1

SCRISORI DIN ALT~ GALAXIE. PARTEA I Despre toat` povestea Bursele Fulbright reprezint` un prilej formidabil de familiarizare cu societatea american` ]i cu v[rful de lance al cercet`rii ]tiin\ifice din lume, probabil din orice domeniu, ]tiin\ific sau umanist. Universitatea american` e un bastion de cercetare redutabil, cu succesul cel mai deplin [n sens ]tiin\ific dar ]i organizatoric, un organism perfect adaptat la cerin\ele societ`\ii dar ]i ale [ntreb`rilor fundamentale. Am ajuns [n America, la University of Florida, [n Gainesville, s` lucrez cu Profesorul David Dilcher, cu o burs` post-doc Fulbright av[nd o tem` dubl`, de cercetare ]i educa\ional`. Tema de cercetare paleobotanic` propriu-zis` este privitoare la conifere cretacice iar cea didactic` e referitoare la universitatea american` [n sine, ca sistem. Pentru opt luni, am de lucrat pe aste dou` fronturi care, av[nd [n vedere vastitatea lor, ar necesita poate o via\` de trud` dar [n orice caz, cum orice demers trebuie [nceput cu primul pas, am p`]it pe teren american plin de speran\e ]i de [ncredere. Primul e-mail pe care l-am scris acas`, din America, [n seara [n care am ajuns [n fa\a primului computer din Gainesville, s-a chemat “Scrisori din alt` galaxie” iar motivul unui asemenea titlu a fost ceva [n sensul “nu ]tiu ce avion am luat dar avionul cu pricina nu m-a dus nici pe Lun`, nici pe Marte ci mai degrab` [ntr-o alt` galaxie, c` prea mare e diferen\a fa\` de planeta pe care am l`sat-o la decolarea de pe Otopeni”. Am p`strat titlul `sta ]i [n file-ul de fa\` care a adunat timp de at[tea luni cam toate mail-urile importante trimise [n Rom@nia, familiei ]i prietenilor. Am scris la “Scrisori…” serile, nop\ile sau [n week-end-uri, pentru ca cei de acas` s` priceap` ce-i cu mine, unde am ajuns ]i ce e de f`cut. Cred c` s-au adunat destule de povestit iar cum primul pas l-am f`cut demult, iat` ]i povestea. Debarcarea La aeroport, pe 1 Octombrie 2001, am ajuns [n avion relativ repede ]i am avut o c`l`torie excelent` p[n` la Amsterdam, cu KLM-ul care [ntr-adev`r nu se dezminte. Conexiunea pe Schiphol a fost u]oar`, cu excep\ia a]a numitelor triple security points care [n cazul meu au fost, a]a cum v` ]i astepta\i, mai altfel dec[t ale altor pasageri tip Volkswagen Golf, chit c` ultimii erau cu caroserii c[t se poate de tuciurii. Nu ]tiu cum s-a sim\it Mona pe Ben Gurion dar eu m-am sim\it pe Schiphol ca la Intifada Mossadului, vorba lui Ion Creang`. Adic` mi-au ie]it ochii de c[te istorii le-am [n]irat, c` mi-am f`cut bagajele cu m[na mea cu o sear` [nainte, c` nu a fost nimeni str`in la mine [n apartament, c` am mers cu ma]ina personal`, c` nu am cadouri de la prieteni, c` n-a trecut nici un OZN pe l[ng` mine, numai [ntreb`ri aiuritoare am auzit. A]a c` p[n` la urm` i-am dat o lec\ie gratuit` de englez` fetei [n uniform` (olandez`, deh), mi-a mul\umit ]i m-a mai l`sat [n pace, m`car c` a mai aflat ceva [n limba lui Tremur`-suli\`. C[nd m` duc la zborul pentru Detroit, ce s` vezi: m` a]tepta un purcel de Jumbo Jet forn`ind nevoie mare, c` tot era c[t casa de mal`u. Nu v` zic cu ce pl`cere m-am urcat la bord! Locul meu la geam a fost mai spre coad`, acolo unde avionul se mai [ngusteaz` iar r[ndurile de scaune nu [nainteaz` p[n` la perete, a]a c` am avut un spa\iu considerabil numai pentru mine, de l`f`ial`... Peste Atlantic erau nori, n-am v`zut nimic dar ne-au ar`tat dou` filme, Dr. Doolittle 2 ]i [nc` unul, cu Nicoleta a lu' Copilu-B`rbat prin Montmartre. Nu prea m-am uitat la filme c` am avut de comb`tut politica ]i psihologia popoarelor cu o prof` de }tiinte sociale din Columbus, Ohio, vecin` de scaun. Culmea ]i ea e fulbrighter`, c` fusese [n tinere\e la o bursa Fulbright [n Uganda, a]a c` mi-a povestit "ca intre fra\i", cum singur` s-a exprimat, cam ce p`rere are de America, ce e bine ]i ce e r`u aici. A]a c` din vorb` [n vorb` ]i din mo\`ial` [n mo\`ial`, am ajuns la Detroit. Am schimbat mail-urile ca s` mai \inem leg`tura ]i pe-aci \i-e drumul, am intrat [n vam`, unde m-au puricat din nou, de data asta mai abitir la acte ]i apoi la triple security points. Sistemul de-aici este c` din c[nd [n c[nd un pasager este verificat la singe, la modul c` i se verific` ]i c`ptu]eala

2

de la haine, ranfors`rile de la geanta de m[na ]i softul din computer, n-am mai v`zut a]a ceva. {ntr-o prim` faz` m-am g[ndit c` au ceva cu omu’, tocmai [l inh`\aser` pe un b`rbos din fa\a mea dar dup` aceea am aflat c` a]a e regulamentul pe aici, din 100 de oameni [l iau pe unul cu destinul mai [ncurcat ]i d`i, mai c` nu-l dezbrac`. Pe Detroit a fost singurul “incident”, [n sensul c` am [nt[rziat o jum`tate de or` s` plece avionul ]i ne-au trambalat de la o poart` la alta, printre scuze ]i temeneli. Dar p[n` la urm` totul a fost OK ]i am ajuns [n Jacksonville f`r` probleme, dup` ce am g`sit un ghid turistic al Bucure]tiului [n num`rul de s`pt`m[na 1-7 Octombrie al NorthWestului (revista de bord a companiei aeriene), cu interviuri de la m`celarul din hala Obor p[n` la nenea George Copos. Pe aeroportul din Gainesville m` a]teptau David Dilcher ]i Yongdong Wang, chiar [n fa\a s`lii de unde [\i ridici bagajele. M-am mirat c` au ajuns a]a departe [n aeroport dar Dilcher m-a l`murit c` acum se intr` greu [n incint` ]i c` de obicei americanii merg cu ma]ina personal` p[n` la scara avionului, cum vezi prin filme. }i c` s-a terminat cu “vremurile alea”. {n orice caz, se pare c` am ajuns [ntr-o Americ` nou`, c` s-au schimbat enorm de multe de la September 11th. Am s` divagez pu\in de la poveste ca s` adaug c` aici sentimentul na\ional este foarte puternic, e ceva care [i leag` foarte tare pe oameni, albi sau de alt` culoare, f`r` nici un fel de ipocrizie sau de VC-tudorisme penibile. E obsedant s` vezi cum []i pun singuri la geamuri steaguri, stegule\e, chiar pancarte [n curte cu “It’s our turn now”, “God bless America” sau multe alte texte care par desprinse din lozincile noastre halucinante de alt`dat`, pe care rom@nul, scurt la minte, le-a uitat foarte repede dar care aici s[nt arborate cu o candoare ]i o naivitate de necrezut, parc` s[nt copii. Se pare c` “the bombing” i-a maturizat peste noapte pe copii mari care s[nt americanii ]i c` na\iunea a reac\ionat corespunz`tor, ca uria]ul care se treze]te de la o [n\ep`tur` de viespe. La col\ de strad` se v[nd tricouri patriotice, e o fervoare na\ional`. Armata s-a pus serios pe treab`, am v`zut ]i eu solda\i inarma\i ca [n Vietnam, din Garda Nationala, printr-unul din parcurile campusului. Arat` foarte tehnic ]i impun`tori. Noi am zice c` ce, dom’ne, dom’ Semaka fa\` cu reac\iunea e un banc fumat de Caragiale dar aici nimeni nu r[de ]i datoriile s[nt luate la modul foarte serios. La TV au explicat c` armata a scos tancuri pe majoritatatea poligoanelor de mecanizate, toat` lumea face instruc\ie ]i tot asa. {n fine, s` m` [ntorc la povestea mea. Deci ajunsei [n Jacksonville, Dilcher ]i Yongdong au ap`rut s` m` ia ]i au fost foarte cordiali ]i prieteno]i. Pe am[ndoi [i cuno]team din China, o dat` cu Conferin\a Organiza\iei Interna\ionale de Paleobotanic`, [n 2000. Iat` ]i ni]te portrete.

Dr. David Dilcher e un prof trecut de 60 de ani, membru al extrem de bine cotatei Academii Na\ionale de }tin\e (NAS), extrem de umblat [n toat` lumea, c` m` mir c` nu a ajuns ]i [n Rom@nia dar [i ]tie pe to\i rom@nii din domeniu ]i la r[ndul lui, este bine apreciat [n \ar`. Dilcher e o specie rar` de Professor american, a]a numitul Graduate Professor, ai c`rui studen\i s[nt [n special doctoranzi. Orele la undergraduates, studen\ii care [nc` nu au terminat facultatea sau masterul, s[nt \inute ]i de el sau de discipolul lui Dilcher, Dr. Steven Manchester, mai mare dec[t mine ca v[rst` ]i un star [n domeniu, pe flore ter\iare. Proful e un campion al granturilor de cercetare, pe aici se perind` tot timpul diver]i visiting scholars, str`ini sau americani, vin p[n` ]i paleontologi amatori pasiona\i, hobbi]ti inr`i\i, cum este cazul lui Roger Moore, ca ]i personajul de film, din Tennessee, care tocmai a venit s` [i aduc` lui Dilcher fosile din \ara lui Elvis. S-ar putea s` merg ]i eu pe colo dup` ni]te fosile. Rela\iile lui Dilcher cu China s[nt foarte str[nse, probabil cele mai bune pe care le au americanii din domeniu ]i pe chestia asta, la care se adaug` spiritul enciclopedic ]i experien\a uluitoare, proful public` imens, [mpreun` cu colegii chinezi de acolo. ~sta e ]i motivul pentru care aici s[nt ]i ceva graduates chinezi, care urmeaz` s` []i termine doctoratele.

Dr. Yongdong Wang, colegul meu de apartament, e un b`iat tare la locul lui, e mai mare ca mine cu vreo trei ani, e de pe undeva din Nordul Chinei ]i lucreaz` la Nanjing ca cercet`tor, f`r` nici o norm` didactic`. Bursa lui e pl`tit` de Academia Chinez` de }tiin\e. E foarte curat ]i sim\it. E un cercet`tor extrem de capabil ]i se pare c` e mai bine mobilat la minte dec[t al\ii ca el ]i [n plus, pare a fi rezultatul unei selec\ii. Totdeauna [ntreab`, c[nd

3

trebuie s` ia o decizie, dac` e mai bine [ntr-un fel sau [n altul, f`r` hot`r[ri sup`r`toare pentru nimeni. Baiatul e OK, m` bucur c` e colegul meu de apartament. Deci ne-am [nt[lnit la aeroport, ne-am urcat intr-un van Dodge ]i am t`iat-o c`tre Gainesville unde am ajuns cam intr-o or` si ceva. |inutul este [mp`durit, plin de mla]tini cu chiparo]i ]i pini, aligatori cu duiumul ]i tehnic` de v[rf, de la automobile, elicoptere, computere, infrastructur` ]i orice altceva. Sudul american [nc` e s`r`can comparativ cu Nordul industrializat dar ]i aici ram[i bine mersi boujbe cu ce vezi. Am ajuns la complexul de locuin\e unde locuiesc, numit Summit House, care e [n partea de sud a campusului, l[ng` un mare complex spitalicesc numit Shands Health Center. C` mi-am adus aminte de lozincile pictate de prin Bucuresti numite health center, cum vezi din 85 pe Grivi\a: centrul de aici e cel mai mare din Florida, [n afar` de cel din Miami, are dou` piste de elicoptere pe acoperi], care s[nt folosite la ro]u toat` ziua ]i toat` noaptea, cu care se car` mai ales organe pentru transplant. Noroc cu culoarele de zbor care trec pe o linie mai la nord de Summit House, c`tre un mare centru de chirurgie pe creier. De r[su’-pl[nsu’, au anun\at oficial c` dac` vrei s`-\i faci un transplant de creier, te cost` 20 de milione de dolari… Ca s` ajung la Muzeu, o scurtez prin incinta spitalului Shands, care are o banc` a Campus USA Credit Union, unde mi-am deschis ]i contul, oficiu po]tal propriu, restaurante de toate felurile, unde po\i g`si ]i ]aorme dac` vrei ]i care se cheam` “roll-ups”. Le-am gustat cu g[ndul acas`, la pr`v`lia grecului de la noi, din Pia\a Rosetti ]i din fericire po\i s` [\i alegi carne de pui, de curcan, de vi\el sau de porc, de ton sau de creve\i, [mpreun` cu o mie de topping-uri. {n drumul meu pe coridoare intersectez o cafenea ]i un centru hiperbar pentru scafandri, cu o camer` hiperbar` ultra-tech [n care am apucat sa arunc o privire printr-o u]` deschis`, rug[ndu-m` s` nu ajung niciodat` acolo dup` vreo scufundare bucluca]`. Colectivul de paleobotani]ti de la Muzeul de Istorie Natural` din Gainesville mai include un Collection manager, care este Dr. David M. Jarzen, palinolog cunoscut ]i o persoan` foarte precis`, precum ]i pe Terry Lott, asistentul lui David Dilcher, expert [n tot ce [nseamn` tehnic` de laborator, munc` ]i echipament de teren sau botanic` actual`. Terry e omul la care po\i s` te duci cu orice problem`, e [ntotdeauna gata s` te ajute ]i [ntotdeauna rezolv` chestiunea [n cauz`, foarte eficient. Postdoctori, ca ]i mine, s[nt Beth Kowalski, cu o tem` de morfologie foliar` privitoare la plante actuale ]i Carlos Jaramillo, despre care voi mai avea ocazia s` povestesc. Beth e c`s`torit` cu John Bloch, un paleontolog ce studiaz` primate la Michigan, a]a c` [n privin\a lor, paleontologia e o chestiune de familie.

Dintre studen\ii doctoranzi, a]a numi\ii graduate students, Hongshan Wang e unul dintre cei mai promi\`tori, pentru c` e foarte muncitor ]i inspirat. Hongshan lucreaz` pe angiosperme din Forma\iunea de Dakota ]i de-a lungul timpului aveam s` lucr`m mult [mpreun`. E de fel din Beijing, fost student al unui bun prieten de al meu, Dr. Shenghui Deng. Shusheng Hu e alt doctorand de aici, cu o tez` despre palinologia Forma\iunii de Dakota, ca ]i Xin Wang, care lucreaz` fosile microscopice de plante, colectate tot din accea]i forma\iune. Apartamentul are trei camere, dou` dormitoare ]i un living larg, o baie ]i o buc`t`rie care e [n prelungirea living-ului. Eu m-am instalat [ntr-unul din dormitoare, care e identic cu al lui Yongdong, fiecare av[nd c[te o debara imens`, cu rafturi ]i bare pentru umera]e. Camerele, toate, au o mochet` foarte groas` [n care te afunzi c[nd calci. {n camer` mi-am pus o mas` de lucru, un scaun-fotoliu care e un fel de scaun dar cu bra\e ]i cu suprafe\e moi, un scaun la masa de lucru ]i cam asta e tot. Toate s[nt [mprumutate de la David Dilcher care []i elibereaz` o camer` la el acas`. Am mai adus o saltea de tip Relaxa pe care am cump`rat-o de la Salvation Army cu 10 USD, nou` ]i curat`, o veioz` cu abajur ]i cam at[t. Seam`n` cu chilia mea din casa p`rinteasc`, din Aviatorilor dar are o suprafa\` mult mai mare. Fiecare camer` din apartament are aer condi\ionat, inclusiv la baie ]i un ventilator din tavan, cu 4 bra\e. {n sufragerie am adus un fotoliu ]i o canapea, tot de la Dilcher, vreo dou` scaune ]i cam at[t, deocamdat`. La buc`t`rie am un frigider imens, frost free, un cuptor clasic cu flac`r` ]i cu interior electric, un cuptor cu microunde cump`rat de Yongdong de la t[rg cu 5 gloan\e, o mas` mare de tot cu scaune rabatabile de lemn, rom@ne]ti, care erau [n dotarea apartamentului de la [nceput, iat` unde se duc p`durile din Carpa\i, vesela complet`

4

]i tac[muri, ultimele cam proaste, cu m[nere de plastic, c` o furculi\` mi s-a rupt in m[n`. Cam asta ar fi prin casa. Pe la Yongdong nu prea ]tiu cum e c` n-am vrut s` [l deranjez pe bietul om cu inspec\ia. Deci cam asta se [nt[mpla luni seara, pe 1 Octombrie. Mar\i de diminea\`, pe 2, am trecut pe la nenea Brian, managerul complexului, s` semnez contractul de [nchiriere ]i s` [mi ridic purcelul de laptop care venise [nc` de luni! Din Bucure]ti, cu ajutorul Andreei Martin, comandasem la Compaq un notebook Presario, “croit” pe comand` pentru ce aveam de lucru. Cei de la Compaq au vrut s` [mi fac` o surpriz` ]i au trims laptopul imediat, nu pe 11 octombrie cum era stabilit!

