curs 4. modele teoretico - explicative

43
MODELE TEORETICO - MODELE TEORETICO - EXPLICATIVE EXPLICATIVE ÎN PSIHOPATOLOGIE ÎN PSIHOPATOLOGIE Curs 4

Upload: liana-dumitru

Post on 19-Jan-2016

59 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Page 1: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

MODELE TEORETICO - MODELE TEORETICO - EXPLICATIVE EXPLICATIVE ÎN PSIHOPATOLOGIEÎN PSIHOPATOLOGIE

Curs 4

Page 2: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Finalităţile urmărite în Finalităţile urmărite în procesul învăţării:procesul învăţării:

• clarificarea conceptelor specifice ale fiecărui model teoretico – explicativ

• cunoaşterea explicaţiilor specifice privind etiologa tulburărilor psihice din perspectiva diverselor modele teoretico – explicative

• identificarea mecanismelor de apărare în contextul unor acţiuni specifice

• descifrarea mecanismelor de apărare mobilizate în diverse tulburări psihice

Page 3: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Ce este un model Ce este un model psihopatologicpsihopatologic??

• Un model - o orientare generală în domeniul psihopatologiei, care permite – emiterea unor supoziţii privind factorii care

determină comportamentul uman, – formularea unor ipoteze privind dezvoltarea unei

tulburări şi a – formularea unor prescripţii privind tratarea

acesteia. – constituirea unui context în care vor fi integrate

noile informaţii.

Page 4: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Principalele modele Principalele modele psihopatologicepsihopatologice

• Medical

• Comportamental

• Cognitiv

• Psihanalitic

• Umanist

Page 5: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Modelul biomedicalModelul biomedical

• sugerează că simptomele unei tulburări psihice sunt cauzate de

factori biologici, afecţiuni ale creierului, infecţii, dezechilibre

biochimice sau predispoziţii genetice.

Page 6: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Deficienţe structurale şi Deficienţe structurale şi funcţionalefuncţionale

• structura creierului – orice deficienţă structurală la nivelul acestor formaţiuni

induce tulburări la nivelul activităţilor psihice coordonate de la aceste niveluri.

– cauzele deficienţelor pot fi multiple: anomalii congenitale, expunere prenatală la toxine (drog, alcool, poluanţi sau virusuri) traumatisme la naştere sau ulterioare.

• Neurotransmiţătorii - sunt substanţe care asigură transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor. Tulburările pot fi determinate de: – cantitatea de neurotransmiţători, – de celulele receptoare, – de prezenţa sau absenţa neuronilor care inhibă contactul

neuronal, – de interrelaţiile dintre diferiţi neurotransmiţători.

Page 7: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Sistemul nervos autonom.Sistemul nervos autonom.

• reglează trebuinţele şi răspunsurile emoţionale primare ale organismului, ca şi reacţiile fiziologice care le acompaniază.

• Sistemul nervos autonom are două ramuri:– simpatic mediază răspunsurile organismului la stres,

intensifică bătăile inimii, creşte presiunea sanguină şi pregăteşte organismul pentru acţiune.

– parasimpatic - acţionează în sensul conservării resurselor şi restabilirii echilibrului homeostatic. Blocare - reacţii emoţionale neaşteptate (Ex. furorul maniacal sau raptusul depresiv sau atacurile de panică)

Page 8: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Factorii geneticiFactorii genetici

• Modelul vulnerabilitate – stres (diathesis stress model) sugerează o interacţiune activă între factorii genetici şi alte predispoziţii de natură biologică pe de o parte şi influenţele de mediu şi stres pe de altă parte.

• Vulnerabilitatea poate să fie – generală, adică o predispoziţie pentru orice

tulburare psihică sau – specifică, adică o predispoziţie pentru o anumită

tulburare psihică.

