Derivatele arcului I branhial: muşchii masticatori, nervul trigemenMUŞCHII MASTICATORI

Sunt muşchii care acţionează asupra mandibulei realizând masticaţia.Se împart în:A. Muşchi ridicători ai mandibulei:

1) Muşchiul temporal2) Muşchiul maseter3) Muşchiul pterigoidian intern.

B. Muşchi coborâtori ai mandibulei:1) Burta anterioară a digastricului.2) Muşchiul milo-hiodian3) Muşchiul genio-hiodian4) Muşchiul pielos al gâtului

C. Muşchi retropulsori ai mandibulei - sunt muşchiul digastric (burta posterioară) şi muşchiul temporal (fasciculele posterioare).D. Muşchi proiectori înainte a mandibulei - sunt muşchii pterigoidieni externi când se contractă simultanE. Muşchi diductori ai mandibulei - sunt muşchii pterigoidieni externi când se contractă de o singură parteNERVUL TRIGEMEN

Este cel mai voluminos dintre nervii cranieni. Este un nerv mixt. Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în doi nuclei: unul principal care se găseşte în calota protiberanţială şi unul accesor în mezencefal.

Originea reală a fibrelor senzitive se găseşte în ganglionul lui Gasser, de pe traiectul nervului. Celulele din acest ganglion au două prelungiri: una periferică care recepţionează impulsurile exteroceptive şi una centrală care va intra în nucleul gelatinos al lui Rolando (din bulb şi punte).

Originea aparentă se află pe faţa anterioară a punţii, la limita dintre aceasta şi faţa laterală. Nervul este format din două rădăcini: una externă, voluminoasă (rădăcina senzitivă) şi una internă, subţire (rădăcina motorie). Nervul se îndreaptă apoi înainte până atinge marginea superioară a stâncii temporalului, apoi se lăţeşte luând formă de evantai şi se termină în concavitatea ganglionului lui Gasser.

Ganglionul lui Gasser este cel mai voluminos ganglion cerebro-spinal, are o formă semilunară. El se găseşte în foseta gasseriană, într-o lojă fibroasă formată de o dedublare a durei-mater numită cavum Meckel.

În cursul traiectului său, nervul trigemen nu dă nici un ram colateral, el dă trei ramuri terminale:- nervul oftalmic al lui Willis- nervul maxilar superior (nervul maxilar)- nervul maxilar superior (nervul mandibular)

NERVUL OFTALMICSe desprinde din partea cea mai internă a ganglionului lui Gasser, angajându-se prin tunelul intern

al cavumului Meckel. Se angajează apoi în peretele extern al sinusului cavernos. În cursul traiectului său, nervul oftalmic dă naştere la un singur ram colateral, nervul recurent al lui Arnold. Ajuns cu puţin înaintea fantei sfenoidale, nervul oftalmic se împarte în trei ramuri terminale:

1.Nervul nazal pătrunde prin orbită prin fanta sfenoidală (prin inelul lui Zinn). În orbită merge pe peretele intern al orbitei. Ajuns la nivelul găurii etmoidale anterioare se termină împărţindu-se în două ramuri terminale:nervul nazal intern şi nervul nazal extern. În cursul traiectului său, nervul nazal dă trei ramuri colaterale:- rădăcina lungă senzitivă a ganglionului oftalmic care se termină în ganglionul oftalmic.- nervii ciliari lungi pătrund în globul ocular în jurul nervului optic.- nervul sfeno-etmoidal al lui Luschka merge la sinusul sfenoidal şi celulele etmoidale posterioare.

2. Nervul frontal pătrunde în orbită în afara inelului lui Zinn şi merge pe peretele superior al orbitei. Este cel mai gros ram terminal al oftalmicului. Îndărătul rebordului orbitar se împarte în două ramuri terminale:

-Nervul frontal extern sau nervul supraorbitar iese din orbită prin şanţul supraorbitar şi se împarte în trei categorii de ramuri:

-ascendente, frontale - descendente, palpebrale- osteo-periostice pentru osul frontal.

-Nervul frontal intern este mai subţire, iese din orbită înăuntrul precedentului şi se împarte în : - ramuri frontale şi - ramuri palpebrale3. Nervul lacrimal (cel mai subţire ram) intră în orbită prin inelul lui Zinn. Merge pe

peretele extern al orbitei şi se termină în vecinătatea glandei lacrimale unde dă :- filete palpebrale pentru partea externă a pleoapei superioare şi - filete lacrimale pentru glanda lacrimală.Nervul lacrimal are o anastomoză cu ramul orbitar al maxilarului superior care formează arcada

orbito-lacrimală prin care vin filete secretorii pentru glanda lacrimală.NERVUL MAXILAR

Reprezintă ramura mijlocie a trigemenului, fiind un ram în întregime senzitiv. Iese din craniu prin marea gaură rotundă. Ajunge în fosa pterigomaxilară, pe care o traversează, după care se angajează prin fanta sfeno-maxilară (fisura orbitară inferioară) şi ajunge în şanţul şi apoi canalul suborbitar. După ce străbate acest canal iese prin gaura suborbitară, luând numele de nerv suborbitar (ramul terminal al maxilarului). La nivelul găurii suborbitare nervul împreună cu ramurile terminale ale arterei suborbitare formează buchetul suborbitar. Din acest buchet se desprind :

- ramuri ascendente, palpebrale - ramuri descendente, jugo-labiale - ramuri interne, nazale .Nervul maxilar superior dă naştere la cinci ramuri colaterale. Numai nervul meningeal mijlociu ia

naştere în porţiunea intracraniană, toate celelalte iau naştere în porţiunea pterigomaxilară.1. Nervul meningeal mijlociu însoţeşte artera mijlocie şi inervează dura-mater din etajul

mijlociu al craniului.2. Nervul orbitar merge împreună cu nervul maxilar superior până pătrunde în orbită. Nervul

orbitar dă două ramuri :- un ram palpebral pentru pleoapa inferioară- un ram temporo-malar care se împarte în două filete: unul temporal pentru pielea din

regiunea temporală şi un ram malar pentru pielea pomeţilor obrajilor.3. Nervul sfeno-palatin este cel mai important ram colateral. După ce schimbă câteva filete cu

ganglionul sfeno-palatin al lui Meckel el dă mai multe ramuri colaterale:- nervii nazali superiori trec împreună cu artera sfeno-palatină prin canalul sfeno-palatin

şi se distribuie mucoasei pituitare de la nivelul cornetului nazal superior şi mijlociu.- nervul nazo-palatin sau sfeno-palatin intern coboară pe septul nazal şi străbate canalul

palatin anterior, el inervând septul nazal şi mucoasa din partea anterioară a bolţii palatine.- nervii palatini sunt în număr de trei:

- nervul palatin anterior trece prin conductul palatin posterior şi se distribuie bolţii palatine

- nervul palatin mijlociu merge prin conductul palatin accesor şi se distribuie la porţiunea posterioară a bolţii palatine

- nervul palatin posterior trece prin conductul palatin accesor şi dă un ram senzitiv pentru vălul palatin şi un ram motor pentru muşchii vălului palatin.

4. Nervii dentari posteriori coboară pe tuberozitatea maxilarului superior, pătrund în canalele săpate în acesta şi apoi se anastomozează formând un plex alveolar şi peridentar care va inerva molarii şi premolarii superiori.

5. Nervul dentar anterior se angajează într-un canal care străbate peretele anterior al sinusului maxilar şi se distribuie incisivilor superiori şi caninilor.NERVUL MANDIBULAR

Este cel mai voluminos dintre cele trei ramuri ale trigemenului şi este mixt: senzitiv şi motor. El rezultă din unirea a două rădăcini: o rădăcină groasă senzitivă care se desprinde din partea cea mai externă a ganglionului lui Gasser şi o rădăcină subţire, senzitivă. Iese din craniu prin gaura ovală şi ajunge în fosa zigomatică, unde după un scurt traiect se împarte în ramurile sale terminale. Nervul maxilar inferior are un singur ram colateral: nervul recurent meningeal.

Nervul maxilar inferior se termină într-un buchet de 7 ramuri terminale:1. Nervul temporal profund mijlociu se termină pe faţa profundă a muşchiului temporal2. Nervul temporo-bucal dă câteva filete pentru muşchiul pterigoidian extern şi se împarte în

două ramuri:- unul ascendent, motor numit nervul temporal profund anterior - unul descendent, senzitiv numit nervul bucal

3. Nervul temporo-maseterin se împarte în două ramuri:- un ram maseterin pentru muşchiul maseter şi- un ram temporal, numit nervul temporal profund posterior

4. Trunchiul comun de nervi pentru:- muşchiul pterigoidian intern- muşchiul peristafilin extern- muşchiul ciocanului.

5. Nervul auriculo-temporal dă ramuri pe traiectul său pentru vasele temporale superficiale, parotidă, conductul auditiv extern şi pavilionului urechii.

6. Nervul dentar inferior este cel mai voluminos ram al maxilarului inferior. Pătrunde în canalul dentar pe care îl parcurge până la nivelul găurii mentoniere unde se împarte în două ramuri terminale.