Inutil de explicat c[t de [nc[ntat am fost, mai ales c` e o bijuterie de ultimul tip, 320 MbRAM, 16Mb memorie video, 20Gb hardul (UDMA), CD-RW, Pentium III la 900 MHZ Intel cu Speed Step Technology, Disqplay2 (po\i pune CD-uri s` c[nte f`r` s` mai dai drumul la calculator), boxe JBL Pro cu Bass reflex, cel mai nou display posibil, la 15 inci TFT cu UXGA, butoane suplimentare ]i touchpad programabile, Windows 2000 Professional cu licen\`, etc. Inclusiv 3 ani de garan\ie total` [n orice \ar` de pe glob, cu transport ]i cheltuieli aferente incluse. Am ]i un cont on-line permanent la Compaq, 24/7, cum se exprim` aici serviciile nonstop. {n contul `sta beneficiezi de asisten\` tehnic` permanent`. Dup` ce mi-am luat juc`ria ]i cheile noi de la administrator (care a avut doi c`\ei timp de 13 ani ]i care au fost motiv de real` tragedie [n familia lui c[nd au murit, mai ales pentru copiii lui Brian care crescuser` cu ei), am ajuns la Universitate unde am [nceput demersurile administrative: h[rtii, prezent`ri, turul laboratoarelor, explica\ii iar la ora dou` dup`-amiaz` am ajuns la coana Barbarela, pe numele ei Barbara Wilkie, onor mama r`ni\ilor din tagma fulbrighterilor de la Universitatea din Florida. D[nsa m–a ajutat cu sfaturi ]i cu [ncuraj`ri dar aveam s` pierd destul de repede contactul cu persoana asta care este ]i reprezentantul oficial Fulbright la Universitatea din Florida. Luni am ajuns acas` pe la ]apte seara, cam d`r[mat, a]a c` nici m`car nu am avut parte de laptopul pe care [l l`sasem acolo. M`car c` i-am dat drumul sa mearg` ]i i-am instalat Windows-ul, [nainte s` cad lat. Miercuri, pe 3, am ajuns pe la University surplus, s` [mi caut birou, bibliotec` ]i dulap de dosare, mi-am ales mobila care a venit tocmai vineri, pe 5, c` cei de la depozit nu prea s-au gr`bit cu transportul. Adic` menta se freac` ]i pe la americani, nici o problem`. M-a distrat, printre al\ii, un negru de pe acolo, genul important dar b`g`tor de seam`, desc`rc`tor sau cam a]a ceva, cu c`]ti la urechi, celular ]i pantaloni de rapper, pe nume Bubba, ca pe negrul din Forrest Gump, care f`cea de toate dar nimic. Numele m-a distrat nemaipomenit, prima oar` [n via\a mea c[nd vedeam ]i auzeam personaje cu numele ]i cu [nf`\i]area asta. Ad`uga\i la tot tabloul accente sudiste tipice, [n care se [nghit vocalele terminale, ca [n c[ntecele country ]i vede\i ce iese: o babilonie teribil`, ca [ntr-un roman agitat al lui William Faulkner. Practic, [n fiecare zi din prima s`ptam[n` ]i eu ]i Yongdong am fost invita\ii lui Dilcher la lunch, care pe aici [nseamn` sandwich-uri sau burgere cu limonad`. Dup`-amiaza, c[nd avem timp, Dilcher ne scoate cu van-ul prin ora], [n func\ie de ce treburi are de f`cut [n ziua respectiv`. Am v`zut a]a o bun` parte din Gainesville, supermarket-uri fabuloase, magazine de computere, de unde a trebuit s` [mi cump`r tot felul de accesorii electronice pentru laptop, cafenele sau autoserviri tipic americane care s[nt exact ca [n serialul cu Seinfeld, nu e nici o diferen\`.

Vineri, Dilcher a trebuit s` ajung` la a]a numitul Office Depot, care e o re\ea de supermagazine orientat` pe birotic`, s` []i schimbe un mouse care nu mergea, a]a c` ne-a luat ]i pe noi, adic` pe mine, pe Yongdong ]i pe Roger Moore din Tennessee, nu-i nimic de r[s, c` a]a [l cheam` pe bietul om. Cum se f`cuse ora de lunch, era cam trei dup`-amiaz`, David Dilcher ne anun\`, hai c` v` duc [ntr-un loc unic in Gainesville, e surpriz`. }i ne duce la o farmacie-restaurant! Am r`mas paf, ce chestie e s` m`n[nci printre rafturile cu medicamente, e tare ciudat ]i mai afl`m c` e o afacere a unei familii de acolo ]i c` pe vremuri erau multe localuri de tipul `sta dar c` acum doar cel de aici a mai r`mas. Pe aici se [nt[mplau multe, de]i mie tocmai c` mi se [nt[mplau relativ pu\ine, pentru c` m` apucasem tare de munc` dar tot timpul e ceva de v`zut ]i de auzit, nu numai aici dar peste tot [n lume c[nd e vorba de universit`\i ]i laboratoare.

5

Luni diminea\a, pe 8 Octombrie, am avut o discu\ie strategic` cu David Dilcher, [n sensul c` am discutat ce facem [n continuare cu proiectul, care s[nt primele ac\iuni pe care le mai discutasem pe e-mail dar acum le-am discutat pentru prima dat` [n detaliu. M-am prins c` David Dilcher e workacholic, nu poate s` stea locului, e [n permanent` agita\ie creatoare iar eu s[nt mic copil comparativ cu el care, la anii pe care [i are [n plus, are energie c[t zece ca mine. M-am mai prins c` laboratorul e via\a lui, e acolo non-stop, c[nd nu [l cheam` Doamna Dilcher la raport, c[teodat` cu ultimatumuri ]i a]a se explic` de ce e ]i s[mb`ta ]i duminica acolo. Iar colaboratorii lui s[nt foarte mult ajuta\i, necondi\ionat, a]a cum am v`zut ]i eu. Mai are un talent deosebit: capacitatea de emula\ie, [\i insufl` foarte mult entuziasm. Tot diminea\a, [n ziua aceea, am [nceput lucrul [n bibliotec` ]i [n colec\ie, care s[nt amindou` [n aceea]i sal`. Ideea de a comasa colec\ia ]i biblioteca de specialitate e brici, fiindc` lucrezi [n bibliotec` [n mijlocul fosilelor pe care le ai in vedere pentru determin`ri, descrieri ]i fotografiere. Aici totul se face digital, foarte rar lumea mai trage c[te un film negativ care ins` nu se mai developeaz` niciodat`, ci se scaneaz`, lucr[nd plan]ele in Adobe. CorelDraw-ul este ca ]i inexistent aici iar Adobe Photoshop-ul e stat [n stat, sport na\ional ]i nimic altceva. A]a c` luni am [nceput oficial proiectul care trateaz` coniferele cretacice din Dakota, Kansas, Babadag ]i D[mbovicioara. S`ptam[na 1-8 am lucrat pe conifere actuale, Taxodium [n special ]i pe conifere eocene din Tennessee. De la cap la coad`: degajare, fotografiere, analiz` cuticular`, brain-storming de descriere ]i de determinare preliminar` a materialului, pe o specie de Podocarpus de data asta, foarte asem`n`toare [n morfologie cu Taxodium. Laboratorul este ideal pentru un paleobotanist orientat pe Ter\iar, excelent pentru un paleobotanist de Mesozoic ]i bun pentru unul de Paleozoic. Fiecare are un birou ]i o bibliotec` personal`, mai mare sau mai mic`, depinde de fiecare. Evident, biblioteca cea mai serioas` o are David Dilcher care ]i-a p`strat la el [n birou biblioteci pe toti pere\ii, cu c`r\ile ]i extrasele cele mai dragi ]i a organizat biblioteca mare a laboratorului, chiar [n sala colectiilor, unde se face ]i prepararea materialului paleontologic. Totul num`r` cam 5000 de volume ]i 25000 de extrase, str[nse de el toat` via\a. Dac` [\i lipse]te ceva, te duci frumu]el la biblioteca facult`\ii ]i g`se]ti ce credeai c` nu exist`. Adic` orice. Dac`, Doamne fere]te, nu g`se]ti ce-\i trebuie nici acolo, semnezi o fi]` ]i [ntr-o s`ptam[n` ai cartea sau lucrarea adus` prin sistemul interuniversitar, nu conteaz` c` e din Fidji sau din Afghanistan. Biblioteca din laborator e pus` [n rafturi care se deplaseaz` pe rotile, a]a numitele compactoare, paralele unele cu altele, astfel [nc[t spa\iul de depozitare se reduce foarte mult prin lipirea succesiv`, ca vagoanele unui tren.

}ocul mare a fost c[nd am realizat cum se lucreaz` bibliografic cu Endnote-ul, versiunea a cincea. Din Endnote te conectezi prin internet cu un simplu click la ce bibliotec` vrei din America, cum m-am conectat eu atunci la Yale ]i apoi [i ceri s` i\i caute pe cuvinte cheie c`r\ile [nregistrate acolo, spre exemplu un autor cum e Leo Lesquereux, unul din pionierii americani [n Paleobotanica de [nceput de secol. {ntr-o secund`, Endnote-ul i\i spune ce titluri exist` [n biblioteca pe care o r`scole]ti electronic. Eu am g`sit 19 titluri la Yale, [n cazul lui Leo Lesquereux, [n nu mai pu\in de o secund`. Dar po\i c`uta orice, nu numai autori, ci ]i specii, cuvinte cheie sau orice altceva. Am fost foarte impresionat. Dilcher s-a prins de l`comia mea de literatur` ]i mi-a zis r[z[nd, Mihai, a]a manuscrisele tale vor avea c[te 40 de pagini de bibliografie. I-am r`spuns c` foarte bine, eu n-am nimic impotriv`!

La fel cu biblioteca Profesorului Dilcher e ]i colec\ia, cu vreo 250000 de e]antioane de plante fosile, c` numai s`pt`m[na aceea Roger Moore, colectorul amator, a adus din Tennessee 1000 de e]antioane. Sistemul e foarte ingenios, cu dulapuri dispuse paralel care se deplaseaz` pe ]ine, ini\ial st[nd toate unite unele de altele. E formidabil s` lucrezi asa, cu biblioteca l[ng` colec\ie. Laboratorul are un manager de colec\ie de care am mai pomenit, Dr. David Jarzen, foarte eficient, a]a [nc[t nu exist` e]antion adus care s` stea pe masa din prepara\ie mai mult de o zi. E un loc formidabil, g[ndit ]i aranjat ca s` po\i lucra c[t mai u]or, cu maximum de randament ]i u]urin\`. E mare lucru s` po\i lucra [ntr-o colec\ie [n care ai ]i biblioteca de specialitate iar [n cazul meu, c[nd ai ]i laptopul pe mas`, s` te plimbi pe internet instantaneu

6

dup` taxonomie, s` dai pe loc mail-uri ca s` ceri extrase sau s` dai c[te un querry pentru vre-o specie care te intereseaz`, ca s` nu mai vorbesc c` te po\i conecta [ntr-o secund` la fi]ierul oric`rei biblioteci din America, asta ca s` nu mai zic de facilit`\ile oferite de biblioteca universit`\ii de aici. ~sta e ]i motivul pentru care [n dou` s`pt`m[ni de lucrat Cretacic am acumulat lecturi, fi]e bibliografice, liste de specii, pe care le-am inregistrat frumos [n Endnote, concomitent cu lucrul practic pe material, de desenat de m[n`, descris ]i in\eles fosile. Oare i\i trebuie mai mult? Dac` vreau s`-mi lucrez cuticule, am ie]it din colec\ie ]i am intrat [n laboratorul de prepara\ie, unde am tot ce-mi trebuie iar [ntr-o zi [\i ]i pozezi materialul la microscopul electronic, e drept, intr-o cl`dire vecin`. Dac` vrei s` faci poze macro, le faci [n sala colec\iilor ]i tragi poze digitale cu Nikoanele 990 pe care le avem ]i noi [n laborator, acas` [n Bucure]ti. A]a c` ne mai mir`m c` b`ie\ii de aici produc pe band` rulant` articole [n periodice de circula\ie? Am ajuns pentru prima oar` la biblioteca de ]tiin\e a universit`\ii ]i m`rturisesc c` am plecat de acolo [mpleticindu-m`. Parc` mi-a dat cineva cu ceva [n moalele capului. De ce? {n sala mare, care se cheam` Circulation, g`se]ti standurile de [mprumut, unde te duci cu cartea pe care vrei s` o iei ]i cu cardul magnetic care se cheam`, evident, Gator Card, s`-\i [nregistrezi [mprumutul. {n fa\a lor, nu mai pu\in de 100-130 de calculatoare, aliniate frumu]el, de un alb pl`cut, te invit` s` le bumb`ce]ti. Asta dac` nu vrei s` verifici fi]ierele direct din birou, o po\i face de acas`, c` toat` lumea are a]a numitul Gator-link, cu care i\i faci toate serviciile de mail ]i internet. Calculatoarele le utilizezi s` cau\i literatur`, s` te dai pe net, s` [\i iei mail-ul (pentru cei care nu au laptopuri) dar ]i ca s` [l vezi pe prof, de la cursul sau lucr`rile de la care ai lipsit, explicindu-\i lec\ia dintr-un fi]ier video [nregistrat. Am tras ]i eu cu ochiul la lec\ii, rezultatul e formidabil, e ca ]i cum ai fi [n sala de curs. Pu]tii ascultau la c`]ti explica\iile ]i proful desena la tabl`. Grea via\`! Ce m-a surprins e succesul pe care [l au lec\iile astea pe calculator, din fi]iere video, [n format *.avi, pentru c` toat` lumea le vedea folosind un simplu Real Player. Foarte mul\i studen\i c`l`reau computerele pentru cursuri, luau noti\e, lucru pe care nu prea l-am v`zut [n universit`\ile din Europa de Vest, unde succesul tehnicilor `stora e mai modest, [n ciuda dot`rilor asem`n`toare. Am intrat pu\in ]i prin s`lile cu c`r\i, care gem de literatur`. S` nu ie]i de acolo pe trei c`r`ri? Eu am ie]it c` n-am avut [ncotro. {n Muzeu mai exist` un laborator de paleotologia vertebratelor ]i unul de paleontologia nevertebratelor. Ambele s[nt foarte bine utilate ]i dinamice. {n ianuarie 2002, la noi [n muzeu va veni celebra Sue, dinozauri\a T. rex de la Muzeul Field din Chicago. Despre frecatul \iparului ]i al crocodilului Luni, pe la dou` ]i ceva, David Dilcher ne-a anun\at, ]i pe mine ]i pe Yongdong, care lucreaz` [ntr-un alt proiect, c` la celalalt sediu al Muzeului se va sus\ine o conferin\` despre pe]tii electrici din Amazonia. Am plecat pe jos, cam jum`tate de or` de mers prin campus, pe malul lacului Alice, care e interzis pentru [not sau plimbat cu barca din cauza purceilor de aligatori. S[nt afi]e c` nici c[ine nu are voie s` se plimbe pe acolo sau dac` o face, o face pe barba, blana, coada ]i urechile lui. C[teodat`, cotoron\ii de crocodili ies din lac ]i se plimb` pe strad`, mai ales [n perioada de [mperechere, spre deliciul (?) automobili]tilor care [i las` s` se plimbe [n voie. M` g[ndeam la purceaua noastr` de acas`, Moca, zis` ]i ursoaica de Pennsylvania, care ar face baie cu mult` dezinvoltur` ]i ar mai aduce ]i c[te un corcodel pentru vreo po]et` a Monei, dup` ce i-ar cere actele la control. Tot l[ng` lac e celebra cas` a altor purcei, mai pitici, care s[nt liliecii ora]ului. D[n]ii s-au instalat [n tribunele stadionului principal din ora], de fotbal american evident iar prim`ria ]i universitatea au pl`tit 70.000 de gloan\e s` construiasc` o cas` dedicat` b`rz`unilor, cu un mare semn gen Batman la vedere, s` ]tie tot omul unde locuiesc aripa\ii. Problema a fost c` de]i casa a fost construit`, tembelii `ia n-au vrut nici [n ruptul aripilor s` se mute, c` nu se ]tie ce nu le pl`cea acolo. P[n` la urma, dup` un an de negocieri, uite musca nu e musca, nemernicii s-au mutat cu mult` lehamite dar se pare c` acum le place, cu mult` b`taie de cap pentru [ntreg departamentul de ecologie ]i de Animal Behaviour, c` probabil s-au dat ]i ni]te doctorate pe chestia asta p[n` atunci.

