ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A MIŞCĂRII SCOUT Organizaţia Mondială a Mişcării Scout reprezintă o asociaţie a organizaţiilor naţionale scout în componenţa căreia intră peste 28 mln. de tineri de la 7 până la 21 ani din 217 ţări şi teritorii din lume. Numărul scouţilor în ultimii ani s-a mărit de 2 ori. Mişcarea scout creşte continuu atât datorită intrării în componenţa ei a noilor organizaţii naţionale, cît şi prin mărirea numărului scouţilor în organizaţiile deja existente. Structura Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout. Organizaţia Mondială a Mişcării Scout – organizaţie internaţională neguvernamentală – este constituită din organizaţii naţionale scout recunoscute oficial. Organul suprem este Conferinţa Mondială care se convoacă la fiecare trei ani. Ultima Conferinţă Mondială a avut loc în iulie 1999 la Durban, Republica Sud-Africană. Organul suprem executiv este Comitetul Mondial ce se alege la Conferinţa Mondială din cei mai activi membri ai Mişcării Scout. Biroul Mondial este Secretariatul Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout şi coordonează activitatea organizaţiilor naţionale scout. Sediul Biroului Mondial se află la Geneva, Elveţia. Secretariate regionale funcţionează în Costa-Rica, Egipt, Kenya, Filippine, Ucraina. Biroul regional European se găseşte la Geneva. Biroul regional Eurasia funcţionează la Gurzuv, Crimeea. În fiecare regiune activează Comitete executive regionale alese la Conferinţele regionale. Principiile fundamentale ale Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout:

- principiul spiritual – adeziune faţă de valorile spirituale universale, respectul demnităţii altora, armonie cu natura înconjurătoare;

- principiul social – participare în viaţa societăţii, promovarea păcii, a înţelegerii şi cooperării pe plan local, naţional şi internaţional;

- principiul personal – responsabilitatea faţă de propria dezvoltare. Programele de activitate ale scouţilor: sănătatea copiilor, lupta împotriva toxicomaniei, promovarea igienei, cunoaşterea tehnologiilor, alfabetizarea, promovarea păcii, acumularea cunoştinţelor pentru viaţă, protecţia copiilor în pericol, integrarea handicapaţilor, educarea în spiritul vieţii de familie, drepturile copilului, agricultura şi alimentaţia, protecţia mediului înconjurător, utilizarea

2

energiilor neconvenţionale, formarea profesională, lupta împotriva şomajului în rîndurile tinerilor, instruirea şi dezvoltarea. Scouţii respectă sentimentele religioase ale credincioşilor şi poziţiile ateilor. Bugetul Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout se formează din cotezaţiile de membru ale organizaţiilor naţionale, mărimea cărora se stabileşte în conformitate cu numărul scouţilor în organizaţia naţională şi datele statistice oficiale cu privire la venitul pe cap de locuitor în ţară, precum şi din alocaţiile provenite pentru acţiuni concrete din diferite surse, donaţiile fondurilor, asociaţiilor, agenţiilor, persoanelor particulare. Un izvor de finanţare îl constituie Fondul Mondial Scout. Preşedinte de Onoare al Fondului este regele Suediei. Organizaţia Mondială a Mişcării Scout întreţine relaţii cu foştii membri ai Mişcării. În multe ţări Preşedinţii de Onoare ai organizaţiilor naţionale sunt şefii de state.

3

CONSTITUŢIA ORGANIZAŢIEI MONDIALE A MIŞCĂRII SCOUT

PREAMBUL

Reprezentanţii acreditaţi ai asociaţiilor naţionale scout care au acceptat şi practică scoutismul creat de Robert Baden-Powell în 1907 s-au convocat la Paris, Franţa, în iulie 1922 şi au constituit Conferinţa Internaţională Scout, Comitetul Executiv şi Secretariatul pentru coordonarea Mişcării Scout din toată lumea. Prezenta Constituţie determină activitatea Organizaţiei Mondiale în spiritul colaborării, prieteniei şi frăţiei.

CAPITOLUL I

MIŞCAREA SCOUT

Articolul 1

Noţiuni Scopul Articolul 2 Principiile

1. 2. 1.

Mişcarea scout este o mişcare benevolă, nepolitică, educativă pentru tineri, deschisă pentru toţi indiferent de origine, rasă, credinţă, în corespundere cu scopul, principiile şi metodele elaborate de fondatorul mişcării şi expuse în continuare. Scopul Mişcării Scout este de a contribui la dezvoltarea tinerilor, ajutîndu-i să realizeze plenar posibilităţile lor fizice, intelectuale, sociale, spirituale ca buni cetăţeni şi ca membri ai comunităţilor locale, naţionale şi internaţionale. Mişcarea scout s-a constituit în baza următoarelor principii: Datoria faţă de Dumnezeu Adeziune la principiile spirituale, fidelitate faţă de

4

Devotament faţă de Promisiune şi Lege

2.

religia care le exprimă şi acceptarea îndatoririlor care decurg din acestea. Datoria faţă de ceilalţi Fidelitate faţă de ţara sa în perspectiva promovării păcii, a înţelegerii şi cooperării pe plan local, naţional şi internaţional. Participarea la dezvoltarea societăţii cu recunoaşterea şi respectul demnităţii concetăţenilor şi a integrităţii naturii. Datoria faţă de sine Responsabilitatea propriei dezvoltări. Toţi membrii Mişcării Scout sunt fideli Promisiunii şi Legii scout exprimate prin limba ce corespunde culturii şi civilizaţiei fiecărei organizaţii naţionale şi confirmate de Organizaţia Mondială, principiilor datoriei faţă de Dumnezeu, aproapele şi datoria faţă de sine, ce reflectă Jurământul şi Legea formulate de fondatorul Mişcării Scout prin următoarele cuvinte: Promisiunea scout (jurământul) Jur pe onoarea mea, că voi face totul ce depinde de mine pentru: a-mi îndeplini datoria faţă de Dumnezeu şi ţara

mea; a-mi ajuta în orice împrejurare apropiaţii mei; a respecta Legea scout. Legea scout 1. Încredere în onoarea scoutului. 2. Scoutul este devotat. 3. Datoria scoutului este de a fi util şi a ajuta pe

ceilalţi. 4. Scoutul este prieten pentru toţi şi frate pentru

fiecare scout. 5. Scoutul este amabil. 6. Scoutul este prietenul animalelor. 7. Scoutul se supune ordinelor părinţilor săi,

conducătorilor de patrulă şi liderilor. 8. Scoutul este vesel şi bine dispus în toate

împrejurările. 9. Scoutul este grijuliu. 10. Scoutul este curat în gânduri, cuvinte şi fapte.

5

Articolul 3 Metoda

Metoda scout este un sistem progresiv de autoeducaţie prin: Promisiune şi Lege; Educaţie prin acţiune; Viaţa în grupuri mici (de exemplu patrula) ce cuprinde descoperirea şi acceptarea de către tineri a responsabilităţilor şi formării (sub îndrumarea adulţilor) pentru autoconducere, orientare spre dezvoltarea caracterului şi acumularea cunoştinţelor, a încrederii în sine atât pentru cooperare, cît şi pentru conducere; Programe progresive şi atrăgătoare de diverse activităţi bazate pe interesele participanţilor (cuprinzând jocuri, tehnici utile precum şi serviciile acordate comunităţii), care se vor desfăşura prioritar în aer liber, în contact direct cu natura.

CAPITOLUL II

DENUMIREA, OBIECTIVUL ŞI ORGANELE DE CONDUCERE

ALE ORGANIZAŢIEI MONDIALE

Articolul 4 Denumirea Organizaţiei Mondiale

1. 2.

Organizaţia Mişcării Scout la nivel mondial se conduce de prezenta Constituţie sub denumirea “Organizaţia Mondială a Mişcării Scout”, în continuare numită Organizaţie Mondială, şi activează în calitate de organizaţie independentă, nepolitică şi neguvernamentală. Obiectivul Organizaţiei Mondiale este dezvoltarea Mişcării Scout în întreaga lume: a) Contribuind la unitatea şi înţelegerea

scoutismului şi a principiilor lui;

6

Organele de conducere ale Organizaţiei Mondiale

3.

b) Favorizînd răspîndirea şi dezvoltarea lui; c) Susţinând caracterul său distinctiv. Organele de conducere ale Organizaţiei Mondiale sunt: a) Conferinţa Mondială Scout, în continuare

numită Conferinţa Mondială; b) Comitetul Mondial Scout, în continuare numit

Comitetul Mondial; c) Biroul Mondial Scout, în continuare - Biroul

Mondial.

CAPITOLUL III

CALITATEA DE MEMBRU

Articolul 5 Condiţii

1. 2. 3.

Participarea în Organizaţia Mondială este deschisă tuturor organizaţiilor naţionale scout care îndeplinesc condiţiile de membru. Conferinţa Mondială este împuternicită să recunoască această participare. Doar o singură organizaţie naţională din fiece ţară are dreptul să fie primită în membrii Organizaţiei Mondiale. Organizaţia naţională poate fi constituită din una sau mai multe asociaţii scout ce participă în federaţie bazată pe scopul scout unic. Fiecare federaţie este responsabilă de asigurarea respectării cerinţelor prezenţei Constituţii de către toate componentele ei. Participarea organizaţiei naţionale scout în Organizaţia Mondială presupune: a) Primirea dreptului de persoană juridică şi

confirmarea activităţii pe teritoriul naţional; b) adeziune consecventă la principiile şi

metodele expuse în capitolul I al prezentei Constituţii;

c) deschidere către toţi ce sunt de acord să

7

Articolul 6 Procedura de recunoaştere a calităţii de membru Articolul 7 Sistarea

1. 2. 1.

acţioneze în corespundere cu scopul, principiile şi metoda Mişcării;

d) păstrarea organizaţiei ca mişcare independentă, nepolitică şi benevolă;

e) înregistrarea de către Biroul Mondial; f) achitarea sistematică a cotezaţiilor de membru; g) informarea Biroului Mondial despre intenţiile

de a face modificări în Constituţia organizaţiei naţionale în compartimentele ce ţin de problemele expuse în capitolele I, II şi III a prezentei Constituţii până ca aceste modificări să fie aprobate definitiv;

h) prezentarea raportului anual în Biroul Mondial.

Comitetul Mondial va examina cererea organizaţiei naţionale scout despre acordarea calităţii de membru. Dacă el va decide că cerinţele expuse în articolul 5 sunt îndeplinite, atunci va expedia recomandările sale Conferinţei Mondiale. Dacă timp de trei luni recomandaţia nu este respinsă sau este respinsă de mai puţin de cinci la sută din organizaţiile-membre, Comitetul Mondial declară organizaţia naţională scout – membru al Organizaţiei Mondiale. Dacă cinci la sută şi mai mulţi din membri se pronunţă împotriva hotărîrii, cererea de primire va fi transmisă pentru examinare următoarei Conferinţe Mondiale care va soluţiona problema pozitiv, dacă pentru primirea în membri se vor pronunţa două treimi din participanţii la vot. Comitetul Mondial poate sista temporar calitatea de membru oricărei organizaţii naţionale scout, care, în opinia lui, nu mai corespunde prezentei Constituţii. Dacă Comitetul Mondial va lăsa în

8

Ieşirea Consecinţele Sistării calităţii de membru

2. 3.

vigoare decizia sa despre sistarea calităţii de membru, următoarea Conferinţă Mondială va examina raportul Comitetului Mondial şi va invita organizaţia a cărei calitate de membru a fost sistată să prezinte în scris sau oral explicaţiile sale. Conferinţa Mondială are cele mai largi împuterniciri pentru a soluţiona problema privind acţiunile ulterioare corespunzătoare; în caz dacă ea decide excluderea organizaţiei, această hotărîre este adoptată cu majoritatea de cel puţin două treimi din voturile exprimate. Fiecare organizaţie-membru este în drept să iasă din Organizaţia Mondială, informând despre aceasta în scris în cererea adresată pe numele Secretarului General. Decizia va intra în vigoare la 30 septembrie a următorului an calendaristic de la data prezentării cererii, cu condiţia, că organizaţia-membru va îndeplini toate îndatoririle ce reies din calitatea sa de membru, inclusiv obligaţiunile financiare. Organizaţia naţională scout, care din diferite motive încetează de a fi membru, nu va avea dreptul la privilegiile şi serviciile Organizaţiei Mondiale, la recunoaşterea membrilor ei şi la utilizarea emblemelor şi altor materiale ce se asociază cu Scoutismul Mondial.

CAPITOLUL IV

CONFERINŢA MONDIALĂ

Articolul 8 Componenţa

1. 2.

Conferinţa Mondială este organul suprem al Organizaţiei Mondiale şi la ea participă toţi membrii acestei organizaţii. Organizaţiile-membre sunt reprezentate la toate Conferinţele Mondiale de un delegat sau de delegaţi în număr nu mai mare de şase de la o

9

Articolul 9 Competenţele Articolul 10 Procedura de vot

1. 2. 3.

organizaţie-membră. Competenţele Conferinţei Mondiale sunt: a) examinarea politicii şi standartelor Mişcării

Scout în toată lumea şi adoptarea acţiunilor în numele scopului Organizaţiei Mondiale;

b) formularea strategiei politicii Organizaţiei Mondiale;

c) examinarea cererilor de primire şi luarea deciziilor de excludere din membri;

d) înfăptuirea alegerilor în conformitate cu ordinea determinată de regulamentul adiţional;

e) examinarea rapoartelor şi recomandaţiilor înaintate de Comitetul Mondial;

f) examinarea recomandaţiilor înaintate de organizaţiile-membre;

g) examinarea modificărilor propuse la prezenta Constituţie şi regulamentul adiţional.

Fiecare organizaţie-membru poate avea şase voturi, cu excepţia condiţiilor examinate în compartimentul 2 al prezentului articol; rezoluţia va fi adoptată cu majoritatea simplă de voturi ale celor prezenţi sau reprezentaţi şi membrilor ce votează. În caz de egalitate de voturi propunerile nu se aprobă. Hotărîrea cu privire la intrarea noilor membri (articolul 6, compartimentul 2), excluderea din membri (articolul 7, compartimentul 1), determinarea mărimii cotezaţiei anuale de membru (articolul 23) sunt adoptate prin majoritatea de două treimi din voturile exprimate. Organizaţia-membru care nu este prezentă la Conferinţa Mondială poate vota prin mandat de încredere acordat altei organizaţii-membre, dar nici o organizaţie-membră nu poate primi mai

10

Articolul 11 Şedinţele

4. 5. 1. 2. 3. 4.

mult de un mandat de încredere. În anumite circumstanţe determinate de Comitetul Mondial poate fi înfăptuită chestionarea prin poştă a organizaţiilor membre în perioada dintre şedinţele Conferinţei Mondiale, dar la adoptarea hotărîrilor vor acţiona aceleaşi reguli: despre ordinea de aprobare, votare, despre majoritatea şi egalitatea de voturi. Orice organizaţie-membră ce nu a achitat cotezaţia anuală până la sfîrşitul anului financiar, inclusiv anul ce precede conferinţa, îşi pierde dreptul de participare la vot la conferinţă pînă la primirea permisiunii de scutire sau amânare a datoriei, sau amânare a achitării ei. Conferinţa Mondială se convoacă la fiecare trei ani în locul şi timpul pe care Conferinţa le determină. Şedinţa extraordinară poate fi convocată prin hotărîrea Comitetului Mondial sau la cererea a cel puţin o treime din organizaţiile-membre. Cvorumul este asigurat prin prezenţa a jumătate din organizaţiile-membre. Conferinţa Mondială adoptă regulamentele de procedură proprii.

CAPITOLUL V

COMITETUL MONDIAL

Articolul 12 Componenţa

1.

Comitetul Mondial este organul executiv al Organizaţiei Mondiale. Membrii lui examinează interesele Mişcării ca un tot întreg şi nu se consideră şi nu trebuie să fie consideraţi de cineva în calitate de reprezentanţi ai unei organizaţii-membre sau regiuni.

11

Termenul de valabilitate al împuternicirilor membrilor aleşi Locurile Vacante

2. 3. 4. 5.