Page 9: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

vulnerabilitatea şi stresul vulnerabilitatea şi stresul sunt complementaresunt complementare

• • Ex. schizofrenie

– numai persoanele cu predispoziţie genetică vor dezvolta schizofrenie, dar

– ei vor deveni schizofrenici doar dacă vor fi expuşi unor experienţe de viaţă nefavorabile (factori favorizanţi).

• Ex. atacul de panică – O persoană care nu are o predispoziţie genetică pentru

atacuri de panică nu va dezvolta această tulburare indiferent cât de dramatice vor fi experienţele de viaţă prin care trece.

– O persoană cu o vulnerabilitate moderată va dezvolta atacuri de panică în circumstanţe foarte severe

– o persoană cu vulnerabilitate crescută va dezvolta această tulburare la incitări minore din partea mediului.

Page 10: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Valoarea şi limitele modelului Valoarea şi limitele modelului medicalmedical

• Valoare– A contribuit la clarificarea etiologiei unor tulburări de sorginte

endogenă.– Cercetările experimentale au favorizat dezvoltarea

farmacologiei psihiatrice cu rezultate dovedite mai ales în schizofrenie şi depresii.

• Limite– acest model nu trebuie absolutizat. – un factor genetic sau biologic implicat într-o tulburare psihică

trebuie considerat ca unul dintre factorii cauzali dar nu singurul.

– diferenţele privind chimismul cerebral sau alţi factori biologici între persoane cu tulburări psihice şi populaţia generală pot fi efecte şi nu cauze ale acestor tulburări.

– succesul farmacologiei psihiatrice în tratarea unor tulburări psihice nu constituie o garanţie în sine că aceste tulburări s-ar datora unor cauze biologice..

Page 11: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Modelul psihodinamicModelul psihodinamic

• Consideră că o tulburare psihică este rezultatul unor conflicte psihice nerezolvate

Page 12: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Principii fundamentale:Principii fundamentale:

• Principiul determinismului. - evenimentele mintale nu se produc întâmplător, ci rezultă din experienţe anterioare din viaţa individului.

• Principiul topografic. - Conţinuturile mintale inacceptabile, care generează anxietate şi suferinţă sunt împinse în inconştient, printr-un proces numit represie.

• Principiul dinamic se referă la conflictul dintre impulsurile libidinale, dorinţe şi motive Când aceste conflicte sunt rezolvate cu succes, ele produc creştere şi vigoare. Când sunt doar parţial sau total nerezolvate ele generează anxietate şi nefericire

• Principiul genetic postulează că la originea conflictelor, trăsăturilor de caracter şi a simptomelor nevrotice se află anumite evenimente şi fantasme din copilărie.

Page 13: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Personalitatea Personalitatea

• Conform teoriei lui S. Freud personalizatea umană este structurată din trei tipuri de forţe: Sine (Id), Eu şi Supraeu.

• Sinele este sursa tuturor instinctelor. Sinele este orientat spre satisfacerea trebuintelor, fiind guvernat de principiul plăcerii

• Eul (ego) operează conform principiului realitătii. Scopul lui nu este de a zădărnici satisfacerea impulsurilor, ci de a media între cerinţele imperioase ale Id-ului şi realitatea lumii externe, identificând modalitătile adecvate şi socialmente acceptabile de reducere a tensiunii.

• Supraeul (Superego) - reprezintă ,,constiinta morală’’ a personalităţii, care înglobează un set de imperative, valori morale şi tabu-uri, în bună măsură inconstiente, pe care individul le introiectează în copilărie.

Page 14: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Funcţionarea psihicăFuncţionarea psihică

• Sinele presează în directia satisfacerii trebuinţelor

• Eul încearcă să amâne sau să reconvertească acţiunea în mod realist,

• Supraeul nu acceptă compromisuri şi funcţionează ca un arbitru moral, adesea foarte dur.

• În această structură conflictuală, Eul este prins la mijloc, între trei amenintări diferite: ale Sinelui, ale realitătii şi ale Supraeului.

• Rezultatul inevitabil al acestei lupte permanente, atunci când Eul este presat excesiv, este dezvoltarea anxietăţii.