Ramuri colaterale:- ram anastomotic pentru nervul lingual- nervul milo-hioidian - ramuri dentare

Ramuri terminale:- un ram incisiv;- un ram mentonier

7. Nervul lingual este situat la început între cei doi muşchi pterigoidieni, unde primeşte anastomoza de la coarda timpanului. Se împarte în mai multe ramuri terminale ce vor inerva mucoasa linguală dinaintea "V"-ului lingual.Derivatele arcului II branhial: muşchii mimicii, nervul facialMuşchii mimicii

Se mai numesc şi muşchi pieloşi; prezintă 3 caractere comune principale:

1. au o inserţie mobilă cutanată2. sunt grupaţi în jurul orificiilor feţei3. sunt inervaţi de nervul facialMuşchii pieloşi se împart în:

A.Muşchi pieloşi ai craniului:

1. - occipitalul - este un muşchi subţire, patrulater. 2. - frontalul - este dispus la partea anterioară a aponevrozei epicraniene, unde se inseră posterior3. - muşchii auriculari - sunt rudimentari la om, şi sunt în număr de 3: anterior, superior şi

posterior.B.Muşchii pleoapelor şi sprâncenelor:

1. - orbicularul pleoapelor - este un muşchi de înconjură orificiul palpebral, cu 3 porţiuni: - a - porţiunea orbitară- b - porţiunea palpebrală- c - porţiunea lacrimală (muşchiul lui Horner)

2. - sprâncenosul - se inseră pe partea internă a arcadei sprâncenare, iar în afară se prinde pe faţa profundă a dermului sprâncenei.

C.Muşchii nasului:

1. - piramidalul 2. - transversul nasului

3. - dilatatorul nărilor 4. – mirtiformul

D. Muşchii buzelor se împart în două grupe:

I. Muşchi constrictori:1. - orbicularul buzelor este alcătuit din 2 părţi:

a) orbicularul extern cu 2 categorii de fibre:- intrinseci sau proprii - extrinseci care provin din triunghiularul buzelor, buccinator şi canin.

b) orbicularul intern 2. - compresorul buzelor ( muşchiul sărutului)

II. Muşchi dilatatori se împart în:a) Muşchi profunzi:

1. - caninul 2. - buccinatorul 3. - pătratul bărbiei 4. - moţul bărbiei

b) Muşchi superficiali:1. - ridicătorul comun al buzei superioare şi al aripei nasului 2. - ridicătorul propriu al buzei superioare 3. - marele zigomatic4. - micul zigomatic5. - rizorius al lui Santorini 6. - triunghiularul buzelor7. - pielosul gâtului.

NERVUL FACIAL

Este un nerv complex: motor, senzitiv, senzorial şi parasimpatic. El prezintă două rădăcini: una motorie (facialul propriu-zis) şi una senzitivă (intermediarul lui Wriesberg).

Originea reală a fibrelor motorii: nucleul motor al facialului din calota pontină.

Originea reală a fibrelor senzitive: ganglionul geniculat, situat la nivelul genunchiului facialului.

Originea reală a fibrelor parasimpatice se află în doi nuclei vegetativi din punte: nucleul lacrimo-muco-nazal al lui Yagita şi nucleul salivar superior.

Originea aparentă a facialului se află în foseta supraolivară: rădăcina motorie (voluminoasă) situată intern, iar cea senzitivă situată extern.

Din punct de vedere al rapoartelor, nervul facial se împarte în trei porţiuni:a) o porţiune intracraniană în care nervul ocupă etajul posterior al craniului şi conductul auditiv

intern.b) o porţiune pietroasă în care nervul străbate stânca, prin apeductul lui Fallope.c) o porţiune extracraniană în care nervul străbate patrulaterul facialului şi apoi parotida.

În prima porţiune nervul este situat în loja cerebeloasă (unghiul ponto-cerebelos). Pătrunde în conductul auditiv intern, unde este întovărăşit de nervul acustico-vestibular şi artera auditivă internă, apoi se angajează în apeductul lui Fallope.

În apeductul lui Fallope nervul este întovărăşit de artera stilo-mastoidiană, descriind trei porţiuni drepte: labirintică, timpanică şi mastoidiană, separate între ele prin două porţiuni curbe numite genunchiul şi cotul facialului.

După ce iese din craniu prin gaura stilo-mastoidiană, nervul străbate patrulaterul facialului.Pătrunde apoi în glanda parotidă pe care o străbate şi unde se împarte în trei ramuri terminale: superioară (temporo-facială), mijlocie (transverso-facială) şi inferioară (cervico-facială). Toate aceste ramuri inervează muşchii pieloşi ai capului şi gâtuluiRamurile colaterale ale facialului se împart în ramuri intrapietroase şi extrapietroase.

Ramurile intrapietroase:

1. Marele nerv pietros superficial2. Micul nerv pietros superficial3. Nervul muşchiului scăriţei.4. Nervul coarda timpanului 5. Nervul senzitiv al conductului auditiv extern.

Ramurile extrapietroase:1. Nervul auricular posterior2. Nervul stilo - hioidian şi 3.Nervul pentru burta posterioară a digastricului pentru muşchii cu acelaşi nume4. Nervul lingual din facial este inconstant.

ARTICULAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂArticulaţia temporo-mandibulară este o articulaţie mobilă (singura articulaţie mobilă a craniului)

care face legătura între craniul stabil şi mandibula mobilă.Oasele care participă la articulaţie

MandibulaProcesul condilian al mandibulei în partea sa superioară este lărgit ca un cap (condil), acoperit de

fibrocartilaj. Se articulează cu cavitatea glenoidă a temporalului. Condilul este convex în toate direcţiile, mai ales în sens transversal. Marginea sa laterală este palpabilă în faţa tragusului. Condilul se uneşte cu restul osului printr-o porţiune mai îngustă numită gât sau colul condilului mandibulei, care prezintă în partea sa internă o fosetă numită foseta pterigoidiană în care se inseră pterigoidianul extern. Faţa internă a colului condilului mandibulei vine în raport cu nervul auriculo-temporal deasupra şi artera maxilară internă posterior.

Condilul mandibulei este elipsoid, cu axul longitudinal de 20 mm şi axul antero-posterior de 7 - 8 mm, este dirijat oblic dinafară înăuntru şi dinainte înapoi, astfel că marele axe prelungite s-ar întâlni înaintea găurii occipitale. Fiecare condil prezintă doi versanţi - unul anterior şi altul posterior, separaţi printr-o creastă transversală. Numai versantul anterior şi creasta constituie suprafaţa articulară a condilului mandibulei fiind tapetate de un strat de fibrocartilaj, mai gros în porţiunea mijlocie; versantul posterior nu face parte din articulaţie şi nu este acoperit de fibrocartilaj.Temporalul

Din partea temporalului participă la articulaţie cavitatea glenoidă şi condilul temporalului.

Suprafaţa temporală a articulaţiei temporo-mandibulare este formată din cavitatea glenoidă, formată dintr-un segment anterior, preglasserian ce ţine de solzul temporalului şi un segment posterior retroglasserian, extraarticular, ţinând de osul timpanic şi care formează peretele anterior al conductului auditiv extern. Condilul temporal este o proeminenţă aproape transversală, aşezată la partea anterioară a cavităţii glenoide, prezentând o suprafaţă convesă antero-posterior şi uşor concavă transversal.

Segmentul preglasserian intraarticular al acestei cavităţi glenoide nu are cartilaj şi este acoperit de un strat de periost foarte aderent la os, iar condilul temporalului este tapetat de un fibrocartilaj.Discul articular

Discul articular este o placă ovală de ţesut fibros ca o calotă ascuţită. Are forma unei lentile biconcave:

- faţa sa superioară este concavo-convexă în sens sagital pentru a se adapta la tuberculul şi fosa articulară (tuberculul este convex, ca şi condilul mandibular - deci ambele porţiuni articulare sunt oarecum condiliene, fiind armonizate prin discul articular); deci faţa superioară este concavă în segmentul anterior, unde se mulează pe condilul temporal şi convexă în segmentul posterior, unde corespunde porţiunii anterioare a glenei.

- faţa inferioară este concavă pentru a se adapta la condilul mandibular (ea se mulează pe versantul anterior şi creasta condilului mandibular).

- circumferinţa aderă la capsula fibroasă, iar în partea anterioară la ea se ataşează tendonul pterigoidianului lateral.

Funcţia primară a discului articular fibro-elastic deformabil este de a permite activităţile mandibulei, în acelaşi timp reducând riscul traumelor. Se crede că discul este stabilizat de proprietatea sa vâsco-elastică intrinsecă; o creştere a sarcinii îi îngroaşă inelul, prevenind astfel prolapsul.

Discul împarte articulaţia în două compartimente:

- unul inferior - menisco-mandibular;- unul superior - menisco-temporal.

