ISTORIC SI TIPURI DE ARCURI

 

Scurt istoricCind trageti pentru prima data cu arcul, luati parte la o activitate ce dateaza de cel putin 20 de secole. Arcul cu sageti este una dintre cele mai vechi arme cunoscute in istoria omenirii. Unele izvoare istorice dateaza originea arcului la aproximativ 25 de secole inaintea epocii moderne.

Picturile rupestre din Epoca de Piatra ilustreaza vanatori cu arcuri si sageti. Arcul cu sageti este de asemenea reprezentat in desene rupestre dintr-o pestera din localitatea spaniola Valltorta Gorge. Arcul cu sageti a fost in trecut indispensabil supravietuirii. Vanatoarea cu arcul era mult mai sigura decat alte metode, deoarece prada putea fi doborata de la distanta.In razboaiele din antichitate, arcasii erau soldati importanti in armatele din Egipt, Persia, Roma, China si din alte civilizatii. Imperiile s-au ridicat si au apus prin folosirea arcului cu sageti ca arma.

In Egiptul Antic arcul a devenit arma principala de razboi in jurul anului 3500 i.e.n. Arcurile erau aproape la fel de inalte precum arcasii, iar varfurile sagetilor erau realizate din bronz sau cremene. In jurul anului 1800 i.e.n. asirienii au introdus un nou model de arc: scurt, compus, realizat din piele, corn si lemn, avand forma recurva.

Superioritatea Orientului Mijlociu in tragerea cu arcul a dainuit vreme de secole, timp in care popoarele acestei zone s-au luptat cu popoarele europene. Mongolii au cucerit o mare parte a Europei si turcii au respins armatele cruciate, un mare avantaj fiind constituit de superioritatea arcurilor si de indemanarea arcasilor. In secolul al XI-lea, normanzii au dezvoltat un arc lung, care, combinat cu o strategie de lupta avansata, a dus la infrangerea englezilor in batalia de la Hastings din 1066. Dupa acest eveniment, englezii au adoptat arcul lung ca principala arma si au abandonat arcul de tip saxon, care era mai slab si mai putin precis.  

Arcul lung, de obicei masurand 1,8 metri in lungime, putea lansa cu usurinta sageti cu varf metalic la mai mult de 250 de metri. Avand arcasi experimentati care puteau trage pana la 7 sageti pe minut, englezii au obtinut importante victorii militare impotriva trupelor frantuzesti, in secolul al XIV-lea, in special in timpul bataliei de la Crécy in 1346 si in timpul bataliei de la Agincourt in 1415, unde armata engleza era formata din 1500 de luptatori si 5500 de arcasi, iar cea franceza, in majoritate formata din cavaleri nobili pedestrasi si calare, cumuland un total de 23 000 de oameni.

Batalia de la Agincourt (acuarela)

Batalia a durat aproape doua ore, unele surse mentionand pierderide 10 000 de soldati francezi si doar 100 de soldati englezi. Alte surse mentioneaza doar 29 de englezi omorati. Cu toate ca utilizarea arcului ca arma de razboi a scazut simtitor dupa aparitia armelor de foc in secolul al XVI-lea, placerea si provocarea date de folosirea arcului i-au garantat perpetuarea sa ca si sport.

Regele Henric al VIII-lea a promovat tirul cu arcul in Anglia. Cluburi de acest gen s-au nascut de-a lungul secolului al XVII-lea, iar competitiile organizate de acestea au stabilit tirul cu arcul la nivel de competitie sportiva. Concursul Sagetii Argintii din Vechiul Scorton s-a tinut pentru prima oara in 1673 in Yorkshire, Anglia, el organizandu-se si in prezent.

The Archery Club at Mary Washington College (1942, photographer Judson Smith)

Tirul cu arcul a devenit disciplina sportiva olimpica la Olimpiada de la Paris, din 1900. Aceasta disciplina s-a intalnit si la Olimpiada de la St. Louis, din 1904 si in 1908, la Olimpiada din Anglia, dar nu a mai reaparut decat in 1920. Tirul cu arcul nu a mai fost proba olimpica timp de 52 de ani ,cand a fost reintrodus in 1972 la Jocurile Olimpice. Practicantii din ziua de azi ai acestui sport pot trage cu mai mare acuratete, folosind echipament modern, realizat din materiale noi, precum fibra de carbon, ce a condus la construirea de sageti mult mai usoare si mai rapide si de arcuri mult mai performante.