Comitetul Mondial este alcătuit din următorii membri: a) doisprezece reprezentanţi aleşi ce sunt membri

ai organizaţiilor naţionale scout. Ei se aleg de Conferinţa Mondială prin vot secret din lista candidaţilor propusă de organizaţiile-membre. În toate cazurile în componenţa comitetului în una şi aceiaşi perioadă nu poate fi mai mult de un membru din partea unei organizaţii naţionale scout;

b) Secretarul General al Organizaţiei Mondiale sau reprezentantul lui numit în calitate de membru al Comitetului Mondial şi a subcomitetelor după funcţie;

c) Trezorierul, numit de Comitetul Mondial; d) membrii de onoare numiţi de către Comitetul

Mondial pînă la 1 iulie 1971. La şedinţele Comitetului Mondial pot asista cu dreptul de vot consultativ: a) Preşedinţii tuturor comitetelor regionale scout; b) Membrii de onoare numiţi de Comitetul

Mondial după 1 iulie 1971. Nimeni dintre membrii aleşi ai comitetului nu poate să-şi păstreze împuternicirile sale în termenul stabilit mai mult de 6 ani; jumătate din membrii comitetului ies din componenţa lui la fiecare conferinţă (o dată la 3 ani) şi alţi membri sunt aleşi prin vot la acele locuri. Membrii comitetului ce au ieşit din componenţa sa pot fi din nou realeşi la expirarea a trei ani. Această restricţie nu se referă la membrul comitetului care a fost numit sau ales pentru completarea locului vacant, acest membru al comitetului poate fi reales. În perioada dintre Conferinţele Mondiale Comitetul Mondial poate primi demisia şi completa locurile vacante printre membrii aleşi pînă la convocarea următoarei Conferinţe Mondiale.

12

Articolul 13 Competenţele

Competenţele Comitetului Mondial: a) să acţioneze din numele Conferinţei Mondiale

în perioada dintre convocarea ei, să realizeze hotărîrile, recomandaţiile şi politica, să o reprezinte la acţiunile internaţionale şi naţionale;

b) să contribuie la dezvoltarea Mişcării Scout în întreaga lume prin vizite, corespondenţă, organizarea cursurilor de formare şi alte acţiuni;

c) să consulte şi să ajute organizaţiile-membre în realizarea scopului, principiilor şi metodei scout;

d) să recomande primirea organizaţiilor naţionale scout, să se adreseze cu cerere de primire în membri, să sisteze temporar calitatea de membru a organizaţiei naţionale scout;

e) să pregătească ordinea de zi şi procedura şedinţelor Conferinţei Mondiale examinând propunerile organizaţiilor-membre, să numească Preşedintele şi vice-preşedintele Conferinţei Mondiale;

f) să numească Secretarul General al Conferinţei Mondiale, precum şi locţiitorul sau locţiitorii, să verifice organizarea activităţii Biroului Mondial, să adopte bugetul biroului;

g) să-şi asume răspunderea pentru colectarea fondurilor suplimentare;

h) să adopte constituţia şi alte legi ce determină activitatea organizaţiilor regionale scout;

i) să acorde statut consultativ acelor organizaţii care ar putea oferi ajutor Mişcării Scout;

j) să primească hotărîri despre acordarea decoraţiilor pentru serviciile aduse Mişcării Mondiale Scout;

k) să îndeplinească alte funcţii ce reies din prezenta Constituţie şi regulamentele sale adiţionale.

13

Articolul 14 Procedura de vot Articolul 15 Şedinţele şi comitetele

1. 2. 1. 2. 3. 4. 5.

Fiecare membru al Comitetului Mondial are un singur vot. Hotărîrea se adoptă prin majoritatea simplă de voturi a membrilor comitetului care sunt prezenţi şi votează. În caz de egalitate de voturi propunerea nu se adoptă. Comitetul Mondial se convoacă în şedinţe nu mai rar de o dată pe an în timpul şi locul stabilite de comitet. Prezenţa a opt membri cu drept de vot hotărîtor alcătuieşte cvorumul. Comitetul Mondial alege preşedintele şi vice- preşedintele în modul prevăzut de regulamentul adiţional. Comitetul Mondial adoptă propriile reguli de procedură. Comitetul Mondial poate constitui subcomitete sau alte organe permanente sau temporare care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

CAPITOLUL VI

BIROUL MONDIAL

Articolul 16 Componenţa

1. 2.

Biroul Mondial îndeplineşte funcţiile de secretariat al Organizaţiei Mondiale. El se compune din Secretarul General şi un număr de membri determinat de organizaţie. Secretarul General este numit de Comitetul Mondial şi se consideră administratorul principal al Organizaţiei Mondiale. Biroul Mondial se constituie din reprezentanţele internaţionale şi acele birouri regionale care sunt

14

Articolul 17 Competenţele Secretarului General Articolul 18 Atribuţiile Biroului Mondial

determinate de articolul 19 al prezentei Constituţii. Competenţele Secretarului General sunt: a) dirijarea activităţii Biroului Mondial; b) numirea, controlul şi eliberarea angajaţilor

Biroului Mondial în conformitate cu bugetul adoptat de Comitetul Mondial. Biroul urmează să fie completat în baza reprezentanţei internaţionale;

c) stabilirea, în caz de necesitate, a contactelor prin corespondenţă sau vizite cu scopul satisfacerii şi apărării intereselor Mişcării;

d) îndeplinirea altor funcţii ce reies din prezenta Constituţie şi regulamentul ei temporar, precum şi acele funcţii pe care Comitetul Mondial i le deleghează.

În funcţiile Biroului Mondial intră: a) a ajuta Conferinţa Mondială, Comitetul

Mondial şi organele constituite în indeplinirea funcţiilor lor; a pregăti toate manifestările şi a asigura realizarea acţiunilor necesare pentru îndeplinirea hotărîrilor;

b) a acorda serviciile necesare în scopul dezvoltării Mişcării Scout în întreaga lume, printre care cercetarea şi pregătirea actelor, formarea formatorilor, consolidarea relaţiilor sociale şi editarea publicaţiilor;

c) a întreţine legături cu organizaţiile-membre şi a le ajuta în dezvoltarea scoutismului;

d) a contribui la dezvoltarea scoutismului în ţările unde el nu există şi a ajuta organizaţiilor ce nu sunt membre să corespundă cerinţelor pentru a obţine calitatea de membru în

15

Organizaţia Mondială; e) a examina cererile de primire în membri,

cererile de acordare a ajutorului şi alte adresări similare;

f) să supună controlului organizarea acţiunilor internaţionale şi regionale scout.

CAPITOLUL VII

REGIUNILE

Articolul 19 Componenţa

1. 2.

Organizaţiile regionale scout pot fi constituite în corespundere cu prevederile prezentei Constituţii de către membrii Organizaţiei Mondiale ce doresc acest lucru în regiunea geografică determinată temporar de Comitetul Mondial. În fiecare regiune poate exista doar o singură organizaţie regională. Fiecare organizaţie regională scout poate avea următoarele organe de conducere: a) Conferinţa regională scout ce cuprinde toţi

membrii organizaţiei regionale. b) Comitetul regional scout ales la conferinţa

regională. Preşedintele comitetului regional ales în acest mod poate participa la şedinţele Comitetului Mondial cu dreptul de vot consultativ.

c) Birourile regionale scout funcţionează sub conducerea directorului executiv regional. Biroul regional este totodată o subdiviziune a Biroului Mondial în corespundere cu articolul 16, subcapitolul 2 al prezentei Constituţii. Directorul regional este numit de Biroul Mondial în comun acord cu comitetul regional; el este remunerat de Biroul Mondial, se supune direct Secretarului General, precum şi comitetului regional.

16

Articolul 20 Atribuţiile Articolul 21 Raporturile dintre organizaţiile regionale şi Organizaţia Mondială

1. 2. 3. 1. 2.

Atribuţiile conferinţelor regionale: a) să contribuie la dezvoltarea Mişcării Scout în

regiune în spiritul înţelegerii, ajutorului şi fraţiei între organizaţiile scout din regiune;

b) să realizeze funcţiile expuse în constituţiile şi alte legi de care se conduc organizaţiile scout din regiune;

c) să asigure îndeplinirea corespunzătoare a hotărîrilor şi politicii, adoptate de Organizaţia Mondială în compartimentul ce vizează regiunea.

Atribuţiile comitetelor regionale: a) să realizeze toate funcţiile în acea variantă cum

sunt determinate în constituţiile şi alte legi de care se conduce organizaţia regională scout;

b) să acţioneze în calitate de organ consultativ în raporturile cu Comitetul Mondial;

c) să acţioneze în calitate de organ consultativ în relaţiile cu organizaţia-membru ce solicită recomandaţii şi susţinere.

Atribuţiile biroului regional: a) să acţioneze în calitate de secretariat al

organizaţiei regionale; b) să acţioneze în calitate de secretariat al

Organizaţiei Mondiale în problemele referitoare la regiune.

Constituţia şi alte legi care reglementează activitatea organizaţiilor regionale, precum şi amendamentele la ele urmează să fie aprobate de Comitetul Mondial până ca ele să intre în vigoare. În caz de conflict dintre îndatoririle prevăzute de prezenta Constituţie şi îndatoririle prevăzute de constituţiile şi alte legi care determină activitatea organizaţiei regionale, prioritatea o au prevederile prezentei Constituţii.

17

CAPITOLUL VIII

ALTE DISPOZIŢII

Articolul 22 Mijloacele Financiare Articolul 23 Amendamentele la Constituţie

1. 2.

Fiecare organizaţie-membru achită cotezaţia anuală stabilită în baza datelor despre venitul pe cap de locuitor care se confirmă sistematic de Conferinţa Mondială prin majoritatea de două treimi din voturile acordate. Toate fondurile urmează să fie depuse pe contul Biroului Mondial şi să fie utilizate de trezorier în corespundere cu bugetul adoptat şi confirmat de Comitetul Mondial. Amendamentele la actuala Constituţie pot fi introduse la Conferinţa Mondială cu majoritatea de două treimi din voturile acordate. Textele amendamentelor propuse sunt aduse la cunoştinţa organizaţiilor-membre de către Biroul Mondial cu cel puţin patru luni pînă la începutul lucrărilor conferinţei.

Traducere în limba română după ediţia “World Organization of Scout Movement”, 1990, Geneva, Switzerland, şi ediţia “Всемирная Организация Скаутского Движения”, 1990, Женева, Жвейцария.

18

REGULAMENTELE ADIŢIONALE

Regulamentul adiţional nr. 1

CONFERINŢA MONDIALĂ

Compartimentul 1 Compartimentul 2 Compartimentul 3 Compartimentul 4 Compartimentul 5

Informaţie despre convocare Informaţia despre convocarea următoarei Conferinţe Mondiale urmează să fie trimisă de Biroul Mondial prin poştă tuturor organizaţiilor-membre cu cel puţin şase luni pînă la începutul conferinţei, iar în caz de convocare extraordinară, cu cel puţin trei luni pînă la convocare. În măsura posibilităţilor informaţia trebuie să cuprindă ordinea de zi a conferinţei. Ordinea de zi a conferinţei Comitetul Mondial invită organizaţiile-membre să-şi expună opinia cu privire la ordinea de zi sau să informeze despre subiectele propuse pentru ordinea de zi a următoarei Conferinţe Mondiale cu nouă luni pînă la începutul acesteia. Orice chestiune înaintată de cinci sau mai multe organizaţii-membre urmează să fie inclusă în ordinea de zi în varianta propusă. Mandatele Doi membri ai Conferinţei Mondiale desemnaţi de către Comitetul Mondial vor fi responsabili de verificarea mandatelor delegaţilor la Conferinţa Mondială. Ei vor fi ajutaţi de Secretarul General. Numirea Preşedintelui şi vice-preşedintelui Comitetul Mondial numeşte Preşedintele si unul sau cîţiva vice-preşedinţi ai Conferinţei Mondiale din numărul delegaţilor sau membrilor săi prezenţi la conferinţă. Numirea se efectuiază pe perioada conferinţei. Secretarul Conferinţei Mondiale Secretarul General este secretarul Conferinţei Mondiale.

19

Regulamentul adiţional nr. 2

COMITETUL MONDIAL

Compartimentul 1 Compartimentul 2 Compartimentul 3 Compartimentul 4 Compartimentul 5

Înştiinţarea despre şedinţă este expediată de către Biroul Mondial în aşa termeni ca ea să fie primită cu cel puţin treizeci de zile pînă la începutul şedinţei. În măsura posibilităţilor avizul trebuie să includă ordinea de zi a şedinţei. Alegerea membrilor Cu şase luni pînă la convocarea următoarei Conferinţe Mondiale Biroul Mondial informează organizaţiile-membre despre faptul, că anumite locuri vacante trebuie să fie completate prin vot la conferinţă şi roagă organizaţiile-membre să indice numele candidaţilor cu cel puţin opt luni pînă la convocarea Conferinţei. Înaintarea candidaţilor se produce de către organizaţiile naţionale scout sau sunt susţinute de către ea. Lista tuturor candidaţilor se expediază în toate organizaţiile-membre pînă la convocarea Conferinţei; completarea ulterioară a listei este inadmisibilă. Alegerea Preşedintelui şi vice-preşedintelui Comitetul Mondial alege prin vot Preşedintele şi unul sau mai mulţi vice-preşedinţi din numărul membrilor aleşi. Termenul de aflare în aceste funcţii este perioada dintre conferinţe şi se finisează la sfîrşitul fiecărei conferinţe. Consultanţii Comiteul Mondial poate invita orice specialist competent a cărui prezenţă este utilă pentru a participa la una sau mai multe şedinţe în calitate de consultant fără drept de vot. Organizarea internă a) Secretarul General intră în funcţia de Secretar

al Comitetului Mondial; b) În perioada dintre şedinţele Comitetului

chestiunile ce urmează să fie examinate sunt

20

Compartimentul 6

expediate membrilor comitetului de către Secretarul General prin poştă.

Procedura de vot prin mandatul de încredere Membrii Comitetului pot vota prin mandatul de încredere acordat altui membru al Comitetului, dar nici unul dintre membri nu poate primi mai mult de o procură.

Regulamentul adiţional nr. 3

BIROUL MONDIAL

Biroul Mondial se înregistrează în ţara aflării sediului ei în corespundere cu legile în scopul primirii dreptului de persoană juridică.

Regulamentul adiţional nr. 4

LIMBILE

Limbile oficiale ale Conferinţei Mondiale sunt limba engleză şi limba franceză. În caz de conflict ce ar putea apare din cauza interpretării Constituţiei, regulamentelor ei adiţionale sau altor documente oficiale ale Organizaţiei Mondiale, are prioritate varianta în limba engleză.

Regulamentul adiţional nr. 5

ADOPTAREA REGULAMENTELOR ADIŢIONALE

Regulamente adiţionale similare pot fi adoptate de Conferinţa Mondială la oricare dintre şedinţele sale prin majoritatea simplă a voturilor membrilor prezenţi la Conferinţă şi care participă la vot. Variantele de proiecte ale regulamentelor adiţionale propuse sunt expediate de către Biroul Mondial tuturor organizaţiilor-membre cu cel puţin patru luni pînă la convocarea Conferinţei.

21

Anexă

ORGANIZAŢIILE NAŢIONALE SCOUT ACREDITATE

a. În limitele competentelor sale determinate de articolul 6 al Constituţiei

Organizaţiei Mondiale, Comitetul Mondial confirmă încă o dată că organizaţie naţională scout se consideră acea organizaţie, care activează într-o ţară independentă politic şi după componenţa conducerii sale, formarea conducătorilor, numărul de membri şi sursele de finanţare este capabilă de a acorda serviciile corespunzătoare membrilor săi şi îşi asumă toate îndatoririle şi responsabilităţile de organizaţie-membră. Realizarea acestor condiţii necesită prezenţa a 1000 sau mai mulţi membri.

b. Organizaţia naţională scout dintr-o ţară independentă politic ce nu corespunde cerinţelor expuse mai sus, dar care corespunde revendicărilor articolului 5(3), după prezentarea cererii şi la aprecierea Comitetului Mondial, poate fi înscrisă în lista oficială a organizaţiilor scout din Organizaţia Mondială a Mişcării Scout despre care fapt urmează să se raporteze Conferinţei Mondiale Scout.

c. Organizaţia naţională scout inclusă în lista oficială în corespundere cu subcapitolul b se va numi organizaţie naţională scout acreditată. Statutul organizaţiei naţionale scout acreditate se determină prin prezentul regulament.

A. DREPTURILE

Organizaţia naţională scout acreditată are următoarele drepturi:

1. Să asiste la Conferinţa Mondială şi conferinţele regionale corespunzătoare cu condiţia achitării cotezaţiei de participare la conferinţă.

2. Să fie reprezentată la Conferinţa Mondială şi conferinţa regională de nu mai mult de 2 candidaţi şi 2 observatori.

3. Are drept de vot consultativ la Conferinţa Mondială şi nu participă la vot.

4. Să primească toate publicaţiile Biroului Mondial şi biroului regional scout, inclusiv dispoziţiile circulare.

5. Să beneficieze de serviciile Biroului Mondial şi biroului regional în formă practică prin vizite, acordarea dreptului de participare la cursuri de formare şi seminare, precum şi alte forme de ajutor.

22

6. Să participe la Jamboree mondiale şi regionale, la tabere şi alte întruniri. 7. Să primească invitaţia la Jamboree naţionale, tabere şi alte întruniri.