Capsula articularăEste laxă şi prezintă o inserţie superioară şi o inserţie inferioară.Inserţia superioară se face:- anterior pe marginea anterioară a condilului temporal;- posterior în fundul cavităţii glenoide, înaintea scizurii lui Glasser;- extern pe tubercul şi rădăcina longitudinală a zigomei;- intern pe spina sfenoidului.Inserţia inferioară a capsulei se face pe colul mandibulei, imediat lângă cartilajul articular înainte,

la 4 - 5 mm de faţa posterioară.Faţa interioară a capsulei aderă la circumferinţa discului, discul împărţind astfel articulaţia în cele

două compartimente: superior şi inferior.Capsula prezintă nişte condensări longitudinale care se împart în fibre scurte şi fibre lungi:- fibrele scurte se întind de la temporal la menisc; - fibrele lungi merg de la

temporal la mandibulă.Capsula articulară este întărită de două feluri de ligamente: ligamente adevărate şi ligamente

accesorii (ligamente la distanţă).

Ligamentele adevărate:

- ligamentul lateral extern (ligamentul temporo-mandibular lateral după autorii anglo-saxoni) se inseră sus pe tuberculul zigomatic şi pe rădăcina longitudinală a zigomei, se îndreaptă oblic în jos şi înapoi terminându-se pe faţa postero-externă a colului condilului mandibulei. Este cel mai puternic ligament al articulaţiei, limitând mişcarea îndărăt a colului mandibular.

- ligamentul lateral intern este subţire, având un rol redus. Se întinde de la marginea internă a cavităţii glenoide până la partea postero-internă a colului condilului mandibular.Ligamentele accesorii (la distanţă) au rol redus şi toate se găsesc pe faţa internă a articulaţiei:

- ligamentul sfeno-mandibular este situat medial faţă de capsulă şi este reprezentat de o bandă subţire care coboară de la faţa externă a spinei sfenoidului şi de la partea cea mai internă a scizurii lui Glasser până la spina lui Spix şi faţa internă a mandibulei, închizând cu mandibula un spaţiu numit butoniera retrocondiliană a lui Juvara prin care trece pachetul vasculo-nervos format din artera şi vena maxilară internă şi nervul auriculo-temporal. Pe măsură ce coboară spre mandibulă acest ligament se lărgeşte.

- ligamentul stilo-mandibular merge de la vârful apofizei stiloide până la partea inferioară a marginii posterioare a ramurii montante a mandibulei, puţin deasupra gonionului.

- ligamentul pterigo-mandibular se mai numeşte şi aponevroza buccinato-faringiană; se întinde de la cârligul pterigoidian până la linia milo-hioidiană, de pe mandibulă. Pe acest ligament se inseră anterior buccinatorul iar posterior constrictorul superior al faringelui, reprezentând deci o intersecţie aponevrotică între cei doi muşchi şi limitează mişcările de coborâre ale mandibulei.Sinoviala

Sinoviala articulaţiei temporo-mandibulare mărgineşte capsula fibroasă şi acoperă ţesutul conjunctiv lax dintre capsulă şi marginea posterioară a discului. La nivelul colului condilului mandibulei, cum este regula pentru suprafeţele articulare convexe, sinoviala se inseră la o oarecare distanţă de suprafaţa articulară propriu-zisă, se reflectă şi acoperă osul pentru a mărgini faţeta articulară. Această parte a colului mandibular este acoperită de capsula sinovială şi, ca urmare, este intracapsulară, un fapt care este important în prognosticul şi tratamentul fracturilor de condil ale mandibulei. Aria inclusă în articulaţie este mai extinsă pe faţa posterioară a gâtului decât în partea anterioară. Capsula sinovială formează falduri mici şi vilozităţi, în special în regiunea retrodiscală.

Lichidul sinovial ocupă articulaţia. Este un lichid galben pal, vâscos, uşor alcalin şi are o mică populaţie celulară amestecată cu particule amorfe metacromatice. Volumul său este scăzut (sub 0,5 ml). Funcţia

lichidului sinovial este de a asigura un mediu lichidian pentru suprafeţele articulare, nutriţia cartilajelor articulare, a discului şi a meniscului, lubrefierea şi reducerea eroziunii.Nervii XI şi XIINERVUL SPINAL (XI) SAU ACCESOR

Este un nerv exclusiv motor.

Are o dublă origine reală:1. una în partea superioară a măduvei cervicale - spinalul medular şi 2. una în bulb, în partea inferioară a nucleului ambiguu - spinalul bulbar. Spinalul bulbar este

considerat ca o rădăcină aberantă a pneumogastricului.

Originea aparentă a rădăcinii bulbare este în şanţul colateral posterior al bulbului, dedesubtul nervilor IX şi X.

Rădăcina medulară iese din măduvă la nivelul cordoanelor laterale. Ea urcă în craniu prin gaura occipitală şi se uneşte cu rădăcina bulbară în vecinătatea găurii rupte posterioare, prin care iese din craniu, la nivelul compartimentului mijlociu al găurii rupte posterioare. Dedesubtul acesteia spinalul se împarte în cele două ramuri terminale:

- una internă care este spinalul bulbar şi care se anastomozează cu nervul X şi - una externă care se găseşte în loja retrostiliană (unde vine în raport cu carotida internă, vena

jugulară internă şi nervii IX, X şi XII). Ramura externă inervează muşchii sterno-cleido-mastoidian şi trapez.NERVUL HIPOGLOS (XII)

Este un nerv motor care inervează muşchii limbii.

Originea reală se găseşte în nucleul hipoglosului din bulb, la nivelul aripii albe interne.Originea aparentă este în şanţul preolivar, din care nervul iese prin 10 - 15 fascicule.Traiect şi rapoarte: nervul iese din craniu prin gaura condiliană anterioară, unde este întovărăşit de artera meningee posterioară, ram din faringiana ascendentă.

Ajunge la baza craniului, unde se găseşte în loja retrostiliană a spaţiului maxilo-vertebro-faringian, unde are rapoarte cu artera carotidă internă, vena jugulară internă şi nervii IX, X şi XI.

Apoi coboară din această lojă, trecând între carotida internă şi vena jugulară internă, trecând în regiunea suprahioidiană, unde străbate triunghiul lui Beclard (limitat îndărăt de marginea posterioară a hioglosului, în sus şi înainte de burta posterioară a digastricului şi în jos de cornul mare al osului hioid). Formează apoi latura superioară a triunghiului lui Pirogoff (delimitat în sus de hipoglos, înainte de marginea posterioară a milohioidianului şi în jos de tendonul intermediar al digastricului). Merge apoi cu canalul lui Wharton împreună cu care ajunge în loja sublinguală, unde se împarte în ramurile sale terminale.Ramuri colaterale:

1.Ramul meningeal pentru dura-mater.2. Ramuri vasculare pentru carotidă şi jugulara internă.3. Ramul orizontal care se anastomozează cu ramul descendent din plexul cervical profund

formând ansa hipoglosului care inervează muşchii subhioidieni cu excepţia sterno-tiroidianului.4. Ramuri musculare pentru tiro-hioidian, hio-glos, stilo-glos şi genio-hioidian.

Ramurile terminale sunt destinate muşchilor limbii pe care îi inervează.Vascularizaţia arterială, venoasă şi limfatică a capului (conţinător) şi gâtuluiVascularizaţia capului şi gâtului este asigurată de două surse arteriale mari:

- artera carotidă comună;- artera vertebrală.

Artera carotidă comună dă două ramuri:- artera carotidă internă pentru creier;- artera carotidă externă pentru cap (conţinător).

ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ

Reprezintă artera feţei, a gâtului şi a durei mater. Ia naştere la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid. La originea sa, carotida externă se găseşte anterior şi intern faţă de carotida internă, după care se îndreaptă în sus şi în afară, încrucişează faţa anterioară a carotidei interne după care fiecare arteră ocupă locul corespunzător numelui său.

Artera carotidă externă are 6 ramuri colaterale (prin acest lucru deosebindu-se de artera carotidă internă care nu dă nici un ram la gât):

- artera tiroidiană superioară- artera linguală- artera facială- artera faringiană ascendentă- artera occipitală- artera auriculară posterioară.

Vom descrie mai pe larg artera facială, linguală şi maxilara internă, dat fiind profilul colegiului de Tehnică Dentară.ARTERA FACIALĂ

Ia naştere din carotida externă, puţin deasupra lingualei. Părăseşte regiunea carotidiană, ajunge la glanda submaxilară, înconjură marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă, îndreptându-se mai întâi spre comisura buzelor şi apoi spre unghiul intern al ochiului unde se anastomozează cu artera nazală, ram din oftalmică. Vena facială se găseşte îndărătul arterei, formînd coarda arcului descris de arteră.Ramuri colaterale:

A.În porţiunea cervicală:1. Artera palatină ascendentă sau inferioară2. Artera pterigoidiană 3. Artera principală a glandei submaxilare 4. Artera submentală.

B.În regiunea feţei:1. Artera meseterină inferioară se termină în muşchiul maseter.2. Artera coronară (labială) superioară şi 3. Artera coronară (labială) inferioară pătrund în grosimea buzei corespunzătoare;4. Artera aripei nasului.