Despre tir cu arcul

Vârsta

Nu există o limită superioară de vârstă pentru tirul cu arcul - unii oameni continuă să tragă până la 80 de ani.Nu există o vârstă limită nici inferioară, dar mulţi antrenori au constatat că vârsta sensibilă este sub 10 ani. Copiii mai mici de 10 ani se luptă uneori fizic să cotroleze arcul, iar cei sub şapte ani nu înţeleg adesea instrucţiunile de siguranţă. Dacă aveţi dubii, antrenorul unui club va fi disponibil oricând să evalueze abilităţile copilului vostru într-o şedinţă specială.

Forme de tir cu arcul

Există mai multe forme de tir cu arcul care vă pot interesa. Iată în cele ce urmează descrierea celor mai cunoscute dintre acestea. Începătorii vor debuta, de obicei, cu tir cu arcul la ţintă (metric), chiar dacă intenţionează să abordeze un alt stil mai târziu.

Tir cu arcul la ţintă (metric)

Este actuala formă olimpică a sportului.Această formă cunoscută de tir cu arcul se desfăşoară pe teren plat şi constă din tragerea o rundă. Runda constă dintr-un anumit număr de săgeţi trase la ţintă cu una sau mai multe distanţe cunoscute, de până la 90 m pentru bărbaţi şi 70 m pentru femei. Juniorii au distanţe speciale, mai mici, în funcţie de vârstă. Poate fi folosit orice tip de arc, cu excepţia celor specializate pentru distanţe mari.

 

Tirul de câmp (Field)

Derivat din vânătoare, tirul de câmp se desfăşoară într-o cursă de ţinte stabilite pe teren accidentat (de obicei, în pădure). Nu uitaţi că vânătoarea cu echipament de tir cu arcul este strict interzisă în Romania.Tirul de câmp poate fi asemănat cu golful în sensul că abordarea fiecărei ţinte este diferită de cea anterioară, iar voi începeţi dintr-un punct şi finalizaţi în circuit traseul cu toate ţintele, pe un teren accidentat.Distanţele de tragere sunt fie marcate, fie nemarcate. Dacă trageţi pe un traseu nemarcat, estimaţi distanţa şi apoi ochiţi corespunzător. Estimarea poate fi uneori dificilă nu doar pentru că

distanţele variază, dar şi pentru că dimensiunile ţintelor sunt diferite. Acestea variază între 15 şi 80 cm.Spre deosebire de tirul metric, unde trageţi cu săgeţi, le punctaţi şi apoi vă întoarceţi la linia de tragere, în cazul tirului de câmp, trageţi cu săgeţile de pe locul marcat (un ţăruş înfipt în pământ), mergeţi spre ţintă pentru a marca, iar apoi mergeţi mai departe spre următorul loc marcat pentru a trage la următoarea ţintă.Există clase diferite de arcuri în cazul tirului de câmp. Arcaşii de câmp tind în general să fie foarte prietenoşi cu multă lume.Ceea ce este foarte recomandat, mai ales dacă vă place să jucaţi outdoor.

Tir la prăjină

Este la fel cu tirul metric, cu excepţia faptului că arcaşul încearcă să declanşeze săgeata la o distanţă cât mai mare (165 m la bărbaţi şi 125 m la femei) în serii, pe zone circulare de punctare, pe terenul din jurul unui steag de marcaj (prăjină). Zonele circulare formează o ţintă uriaşă, cu ariile cele mai apropiate de steag cu punctaj mai mare decât cele mai depărtate.Există distanţe mai mici pentru juniori, în funcţie de vârstă.Atmosfera la tragerile la prăjină este destul de relaxată şi prietenoasă. Aceasta este o formă de sport recomandată foarte mult.

Tir la distanţă

Este o formă de tir cu arcul care se poate desfăşura numai în locaţiile în care spaţiul permite asta pentru că arcaşii concurează prin tragerea la o distanţă cât mai mare. Spaţiul ideal este cel în aer liber.În mod normal, veţi trage 24 de săgeţi în serii de 6, în aer liber.Când toată lumea a tras, se porneşte căutarea celei mai îndepărtate săgeţi, iar acolo se marchează punctul, cu un marcaj de identificare. Când toate săgeţile au fost trase, rămâneţi în locul în care a ajuns cea mai îndepărtată săgeată până când arbitri măsoară distanţa.Există diverse clase în care puteţi trage, în funcţie de tipul de arc cu care trageţi şi de greutatea de tragere.

