SANATATEA SANULUI

Frumusetea si sanatatea sanilor ne implinesc viata de femeie si de mama. Trebuie sa

le acordam toata atentia, trebuie sa-i ingrijim si trebuie sa mergem periodic la medic

pentru controale de rutina. De noi, femeile, si de ei, medicii, depinde starea perfecta de

sanatate a sanilor, simbolul absolut al feminitatii.

Dintre problemele cu care se confrunta femeile, afectiunile sanului fac parte dintre

cele care le afecteaza cel mai mult, chiar si din punct de vedere psihic.

Modificarile la nivelul sanului sunt frecvente in cursul vietii femeii. Ele trebuie sa faca

obiectul unei consultatii medicale deoarece pot fi manifestari ale unei tumori, cel mai

frecvent benigne, dar uneori maligne.

Principalele boli ale sanului sunt tumorile (benigne in aproximativ 80% din cazuri), dar

exista si alte afectiuni, cum ar fi cele inflamatorii, care pot evolua spre abces. Semnele

diferitelor tulburari pot fi secretia mamara sau durerile. Descoperirea acestor afectiuni

necesita intotdeauna consultatie medicala.

Tumorile benigne – cele mai frecvente tumori benigne ale sanului sunt chistul

(cavitate plina cu lichid), adenofibromul (nodul rotund, uneori voluminos, care ruleaza

sub degete), lipomul (tumora de grasime), papilomul intracanalicular (proliferare a

tesutului din canalele galactofore care se deschid la nivelul mamelonului) si tumora

philodes (tumora mamara voluminoasa si boselata). Ultimele doua tumori pot deveni

canceroase.

1

Chistul sanului - un chist este o cavitate plina cu lichid. Apare cel mai frecvent in

preajma menopauzei si poate fi depistat prin simpla palpare. Este mai mult sau mai putin

voluminos si dureros, iar volumul sau variaza in functie de ciclul menstrual. Uneori sunt

prezente chisturi multiple. Ecografia permite confirmarea existentei chistului. Prin

punctie se realizeaza evacuarea lichidului si analiza lui, pentru a confirma caracterul

benign al tumorii. Un chist golit complet nu recidiveaza.

Adenofibromul (sau fibroadenomul) - este cea mai frecventa tumora benigna de san.

Se intalneste la femeia tanara, intre 20 si 30 de ani, in peste jumatate din cazuri. Ea se

dezvolta din tesutul glandular si conjunctiv si se manifesta printr-un nodul de dimensiuni

variabile, unic, regulat, bine delimitat, elastic si mobil sub piele. Pe langa examenul

clinic, mamografia, ecografia si citopunctia permit stabilirea diagnosticului. In

majoritatea cazurilor, tratamentul consta in ablatia chirurgicala a adenofibromului, sub

anestezie locala daca nodulul este superficial, sau sub anestezie generala. Uneori, la

femeia tanara cu un nodul mic si care nu deranjeaza, nu se face nici un tratament; in acest

caz, este suficient controlul clinic si ecografic regulat.

Lipomul. Mai rar decat chistul si adenofibromul, lipomul este o tumora benigna formata

din tesut gras. Tratamentul consta in ablatia chirurgicala.

Papilomul intracanalicular - este o tumora situata in unul dintre canalele galactofore

prin care se elimina laptele. Se manifesta printr-o secretie incolora, negricioasa sau

sanguinolenta; femeia poate simti o tumora de dimensiunea unui bob de mazare sub

mamelon. Papilomul, indolor, poate deveni malign, ceea ce face necesara ablatia sa.

Tumora philodes - rara, aceasta tumora voluminoasa, neregulata si nedureroasa,

creste rapid in volum. Tratamentul chirurgical permite rezectia larga a tumorii, necesara

pentru evitarea oricarui risc de recidiva sau de degenerescenta maligna.

Abcesul sanului - abcesul de san corespunde unei cavitati pline cu puroi. El se

manifesta printr-o tumefactie dureroasa, rosie si fierbinte, asociata cu febra ridicata.