Page 15: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Anxietatea Anxietatea

• anxietatea obiectivă - sursa emoţiei neplăcute este în realitate. Ea este similară cu ceea ce în mod obişnuit numim frică şi serveste unui scop pozitiv de autoapărare, orientând comportamentul spre evitarea pericolului.

• anxietatea morală - sursa este îngrijorarea individului de a nu fi făcut ceva inacceptabil şi de a nu fi pedepsit (Supraeul). – culpabilitate

• anxietatea nevrotică îşi are sursele în copilărie, într-un conflict între gratificatia instinctuală si realitate.

Page 16: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Valoarea şi limitele modelului Valoarea şi limitele modelului psihodinamicpsihodinamic

• Valoare – este primul demers sistematic care încearcă să explice

maniera în care procesele psihologice pot influenţa funcţionarea mintală şi tulburările psihice.

– Freud este primul teoretician care analizează rolul inconştientului în dinamica fenomenelor mintale

– Contribuie la dezvoltarea unor metode pentru investigarea proceselor psihodinamice şi tratarea tulburărilor mintale.

• Limite:– Limitările ştiinţifice care decurg din raportărilor personale

asupra propriei experienţe, ce constituie pentru psihanalişti sursa primară de informaţie.

– Lipsa unor validări ştiinţifice a supoziţiilor explicative, ca şi a eficacităţii psihoterapiei.

– fatalismul în abordarea naturii umane

Page 17: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Mecanismele de apărare Mecanismele de apărare şi valoarea lor adaptativăşi valoarea lor adaptativă

• “Mecanismele de apărare sunt procese psihologice automate care protejează individul împotriva anxietăţii şi în faţa conştientizării unor stresori interni sau externi.” (DSM IV)

Page 18: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Rolul mecanismelor de Rolul mecanismelor de apărareapărare

• Mecanismele de apărare sunt procese adaptative automate, adesea inconştiente, care vizează:– Rezolvarea conflictelor mintale – Protejarea stimei de sine. – Reducerea anxietăţii sau fricii. – Asigurarea sentimentului de securitate.

• Deci, mecanismele de apărare mediază reacţiile individului la conflicte emoţionale sau la agenţi stresori ce tind să perturbe echilibrul emoţional, asigurând o adaptare mai mult sau mai puţin eficientă.

Page 19: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Axa funcţionării defensive Axa funcţionării defensive (DSMIV)(DSMIV)

• I Nivelul înalt adaptativ - asigură o adaptare optimă şi oferă maximum de gratificaţie, fiind asociat cu conştientizarea trăirilor, gândurilor şi consecinţelor lor.

• II Nivelul inhibiţiilor mintale – păstrarea în afara conştiinţei a potenţialelor idei, trăiri, amintiri, dorinţe sau frici ameninţătoare

• III. Nivelul perturbării minore a imaginii de sine - caracterizat printr-o distorsiune a imaginii de sine, ce poate fi utilizată pentru a prezerva stima de sine.

• IV. Nivelul negării - constă în păstrarea în afara conştiinţei a unor stresori neplăcuţi sau inacceptabili, impulsuri, idei, afecte sau responsabilităţi cu, sau în afara atribuirii neadecvate a acestora unor cauze externe.

• V. Nivelul perturbării majore a imaginii de sine.

• VI. Nivelul dereglării defensive – apărare psihotică

Page 20: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

I. Nivelul înalt adaptativ. I. Nivelul înalt adaptativ.

• Anticiparea confruntare conştientă cu conflictele emoţionale• Afilierea orientarea spre alţii pentru a obţine sprijin sau suport. • Altruismul capacitatea de a rezolva conflictele emoţionale

acordând ajutor altuia. • Umorul implică o oarecare detaşare şi analiză “la rece” a propriilor

conflicte, • Auto-afirmarea capacitatea de exprimare a gândurilor sau

emoţiilor într-un mod care nu este agresiv, coercitiv sau manipulativ.