Artera angulară esteramul terninal al facialei şi se termină în unghiul intern al ochiului, unde se anastomozează cu artera nazală din oftalmică.ARTERA LINGUALĂ

Se desprinde de pe faţa antero-internă a carotidei externe, dedesubtul arterei faciale. Traiectul arterei linguale poate fi împărţit în patru porţiuni:

1. Prima porţiune se întinde până la marginea posterioară a hipoglosului. În această porţiune artera se află în porţiunea carotidiană.

2. A doua porţiune se află în regiunea suprahioidiană laterală, fiind situată mai întâi în triunghiul lui Beclard şi apoi în triunghiul lui Pirogoff. Artera este întovărăşită de două vene linguale.

3. A treia porţiune, foarte scurtă se găseşte în regiunea sublinguală.4. A patra porţiune se găseşte în grosimea limbii, apoi ajunge pe faţa internă a muşchiului lingula

inferior.Ea se termină dedesubtul bazei frâului limbii.Ramuri colaterale:

1. Ramura suprahioidiană care vascularizează partea superioară a muşchilor subhioidieni.2. Artera dorsală a limbii care vascularizează muşchii şi mucoasa de la nivelul "V"ului lingual.3. Artera sublinguală care dă două ramuri:

- unul superior pentru bărbia osoasă şi - unul inferior pentru părţile moi ale regiunii mentoniere.

ARTERA MAXILARĂ INTERNĂ

Este ramura de bifurcaţie internă şi profundă a carotidei externe.Ia naştere la nivelul colului condilului mandibulei, trece prin butoniera retrocondiliană a lui Juvara, fiind însoţită de nervul auriculo-

temporal. Merge apoi între pterigoidianul extern şi muşchiul temporal, până în porţiunea superioară a tuberozităţii maxilarului superior, unde descrie o curbă pronunţată cu convexitatea anterior şi se angajează în partea superioară a fosei pterigo-maxilare unde se termină dând artera sfeno-palatină.Ramuri colaterale ascendente:1. Artera timpanică2. Artera meningee mijlocie3. Artera mica meningee 4. Artera temporală profundă mijlocie 5. Artera temporală profundă anterioară

Ramuri colaterale descendente:1. Artera dentară inferioară 2. Artera maseterină superioară3. Artera bucală4. Arterele pterigoidiene5. Artera palatină superioară sau descendentăRamuri colaterale anterioare:

1. Artera alveolară sau alveolo-antrală 2. Artera suborbitară

Ramuri colaterale posterioare:1. Artera vidiană2.Artera pterigo-palatină.

Ramura terminală a arterei maxilare interne este artera sfeno-palatină care se angajează în gaura sfeno-palatină, ajungând în fosa nazală.ARTERA VERTEBRALĂ

Ia naştere din porţiunea interscalenică a arterei subclaviculare. Ea pătrunde în canalul transvers din apofizele transverse ale vertebrelor cervicale. Ajunsă în dreptul apofizei transverse a atlasului ea traversează membrana occipitală şi pătrunde în craniu prin gaura occipitală. Aici ea înconjură faţa laterală a bulbului şi se uneşte cu simetrica la marginea inferioară a punţii, pentru a forma trunchiul bazilar.VENELE CAPULUI ŞI GÂTULUI

Sângele venos de la cap şi gât este vărsat în trunchiurile venoase de la baza gâtului prin 6 vene principale:

VENA JUGULARĂ INTERNĂ

Strânge sângele venos din cavitatea craniană, regiunea orbitară, dintr-o parte a feţei şi cea mai mare parte a regiunii anterioare a gâtului. Ea începe la nivelul găurii rupte posterioare unde continuă sinusul venos lateral. Coboară apoi la baza gâtului unde se uneşte îndărătul extremităţii interne a claviculei cu vena subclaviculară respectivă şi formează trunchiul vevos brahio-cefalic respectiv.

Pe traiectul ei prezintă două dilataţii mai importante: una superioară, numită golful venei jugulare situată în fosa venei jugulare şi una inferioară situată la extremitatea inferioară a venei.VENA JUGULARĂ EXTERNĂ

Strânge sângele venos de la cea mai mare parte a pereţilor cutiei craniene, regiunile profunde ale feţei şi de la planurile superficiale ale regiunilor posterioare şi laterale ale gâtului. Ea se formează în loja parotidiană, dedesubtul condilului mandibulei, din unirea venelor temporală superficială şi maxilară internă. Traversează apoi aponevroza cervicală superficială, termănându-se în vena subclaviculară respevtivă, în vecinătatea confluentului venos jugulo-subclavicular.

VENA JUGULARĂ ANTERIOARĂ

Strânge sângele venos din regiunile anterioare ale gâtului. Se formează în regiunea supra-hioidiană din unirea venelor submentale superficiale. Se varsă în vena subclaviculară.

VENA VERTEBRALĂ

Îşi are originea în plexul occipito-vertebral. Ea coboară prin găurile transverse ale primelor 6 vertebre cervicale, fiind situată înafara arterei vertebrale. Ajungând la apofiza transversă a celei de-a VI-a vertebră cervicală, trece vertical înaintea ganglionului cervical inferior şi se varsă în trunchiul vevos brahio-cefalic respectiv.

VENA JUGULARĂ POSTERIOARĂÎşi are originea în plexul venos occipito-vertebral. Ea se îndreaptă în jos şi înafară până la apofiza

transversă a vertebrei a VII-a cervicală, de unde se îndreaptă în jos şi înainte, vărsându-se în trunchiul venos brahio-cefalic respectiv.

VENELE TIROIDIENE INFERIOAREIau naştere în partea inferioară a glandei tiroide. Coboară înaintea traheei şi se varsă în

trunchiurile venoase brahio-cefalice.LIMFATICELE CAPULUI ŞI GÂTULUIGanglionii capului şi gâtului se grupează în 4 grupe:

1. Cercul ganglionar pericervical care este format din 5 grupe ganglionare secundare:a) Grupul occipital care primeşte limfaticele din partea occipitală a pielii capului şi o

parte din limfaticele pielii.b) Grupul mastoidian primeşte limfaticele de la pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.c) Grupul parotidian format din trei grupe:

- ganglionii supraaponevrotici în vecinătatea tragusului.- ganglionii subaponevrotici pe faţa externă a glandei.- ganglionii parotidieni profunzi situaţi de-a lungul carotidei externe şi jugularei externe.

Aceşti ganglioni primesc limfaticele din porţiunea temporală şi frontală a pielii capului, pleoape, rădăcina nasului, urechea externă şi urechea medie şi parotidă.

d) Grupul submaxilar care primeşte limfa din buze, obraji, gingii şi planşeul bucal.e) Grupul genian şi submental care primesc limfa de la buza inferioară şi planşeul bucal şi vârful

bărbiei.2. Lanţul ganglionar jugular anterioreste format din ganglioni situaţi de-a lungul venei

jugulare anterioare.3. Grupul lateral profund al gâtului format din trei grupe:

a) grupul jugular intern format din trei subgrupe care primesc limfaticele din partea anterioară a capului şi gâtului:

- superiori sau subdigastrici;- mijlocii sau supra-omo-hioidieni;- inferiori.

b) grupul spinal situat pe ramura externă a nervului spinal şi care primeşte limfaticele de la ganglionii occipitali şi mastoidieni.

c) grupul cervical transvers situat pe traiectul arterei cervicale transverse.4. Grupul cervical profund juxtavisceral cuprinde următoarele grupe ganglionare:- ganglionii retrofaringieni;- ganglionii prelaringieni;- ganglionii pretraheali;- ganglionii recurenţiali.

Fosele nazale şi structura funcţională a faringelui. Nervii IX şi XFOSELE NAZALE

Fosele nazale sunt două cavităţi anfractuoase, situate în centrul feţei, deasupra cavităţii bucale, dedesubtul bazei craniului şi înăuntrul orbitei. Ele sunt în număr de două: dreaptă şi stângă, plasate simetric de fiecare parte a liniei mediane şi separate una de alta printr-un sept vertical. Prin cavitatea lor trece aerul respirator şi pe pereţii lor se inseră mucoasa pituitară, care are diseminate în profunzimea sa, segmentele receptoare ale aparatului olfactiv.

Peretele inferior sau planşeul este constituit înainte din apofiza palatină a maxilarului superior şi

îndărăt de porţiunea orizontală a osului palatin. O sutură transversală indică unirea celor două piese osoase.

Peretele superior al foselor nazale sau plafonul este reprezentat de un şanţ strâmt şi foarte curb, cu concavitatea în jos. Mergând dinainte îndărăt, acest şanţ este format din:

- faţa posterioară a oaselor proprii ale nasului prelungită în sus de partea laterală a spinei nazale a frontalului;

- faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului pe care se remarcă aproximativ 25 - 30 orificii prin care trec ramurile nervului olfactiv.

- faţa anterioară a corpului sfenoidului;- faţa inferioară a corpului sfenoidului, acoperită la acest nivel de aripile vomerului, pe de o parte,

iar pe de cealaltă parte, de apofiza sfenoidală a palatinului.În partea cea mai posterioară a acestui perete se constată prezenţa unui canal îngust, conductul

pterigo - palatin, delimitat între faţa inferioară a corpului sfenoidului, apofiza vaginală a lamei interne a pterigoidei şi apofiza sfenoidală a palatinului. Prin acest canal trece artera pterigo - palatină şi nervul pterigo - palatin sau nervul faringian al lui Bock. Canalul pterigo - palatin, după un traiect uşor curb se deschide în fosa pterigo - maxilară.