B. ÎNDATORIRILE

Organizaţiile naţionale scout acreditate au următoarele îndatoriri: 1. Să accepte şi să acţioneze în corespundere cu prevederile Constituţiei

Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout, a politicii ei, inclusiv Declaraţia despre relaţiile dintre Mişcarea Guides şi Mişcarea Scout.

2. Achitarea cotezaţiei anuale în mărime de 200 fr. elv., mărime ce se examinează periodic de Comitetul Mondial Scout. Achitarea cotezaţiei regionale este la dispoziţia fiecărei regiuni. În toate cazurile această cotezaţie urmează să fie mai mică decît cota minimă achitată de organizaţia-membră a regiunii.

C. ALTE PREVEDERI

1. Nimic nu poate împiedica organizaţia naţională scout acreditată să fie

recunoscută în corespundere cu prevederile corespunzătoare în calitate de membru al Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout, dacă ea corespunde cerinţelor expuse în subcapitolul A şi prezintă cererea de intrare.

2. Organizaţia naţională scout care are dreptul de a fi membru a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout în corespundere cu subcapitolul A nu poate avea statutul de organizaţie naţională scout acreditată.

3. Nimic din prevederile ce determină statutul organizaţiilor naţionale scout acreditate nu limitează şi nu jignesc acele organizaţii, care sunt recunoscute membre ale Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout pînă la adoptarea rezoluţiei nr. 5 de cea de-a 28-a Conferinţă Mondială Scout din august 1981.

4. Comitetul Mondial Scout va revedea la fiecare patru ani lista ţărilor cărora le este garantat statutul de organizaţie naţională scout acreditată şi va întreprinde acţiunile corespunzătoare.

5. Comitetul Mondial Scout este în drept să sisteze său să retragă acreditarea sa organizaţiei naţionale scout care, la părerea lui, nu respectă condiţiile de acreditare, fapt despre care se informează Conferinţa Mondială Scout. Cererea de primire a statutului de organizaţie naţională scout acreditată se transmite Biroului Mondial pentru examinare la Conferinţa Mondială.

Notă: Traducerea aparţine O.N.S.M.

23

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE

INTRODUCERE Termenul “fundamentale” se utilizează în scoutism în raport cu elementele principale din care se constituie Mişcarea, adică scopul, principiile şi metoda. Astfel, în timp ce scoutismul capătă diverse forme, adaptându-se necesităţilor fiecărei societăţi, principiile fundamentale sunt elementele determinante comune care unifică Mişcarea lumii întregi. Aceste principii fundamentale sunt expuse în capitolul I al Constituţiei Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout (OMMS) şi caracterizează toate organizaţiile-membre ale OMMS. Prezenta expunere a principiilor fundamentale a fost aprobată de cea de-a XXVI-a Conferinţă Mondială Scout de la Monreal în anul 1977 după o investigaţie îndelungată la nivel mondial. Ea este unicul document legitim acceptat de peste o sută de organizaţii-membre ale OMMS. Capitolul I “Mişcarea scout” din Constituţia OMMS cuprinde: determinarea scoutismului, scopul scoutismului (art. 1); principiile scoutismului şi reflectarea lor în Promisiune şi Lege (art. 2); metoda scout (art. 3). Toate citatele din prezenta expunere sunt făcute din capitolul menţionat în caz dacă nu se indică altă sursă. DEFINIREA NOŢIUNILOR Mişcarea scout se determină ca “o mişcare benevolă, nepolitică, educativă pentru tineri, deschisă pentru toţi indiferent de origine, rasă, credinţă în corespundere cu scopul, principiile şi metodele elaborate de Fondatorul Mişcării şi expuse în continuare”. De la bun început trebuie de menţionat că este imposibil să cuprinzi toate componentele Mişcării Scout într-un singur document luat în parte. Ultimul compartiment al definiţiei expuse mai sus recunoaşte şi menţionează faptul că scopul, principiile şi metodele elaborate de Robert Baden-Powell, fondatorul scoutismului, constituie esenţa definiţiei. Ele vor fi examinate detaliat în următoarele compartimente. Cuvintele cheie utilizate în definiţie şi care explică caracteristicile principale ale Mişcării sunt explicate concis în cele ce urmează. Termenul Mişcare înseamnă un şir de acţiuni organizate, înfăptuite în corespundere cu scopul Mişcării. El presupune existenţa atât a scopului care urmează să fie atins, precum şi un anumit tip de organizare necesară pentru implementarea lui.

24

Caracterul benevol al scoutismului subliniază faptul că membrii Mişcării intră în ea de bună voie, acceptând principiile fundamentale ale Mişcării. Această explicaţie se referă atît la tineri cît şi la cei vârstnici. Scoutismul este o Mişcare nepolitică în sensul că nu este atrasă în lupta pentru putere, care constituie esenţa politicii şi de obicei se reflectă în sistemul de activitate al partidelor politice. Conform Constituţiei această teză este obligatorie pentru Constituţiile tuturor asociaţiilor naţionale şi reprezintă caracteristica fundamentală a Mişcării. Aceasta nu înseamnă însă că scoutismul este complet izolat de realităţile politice dintr-o ţară anume. În primul rând, scoutismul este o mişcare al cărei scop este de a ajuta tinerii să devină cetăţeni responsabili; această educaţie civică nu poate să se facă fără o priză conştienţă la realităţile politice dintr-o ţară. În al doilea rând, este o mişcare care este fondată pe anumite principii-legi şi credinţe fundamentale care influenţează asupra opţiunilor politice ale membrilor Mişcării Scout. Scoutismul se determină ca o Mişcare educativă. Aceasta, fără îndoială, reprezintă caracteristica principală şi deaceea necesită o explicaţie detaliată. În sensul cel mai larg conceptul “educaţie” se explică ca activitate de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii, deschisă perfecţionării sale depline. Scoutismul urmează să fie deosebit clar de o mişcare exclusiv distractivă, cu toate că în multe părţi ale lumii există tendinţa de o aşa percepţie a caracterului său. În pofida importanţei acţiunilor distractive în scoutism ele pot fi percepute doar ca mijloace de atingere a scopului dar nu ca scopul în sine. Educaţia urmează să fie distinsă de procesul de însuşire a cunoştinţelor sau priceperilor speciale. Cum a fost determinat anterior educaţia presupune dezvoltarea capacităţilor intelectuale – “a învăţa să ştii”, “a învăţa să cunoşti” şi evoluţia atitudinilor – “a învăţa să fii”, în timp ce procesul de acumulare a cunoştinţelor şi deprinderilor speciale este cunoscut ca “a învăţa să faci”. Primele două aspecte sunt esenţiale pentru Mişcare, iar obţinerea cunoştinţelor şi deprinderilor speciale se pronunţă ca un mijloc în atingerea scopului. Potrivit propriilor cuvinte ale Fondatorului “aici se găseşte cel mai important obiectiv al pregătirii scoutiste – a educa, dar nu a învăţa, deci aveţi în vedere – a educa”1, ceea ce înseamnă a orienta tânărul spre aceea ca el să înveţe pentru sine după propria dorinţă lucruri ce îi vor forma caracterul. Cuvîntul “educaţie” de obicei se asociază cu sistemul şcolar care totuşi reprezintă doar una din formele de educaţie. Potrivit clasificării UNESCO, sunt determinate trei tipuri de educaţie:

1 Aids to Scoutmastership, Robert Baden-Powell, n. d. (1919), p. 43.

25

• Educaţia formală reprezintă ansamblul acţiunilor pedagogice proiectate instituţional prin structuri organizate sistemic pe niveluri şi trepte de studii de la şcoala primară la universitate.

• Educaţia informală reprezintă ansamblul influenţelor exercitate spontan şi continuu pe tot parcursul vieţii asupra personalităţii umane ce condiţionează procesul de acumulare a cunoştinţelor şi formare a atitudinior, valorilor, capacităţilor.

• Educaţia nonformală este o activitate educaţională organizată în afara sistemului instituţional formal, care este orientată spre acordarea de servicii obiectului identificat al educaţiei şi spre scopurile educative identificate.

Scoutismul aparţine la ultimul tip de educaţie, deoarece are loc în afara limitelor sistemului formal de educaţie, este o instituţie organizată având un scop educativ bine determinat şi se adresează unui public predeterminat. Scoutismul se adresează tinerilor şi este o mişcare a tinerilor, rolul adulţilor constă în a-i ajuta pe tineri spre atingerea obiectivelor scoutismului. Deopotrivă cu limitele largi de vârstă a tinerilor în Mişcare, în ea nu găsim reguli dure în această privinţă şi fiecare organizaţie naţională scout este în drept să determine categoriile de vîrstă acceptabile de ea. Scoutismul este deschis tuturor fără deosebire de origine, rasă, apartenenţă de clasă sau religie. Astfel, unul din principiile fundamentale ale Mişcării este toleranţa, cu condiţia ca persoana să adere de bună voie la scop, principii şi metoda scout.

SCOPUL MIŞCĂRII SCOUT

Scopul Mişcării determină esenţa şi conţinutul activităţii sale. Scopul Mişcării Scout este “de a contribui la dezvoltarea tinerilor ajutându-i să realizeze plenar posibilităţile lor fizice, intelectuale, sociale, spirituale, ca buni cetăţeni şi ca membri ai comunităţilor locale, naţionale şi internaţionale”. O astfel de definire a scopului reflectă caracterul prioritar educativ al Mişcării, care este orientat la dezvoltarea integră a capacităţilor personalităţii. Unul din principiile fundamentale ale educaţiei constă în faptul că diferite componente ale personalităţii umane şi anume cel psihic, intelectual, social şi spiritual nu pot să se dezvolte fiind izolate unul de altul. Procesul de evoluţie a personalităţii este un proces integru. Această interpretare a scopului Mişcării Scout scoate în evidenţă faptul că Scoutismul este unul din factorii ce contribuie la dezvoltarea tinerilor. Scoutismul singur de la sine nu poate înlocui familia, şcoala, instituţiile

26

religioase şi alţi factori sociali. El urmează să fie perceput ca o mişcare ce completează acţiunile educaţionale ale altor instituţii. E important de menţionat că concepţia de educaţie a cetăţenilor responsabili ce reprezintă una din direcţiile prioritare ale scoutismului urmează să fie înţeleasă în sens larg. Personalitatea constituie în primul rînd şi mai înainte de toate un individ. Acest individ este integrat într-o comunitate de indivizi de aceiaşi vârstă, această comunitate se pronunţă ca o parte a unor structuri politice mai largi (sector, judeţ, stat ş. a.), a tot ce constituie un stat sau o ţară suverană. Ultima, la rândul ei, este membră a comunităţii internaţionale. Un cetăţean responsabil urmează să conştientizeze drepturile şi îndatoririle sale în raport cu diverse comunităţi de care aparţine.

PRINCIPIILE MIŞCĂRII SCOUT

Principiile sunt legile şi concepţiile fundamentale de care trebuie să ţină cont toţi membrii Mişcării. Ele reprezintă un cod al comportamentului. Scoutismul se sprijină pe trei principii care reprezintă legile şi credinţele sale fundamentale. Ele sunt determinate ca “Datoria faţă de Dumnezeu”, “Datoria faţă de ceilalţi”, “Datoria faţă de sine”. Primul principiu determină atitudinea personalităţii faţă de valorile spirituale ale vieţii, cel de-al doilea – raporturile personalităţii faţă de societate în sensul cel mai larg al cuvântului, iar cel de-al treilea – îndatoririle persoanei faţă de ea însăşi.

Datoria faţă de Dumnezeu

Primul din principiile Mişcării Scout menţionate – “Datoria faţă de Dumnezeu” se determină ca “adeziune la principiile spirituale, fidelitate faţă de religia care le exprimă şi acceptarea îndatoririlor care decurg din aceasta”. Trebuie să subliniem, că spre deosebire de titlu, însăşi textul nu cuprinde cuvântul “Dumnezeu”. Aceasta s-a făcut pentru ca prezenta teză să se atribuie şi altor religii ce sunt politeiste, cum ar fi Hinduismul, sau religiilor ce nu au un Dumnezeu personificat, cum este Budismul. Când era întrebat, în ce mod religia întră în scoutism şi mişcarea guides, Baden-Powell răspundea: “Ea nici nu a intrat. Ea se găsea deja acolo. Ea constituie factorul fundamental ce sprijină scoutismul şi mişcarea guides”2.

2 Religion and the Boy and Girl Guides Movement – an address to the Joint Conference of Commissioners at High Leigh, 1926, Robert Baden-Powell.

27

Un studiu profund al operelor fondatorului demonstrează că concepţia puterii divine este fundamentală în scoutism. Deplinul aport pedagogic al mişcării scout constă în a ajuta copiii şi tinerii să se ridice deasupra lumii materiale şi de a merge în căutarea valorilor spirituale ale vieţii.

Datoria faţă de ceilalţi

Sub acest titlu se integrează un şir de teze fundamentale ale mişcării care se referă la relaţia unei persoane cu societatea în sensul cel mai larg al termenului. Astfel definiţia “Datoria faţă de ceilalţi” se determină ca: “Loialitatea faţă de ţara ta în perspectiva promovării păcii, a înţelegerii şi cooperării pe plan local, naţional şi internaţional; participarea la dezvoltarea societăţii în respectul demnităţii omului şi a integrităţii naturii.” Prima teză din citatul menţionat este orientată spre două concepţii fundamenale ale Mişcării Scout: datoria faţă de ţară şi loialitatea faţă de prietenia şi înţelegerea pe plan internaţional. Prezenta abordare reflectă precis filosofia fondatorului când el menţiona, că “noi suntem datori să avem grijă ca formând la băieţii şi fetele noastre sentimentul de patriotism, el să fie mai amplu decît sentimentul care deseori se limitează la propria ţară şi condiţionează apariţia sentimentelor de invidie şi duşmănie în raport cu locuitorii altor ţări. Patriotismul nostru urmează să fie mai amplu, mai nobil: el trebuie să recunoască dreptatea şi caracterul rezonabil al poziţiilor oamenilor din alte ţări; doar un astfel de patriotism va aduce ţara noastră spre prietenie cu alte naţiuni ale lumii. Primul pas în această direcţie urmează să fie spiritul de pace şi înţelegere în interiorul propriilor noastre hotare, tinzând ca el să devină un mod de viaţă pentru tinerii noştri; doar atunci când invidia dintre un oraş faţă de altul, o pătură socială faţă de altă pătură socială şi o sectă împotriva altei secte vor înceta să mai existe, atunci sentimentele noastre benefice vor trece hotarele spre vecinii noştri”3. Din momentul apariţiei sale scoutismul a acordat importanţă contribuiţiei la formarea sentimentului frăţiei şi înţelegerii între tinerii de toate naţiunile. Numeroasele întruniri internaţionale ale tineretului reprezintă principala manifestare a utilizării mijloacelor pentru atingerea acestui scop, care se realizează în primul rând prin acţiunile curente în conformitate cu programa scout. Cea de-a doua teză – “participare la dezvoltarea societăţii…” reflectă principiile fundamentale ale acordării de servicii altora. În primul rând, în

3 Scouting and Youth Movements, Robert Baden-Powell, London, 1929, pp. 72-73.

28

corespundere cu filosofia fondatorului, serviciile sunt percepute într-un sens mai larg decât aportul adus dezvoltării societăţii. În al doilea rând, această dezvoltare nu poate fi atinsă cu orice preţ, ea urmează să se sprijine pe respectul demnităţii omului şi integrităţii naturii. Concepţia caracterului integru al naturii reflectă ideea ocrotirii naturii, care întotdeauna a fost principala în scoutism. Ea susţine că spaţiul vital al omenirii pe Pământ şi toate organismele ce vieţiuesc pe el în ansamblu reprezintă un tot întreg, un sistem interdependent şi că fiecare intervenţie în orice parte a lui se răsfrînge asupra întregului sistem. Această concepţie presupune că pentru atingerea scopului dezvoltării persoana nu trebuie să utilizeze resursele naturale astfel, încât să fie tulburată stabilitatea şi armonia naturii.

Datoria faţă de sine

Acest principiu este definit ca “responsabilitatea propriei dezvoltări”. În aşa mod scoutismul se sprijină nu doar pe principiile “Datoria faţă de Dumnezeu” şi “Datoria faţă de ceilalţi”, dar şi pe principiul conform căruia fiecare om trebuie să-şi asume o anumită responsabilitate în dezvoltarea propriilor sale capacităţi. Aceasta este în total acord cu obiectivul pedagogic al Mişcării Scout, care urmăreşte să ajute tinerii la deplina realizare a posibilităţilor lor, proces care este numit în pedagogie “înflorirea personalităţii”. În această privinţă un rol important îl au Promisiunea şi Legea.