7

La Muzeu am asistat la un speech pu\in cam prea tehnic, motiv pentru care unele chestii au fost cam greu de [n\eles, cu mult` stiin\` pentru \iparii de pe Amazon, care m-a impresionat ca exactitate ]i volum de munc`, a]a [nc[t pentru mine sensul vorbei noastre dragi ]i tipic rom@ne]ti "a freca \iparul" ]i-a cam pierdut sensul. Nu degeaba b`iatul care a \inut speech-ul ]i-a luat doctoratul cu chestia asta la Oxford. A venit mult` lume, s-a dat ]i de b`ut cafea sau suc, nimeni nu bea alcool, cel pu\in pe fa\` iar fumatul este profund prohibit. {n raport cu fumatul, apare aici unul dintre rarele cazuri de isterie benefic` pe care l-am [nt[lnit [n via\a mea, cel contra fumatului. M` voi g[ndi ce trebuie s` cotizeze fum`torii din zona natal` pentru dreptul de a fuma cu martori, altfel cred c` [i voi deporta la o excursie [n America, [n gulagul fum`torilor. Revolu\ia cultural` nefum`toreasc` a [nceput! Dup` speech, am dat o fug` p[n` acas` s` [mi iau niste c`r\i ]i apoi David Dilcher ne-a luat cu ma]ina la cump`r`turi. Mi-am luat un mouse pad negru, pizze pe care le-am dat gata, p[ine ]i alte chestii de-ale gurii. Am uitat s` cump`r lapte cu cacao, cum cump`r de obicei! Aici laptele cu cacao, gen Choco-vraja-petrochimiei, nu se vinde dec[t cu... galonul!!! E la fel de ieftin sau mai ieftin ca o p[ine ]i e super. Am crezut c` o s` pleznesc pantagruelic de c[t m-am galonat cu laptele `la!

{n c[teva zile aveam telefon ]i acas`, cu tot cu internet. Internetul aici e inimaginabil de rapid! M` [ntreb cum nu crap` calculatoarele, e o viteza de trafic [nnebunitoare. Eu nici nu ]tiam c` se poate naviga a]a pe net iar lumea se pl[nge c` merge cam [ncet treaba pe aici, c` nu s[ntem dec[t un p[rlit de muzeu de ]tiin\ele naturii. Ma]ini Eu credeam c` mi-am f`cut o p`rere oarecare despre automobile ]i despre tagma automobili]tilor. Gre]it! Ca s` [n\elege\i was ist das grosse wagen trebuie venit zuruck [n America. E un spectacol care nu se mai termin`. {n primul r[nd s[nt str`zile, ca [mb`tr[ne]ti p[n` le traversezi. Cu trei, patru benzi pe sens, intersec\ii anunta\e elegant, f`r` emo\ii c` [\i pierzi ie]irea sau bunica, f`r` h[rtoape, f`r` idio\i tembeli sau ]mecheri. Totul str`luce]te pe carosabil. Apoi s[nt ma]inile. Vezi portavioane nucleare gen Chevrolet, Lincoln sau alte ar`t`ri, cu radiatoare care parc` s[nt Casa Alb` dar nu cea de la 2 Mai, briciuri japoneze sau bijuterii europene care s[nt la mare pre\ aici. Inutil s` comentez ce Volskwagen-uri, BMW-uri sau Mer\ane am v`zut: aici arat` parc` altfel, toate str`lucesc de-\i iau ochii, s[nt [ntre\inute cu batistu\a ]i c[rpi\a de ochelari. Toat` m[ndria noastra na\ional`, mafioto-securistic`, a p`lit [n fa\a parcului auto din Gainesville. E u]or de [nchipuit ce se vede la New York sau Washington DC! Eu [ncep s`-mi [nchipui ]i m` [nfior... Ca s` nu mai spun c` idolul na\ional e M`ria sa Automobilul. }i se vede. Am v`zut la volan copii de 16 ani dar ]i bunicu\e sculate din morm[nt, din copil`ria lui Ghilgame]. }i nimeni nu claxoneaz`. {ntr-o zi, [ntr-o intersec\ie, parc` mi s-a str[ns sufletul c[nd am auzit un cor infernal de claxoane, ca la noi la Universitate. Ce s` vezi: o manifesta\ie de pu]ti [n favoarea p`cii [n r`zboiul din Afganistan [ntr-un col\ (genul “End violent cycle now”) iar [n col\ul diametral opus, o manifesta\ie [n favoarea bombard`rii (gen “Feed them now with bombs”), ca s` citez exact problemele lor existen\iale. Chestia e c` ambele tabere invitau participan\ii la trafic s` claxoneze ]i toat` lumea se executa cu voio]ie, numai c` nu ]tiai cine e cu cine. Am zis [n sinea mea “Doamne ajut`” ]i am trecut mai departe. Despre ma]ini, fete ]i verbul a z[mbi America e \ara gr`sanilor, se zice. Eu zic c` e \ara deregla\ilor hormonali, nu a gr`sanilor, c` n-am v`zut [n via\a mea a]a dulapuri, pardon, cargouri din portul Constan\a pe dou` picioare. Efectiv nu se mai termin`. Dar pentru c` este un mare dar, urma scap` turma... Excep\iile de la regul` s[nt mana cereasc` a doctorilor oculi]ti, pentru c` dup` ce le vezi, te duci la opera\ie de cataract`. D[nsele, domni]oarele excep\ii, s[nt de v`zut la cursuri sau f`c[nd jogging dar s[nt cu adevarat mortale [ntr-un BMW b`d`ran plimbat prin mijlocul campusului, la vedere. Pentru c` aici a te da mare cu ma]ina [nseamn` ceva... ]i v` asigur c` trebuie s` ai cu ce [ntr-un campus american. Iar termenul de blond` natural` i]i are ciudatul sens aici.

8

Una dintre cele mai teribile surprize am avut-o cu privire la capacitatea oamenilor de a zimbi. Z[mbitul este fie o naturale\e genetic` fie o ipocrizie a]a de [ndelung exersat`, c` pentru un str`in ca mine te d`r[m`. Oameni f`r` griji, limpezi, copil`ro]i chiar, bine orienta\i, muncitori ]i, ce-i mai important, sinceri ]i naturali p[n` la limita necuviin\ei europene. Nu-mi vine s` cred. Noi, [n Rom@nia, am fost inv`\a\i s` avem totdeauna ceva ascuns [n m[nec`, un ceva care trebuie neap`rat s` ne dea un ascendent asupra celuilalt, un ceva cu garan\ia unei ]mecherii proste]ti, ancestrale, mai eficiente fa\` de cea a vecinului. Printre oamenii `]tia parc` sari pe o saltea de puf. Evident, nu e loc de generaliz`ri totale ]i nici nu o fac.

Mi s-a [nt[mplat, pe unul din coridoarele spitalului Shands pe unde o scurtez spre birou, s` m` uit cu coada ochiului la o f`tuc` tare bine, tot natural blonde, evident una din excep\ii [n nelipsi\ii jeans t`ia\i p[n` sub fund. M-am uitat pe nesim\ite ]i gol`ne]te, ca la noi la Bucure]ti, [n genul "uit`-te ]i la asta cu piper sub coad`" c[nd, surprise, mi-a tras un z[mbet direct ]i non]alant de era s` intru [n camera hiperbar` din greseal`. Execu\ie ]i nimic altceva. La Bucuresti, o asemenea atitudine ar trece drept o acceptare fa\is`, aici [n schimb ea e amabilitatea de zi cu zi. Gainesville Ora]ul e mic dar foarte dilatat, dimensiunile americane s[nt uluitoare c[nd e vorba de distan\e. Evident, e normal ]i perfect explicabil pentru o societate bazat` pe automobil dar una e s` o cuge\i ]i alta e s` o sim\i la propriu, cind e s` te deplasezi f`r` ajutorul obiectului na\ional de idolatrie. Am mai scris c[te ceva despre automobile, s` v` povestesc [ns` ce [nseamn` sa fii de-a dreptul indr`gostit de patru ro\i.

Cele mai teribile dovezi de amor automobilistic le po\i vedea la negrii de pe aici, Gainesville-ul nefiind un ora] [n [ntregime alb, ba din contr`, bine populat cu oameni de culoare. {n orice caz, c[nd vezi o ma]in` de genul USS Enterprise ap`r[nd la orizont, de tip Pontiac, Chevrolet sau Cadillac, dup` ce ba]ii sta\iei HiFi de bord se transmit teluric cu anticipa\ie de ci\iva kilometri, atunci po\i fi sigur c` e un African-American fericit c` h`l`duie]te [n ma]ina personal`. Asemenea ma]ini s[nt gigantice, de obicei foarte bine [ntre\inute, cu radiatoare de necrezut, toate numai tabl` de blindaj ]i o\el, c` trebuie s` c[nt`reasc` cel pu\in dou` tone ]i ceva. N-am [n\eles deloc rostul vapoarelor `stora, mai ales din punct de vedere economic ]i ca manevrabilitate dar se pare c` [nc` s[nt foarte populare ]i apreciate. E foarte greu de [n\eles aici rela\ia om-automobil dac` nu te g[nde]ti ce nevoie e de ma]in`, aici, [n \`ri]oara asta.

S[mb`t`, pe 13 Octombrie, m` [ntorceam cu doi rom@ni de la Muzeul de Istorie Natural`, din cl`direa expozi\illor care se nume]te Powell Hall, c[nd a trecut pe ling` noi un negru cu un Pontiac albastru, metalizat. Evident am comentat apari\ia ]i negrul de la volan a sesizat discu\ia ]i distrac\ia noastra, a]a c` ne-a f`cut semnul “V” de la Victory. I-am r`spuns ]i noi ]i am plecat mai departe r[z[nd. La noi, [n \ara cucilor, semnul ar fi fost altul, pe care [l b`nui\i probabil, cu schimburile de replici adecvate. De fapt, asta e una dintre marile mele descoperiri aici: felul [n care marea, cov[r]itoarea majoritate a oamenilor ]tiu s` fie pl`cu\i, politico]i ]i sociabili. Rar` specie pe globul asta!

Alt exemplu: mergeam [n ma]in` cu David Dilcher ]i cu Yongdong, nu mai \in minte unde, cred c` la un supermarket. Ne-am oprit la un stop ]i chiar [n st[nga noastr` s-a oprit un Pontiac negru, din acelea cu st[lpii-spate acoperi\i cu piele la exterior. Ceva imens, la care noi ne-am uitat totu]i de sus, c` tot ne g`seam [ntr-un van de care v-am mai povestit. Ei bine, printre undele de ]oc sonore se vedeau doi negrotei, cu basmale de pirat [n cap, cum poart` bunicul meu noaptea, la culcare, lugubrii de ziceai c` acum au spart o banc`, cu colane la g[t, ghiuluri ]i cercei, [n maieruri, [n fine, leit genul tipic de cocalari patenta\i pe care [i vezi [n filme, la categoria personajelor cele mai regretabile. M` g[ndesc la reac\ia calm` a m`tu]i-mi, a Maminei, care ar fi zis impertubabil` “ce vrei drag`, ni]te uciga]i”. Dilcher, foarte relaxat, url` la ei c` “Hai noroc b`ie\i, frumoas` sta\ie”. Eu deja regretam c` nu luasem cu mine m`car ciocanul geologic, dac` nu vreun Parabellum sau M16, c` nici m`car n-a] fi [ndr`znit s` m` uit [n ochii lor prea mult, dec[t [n lungul liniei de ochire, c[nd, surprise, b`ie\ii [i r`spund “OK, man, nice sound”... }i d`-i mai departe cu conversa\ia. Nu tu schimburi de

9

focuri, fr[ne sau “banii sau via\a”, ori “cristelni\e ]i dumnezei”. Nu mi-a venit s` cred. Nu ]tiu cum e la New York, dar aici la noi la \ar`, la apa Ozanei, cam a]a e. Dar povesteam de Gainesville. E un ora] universitar, cu toat` via\a lui orbit[nd [n jurul ]colii care [ntr-adev`r e uria]`, probabil cu vreo 40-50 de mii de studen\i. Au practic toate facult`\ile imaginabile, de la teologie p[n` la medicin` ]i aerospa\iale, engineering ]i filozofie, ca s` nu mai vorbesc de Geologie. Pu\in sub jum`tate din suprafa\a ora]ului e ocupat` de campus, care e chiar [n centrul geografic, [nconjurat de rest. Totul e [nverzit, cu parcuri, spa\ii verzi ]i zone [mp`durite. Casa mea e chiar la marginea de sud a campusului, chiar la limita propriu-zis` cu ora]ul. {n afar` de spitalul Shands, mai trec pe l[ng` Veterans Hospital Administration ]i Hillis Miller Health Center. Pe strada mea, care se “cheam`” Strada 16, mai s[nt aliniate spre vest un mare centru de pediatrie ]i Facultatea de Medicin` Veterinar`. Centrul de locuin\e se nume]te Summit House ]i este un p[lc de case cu c[te dou` etaje, foarte simpatice. {n fa\a casei, pu\in lateral, am ]i piscin`, cu ap` curat`, [ntre\inut` perfect, pe care e ]i scris “diving forbidden”. Zona seam`n` cu Davutlarul de l[ng` Kushadasi, din Turcia, cu bazine din loc [n loc. Se poate face baie f`r` probleme ]i acum dar [nc` n-am apucat, cum nici [n Davutlar nu prea m` tr`gea a\a. Cam peste tot po\i merge s` m`n[nci ceva, pe nimica toat`, fie pizza, fie hamburgeri, fie paste, orice, la categoria ultra onorabil. {n Octombrie n-am intrat [n nici un restaurant simandicos dar tot ce am v`zut aici e foarte elegant ]i bec de curat, ca orice [nseamn` serviciu public. P[n` ]i budele unde am intrat s[nt ca o farmacie. {ntr-un fel, e ]i usor de [ntre\inut, nefiind praf sau altfel de mizerie, nici nu au mult de sp`lat dar tot timpul [i vezi cur`\ind cite ceva. E un fel de sindrom McDonalds generalizat. La Geologie am mo\`it la un speech de sedimentare actual`, la un studiu de caz f`cut pe bra\ele unui r[ule\ din Florida care se vars` [n Atlantic. Simpatic prezentat [n Powerpoint ]i bine lucrat, cu 56 de slide-uri, cu multe vederi aeriene, chiar cu compara\ii din arhiva aerofotografic`, istorice, din 1928 p[n` acum, ca s` po\i [n\elege dinamica barelor de nisip ]i colmatarea progresiv` cu m[l datorat` t`ierilor masive de mangrove din amonte de un estuar. Ca dot`ri didactice, facultatea are tot ce [i trebuie, [n fiecare sal` de curs sau de lucr`ri e un cub pe care dac` [l desfaci, gase]ti acolo un laptop securizat cu un cablu Kensington de o\el, care e cam ca ]i cablul de la biciclet`, deja conectat la proiectorul din tavan, plus un Zip Iomega, s` po\i s` i\i transferi pe loc fi]ierul de prezentare. Fiecare vorbitor i]i transfer` datele ]i d`-i b`taie, se num`r` [ntreb`rile ]i se apreciaz` calitatea r`spunsurilor. Vine toat` lumea din ]coal`, cu c`\el ]i cu purcel ]i se stie c` [n fiecare s`ptam[n`, joia la ora 15.00, ai a]a numitul seminar, unde ai de ascultat asemenea talk-uri.

Evident, c[nd am fost prezentat la ]eful lor de catedra, Dl. Opdyke, pe care [l cuno]team din Canada, un paleomagnetist, mi-am exprimat ]i eu disponibilitatea de a da un talk despre Paleozoicul si Mesozoicul din Rom@nia ]i mi s-a r`spuns prietenos c` OK dar va trebui s` a]tept p[n` pe la mijlocul semestrului viitor, c` tot programul e ocupat. Am fost cam dezam`git dar asta-i treaba, aici trebuie s` te lup\i s` te faci cunoscut. Posibilitatea de a da un talk este considerat` un privilegiu iar auditoriul vine la prelegere ca la spectacol, ei ]tiu ca []i pierd timpul cu tine ca s` afle ceva nou ]i interesant. Corolarul pove]tii `steia este ca vorbitorului i se comenteaz` la s[nge calitatea prelegerii, felul prezent`rii ]i [n primul r[nd, acurate\ea ]tiin\ific` a spuselor lui. Nu-i antrenezi pe oameni, [nseamn` c` ai avut o conferin\` proast` ]i r`splata e c` nu [\i pune nimeni [ntreb`ri. {ntreb`rile ]i num`rul lor s[nt considerate o not` pentru talk-ul t`u.