Aceasta afectiune poate sa apara dupa un traumatism sau poate constitui localizarea

secundara a unui focar infectios, dar cel mai frecvent apare in perioada de alaptare. In

acest caz, abcesul apare in general dupa o inflamatie a sanului (mastita) care produce

obstructia unui canal galactofor. Tratamentul consta in evacuarea puroiului (drenaj

chirurgical), efectuata printr-o mica incizie in apropierea areolei.

2

Secretia mamelonara - exista secretia de lapte (galactoree) si secretia unui alt lichid.

In primul caz, secretia apare la ambii sani, spontan sau dupa apasarea pe mamelon. Ea se

datoreaza cresterii secretiei unui hormon, prolactina, eliberat de hipofiza, o glanda situata

la baza creierului. O galactoree normala poate persista 68 luni dupa terminarea alaptarii.

Secretia lactata poate sa mai apara si dupa administrarea unor medicamente sau poate fi

manifestarea unei boli (de exemplu, o tumora benigna de hipofiza).

Aparitia unei alte secretii decat cea lactata se poate datora unei afectiuni localizate la un

canal galactofor (care conduce laptele spre mamelon). In functie de aspectul secretiei, pot

fi implicate mai multe boli: o secretie seroasa, intr-o leziune a unui canal; o secretie

sanguinolenta, intr-o tumora benigna (papilom intracanalicular) sau maligna (cancer

intragalactoforic). In 90% din cazuri, secretia mamelonara este expresia unei afectiuni

benigne.

Sani durerosi - durerile la nivelul sanilor (mastodinii) pot fi continue sau nu,

localizate sau difuze; ele sunt adeseori insotite de turgescenta sanilor. Frecvent, aceasta

problema survine inainte de menstruatie sau la inceputul unei sarcini, dar orice femeie

poate avea dureri si in afara acestor perioade. In absenta oricarui alt semn, o mastodinie

este considerata consecinta unei dereglari hormonale. Tratamentul consta in prescrierea

unor progestative asociate cu estrogeni, daca se doreste si o metoda de contraceptie.

Pentru a preveni unele afectiuni, dar si pentru a le depista la timp pe cele "ascunsei,

care evolueaza fara simptome, este necesar sa te supui, din cand in cand, unor examene si

analize medicale. Pentru aceasta trebuie sa-i faci o vizita medicului tau de familie cel

putin o data la 3-5 ani daca ai sub 30 de ani, si in fiecare an daca ai peste 30 de ani. El iti

va recomanda atat analizele de rutina, cat si eventualele investigatii speciale, tinand

seama de varsta ta, de factorii de risc care te ameninta, de antecedentele familiale si

personale. Iata care sunt testele pe care orice persoana sanatoasa ar trebuie sa le faca in

mod regulat.

3

Intre 18 si 35 de ani

Femeia care planifica o sarcina ar trebui sa se prezinte la medicul ginecolog pentru

investigatii si analize de sange, in scopul depistarii prezentei anticorpilor impotriva

toxoplasmozei, citomegalovirusului, rubeolei si a virusului hepatitei B si C. Daca

analizele nu indica faptul ca pacienta este purtatoarea acestor virusi, nu exista motive de

neliniste. In caz contrar, viitoarea mama trebuie sa intrebe medicul inainte de a ramane

insarcinata. Acesta poate sa-i recomande un tratament sau un vaccin. Femeia care

asteapta un copil trebuie sa fie mereu sub ingrijirea ginecologului. Nu trebuie sa uite nici

de vizitele regulate la medicul stomatolog. Inainte de a naste, ar trebui sa-si trateze toate

cariile. Este indicata, de asemenea, verificarea cavitatii bucale si a gingiilor.

De doua ori pe an:

* control stomatologic pentru indepartarea tartrului, depistarea cariilor sau a afectiunilor

gingivale. Femeile insarcinate trebuie sa mearga la dentist mai des - o data pe luna.