FIDELITATE PROMISIUNII ŞI LEGII

Principiile spiritual, social şi personal examinate mai sus reprezintă legile şi convingerile fundamentale pe care se sprijină Mişcarea scout. În virtutea acestora programa de activitate a tuturor asociaţiilor scout urmează să acorde posibilităţi maxime pentru dezvoltarea tinerilor şi copiilor în corespundere cu aceste principii. Din momentul apariţiei Mişcării cel mai important mod de formulare a principiilor menţionate într-o variantă accesibilă şi atrăgătoare au fost Promisiunea şi Legea care sunt absolut obligatorii pentru toate asociaţiile scout. Textul iniţial al Promisiunii şi Legii elaborat de fondator constituie sursa primară la care este util să ne adresăm, dat fiind faptul că el cuprinde tezele fundamentale ale Mişcării. Totodată este necesar de subliniat că prima variantă a promisiunii şi legii a fost elaborată pentru tinerii din Anglia de la

29

începutul secolului XX. Fiecare asociaţie naţională urmează să se preocupe ca variantele proprii ale promisiunii şi legii să fie formulate în expresii moderne adaptate la specificul culturii şi evoluţiei sociale, fiind totodată în conformitate deplină cu principiile fundamentale. În scopul asigurării corespunderii principiilor fundamentale în condiţiile diversităţii scoutismului în diferite ţări, textul promisiunii şi legii asociaţiilor naţionale urmează să fie prezentate pentru confirmare Organizaţiei Mondiale.

METODA SCOUT

Pentru realizarea obiectivelor scoutismului membrii organizaţiei utilizează diverse mijloace, procedee, etape care constituie Metoda Scout. De fiece dată când metoda constituie o parte a mişcării, cum e cazul scoutismului, ea urmează să se sprijine pe anumite principii. Metoda Scout este un sistem progresiv de autoeducaţie prin: Promisiune şi Lege; Educaţie prin acţiune; Viaţa în grupuri mici (de exemplu patrula), ce cuprinde descoperirea şi acceptarea de către tineri a responsabilităţilor şi formării (sub îndrumarea adulţilor) pentru autoconducere, orientarea spre dezvoltarea caracterului şi acumularea cunoştinţelor, a încrederii în sine atât pentru cooperare, cât şi pentru conducere; Programe progresive şi atrăgătoare de activităţi bazate pe interesele participanţilor, cuprinzând jocuri, tehnici utile şi luarea în consideraţie a serviciilor comunităţii, care se vor desfăşura prioritar în aer liber, în contact direct cu natura. Astfel, metoda scout este un sistem de autoeducaţie progresivă, care se atinge în rezultatul acţiunii unui complex de elemente descris în continuare. Examinând elementele metodei scout trebuie de subliniat conceptul cheie din această definiţie. Acest concept este sistemul de autoeducaţie progresivă. Realitatea constă în faptul că anume sistemul presupune funcţionarea unui grup de elemente interdependente ce constituie un tot unitar şi integru. Anume din aceste considerente conceptul “metodă” este utilizat la singular şi nu la plural. Cu toate că fiecare element component poate fi examinat în calitate de metodă (şi sunt într-adevăr, precum le consideră alte mişcări), putem vorbi numai atunci despre metoda scout când toate aceste elemente sunt reunite în sistemul educativ integru. Acest sistem se sprijină pe conceptul autoeducaţiei progresive.

30

Promisiunea şi Legea

Primul element al metodei scout îl constituie Promisiunea şi Legea. S-a menţionat deja că Promisiunea şi Legea reprezintă condiţiile iniţiale în determinarea principiilor scout. În cazul de faţă se atrage atenţia nu doar la principiile etice ce se cuprind în Promisiune şi Lege, cît la rolul pe care îl joacă aceste principii în metoda scout. Prin Promisiune şi Lege tânărul de bună voie se alătură unui anumit mod de comportament şi îşi asumă în faţa colegilor responsabilitatea de a fi fidel cuvântului dat. Identificarea permanentă cu aceste valori etice în comun cu acţiunile spre atingerea idealurilor (acţiuni interprinse din considerentul “a face mai bine”), reprezintă, astfel, cel mai eficient mod de educaţie a tinerilor.

Educaţia prin acţiune

Următorul element component al metodei scout este conceptul “educaţie activă” sau, mai simplu, educaţia prin acţiune, care s-a transformat în piatra de temelie a educaţiei contemporane. Tezele acestei concepţii sunt menţionate în operele fondatorului care susţinea continuu că “copilul totdeauna este gata să acţioneze dar nu să asimileze”4. Ideea scoutismului despre faptul că instruirea urmează să fie realizată pe calea observaţiei, experimentului şi activismului personal a primit o înaltă apreciere din partea doctorului Maria Montessori, unul din specialiştii cu cea mai mare autoritate în sfera educaţiei active. Când era întrebată cum sistemul Dnei poate fi aplicat copiilor ce au depăşit vârsta mică a copilăriei, 6-7 ani, Doctorul Montessori răspundea: “Dvs în Anglia îi aveţi pe boyscouţi, iar pregătirea lor constituie continuarea a ceea ce propun eu copiilor”5. Programa ce nu se sprijină pe concepţia învăţării prin acţiune nu poate fi considerată programă scout.

Viaţa în grupuri mici

Cel de-al treilea element component al metodei scout îl reprezintă viaţa în grupuri mici (spre exemplu, sistemul de patrule). Prioritatea grupurilor mici în calitate de agenţi ai socializării ce contribuie la integrarea tinerilor în viaţa socială este un moment recunoscut de ştiinţele sociale cu mult timp în urmă. În acest context teza examinată se pronunţă ca o dovadă în plus a

4 Aids to Scoutmasterships, World Brotherhood Edition, London, 1949, p. 90. 5 Ibid, 1919 edition, p. 21.

31

recunoaşterii faptului că asemenea relaţii au loc în grupul de semeni la etapa iniţială. Un număr mic de participanţi, caracterul îndelungat al raporturilor, identificarea membrilor grupului cu scopurile, prin cunoştinţele pe care le posedă alţi membri ai grupului, relaţiile de apreciere reciprocă în limitele grupului în raport cu sentimentul libertăţii şi spontanietăţii acţiunilor – toate acestea reprezintă un mediu ideal pentru tineri în procesul de tranziţie la maturitate. În întregul proces rolul adulţilor constă în conducere. Conducerea reprezintă ajutorul acordat tinerilor în dezvăluirea potenţialului lor prin acceptarea responsabilităţilor în viaţa societăţii. Rolul adulţilor nu trebuie privit ca un control din simplul motiv ca copiii şi tinerii să se dezvolte multilateral doar în atmosfera respectului faţă de personalitatea lor. În condiţiile interacţiunii corecte acest tip de relaţii dintre tineri şi adulţi îndeplineşte cea mai importantă cerinţă a societăţii contemporane, dat fiind faptul că asemenea relaţii reprezintă fundamentul dialogului şi colaborării dintre generaţii.

Programe progresive şi încurajatoare

Cele trei elemente ale metodei scout examinate anterior se reflectă concret în programa scout care reprezintă o totalitate de acţiuni întreprinse de copii şi tineri în scoutism. Programa respectivă urmează să fie examinată ca un tot integru, şi nu în calitate de acţiuni răzleţe şi eterogene. Caracteristicile principale ale acestei programe constituie cel de-al patrulea element al metodei scout. Aşa dar, programa scout trebuie să se prezinte sub formă de programă progresivă orientată spre satisfacerea necesităţilor în dezvoltarea treptată şi armonioasă a copiilor şi tinerilor. Ca mijloc de atingere a acestui proces se pronunţă testul şi sistemul de egalare sau al semnelor de distincţie (modelul progresiv, planul tipului complex ş. a.) Pentru a atinge aceste obiective programa trebuie să fie încurajatoare, să se adreseze celora cărora le este destinată. În acest sens programa trebuie să fie o îmbinare echilibrată de diverse acţiuni care se sprijină pe interesele participanţilor. O astfel de programă reprezintă cea mai bună garanţie a succesului. Jocurile, deprinderile practice şi munca social-utilă pot constitui trei compartimente principale ale programei cu condiţia îmbinării raţionale a diverselor activităţi. Asocierea raţională a activităţilor ce corespund acestor

32

trei compartimente principale acordă posibilităţile cele mai largi în atingerea obiectivelor educative la implementarea programei. Din momentul constituirii scoutismului viaţă în natură a fost considerată un mediu ideal pentru organizarea acţiunilor cercetaşilor. Fondatorul acorda o atenţie foarte mare naturii. El a prefaţat lucrarea sa “Scoutismul pentru copii” cu subtitlul “Manual pentru educaţia cetăţenească prin cunoaşterea pădurii”, apreciind cunoaşterea pădurii ca “studierea animalelor şi naturii”6. Importanţa pe care a acordat-o Baden-Powell naturii se explică nu doar prin rezultatele benefice evidente ale vieţii în aer liber pentru dezvoltarea fizică a copiilor şi tinerilor. Anume din considerentele dezvoltării intelectuale numeroasele probleme care apar în contactul cu natura stimulează capacităţile creative ale tinerilor şi le permit să soluţioneze aceste probleme sprijinindu-se pe o îmbinare de elemente care sunt imposibile în viaţa noastră supraorganizată în oraşele mari. Mai mult ca atât, din punctul de vedere al dezvoltării sociale acţiunea de grup în înfruntarea obstacolelor crează legături foarte eficiente între membrii grupului. Aceasta le permite pe deplin să conştientizeze rolul şi importanţa vieţii în societate. În încheiere trebuie de menţionat că natura joacă rolul principal în dezvoltarea spirituală a tinerilor, sau vorbind cu cuvintele fondatorului: “Ateiştii menţionează că … religia despre care aflăm din cărţile scrise de oameni nu este adevărată. Dar ei, la rândul lor, nu văd mai mult decât cărţile… Dumnezeu ne-a acordat posibilitatea de a face un pas spre marea carte a Naturii, pentru a o citi; ei (ateii) nu pot spune, că ea este o carte falsă – dovezile sunt evidente… Eu nu propun să studiem Natura în calitate de mijloc de slujire Domnului sau ca echivalent al religiei, însă eu recunosc înţelegerea Naturii în calitate de pas, în anumite circumstanţe, în direcţia apropierii de religie”7. Dezvăluind această idee Baden-Powell scria: “Este uimitor … foarte uimitor, cum unii pedagogi au trecut pe lângă aceste mijloace educative accesibile şi eficiente, au luptat pentru aceea ca să-i impună copilului activ şi energic educarea înaltelor materii prin lectura Bibliei”8. Pretutindeni, unde este posibil, activităţile scout urmează să se desfăşoare în aer liber, în contact cu natura, deoarece anume natura este mediul ideal unde poate avea loc integrarea armonioasă a copiilor şi tinerilor. 6 Scouting for Boys, Robert Baden-Powell, 1908 edition, p. 82. 7 Rovering to Success, Robert Baden-Powell, 1930 edition, p. 181. 8 Aids to Scoutmastership, 4th impression, n. d., p. 96.

33

S T A T U T U L

ORGANIZAŢIEI NAŢIONALE A SCOUŢILOR DIN MOLDOVA*

I. Dispoziţii generale 1. Organizaţia Naţională a Scouţilor din Moldova este o mişcare educativă a tinerilor şi copiilor nepolitică şi neguvernamentală, bazată pe voluntariat, deschisă cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de rasă, credinţă, naţionalitate, sex, conform principiilor şi metodei elaborate de fondatorul Mişcării Scout Robert Baden-Powell. Denumirea prescurtată: O.N.S.M. 2. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare, Constituţia Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout, precum şi cu prezentul Statut. 3. Organizaţia este persoană juridică, are conturi, inclusiv valutar, posedă pecete şi ştampilă cu denumirea sa, dispune de simbolică, atributică şi organ de presă propriu. 4. Durata Organizaţiei este nelimitată în timp. Adresa juridică: 2001 Chişinău, str. Grădinilor 21, ap. 66, tel/fax 273117.

II. Principiile de activitate ale O.N.S.M. 5. În activitatea sa O.N.S.M. se conduce de trei principii fundamentale ale scoutismului mondial, fixate în Constituţia Organizaţiei Mondiale Scout:

- Datoria faţă de Dumnezeu: adeziune la principiile spirituale, fidelitate faţă de religia care le exprimă şi acceptarea îndatoririlor care decurg din aceasta;

- Datoria faţă de aproape: loialitate pentru ţara ta în perspectiva promovării păcii, a înţelegerii şi cooperării pe plan local, naţional şi internaţional. Participarea la dezvoltarea societăţii în respectul demnităţii omului şi a integrităţii naturii;

* Adoptat la Conferinţa de Constituire a Organizaţiei Scouţilor din Republica Moldova din 29 noiembrie 1993. Cu modificări adoptate de Conferinţa Extraordinară a Organizaţiei din 24 august 1995 şi de I-a Conferinţă Naţională a Scouţilor din Moldova din 18-21 februarie 1999. Înregistrat la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 8 februarie 1994, nr. adeverinţei 294, cu modificări din 18 octombrie 1995.

34

- Datoria faţă de sine: responsabilitatea propriei dezvoltări. 6. Tinerii şi liderii activi – membri ai O.N.S.M. recunosc şi sunt fideli Promisiunii şi Legii Scout, care reflectă principiile fundamentale ale Mişcării Scout. Promisiunea O.N.S.M. Promit pe onoarea mea că voi face tot ce depinde de mine pentru: A-mi îndeplini Datoria faţă de Dumnezeu şi neamul meu; A-mi ajuta în orice împrejurare apropiaţii mei; A respecta cu credinţă Legea Scout, fiind solidar cu scouţii lumii întregi.

Legea O.N.S.M. 1. Încredere în onoarea scoutului. 2. Scoutul este devotat. 3. Scoutul este mereu gata să servească şi să-şi salveze aproapele. 4. Scoutul este prieten pentru toţi şi frate pentru fiecare scout. 5. Scoutul este amabil, binevoitor şi combate nedreptatea. 6. Scoutul protejează viaţa, deoarece ea vine de la Dumnezeu. 7. Scoutul este ascultător şi disciplinat şi nu face nimic pe jumătate. 8. Scoutul este optimist, vioi şi bine dispus în orice împrejurare. 9. Scoutul respectă munca şi binele altora. 10. Scoutul e curat în gânduri, cuvinte şi fapte. 7. Metoda Scout – un sistem de autoeducaţie progresivă bazat pe: - Promisiune şi Lege; - Educaţie prin acţiune; - Viaţa în grupuri mici (de exemplu, patrula) ce cuprinde descoperirea şi

acceptarea de către tineri a responsabilităţilor şi formării prin autoconducere (sub îndrumarea adulţilor), orientate spre dezvoltarea caracterului, a accesului la competenţe, a încrederii în sine, atît pentru cooperare cît şi pentru conducere;

- Programe progresive şi atrăgătoare de activităţi bazate pe interesele participanţilor, cuprinzînd jocuri, tehnici utile şi luarea în consideraţie a serviciilor comunităţii, care se vor desfăşura prioritar la aer liber, în contact direct cu natura.

