie să spună cum s-au simțit în rolul propus.

- Care este legătura dintre joc și viață?Ex. Familia în ajută pe copil, prietenii îl încurcă; Învățătorul- familia, puncte diferite de vedere; Părinții cu regului diferite (mama, tata) și în rezultat copilul devine istabil, nu i se formează o personalitate corectă;

Concluzie: Este foarte importantă colaborarea școală-familie-copil pentu formarea personalității.

IV. Tehnica ”Butucul de cărți”- Tai cărțile în 4 sau 6 și le amesteci. Cele 3 grupuri își aleg cîte o mînă de cărți,

însărcinarea este de a forma cărțile ( pentru aceasta trebuie să te rogi la celelelalte grupuri)

Concluzie: Pe măsură ce ai necesități începi să rogi pentru a obține ceia ce dorești, astfel obții ceia ce îți dorești prin colaborare, răbdare, respect, etc.

7

ÎN LOC DE EVALUARE...................................................

Completează spaţiile punctate:

Un copil este ca.............................................Un copil este , pentru părinţii lui ca o .....................................Dacă ar fi culoare ,un copil poate fi culoarea....................................Dacă ar fi o formă geometrică ,un copil ar fi..........................................Dacă ar fi un animal un copil ar fi,...................................................

ÎN ÎNCHEIERE...........................................

„Dacă vrei soare , aşteaptă răsăritul.Dacă vrei curcubeul ,aşteaptă ploaia.

Dacă vrei zăpadă aşteaptă iarna.Dacă vrei să fii copil, zâmbeşte.”

8