Peretele intern al foselor nazale aparţine septului osos al cavităţilor nazale. Este reprezentat de o lamă osoasă subţire, formată în partea antero - superioară de lama verticală a etmoidului parţial articulată în jos cu vomerul care formează partea postero - inferioară a septului nazal.

Peretele extern este format din 6 oase: maxilarul superior, lacrimalul, etmoidul, sfenoidul, lama verticală a palatinului şi cornetul nazal inferior. Extrem de neregulat, prezintă numeroase orificii care fac comunicarea foselor nazale cu diferite sinusuri sau alte cavităţi ale craniului.

De pe peretele extern al foselor nazale se desprind trei lame osoase, răsucite pe axul lor, numite cornete: superior (cornetul lui Morgagni), mijlociu şi inferior. Primele două cornete, cel superior şi mijlociu aparţin etmoidului, desprinzându-se de pe faţa internă a maselor laterală ale etmoidului.Cornetul nazal inferior aparţine viscerocraniului.De asemenea, pe peretele extern al foselor nazale se găsesc un orificiu şi un canal, care fac comunicarea foselor nazale cu două cavităţi învecinate. Orificiul face comunicarea cu fosa pterigo - maxilară şi se numeşte gaura sfeno - palatină şi este situat puţin îndărătul meatului superior. Prin acest orificiu trece artera sfeno - palatină şi nervii sfeno - palatini. Canalul se numeşte canalul lacrimo - nazal şi face comunicarea cu orbita.

În rezumat, peretele nazal extern este alcătuit din trei planuri osoase, care niciodată nu se acoperă complet:

- faţa internă a maxilarului deasupra apofizei palatine, lama internă a pterigoidei;- faţa internă a lacrimalului şi a lamei verticale a palatinului; - cornetul nazal inferior, masele laterale ale etmoidului. Suturile lacrimo - maxilare, lacrimo -

etmoidale, corneto - lacrimale, etmoido - maxilară separă şi unesc în acelaşi timp aceste oase diverse.STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A FARINGELUI

Faringele, al doilea segment al tubului digestiv este situat înaintea coloanei cervicale, îndărătul foselor nazale, cavităţii bucale şi a laringelui, dedesubtul bazei craniului şi deasupra esofagului, cu care se continuă în jos. În interiorul său aerul respirator se încrucişează în X cu bolul alimentar.Pereţii faringelui sunt alcătuiţi din trei tunici aşezate concentric, una împrejurul celeilalte.

Tunica externă este formată din muşchii faringelui: trei constrictori (superior, mijlociu şi inferior, care se acoperă unul pe celălalt invers decât ţiglele) şi doi ridicători: stilo-faringieni şi faringo-stafilini.

Tunica mijlocie este fibroasă şi formează aponevroza intra-faringiană. Ea are forma unui jgheab care priveşte cu concavitatea înainte, prezentând o extremitate superioară care corespunde bazei craniului, o extremitate inferioară, care se continuă cu tunica mijlocie a esofagului, două margini antero-laterale, o suprafaţă exterioară pe care se prind muşchii faringelui şi o suprafaţă interioară

Tunica internă este contituită din mucoasa faringelui.

Interiorul faringelui este împărţit în 3 etaje:

- etajul superior (rinofaringele) corespunde foselor nazale şi prezintă 6 pereţi:-peretele superior prezintă amgdala faringiană, bursa faringiană şi hipofiza faringiană; el

corespunde apofizei bazilare a occipitalului şi corpului sfenoidului:- peretele anterior este contituit dinchoanele nazale- pereţii laterali prezintă în partea anterioară orificiul faringian al trompei lui Eustachio,

iar posterior foseta lui Rosenmuller- peretele posterior corespunde atlasului şi axisului- peretele inferior este format în timpul deglutiţiei de vălul palatin care devine orizontal.

Etajul mijlociu (oro-faringele) corespunde cavităţii bucale şi prezintă 6 pereţi:- peretele posterior corespunde vertebrelor cervicale 2 şi 3;- pereţii laterali se găsesc lojele amigdaliene şi rigolele alimentare- peretele anterior corespunde istmului gâtlejului-pereţii superior şi inferior lipsesc, pe la nivelul lor oro-faringele continuându-se cu celelalte etaje

ale endo-faringeluiEtajul inferior (laringo-faringele) prezintă 6 pereţi:

- peretele anterior este format de peretele posterior al laringelui; pe acest perete se remarcă rimula şi sinusurile piriforme;

- peretele posterior corespunde vertebrelor cervicale 4, 5 şi 6;- pereţii laterali prezintă continuarea sinusurilor piriforme;- peretele superior lipseşte, la acest nivel laringo-faringele se continuă cu orofaringele;- peretele inferior lipseşte, la acest nivel faringele continuându-se cu esofagul

NERVUL GLOSOFARINGIAN (IX)

Este un nerv complex, prin fibrele motorii inervează o parte din muşchii faringelui, a vălului palatin şi a limbii; prin fibrele senzitivo-senzoriale o parte din mucoasa limbii şi a casei timpanului; prin fibrele vegetative (secretorii) inervează glanda parotidă.

Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în nucleul ambiguu din bulb.Originea reală a fibrelor senzitive şi senzoriale se găseşte în doi ganglioni de pe traseul nervului:

ganglionul lui Andersch situat în foseta pietroasă şi ganglionul lui Ehrenritter care este unit cu precedentul.

Originea reală a fibrelor vegetative se găseşte în nucleul salivar inferior situat în bulb, la nivelul aripii cenuşii. Fibrele plecate din acest nucleu merg pe fibrele glosofaringianului, apoi pe nervul lui Jacobson, micul nerv pietros profund ajungând la ganglionul otic, de unde sunt preluate de nervul auriculo-temporal (ram din mandibular) până la parotidă.

Originea aparentă a nervului se află în partea superioară a şanţului colateral posterior al bulbului.Traiect şi rapoarte: nervul iese din craniu prin gaura ruptă posterioară, prin compartimentul

antero-intern al acestui orificiu. La nivelul găurii rupte posterioare, pe traseul nervului se găsesc ganglionii lui Andersch şi Ehrenritter. Dedesubtul craniului nervul coboară prin loja retro-stiliană având rapoate cu carotida internă, vena jugulară internă, nervul X, XI, XII şi simpaticul cerviacal. La 10 cm sub baza craniului nervul se îndreaptă direct înainte. Ajunge apoi la baza limbii, unde se împarte într-un buchet de ramuri terminale îndărătul "V"-ului lingual.Ramuri colaterale:

1. Nervul lui Jacobson sau nervul timpanic pătrunde în craniu, ajungând în casa timpanului, pe peretele intern al acesteia, unde se împarte în 6 ramuri:

- două ramuri posterioare destinate ferestrei rotunde şi ovale;- două ramuri anterioare: unul tubar pentru trompa lui Eustache şi nervul carotico-timpanic;- două ramuri superioare: marele şi micul nerv pietros profund.

2. Ramurile carotidiene formează cu ramuri din pneumogastric şi simpaticul cervical plexul intercarotidian.

3. Ramurile faringiene formează cu ramuri din simpaticul cervical şi pneumogastric plexul faringian care inervează muşchii şi mucoasa faringelui.

4. Ramurile amigdaliene formează plexul amigdalian pentru amigdala palatină.

5. şi 6. Ramuri motorii pentru stilo-glos şi stilo-faringian.

Ramuri terminale: ajuns la baza limbii nervul IX se împarte în numeroase ramuri terminale care se anastomozează la baza limbii, formând plexul lui Valentin, de unde pleacă fibre:

- simpatice, ajunse prin anastomoza cu simpaticul cervical şi care inervează simpatic glandele mucoasei linguale.

- fibre ale sensibilităţii generale pentru mucoasa linguală din spatele "V"ului lingual.- fibre gustative pentru limba din spatele "V"ului lingual.

NERVUL PNEUMOGASTRIC (VAG) (X)

Este un nerv complex, care se distribuie laringelui şi la majoritatea organelor toracelui şi abdomenului.

Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în nucleul ambiguu din bulb.Originea reală a fibrelor senzitivo-senzoriale se găseşte în ganglionii jugular şi plexiform de pe

traiectul nervului.Prelungirea lor dendritică strânge impresiile senzitivo-senzoriale din teritoriul nervului, iar prelungirea lor axonală se termină în nucleul fascicolului solitar.

Originea reală a fibrelor parasimpatice se găseşte în nucleul dorsal al vagului sau cardio-pneumo-enteric situat la nivelul aripii cenuşii.