• Auto-observarea implică capacitatea de reflecţie asupra propriilor trăiri

• Sublimarea dirijarea şi investirea posibilelor trăiri sau impulsuri neadaptative în activităţi socialmente acceptabile.

• Refularea înlăturarea din conştiinţă a dorinţelor, gândurilor sau trăirilor perturbatoare, care sunt în mod automat împinse în inconştient.

Page 21: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

II. Nivelul inhibiţiilor II. Nivelul inhibiţiilor mintalemintale

• Deplasarea - rezolvarea conflictelor emoţionale prin transferarea unei trăiri sau unui răspuns de pe un obiect pe altul, de obicei mai puţin ameninţător.

• Disocierea - exteriorizarea unui conflict intern prin intermediul unui simptom asociat senzorio-motor, de conştiinţă, memorie sau percepţie de sine.

• Intelectualizarea utilizarea excesivă a unor discursuri abstracte sau generalizări, pentru a justifica sau a minimaliza trăirile perturbatoare.

• Izolarea afectelor - separarea ideilor de trăirile originale asociate cu acestea.

• Formaţiunea reactională (reaction formation) - adoptarea inconştientă a unui comportament opus celui care ar reflecta adevăratele sentimente ale persoanei.

• Negarea trăirilor (undoing) constă în folosirea unor cuvinte sau comportamente destinate să nege sau să aducă corecturi simbolice unor gânduri, trăiri sau acţiuni anterioare inacceptabile.

Page 22: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

III. Nivelul perturbării III. Nivelul perturbării minore a imaginii de sineminore a imaginii de sine

• Devalorizarea sau autodevalorizarea - atribuirea unor calităţi negative exagerate altora sau sie însuşi.

• Idealizarea - atribuirea unor calităţi pozitive exagerate altora sau sie însuşi.

• Omnipotenţa autoatribuirea unor puteri sau abilităţi speciale, superioare.

Page 23: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

IV. Nivelul negării IV. Nivelul negării

• Negarea - refuzul individului de a conştientiza unele aspecte ameninţătoare ale realităţii externe sau ale experienţei subiective.

• Proiecţia - atribuirea inadecvată a propriilor impulsuri, trăiri sau gânduri inacceptabile altor persoane.

• Raţionalizarea - ascunderea adevăratelor motivaţii ale gândurilor acţiunilor sau trăirilor, prin elaborarea unor explicaţii şi justificări liniştitoare, dar incorecte.

Page 24: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

V. Nivelul perturbării majore V. Nivelul perturbării majore a imaginii de sinea imaginii de sine. .

• Fantazarea autistă - un substitut pentru relaţii umane, acţiuni efective şi rezolvarea problemelor.

• Identificarea proiectivă - atribuirea în mod inadecvat altuia propriile gânduri, trăiri, impulsuri. Dar, spre deosebire de proiecţie, individul nu dezavuează în întregime ceea ce respinge.

• Incongruenţa imaginii de sine sau a imaginii altora (splitting of self-image or image of others) - defalcarea unor stări afective neplăcute şi slăbiciuni pentru a integra elemente pozitive sau negative într-o imagine de sine coerentă

Page 25: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

VI. Nivelul dereglării VI. Nivelul dereglării defensivedefensive

• Proiecţia delirantă care conduce la delir de persecuţie.

• Negarea psihotică care conduce la delir de negaţie

• Distorsiunea psihotică care conduce la schizofrenie

Page 26: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Alte mecanisme de apărare Alte mecanisme de apărare

• Compensarea - tendinţa de a ascunde o inablitate reală sau imaginară sau o deficienţă printr-un comportament menit a salva stima de sine.

• Reprimarea, - înlăturarea conştientă şi voluntară a gândurilor sau trăirilor neplăcute, dar cu posibilitatea de a le reactualiza în mod voluntar.