 

Tirul de vânătoare

A

provenit iniţial de la împuşcarea păsărilor de pe turlele bisericilor. Este denumită şi popinjay, un termen mai vechi englezesc pentru papagal.Nu este o formă foarte des întâlnită de tir cu arcul (deşi este renumită în Belgia). Arcaşii stau la baza unui stâlp de 28 m şi trag aproape vertical cu săgeţi boante. Acestea sunt săgeţi care au un dop de cauciuc în loc de vârf.Scopul este doborârea cât mai multor

ţinte animaliere de lemn care sunt aşezate în vârful stâlpului. În zilele de demult, se foloseau păsările vii!Cel mai vechi club de tir cu arcul din Marea Britanie, Kilwinning, Scoţia, a ţinut un turneu de tir de vânătoare inca din secolul al XV-lea.

 

Tipuri de arcuri

Există o varietate foarte mare de arcuri în toată lumea. Iată mai jos descrierea celor mai folosite arcuri.

Dacic Din momentul in care puteau manui o arma, barbatii participau la batalii, de obicei luptand

pentru familia sau tribul din care faceau parte. In functie de caracteristicile tribului sau de statutul social al barbatului, acesta putea lupta fie calare, fie pe jos. In ambele cazuri, luptatorul era un arcas talentat deoarece trasul cu arcul se invata in timpul pregatirii militare, vanatorii sau a frecventelor ciocniri militare.O mare abilitate in manuirea arcului era dezvoltata in cadrul armatei dacice. Datorita faptului ca arcul era o arma principala, tehnicile de construire erau avansate. Acesta era o arma cu o raza mare de actiune a carei vechi radacini nu se cunosc; era fabricata de insasi razboinicii care o foloseau sau de catre mestesugari iscusiti.Unele arcuri erau relizate din coarne ale animalelor, legate prin mijloc cu o piesa dreapta; altele erau fabricate din lemn de sanger, zada, alun, carpen, frasin sau ulm. Corzile erau realizate din in, canepa, intestine ale animalelor si din vene de cai sau vite. Cand mergeau, razboinicii atarnau arcul pe umar, il tineau in mana sau in teci speciale. Un arc de marimi medii putea trage sageti pana la distanta de 200 de metri. Era folosit ca o arma de atac: in atacurile statice de catre pedestrasi si in atacurile rapide de catre calareti. Calaretii daci purtau armura si erau numiti "catafractari", fiind capabili sa foloseasca arcul in timp ce calareau.Sagetile realizate din lemn sau trestie aveau lungimi de 0.8 - 0.9 metri si varfuri metalice ascutite. Un arcas talentat putea trage 12 sageti pe minut. Aceste sageti erau tinute in tolbe, 16-24 la numar. Erau foarte atent lucrate si pictate, dar totodata, varfurile erau inmuiate in otrava. Cand sagetile din tolba se terminau, erau folosite sageti cazute pe campul de lupta.La inceput, varfurile sagetilor erau facute dupa modelul celor din os si piatra. Cele realizate din bronz si fier au inceput sa fie produse abia din secolele VII-VI i.e.n., cand Scitii trecusera peste teritoriile dacice. Forma lunga, piramidala, cu trei taisuri, intalnita initial la Sciti, era des folosita de catre daci. Sagetile cu doi tepi, ghimpi, erau insa o caracteristica particulara a sagetilor dacice.

Mongol Arcul mongol este tipul numit adesea arcul asiatic recurv tipic, construit ca un arc composit, din corn de bivol, tendoane, scoarte de copaci si bambus. Principala diferentza tehnica ce deosebeste un arc mongol de unul ungar este prezenta unui distantator al corzii, realizat din lemn sau corn, pentru a tine coarda mai departe de bratele arcului.

Hun Arcul hun este asimetric, composit si reflex.A fost inventat in Asia Centrala si adus in Europa pentru prima data de catre huni.Forma asimetrica ii permitea sa fie marit in lungime cu usurinta, chiar in timpul calariei. Astfel a rezultat un arc mult mai puternic, putand trage la distante mai mari decat arcurile triburilor germanice din Europa. Astfel, arcasii huni puteau dobori inamicul inainte ca acesta sa poate reactiona in vreun mod defensiv sau ofensiv. Totusi, asimetria il facea mai putin precis, cu toate ca era si de tip composit.