Originea aparentă a nervului se găseşte în şanţul colateral posterior al bulbului.Traiect şi rapoarte: nervul iese din craniu prin gaura ruptă posterioară prin compartimentul

mijlociu. La nivelul găurii rupte posterioare, pe traiectul nervului se găseşte ganglionul jugular. Sub baza craniului nervul se găseşte în loja retrostiliană a spaţiului maxilo-vertebro-farinigian; în

această lojă nervul se găseşte în unghiul diedru posterior dintre carotida internă şi vena jugulară internă. El mai are raporturi cu ceilalţi nervi din această lojă: IX, XI, XII şi simpaticul cervical. în această lojă, pe traiectul nervului se găseşte ganglionul plexiform.

La nivelul gătului, nervul străbate regiunea carotidiană. El coboară cu carotida internă şi apoi cu carotida primitivă şi cu jugulara internă, împreună ce care formează pachetul vasculo-nervos al gătului. Apoi nervul X coboară în torace.Ramuri colaterale date în porţiunea cervicală:

- Ramul meningeal pentru dura-mater de la nivelul etajului posterior.

- Ramuri faringiene care se anastomozează cu ramuri din nervul IX şi simpaticul cervical pentru a forma plexul perifiaringian.

- Ramuri carotidiene care se anastomozează cu ramuri din nervul IX şi simpaticul cervical pentru a forma plexul pericarotidian.

- Ramul anastomotic al fosei jugulare (Cruveilhier) care se anatomozează cu facialul.

- Ramurile cardiace superioare merg să formeze plexul cardiac anterior.

- Nervul larigeu superiorRamuri colaterale date în porţiunea toracică:

- Nervii recurenţi dau ramuri pentru toţi muşchii laringelui, cu excepţia crico-tiroidianului.

- Ramuri cardiace inferioare pentru plexul cardiac posterior.

- Ramuri pulmonare care iau parte la formarea plexului pulmonar.

- Ramuri esofagiene care inervează două treimi inferioare ale esofagului.Cavitatea bucală şi conţinut; vascularizaţia şi inervaţia cavităţii bucale

Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv. Este împărţită de arcadele gingivo-dentare în vestibulul bucal şi cavitatea bucală propriu-zisă.

În cavitatea bucală se găsesc: limba, arcadele gingivo-dentare şi glandele salivare mari.

LIMBAConformaţie exterioară:

- faţa superioară sau dorsală prezintă la unirea două treimi anterioare cu o treime posterioară o serie de papile caliciforme (în număr de 9-11) dispuse sub forma unui V cu deschiderea posterior. Puţin îndărătul "V"ului se găseşte o depresiune numită gaura oarbă.Segmentul anterior "V"ului lingual prezintă un şanţ median, indice al unirii celor două jumătăţi ale limbii. Înapoia "V"ului lingual suprafaţa limbii prezintă numeroase glande foliculare care formează amigdala linguala.

- faţa inferioară sau ventrală vine în raport cu planşeul gurii şi prezintă:1. pe linia mediană un repliu de mucoasă antero-posterior numit frâul

limbii.2. la baza limbii se găsesc orificiile numite ostium ombilicale care reprezintă

orificiile de deschidere a canalelor lui Wharton.3. lateral de acestea se observă caruncula linguală la nivelul căreia se deschid

canalele lui Rivinius.4. prin transparenţa mucoasei se observă venele ranine.

- marginile limbii vin în raport cu arcadele dentare.- vârful limbii prezintă un şanţ mic pe linia mediană.- baza limbii corespunde muşchilor milo-hioidieni şi genio-hioidieni, osului hioid şi epiglotei.

Structură - din punct de vedere al constituţiei anatomice limba este formată din:1. un schelet osteo-fibros;2. muşchi;3. mucoasă care o înveleşte la exterior.

1. Scheletul osteo-fibros este constituit din:a) osul hioid are un corp cu două apofize mici îndreptate în sus numite coarnele mici şi două

apofize inferioare numite coarnele mari.b) membrana hio-glosiană se îmtinde de la osul hioid la limbă.c) septul lingual sau median este o lamă fibroasă, mediană şi verticală care se inseră prin baza sa

pe hioid şi se termină la vârful limbii.2. Muşchii limbii se împart în:

- extrinseci care se împart în trei grupe:I. un grup se inseră cu un capăt pe oasele vecine iar cu celălalt pe limbă: genio-

glos, hio-glos şi stilo-glos.II. un grup care se inseră pe organele din vecinătate şi apoi pătrund în limbă:

palato-glos, faringo-glos şi amigdalo-glos.III. un grup care se inseră pe organele şi oasele vecine şi pătrund în limbă:

lingualul superior şi lingualul inferior. Lingualul superior este singurul muşchi nepereche.- intrinseci care au originea şi inserţia pe limbă. Există un singur muşchi intrisec:

transversul care se inseră pe faţa laterală a septului lingual şi pe marginile laterale ale limbii.3. Mucoasa limbii este mai îngroşată pe margini şi pe faţa dorsală. Pe suprafaţa sa prezintă o serie de mici ridicături care se numesc papile care se împart în cinci grupe:

a) papile caliciforme sau circumvalate sunt cele mai voluminoase şi mai importante, fiind în număr de 9 - 11.Ele sunt formate dintr-o ridicătură centrală numită papilă, înconjurată de un repliu

al mucoasei numit calice. Între papilă şi calice se găseşte un şanţ numit rigolă. Mugurii gustativi se găsesc pe pereţii laterali ai papilei la nivelul şanţului.

b) papile fungiforme care au formă de ciupercă.c) papile filiforme prezintă un vârf de unde pleacă un buchet de prelungiri filiforme.d) papile foliate sunt formate din pliuri verticale unite între ele.e) papile hemisferice sunt cele mai numeroase.

Din toate aceste papile, numai cele caliciforme şi cele circumvalate sunt prevăzute cu corpusculi gustativi, deci pot percepe gustul.

Pe faţa inferioară a limbii un grup de glande mucoase alcătuiesc glanda lui Nuhn, iar la partea posterioară glanda lui Weber.Vascularizaţia limbii:

- arterială este asigurată de artera linguală, ram din carotida externă, artera palatină inferioară, ram din facială şi artera faringiană ascendentă, ram din carotida externă.

- venoasă asigurată de venele linguale profunde şi vena linguală superficială care se unesc şi formează vena linguală propriu-zisă care se varsă în vena jugulară internă sau trunchiul tiro-lingo-

faringo-facial al lui Farabeuf.- limfatică alcătuită din mai multe grupuri: posterior care merge la ganglionii jugulari

interni, unul anterior care merge la ganglionii suprahioidieni şi ganglionii jugulari interni şi un grup lateral care merge la ganglionii jugulari interni.

Inervaţia limbii cuprinde: - o inervaţie motorie realizată de nervul XII.- o inervaţie senzitivă (culege informaţiile de tact, temperatură şi durere), care provine din trei

surse: a) nervul lingual, ram din trigemen pentru zona dinaintea "V"ului lingual.b) nervul glosofaringian pentru zona din spatele "V"ului lingual.c) nervul vag (prin laringeul superior) pentru zona cea mai posterioară a

bazei limbii, din vecinătatea epiglotei.- o inervaţie senzorială (culege informaţiile de gust) care are de asemenea,

trei surse:a) nervul intermediar al lui Wriesberg (VII) prin ramul

său coarda timpanului pentru zona dinaintea "V"ului lingual.b) nervul IX pentru regiunea dindărătul "V"ului lingual.c) nervul X pentru regiunea juxtaepiglotică.

ARCADELE GINGIVO-DENTARE au formă de potcoavă, cu convexitatea anterior, cu o faţă antero-externă, vestibulară şi o faţă postero-internă, orală. Dentiţia temporară conţine pe o jumătate de arcadă: doi incisivi, un canin, doi molari.Dentiţia definitivă conţine pe o jumătate de arcadă: doi incisivi, un canin, doi premolari şi trei molari. Un dinte este forat din: rădăcină, coloană şi gât.Vascularizaţia arterială arcadei superioare este asigurată de arterele suborbitare şi alveolo-antrale (ramuri din artera maxilară internă), iar cea a a arcadei inferioare de фarterele dentare inferioare, de asemenea, ramură a arterei maxilare interne. Venele merg la plexul pterigoidian, iar limfaticele merg spre ganglionii cervicali profunzi.Inervţia este senzitivă, dată de nervul alveolar inferior (ram din mandibular) pentru arcada inferioară, iar pentru arcada superioară de nervii alveolar anterior şi posterior (ram din nervul maxilar). Între nervii alveolari anteriori şi posteriori există o reţea anastomotică ce formează plexul peridento-alveolar.GLANDELE SALIVARE MARIGLANDA PAROTIDĂ

Este cea mai voluminoasă glandă salivară. Este aşezată în loja parotidiană situată înapoia ramurii montante a mandibulei, înaintea apofizei mastoide şi stiloide şi dedesubtul conductului auditiv extern.Loja parotidiană are formă de prismă triunghiulară cu trei pereţi:

- extern format de aponevroza cervicală superficială.- posterior format de prelungirea parotidiană a aponevrozei cervicale superficiale,

care se îndreaptă înăuntru, trece înaintea apofizei mastoide şi stiloide până la peretele lateral al faringelui.