• Substituţia - tendinţa de a găsi alt scop atunci când cel actual este blocat sau inlocuirea unor emoţii, impulsuri atitudini prin altele mai acceptabile

• Restituţia - minimalizarea sau ignorarea unei acţiuni anterioare intolerabile, pentru a reduce sentimentul de vinovăţie

• Identificarea este folosită în încercarea de a fi ca cineva, în condiţiile lipsei de încredere în sine şi a unei insuficiente maturizări socioafective.

• Regresia constă în reîntoarcerea la un nivel de funcţionare anterior, care reduce anxietatea şi permite persoanei să se simtă mai confortabil.

• Conversia - transferarea unui conflict mintal într-un simptom fizic, în scopul scăderii tensiunii sau anxietăţii

• Introiecţia - autoatribuirea unor calităţi aparţinând altor persoane.

Page 27: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Modelul comportamentalistModelul comportamentalist

• Atât comportamentul normal cât şi cel anormal sunt rezultatul învăţării. Deci manifestările psihopatologice sunt deprinderi dezadaptative învăţate.

Page 28: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Formele învățăriiFormele învățării

• condiţionarea clasică,

• condiţionarea operantă• învăţarea observaţională.

Page 29: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Condiționarea clasicăCondiționarea clasică

• O situaţie ameninţătoare produce frică în afara oricărei învăţări, deci situaţia periculoasă este stimul necondiţionat (SN), iar reacţia de răspuns – frica - este o reacţie necondiţionată (RN). Un stimul neutru, nepericulos nu produce frică. Dar, stimulul neutru, asociat frecvent cu situaţia periculoasă (SN), devine stimul condiţionat (SC), legat el însuşi de răspunsul necondiţionat (RN) - frica. După un timp, situaţia nepericuloasă (SC) poate produce ea însăşi frică , care devine astfel răspuns condiţionat.

Page 30: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Condiţionarea Condiţionarea instrumentalăinstrumentală

• Condiţionarea instrumentală sugerează drept premisă faptul că învăţarea (înţeleasă ca o asociere S - R) depinde de consecinţele comportamentului, respectiv de prezenţa sau absenţa întăririi (pozitive sau negative) după producerea acestuia.

Page 31: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Învăţarea observaţionalăÎnvăţarea observaţională

• Învăţarea observaţională sau modelarea sau învăţarea prin imitare este procesul de învăţare a unui comportament prin observarea comportamentului altora.

• Această formă de învăţare decurge în afara oricărei întăriri.

• Experimentele iniţiate de Bandura sugerează că agresivitatea poate fi rezultatul observării şi imitării unor persoane agresive din anturaj.

Page 32: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Valoarea şi limitele modelului Valoarea şi limitele modelului comportamentalistcomportamentalist

• Valoarea– Demersul behaviorist a generat multor cercetări şi

experimente care au avut drept scop explicarea tulburărilor psihice, dar şi identificarea unor metode specifice pentru tratarea acestora.

• Limite– Explicarea în termeni de învăţare a tulburărilor psihice

este considerată suprasimplificatoare şi nerealistă. – Divizarea comportamentelor umane în unităţi mici care

pot fi abordate experimental şi măsurate pierde din vedere complexitatea psihicului uman

– Ignoră total aspectele neobservabile ale comportamentului, motivaţiile sale interne, influenţa factorilor cognitivi, etc.

Page 33: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Modelul cognitivistModelul cognitivist

• Modelul cognitivist consideră că tulburările psihice se datorează unor interpretări dezadaptative asupra propriei persoane, asupra celorlalţi şi a lumii

Page 34: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Teoriile cognitive asupra Teoriile cognitive asupra tulburărilor emoţionaletulburărilor emoţionale

• Teoria raţional-emoţională a lui Albert Ellis (1962)

• Teoria cognitivă asupra depresiei a lui Aaron Beck (1967).

Page 35: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Teoria raţional-Teoria raţional-emoţională emoţională a lui Albert Ellisa lui Albert Ellis

• Postulatul de bază al acestei teorii este exprimat în modelul A-B-C, conform căruia anumite credinţe iraţionale (beliefs) despre anumite evenimente sau situaţii (activating event) determină anumite consecinţe emoţionale (consequences).