La noi la Muzeu, ziua s`pt`m[nal` de conferin\e e vinerea, [n aceea]i zi dar la ore diferite cu ziua celor de la Botanic`. S`pt`m[na trecut` a prezentat un b`iat din Columbia, post-doc, geolog, foarte bine preg`tit, care ]i-a terminat doctoratul cu David Dilcher acum un an, pe palinologia Cretacicului ]i Ter\iarului de la el de acas`. {l cheam` Carlos Jaramillo ]i e una dintre persoanele bine mobilate la cap din laborator.

Am lucrat un pic ]i eu pe ceva fosile macro aduse din Columbia, pe un conifer cretacic numit Frenelopsis, cu cuticule foarte frumoase. {ntr-o vineri, Carlos a prezentat metode statistice [n prelucrarea datelor paleobotanice, cu analiza multivariat`, Bootstrap, Jacknife ]i alte variante de analiz`. Foarte interesant, cam matematic pentru gustul meu dar un punct [n

10

plus pentru vorbitor care a ar`tat c` se pricepe nu numai la sistematica ]i taxonomia palinomorfelor din Cretacic dar ]i la matematic`, ceea ce e destul de rar pentru un taxonomist. B`iatul a [nceput de un an ]i ceva [ncoace s` sintetizeze evolu\ia ter\iar` a vegeta\iei din Anzi, [n corela\ie cu tectonica de acolo. Teribil ]i pasionant. Vinerea urm`toare a prezentat un chinez, Shusheng Hu, doctorand al lui Dilcher, cu un subiect legat de conifere paleozoice, o compila\ie a unui articol de anul `sta ap`rut [n American Journal of Botany. Despre munc` ]i despre cum e ea privit` de americani Una din virtu\ile principale ale societ`\ii americane, dup` cea religioas` ]i aproape la fel de important` ca familia, e munca. E at[t de important` [nc[t munca pe rupte se sub[n\elege [n raport cu oricine ]i cu orice. Evident, corolarul st`rii `steia de fapt este c` cine nu munce]te ori are dreptul s` o fac` pentru c` e handicapat cu acte [n regul` ori e at[t de dobitoc, c` nu are ce s` caute [n comunitate. Tare sau moale, asta e realitatea de aici. Campusul e un stup de oameni care nu stau pe loc niciodat`, dis-de-diminea\` [i vezi la munc`, noaptea cind te [ntorci acas` [i vezi prin camerele luminate ale locuin\elor tot la munc`, [n fa\a monitoarelor, care nu s[nt colorate de poze pe internet ci s[nt albe, de spread-sheet-uri sau de fi]iere [n Word. Iat` ]i c[teva ipostaze de la hamburgeria Wendy’s, unde mai rad c[te ceva seara sau la prinz, pentru c` e aproape ]i de birou ]i de cas`, chiar la mijlocul distan\ei, la parterul spitalului Shands. Loc aglomerat, mai ales la pr[nz, unde c[teodat` cam trebuie s` astep\i p[n` poti comanda ceva.

Ei bine, acolo e un pitic, un negru diform, pe care [l g`se]ti toata ziua, fie diminea\a, fie seara, responsabil cu cur`\atul. Se mi]c` destul de greu, mai ales la dat cu peria pe jos dar permanent are o privire limpede ]i fericit`, cu albul acela al ochilor curat, f`r` vini]oare ro]ii de furie, anxiet`\i sau nerealiz`ri. E volubil ]i s`ritor, ]tie perfect care e treaba lui ]i e totdeauna gata s`-\i aduc` [n fug` un ]erve\el, limonada uitat` la tejghea sau mai ]tiu eu ce. S[nt ]i al\ii ca el, altfel perfect s`n`to]i, [nal\i ]i v[njo]i, to\i negrii, ca ]i v[nz`toarele de burghere, to\i [n priz`.

Dar e o apari\ie ]i mai ]ocant` ca piticul cu pricina. Din c[nd [n c[nd, mai apare tot la cur`\at mesele ]i sp`lat pe jos, un negru [n scaunul cu rotile, care e paralizat ]i obez. N-are nici o problem`, e rapid ]i calculat, nu te impiedici niciodat` de el, d` cu m`tura de zici pe ardelene]te “de numa’” ]i se descurc` la fel de bine ca ceilal\i, at[t doar c` e pe patru ro\i. C[nd vezi lucruri de-astea, [\i faci semnul crucii ]i-i mul\ume]ti lui Dumnezeu c` \i-a mai spus o pova\`. Halloween {n America, Halloween-ul este a doua s`rb`toare cu origini religioase. Interesant, Cr`ciunul este prima ]i nu Pa]tele, ca [n Rom@nia. Am [ncercat s` aflu care e cauza inversiunii `steia, [n urma c`reia cea mai mare s`rbatoare a cre]tin`t`\ii, care e Pa]tele, a ajuns [n America pe locul al treilea. R`spunsul este puternica secularizare a societ`\ii, dinamica formidabil` a societ`\ii civile ]i orientarea ei c`tre practic ]i imediat. {n ce masur` Pa]tele e mai pu\in “pragmatic” din punct de vedere al v[nz`rilor de bunuri, nu ]tiu dar tare s[nt curios s` tr`iesc un Pa]te american. Pe de alt` parte, chestiunea asta a s`rb`torilor religioase o avea aici un astfel de ecou iar [n alte regiuni din America ierarhia s` fie cea pe care o ]tiu ]i eu din Rom@nia, fapt care e ]i el foarte probabil, dac` ai [n vedere fantastica diversitate a societa\ii americane care nu se preteaz` la nici un fel de generalizare ]chioap`. Vreau sa spun c` America e at[t de mare ]i de divers`, c` nu o po\i “prinde” [ntr-un canon anume, din aproape indiferent ce punct de vedere. Halloween-ul american se \ine [n seara de 31 Octombrie, seara antemerg`toare S`rb`torii tuturor Sfin\ilor care e pe 1 Noiembrie. S`rb`toarea tuturor Sfin\ilor - All Saints Day seam`n` cu S[mb`ta Mor\ilor de la noi, [n sensul c` ea aminte]te de sufletele bunilor cre]tini, cunoscu\i sau necunoscu\i. Ideea Halloween-ului e c` [nainte de miezul nop\ii, sufletele rele ale p`c`to]ilor scap` din iad ]i incearc` [ntr-un fel sau altul s` r`stoarne bunul echilibru al lumii, c[t mai au timp, [nainte ca bunii cre]tini s` le spulbere [napoi [n iad, de All Saints Day. A]a c`, dup` credin\`, [n seara cu pricina se [nt[mpl` tot felul de lucruri ciudate

11

sau insp`im[nt`toare, un fel de ecou semiprofan al principiului evanghelic m`rturisit de Iisus Hristos: diavolul rage ca un leu [n de]ert, pentru c` ]tie c` timpul lui este num`rat... Ce e iar`]i interesant cu privire la Halloween e ]i v[rsta foarte fraged` a s`rb`torii: c[\iva zeci de ani. Totul a [nceput [n Minnesota, undeva [n nord, [ntr-un or`]el care e chiar locul de na]tere al lui David Dilcher ]i capitala mondial` a Halloween-ului. Acolo, la [nceput, pu]tii r`sturnau c[te o ma]in`, d`r[mau vre-un copac ori desenau pe geamuri cu s`pun cr`p`turi sau simboluri cu coarne ]i copite. A doua zi de diminea\` ridicau din umeri, c` nu ]tim, n-am v`zut, pe semne c` au fost al\ii mai r`i... Tot acolo s-a inventat ]i clasicul Trick or Treat, fraiere]te-m` sau d`-mi ceva, pe care copiii din toat` America [l repet` cu [nver]unare la orice u]` deschis` pentru ei [n seara de Halloween. Aici, tradi\ia seam`n` oarecum cu s`rb`toarea noastr` de Cr`ciun, [n sensul c` se iese la colindat, f`r` c[ntece dar cu costume c[t mai groaznice ]i mai [nsp`im[nt`toare, c` de, nu te joci cu cotoron\ii [ntor]i din iad. Practic, costumul e cea mai important` parte a s`rb`torii, calitatea lui e cu at[t mai mare cu c[t culorile ]i aspectul lui s[nt mai veridice. Iar r`splata trebuie s` fie [n consecin\`. Floridanii []i r`spl`tesc cu batoane de ciocolat` colind`torii masca\i. Copii sun` la u]`, li se deschide, se aude Trick or Treat, dup` care [ntrebi, da’ tu cine e]ti, drag`, c` vezi Doamne, nu pricepi ce monstru i\i st` [n fa\`. Eventual \i se ]i r`spunde, nu e obligatoriu ]i urmeaz` s` cotizezi ciocolata sau alte bun`t`\i pe care musai trebuie s` le ai preg`tite cu grij`, s` le plac` la copchii ]i s` [\i ]i ajung` p[n` la ultimul colind`tor.

Halloween e o s`rb`toare a copiilor ]i a p`rin\ilor lor. E o cinste s` prime]ti pu]timea care te [ndeamn` cu Trick or Treat iar num`rul de copii care-\i bat la us` e direct propor\ional cu popularitatea ta [n cartier. A]a c`, trebuie s` fii preg`tit. Pe la Dilcheri, [n fiecare an, trec cam dou` sute de copchii, num`ra\i dup` num`rul de batoane de ciocolat` cotizate la fiecare. {n 2001, din cauza unor zdruncina\i, de data asta tri]ti ]i reali, lumea nu a prea ie]it [n cartier, cam de fric`. A]a c` anul `sta ]i-au f`cut apari\ia cam o sut` de fantomi\e, vampirei, mumii-umbl`toare-cu-bandajele-curg[nd, frankensteini, monstri]ori, morni, vr`jitori\e cu m`turele [n miniatur` ]i chiar ]i un Harry Potter, magistral costumat. Cei mici, pentru c` au venit ]i cotoron\i de gr`dini\`, debarc` la u]` cu un ochi la tine ]i cu altul la mama sau la tata, care [i a]teapt` cumin\i [n dreptul por\ii ]i la care alearg` marun\el cu ciocolata-trofeu, dup` ce i\i ]optesc [nfrico]`tor parola fermecat`. E nemaipomenit s` [i vezi, c[t s[nt de mici ]i c[t de tare []i iau [n serios rolul de dinozaur, schelet umbl`tor sau de solom[\ dospit. C[teodat`, chiar ]i p`rin\ii s[nt costuma\i, cu p`l`rii de vr`jitoare \uguiate ]i cu boruri largi, cu mantale negre ]i vreun m`turoi impozant care e musai din surcele, nu din firi]oare domestice neutre. Evident, toat` lumea r[de, se face haz de orice, la modul cum te mai descurci cu beregata t`iat`, ai ni]te ma\e v`rsate pestri\e ]i simpatice sau unde \i-e cosciugul c` l-ai l`sat cam departe [n parcare... Dilcherii, care nu se las` niciodat` mai prejos cu replicile ]i mai ales cu preg`tirile, au instalat un adevarat arsenal de trucuri, cum e o perni\` pe post de pre] pentru u]a de la intrare. Cum calci pe chestia asta, se declan]eaz` un vacarm de horc`ieli, scr[]nete ]i vaiete, gen casa b[ntuit`, care a produs mult` panic` [n r[ndul gr`dini\ei vr`jitore]ti ]i mult haz pentru cei mai mari.

Invita\ia la Halloween a fost f`cut` cu o s`pt`m[n` [nainte. Anul `sta, pe l[ng` spaimele mai lume]ti generate de OBL (aici se pronun\`, altfel tare haios, “ou-bi-el”, parc` ar fi ]oricelul lui nea Cais` din Cucuie\ii din Deal), s-a ad`ugat o minunat` lun` plin`, enorm` ]i superb`, pe care americanii nu au mai avut-o de Halloween din 1955. {ntr-adev`r, luna a fost fascinant`, vremea superb`, cu un cer de cristal iar atmosfera pe m`sur`. {n afar` de mine, au mai venit Yongdong Wang ]i Banian Sun, colegi de laborator, post-doci ca ]i mine ]i bursieri ai statului chinez la Universitatea din Gainesville. Am ajuns la ei cam pe la ]apte seara iar prioritatea num`rul unu a fost s` sculpt`m to\i trei plus David Dilcher un dovleac uria], cump`rat cu mult` aten\ie ca s` [ntruneasc` toate necesit`\ile artistice. Dilcher ne-a declarat c` a p`strat special pentru noi dovleacul [n starea lui natural` pentru ca noi, invita\ii de Halloween, s` avem satisfac\ia c` am contribuit cu ceva [n sensul tradi\iei americane propriu-zise. Ideea a fost foarte de]teapt`, c` te prinzi foarte repede [n jocul `sta dac` ai ceva de f`cut a]a important ]i reprezentativ. Dilcher a scos toate semin\ele, evident ca s` le

12

pr`jeasc` [n stilul cel mai neao] rom@nesc iar apoi noi, cei trei, ne-am [ndeletnicit cu preg`tirea “camerei de ardere”, sculptatul ochilor, nasului iar eu i-am ars o gur` c[t se poate de r`ut`cioas`, cu din\i triunghiulari, de rechin turmentat. Am instalat dovleacul [n fa\a u]ii de parc` ar fi fost o min` antipersonal, cu o lum[nare [n`untru, a]a [nc[t atmosfera luciferic` deja [ncepuse. Foarte repede au [nceput s` soseasc` ]i h[rcile, mari ]i mici, servi\i cu pomp` dintr-un lighean imens, plin ochi cu ciocolat`, printre vaiete ]i horc`ieli. Sistemul pe-aici e c` fiecare personaj e musai s` aib` o g`letu]` unde gazda trebuie s` []i arunce obolul; nu ]tiu de ce nu se pun [n m[na nim`nui bun`t`\ile d`ruite. Cei care se preg`tiser` mai cu s[rg, au adus galetu]e [mpodobite cu simboluri magice sau cu portrete de personaje sinistre, al\ii au venit numai cu un rucs`cel unde [\i aruncai la \int` batoanele de ciocolat`. Am \inut-o tot a]a p[n` pe la unsprezece seara, de-a lungul unui dinner unde fiecare dintre cei cinci, adic` noi trei plus Dilcherii, am f`cut cu r[ndul rolul gazdei de Halloween. Mie mi-a mers la inim` iar atmosfera mi-a amintit de singurul film unde Halloween-ul e surprins [ntr-o viziune tulbur`toare chiar ]i pentru neini\iatul s`rb`torii `steia: e unul din episoadele din serialul Millenium, al lui Chris Carter, cu un Frank Black (Lance Henrikssen) copil care colind` de Halloween prin cartier ]i c`ruia i se deschide nea]teptat o u]` c`tre o alt` realitate. Episodul e teribil tehnic ]i sofisticat ca abordare, pentru c` inverseaz` regi]trii Halloween-ului (nu colid`torul e venit din alt` lume, ci cel care [i deschie), pur fantastic din punct de vedere al exegezei genului, cu realitatea magic` explodat` [n profan odat` cu deschiderea u]ii [n fa\a t[n`rului Black. De fapt, una din mizele nespuse ale Halloween-ului, con]tientizat` sau nu, e cam tot asta: ne juc`m noi de-a brobozolii, [i evoc`m ]i-i maimu\`rim dar nu ]tim niciodat` care ]i unde s[nt mon]trii adevara\i, debarca\i printre noi o sear` pe an ]i plimba\i [n voia lor pe str`zile cartierului, chiar printre noi... }i [n fond, ce s`rb`toare e o s`rb`toare dac` nu te [mpinge m`car la o scurt` reflec\ie asupra condi\iei tale? Homecoming {n Gainesville, de 2 Noiembrie, se \ine o parad` care este ]i evenimentul profan al [ntregului an: Homecoming. Asta se traduce cam ca [ntoarcerea acas` a fiului r`t`citor dar [n ni]te termeni mult mai m`gulitori pentru cei [ntor]i acas`, care s[nt tocmai fo]tii studen\i. Alumni, organiza\ia fo]tilor studen\i, e central` pentru orice universitate american`, unul din st[lpii faimei ]i onorabilit`\ii institutiei respective. Absolven\ii p`streaz` [n permanen\` leg`tura cu fosta lor universitate, leg`turile s[nt stimulante, se fac ]i mari afaceri cu ocazia asta ]i asa rela\iile ]i tradi\iile se continu` [n favoarea tuturor. Cum University of Florida este o mega-universitate, printre cele mai importante dac` nu cea mai important` [n sud-estul american, s`rb`toarea de Homecoming, aceea a [nt[lnirii tuturor absolven\ilor, e [n consecin\`. Eu n-am mai v`zut a]a ceva ]i am fost absolut siderat de explozia de culoare, bucurie ]i diversitate pe care am [nt[lnit-o [n evenimentul `sta. S`rb`torile au fost anticipate pe 1 Noiembrie de un fel de t[rg al tuturor organiza\iilor studen\e]ti din campus. N-a] fi ]tiut dac` Carlos Jaramillo n-ar fi dat buzna la mine [n birou s`-mi spun` las` totul ]i hai cu mine s` vezi [nceputul festivit`\ilor de anul `sta. N-am regretat. Pe peluzele de la Reitz Union s-au [ntins corturi imense, mese ]i puncte de informare pentru fiecare club, grup, grupuscul sau centru studen\esc de orice fel, de la clubul de Swing (s[nt vreo zece cluburi de dans [n campus, fiecare cu specificul lui) p[n` la organiza\ia de protec\ia animalelor, nenum`ratele Alumni sau cluburi ale nenum`ratelor sporturi practicate [n Universitate. E inutil s` v` spun c` nici unul din sutele de cluburi de aici nu a ratat ocazia s` se numeasc` altfel dec[t Gator, Gators sau bunica lui Gator cel Viteaz ]i Solzos. Chiar ]i stadionul Universit`\ii, care are o capacitate de 80.000 de locuri, se cheam` The Swamp – mla]tina iar echipa de fotbal american, The Gators – cum altfel dec[t aligatorii, e panteonul zeit`\ilor locale. Cine vine la t[rg man[nc` ]i bea pe gratis cam ce vrea, se plimb` printre standuri ]i asist` la spectacole de dans sau microconcerte. Eu am asistat, sumbru ca un SS-ist ]i tulburat ca un turc, la un spectacol al unui club de majorete, [n comentariile hazoase ale lui Carlos a c`rui sotie l-a urmat [n Gainesville de mai multi ani. Nu mai v`zusem nici un spectacol de majorete dar acum v` pot m`rturisi c` orice b`rbat [nsurat poate avea tare u]or mustr`ri de con]tiin\` conjugal` odat` ce a asistat la dansul a m`car