Maghiar Arcul maghiar, o imbunatatire adusa arcului hun, pentru o mai usoara folosire de catre pedestrasi, este simetric, composit si reflex. A fost inventat in Asia Centrala.

 

 

 

Arcul tradiţional englez Longbow Acesta este cel mai cunoscut arc, asociat cu Robin Hood şi Epoca Medievală. Pentru a se plia pe regulile Societăţii britanice Longbow, arcul trebuie să fie din secţiunea D, creat în totalitate din lemn, cu crestături din corn la fiecare capăt unde se prinde coarda. Axul săgeţilor trebuie să fie

făcut din lemn, iar săgeţile trebuie să aibă aripioare direcţionale din pene. Sprijinul săgeţii şi cătarea nu sunt acceptate.Este un arc de lungimi mari, realizat in general din lemn de tisa, avand o mare raza de actiune. Era de obicei construit la aceeasi lungime ca a bratelor arcasului. Cel mai bun exemplu este arcul lung englezesc sau cel galez, construite traditional din lemn de tisa, folosit cu succes de catre englezi in Razboiul de 100 de ani. In acea vreme era numit "arcul razboiului". De la distanta mica, putea strapunge cu usurinta cea mai buna armura a vremii.

Arcul plat americanAcest arc a fost conceput în anii 1930 când oamenii de ştiinţă şi inginerii au început să realizeze un studiu detaliat pentru echipamentul dedicat tirului cu arcul. Ei au aplicat descoperirile lor arcului englezesc Longbow (ELB) şi au produs ADB (American Flat Bow). Acesta este puţin mai scurt decât ELB şi are braţe dreptunghiulare mai degrabă,decât cele în forma literei D ale ELB-ului. AFB-ul este folosit des pentru tirul de câmp.Este un arc realizat din lemn foarte rezistent si elastic, precum frasin, hicori sau stejar. Numele arcului (plat-flatbow) se refera la forma sa. Bratele unui arc plat sunt mai late langa maner decat la varfuri, dispersand mult mai eficient tensiunile ce apar decat in cazul unui arc lung sau composit. Arcul traditional finlandez este realizat din frasin si are lungimea egala cu inaltimea tragatorului. Arcurile plate moderne au deseori forma recurva.

Arcul Recurve (sau olimpic)Acesta este arcul cel mai des întâlnit în zilele noastre, dar devenit popular cu ajutorul arcului compus. Arcul recurv a evoluat de la arcul englezesc Longbow, prin intermediul celui american plat şi a progresat până la mânerele din lemn laminat şi braţele din fibră de sticlă sau lemn laminat. În ultimii ani secţiunile de metal ale mânerului (elevatoarele) cu braţe detaşabile au devenit mai des întâlnite. Este permisă folosirea cătării, a sprijinului pentru săgeată, a stabilizatoarelor, a materialelor sintetice pentru coardă şi a clicker-ului (ca verificare a elongaţiei) pentru acest tip de arc. Săgeţile pot fi confecţionate din lemn, aluminiu, carbon/aluminiu sau fibră de carbon. Majoritatea arcaşilor profesionişti trag cu săgeţi de carbon/aluminiu sau din fibre de carbon datorită traiectoriei lor mai plate şi a vitezei mai mare de zbor, cu scopul de a marca un punctaj mai mare.Un arc recurv in pozitie relaxata are capetele bratelor indoite spre inainte. Coarda este fixata la 10 cm de varful bratelor. Cand coarda este intinsa, varfurile curbate ale bratelor se indreapta spre a conferi putere. Dupa ce se elibereaza coarda, bratele revin la forma initiala de C. Aceasta aranjare a bratelor imprima sagetii o viteza mai mare decat un arc cu brate drepte. Lungimea bratelor este determinata in functie de inaltimea arcasului pentru a optimiza puterea conferita de acestea.

Arcul Compound

Arcul compound este cel mai sofisticat şi tehnic arc existent. Pentru cei neiniţiaţi, arcul compus pare să aibă mai multe corzi, când de fapt, are doar una, plus încă două sau patru cabluri cu scripeţi la capăt care sunt prinse de fiecare braţ în parte şi de o camă la capătul opus al celuilalt braţ. Braţele unui arc compus sunt foarte rigide, astfel încât camele şi cablurile sunt cele care oferă elasticitatea necesară pentru a trage arcul.