- anterior format de prelungirea de aceeaşi prelungire parotidiană a aponevrozei cervicale

superficiale, care la nivelul peretelui lateral al faringelui se îndreaptă dinăuntru înafară trecând îndărătul muşchiului pterigoidian intern, ramurii ascendente a mandibulei şi apoi a maseterului.

- extremitatea superioară a lojei corespunde bazei craniului (articulaţia temporo-mandibulară).

-extremitatea inferioară este formată de un sept fibros care separă glanda parotidă de glanda submaxilară şi se numeşte septul intermaxilo-parotidian.

Glanda parotidă are două prelungiri mai importante: una anterioară, prelungirea maseterină de la nivelul căreia se desprinde canalul lui Stenon şi una internă, faringiană .

În loja parotidiană se găsesc o serie de organe cu care vine în raport glanda: artera carotidă externă, vena jugulară externă şi nervul facial.

Canalul lui Stenon este canalul excretor al glandei parotide. Se desprinde de pe marginea anterioară a glandei, după care traversează faţa externă a maseterului. Apoi traversează buccinatorul şi se deschide în vestibulul bucal la nivelul gâtului celui de al doilea molar superior. Direcţia canalului Stenon pe tegument este linia care uneşte tragusul cu marginea inferioară a aripei nasului.

Inervaţia secretorie a glandei parotide provine din nucleul salivar superior din bulb. Filetele merg mai întâi pe nervul glosofaringian, apoi pe nervul lui Jacobson, micul nerv pietros profund, până la ganglionul otic unde fac sinapsă. Filetele postganglionare merg pe nervul auriculo-temporal până la glandă.GLANDA SUBMANDIBULARĂ

Este situată în loja submandibulară, care are formă de prismă triunghiulară cu trei pereţi:- un perete supero-extern format de foseta submaxilară a mandibulei.- un perete infero-extern format de aponevroza cervicală superficială.- un perete intern format de prelungirea submaxilară a aponevrozei cervicale

superficiale.Canalul excretor al glandei se numeşte canalul lui Wharton, care ajungând la extremitatea

inferioară a frâului limbii se deschide în cavitatea bucală, printr-un orificiu numit ostium ombilicale.

Inervaţia secretorie este asigurată de nucleul salivar superior din punte. Filetele merg pe calea nervului facial, coarda timpanului care le transmite nervului lingual cu care se anastomozează.De pe traiectul nervului lingual aceste filete fac sinapsă cu neuronii din ganglionul submaxilar, de la care pornesc filete pentru glanda submaxilară.GLANDA SUBLINGUALĂ

Este situată în loja sublinguală, care prezintă:- un perete antero-extern format de foseta sublinguală a mandibulei.- un perete postero-intern format de muşchii genio-glos şi lingualul inferior.- un perete superior format de mucoasa linguală.- un perete inferior format de muşchiul genio-hioidian.

Glanga sublinguală este constituită dintr-o aglomerare de glande mici, ea având 15 - 30 de canale excretorii. Un canal este mai mare şi se numeşte canalul lui Rivinus şi se deschide în cavitatea bucală în afara canalului lui Wharton.

Inervaţia este asigurată de aceleaşi filete ca pentru glanda submaxilară cu excepţia faptului că filetele fac sinapsă în ganglionii sublinguali.Complexul glandular tiro-parotidian. Traheea cervicală şi esofagul cervicalGLANDA TIROIDĂ

Glanda tiroidă este o glandă endocrină, situată pe faţa anterioară a gâtului, înaintea conductului laringo-traheal. Este alcătuită din doi lobi laterali uniţi printr-un istm.

Istmul este o lamă de ţesut glandular care prezintă:- o faţă anterioară care vine în raport cu muşchii subhioidieni.

- o faţă posterioară care vine în raport cu al 2,3 şi 4-lea inel traheal.- o margine superioară de pe care se desprinde o prelungire

numită piramida lui Lalouette.- o margine inferioară de pe care se desprind venele tiroidiene inferioare.Lobii laterali au formă de piramidă triunghiulară, prezentând:- o faţă antero-externă care vine în raport cu muşchii subhioidieni.- o faţă internă care vine în raport cu laringele şi traheea.- o faţă posterioară care vine în raport cu pachetul vasculo-nervos al gâtului.- o bază care se găseşte deasupra furculiţei sternale.- un vârf care vine în raport cu venele tiroidiene superioare.Parenchimul tiroidian secretă hormonii tiroidieni numiţi tiroxină şi triiodotironină.Vascularizaţie: glanda este vascularizată de artera tiroidiană superioară (ram din carotida externă)

şi artera tiroidiană inferioară (ram din subclaviculară). Venele se varsă în vena jugulară internă (cele superioare) sau în trunchiul venos brahio-cefalic (cele inferioare).

Inervaţia este dată de plexurile nervoase vegetative.GLANDELE PARATIROIDE

Sunt glande endocrine situate pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni. Sunt în număr de patru: două superioare şi două inferioare. Paratiroidienele superioare se găsesc pe marginea posterioară a lobilor tiroidieni, puţin deasupra locului de pătrundere a arterei tiroidiene inferioare; iar cele inferioare dedesubtul locului de pătrundere al arterei tiroidiene inferioare.TRAHEEA CERVICALĂ

Se întinde de la marginea inferioară a cricoidului până la un plan orizontal dus prin marginea superioară a manubriului sternal. Pe măsură ce coboară se depărtează de piele.

Raporturi:- anterior cu istmul tiroidian şi mai jos cu venele tiroidiene inferioare, cu muşchii sterno-cleido-

mastoidian şi trapez.- posterior cu esofagul cervical care o depăşeşte puţin spre stânga.- lateral în partea superioară cu lobii tiroidieni, iar mai jos cu pachetul vasculo-nervos al gâtului şi

cu nervii recurenţi.ESOFAGUL CERVICAL

Ocupă planul cel mai profund al regiunii subhioidiene, fiind situat îndărătul traheei.Limita superioară se găseşte în dreptul cartilajului cricoid, iar cea inferioară ca pentru traheea cervicală.

Raporturi:- anterior cu traheea de care este legat prin ţesut conjunctiv lax cu fibre musculare şi elastice.- lateral cu lanţurile simpatice cervicale, arterele tiroidiene inferioare şi pachetul vasculo-nervos

al gâtului. De asemenea mai vine în raport şi cu nervii recurenţi (ramuri din nervul pneumogastric - X).- posterior se găseşte spaţiul retroesofagian care separă esofagul de aponevroza prevertebrală şi

muşchii prevertebrali.Structura funcţională a măduvei spinării, trunchiului cerebral,cerebelului, diencefalului şi a emisferelor cerebraleMĂDUVA SPINĂRII

Este segmentul din sistemul nervos central cuprins în canalul rahidian.

Substanţa cenuşie a măduvei spinăriiPe secţiuni orizontale efectuate la orice nivel, se prezintă sub forma a două bare ventro-dorsale,

reunite printr-o punte transversală numită comisura cenuşie a măduvei. În centrul substanţei cenuşii se află canalul ependimar, care este umplut cu lichid cefalo-rahidian.

Un plan convenţional dus prin canalul ependimar împarte braţele substanţei cenuşii în câte două coarne: cornul ventral şi cornul dorsal:

La limita dintre cornul ventral şi cel dorsal, de pe partea laterală a măduvei, se desprinde câte un

corn lateral. Acesta este mai bine reprezentat în regiunea toracică superioară.Putem împărţi morfo-funcţional substanţa cenuşie a măduvei în patru regiuni:1. Zona somato-motorie, cuprinzând capetele coarnelor ventrale;2. Zona somato-senzitivă, cuprinzând capetele şi bazele coarnelor dorsale;3. Zona viscero-motorie;4. Zona viscero-senzitivă.

Substanţa albă a măduvei spinării

Înconjură la exterior pe cea cenuşie şi, datorită dispunerii în formă de H a substanţei cenuşii, substanţa albă este împărţită în câte trei cordoane de fiecare parte: ventral, lateral şi posterior. În structura tuturor cordoanelor intră în exclusivitate fibre nervoase mielinizate, de unde aspectul alb al substanţei nervoase.

A) Majoritatea acestor fibre au originea în afara măduvei, provenind, fie din ganglionii nervilor spinali, fie din centrii nervoşi supramedulari, de aceea aceste fibre se numesc exogene.