13

vreo zece majorete dezl`n\uite. Ca s` nu mai spun c[te ar avea de tras la canon dac` s-ar ]i spovedi corespunz`tor. Fetele s[nt destul de dezbr`c`\ele, alese pe spr[ncean`, foarte sexi, extrem de antrenate s` danseze foarte ritmat [ntr-o manier` perfect sincronizat`, cam ce se vede ]i prin videoclipurile cu mult` gimnastic` ]i foliculin` de pe MTV, nu e nici o diferen\`. Cred c` elementele cele mai sobre din costumul lor s[nt niste smocuri de paiete care se \in [n m[n`... A]a se ]i explic` de ce cluburile de majorete, numite aici Cheerleaders, reprezint` m[ndria ]i feromonii unei universit`\i americane iar ingredientul de baz` e un amestec de culoare, ritm ]i tinere\e formidabil, cu un succes garantat. Clubul de majorete e extrem de important pentru orice universitate, facultate sau club de sport. Se dau burse de studiu pentru asta, s[nt bani fantastici investi\i [n tehnica ]i organizarea unui astfel de grup iar antrenorii lor s[nt [n general foarte bine pl`ti\i. Spectacolele se \in la orice ocazie festiv`, e port-bonheur-ul oric`rei organiza\ii. }i d`i ]i combate pe muzica, f[lf[ie din paiete ame\itor, foarte frumos. Spectacolul `sta e cartea de vizit` a oric`rei echipe de fotbal american, de baschet sau de baseball, se \ine la [nceputul oric`rui meci iar meciul unde a]a ceva lipse]te nu e meci, e b`taie de joc, e ceva de neimaginat. {n fine, a urmat ]i un spectacol superb al unui club de dans de Rock’n Roll acrobatic, care m-a entuziasmat enorm. A]a mult mi-a pl`cut, c` am vrut ]i eu s` dansez vreo fatuc` de pe acolo, mai ales ca nu ]tiau niste scamatorii pe care eu le [nv`\asem la Bucure]ti ]i de care Pisulina nu e deloc [nc[ntat`. Carlos zice, OK Mihai, nu-i nici o problem`, cred c` fetele astea de-abia a]teapt` s` le danseze cineva dar cum la mine sim\ul ridicolului m` urm`re]te cam peste m`sur`, ca ]i imaginea Pisulinei, aceast` Dr. No a familiei, vorba lui Jan Fleming, am renun\at. }i-acum regret. M-am [nt[lnit ]i cu Albert ]i Alberta, aligatorii mascot` ai universit`\ii, care s[nt dou` namile de plu] de doi metri, pe dou` picioare, cu care te imbr`\i]ezi ca la Disneyland, a]a cum s-a [nt[mplat ]i [n episodul african al epopeii doctorului Livingstone, la antologica [nt[lnire din h`urile junglei, dup` luni de c`ut`ri, cu doctorul Stanley: “Doctor Livingstone, I presume?”. Dar marea surpriz` a fost parada de Homecoming, pe 2 Noiembrie, de o frumuse\e suprarealist`, demn` de pana lui Gellu Naum. }ocul a fost cu at[t mai mare cu c[t n-am fost avertizat pe m`sur` iar David Dilcher a f`cut-o special, pentru ca surpriza s` fie cu at[t mai mare. {mi spusese doar at[t: ai grij` s` nu lipse]ti, c`-i mare p`cat, e evenimentul anului. Diminea\a, lumea deja [ncepuse s` i]i aduc` scaune de-a lungul bulevardului principal din Gainesville, care se nume]te, cum altfel dec[t University Road. La ora dou`sprezece a [nceput parada, care e mai flamboyant`, mai s`lbatic`, mai fierbinte ]i mai teribiloas` dec[t carnavalul de la Rio. Ca s` v` da\i seama de scara evenimentului, g[ndi\i-v` c` s-a demonstrat continuu, [n pas s`ltat, timp de trei ore, de la dou`sprezece la trei. Se demonstreaz` cu orice, cu caruri votive, cu ma]ini, cu motociclete, cu fanfare, cu cai, cu camioane, cu tancuri, cu avioane de v[natoare, care anul `sta au lipsit de la deschidere, c` erau plecate probabil s`-l caute pe Ou-bi-el, cu ma]ini de epoc`, [nsemn[nd aici anii ’50, evident, cu biciclete, cu trotinete, per pedes, [n m[ini, cu tulumbele pompierilor, cu elicopterele Marinei, ale Spitalului Shands, cu dragonii comunit`\ii chineze, cu butoaie cu bere, cu ringuri de box, cu Taj Mahalul pe trei ro\i, cu sute de crocodili [mbr`ca\i dup` specificul fiec`rui club, de la crocodilul doctor, la crocodilul infirmier`, pilot, po]ta], poli\ist, fotbalist, punga], mama lui Mihai Viteazu’, dacii ]i romanii, indian, regin` a frumuse\ii, manuchiurist`, soldat, submarinist, c[nt`re\ de muzic` country ]i cha-cha-cha, [n fine, tot ce vre\i ]i ce nu vre\i. Parada a fost deschis` de primar, senatorii de Florida, reginele floridane ale frumuse\ii, echipa de fotbal american, rectorul universit`\ii, oficialii locali, ceva profi, poli\ie, armat`, era s` zic ]i securitate, urma\i de un alai interminabil de grupuri de toate soiurile, culorile, na\ionalit`\ile ]i orient`rile. Cum ziceam, marii absen\i de anul `sta au fost cei din escadrila de avioane de v[n`toare de la Pensacola sau submarini]tii de la Fort Lauderdale, care s-au cam f`cut de Coca-Cola prin absen\` dar s[nt convins c` au avut un motiv important pentru asta, ca ]i reprezentan\ii manateilor, cocost[rcilor, bursucilor ]i rechinilor din apele ]i mla]tinile Floridei. {n rest, au venit to\i, mai ales reprezentan\ii alegorici ai aligatorilor floridani.

14

Ce m-a impresionat [n mod special au fost... cred c` to\i. Formidabile au fost orchestrele militare sau ale facult`\ilor, cu muzican\i [n uniforme cu fireturi, cu mar]uri [nsufle\itoare, c`-\i venea s` m`r]`luie]ti ]i tu cu ei [n pas de defilare; mi-am adus atunci aminte de un termen din armata mea f`cut` prin anii lui ~l B`tr[n: s` defluie]ti. Numai c` din fericire aici lipseau ochii de viezure cu caschet` ai celor de la CTS, Comandamentul Trupelor de Securitate... Au participat toate instrumentele orchestrelor militare, cu tromboane, trompete, tobe de toate felurile, cred c` doar harpa ]i vioara au lipsit, c` tot nu s[nt instrumente de mar]. Ce culori, ce fireturi, ce chipie, purtate de muzican\i, fete ]i b`ie\i, str`lucitori, instrui\i ]i radio]i, tare m[ndri de menirea lor.

Tot atunci mi-am adus aminte ]i de burto]ii de muzican\i din orchestra Mili\iei, din Cazarma B`neasa, unde cu onor mi-am servit patria p[n` [n iunie 1989: ce fizionomii lombroziene, ce apari\ii [nfrico]`toare, c` de Halloween ar fi fost deja echipa\i pe post de Gic` Frankenstein dar ce se luminau c[nd [ncepeau s` c[nte! Cred c` mi-ar fi pl`cut s`-i v`d defluind pe University Road, cu toba ]i trombonul, cu pasul lor perfect de defilare, de apevi]ti [mb`tr[ni\i pe la ceremonii omagiale, dac` [ntre timp nu ]i-ar fi pierdut antrenamentul rapsodiind cu scutul ]i g[rbaciul [n m[n` [n University Square, [n 1990 ]i dup`. Chiar [mi imaginez un dialog muzical [ntre orchestra Marinei de la Fort Lauderdale ]i cea a Mili\iei de la B`neasa: primii cu acorduri de swing iar ai no]tri cu o doin`, ei cu Yankee Doodle, noi cu Rapsodia Rom@n`, ei cu un mar] à la George Washington, noi cu un mar] à la Securitate, floare-albastr`. C` dialogul simfonic s-ar fi [nchegat ca s[ngele v`rsat sau ca discu\iile din seratele lui Sava, de asta s[nt sigur, c` nu [nt[mpl`tor Eco povestea de Cavaleria Universal` dar ce pod s-ar fi pus altfel [ntre cele dou` orchestre, asta nu mai ]tiu, nici m`car dac` ar fi fost udat din plin cu r`chie ]i cu whisky. Au venit ]i cei din batalionul de Marines, to\i la patru ace, [n \inuta de lupt`, [n camuflaj sau cu uniformele de parad`, [n ni]te Humvee-uri, noile jeep-uri speciale ale armatei, de te lua ame\eala. Foarte impresionan\i au fost cei de la Budweiser, celebra bere american`, care au adus faimo]ii lor cai uria]i de povar`, ca personajele sinistru-fabuloase ale lui Poe, care s[nt simbolul m`rcii. Cred c` au fost doisprezece cai, incredibil de mari, [nh`ma\i la un gigantic butoi cu bere, cu hamuri pictate, coamele ]i cozile coafate, pleznind de s`n`tate ]i de for\`, oare o bere poate s` []i fac` ]i altfel reclam`? urma\i fiind de camioanele lor uria]e, niste truck-uri clasice, Royal International, unde intr` toata recuzita, de crezi c` s[nt docuri plutitoare pentru submarine. Mi-a pl`cut mult ]i demonstra\ia poli\iei pe motociclete, to\i pe Harley Davidson albe, impecabile, cu uniforme brici, vipu]c`, chipie str`lucitoare, cu cizme de cavalerie, cu car[mbi [nal\i, ochelari negri de soare, sta\iile ]i pistoalele la vedere, laptopul ]i GPS-ul [ntr-o trap` ascuns`. Adev`rul e c` ar`tau foarte cool, foarte tehnic, de ziceai c` poli\istul din Terminator II, inamicul lui Schwartzy, acela cu “Asta la vista, Baby”, e prostul satului ]i ciuca ]colii, comparativ cu domnii ofi\eri. Efectiv, a fost o apari\ie ca [n filme, [ntr-o forma\ie de vreo dou`zeci de motociclete deplasate m`iastru [n cercuri concentrice, f`r` s` se tamponeze. M-au impresionat veteranii din Vietnam ]i Coreea, ni]te mo]ule\i [n uniforme de gal`, cu p`rul alb, plini de decora\ii ]i insigne, [n ma]ini militare sau de lux, conduse de cade\ii din universitate. Evident, au urmat valuri-valuri mii de majorete, cele mai mici av[nd c[\iva ani]ori, de toate m`rimile ]i culorile. Iar`]i mi-au pl`cut cei de la asocia\ia automobili]tilor de epoc`, cu ma]ini uluitoare din anii rebeli, cu aripi ca de rachet` la coada automobilelor, ca ni]te pl`cinte pe patru ro\i sau ca ni]te vapoare de linie. Statuia Libert`\ii le mai lipsea de pe capot`. Rangerii parcurilor na\ionale ]i cerceta]ii au fost la [n`l\ime. N-au lipsit nici abulicii cu “Hare-hare-rama-rama-margarina”, rotitori ]i nea]teptat de caucazieni, un milion de cluburi de sport, inclusiv o mie de cluburi de karate, sp`rg[nd lemne cu capul, din mers, scrimeurii care pentru o poz`, te l`sau s` [i pocne]ti peste casc` cu s`bioiul, gimna]tii care f`ceau tot felul de tumbe, spa\iale ]i temporale, bicicli]tii ca niste ogari pe dou` ro\i, cu tot felul de giumbu]lucuri pe una sau niciuna din ro\i ]i mul\i, mul\i al\ii. N-am v`zut scafandri dar cred c` i-am pierdut eu pentru c` bran]a e at[t de popular` aici c` probabil au defilat [n prima parte a paradei. Nu m-ar fi surprins c[tu]i de pu\in s` [i v`d complet echipa\i, lip`ind de zor pe University Road sau bolborosind [ntr-un enorm acvariu prin vreun car votiv aninat [ntr-un

15

camion uria]. Au lipsit ]i minorit`\ile sexuale, cum se cheam` pe aici bomboneii ]i lesbienele, ceea ce a fost o dovad` de maturitate civic`, chit c` `]tia ]i-au dat [n petec [ntr-un carnaval, acum vreo dou` s`pt`m[ni, pe str`zile Gainesville-ului. Carneavalul cu pricina, cred c` am scris corect, l-am sc`pat f`r` regrete. Pe primar, senatori ]i pe reginele frumuse\ii - cele mai importante, multe alte regine ale frumuse\ii, mai mult sau mai pu\in locale, venind ulterior - i-am sc`pat, de data asta cu multe regrete, pentru c` [nceputul par`zii nu l-am prins, tot a]tept[nd un colet de la FedEx care [nt[rzia cu [nc`p`\[nare. P[n` la urm` am l`sat totul balt` ]i am alergat la parad`, pentru ca [n timpul `sta cei de la FedEx s` m` caute de dou` ori, cu noti\ele lor s[c[itoare ag`\ate de clan\a u]ii. Coletul l-am recuperat seara de la oficiul lor din ora], a]a c` am putut ob\ine obiectul pentru care am ratat [nceputul pre\ios al par`zii: un aparat foto digital. Seara, [n aceeasi zi, [n Swamp, s-a \inut un uria] spectacol, numit, cum altfel dec[t “The Gator Growl” – urletul aligatorului, de parc` bietul corcodel ar spune vreodat` ceva. Spectacolul a avut o mul\ime de evenimente, recitaluri ale unor forma\ii pop faimoase, [ncoronarea reginei frumuse\ii pe anul `sta, aleas` din trei finaliste, show-uri de lasere ]i focuri de artificii. Ca fraierul, nu m-am dus c` am auzit c` nu mai s[nt bilete dar cred c` ar fi meritat s` m` zbat ni\el. S[mb`t`, pe 3 Noiembrie, s-a \inut un super meci de fotbal american, alt eveniment prilejuit de Homecoming. De data asta, Gatorii au b`tut cu 50-0 echipa advers` astfel c` mul\imea care a umplut p[n` la refuz Mla]tina a fost din nou [n delir. Se pare c` `sta e ]i motivul pentru care de obicei se invit` de Homecoming o echip` de fotbal cu mult mai slab` dec[t Gatorii: aceea trebuie s` man[nce b`taie pe rupte de la crocodili. Nu s-a auzit dec[t “Go-go, Gators!” ]i “Eat them Gators!”, cu o frenezie ce mi-a amintit de meciurile noastre de fotbal. Dar ce diferen\` fa\` de ele! O petrecere sud-american` {ntr-o vineri sear`, familia Jaramillo m-a luat la o petrecere latino. Cuv[ntul e pu\in depreciat [n accep\iunea rom@neasc`, pentru c` la D[mbovi\a se in\elege un fel de dancing party cu Ricky Martin sau alte muzicu\e pentru copiii de ]coal` general`. Aici [ns` aveam s` descop`r altceva... Am plecat la o familie prieten` a Jaramillilor, bolivieni, care au o cas` undeva la marginea Gainesville-ului. Ea, Tita, lucreaz` la muzeul nostru, [n herbar ]i are de terminat o tez` despre liane columbiene. El, Pablo, e me]ter sticlar ]i se ocup` de vitralii. Zona unde locuiesc e semi-s`lbatic`, cam ca tot ce e [n jurul Gainesville-ului, [ntr-o p`dure deas` de chiparo]i ]i palmieri. Casa e ]i ea izolat`, tipic american`, cu mult lemn ]i pu\in` piatr`, genul vagon, aranjat` foarte neutru cu excep\ia unei biblioteci frumoase (bibliotecile au fost totdeauna feble\ea mea) ]i a unui office redutabil. Am ajuns pe la opt ]i ceva ]i am virat-o prompt pe rom de Jamaica amestecat cu Coca-Cola, din spirit de solidaritate cu na\iunea american`, probabil, la care s-a adaugat o Salsa g`tit` la perfec\ie, iute de le]inai, al`turi de alte feluri de m[ncare ale c`ror nume le-am uitat. P[n` pe la zece-unsprezece am \inut-o in conversa\ii semi-stupide, av[nd [n vedere atmosfera ]i locul, legate de proiecte de cercetare, cu americanii care ap`ruser` [ntre timp. N-am ratat s` m` interesez de geografia Columbiei, care pentru mine era o mare mare pat` alb`, a]a c` am aflat o mul\ime de nout`\i de la prietenii columbieni, bolivieni sau ecuadorieni, care nu se plictisesc niciodat` de geografia de acas`. O fi ]i asta o reac\ie a exilului, nu ]tiu. Am aflat multe lucruri direct de la surs`, de la columbieni ]i m-au impresionat in mod special relat`rile despre cum se cre]te in gr`din` Cannabis ]i care este sistemul local de guvern`m[nt, cel de facto, adic` al seniorilor locali care nu mai dau nici un fel de socoteal` guvernului despre cele ce se [nt[mpl` pe domeniile lor, fiecare cam de m`rimea unui jude\ de-al nostru. Dar asem`n`rile cu Rom@nia nu s-au oprit la mozaicul de interese locale care arunc` [n aer interesele na\ionale, am g`sit asem`n`ri subtile la capitolul mentalit`\i, corup\ie [n administra\ie, legisla\ie sau poli\ie dar ]i la capitolul frumuse\i sau resurse naturale. St`team ]i m` g[ndeam c` [ntr-adev`r, Rom@nia a inceput s` importe modelul american dar l-a luat pe cel sudic ]i nu pe cel trebuincios nou`, al Statelor Unite. Motivul e unul singur: dr`gu\a de mentalitate comun` a celor dou` popoare.