35

III. Scopul şi obiectivele de activitate 8. Scopul principal al O.N.S.M. este de a contribui la dezvoltarea tinerilor, ajutîndu-i să realizeze plenar posibilităţile lor fizice, intelectuale, sociale şi spirituale, ca buni cetăţeni şi ca membri ai comunităţilor locale, naţionale şi internaţionale. 9. Obiectivele de activitate ale O.N.S.M sunt: - educarea tinerilor în spiritul cultivării şi dezvoltării respectului şi dragostei faţă de om şi mediul înconjurător, faţă de Patria noastră şi faţă de tradiţiile şi obiceiurile neamului; - educaţia spirituală care presupune acceptarea realităţii spirituale şi căutarea sensului ei deplin, inclusiv, cultivarea conştiinţei personale şi a relaţiilor cu Dumnezeu, cu semenii săi şi cu natura; - pregătirea copiilor şi tineretului pentru o largă mişcare socială, astfel încît fiecare scout să fie deschis pentru prietenie şi ajutor reciproc, să respecte valorile general-umane, să pătrundă în vasta experienţă a omenirii; - educarea tinerilor în spiritul promovării fraternităţii şi înţelegerii printre tinerii tuturor naţiunilor. 10. În scopul implementării obiectivelor educaţionale O.N.S. Moldova desfăşoară următoarea activitate: - programe cu caracter fizic, social, ştiinţific, ecologic, spiritual, turistic, de caritate pentru copii şi tineret; - campuri, cursuri de formare şi instruire, seminare, stagii, conferinţe pentru scouţi şi liderii acestora; - elaborează şi editează materiale cu caracter informativ şi metodic în domeniile de activitate ce ne preocupă; - organizează instruirea scouţilor îndrumători şi le acordă ajutor în efectuarea schimbului de experienţă cu alte Asociaţii Scout; - informează opinia publică despre activitatea organizaţiei; - fondează întreprinderi şi organizaţii cu drept de persoană juridică în scopul realizării obiectivelor statutare; - desfăşoară alte activităţi care nu contravin legislaţiei în vigoare. IV. Calitatea de membru al O.N.S.M. 11. Membri ai O.N.S.M. pot deveni cetăţenii Republicii Moldova. Există trei

categorii de membri: a. tinerii care sunt încadraţi în următoarele patru categorii de vîrstă: - puii de cerbi 7-10 ani;

36

- aventurierii 10-14 ani; - exploratorii 14-18 ani; - roverii 18-21 ani. b. liderii activi, care au nu mai puţin de 18 ani şi participă la educaţia

tinerilor sau la dirijarea activităţii grupelor şi filialelor scout, înregistrate de către Consiliul Naţional, sau la conducerea organizaţiei la nivel naţional.

c. Asociaţii, care pot fi individuali sau colectivi, contribuind la dezvoltarea Mişcării Scout. 12. Calitatea de membru se pierde prin: depunerea de cerere, neplata cotizaţiei, retragerea calităţii din motive grave de către Biroul Executiv sau de către Comitetul filialei, după respingerea recursului de către Consiliul Naţional al O.N.S.M. 13. Membrii O.N.S.M. plătesc cotizaţia de membru (anuală), mărimea şi ordinea de achitare a căreia este determinată de Conferinţa Naţională. V. Organele de conducere ale O.N.S.M. 14. Organele de conducere ale O.N.S.M. sunt: a. Conferinţa Naţională. b. Consiliul Naţional. c. Biroul Executiv al Consiliul Naţional. 15. Şedinţele organelor de conducere enumerate în art. 14, precum şi ale filialelor organizaţiei, sunt deliberative în prezenţa a nu mai puţin de două treimi din componenţa acestora. Hotărîrile organelor de conducere şi ale filialelor se adoptă prin vot deschis cu simpla majoritate de voturi din numărul celor ce asistă şi votează. 16. Conferinţa Naţională este organul suprem de conducere şi este convocată de Consiliul Naţional, în sesiune ordinară o dată la 2 ani, sau în sesiune extraordinară de Consiliul Naţional şi la cererea a cel puţin 1/3 din numărul total al filialelor. La Conferinţa Naţională participă: membrii Consiliului Naţional, comisarii şefi de filiale, delegaţii aleşi de Conferinţele filialelor pe baza criteriilor stabilite de Consiliul Naţional. Conferinţa Naţională are următoarele atribuţii:

a) dezbate şi aprobă raportul de activitate al Consiliului Naţional şi al Comisiei de Cenzori;

b) dezbate problemele dezvoltării în perspectivă a organizaţiei şi adoptă hotărîrile care se impun;

c) alege organele de conducere – Consiliul Naţional şi Comisia de Cenzori pentru o perioadă de 2 ani;

37

d) adoptă şi modifică Statutul O.N.S.M. cu 2/3 din numărul celor ce asistă şi votează. 17. Consiliul Naţional conduce activitatea organizaţiei în perioada dintre sesiunile Conferinţei Naţionale. În componenţa acestuia intră 15 persoane. Şedinţele Consiliului Naţional se convoacă o dată în trimestru. Forma şi procedura alegerii, precum şi a rechemării Consiliului Naţioanl sunt determinate de Conferinţa Naţională, iar hotărîrile în această chestiune se adoptă de 2/3 din numărul celor ce asistă şi votează. Consiliul Naţional are următoarele atribuţii:

a) convoacă Conferinţa Naţională, stabilind normele de reprezentare şi alegere a delegaţilor la conferinţă;

b) supune conferinţei rapoartele activităţii între sesiuni; c) aduce la îndeplinire hotărîrile Conferinţei Naţionale; d) rezolvă problemele curente ale activităţii organizaţiei şi adoptă

măsurile corespunzătoare; e) alege dintre membrii săi pe membrii Biroului Executiv; f) aprobă programul de activitate al organizaţiei şi bugetul acesteia.

18. Preşedintele Consiliului Naţional şi Secretarul general, în baza hotărîrilor Consiliului Naţional, şi din numele lui: - deschid conturi la bănci şi alte instituţii creditare; - dispun de averea organizaţiei cu permisiunea Biroului Executiv; - efectuază controlul şi dirijează activitatea Biroului Executiv al organizaţiei, semnează toate documentele oficiale şi de lucru; - reprezintă organizaţia în relaţiile cu organizaţiile de stat, obşteşti şi cu cetăţenii, precum şi organizaţiile şi cetăţenii străini. 19. Biroul Executiv se alege de către Consiliul Naţional din componenţa acestuia. El se convoacă lunar.

Biroul Executiv are următoarele atribuţii: a) aduce la îndeplinire hotărîrile Conferinţei Naţionale şi ale

Consiliului Naţional al O.N.S.M. b) urmăreşte îndeplinirea programului de activitate al organizaţiei; c) îndrumă şi coordonează activitatea filialelor organizaţiei; d) întocmeşte proiectul programului de activitate şi proiectul

bugetului anual, care se supun spre aprobare Consiliului Naţional; e) exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile organizaţiei ca

persoană juridică; f) îndrumă şi controlează activitatea mijloacelor de presă ale

organizaţiei; g) numeşte Colegiul de redacţie al revistei O.N.S.M.; h) acordă premii şi recompense membrilor organizaţiei.

38

20. Comisia de Cenzori se compune din 5 persoane din rîndul cărora este ales un preşedinte. Comisia de Cenzori verifică realizarea bugetului şi gestiunea fondurilor materiale ale organizaţiei, cel puţin o dată pe an, informînd Consiliul Naţional şi prezentînd rapoarte Conferinţei Naţionale Forma şi procedura de alegere şi de rechemare a Comisiei de Cenzori sunt determinate de către Conferinţa Naţională. 21. O.N.S.M. îşi are filialele sale în judeţele şi municipiile republicii. Filialele judeţene şi municipale sunt formate din membrii care îşi desfăşoară activitatea în judeţele şi municipiile respective. 22. Organele filialelor sunt: a) Conferinţa Filialei. b) Comitetul Filialei. c) Comisia de Cenzori. 23. Conferinţa Filialei este organul suprem al filialei. Ea se compune din delegaţii aleşi conform normelor de reprezentare stabilite de Consiliul Naţional. Conferinţa Filialei se convoacă o dată la 2 ani şi are următoarele atribuţii:

a) dezbate problemele generale şi actuale din activitatea organizaţiei din teritoriu, adoptînd măsurile corespunzătoare;

b) dezbate rapoartele de activitate ce sunt prezentate de Comitetul Filialei şi de Comisia de Cenzori;

c) alege membrii Comitetului Filialei şi Comisia de Cenzori; d) alege delegaţii la Conferinţa Naţională şi propune candidaţi pentru

Consiliul Naţional; e) aduce la îndeplinire hotărîrile organelor superioare ale

organizaţiei. 24. Comitetul Filialei se compune din: comisar şef de filială, secretar, comisar de filială al programelor pentru scouţii îndrumători, comisar de filială pentru I secţiune, comisar de filială pentru a II-a secţiuna, comisar de filială pentru a III-a secţiune, comisar de filială pentru a IV-a secţiune, coordonatorii grupelor scout, trezorier.

Comitetul Filialei: a) aduce la îndeplinire hotărîrile Conferinţei Naţionale, Consiluilui

Naţional şi Biroului Executiv; b) aprobă planul de activitate şi bugetul anual al filialei; c) propune recompense pentru membrii care s-au evidenţiat.

25. Comisia de Cenzori se compune din 3 membri dintre care unul este preşedinte. Comisia verifică realizarea bugetului şi gestiunea bunurilor

39

materiale ale filialei, informează Comitetul şi prezintă rapoarte în faţă Conferinţei Filialei. VI. Patrimoniul şi mijloacele O.N.S.M. 26. Mijloacele şi patrimoniul O.N.S.M. se constituie din: - cotizaţiile anuale ale membrilor organizaţiei; - donaţii benevole ale cetăţenilor Republicii Moldova şi ale cetăţenilor străini, organizaţiilor obşteşti, colectivelor de muncă, instituţiilor, organizaţiilor, decontările fondurilor de binefacere, organizaţiilor străine; - beneficiul din urma activităţii întreprinderilor cu drept de persoană juridică create de organizaţie în vederea realizării obiectivelor sale, editarea de publicaţii, producerea şi vînzarea de echipament şi simbolică a organizaţiei; - alte venituri permise de legislaţia în vigoare. 27. Organizaţia şi structurile subordonate ei achită impozitele în bugetul de stat în ordinea stabilită de legislaţie. 28. Mijloacele organizaţiei sunt cheltuite numai în conformitate cu scopul şi obiectivele prevăzute în prezentul statut. 29. Consiliul Naţional, Biroul Executiv şi Comisia de Cenzori efectuiază controlul asupra utilizării eficiente a mijloacelor şi a patrimoniului organizaţiei. VII. Sistarea activităţii O.N.S.M. 30. Organizaţia îşi încetează activitatea în baza Hotărîrii Conferinţei Naţionale, dacă pentru această decizie au votat nu mai puţin de 2/3 din delegaţi sau la decizia organului care a înregistrat prezentul statut. 31. În cazul sistării activităţii organizaţiei, este creată comisia de lichidare, iar Conferinţa Naţională determină utilizarea patrimoniului şi a mijloacelor acestora. Patrimoniul rămas după achitare cu creditorii şi defalcările în buget se transmite succesorului în drept sau în scopuri de binefacere.

40

PROIECTUL EDUCATIV AL ORGANIZAŢIEI NAŢIONALE A SCOUŢILOR DIN MOLDOVA

Preambul

1. Proiectul educativ al O.N.S.M. este o sumă de direcţii înscrise în Constituţia Mişcării Mondiale Scout şi care sunt asumate integral de către organizaţie. În acest document este expusă concepţia educativă a O.N.S.M. care trebuie să se adapteze continuu la schimbările sociale, conservându-şi aspectele fundamentale. Membrii O.N.S.M. se obligă să susţină programele sale educative ce contribuie la dezvoltarea personală.

Introducere

2. O.N.S.M. este recunoscută ca membră a Mişcării Mondiale Scout şi formată din persoane care, alegând metoda scout ca sistemă educativă integrală, optează pentru întărirea unităţii mişcării scout.

Definiţie

3. Organizaţia Naţională a Scouţilor din Moldova reprezintă o organizaţie obştească, benevolă, naţională a tinerilor şi copiilor, nepolitică şi neguvernamentală, bazată pe voluntariat, deschisă cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de rasă, credinţă, naţionalitate, sex, conform principiilor şi metodei elaborate de fondatorul Mişcării Scout – Robert Baden-Powell. 4. Ne definim ca organizaţie: SCOUT prin felul de a înţelege, de a acţiona şi prin istorie. ANGAJATĂ în educaţia integră a copiilor şi tinerilor. PARTICIPATIVĂ prin metoda sa educativă. PLURICONFESIONALĂ, acceptînd în cadrul sau toate credinţele religioase. ACTUALĂ în scopurile sale de a analiza constant problemele sociale şi ale mediului din care face parte. DESCHISĂ la noi idei. DEMOCRATICĂ în dinamica sa şi în concepţia sa socială. CIVICĂ deoarece are ca scop pregătirea unor cetăţeni adevăraţi, conştienţi de responsabilităţile lor sociale în toate sferele.

41

INDEPENDENTĂ din punct de vedere politic. SOLIDARĂ cu realităţile sociale cele mai defavorizate. COEDUCATIVĂ în principiile sale pedagogice şi practice, realizînd o educaţie adaptată la realităţile psiho-evolutive ale copiilor.

Linia educativă

Optăm pentru scoutism ca metodă educativă. O.N.S.M. are o metodă şi valori educative ce reies din activitatea lui Baden-Powell.

Scopul

Scopul principal al O.N.S.M. este de a contribui la dezvoltarea tinerilor, ajutîndu-i să realizeze plenar posibilităţile lor fizice, intelectuale, sociale şi spirituale, ca buni cetăţeni şi ca membri ai comunităţilor locale, naţionale şi internaţionale.

Principiile de activitate ale O.N.S.M.

Tinerii şi liderii activi – membri ai O.N.S.M. recunosc şi sunt fideli Promisiunii şi Legii Scout, care reflectă principiile fundamentale ale Mişcării Scout.

Promisiunea O.N.S.M.

Promit pe onoarea mea că voi face totul ce depinde de mine pentru: A-mi îndeplini Datoria faţă de Dumnezeu şi neamul meu; A-mi ajuta în orice împrejurare apropiaţii mei; A respecta cu credinţă Legea Scout, fiind solidar cu scouţii lumii

întregi.

Legea O.N.S.M.

- Încredere în onoarea scoutului. - Scoutul este devotat. - Scoutul este mereu gata să ajute şi să-şi salveze aproapele. - Scoutul este prieten pentru toţi şi frate pentru fiecare scout. - Scoutul este amabil, binevoitor şi combate nedreptatea. - Scoutul protejează viaţa, deoarece ea vine de la Dumnezeu. - Scoutul este ascultător şi disciplinat şi nu face nimic pe jumătate.

42

- Scoutul este optimist, vioi şi bine dispus în orice împrejurare. - Scoutul respectă munca şi binele altora. - Scoutul e curat în gânduri, cuvinte şi fapte. Metoda scout – un sistem de autoeducare progresivă bazată pe: - Promisiune şi Lege; - Educaţie prin acţiune; - Viaţa în grupuri mici ce cuprinde descoperirea şi acceptarea de către

tineri a responsabilităţilor şi formării prin autoconducere (sub îndrumarea adulţilor), orientate spre dezvoltarea caracterului, a accesului la competenţe, a încrederii în sine, atît pentru cooperare cît şi pentru conducere;

- Programe progresive şi atrăgătoare de activităţi bazate pe interesele participanţilor, cuprinzînd jocuri, tehnici utile şi luarea în consideraţie a serviciilor comunităţii, care se vor desfăşura prioritar la aer liber, în contact direct cu natura. Considerăm fundamentală educaţia în baza principiilor libertăţii, justiţiei

şi responsabilităţii personale şi colective. Ne propunem să educăm pentru a depăşi individualismul şi egoismul stimulat de cultura actuală.

Atitudinea socială

Suntem contra oricărui tip de violenţă, constatînd că solidaritatea, toleranţa şi dialogul fac parte din principalele valori umane. Suntem contra oricărui tip de maltratare fizică sau psihică a personalităţii umane. Suntem pentru unitatea între popoare, susţinînd eforturile de formare a Uniunii Europene, ca un pas spre o frăţie definitivă a popoarelor de pe planeta noastră. Suntem contra oricărui tip de marginalizare. În acest sens e necesară solidaritatea tuturor sectoarelor în lupta contra şomajului, drogurilor şi a oricărui factor ce atentează la dezvoltarea aptitudinilor persoanei umane. O.N.S.M. este conştientă de faptul că este o realitate în lumea tineretului şi din această cauză îşi asumă responsabilitatea de a face o analiză a diverselor condiţii ce influenţează asupra copiilor şi asupra mediului în care trăiesc şi cănd este necesar acţionează, făcînd cunoscută opinia sa sau realizînd activităţi concrete. Activitatea noastră este orientată spre formarea spiritului critic şi participativ al copiilor, respectînd libertatea lor personală, permiţîndu-le să

43

analizeze conceptele politice prezente în societate pentru ca mai apoi să facă o alegere liberă. În acest sens ne obligăm: • Să depăşim individualismul şi egoismul prin intermediul luării

responsabilităţilor personale şi colective pe care le prezintă realitatea. • Să realizăm acţiunea noastră educativă prin intermediul cooperării cu

societatea, promovînd servicii restului societăţii. • Să dezvoltăm între membrii organizaţiei respectul pentru un principiu de

bază – cel al demnităţii umane. • Să dezvoltăm activitatea noastră educativă în conformitate cu Declaraţia

Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia cu privire la Dreptuile Copilului.

• Să susţinem propuneri din cadrul organizaţiei menite să îmbunătăţească situaţia actuală a copiilor şi tinerilor în societatea noastră.

• Să organizăm activităţi socio-culturale adaptate la posibilităţile noastre şi orientate spre îmbunătăţirea situaţiei actuale.

• Să acţionăm în scopul dezvoltării principiilor democratice pentru a evita situaţiile de violenţă ce contravin drepturilor fundamentale.

• Să participăm la mişcarea asociativă a tineretului la nivel mondial prin intermediul aportului pe care-l aducem la nivel local.

• Să colaborăm şi să participăm în organele de cooperare interasociativă a tineretului.

• Să acţionăm în scopul educaţiei pentru non-violenţă şi pace prin intermediul metodelor noastre educative.

• Să încurajăm dezvoltarea vieţii asociative în mediul rural atît prin intermediul propunerilor noastre educative, cît şi prin iniţiativele proprii a fiecărui nucleu rural, sprijinind, pe măsura posibilităţilor, proiectele de dezvoltare ce au ca scop să îmbunătăţească calitatea vieţii.