B) Alături de fibrele exogene întâlnim şi fibre cu originea în substanţa cenuşie, care după un traiect oarecare în substanţa albă se reîntorc în substanţa cenuşie de la alt etaj al măduvei, numite fibre endogene sau intersegmentare.Fibrele exogene intră în alcătuirea căilor nervoase care pot fi:

I. Ascendente sau senzitive.II. Descendente sau motorii.

I. CĂILE ASCENDENTESunt căile care transportă diversele forme ale sensibilităţii generale. După forma de sensibilitate

pe care o transportă, aceste căi se împart în:a) calea sensibilităţii exteroceptive,b) calea sensibilităţii proprioceptive,c) calea sensibilităţii interoceptive.Toate aceste căi îşi au originea în neuronii ganglionilor spinali şi a ramurilor acestora spre

receptorii periferici, de unde culeg diverşii stimuli recepţionaţi de aceştia.II. CĂILE DESCENDENTE

Principalele căi descendente sunt:a) Căile motorii piramidale;b) Căile motorii extra-piramidale;c) Căile descendente vegetative.

a) Căile motorii piramidaleTransportă comenzile centrilor motori corticali spre neuronii motori medulari, pentru executarea

mişcărilor voluntare, planificate.În esenţă deosebim doi neuroni pe traiectul căilor piramidale:

- un neuron central, reprezentat de neuronii de origine ai căilor piramidale de pe scoarţa cerebrală;- un neuron periferic, reprezentat de neuronii somato-motori medulari.b) Căile motorii extrapiramidale

Se numesc astfel, deoarece în cursul coborârii lor prin bulb, trec în afara piramidelor ventrale, prin calota trunchiului cerebral. Căile sistemului motor extra-piramidal sunt reprezentate de tracturi descendente, care nasc din diverse etaje subcorticale; toate se vor sfârşi în neuronii somato-motori medulari.

c) Căile descendente vegetativeAu originea în hipotalamus şi în nucleii vegetativi din formaţiunea reticulată a trunchiului şi

coboară apoi prin cordonul anterior al măduvei, făcând sinapsă cu neuronii vegetativi motori din măduvă.TRUNCHIUL CEREBRAL

Este alcătuit de jos în sus din următoarele segmente:- bulbul rahidian- puntea lui Varolio- pedunculii cerebrali cu tuberculii cvadrigemeni.

SUBSTANŢA CENUŞIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL - COLOANA MOTORIE SOMITICĂEste reprezentată de următorii nuclei:

1. La nivelul bulbului de nucleul motor al hipoglosului din aripa albă internă. Nervul hipoglos inervează muşchii limbii.

2. La nivelul punţii de nucleul motor al nervului VI, din grosimea eminenţei teres.3. La nivelul pedunculilor cerebrali de nucleul nervilor IV şi III.

SUBSTANTA CENUŞIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL - COLOANA MOTORIE BRANHIALĂEste reprezentată de următorii nuclei:

1. La nivelul bulbului de nucleul ambiguu.2. La nivelul punţii găsim doi nuclei:

a) Nucleul motor al facialului b) Nucleul masticator al trigemenului.

SUBSTANŢA CENUŞIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL -COLOANA MOTORIE VEGETATIVĂ (PARASIMPATICUL CRANIAN)1. La nivelul bulbului:

a) Nucleul cardio-pneumo-enteric ale căror fibre se alătură nervului vag (X).b) Nucleul salivar inferior

2. La nivelul punţii:a) Nucleul salivar superiorb) Nucleul lacrimo-muco-nazal a) Nucleul irido-constrictor

SUBSTANŢA CENUŞIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL - COLOANA SENZITIVĂ BRANHIALĂEste reprezentată de următorii nuclei:

a) Nucleul solitarb) Nucleul senzitiv al trigemenului

SUBSTANŢA CENUŞIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL - COLOANA SOMATO-SENZITIVĂSe află la joncţiunea bulbo-pontină, fiind reprezentată de:

a) Nucleii acustici b) Nucleii vestibulari

FORMAŢIA RETICULATĂ A TRUNCHIULUI CEREBRALOcupă spaţiul din afara căilor specifice. Se prezintă sub forma unei vaste reţele de fobre nervoase

în ochiurile căruia se găsesc nucleii formaţiei reticulate. Putem deosebi la nivelul formaţiei reticulate patru grup nucleare:

1. Nucleii dorsali sunt aşezaţi sub faţa dorsală a bulbului şi punţii. Întâlnim astfel:a) la nivelul bulbului centrii respiratori.b) tot la nivelul bulbului găsim centrii vasculari, constrictori şi vasodilatatori şi centrul

cardioinhibitor.2. Nucleii laterali sunt aşezaţi în partea laterală şi superioară a bulbului.3. Nucleii centrali se găsesc în centrul calotei trunchiului cerebral. Aceşti nuclei sunt responsabili

de menţinerea stării de veghe (trezire) deoarece impulsurile sunt proiectate difuz pe toată scoarţa.4. Nucleii mediani ocupă linia mediană a trunchiului cerebral, întinzându-se până la apeductul lui

Silvius. Formaţiunea reticulată în totalitate reprezintă structura responsabilă de instalarea şi întreţinerea

somnului.SUBSTANŢA ALBĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL

Este alcătuită din fibre mielinizate care pot fi grupate astfel:1. Unele aparţin căilor ascendente sau descendente care sunt în trecere prin trunchiul cerebral.2. Altele leagă între ele segmentele trunchiului: fibrele endogene sau de asociaţie.3. Altele se îndreaptă spre cerebel: fibrele cerebeloase.

CEREBELUL

CONFORMAŢIE EXTERNĂ

Cerebelul este situat îndărătul trunchiului cerebral, de care este separat prin ventriculul IV. Cerebelul prezintă:

- o porţiune mediană numită vermis.- două porţiuni laterale mai voluminoase numite emisferele cerebeloase.

SCOARŢA CEREBELULUIEste dispusă la suprafaţa cerebelului şi este formată din trei straturi care de la periferie la profunzime sunt:

1. Stratul molecular.2. Stratul ganglionar.3. Stratul granular.

NUCLEII CENTRALI AI CEREBELULUI

Sunt aşezaţi în interiorul substanţei albe:1. Nucleii fastigii aşezaţi în vermis.2. Nucleii globosus aşezaţi pe laturile precedenţilor.3. Nucleii emboliformi se găsesc în deschiderea nucleilor dinţaţi, pe care îi astupă ca un

embolus.4. Nucleii dinţaţi aşezaţi în emisferele cerebeloase; au forma olivelor de unde şi numele de olive

cerebeloase.

CIRCUITELE CEREBELULUI1. Circuitul vestibulo-2. Circuitul paleo-cerebelos. 3. Circuitul neocerebelos

TALAMUSUL

Prezintă:- o faţă dorsală care este mărginită lateral de şanţul talamo-striat ce o separă de nucleul caudat. În

acest şanţ găsim: vena talamo-striată, stria terminală şi lama cornee.- o faţă ventrală care vine în raport cu regiunea subtalamică.- o faţă medială;- o faţă laterală care este separată de nucleul lenticular prin capsula internă a emisferului cerebral.- un pol anterior care este înconjurat de stâlpul anterior al trigonului cerebral cu care delimitează

orificiul lui Monro.- un pol posterior, voluminos numit pulvinar

NUCLEII TALAMUSULUI

Talamusul este străbătut de lama medulară internă care se bifurcă atât în partea anterioară cât şi în partea posterioară. Ea împarte talamusul în 4 grupe nucleare:

1. Un grup anterior format din trei nuclei2. Grupul nucleilor posteriori format din trei nuclei.3. Grupul nucleilor mediani este format din doi nuclei.4. Grupul nucleilor laterali se împarte în două subgrupe:

A. Nucleii laterali dorsali:B. Nucleii ventrali:

HIPOTALAMUSUL

Reprezintă porţiunea bazală a diencefalului.

Funcţiile hipotalamusului:- zona trofogenă cuprinde hipotalamusul anterior. Stimularea sa duce la scăderea presiunii

arteriale, bradicardie, bradipnee, scăderea temperaturii corpului. Nucleul supraoptic din această regiune este principalul furnizor de hormon antidiuretic;

- zona dinamogenă corespunde hipotalamusului mijlociu şi posterior, ea conţine centrii care dinamizează organismul şi îi măresc cheltuiala de energie;

- zona sexuală corespunde regiunii infundibulare; din aceeaşi regiune fac parte şi nucleii care secretă factorii eliberatori ai hormonilor tropi hipofizari;

- zona mnezică cuprinde regiunea mamilară; ea este esenţială marcajului faptelor recente.CORPII BAZALI AI EMISFERELOR CEREBRALE

Sunt reprezentaţi de:- corpul striat;- nucleul calustrum;- nucleul amigdalian.

SCOARŢA CEREBRALĂEste partea cea mai evoluată a sistemului nervos central. Ea acoperă întreaga suprafaţă exterioară

a emisferului cerebral, pătrunzând în fundul tuturor şanţurilor.Structura scoarţei cerebrale.Scoarţa este alcătuită din două teritorii diferite:

- alocortexul acoperă unele girusuri care aparţin rhinencefalului. Prezintă două varietăţi :arhicortexul;paleocortexul.

- isocortexul (neocortexul) format din 6 straturi suprapuse:I. Stratul molecular (plexiform).II. Stratul granular extern este alcătuit din neuroni granulari. III. Stratul piramidal extern este format din neuroni piramidali.IV. Stratul granular intern. .V. Stratul piramidal intern conţine neuroni mari. Acest strat este principalul centru eferent

al scoarţei cerebrale.VI. Stratul fuziform

SUBSTANŢA ALBĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

Substanţa albă ocupă spaţiul dintre scoarţă, corpul striat şi diencefal. I se pot distinge două mari

porţiuni:- una dispersată situată între scoarţă şi nucleii centrali numită centrul oval al lui Vieussens;- una concentrată între nucleii bazali şi diencefal care alcătuieşte capsulele.