16

{n timpul `sta atmosfera se [ncinsese, pe o muzic` relativ neutr` ]i comercial`; cam to\i columbienii, b`ie\i ]i fete, erau la posturi, mai ales c` se ad`ugaser` [ntre timp ]i un num`r sim\itor de americani, [n special de sex feminin. A]a c` dintr-o dat` a [nceput muzica, cea redutabil`. Nu mai auzisem niciodat` a]a ceva, mi-au explicat c` e ceva foarte na\ional, c` nu e muzica pe care o ]tie toat` lumea, la radio sau prin alte p`r\i, [n orice caz, ceva tipic latino dar cu note mult mai grave, mai ritmate, mai p`trunz`toare, a]a c` nu puteai [n nici un caz s` stai locului. Am mai [n\eles ]i c` e ceva tradi\ional, ca un fel de muzic` popular` de-a noastr` iar c[nd mi-au spus asta mi-am adus aminte de nenorocirea na\ional` numit` manele ]i m-am [nfiorat. Dansurile s[nt s`lbatice, spiritele se [ncinseser`, romul curgea [n valuri, Coca-Cola fusese uitat` cu o complezen\` suveran`, cei mai apuca\i ]i-au scos sandalele, a]a c` mi-am adus aminte de episodul din Toamna patriarhului, a lui Marques, cu indianul cu macet` care umbla descul\. Fetele [ncepuser` s` semene cu ni]te bacante, gata s` sf[]ie tot ce le iese [n cale, ritmurile [\i dizolvau ultimele p[rghii de control ]i puf, unele pu]toaice au c`zut parc` [ntr-o trans`. E extraordinar s` vezi cum dumnezeii lor sincretici []i cheam` supu]ii, acei garinchas teribili ai noilor cre]tina\i, hibrizii amenin\`tori ai Caraibelor, Anzilor ]i Europei, n`scu\i din malaxorul a dou` civiliza\ii at[t de diferite. Am simtit ]i eu aripa aceea [ngereasc`, trecut` ca o suflare mut` peste zbaterile ]i efluviile muzicale sau alcoolice sau poate cred c` am sim\it-o, pentru c` fantasticul `sta latin nu poate fi m`rturisit cu demonstra\ii carteziene. Mi-am adus aminte mai t[rziu de episodul acela memorabil din Pendulul lui Foucault al lui Eco, despre r`d`cinile redescoperite ale logodnicei lui Casaubon. Cu ocazia unei s`rb`tori voo-doo, fata cu pricina cade [ntr-o trans` asem`n`toare, dans[nd. Am mai [n\eles atunci, la petrecere, c` sufletul lor totu]i e foarte diferit de al nostru, parc` venit din jungla amazonian` ]i c` nu degeaba scriitorii lor au l`sat pove]ti ca Unchiul meu jaguarul... ~sta e ]i motivul pentru care singurele prezen\e mute ]i nemi]cate erau americancele de pe margine, fix[nd c[te un punct [n spa\iu, cu regretul ]i triste\ea unei intui\ii care le spunea c` nu pot imp`rt`]i nimic. Veniser` atrase de faima petrecerilor columbiene. Afar`, [n lumini]ul din spatele casei, se f`cuse un foc uria] iar cei obosi\i de at[ta dansat fixau fl`c`rile, [ntr-o t`cere morm[ntal`. Devreme, pe la unu noaptea, am plecat. Maria-Ines, so\ia lui Carlos, se sim\ea obosit`, era [n luna a opta iar eu nu aveam ma]in` s` m` [ntorc acas`. Puteam ruga pe cineva s` m` ia dar am preferat s` m` [ntorc cu Jaramillii. C[nd le-am amintit de garinchas, au tres`rit. Noua Rom` {n perioada 14-18 Noiembrie 2001 am plecat la Washington DC, ca s` pot lucra [n colec\ia de paleobotanic` de la Muzeul Smithsonian ]i s` \in o conferin\`, tot de paleobotanic`, la acela]i muzeu. Smithsonianul e o legend` iar g[ndul c` voi ajunge acolo s` conferen\iez ]i s` lucrez [n colec\iile lor istorice m` umplea de ner`bdare. Preg`tisem o conferin\` legat` de florele Jurasicului ]i Cretacicului din Rom@nia, subiecte de tot exotice pentru cercet`torii de acolo, probabil tot at[t de exotice pentru paleobotani]tii americani ca ]i petrecerile columbiene pentru mine. Evident, acceptarea speech-ului a fost imediat`, ca ]i aprobarea accesului in colec\iile halucinante ale muzeului, totul orchestrat cu aproape o lun` [nainte de plecare, pentru finan\area suplimentar` prin programul Fulbright, stabilirea programului de lucru ]i al conferin\ei, [n fine, toat` buc`t`ria unei vizite oficale. Profesorul Dilcher a plecat [n acela]i timp cu mine, tot la Smithsonian, unde avea o [nt[lnire de tot oficial` cu board-ul administrativ al muzeului. Plecarea din Gainesville a fost dis-de-diminea\`, am schimbat avionul [n Atlanta, “poarta” aerian` a Sudului american, ca s` ajungem, eu ]i David Dilcher, pe Reagan National Airport, cam pe la ora unsprezece diminea\a. Speech-ul meu fusese programat [n aceea]i zi, dup`-amiaz`. Am ajuns cu bine la Washington DC, m-am instalat la State Plaza Hotel, [ntr-un apartament tare michtaux, [mp`r\it cu David Dilcher, chiar l[ng` Departamentul de Stat, pe strada 21. Noua Rom` este fascinant`, am putut admira Casa Alb` ]i the Mall. S` nu crede\i c` e gluma aceea din Bucure]ti, ci e vorba de un parc gigantic str`juit de memorialul lui Jefferson, Casa Alb`, Smithsonian, Capitoliu, Monumentul lui Lincoln - cu statuia [ncruntat`

17

de pe jil\ ]i Potomac, Watergate, aceea cu scandalul telefoanelor lui Nixon, Monumentul lui George Washington, Memorialul Vietnamului, cu pl`cile gravate cu nume, celebru [n toate filmele, Memorialul R`zboiului din Coreea, Constitution Avenue, Pennsylvania Avenue, pe unde m`r]`luiesc pre]edin\ii, Smithsonian, Air and Space Museum, unde po\i admira Messerschmitt-uri originale ]i the Reflecting Pool, care e un bazin urias, cu ap` din Potomac. Mai \ineti minte Forrest Gump? E vorba de manifersta\ia aceea uria]`, de l[ng` obeliscul lui Washington, moment [n care Forrest face o baie [n fa\a unui milion de martori: acela e the Pool, bazinul [n care se oglinde]te Obeliscul. Mall-ul e imens, e o pl`cere s` te plimbi pe acolo, printre monumente ]i locuri at[t de sonore.

Washington-ul are un farmec aparte, dublat de un stil roman care e expresia limpede a voin\ei americane de a legitima capitala imperiului drept o nou` Rom`. Iar la capitolul `sta, America a c[]tigat [n mod cert filia\ia, poate de la Moscova sau poate direct de la Constantinopol, asta e mai pu\in important. Ora]ul e foarte curat, e o capital` tipic administrativ`, cu o bun` parte din suprafa\a sa cedat` administrativ ora]ului Arlington: tot ce se [ntinde pe malul drept al Potomacului nu \ine deloc de DC ci de Arlington. Am reg`sit aici atmosfera de toamn` tipic`, european`, pe care n-o po\i g`si [n Florida, unde p[n` ]i Cr`ciunul de petrece [n ]ort ]i [n ]lapi.

Pe la amiaz`, [n ziua conferin\ei, am ajuns la National Academy of Sciences - NAS, tot [n Mall, l[ng` US Department of State ]i Trezoreria de Stat, ocazie cu care am admirat Pendulul lui Foucault dar nu acela al lui Umberto Eco ]i am b`ut o cafea [n Members' Hall, o sal` foarte simandicoas` rezervat` numai membrilor Academiei ]i invita\ilor lor. E g[ndit` ca un loc unde te duci s` te relaxezi, s` bei un suc sau o cafea, s` cite]ti ziarul, s` te dai pe internet sau s` cite]ti o carte din milionul de c`r\i [n]irate pe pereti. Sala e plin` de basoreliefuri egiptene, biblioteci, fotolii teribiloase de piele, [n fine, ceva foarte intello... La intrarea principal`, printre magnolii ]i drapeluri americane, am g`sit un b`iat de bronz, a]ezat pe ni]te trepte de piatr`, \in[nd [n m[n` un manuscris important iar la picioare i se a]ternuse o hart` a cerului. {l chema Albert iar [n manuscris am putut deslu]i numai E=mc2. M-am ales ]i cu o serie de poze simpatice cu ocazia asta.

Birourile ]i laboratoarele de la Natural History Museum au poate perspectivele cele mai frumoase asupra centrului DC-ului, [n special asupra Mall-ului. Seam`n`, din punctul `sta de vedere, cu priveli]tile din laboratorul nostru de Paleontologie din Pia\a Universit`\ii, punct strategic unde la fiecare fiest` din pia\` se [nfiin\eaz` un operator de la Poli\ie, printre microscoape ]i fosile de plante ]i c`ruia de fiecare dat` trebuie s`-i las c[te ceva scris pe tabl`, s` aib` grij` cum umbl` pe acolo. La ora opt seara, [n prima zi, c[nd m` preg`team de plecare de la Muzeu, becul din \uguiul p`l`riei Capitoliului era [nc` aprins, semn c` ale]ii poporului american [nc` lucrau, spre mul\umirea contribuabililor care ]tiu c` banii lor nu s[nt cheltui\i aiurea [n tramvai. A se vedea, spre compara\ie, ultimele scandaluri politice de pe malul D[mbovi\ei, despre banii Parlamentului, acel trist stabiliment unde dispre\ul ar`tat de ale]i [ntregii \`ri este ridicat la rang de virtute, pe banii no]tri. Americanii s[nt foarte m[ndri de becul din p`l`ria Capitoliului ]i [mi explicaser` mai devreme, tot la Muzeu, c` becul acela e un semn al respectului Senatului fa\` de poporul american iar [ncrederea americanului de r[nd [n institu\ia Senatului e apreciabil`. S` v` mai spun c` era s` cad de pe scaun c[nd am auzit povestea asta? Dintr-o dat` mi-am adus aminte de B@rl`deni, V`c`roi, Merci, Mar\ieni, Vadimi ]i Tri\i, de era s` m` ia cu vertijuri la care numai o vr`jitoare biblic` ar fi avut un desc[ntec adecvat, c` m-am sim\it disperat ca regele Saul, [n de]ert. Dar becule\ul Capitoliului m-a trezit ca dintr-un vis ur[t, din viziunea aceea vampireasc`, apocaliptico-mioritic`.

La Muzeu, primirea a fost foarte bun` iar conferin\a a fost [ncununat` cu aplauze sincere ]i cu un num`r de [ntreb`ri bine \intite ]i l`murite [n consecin\`. David Dilcher [mi spusese, dup` show, c` prezentarea a fost la superlativ. A venit mult` lume, unii special ca s` m` asculte iar discu\iile s-au continuat [nc` vreo dou` ore dup` dar [n cerc mai restr[ns ]i numai [ntre paleobotani]ti. Introducerea a fost f`cut` de Dilcher iar [nt[lnirea fost organizat` din partea Smithsonianului de Scott Wing, un paleobotanist care lucreaz` Cretacic ]i Ter\iar din vestul american. Scott Wing a fost ]i principalul amfitrion al vizitei la Smithsonian, omul

18

cu afi]ul, telefonul sau aprobarea necesar` ]i din cauza asta un ajutor de n`dejde ]i [ntotdeauna foarte atent. Alt` figur` marcant` [n paleobotanica american` e William (Bill) DiMichele, care lucreaz` plante paleozoice, [n special carbonifere ]i permiene, o capacitate [n domeniul lui. Tot o prezen\` a fost ]i Pat Herendeen, profesor de Botanic` la George Washington University ]i fost post-doc de-al lui Dilcher.

Seara, de la Muzeu spre hotel, am putut admira Elipsa, Casa Alb`, luminate feeric, am trecut pe l[ng` Casa Americilor ]i pe l[ng` cea a Daugthers of the American Revolution, ca s` rad un binemeritat dinner la un restaurant de sandwich-uri al Universit`\ii George Washington. Tot arhiv[nd o ]aorm` interminabil`, mi-am adus aminte, medit[nd la numele universit`\ii `steia, de momentele prin care trecuse ]i universitatea noastr`, c[nd ajunsese s` se cheme “C.I. Parhon”. Mi-am spus atunci [n sinea mea c` s[nt prea obosit dac` am ajuns s` g[ndesc a]a, [ntr-un local a coté de Pennsylvania Avenue. Dar adev`rul e c` practic [n tot periplul meu american, nu numai cu ocazia excursiei [n Noua Rom`, nu m-am putut opri s` compar ]i s` meditez la diferen\e, de cele mai multe ori cu triste\e ]i am`r`ciune la g[ndul c` numai noi, rom@nii, s[ntem responsabilii contrastelor `stora astronomice, f`r` ca cineva s` ne vrea r`ul sau s` duc` de r[p` |ara Rom@neasc` din afara ei, a]a cum ultimii 12 ani au demonstrat-o.