• Să cuprindem în acţiunile noastre educative acele grupuri defavorizate care suferă vre-un tip de limitare fizică sau psihică, prin intermediul programelor adaptate necesităţilor acestora.

• Să facem publică opinia noastră în acele probleme pe care le considerăm prioritare.

Atitudinea faţă de mediul ambiant O.N.S.M. este: - Împotriva oricărui tip de agresiune contra mediului ambiant deoarece

consideră că el este un element de bază pentru dezvoltarea omului.

44

- O entitate ce promovează şi încurajează acţiuni menite să păstreze şi să îmbunătăţească mediul ambiant.

- O organizaţie ce apără natura, cultivînd între membrii ei dragostea pentru ea.

Atitudinea religioasă

Atitudinea religioasă a O.N.S.M. corespunde spiritului Constituţiei Mişcării Mondiale Scout, în acord cu art. 2: “Adeziune la principiile spirituale, fidelitate faţă de religia ce le exprimă şi acceptarea sarcinilor ce reies din acestea”. O.N.S.M. oferă membrilor săi instruire în baza principiilor spirituale fără a acorda preferinţă unei religii. În plan religios O.N.S.M. este pluriconfesională. Înţelegem îndeplinirea Promisiunii şi Legii Scout ca un pas decisiv pentru dezvoltarea valorilor spirituale. O.N.S.M. poate face publice opţiunile sale cînd consideră că acest lucru este oportun prin intermediul organului său superior reprezentativ – Conferinţa Naţională. Orice opinie sau activitate ce se realizează trebuie să corespundă spiritului scout. O.N.S.M. colaborează cu toate acele asociaţii şi organizaţii ale căror mijloace şi scopuri sunt similare. O.N.S.M. stimulează membrii săi să realizeze activităţi concrete, orientate să îmbunătăţească lumea.

Abrobat de I-a Conferinţă Naţională a Scouţilor din Moldova

la 20 februarie 1999

45

PROGRAMA EDUCATIVĂ A O.N.S.M.

Programa educativă reprezintă o uniune dintre filosofia, compromisul şi intenţiile educative exprimate în Proiectul Educativ al organizaţiei, între ele existînd o interdependenţă permanentă. Astfel Programa educativă a O.N.S.M.:

• Răspunde obiectivelor educative incluse în Proiectul educativ. • Este un proiect real care constă dintr-o serie de elemente interdependente ce permit atingerea obiectivelor educative. • Este o parte esenţială a unui sistem de programe în care intră toate documentele educative elaborate de organizaţie.

Programa educativă nu are un caracter normativ, ci mai mult orientativ al activităţii pedagogice. Elementele Programei Educative a O.N.S.M. sunt:

I. Obiectivele educative generale pentru fiecare categorie de vîrstă. II. Sfere şi domenii educative. III. Metoda. Metodologia. IV. Evaluarea.

I. OBIECTIVELE EDUCATIVE GENERALE PENTRU FIECARE

SECŢIUNE Programa Educativă a O.N.S.M. răspunde unor obiective educative pe care trebuie să le atingă tinerii şi copiii ce intră în organizaţie. Obiectivele trebuie să fie expuse într-o formă progresivă şi adaptată fiecărei secţiuni a grupului scout. SECŢIUNEA - PUII DE CERB În rezultatul învăţării prin acţiune, puii de cerb, trecînd în următoarea secţiune vor fi capabili: • Să-şi îmbogăţească cunoştinţele, abilităţile şi deprinderile pentru a putea

activa în conformitate cu caracteristicile sale personale. • Să se dezvolte avînd întredere în propriile forţe, participînd la viaţa

grupului şi acceptînd ajutor de la alte persoane.

46

• Să aibă grijă de sănătatea sa, dezvoltînd deprinderile de igienă şi alimentare sănătoasă şi practicînd sportul.

• Să descopere importanţa mediului ambiant necesar pentru viaţă participînd la conservarea lui.

• Să se comporte frumos cu alte persoane (familie, colegi), menţinînd o atitudine deschisă faţă de ele.

• Să cunoască aspectele cele mai caracteristice religiei proprii şi importanţa pe care o are în viaţa sa.

• Să respecte tradiţiile şi obiceiurile de convieţuire în mediul său, ştiind să se comporte în conformitate cu ele şi cu valorile scoutismului.

SECŢIUNEA – AVENTURIERI În rezultatul învăţării prin acţiune aventurierii, trecînd în următoarea secţiune vor fi capabili: • Să-şi îmbogăţească cunoştinţele, abilităţile şi deprinderile obţinute

anterior (domeniul motor, identificare sexuală, acceptarea normelor grupului ş.a.) pentru a putea activa în conformitate cu caracteristicile personale.

• Să-şi recunoască caracteristicile personale şi să le dezvolte, acceptînd diferenţele şi asemănările cu celelalte persoane, manifestînd o atitudine de armonie şi deschidere şi respectînd normele comune acceptate de toţi, în special în patrule.

• Să se intereseze de sănătatea lor fizică şi psihică, cunoscînd factorii ce influenţează asupra ei.

• Să păstreze mediul ambiant, conştientizând valoarea acţiunilor de păstrare şi conservare a acestuia.

• Să demonstreze o atitudine de colaborare în relaţii cu semenii, descoperind principalele valori ale familiei şi rolul fiecărui individ în cadrul societăţii.

• Să respecte credinţele religioase existente în mediul său. • Să analizeze obieciurile şi tradiţiile de convieţuire într-o societate

pluralistă, ştiind să se comporte conform acestora şi a valorilor mişcării scout.

• Să conştientizeze că scoutismul contribuie la dezvoltarea proprie (fizică, intelectuală, afectivă etc.)

• Să se dezvolte autonom în mediul său, obţinînd pentru aceasta deprinderile şi cunoştinţele necesare.

47

SECŢIUNEA-EXPLORATORII În rezultatul învăţării prin acţiune exploratorii, trecînd în următoarea secţiune vor fi capabili: • Să-şi îmbogăţeacă cunoştinţele, deprinderile şi abilităţile formate

(descoperirea eului său, curiozitate sexuală, valoarea prieteniei) pentru a putea activa liber în conformitate cu caracteristicile personale.

• Să fie conştienţi de atitudinea personală în relaţiile cu ceilalţi. • Să fie conştienţi de schimările ce au loc în propriul organism şi să

cunoască consecinţele şi pericolul factorilor nocivi. • Să aprecieze rolul naturii în dezvoltarea proprie, participînd la protecţia

ei. • Să aibă o atitudine reflexivă şi critică în relaţiile familiare şi cu alte

persoane, acceptînd punctul de vedere al celorlalţi şi expunîndu-şi propria părere.

• Să respecte deosebirile religioase existente în mediul său. • Să accepte principiile etico-civice care dirijează convieţuirea şi să le

îmbine cu valorile scout. • Să analizeze contradicţiile fiinţei umane şi să caute răspunsuri, rămânând

deschişi la alte alternative. • Să cunoască aspectele cele mai importante ale legilor (drepturile omului,

constituţia etc.) ce influenţează dezvoltarea societăţii. • Să poată folosi diferite surse de informare pentru a evita stereotipurile

sociale impuse de societatea de consum. SECŢIUNEA – ROVERII Programele educative pentu această categorie scout urmăresc următoarele obiective: • A dota cu resurse necesare pentru ca formarea gândirii să ajungă la o

dezvoltare completă. • A dezvolta creativitatea utilizînd imaginaţia, capacitatea de realizare. • A promova participarea persoanelor în programe de dezvoltare

comunitară. • A promova participarea persoanelor în programe de dezvoltare a

mediului. • A dezvolta aptitudinile de cooperare. • A dezvolta capacităţile ce ajută la crearea unei societăţi mai tolerante şi

mai sensibile în baza unor valori de cooperare şi servicii.

48

II. SFERELE ŞI DOMENIILE EDUCATIVE. CONŢINUTUL. Se cunoaşte că scoutismul pretinde să educe persoana integral. Din această cauză acţiunea sa aducativă să sprijină pe Sferele de dezvoltare: 1. Dezvoltarea intelectuală. 2. Dezvoltarea fizică. 3. Dezvoltarea spirituală. 4. Dezvoltarea socială

1. Sfera intelectuală. Dirijează dezvoltarea gândirii, creativităţii,

imaginaţiei, capacităţii critice şi autocritice la formarea unei autoaprecieri pozitive.

2. Sfera fizică. Promovează dezvoltarea armonioasă a corpului în toate aspectele sale – fiziologic, sexual şi psihomotor.

3. Sfera spirituală. Este orientată spre susţinerea şi cultivarea valorilor etice, estetice, spirituale/religioase.

4. Sfera socială. Contribuie la asumarea şi exercitarea atitudinilor sociale pozitive şi la obţinerea unui compromis activ cu mediul său, favorizînd dezvoltarea socială.

Aceste clasificări au scopul de a uşura lucrul monitorilor, dar din punctul de vedere al educaţiei integre pe care o oferă scoutismul, prezenţa lor nu este esenţială însă utilă. Ele trebuie să prezinte doar o bază de referinţă. Pentru a uşura activitatea monitorilor e necesar de a precăuta domeniile educative care servesc ca referinţă directă la desfăşurarea lucrului în colectiv. Domeniile educative în baza cărora activează O.N.S.M. sunt: • Educaţia pentru pace şi dezvoltare. • Educaţia pentru democraţie. • Educaţia pentru sănătate. • Educaţia pentru tehnologie şi progres • Educaţia pentru egalitatea oportunităţilor şi integrarea în cîmpul muncii a

tinerilor. • Educaţia ecologică. • Educaţia spirituală. • Educaţia în spiritul dragostei faţă de ţară.

49

În fiecare din aceste domenii grupurile scout pot defini ce activităţi sunt adecvate pentru fiecare secţiune. Educaţia în baza valorilor civice şi morale, datorită importanţei sale, trece prin toate domeniile, deoarece fiecare activitate are o încărcătură valorică bine definită. Domeniile educative pot fi luate ca bază pentru lucru după determinarea conţinuturilor educative. Acestea răpund la întrebarea: în baza căror principii educăm ? Asupra lor se va lucra în timpul activităţilor scout. Aceste conţinuturi sunt de 3 feluri: • Cunoştinţele utile pentru copii (informaţia de care are nevoie

copilul/tînărul pentru a se dezvolta). • Deprinderile de a învăţa şi de a aplica cunoştinţele în practică. Scoutul le

dezvoltă în funcţie de interesele şi necesităţile sale. • Atitudinile care fac parte din caracteristicile definitorii ale personalităţii

şi care se construiesc pe baza interiorizării valorilor şi normelor oferite, exprimîndu-se prin Principii, Lege şi Promisiunea Scout.

DEZVOLTAREA DOMENIILOR EDUCATIVE Educaţia în baza valorilor este un domeniu educativ care le dă semnificaţie celorlalte. Fără îndoială orice activitate pe care o propunem în cadrul alanificării anuale şi a secţiunii, indiferent de domeniu, transmite nişte valori, norme, atitudini pe care scoutul le interiorizează, transformîndu-le în valori personale. În procesul de interiorizare a valorilor monitorul are rolul principal servind ca exemplu pentru copii. Promisiunea şi Legea Scout sunt izvorul principal de furnizare a valorilor în cadrul Mişcării. Acestea promovează aşa valori ca fraternitatea, amabilitatea, austeritatea, însemnătatea Legii şi Promisiunii în cadrul educaţiei scout deoarece constituie baza fundamentală a Mişcării Scout. Fiecare activitate scout se bazează pe o sumă da valori pe care trebuie să le explicăm. Nu este vorba doar de a propune nişte valori pentru activităţile cotidiene. Monitorii trebuie să fie capabili să explice valorile care se ascund în spatele unui conflict, ce valori au stat la baza luării unei decizii sau ce valori subminează, spre exemplu, un fapt criticat. Educaţia în baza valorilor se bazează pe experienţă şi comunicare. Din această cauză monitorii trebuie să fie atenţi la valorile ce le urmăresc zi de zi în secţiune ca şi la atitudinile noastre în cadrul grupului (la ce lucruri atragem atenţia, pentru ce succese îi felicităm pe copii…). În fiecare joc, atelier educăm în baza valorilor prin intermediul atitudinilor: cooperare sau

50

individualism, generozitate sau egoism, optimism sau pesimism ş.a. Ca monitori trebuie să efectuăm analiza valorilor scout şi să activăm corect. Educaţia în baza valorilor în cadrul scoutismului se va face într-o formă progresivă, atrăgînd atenţie asupra evoluţiei copilului sau a tînărului. Din această cauză, începînd cu prima secţiune, trebuie să favorizăm relaţia cu mediul ce-i înconjoară, să-i încurajăm să-şi exprime ideile şi sentimentele. Astfel copiii chiar de la început vor asimila normele de comportament care promovează spiritul colaborării. Aceasta le va permite să descopere valorile pozitive şi rolul său în cadrul societăţii, asumîndu-şi principiile şi valorile scout. Ajungând la etapa exploratorilor, vor manifesta o atitudine reflexivă şi critică în relaţii cu ceilalţi, exprimîndu-şi punctul său de vedere, dar ţinînd cont şi de părerile celorlalţi. Aceasta va contribui la aceea că aventurierul se va accepta ca peroană şi va avea un nivel adecvat de autoapreciere, ajungînd la interiorizarea plenară a valorilor scout exprimate printr-o atitudine constantă de deschidere faţă de alte persoane, respect faţă de tot ce-l înconjoară şi ajutor altruist celor care au nevoie. Interiorizarea valorilor este un element de bază în constituirea unei persoane dezvoltate armonios şi integrate plenar în societate. Educaţia pentru pace şi dezvoltare Acest domeniu educativ îmbină în sine tot ce ţine de drepturile şi libertăţile umane ca un drum spre o convieţuire paşnică care este unul din scopurile scoutismului. Astfel de termeni ca “dialog”, “toleranţă”, “solidaritate”, “cooperare”, “lucrul în echipă” nu trebuie să fie străini în acest domeniu. Luînd ca bază ideea că dialogul este soluţia principală a unui conflict, propunem să începem cu respectul pentru persoana ce vorbeşte, aceasta fiind norma de bază a comunicării. Nu mai puţină importanţă are realitatea ce ne înconjoară (socială sau culturală). La început copiii cunosc propria cultură şi realitate socială. După o perioadă de timp copiii cunosc alte realităţi sociale şi alte manifestări culturale. Aceasta contribuie la dezvoltarea personală prin intermediul cunoaşterii diferitor realităţi externe. Educaţia pentru democraţie Domeniul respectiv vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de înţelegere şi de aplicare a democraţiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere socială eficientă (reprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea)

51

şi a instituţiilor sale recunoscute la scară internaţională care promovează dreptule omului, inclusiv drepturile copilului. Educaţia pentru sănătate Corpul nostru este suportul pentru dezvoltarea completă a capacităţilor noastre. Menţinerea lui într-o stare sănătoasă este condiţia dezvoltării noastre intelectuale şi fizice. Educaţia pentru sănătate este un proces progresiv care trebuie început în prima secţiune, folosind deprinderile ca mijloace educative. Puii de cerii pot fi învăţaţi să aibă grijă de propriul lor corp, încurajînd respectul pentru ceilalţi. Deasemenea vom încuraja participarea la activităţile fizice care îi vor ajuta să-şi cunoască şi să-şi accepte posibilităţile, formarea deprinderilor de igienă şi alimentaţie echilibrată. În secţiunea următoare aventurierii copii trebuie să cunoască şi să accepte schimbările psihice şi fizice ce au loc în propriul organism. Trebuie să cunoască ce factori dăunează sănătăţii şi ce factori influenţează pozitiv. În secţiunea exploratorii adolescenţii trebuie să ocupe o poziţie critică în legătură cu deprinderile nocive pentru sănătate. Deasemenea trebuie să cunoască posibilităţile organismului său, fiind conştienţi de schimările ce au loc, problemele sanitare ce există la moment în societate (bolile transmisibile sexual, consumul alcoolului, fumatul). Educaţia afectiv-sexuală este un proces de comunicare bazat pe dialog şi respect reciproc şi se caracterizează prin: • Informarea obiectivă, completă şi adecvată adaptată fiecărei etape. • Analiza valorilor ce le include în sine sexualitatea. • Dezvoltarea unei atitudini cu caracter afectiv şi a echilibrului personal.