Arcul compound tinde să fie mai scurt decât cel recurv şi este compus dintr-un elevator metalic, fibră de sticlă laminată, iar braţele - din fibră de carbon la capete, acolo unde se află camele excentrice care variază mult în design şi oferă fiecărui arc caracteristicile proprii de tragere. Caracteristica principală a arcului compound este faptul că la tragere, greutatea maximă de tragere este atinsă mult mai rapid decât în cazul arcului recurv (la aproape o treime din elongaţie), iar apoi, pe măsură ce trageţi până la final, greutatea de menţinere scade între 60 şi 75% din greutatea maximă de tragere. Arcul compus este astfel mult mai uşor de ţinut şi de folosit. Asta datorită cablurilor cu scripeţi şi a camelor excentrice. Arcurile compuse sunt mult mai eficiente decât celelalte arcuri la transformarea energiei stocate în viteza săgeţii.

Cand coarda arcului este trasa inapoi, scripetii actioneaza pentru a reduce forta necesara tensionarii corzii, conferind totusi putere si viteza. Aceste arcuri sunt minor afectate de schimbarile de temperatura si umezeala, avand acuratete, imprimand totodata viteza foarte mare sagetii, aceasta parcurgand o distanta mult mai mare decat una trasa cu un arc (orice alt tip de arc) obisnuit.

Arbaleta

Arbaletele sunt arcuri care au un mic încărcător precum cel al puştilor, un mecanism de blocare pentru menţinerea corzii la elongaţie maximă şi un trăgaci pentru eliberarea corzii. Arbaletele sunt foarte rar întâlnite în tirul la ţintă, deşi folosinţa lor creşte pe continentul european. Arbaletele sunt mai des găsite în tirul de câmp, deşi mai puţin comune decât celelalte tipuri de arcuri.Majoritatea cluburilor de tir cu arcul nu acceptă arbaletele pentru că au nevoie de ţinte speciale şi au deja o reputaţie mai puţin bună ca fiind folosite în acţiuni periculoase şi antisociale de către

unii deţinători.

Arcul de distanţă

În cazul tirului la distanţă există mai multe clase de arc ce, per total, tind să fie arcurile ţintă (recurv sau compus) în echipamentul normal de tragere, în mai multe categorii de greutate de tragere.

Există, de asemenea, un tip specific de arc pentru tirul la distanţă (în propria sa clasă) care este foarte scurt şi lansează săgeţi foarte scurte şi ele (de aproximativ 35 cm) cu aripioare direcţionale minuscule. Aceste arcuri sunt atât de specializate încât nu se găsesc în magazine. Trebuie să găsiţi pe cineva care vă poate confecţiona unul la comandă sau să îl realizaţi chiar voi. Există unul sau două special făcute, de tip compus, dar din nou, acestea se fac doar la comandă. Toate tipurile de arcuri menţionate mai sus, cu excepţia celor de distanţă pot fi folosite pentru tir metric sau de câmp. Toate arcurile de mai sus cu excepţia celui de distanţă şi a arbaletei pot fi folosite pentru tir la prăjină. De exemplu, arcurile lungi nu se folosesc de obicei pentru tirul de vânătoare.

Alegerea arculuiCum să îţi alegi arcul

Pasul intai

Stabiliţi scopul pentru care veţi folosi arcul. Va reamintim ca in Romania este interzisa folosirea arcurilor pentru vanat. Arcurile de ţintă sunt, în general, mai lungi si cu greutate mai mică de tragere, de vreme ce veţi trage multe săgeţi în timp scurt, iar forţa de tragere nu este critică. Arcurile de compound sunt mai scurte si au greutate mai mare de tragere, dar forţa acestora este foarte importantă. Dacă intenţionaţi să folosiţi arcul pentru ambele activităţi, va trebui să faceţi niste compromisuri.