A doua zi am [nceput lucrul [n colec\ia de studiu a Smithsonianului, care are ambi\ia, perfect justificat` de altfel, a celui mai serios muzeu din lume, trebuind s` revizui ni]te conifere colectate de o serie de pionieri ai paleobotanicii, cum a fost Leo Lesquereux, la [nceputul Secolului al XX-lea. Ideea e c` pentru a decide valabilitatea unor taxoni, trebuie s` verifici lucr`rile originale ]i s` po\i vedea, dac` se poate, holotipii speciilor respective, adic` e]antioanele pe care s-au definit speciile cu pricina. E incredibil ce colec\ii ]i biblioteci g`se]ti acolo! Am [nceput sistematic, mai [nt[i cu colec\ia din Forma\iunea de Dakota ]i apoi, [n zilele urm`toare, cu colec\ia materialului tip, care mai fusese publicat. Am g`sit [n felul `sta e]antioane culese de pionierii americani, [n primele explor`ri ale vestului [ndep`rtat ]i ulterior, [n urma construc\iei primelor forturi, spre a doua jum`tate a secolului al XIX-lea. Mi-au pl`cut ]i autografele marilor paleobotani]ti americani, ca Leo Lesquereux, John S. Newberry sau ale mai “tinerilor” Lester F. Ward sau Edward W. Berry, ale celor mai pasiona\i amatori care au r`mas [n istorie, ca Ralph D. Lacoe ]i Charles H. Sternberg sau ale marilor paleozoologi, cum a fost Charles D. Walcott, descoperitorul Burgess Shale-ului. Oamenii `]tia au avut, acum 150 de ani, via\a noastr`, a rom@nilor din paleontologia de azi, f`c[nd ]tiin\` cu pistolul la ]old, cu sacrificii ]i priva\iuni penibile, cu o via\` de familie agitat`, de multe ori dramatic`, toate [n numele unei cunoa]teri extraordinare, a unei priviri fascinate printr-o fereastr` miraculoas` ce le-a deschis [n\elegerea spre trecutul geologic. Ei au fost fascina\ii [nceputurilor, primele con]tiin\e de istorici ai naturii ale noii ]i bravei lumi americane. Singurul dintre ei care poate a dus-o mai bine a fost John S. Newberry, n`scut [ntr-o familie foarte bogat` ]i probabil singurul paleobotanist din lume care a fost [n acela]i timp ]i proprietarul propriei sale mine de c`rbuni. Cea mai special` figur` paleobotanic` mi s-a p`rut Lesquereux, pe care [nt[mpl`tor [l ]i studiez [n tema mea de cecetare, pentru c` studiile lui de paleobotanic` au fost desf`]urate ]i [n Forma\iunea “mea” de Dakota, de]i faima lui se datoreaz` studiilor pe care le-a f`cut pe flor` paleozoic`.

Leo Lesquereux s-a n`scut [n Elve\ia, la [nceputul secolului al XIX-lea. C[nd era pu]ti, a c`zut [ntr-o pr`pastie, undeva [n Alpi, a sc`pat cu via\` dar [n urma traumatismelor a surzit total. A studiat cu August Agassiz, fratele marelui Luis, la Neuchâtel, pe care l-a ]i urmat, [n 1847, la Boston. A dus-o r`u, [n condi\ii mai pu\in dec[t modeste, cu o familie numeroas` care din fericire l-a [n\eles ]i l-a urmat permanent, poate ]i fiindc` so\ia lui, cu s[nge albastru, a avut o educa\ie foarte serioas` ]i a ]tiut s` [n\eleag` chemarea celui de l[ng` ea. {n America, Lesquereux a [nv`\at englez` citind de pe buzele interlocutorilor, uimindu-i apoi cu accentul s`u special. A devenit rapid o figur` aparte a societ`\ilor savante ale vremii iar spre b`tr[ne\e a fost ales membru al National Academy of Sciences, f`r` ca prima lui recunoa]tere s` fie pe m`sura celei postume. Prima lui dragoste a fost briologia, pe care de altfel nu a abandonat-o niciodat`.

19

Mie totdeauna mi s-a p`rut via\a lui Lesquereux foarte asem`n`toare cu cea a lui Lamarck, pe undeva la fel de suferinzi, unul surd toat` via\a ]i altul orb la b`tr[ne\e, la fel de pasiona\i, cu o via\` aproape la fel de grea ]i de amar`, jertfit` [n numele unui pionierat recunoscut abia la mul\i ani dup` moartea lor.

Smithsonian e un mega-muzeu, ramura public` a celebrei Smithsonian Institution. E alc`tuit dintr-o serie de muzee felurite, cum este cel de Istorie Natural`, numit oficial Muzeul Na\ional de Istorie Natural`, unde am avut eu de lucru sau Muzeul Istoriei Americane sau Muzeul Aerului ]i al Spa\iului, printre multe altele. Exist` chiar ]i un muzeu virtual, acela al R`zboiului Rece, cu resurse imense, la www.coldwar.org. Fiecare din sec\iile amintite ale Smithsonianului au pagini de web fastuoase, simplu de v`zut oric[nd, se poate [ncepe cu www.si.edu iar de acolo se poate c`l`tori prin toate muzeele afiliate. Oficiile administrative ]i practic centrul opera\ional al muzeului este tot [n Mall, [n a]a numitul Castle, o cl`dire impozant` care contrasteaz` puternic cu restul Mall-ului deoarece are un aer medieval, enigmatic.

Sec\ia de Istorie Natural` are o cl`dire enorm` chiar pe Constitution Avenue ]i g`zduie]te toate colec\iile de fosile, minerale, roci, faun`, flor` sau etnografie extra-american`. E un univers [n sine, mai mare dec[t British Museum-ul din South Kensington, sec\ia londonez` de Istorie Natural`, pe care [l cuno]team bine din 1993 ]i unde lucrasem pentru o bun` bucat` de timp, [n colec\iile lor de plante jurasice. Exist` ]i un Imax, un cinematograf gigantic, tridimensional, unde po\i vedea ultimele super-produc\ii de speologie, scufund`ri sau de cercetare a savanei africane. Colec\iile deschise publicului s[nt [ns` incomparabil mai mici dec[t marile comori ale colec\iilor de cercetare, uria]e, str[nse sistematic de peste 150 de ani, cu o for\`, organizare ]i o sete de cunoa]tere demn` numai de marile culturi. Este ]i cazul colec\iei de plante fosile, unde am avut ocazia s` m` “pierd” pentru c[teva zile, doar pentru a [ncerca marea cu degetul. Am putut vizita, pentru scurt timp ]i cam pe fug`, colec\iile pentru public, organizate m`iastru [n jurul unui atriu uria], str`juit de un elefant gigantic, mult` vreme un simbol greu de egalat al muzeului de istorie natural`. Intrarea de pe Constitution Avenue e str`juit` de un craniu [n m`rime natural` de Triceratops horridus, un dinozaur celebru nu numai pentru aspectul ]i istoria lui dar ]i pentru c` este primul craniu [n cazul c`ruia s-a folosit un arsenal impresionant de tehnologie de calcul, pentru a asambla sutele de buc`\ele [n care ajunsese. Intrarea dinspre inima Mall-ului e flancat` de arbori uria]i silicifia\i, triasici, din Parcul Na\ional Petrified Forest din Arizona.

La Muzeu e organizat` o sec\ie extraordinar` pentru paleontologie, cu colec\ii fascinante de nevertebrate, vertebrate ]i plante fosile. {n toate cazurile, diorame uria]e ilustreaz` diverse momente [n timp geologic, cum este biocenoza unui recif silurian sau asocia\iile vendiene de la Ediacara. S[nt ]i diorame organizate stratigrafic sau pe probleme de paleoecologie, cum e cea a coloniz`rii domeniilor continentale de c`tre nevertebrate, [n timpul Silurianului t[rziu. Se pare c` pionierii tere]trii n-au fost al\ii dec[t Merostomatele, scorpionii de ap` ai Silurianului.

M-au impresionat mult display-urile cu material original de la faimosul Burgess Shale, din Columbia Britanic`. {n colec\ia cu pricina s[nt expuse, chiar sub nasul t`u, celebra ]i cu adev`rat halucinanta Hallucigenia, un nevertebrat legendar al biocenozei cambriene de la Burgess, numit ca atare de Charles D. Walcott pentru aspectul suprarealist al planului de organizare. Marella, un artropod primitiv, e ]i ea la loc de cinste, al`turi de Anomalocaris, Pikaia, primul cordat al planetei sau Aisheaya, printre toate celelalte staruri ale lumii cambriene, g`site la Burgess cu grade de conservare extraordinare. Am petrecut c[teva ore bune numai [n fa\a colec\iei de la Burgess, [ntr-o siderare ]i [nc[ntare tulburate numai de l`comia de a vedea ]i fotografia ]i alte colec\ii teribile.

Sec\ia de paleobotanic` e ]i ea de calibru greu, cu super-staruri ca Archaeopteris, primul gimnosperm, Devonian t[rziu, reconstituit de Charlie Beck ]i probabil cea mai mare descoperire paleobotanic` a secolului XX. Sigilarii, Lepidodendroni, Cordai\i minuna\i ]i ferigi cu s`m[n\` troneaz` fastuos, al`turi de colec\ii n`ucitoare de plante ale Ter\iarului american sau din Cretacicul Forma\iunii de Dakota, pe care cu onor o studiez la bursa asta. Foarte frumoas` e ]i colec\ia sco\ian` de la Rhynie, cu primele plante terestre, devoniene, motivul

20

[nceputului paleobotanicii Devonianului declan]at de Kidston ]i Lang la [nceputul secolului. Interesant e c` bazele paleobotanicii devoniene au fost puse de un canadian, pe nume Dawson, cu vreo treizeci de ani [nainte de sco\ieni dar rezultatele muncii lui n-au fost recunoscute dec[t t[rziu, dup` epopeea paleobotanic` de la Rhynie ]i asta numai din cauza straniet`\ii tulbur`toare a plantelor Devonianului din toat` lumea.

Probabil c` cea mai [ndr`git` colec\ie de paleontologie e cea de vertebrate, pentru c` nimic nu poate egala [n faim` numele dinozaurilor. Iar aici, la Smithsonian, dinozaurii s[nt la ei acas`, [ntr-un display uria] care te face s` reflectezi la fragilitatea noastr`, [nnecat` de orgoliu ]i incon]tien\`. G`se]ti aici tiranozauri, diplodoci, pteranodoni ]i alte reptile, practic de toate soiurile, m`rimile, gusturile ]i apuc`turile, [ntr-o parad` teribil`, dinamic` ]i [mpietrit` totodat`. Toate exponatele s[nt originale, nu e nimic de plastic, gips sau de alt` natur` dec[t aceea a oaselor originale, tocite ]i g`urite de b`tr[ne\e sau de boli, semne prea pu\in vizibile pentru vizitatorul neini\iat dar care [\i amintesc, limpede ]i trist, c` animalele cu pricina n-au avut deloc o via\` u]oar`, [n ciuda aspectului lor amenin\`tor sau colosal. Am fost foarte impresionat de gheare ]i col\i, capitol la care arhicunoscutul Tyranosaurus a excelat. Pe l[ng` dinozauri po\i vedea ]i primele balene, descinse dealtfel din str`mo]i tere]tri, p`s`ri sau mamifere, al`turi de reconstituirile lor realiste, colorate, bi- sau tridimensionale.

Sec\ia de geologie nu e cu nimic mai prejos. M-a impresionat teribil colec\ia de meteori\i litici, printre zecile de meteori\i fero]i expu]i cu fast pentru a fi atin]i, v`zu\i ]i [n\ele]i de oricine, [n expozi\ia Messages from Outer Space. Exist` [n colec\ia cu pricina chiar ]i o trus` geologic` lunar`, folosit` de echipajele misiunilor Apollo pentru prelevarea de probe. Dup` Apollo 11, practic fiecare misiune lunar` a avut c[te un geolog, lucru pu\in cunoscut de publicul larg dar care spune multe de robuste\ea ]tiin\ei geologice. De altfel, ]eful programului geologic lunar nu a fost altul dec[t faimosul Eugene Shoemaker, co-descoperitorul cometei Shoemaker-Levy care a interac\ionat cu at[ta ging`]ie, [n 1993, cu planeta Jupiter. Dup` ce a ratat el [nsu]i s` plece pe lun`, din cauza unor probleme la rinichi, domnul geolog a dezvoltat o [ntreag` tradi\ie [n planetologie ]i catastrofism. Exist` expuse la Smithsonian toate felurile posibile de roci ]i minerale, de diaporame de tectonica pl`cilor ]i vulcanism, grupate sub numele de “Stories Written in Stone”. Dar poate cea mai popular` colec\ie la capitolul `sta e cea de pietre pre\ioase. Am putut vedea [n colec\ia Janet Annenberg Hooker diamante care mai de care mai mari, mai perfecte ]i mai scumpe, al`turi de toate tipurile de bijuterii imaginabile.

Expozi\iile de biologie s[nt aproape la fel de mari ca ]i cele de paleontologie sau de geologie general`. Mi-au pl`cut mult expozi\iile de vertebrate sau cele de insecte. La capitolul etnografie, Smithsonianul exceleaz` prin colec\ii din toat` lumea. Speciale s[nt [ns` cele africane sau cu privire la eschimo]i.

M-am [nt[lnit ]i cu Clive Trueman pe care mi-l aduc aminte nu numai de la Bristol, unde ne-am cunoscut dar ]i cum ne explica, mie ]i Monei, [n vizit` la noi acas`, [n Aviatorilor, despre cum trebuie b`ut alcool dup` ardei iute sau dish-uri Sechuan. Clive, c`ruia [i organizasem ]i o conferin\` la noi [n catedr`, [n Bucure]ti, era la Smithsonian deja de un an ]i ceva si se preg`tea s` plece, [n vara lui 2002, la Tel Aviv, s` cerceteze noi dinozauri din de]ertul Iudeii, probabil ]i pe Ariel Sharon, nu ]tiu. Am hot`r[t ca [n vinerea respectiv` s` mergem s` bem o bere ]i s` evoc`m b`tr[nul Bristol, cu universitatea ]i pub-urile lui. N-am mai reu]it, c` [n seara cu pricina eu am fost dat pierdut prin colec\ii iar cu alt` ocazie nu ne-am mai [nt[lnit.

Ce m-a impresionat tare mult au fost veveri\ele Mall-ului! N-am mai v`zut niciodat` a]a veveri\e [ndr`zne\e: se ca\`r` pe tine s` le dai de m[ncare, cer]esc cu disperare, te jefuiesc de m[ncare dac` nu e]ti atent, le poti \ine [n palm` ]i s[nt ni]te grase patentate! C[nd intri [n parc, te a]tep\i s` dai peste o ga]c` de veveri\oaice [nfuriate care-\i spun: alunele sau via\a! Evident, coana Moca mai lipsea, s` le alerge precum pe veri]oarele lor tuciurii din Parcul Her`str`u.

Air and Space Museum e o od` adev`rat` [nchinat` curajului ]i inventivit`\ii omene]ti, o adev`rat` Mecca a b`ie\ilor mari care merg acolo, a]a cum am ajuns ]i eu, s` []i vad`

21

juc`riile. E ]i el un super-muzeu, cu expozi\ii fabuloase [n care s[nt expuse originale de la fra\ii Wright ]i p[n` la cucerirea Lunii sau p[n` la viitoarele misiuni umane pe planeta Marte. Eu am fost atras de tot ce inseamn` tehnic` reactiv`, prin asta [n\eleg[nd rachete de toate felurile, de la Sidewinder ]i p[n` la mon]trii balistici Minuteman III, SS-20 sau Pershing II.

Am petrecut ceva timp medit[nd l[ng` bijuteria otr`vit` care e Pershing II, aduc[ndu-mi aminte, l[ng` c`p`\[na ei nuclear` de 250 de kilotone, de discursurile ipocrite ale lui ~l B`tr[n despre dezarmarea nuclear` ]i alte abureli din astea politice, precum celebrul slogan de care ni se f`cuse grea\` “tutulol”: “Un nu hot`r[t [narm`rilor nucleare”… {n orice caz, c[nd m` g[ndesc c` rache\ica asta sprin\ar` ar fi putut rade cu non]alan\` un ora] mai mare dec[t Bucure]tiul, m` cutremur, cu at[t mai mult cu c[t a]a ceva era gata s` zbur`t`ceasc` din Germania de Vest c`tre orice capital` a Europei Pactului de la Var]ovia. M-au impresionat robuste\ea ]i svelte\ea rachetei care pare blindat` ]i care [n nici un caz nu are look-ul gracil al rachetelor balistice de siloz sau al celor din programul spa\ial american.

SS-20-ul sovietic e o ur[t`, mare ]i gras` cum numai ru]ii puteau face, cu o ogiv` tripl` ]i cu clasicele jonc\iuni dintre trepte a]a de zdarov[i, cu ajutajele apoape la vedere. Americanii au expus-o cu m[ndria cuceritorului ]i probabil cu aceea]i fiori pe care i-am sim\it ]i eu contempl[nd Minuteman-ul sau Pershing-ul yankeilor. Minuteman-ul e un gigant, cu capete multiple [n func\ie de op\iunile de pr`jire a inamicului, opera\ie pentru care americanii au un termen suav ]i de aceea ]i atroce, [mprumutat din buc`taria nevestelor de general de divizie: “to nuke”, care [nseamn` a pr`ji la cuptorul cu microunde… Silozurile de Minuteman, de]i mult reduse [n anii de dup` 1989, s[nt [nc` [n func\iune ]i au o independen\` total`, pe deplin autonome [n a-]i elibera con\inutul poliploid. Ce e interesant e c` [n Minnesota, unde marea majoritate a mu]chilor bra\ului strategic american []i are tendoanele, au fost scoase la v[nzare o mul\ime de silozuri. A]a se face c` unele au ajuns [n proprietate privat` iar posesorii au acum [n dotare un pu\ de cel pu\in 80 de metri [nconjurat subteran de un labirint de camere, office-uri ]i anexe uluitoare. Cel pu\in unul din silozuri e celebru [n lumea mic` a scafandrilor americani de pe]ter`: e acela unde, din cauza unor infiltra\ii de ap`, pu\ul rachetei s-a inundat pentru vreo 60 de metri, rezult[nd un teren de joac` subacvatic` nemaipomenit, pentru c` te echipezi [n office ]i sari [ntr-un h`u [ntunecat ]i rece, tocmai bun pentru antrenamente de pe]tereal`.