O data pe an:

* analize de sange care urmaresc in general functiile hepatice, renale si ionice: probe

hepatice, VSH, glicemie, colesterol, hemoleucograma, sideremia, calciu total si ionic,

ureee, creatinina, acid uric, ASLO si orice alt test pe care il recomanda medicul de

familie

* examen de urina si sedimente - se face pentru depistarea tulburarilor in functionarea

rinichiului

* teste de sange pentru depistarea antigenului hepatitelor B si C. Daca unul dintre parinti

este depistat pozitiv, obligatoriu testul trebuie facut si la copii

* teste de sange: HIV, VDRL si TPHA (teste pentru depistarea virusului HIV si a bolilor

venerice)

* ecografie abdominala si pelvina

* electrocardiograma (EKG) si electrocardiograma de efort

* un examen complet la un medic de medicina interna, care include si verificarea

greutatii, a tensiunii arteriale si a ritmului cardiac. Nu uita ca exista boli, de exemplu

hipertensiunea, care se pot instala fara sa-si anunte prezenta prin anumite simptome.

* examen ginecologic care include obligatoriu ecografie pelvina, examenul sanilor si

examenul secretiei vaginale, cu ajutorul acestuia din urma putand fi depistate eventualele

4

infectii ginecologice

* testul Babes - Papanicolau (dupa varsta de 30 de ani) pentru depistarea precoce a

cancerului genital

* examen radiologic pulmonar (RX pulmonar)

O data la doi ani:

* examen oftalmologic, in special daca porti ochelari sau lentile de contact

Intre 35 si 60 de ani

Dupa varsta de 35 de ani, in afara controlului regulat al sanilor acasa sau la medic,

femeile ar trebui sa faca din doi in doi ani o mamografie. Acest lucru este necesar chiar

daca la palpare nu se simt modificari - schimbarile mici pot trece neobservate.

Durerile de cap chinuitoare, migrenele, schimbarile frecvente ale bunei dispozitii,

palpitatiile, excesul de sebum, caderea parului sau acneea pot fi cauze ale unor tulburari

hormonale. Daca ai observat la tine aceste simptome trebuie sa faci investigatii

suplimentare, citohormonale si hormonale, pentru evaluarea nivelului hormonilor

secretati de hipofiza (FSH, LH) si a hormonilor ovarieni (estrogen, progesteron). La

femeile cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 de ani se pot instala tulburarile specifice

premenopauzei: oscilatii de tensiune, migreme, transpiratie excesiva, modificari ale

dispozitiei sufletesti, tulburari de concentrare. Uneori pot aparea sangerari neregulate,

menstre intarziate. Femeile aflate la aceasta varsta ar trebui sa acorde o atentie deosebita

sangerarilor, mai ales daca apar dupa contacte sexuale. Intotdeauna trebuie sa-ti

informezi medicul despre acestea! Daca in timpul investigatiilor medicul afirma ca exista

modificari ale colului uterin, o interventie rapida previne agravarea. De asemenea, nu

trebuie sa uiti de controlul lunar al sanilor, pe care il poti face singura, acasa. Pacientele

cu tulburari hormonale ar trebui sa efectueze o densitometrie, care urmareste depistarea la

timp a osteoporozei. Se indica, de asemenea, controlul regulat al greutatii corpului (in

fiecare luna) deoarece excesul in greutate favorizeaza aparitia bolilor cardiovasculare si

ale articulatiilor.

De trei ori pe an:

* examen ginecologic, cu ecografie pelvina, secretie vaginala si examenul sanilor

5

De doua ori pe an:

* consult la medicul de familie sau la un specialist de medicina interna. Include, printre

altele, verificarea greutatii, a tensiunii arteriale si a pulsului

* electrocardiograma si electrocardiograma de efort

* colposcopie - o metoda de examinare a colului uterin care se face pentru depistarea

leziunilor de col uterin sau a cancerului de col. De retinut! Inainte de menopauza se face

o data pe an, iar dupa menopauza de doua ori pe an.