Pasul doi

Greutatea de tragere Greutatea de tragere a arcurilor recurve se calculează la o elongaţie de 71 cm. Astfel, un arc cu greutate de tragere de 14 kg pentru a trage coarda si a o menţine la o distanţă de 71 cm. Ca regula generala, sunt necesare 1,200 kg pentru a trage fiecare distanta de 2,54 cm. Deci, pentru a trage coarda pe o distanta de 73,54 cm sunt necesare 15,2 kg. Majoritatea femeilor prefera arcul de 14 kg, iar barbatii pe cel de 25 kg.Elongaţia de tragere Elongaţia de tragere nu este la fel de importantă în cazul unui arc recurv precum în situaţia celui compus, cu excepţia faptului că ceea ce s-a menţionat mai sus în materie de greutate de tragere poate fi obţinut prin intermediul elongaţiei de tragere. Ca regulă generală, elongaţia de tragere a unui arcas va fi cu 2,54 cm mai mică decât este în cazul unui arc compus. Elongaţia de tragere este calculată brut prin strângerea în formă de pumn a mâinii cu care ţineţi arcul si atingerea acestuia de un perete în lateralul corpului ca si cum aţi trage cu arcul. Staţi drept, într-o poziţie bună de tragere, si rugaţi pe cineva să măsoare distanţa de la perete la colţul gurii voastre. Această metodă nu va fi exactă, dar este mult mai bună decât ghicitul

Pasul trei

Verificaţi elongaţia de tragere a arcurilor. Aceasta este distanţa pe care coarda se poate trage în spatele arcului. Complet trasă, coarda ar trebui să ajungă exact în spatele pometelui. Unele arcuri compuse au elongaţii reglabile de tragere. Cereţi informaţii de la magazin în acest sens.

Pasul patru

Verificaţi greutatea de tragere a arcului. Alegeţi un arc pe care îl puteţi trage relativ facil. Încercaţi să trageţi mai multe săgeţi în acest sens, până ce încep să vă obosească braţele.

Pasul cinci

Nu uitaţi că lungimea arcului este importantă, chiar dacă are puţin de-a face cu greutatea de tragere sau cu elongaţia de tragere. În cazul unui arc pentru ţintă, lungimea contează foarte puţin, dar dacă vânaţi, un arc lung poate fi foarte incomod de transportat prin pădure.

Pasul sase

Verificaţi diversele tipuri de arc. Arcurile compound au scripeţi mecanici care iniţial fac dificilă armarea, dar apoi, tragerea este mult mai facilă odată ce coarda este întinsă complet. Acestea sunt cel mai des întâlnite tipuri de arc actualmente pentru că sunt usor de folosit la ţintă si foarte complexe. Arcurile recurve si cele lungi englezesti sunt mai tradiţionale si, de obicei, mult mai ieftine decât cele compound. Cu cât trageţi mai tare un arc recurve, cu atât devine mai greu să o faceţi. Arcurile recurve sunt mai bune pentru începătorii de la tir metric.

Cum se potrivesc arcul si săgeţileStabilirea arcului potrivit pentru voi implică mai mulţi pasi. Mai întâi, trebuie să vedeţi dacă sunteţi dreptaci sau stângaci.Apoi, stabiliţi elongaţia de tragere si dimensiunea cea mai bună a arcului. Instrucţiunile următoare de la acest pas vă ajută.

Alegerea mâinii preferate

Se poate să vi se pară firesc în a verifica dacă sunteţi dreptaci sau stângaci. Majoritatea dreptacilor aleg să tragă ţinând arcul cu mâna stângă si cu dreapta să tragă de coarda arcului. Anumiţi dreptaci, cu privire dominantă pe ochiul drept ar trebui să tragă cu mâna dreaptă, iar stângacii cu privire dominantă pe ochiul drept să tragă cu mîna stângă.Dacă nu aveţi probleme de acest sens, adică ambii ochi au aceeasi precizie, atunci puteţi alege. Un arcas tipic aliniază ochiul dominant cu ţinta atunci când ocheste, deci puteţi trage pe partea ochiului dominant. Dacă vă simţiţi mai încrezători să trageţi pe partea cu mâna dominantă, atunci puteţi învăţa să trageţi cu ochiul dominant închis. De exemplu, dacă sunteţi dreptaci si cu siguranţă egală pe ambii ochi, închideţi ochiul stâng pentru a ţinti. Dacă nu este asa, aliniaţi ochiul stâng cu ţinta si trageţi săgeţile la stânga de ţintă, dar nu pe toate. Exerciţiul 1 de la finalul acestui pas vă ajută să stabiliţi ochiul dominant.Stabilirea elongaţiei de tragere Exerciţiul 2 de la finalul acestui pas vă ajută să stabiliţi elongaţia de tragere. Începătorii obţin adesea o elongaţie de tragere puţin mai scurtă decât cea pe care o constată după ce trag timp de mai multe săptămâni. Când sunt la început, nu stăpânesc încă tehnica de întindere atât cât ar trebui. Dacă hotărâţi să cumpăraţi propriul echipament de tir, după cursurile de iniţiere în tir cu arcul, remăsuraţi elongaţia de tragere.