• Un comportament dezadaptativ survine atunci când o persoană acţionează pe baza unor prezumţii inadecvate sau credinţe iraţionale, cum ar fi ideea că “cineva trebuie să fie în permanenţă competent, să se comporte adecvat şi să fie respectat pentru a se simţi mulţumit”

Page 36: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Teoria cognitivă asupra Teoria cognitivă asupra depresiei depresiei a lui Aaron Becka lui Aaron Beck

• manifestările depresive sunt distorsiuni ale judecăţii insului asupra evenimentelor

• factorii cognitivi sunt primari în etiologia tulburărilor depresive, în timp ce fenomenele afective sunt secundare şi derivate din aceste cogniţii distorsionate.

• Distorsiunile cognitive înglobează evenimentele negative trăite în copilărie

Page 37: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Valoarea şi limitele modelului Valoarea şi limitele modelului cognitivistcognitivist

• Valoare– practica clinică i-a oferit un suport empiric,

prin identificarea unor corelaţii între prezenţa unor simptome şi existenţa unor credinţe iraţionale sau a unor distorsiuni cognitive.

• Limite– ignoră influenţa factorilor biologici şi

interpersonali

Page 38: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Modelul umanistModelul umanist

• Patologia psihică rezultă din blocarea sau distorsionarea dezvoltării personale şi a tendinţelor naturale către sănătate fizică şi mintală. Aceste blocaje sunt, de obicei, rezultatul acţiunii mai multor factori:– Folosirea exagerată a mecanismelor de apărare

ale Eului, astfel încât individul pierde progresiv contactul cu realitatea;

– Condiţiile sociale nefavorabile şi o învăţare defectuoasă;

– Stresul excesiv.

Page 39: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Explicaţii psihopatologiceExplicaţii psihopatologice

• Anxietatea se manifestă atunci când există o discrepanţă între sinele curent şi sinele ideal.

• Depresia se instalează atunci când individul realizează că nu se va micşora niciodată discrepanţa dintre sinele ideal şi sinele real, ceea ce îl conduce la renunţare, la abandon.

Page 40: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Valoarea şi limitele modelului Valoarea şi limitele modelului umanist - existenţialistumanist - existenţialist

• Valoare – a fundamentat o orientare terapeutică centrată pe

client care s-a dovedit a fi foarte eficientă– a iinfluenţat dezvoltarea unor grupuri de întâlnire

• Limite– teoria nu poate fi testată din punct de vedere ştiinţific. – lipsa de unitate în ceea ce priveşte procedeele şi

tehnicile terapeutice şi caracterul vag al relaţiei terapeut-pacient.

Page 41: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

OrientăriOrientări

• perspectiva umanistă

• perspectiva existenţialistă.

Page 42: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Perspectiva umanistăPerspectiva umanistă

• Consideră că indivizii sunt motivaţi spre creşterea pozitivă, spre realizarea personală, perfecţiune şi unicitate, adică de tendinţa de autoactualizare. Ei pot realiza această creştere dacă recunosc cu onestitate atât slăbiciunile, cât şi punctele tari şi îşi stabilesc valori personale pe care le respectă.

• Stresul apare atunci când există o discrepanţă între sinele curent sau nivelul nostru de funcţionare actual şi sinele ideal sau sinele actualizat.

Page 43: Curs 4. Modele Teoretico - Explicative

Perspectiva existenţialistăPerspectiva existenţialistă

• Premise:– Oamenii sunt conştienţi de propria lor

existenţă– Oamenii sunt liberi să aleagă, aşadar ei sunt

responsabili pentru propria lor viaţă.

• Consecinţe– Aceia care aleg să „se ascundă” de

responsabilităţi şi alegeri vor avea ca rezultat sentimentul de neajutorare şi slăbiciune, ducând o viaţă inautentică.