Efectiv educaţia sexuală nu este o acţiune specială. Ea treuie să fie inclusă în educaţia de zi cu zi. Ea trebuie să facă parte din dezvoltarea afectivă a persoanei care are capacitatea să-şi aprecieze critic acţiunile. Educaţia pentru tehnologie şi progres Acest domeniu al educaţiei vizează cultivarea aptitudinilor generale şi speciale şi a atitudinilor efective, motivaţionale şi caracteriale, deschise în direcţia aplicării sociale a cuceririlor ştiinţifice în condiţii economice, politice şi culturale specifice modelului societăţii postindustriale de tip informaţional. Începînd cu mijlocul anilor ’90 mijloacele de comunicare electronică internaţională şi realizările diferitor domenii ale ştiinţei au devenit practic

52

accesibile fiecăruia. Scouţii au fost printre primii care au utilizat mijloacele tehnologice disponibile pentru a cerceta, a cunoaşte şi a utiliza informaţiile. Entuziasmul neţărmuit şi irezistibil al scouţilor pentru Internet şi alte realizări tehnologice este dovada că aceste mijloace sunt viabile şi Robert Baden-Powell ar fi avut, cu siguranţă, plăcerea să exploateze la maximum resursele oferite de ele şi a le aplica în practică. Educaţia pentru egalitatea oportunităţilor şi integrarea în cîmpul muncii a tinerilor Deosebirea posibilităţilor educative şi sociale din cauza handicapului fizic sau psihic, a diferenţei de rasă, sex, statut social şi dificultatea tinerilor de a se încadra în cîmpul muncii constituie problemele fundamentale a societăţii actuale. A) Educaţia pentru integrare şi egalitatea posibilităţilor:

Suntem pentru educaţia ce dezvoltă conştiinţa egalităţii între toate persoanele pentru evitarea situaţiilor de discriminare din cauza handicapului fizic, deosebirii de rasă, sex, statut social şi care promovează atitudinea de compromis social. Societatea îşi asumă necesitatea de a promova programe de integrare în ea a tuturor persoanelor. • În organizaţie se pot integra toate persoanele indiferent de rasă, statut social etc. • Trebuie să fim conştienţi de propunerea de dezvoltare personală pe care le-o oferim. Considerăm că pentru a permite integrarea oricărei persoanle în Mişcare trebuie să avem propuneri educative concrete, reale şi adaptabile care ar permite fiecărui grup să lucreze în direcţia integrării. Sugerăm următoarele direcţii de lucru pentru a permite să fie abordată tema integrării în cadrul grupului scout: • Analiza situaţiei grupului, fiind conştienţi de limitele ce le avem şi de lucrurile pe care dorim să le realizăm. • Instruirea monitorilor trebuie făcută ţinînd cont de ideile sus-numite. • Formularea şi asumarea compromisurilor reale şi adaptabile la necesităţile şi particularităţile fiecărui grup şi fiecărei persoane. • Modificarea acelor elemente structurale, educative şi formative care cer să ducem la bun sfîrşit activitatea noastră în acest domeniu.

53

• Structurarea şi planificarea integrării, planificând obiective concrete, proiecte şi indicii evaluării acestora. Toate aceste elemente trebuie să fie explicit reflectate în Proiectul şi Programul Educativ al grupului, planurile anuale ale grupului şi planurile anuale ale secţiunii. • Menţinerea comunicării reciproce şi permanente cu familia pentru a facilita integrarea copilului în grup. • Stabilirea relaţiilor cu instituţiile publice ce lucrează în acest domeniu. • Evaluarea integrării prin intermediul unor procedee concrete. B) Educaţia pentru integrarea în cîmpul muncii a tinerilor: Considerăm o parte integrantă a practicii noastre educative ajutorul pe care îl acordăm tinerilor în alegerea viitoarei profesii, furnizîndu-le informaţii suficiente care le-ar ajuta să se autoorienteze. Considerăm necesar să-i ajutăm pe tineri să se adapteze noilor forme de angajare la lucru, să susţinem ideile de autoangajare, cooperare etc. Considerăm că este necesar nu numai să integrăm în mediul nostru educativ persoanele cu necesităţi educative speciale, dar şi să promovăm colaborarea cu instituţiile publice sau private specializate, sau orientarea specială a acestor persoane. Este necesar de a dezvolta proiecte de intervenţie socială care ar facilita angajarea în cîmpul muncii a tinerilor, fără a descrimina pe cineva. Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu Sistemul de educaţie scout întotdeauna a avut o legătură strînsă cu natura. Educaţia ecologică pretinde ca copiii să cunoască, în primul rînd, mediul ce-i înconjoară şi elementele ce-l formează. Este necesar de a crea o atitudine de respect şi grijă faţă de mediu. În secţiunile mai mari (aventurieri, exploratori, roveri) educaţia ecologică va dezvolta la tineri capacitatea de analiză critică pentru a putea înţelege problemele mediului ambiant, favorizînd participarea şi intervenţia directă în acţiunile ce au ca scop păstrarea acestuia. Activînd în acest domeniu trebuie să ţinem cont ca întotdeauna să pornim de la mediul ce-l înconjoară nemijlocit pe copil ca mai apoi să-i oferim o informaţie mai amplă despre ecologie, reciclare etc. Astfel, educaţia ecologică vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale la scară socială, care au înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii şi al existenţei umane.

54

Educaţia spirituală Dezvoltarea spirituală constă în încercarea de a răspunde la nişte întrebări definitorii pentru fiecare om: cine suntem ?, de unde venim ?, ce suntem dispuşi să facem pentru ceilalţi oameni ? Ne punem întrebări despre destinul nostru, despre originea noastră şi sensul vieţii. Cu anumite valori spirituale facem cunoştinţă în comunitatea în care trăim. Scoutismul deasemenea posedă valorile sale care sunt cuprinse în Promisiunea, Legea şi principiile mişcării. Valorile acestea nu trebuie să fie impuse ca o dogmă. Ele trebuie să respecte procesul dezvoltării morale a copilului. Educaţia spirituală nu trebuie să fie centrată doar asupra religiei, deoarece punctul de plecare a fiecărui dintre scouţii noştri e diferit. Astăzi suntem supuşi unei influenţe multiple a diferitor valori religioase şi spirituale, lansate din diferite părţi. Această multitudine de oferte poate provoca o dezorientare. Fără îndoială, scoutul este cel ce în ultima înstanţă alege, dar aceasta îi face pe monitori să întreprindă activitatea de orientare a copiilor şi tinerilor în multitudinea valorilor ce există. Astfel trebuie să promovăm o educaţie ce i-ar ajuta pe copii şi tineri să înţeleagă societatea în care trăiesc. Educaţia spirituală este un proces ce se va desfăşura în toate secţiunile grupului. Puii de cerbi pot fi ajutaţi să experimenteze primele lor trăiri spirituale. Deasemenea trebuie să le fie oferită posibilitatea să descopere singuri valorile spirituale (prin intermediul jocurilor, activităţilor). Aventurierii, exploratorii şi roverii prin intermediul trăirii valorilor ce se află în Promisiunea şi Legea scout pot recunoaşte importanţa spiritualităţii pentru dezvoltarea plenară a personalităţii umane. Educaţia în spiritul dragostei faţă de ţară Domeniul respectiv urmăreşte să formeze la scouţi conştiinţa apartenenţei la naţiune, conştiinţa solidartităţii cu generaţiile anterioare, cu trecutul poporului, precum şi preţiurea valorilor acestuia, a eroilor şi creatorilor neamului, credinţa în perenitatea acestuia. Considerăm că este necesar ca scouţii să înţeleagă noţiunea de patrie, erou, să cunoască istoria poporului, viaţa şi activitatea unor personalităţi politice, culturale, ştiinţifice. Este important ca programele scout să trezească mîndrie, veneraţie faţă de trecutul glorios, admiraţie pentru valorile materiale şi spirituale, dragoste faţă de limbă, sentimentul demnităţii şi al răspunderii faţă de destinul patriei.

55

Programele educative scout din acest domeniu urmăresc ca scouţii să participe în acţiunile de conservare a bunurilor materiale şi spirituale, de sporire a avuţiei naţionale. III. METODA. METODOLOGIA Metoda scout este definită ca un sistem de autoeducaţie progresivă bazat pe: - Promisiune şi Lege; - educaţie prin acţiune; - viaţa în grupuri mici ce cuprinde descoperirea şi acceptarea de către

tineri a responsabilităţilor şi formării prin autoconducere (sub îndrumarea adulţilor), orientate spre dezvoltarea caracterului, a accesului la competenţe, a încrederii în sine, atît pentru cooperare cît şi pentru conducere;

- programe progresive şi atrăgătoare de activităţi bazate pe interesele participanţilor, cuprinzînd jocuri, tehnici utile şi luarea în consideraţie a serviciilor comunităţii, care se vor desfăşura prioritar la aer liber, în contact direct cu natura.

Punctul de plecare a metodei noastre educative este persoana pe care dorim să o creăm. “Persoana pe care o dorim” este: • O persoană integră, capabilă să-şi asume compromisuri pentru a îmbunătăţi lumea. • O persoană liberă, capabilă să fie stăpîna destinului său. • O persoană critică, capabilă să nu se lase manipulată de alte persoane. • O persoană sinceră, sociabilă şi respectuoasă. • O persoană consecventă care îşi asumă principiile ca o opţiune a vieţii sale şi le manifestă în activitatea sa. • O persoană responsabilă care lucrează activ pentru a schimba mediul în care trăieşte. Examinînd elementele metodei scout, trebuie de subliniat conceptul cheie din această definiţie. Acest concept este sistemul de autoeducaţie progresivă. Conform unei definiţii, “educaţia este o acţiune exercitată de generaţiile adulte asupra celor care nu sunt încă formaţi pentru viaţa socială. Ea are drept obiectiv ideea de a suscita şi de a dezvolta la copil anumite aptitudini fizice, intelectuale şi morale cerute de societate în ansamblu şi de mediul căruia el îi este în mod special destinat.”

(E. Durkheim, 1911)

56

Conform altei definiţii, “educaţia este ansamblul metodelor care permit unui copil să traverseze perioadele de dezvoltare care-l conduc la o înflorire personală cît de complet posibil în raport cu deschiderea pe care societatea i-o oferă”

(S. Leibovici, 1979) Prima definiţie îşi găseşte rădăcinile în “educare” (a educa sau a forma), adică de a da formă la ceea ce nu are formă, iar cea de-a doua definiţie în “educaţie” (a face să se deschidă), adică de a da viaţă la ceea ce există deja. Oricum, în ambele cazuri cele două dimensiuni – individuală şi colectivă, persoană şi societate – sunt în mod necesar prezente, căci ar fi inutil să pretinzi că educi fără a ţine cont în acelaşi timp de persoană şi de societatea în care aceasta trăieşte. Scoutismul creat de Baden-Powell integrează amblele dimensiuni, obiectivul său fiind în acelaşi timp privitor la persoană şi la comunitate. Ea vizează dezvoltarea completă a persoanei astfel încît aceasta să fie capabilă să participe în viaţa socială. Prin metoda sa ea se angajează să însoţească fiecare individ în demersul său personal de dezvoltare şi promovează “educaţia din interior”, opunîndu-se “instrucţiei de din afară”. Este vorba de a dezvolta ceea ce este bun, de a face să crească ceea ce este latent într-un sens pozitiv şi responsabil. Este, de altfel, ceea ce explică enormul succes pe care l-a cunoscut încă de la început, într-o epocă în care tendinţa de a “muia” individul domină net în educaţia tinerilor. Acest demers, în afara considerării individului ca o fiinţă unică şi responsabilă, capabilă de a-şi asuma o sarcină, are avantajul că nu consideră educaţia ca pe o fază “preparatorie” situată în amonte, în aşteptatea vieţii ca adult, ci în continuitate cu aceasta. Fiecare individ este o persoană completă în fiecare moment al vieţii sale. Nu acorzi încredere unui om doar considerînd faza adultă a vieţii sale – ar trebui ştiut atunci cînt începe şi cînd se termină – ca singura fază “terminală” a personalităţii, înainte de care nu am fi încă şi după care nu am mai fi o persoană completă. Atunci cînd spunem că scoutismul este şcoala vieţii, vrem să spunem că în scoutism învăţăm să trăim din bine în mai bine, adică într-o manieră mai conştientă, mai înflorită, mai responsabilă, în fiecare dintre acele patru domenii de care am vorbit deja: fizic, intelectual, social şi spiritual, în fiecare moment al vieţii. Văzută sub acest unghi persoana este un tot. Ea constituie un tot în relaţie cu sine (corp, emoţii, voinţă, aspiraţii etc.), relaţia cu ceilalţi (persoană sau grup), relaţia cu lumea (natură, mediu înconjurător, moarte).

57

Bineînţeles, această “relaţie” se construieşte progresiv pe un ansamblu de valori la care persoana alege să adere şi care “dau un sens” vieţii sale. Căci a trăi înseamnă, la urma urmei a trăi toate aceste relaţii într-o manieră din ce în ce mai conştientă şi unificată. Relaţia cu corpul nu este independentă de relaţia cu ceilalţi sau de relaţia cu Dumnezeu. Este clar că aparenţa mea corporală, ţinuta mea, sănătatea mea, grija pe care o am faţă de corpul meu influenţează modul în care ceilalţi mă percep şi în care intru în relaţii cu ei. Se întîmplă, de asemenea, să se producă invers şi ca starea relaţiei mele cu celălalt să influenţeze starea mea fizică, relaţia cu corpul meu. De ce mă păstrez sănătos dacă această relaţie să sfîrşeşte ? Este acelaşi lucru şi în domeniul spiritual. Dacă credinţa mea face din corp “templul Spiritului” aceasta va însemna în mod necesar o exigenţă de “puritate” care va trebui să se traducă în actele mele, în modul meu de a-mi considera propriul corp şi de al îngriji, de asemenea, în felul meu de a respecta corpul celorlalţi. Această concepţie a educaţiei, legată de dezvoltarea unei fiinţe conştiente, active şi responsabile şi în acelaşi timp autonome şi solidare nu este liniară. Ea nu poate fi o înlănţuire automată de etape pentru că evoluţia urmează mişcarea vieţii, legată de caracterul unic al fiecărei persoane şi de libertatea sa. În esenţă, fiecare persoană se dezvoltă plecînd de la experienţele cu care ea se confruntă. Trecutul fiecărei persoane este o înlănţuire de experienţe care privesc persoana în globalitatea sa şi care sunt legate între ele. Astfel, o experienţă intelectuală poate declanşa emoţii, sentimente, senzaţii fizice, poate modifica percepţia faţă de sine însuşi, faţă de alţii şi poate fi la baza unei experienţe spirituale. Oricum, dintre toate experienţele trăite, persoana însăşi alege, “decide”, nu într-o manieră raţională (intelectuală), ci plecînd de la ceea ce ea resimte fizic şi emoţional, ceea ce va fi reţinut şi ceea ce va fi respins. Ceea ce este reţinut este atunci integrat în experienţa de viaţă a persoanei. Eu sunt – într-o măsură – ceea ce fac, ceea ce resimt, ceea ce trăiesc. În ceea ce priveşte educaţia, iată ce-l repune pe educator – pe mentor – la locul său ! El propune - iar persoana dispune… numai să i se ofere şi mijloacele ! “În materie de educaţie se utilizează în mod esenţial două sisteme opuse. Unul constă în a face să înflorească personalitatea fiecărui individ, în a-i insufla dorinţa şi entuziasmul de a învăţa prin el însuşi. Celălalt constă în a întipări idei, în a le face să intre cu forţa în capul oamenilor. În scoutism noi utilizăm primul sistem.”

B.P.

58

Scoutismul nu este singurul care vizează “dezvoltarea integră a persoanei” dar este în mod sigur singura Mişcare Mondială pentru care aceasta constituie obiectivul principal. IV. EVALUAREA UNUI SISTEM DE PROGRAME SCOUT

Cantitatea unei Asociaţii Scout. Criterii universale ale calităţii educative Există o dificultate în propria definire a calităţii educaţiei. Determinarea calităţii serviciului prestat de o instituţie educativă se face în baza a trei dimensiuni principale:

• Funcţionarea (înţelegerea) unei funcţii: capacitatea de a se adapta şi satisface cerinţelor schimbătoare ale mediului înconjurător căruia îi serveşte.

• Eficacitatea: capacitatea de a-şi atinge scopurile ce li se propun (funcţionale sau nu, coordonate sau nu cu necesităţile).

• Eficienţa: capacitate de a opera cu mijloacele sale băneşti în aşa fel ca atingerea scopurilor sale să suporte cel mai mic cost posibil: cost psihologic, moral, economic etc.

O.N.S.M. va fi cu atît mai bună, cu cît mai bune vor fi funcţionalitatea, eficacitatea şi eficienţa la nivel: a. Personal. b. Social. Acestea sunt criteriile la ambele nivele, acceptate universal ca calităţi educative ale unei Instituţii. Indicii calităţii Pentru a evalua calitatea Instituţiilor educative trebuie să ne conducem de indicii ce nu sunt altceva decît variabile ce intervin în Instituţie. Indicii sunt: • Cantitativi: “Timp real pe care monitorul îl dedică educaţiei scouţilor

săi”. Se referă în primul rînd la produsul educaţiei. • Calitativi: “Tip de relaţii pozitive care se formează între monitori şi

părinţii scouţilor”. Se referă la procesele educative şi sunt complexe. Au

59

avantajul de a prezenta informaţie mai bogată în fundamentarea deciziilor care urmează. Dau atenţie nu numai produselor educaţiei ci şi proceselor.