Găsirea arcului recurv potrivit

Dacă intenţionaţi să trageţi în viitor cu un arc recurv, trebuie să îl alegeţi pe cel cu elongaţia si greutatea de tragere potrivite. Mai întâi, stabiliţi lungimea ideală a arcului pentru voi, folosind elongaţia de tragere, ca în tabelul1.1. Apoi, alegeţi greutatea de tragere. Trebuie să începeţi cu una mică astfel încât să puteţi trage mai usor în timp ce vă dezvoltaţi tehnica.Nu uitaţi că greutatea de tragere inscripţionată pe arc este greutatea de tragere pentru o elongaţie de tragere standard. Arcurile mai vechi menţionează greutatea de tragere în funcţie de 71 cm a corzii arcului de la întinderea ei până la tensionarea maximă a arcului. Arcurile mai noi stabilesc

greutatea de tragere la 66,6 cm de la coardă la sprijinul săgeţii. Dacă elongaţia de tragere este mai mică decât cea standard, braţele arcului nu se vor arcui la fel de departe si veţi trage cu o greutate mai mică decât cea înscrisă pe arc. Dacă elongaţia de tragere este mai mare decât cea standard, veţi trage cu mai multe kg decât greutatea menţionată. Adăugaţi un kilogram pentru fiecare 2,54 cm din elongaţia de tragere stabilită mai sus sau scădeţi un kilogram pentru fiecare 2,54 cm în minus faţă de standard pentru a estima greutatea reală a arcului cu care veţi trage.Arcasii adulţi de forţă medie încep, de obicei, cu un arc de 9 – 11,4 kg. Arcasii mai puternici pot începe de la 11,4 la 15 kg. Arcurile mai usoare de 7 – 9 kg sunt potrivite juniorilor.

Alegerea unui arc compus corespunzător

Arcurile compuse trebuie să se potrivească întâi pe greutatea si elongaţia de tragere si apoi în funcţie de greutatea arcului în sine. Greutatea de menţinere a unui arc compus, respectiv forţa cu care se menţine coarda trasă la maxim, este o parte din greutatea sa maximă, mai exact, forţa transmisă arcului. Desigur, puteţi selecta un arc compus cu greutate de tragere mai mare decât cea a arcului recurv. Trebuie să trageţi până la punctul maxim de greutate a arcului compus pentru a ajunge la greutatea de menţinere, deci trebuie să aveţi forţa necesară de tragere până la acest punct maxim. Magazinul de arcuri de la care achiziţionaţi arcul compus trebuie să aibă o scală care măsoară punctul maxim de greutate a arcului si pe cel de menţinere la elongaţia de tragere a voastră.Dimensiunea scripetelui excentric stabileste punctul din tragere în care este atinsă greutatea de menţinere. Acesta este denumit vale deoarece este punctul în care greutatea de tragere are valoarea minimă. În mod ideal, valea trebuie să corespundă cu elongaţia voastră de tragere. Multe arcuri compuse existente azi pe piaţă permit relgarea cu aproximativ 7,6 cm elongaţie de tragere cu aceeasi dimensiune a scripetelui. Acest tip de scripete face ca alegerea unui arc compus să fie mai usoară, dar elongaţia de tragere trebuie să se încadreze în limitele specificate pentru acel arc compus, iar cablurile corzii să fie plasate în sanţul scripetelui corespunzător pentru elongaţia voastră de tragere. Dacă elongaţia de tragere este peste 76 cm, atunci arcul compus trebuie să aibă o lungime de cel puţin un metru, dintr-un capăt în altul. O lungime de 110 cm este de preferat mai mult pentru elongaţiile de tragere de 84 sau mai mulţi cm. Această legătură este luată în considerare, de obicei, de către producătorul arcului.