Sigur c` tot la Air and Space s[nt expuse m`rturii istorice precum rachetele nem\e]ti V1 ]i V2, al`turi de mai noile Nike sau faimosul Tomahawk, cu care americanii au inaugurat opera\iunile din Irak, in 1990.

Programul spa\ial american e la loc de cinste [n muzeu. Po\i vedea totul, de la [nceputurile programului Mercury, cu Liberty Bell, Gemini, trec[nd pe la gigantul ]i tristul Skylab, unde po\i intra [n interiorul laboratorului spa\ial, formidabil echipat pentru anii ’70, Apollo, care e starul muzeului ]i p[n` la navetele spa\iale americane sau Sta\ia Spa\ial` Interna\ional`. Am fost fascinat de Modulele de Serviciu ]i Comand` ale misiunilor Apollo sau de cel Lunar (LEM), pe care le po\i vedea p[n` [n cel mai mic detaliu ]i pe material original, din seriile ini\iale de produc\ie. Exist` un display al interiorului LEM-ului, unde admiri toate instrumentele de m`sur` ]i control, inclusiv sforicelele comice de la boosterele de pozi\ie, [n timp ce prin hublouri prive]ti peisaje lunare, filmate la prima aselenizare.

Mi-am adus aminte de [nc[ntarea cu care citeam despre misiunile spa\iale americane, pe vremea c[nd eram elev [n }coala general`. Pe vremea aceea nici n-a] fi [ndr`znit s` cred c` [mi pot vedea “[n titan ]i aluminiu” legendele tehnologice despre care citeam cu at[ta aviditate, [n c`r\i cum e aceea a lui Valentin Gheorghiu, “La un pas de infinit”, sau aceea a lui Florin Z`g`nescu, “Viitorul apar\ine spa\iului”. Dup` cum n-a] fi crezut c`-mi pot [nt[lni la Natural History Museum eroii din “|ara lui Sanikov”, citit` de ai mei c[nd [nc` nu ]tiam s` buchisesc sau legendele din }coala general` descoperite cu fervoare din cartea nemaipomenit` a lui Dan Grigorescu, “{naintea apari\iei omului”… Caietele cu dinozauri sau cu schi\e tehnice de rachete le mai am ]i acum, p`strate ]i ca amintire a energiei consumate pe at[ta grafic` minunat`. Alte display-uri teribile au fost cele ale avioanelor de v[n`toare din cel de al Doilea R`zboi Mondial sau ale portavioanelor americane. Pentru [mp`timi\ii de tehnic` din al doilea

22

r`zboi, sec\ia cu pricina e obligatorie, pentru c` acolo po\i vedea [n original Messerchmidt-ul 109 german, Spitfire-ul britanic sau Aeromacchi-ul italienesc, al`turi de o sec\iune dintr-un B29 ]i filme de arhiv` cu lupte aeriene, “dog fights” pe cerul Germaniei [n ‘43 ]i ‘44. La Air and Space intri [ntr-un portavion nuclear, te po\i plimba pe pist` sau [n camera de control a zborului, admir[nd cu uluire un A4 [ntreg sau sec\ionat, Sidewinder-uri pentru angaj`ri aeriene, Phoenix-ul cu care dai la fund un cruci]`tor, muni\ie de toate calibrele ]i necesit`\ile sau sistemul antirachet` Phalanx, o minune a tehnicii navale. Ca s` [n\elege\i dimensiunile tehnice ale problemei, e de meditat asupra faptului c` Phalanx tr[nte]te un pumn [nm`nu]at [n uraniu fix [n nasul unei rachete antinav` care se av[nt` spre \int` la rasul valurilor, cu viteze de c[\iva Mach. |i se explic` [n detaliu structura formidabil` a unei “task force”, care are [n centru un portavion, la care se adaug` cruci]`toare, fregate ]i submarine, unitate care este nucleul operativ al oric`rei ac\iuni armate americane de peste m`ri. La capitolul `sta, americanii au devenit dup` al Doilea R`zboi adev`ra\i arti]ti, l`s[nd mult [n urm` marina sovietic`. Monumentele Noii Rome s[nt impresionante. Capitala exceleaz` din punctul de vedere al arhitecturii clasice, a] spune chiar romane, dup` cum toate memorialele americane din Washington DC o arat`. Franklin Roosevelt Memorial e singurul modernist dar nu cu mai pu\in impresionant dec[t restul. Seria memorialelor dedicate conduc`torilor americani e dominat` de obeliscul lui Washington, chiar [n fa\a Elipsei ]i a Casei Albe. Obeliscul e mai degrab` egiptean [n aparen\`, foarte inspirat a]ezat [n centrul Mall-ului.

Poate cel mai impresionant monument din serie e acela al lui Lincoln, la unul din capetele Mall-ului, gigantic, roman ]i gracil [n acela]i timp, cu ni]te propor\ii perfecte, [nc[nt`toare. La vremea construirii lui, fiecare stat american a fost reprezentat printr-o coloan`, constituind un fel de coroan` pe conturul monumentului iar [n centru, a]ezat pe [ntr-un jil\ gigantic, e a]ezat [nsu]i Abraham Lincoln, grav ]i [ng[ndurat, cu o expresivitate impresionant`, privind concentrat c`tre Reflecting Pool. Parc` tot destinul Americii [i cump`ne]te pe umeri dar pe undeva cam `sta e ]i mesajul [ntregului monument, pentru c` Lincoln a fost unul dintre pre]edin\ii cheie pe care i-a avut America. F`r` un personaj ca Abraham Lincoln, America ar fi ar`tat cu siguran\` cu totul alfel dec[t ast`zi, dup` cum [ntregul Sud american ar fi avut o soart` mai fericit` dac` Lincoln nu ]i-ar fi g`sit sf[r]itul timpuriu ]i trist, victim` a unui atentat stupid, tot [n Washington DC. Statuia mi-a pl`cut foarte mult, pentru c` [\i las` un sentiment paradoxal, de for\` imens` ]i triste\e ad[nc`, de masivitate ]i de fragilitate [n acela]i timp, de etern ]i de trec`tor, de eroism ]i de sacrificiu, ca tot ce e omenesc ]i politic. Iar faptul c` Lincoln a fost mai mult dec[t un pre]edinte e demonstrat din plin de monumentul s`u. Am putut vedea ]i alte locuri istorice legate de soarta lui Lincoln, cum e teatrul Ford, unde pre]edintele a fost [mpu]cat, situat pe o strad` adiacent` Bulevardului Pennsylvania, chiar l[ng` sediul central al FBI sau pensiunea de peste drum de teatru, unde Lincoln a murit [n aceea]i sear`. La teatrul Ford am ajuns cu aproape toat` familia Dilcher, [n diminea\a ultimei zile a vizitei mele [n Washington DC, cu David Dilcher, cu Ann, fiica profesorului, cu Joe, so\ul ei ]i cu Liam, nepotul familiei Dilcher. Joe a ]i lucrat la muzeul Ford, la baza lor de date, a]a c` am putut auzi de la Joe explica\ii extrem de bine argumentate, ale unui fost ghid. Dup` ce am ascultat expunerea, a]eza\i [n sal` printre delega\iile de copchii de ]coal` general`, am putut merge vis-à-vis de teatru, unde Lincoln a [ncetat din via\`. Apectul ironic al [ntregii istorii, pe l[ng` copacul din fa\a intr`rii, tapetat cu chewing-gum, pentru c` pu]timea nu e admis` ciof`ind, este faptul c` Lincoln, dup` [nfr[ngerea Sudului, avea planuri foarte serioase pentru reconstruc\ia statelor confederate, idee care nu s-a mai materializat niciodat`, dup` asasinarea lui. Ba din contr`, istoria Sudului a devenit una trist`, marcat` de spoliere ]i nedrept`\i, multe dintre ele puse ]i pe seama asasin`rii pre]edintelui. Pe treptele monumentului s-a scris istorie de multe ori, cum este cazul faimosului discurs al lui Martin Luther King, cu al s`u hipnotizant “I have a dream” care a [nsufle\it o [ntreag` Americ` pe cale de desegregare.

Jefferson Memorial e la fel de impresionant. E situat tot pe malul Potomacului, chiar pe buza Tidal Basin-ului, colinear cu Wasington Memorial, Ellipse ]i Casa Alb`. E un monument circular, tot [n stil roman, la interiorul c`ruia se g`se]te o statuie uria]` a lui

23

Thomas Jefferson. Citate din scrierile lui s[nt sculptate la tot pasul, tare de]tepte ]i de o actualitate teribil`. S[nt extraordinare scrierile lui cu privire la libertate, la egalitate ]i la demnitate omeneasc`, bune de pus [n ram` [n oricare din \`rile Europei sau ale lumii, cu at[t mai mult [n fostul spa\iu socialist. Jefferson a fost un intelectual rafinat, inspirat, tenace ]i respectat, un adev`rat p`rinte al na\iunii americane. }i mai impresionat am fost c[nd, dup` ce am meditat peripatetic la scrierile celebre, plimb[ndu-m` [n jurul statuii str`juite de coloane, am aflat de la David Dilcher c` Thomas Jefferson a fost ]i un bun st`p[n de… sclavi dar a]a e istoria, paradoxal` ]i plin` de surprize, totdeauna cu un clou uluitor.

Franklin Rooservelt Memorial e foarte nou, de-a dreptul post-modern, cu jocuri de perspectiv` pe orizontal`, printre citate sculptate, statui de bronz sau diverticule cu t[lc, ascunse printre perdele de ap` dintre cele mai ingenioase ]i decorative. Eleanor Roosevelt, prima doamn` a \`rii, care a fost ]i ea o mare figur` politic`, []i are ]i ea statuia c`tre sf[r]itul periplului ini\iatic. Mul\i americani au avut de obiectat tocmai a]ezarea statuii c`tre sf[r]itul intinerariului memorial dar mie mi s-a p`rut c` a]ezarea asta n-are nimic de a face cu un atentat la memoria ei, a]a cum au l`sat s` se [n\eleag` cercurile feministe din capital`.

Memorialul r`zboiului din Vietnam cred c` nici nu are nevoie de vreo descriere, e un loc de pelerinaj pentru fiecare american, arhicunoscut [n toat` lumea. Pl`cile ]lefuite ale memorialului se g`sesc [ntr-o ad[ncitur` a Mall-ului ]i ele s[nt tapetate cu listele de nume ale celor c`zu\i. Po\i copia pe h[rtie, prin contact, orice nume dore]ti ]i `sta e gestul cel mai frecvent pe care [l fac vizitatorii de aici. Mai exist` dou` grupuri statuare ale eroilor din Vietnam, unul cu c[\iva b`rba\i [narma\i, [n patrulare iar cel`lalt dedicat eroinelor Vietnamului, [ngrijind un muribund. Statuile s[nt foarte naturale, cu detalii precise, expresive ]i ]ocante prin dramatism. }i mai impresionant prin realism mi s-a p`rut Memorialul r`zboiului din Coreea, alt r`zboi trist, de uzur`, cu mii de victime inutile. }i cu primul prilej de apel pentru bomba atomic` de dup` cel de al Doilea R`zboi, venit din partea unui MacArthur rebel care a sf[r]it prin a-]i urca [n cap [ntreaga administra\ie american` a vremii. Memorialul [nf`\i]eaz` un pluton [n mi]care, to\i cu privirile [n gol, obosi\i ]i h[r][i\i de tot ]i de toate, cu pelerine ca ni]te giulgii, legate la g[t, sub catarama c`]tilor. Monumentul l-am v`zut seara, dup` ce ie]isem de la Smithsonian, [ntr-o atmosfer` fantomatic` ]i halucinant`, amplificat` de iluminarea cu fibr` de sticl`. Serile Washingtonului s[nt foarte pl`cute, dac` ]tii unde s` te duci. Eu am nimerit [mpreun` cu Dilcherii reuni\i la un restaurant etiopian, tare ]ic ]i ciudat pentru gusturile mele. La etiopieni m`n[nci cu m[na, f`r` tac[muri, folosind o p[ine foarte elastic` ]i sub\ire, ca o folie de cauciuc. M[ncarea e f`cut` cu tot felul de mirodenii ciudate, altfel foarte gustoas` dar tot n-am putut sc`pa [n totalitate de sentimentul nesiguran\ei c` nu ]tii ce m`n[nci. {ns` m-am g[ndit c` oficiul american de protec\ia consumatorului se bucur` de o faim` bine c[]tigat` de-a lungul timpului ]i c` ]ansele de a m[nca ceva ce miaun` sau latr` s[nt totu]i infime pe malurile Potomacului. Sigur c` mi-am adus aminte de episoadele mieilor de Pa]te d[mbovi\eni, care poposiser` [n prealabil pe la ecarisaj dar [n fine, asta era [n fond ]i la urma urmei pe alt` planet` ]i [n alt` galaxie. Casa Alb` e impresionant` mai ales seara, luminat` perfect, din toate unghiurile. La fel de impresionant` e cl`direa Trezoreriei sau a birourilor executivului, toate cu o arhitectur` roman`, clasic`, tipic`. O sear` memorabil` am petrecut-o la Smithsonian, la recep\ia dat` [n cinstea directorului Muzeului, Mr. Robert Fri, mul\i ani ]eful inspirat al institu\iei. Mr. Fri tocmai se pensionase, a]a c` festivit`\ile au fost pe m`sur`, prilejuite ]i de adunarea board-ului muzeului. Eu am ajuns la festivitate [n urma neparticip`rii lui Ann, fiicei profesorului, care avea ceva de preg`tit pentru biroul de arhitectur` unde lucreaz`, a]a c` [n locul ei, David Dilcher m-a anun\at pe mine. Recep\ia s-a \inut [n sala civiliza\iei africane, printre colibe ]i felurite arme ale triburilor Africii ecuatoriale. Am cunoscut cu ocazia asta cam pe toat` lumea notabil` din conducerea muzeului, oameni foarte activi ]i influen\i. Am f`cut cuno]tin\` cu multe personalit`\i publice americane, cum e cazul unei directoare de la televiziunea Nova sau al ]efului board-ului Smithsonianului, o persoan` uimitoare cu care am schimbat multe opinii de-a lungul [ntregii seri. Dinner-ul s-a continuat [n sala mamiferelor, care e [n curs de

24

reorganizare, [ntr-o atmosfer` curat suprearealist`. Sala e uria]`, seam`n` cu un hangar de asamblat rachete, cu coloane [nalte, luminate la baz` de reflectoare de diverse culori, special aduse pentru seara respectiv`. Mesele au fost a]ezate [n centru iar lateral se aduseser` ecrane de proiec\ie pe care au rulat [n permanen\` show-uri [n Powerpoint, pe toat` durata dinner-ului. S-au rostit toasturi ]i s-au \inut speech-uri de la un mic podium, [ntr-o atmosfer` destins` ]i cordial`. Am plecat pl`cut impresionat de noile cuno]tin\e, cu convingerea c` lumea sub\ire e la fel ]i [n Europa ]i [n America. Un monument nou e National Cathedral, o catedral` care seam`n` foarte mult cu sora ei de la Paris, Notre Dame. Propor\iile ]i execu\ia s[nt impecabile, ca ]i libr`ria catedralei. Impresionante s[nt ]i ]irurile de demoni aliniate pe acoperi]uri, muchii sau corni]e, cu numele de “gargoyls”. Po\i vedea pe post de gargoyls dr`cu]ori feluri\i sau demoni mai moderni, cu aparat de filmat, cu rachete atomice sau chiar pe campionul imaginarului american, [nsu]i Dart-Vader, cobor[t din R`zboiul Stelelor pe una din corni]ele catedralei… Urmeaz`:

• Florida (Orlando, Tampa, Ybor, Cape Canaveral, Gainesville - urmare); • California (Los Angeles: Getty, La Brea, Disneyland, Jay Leno Show; San Francisco,

Monterrey, Big Sur); • Nevada (Las Vegas); • Parcuri na\ionale americane [n California, Nevada, Colorado, Utah, sau Arizona (Zion,

Grand Canyon, Bryce Canyon, Arches, Petrified Forest, Painted Desert, Sequoia, Kings Canyon, Mexican Hat, Monument Valley National Parks sau Meteor Crater, Lower Antelope Canyon Parks);

• Kansas (Lawrence); • Kentucky (Lexington); • Tennessee (Paris); • Indiile de Vest (croaziera cu Carnival ]i scufund`ri in Caraibe, Grand Cayman ]i

Cozumel);