Indicii educativi sunt descrierea unei stări ideale a unei variabile. Ei permit de a opri dezacordul dintre propuneri şi realizări – ceea ce se întîmplă în realitate – pentru a putea, în aşa fel, propune soluţii de ameliorare. Cerinţe pentru oricare indice: • ÎNSEMNĂTATE: se referă la factorii sau variabile-cheie pentru calitatea

educaţiei. • ÎNŢELEGERE: contemplează toate dimensiunile importante ale aşa-

zişilor factori sau variabile. • CLARITATE ŞI CONCRETIZARE: evită formularea excesiv generală

în termeni cu mai multe înţelesuri. • CONCLUDENŢĂ: evită descrierile sofisticate care îl fac important. • OPERATIVITATE: oferă informaţie adecvată pentru a lua decizii de

îmbunătăţire dacă ar fi nevoie. Indicii de evaluare a activităţii O.N.S.M. de tip calitativ şi cantitativ sunt: • “Concordanţa între procesul educativ şi stilul de viaţă al ex-monitorilor”

(Calitativi). • “Capacitatea de coordonare internă în grupuri” (Calitativi). • “Indicele de întrevederi părinţi-monitori în timpul unei runde”

(Cantitativi). • “Frecvenţa cu care se adună Consiliul sau/şi Comitetul Grupei”

(Cantitativi). Factorii şi procesele ce favorizează calitatea educativă a O.N.S.M. Există factori/procese care atunci cînd se dau (şi trebuie de străduit ca să se dea) automat favorizează calitatea O.N.S.M. Scoutismul este atunci:

Funcţional Eficace Eficient Iată cîţiva factori ce favorizează calitatea: • “Structuri asociative în serviciile şi sprijinul Grupei”. • “Îmbinarea Grupei Scout cu mediul social înconjurător”.

60

• “Programe şi Ghizi de Progresie Personală adaptate pentru fiecare Grupă”.

În final dorim să menţionăm următoarele: Sistemul de programe educative scout este un plan coerent de acţiune ce se orientează la: • Ce, Cînd şi Cum educăm; • Ce, Cînd şi Cum evaluăm; Scopul nostru a fost de a propune un sistem de programe ce ar cuprinde două aspecte: • A fi un plan riguros de acţiune educativă a monitorului; • A fi un catalizator şi accelerator de procese de calitate educativă pentru

toate nivelele. Încheiem cu un motto-u adresat îndrumătorilor: “Încearcă să îmbunătăţeşti pentru a utiliza în practică şi a evalua”.

Aprobată de I-a Conferinţă Naţională a Scouţilor din Moldova

la 20 februarie 1999

61

TABEL CRONOLOGIC

MIŞCARAEA MONDIALĂ SCOUT

1857 – La Londra se naşte Robert Baden-Powell 1907 – Insula Brownsea, Anglia, primul campament scout experimental. 1910 – Apar fetele călăuze şi scouţii marini. 1914 – Începe I război mondial. În aproape ţările beligerante scouţii prestează servicii civile şi auxiliare. 1916 – Se crează Ramura Lupuşorilor. 1918 – Se crează Ramura Roverilor. 1919 – Se inaugurează Gilwel Park, Marea Britanie. 1920 – I-a Jamboree Mondială, Olimpia, Londra. 1922 – A II-a Conferinţă Internaţională Scout, Paris. 1924 – A II-a Jamboree Mondială, Erme Lunden, Danemarca. A III-a Conferinţă Internaţională Scout, Copenhaga. 1926 – A IV-a Conferinţă Internaţională Scout, Suedia. 1927 – Fondarea Asociaţiei Mondiale de Fete şi Băieţi scouţi. 1929 – A III-a Jamboree Mondială în Arrow Park, Anglia. A V-a Conferinţă Internaţională Scout, Birkenhead, Anglia. 1931 – A VI-a Conferniţă Internaţională Scout, Austria. I-ul Moot Rover Mondial (întrunirea mondială a roverilor), Suedia. 1933 – A IV-a Jamboree Mondială, Ungaria. A VII-a Conferinţă Internaţională Scout, Ungaria. 1935 – Al II-lea Moot Rover Mondial, Suedia. 1937 – A V-a Jamboree Mondială, Olanda, A IX-a Conferinţă Internaţională Scout, Olanda. 1938 – I-a Conferinţă Internaţională a Şefilor de Lupuşori, Gilwell Park, Anglia. 1939 – Al III-lea Moot Rover Mondial, Scoţia. A X-a Conferinţă Internaţională Scout, Scoţia. 1941 – La 8 februarie Baden-Powell moare în Kenia, Africa. Apar scouţii aerieni. 1946 – Primul Campament Internaţional al Patrulelor, Scoţia. 1947 – A VI-a Jamboree Mondială (Jamboreea Păcii), Franţa. A XI-a Conferinţă Internaţională Scout, Franţa. 1948 – Prima Reuniune a Comisarilor Internaţionali Scout în Suedia. 1949 – Al IV-lea Moot Rover Mondial, Norvegia. A XII-a Conferinţă Internaţională Scout, Norvegia.

62

1951 – A VII-a Jamboree Mondială, Austria. A XIII-a Conferinţă Internaţională Scout, Austria. 1953 – Al V-lea Moot Rover Mondial, Suedia. A XIV-a Conferinţă Internaţională Scout, Lihenştein. 1954 – Campamentul Internaţional al Patrulelor, Brazilia. 1955 – A VIII-a Jamboree Mondială Scout,Canada. A XV-a Conferinţă Internaţională Scout, Canada. 1957 – Jubileu. Cincizeci de ani ai Mişcării Scout în Lume. A IX-a Jamboree Mondială, Anglia. Al VI-lea Moot Rover Mondial, Anglia. A XVI-a Conferinţă Internaţională Scout, Anglia. 1959 – A X-a Jamboree Mondială, Filipine. A XVII-a Conferinţă Internaţională Scout, India. 1960 – I-a Conferinţă a Scouţilor din Europa, Germania. 1961 – Al VII-lea Moot Rover Mondial, Australia. A XVIII-a Conferinţă Internaţională Scout, Portugalia. Conferinţa Scout adoptă Drapelul Mondial al Scouţilor. 1962 – Cu asistenţa Reginei Izabella se inaugurează în Londra casa lui Baden-Powell. A II-a Conferinţă Europeană Scout, Anglia. 1963 – A XI-a Jamboree Mondială, Grecia. A XIX-a Conferinţă Internaţională Scout, Grecia. 1964 – A III-a Conferinţă Europeană Scout, Finlanda. 1965 - A XX-a Conferinţă Internaţională Scout, Mexic. 1966 – Prima Regată Europeană pentru Scouţii Marini, Grecia. A IV-a Conferinţă Europeană Scout, Franţa. Conferinţa Rover Europeană, Italia. 1967 – A XII-a Jamboree Mondială, SUA. A XXI-a Conferinţă Internaţională Scout, SUA. 1969 – A XXII-a Conferinţă Internaţională Scout, Finlanda. Se declară “Anul Internaţional al Roverilor, 1969” 1970 – A VI-a Conferinţă Europeană Scout, Austria. 1971 – A XIII-a Jamboree Mondială, Japonia. A XXIII-a Conferinţă Internaţională Scout, Tokio, Japonia. 1972 – Prin acordul Conferinţei Europene Scout se proclamă “Anul European al Prieteniei - 1972”. A VII-a Conferinţă Europeană Scout, Stambul, Turcia. 1973 – A XXIV-a Conferinţă Internaţională Scout, Nairobi, Kenia. 1974 – A VIII-a Conferinţă Europeană Scout în Reykjavik, Islanda.

63

1975 – A XIV-a Jamboree Mondială, Norvegia. A XXV-a Conferinţă Internaţională Scout, Danemarca. 1976 – Primul Seminar Internaţional Scout pentru Protecţia Naturii, Kenya, Africa. 1977 – Moare la 26 iunie, în Anglia, Olave Baden-Powell, Şefa Mondială a Fetelor-scouţi şi soţia Fondatorului. A XXVI-a Conferinţă Internaţională Scout, Canada. 1979 – A XXVII-a Conferinţă Internaţională Scout, Anglia. 1980 – A X-a Conferinţă Europeană Scout, Anglia. 1981 – A XXVIII-a Conferinţă Internaţională Scout, Dakar, Senegal. 1982 – Anul Scoutului conform rezoluţiei celei de-a XXVIII-a Conferinţe Internaţionale Scout. 1983 – A XXIX-a Conferinţă Internaţională Scout, SUA. A XI-a Conferinţă Europeană Scout, Italia. A XV-a Jamboree Mondială, Canada. 1985 – A XXX-a Conferinţă Internaţională Scout, Germania. 1986 – A XII-a Conferinţă Europeană Scout, Portugalia. 1987 – A XVI-a Jamboree Mondială, Australia. 1988 – A XXXI-a Conferinţă Internaţională Scout, Australia. 1990 – A XXXII-a Conferinţă Internaţională Scout, Franţa. 1991 – Al VIII-lea Moot Rover Mondial, Australia. A XXVII-a Jamboree Mondială. 1992 – Al IX-lea Moot Rover Mondial, Elveţia. 1993 – A XXXIII-a Conferinţă Internaţională Scout, Thailanda. 1995 – A XXIV-a Jamboree Mondială, Olanda. 1996 - A XXXIV-a Conferinţă Internaţională Scout, Oslo, Norvegia. Forumul tinerilor, Norvegia. Al X-lea Moot Rover Mondial, Suedia. 1999 – A XIX-a Jamboree Mondială, Chile. A XXXV-a Conferinţă Internaţională Scout, Africa de Sud, Durban. Al VII-lea Forum al Tinerilor, Africa de Sud. 2000 – Al XI-lea Moot Rover Mondial, Mexic, iulie. 2002 – A XXXVI-a Conferinţă Internaţională Scout, Grecia. Thessalonique, iulie, 15-19. Al VIII-lea Forum al Tinerilor, Grecia, Metsovo Epice, iulie, 8-11. 2003 – A XX-a Jamboree Mondială, Thailanda. 28 decembrie 2002 – 8 ianuarie 2003. 2004 Al XII-lea Moot Rover Mondial, China. 2005 – A XXXV-a Conferinţă Internaţională Scout, Tunisia. Al IX-lea Forum al Tinerilor, Tunisia.

64

MIŞCAREA SCOUT ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1991 – Participarea liderilor la primele seminare internaţionale de informare. 1992 – Crearea şi activitatea primelor grupe de cercetaşi. 1993 – Conferinţa de Constituire a Organizaţiei Naţionale a Scouţilor din Moldova. 1994 – Înregistrarea O.N.S.M. la Ministerul Justiţiei, 8 februarie. 1995 – Primele seminare teoretice de bază pentru liderii scout. – Primele tabere de vară pentru puii de cerbi, aventurieri, exploratori: Bahmut, Caitranic, Doroţcaia. – Activitatea patrulelor de scouţi în Holercani, Călăraşi, Negureni, Ghiliceni, Chişcăreni, Bieşti, Cucuruzeni, Teleşeu, Cahul, Făleşti ş.a. – Participarea scouţilor din Moldova la cea de-a XVIII-a Jamboree Mondială din Olanda şi la tabăra internaţională scout de la Zamostea (România). – Semnarea I Convenţii de colaborare cu Asociaţia “Exploradores de Madrid”, Spania. – Elaborarea “Arborelui în 12 foi de calendar” în comun cu 10 asociaţii naţionale scout. 1996 – Seminare teoretice de bază pentru liderii scout, Chişinău, Vadul-lui-Vodă. – Seminar teoretic avansat pentru profesori scout, Vadul-lui-Vodă.

– Desfăşurarea taberelor de vară în toată republica. – Semnarea celei de-a II-a Convenţii de colaborare cu Asociaţia

„Exploradores de Madrid”, Spania. – I Festival Naţional al cîntecului scout, Sângerei, 3 noiembrie.

1997 – 18 aprilie, Comitetul Mondial Scout adoptă decizia de a primi Organizaţia Naţională a Scouţilor din Moldova. – Semnarea celei de-a III-a Convenţie de colaborare cu Asociaţia „Exploradores de Madrid”, Spania. – Curs teoretic de bază pentru liderii scout, Chişinău.

– Campament tehnic pentru lideri, Chişcăreni. – Tabere scout la Zîrneşti, Teleneşti, Bălţi, Nisporeni, Călineşti,

Şoldăneşti, Vatici, Napadova, Cuhureştii de Sus, Chişcăreni, Slobozia. 1998 – Primele tabere unternaţionale scout: Bolotino, Trebujeni, Grădiniţa.

– Tabere cercetăşeşti la Cahul, Napodova, Hruşovo, Cobîlnea, Şapte-Bani, Putna (România). 1999 – I-a Conferinţă Naţională a Scouţilor din Moldova.

– Participarea scouţilor din Moldova la acţiuni regionale şi internaţionale din România, Ucraina, Spania.

65

– Curs teoretic de bază pentru lideri. – Conferinţa XXXV Mondială Scout (Republica Sud-Africană,

Durban) - prima participare a delegaţiei O.N.S.M. în calitate de membru cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout.

– Tabere naţionale scout: Chişcăreni, Orhei, Saharna, Teleneşti, Suhuluceni, Volintiri, Chişinău, Sănătăuca, Zîrneşti. 2000 – Curs teoretic de bază pentru lideri, Holercani.

– Tabere scout în întreaga republică. – Curs practic pentru lideri, Holercani. – Participarea scouţilor din Moldova la Seminarul “Excelscout”,

Krasnokamenca, Crimeea şi Întrunirea Mondială a Roverilor, Mexico. 2001 – Participarea delegaţilor O.N.S.M. la I-a Conferinţă Scout a Regiunii Eurasia, Minsk, 11-13 mai.

– Tabere ale grupurilor scout: Căpriana, Zîrneşti, Bieşti. – I-a Jamboree Naţională a Scouţilor din Moldova, Vatici, Orhei,

28 iulie –5 august, 2001. – Participarea la seminarul Excelscout-2001, 30 septembrie -

5 octombrie, Geneva, Elveţia.

66

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ • Info-Scout. Buletin informativ al Organizaţiei Naţionale a Scouţilor din Moldova. 1996, nr. 1, 1997, nr. 1. • Cercetaşul. Buletin informativ al grupului scout “Atlantida”, Chişinău, 2000, nr. 1-4, 1-2 2001. • Cercetăşia …pur şi simplu ! Idei şi metode pentru liderii cercetaşi. Organizaţia Naţională Cercetaşii României, 1996. • Îndrumarea cercetaşilor. Cîteva teme de reflecţie pentru liderii cercetaşi. Organizaţia Naţională Cercetaşii României, 1997. • Mihai Constantineanu. Ghidul responsabilului de camp. Organizaţia Naţională Cercetaşii României. • Mircea Ştefan. Drumul cercetaşilor României. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1994. • Mircea Ştefan. Pedagogia angajării. Angajarea cercetaşilor pe drumul progresului personal. Organizaţia naţională Cercetaşii României, 1997. • Carlos A. Fernandes. Tu patrula. Tienda Scout Baden-Powell, 1981. • H.А. Акатов. Принципы организационного строительства в скаутском движении. Ялта-Гурзуф, 2000. • Всемирная организация скаутского движения. Москва, 1991. • Джота. Джамбори в воздухе. Женева, 1993. • И.Н. Жуков. Русский скаутизм. Ереван, Нанэ, 1991. • Л. Бондарь. Скаутинг. Книга для родителей и других взрослых. Женева, 1996. • Л. Бондарь. Что есть Скаутинг. Книга для скаутского лидера. Оксфорд, 1992. • Л. Бондарь. Скаутинг. Книга для скаута. Женева, 1993 • Скаутские лагеря. Регион Евразия. Ялта-Гурзуф, 1999. • Сущностные характеристики скаутинга. Ялта-Гурзуф, 1999. • В. Черных. Скаутский лагерь. Москва-Ялтa-Гурзуф, 2000.

67

ORGANIGRAMA GRUPULUI SCOUT

Coordonatorul grupului scout

Comitetul Grupului

• coordonatorul grupului

• secretarul • trezorierul • patronii • membrii

Consiliului Grupului

• coordonatorul grupului • coordonatorii secţiilor • liderii

Asambleea Grupului

• coordonatorul grupului

• consiliul grupului • părinţii • patronii • colaboratorii

Ceată

Liderii şi puii de cerbi

Liderii şi roverii

Unitate

Liderii şi exploratorii

Trupă

Liderii şi aventurierii