O data pe an:

* analize de sange: probe hepatice, VSH, glicemie, colesterol, lipide totale, trigliceride,

ionograma sodiu si potasiu, hemoleucograma, sideremia, calciu total si ionic, ureee,

creatinina, acid uric, ASLO si orice alt test pe care il recomanda medicul de familie

* examen de urina si sedimente

* dozari hormonale - se efectueaza daca recomanda medicul de familie

* testul Babes - Papanicolau - se efectueaza la un medic ginecolog si este indicat pentru

depistarea neoplasmelor din sfera genitala

* mamografie cu ultrasunete (o data pe an trebuie sa faca aceasta investigatie femeile

intrate la menopauza)

* examen oftalmologic dupa varsta de 40 de ani, pentru a verifica acuitatea vizuala. Dupa

varsta de 40 de ani toti oamenii vor trebui sa poarte ochelari, caci ochiul imbatraneste si

vederea scade

* spirometrie (este obligatoriu o data pe an dupa varsta de 40 de ani) - testeaza

capacitatea pulmonara si depisteaza emfizemul pulmonar, astmul bronsic

* examen radiologic pulmonar (RX pulmonar)

O data la doi ani:

* testul HIV

* mamografie cu ultrasunete (se recomanda o data la doi ani pentru femeile care nu au

intrat inca la menopauza)

* teste de sange pentru depistarea antigenului hepatitelor B si C

6

Dupa 60 de ani

De trei ori pe an:

* analize de sange (medicul de familie va recomanda care analize vor fi efectuate);

* examen de urina si sedimente

* electrocardiograma

* consult general la medicul de familie

De doua ori pe an:

* control stomatologic

* oscilometrie - este un test care masoara tensiunea in membrele inferioare

* colposcopie

O data pe an:

* spirometrie

* densitometrie - un test care masoara dennsitatea tesutului osos si permite descoperirea

osteoporozei

* examen cardiologic

* ecografie abdominala si pelvina

* examen ginecologic, cu ecografie pelvina, secretie vaginala si examenul sanilor

* mamografie

* testul Babes - Papanicolau

* examen radiologic pulmonar (RX pulmonar)

Controlul sanilor. De la varsta de 20 de ani femeia trebuie sa inceapa sa-si

controleze singura sanii in mod regulat, astfel fiind descoperite la timp eventualele

modificari. Cel mai bine este sa facem acest lucru la doua-trei zile dupa ciclu, o data la

trei luni. Nu trebuie sa treci cu vederea un nodul care se simte in interiorul sanilor sau in

axila, schimbarea culorii, formei sau marimii unuia dintre sani, retractarea (retragerea

spre interior) a sfarcului sau aspectul de piele "incretitai, durerile spontane sau la palpare,

secretia de lichid din sfarc, mici eroziuni in pielea sanilor. Daca observi unele dintre

aceste lucruri, du-te cat mai repede la medic. Dupa varsta de 30-35 de ani, un control al

sanilor trebuie efectuat o data pe an si la medicul ginecolog.

7

Invata sa te autopalpezi

* La dus - trece-ti degetele peste toata suprafata sanilor. O umflatura, o zona mai dura sau

leziuni ale pielii sunt semne suspecte.

* In fata oglinzii - tine mainile intinse pe langa corp si apoi ridica-le deasupra capului.

Forma si conturul sanilor trebuie sa fie simetrice.

* Intinsa pe spate - tine sub cap bratul de pe partea sanului pe care il examinezi si

palpeaza sanul cu cealalta mana, cu miscari circulare, din exterior catre mamelon.

Aceste precautii te pot ajuta sa depistezi din timp eventualele probleme. Insa, trebuie sa

se tina cont si de cateva sfaturi practice care pot ajuta la impiedicarea aparitiei tumorilor

si la mentinerea sanatatii sanilor.

1. Consuma bauturi fara alcool. Studiile efectuate pana in prezent demonstreaza faptul

ca alcoolul creste nivelul hormonilor din sange. Expertii recomanda consumul ceaiului

verde, deoarece numeroase cercetari au scos la iveala efectele benefice ale acestei

bauturi, care are rolul de a proteja impotriva cancerului.

2. Consuma alimente organice, pe cat posibil si bea apa plata! Nu trebuie sa uiti ca

alimentatia sanatoasa este cheia unei sanatati de fier. Alimentele organice nu contin

pesticide care sunt considerata a fi cancerigene. De asemenea, este foarte important sa

eviti consumul zaharurilor rafinate, a carbohidratilor rafinati si a acizilor grasi trans.

3. Fa miscare moderata, cel putin 4 ore pe saptamana. Un studiu efectuat de

cercetatorii norvegieni sustine ca femeile care isi dedica cel putin 4 ore pe saptamana

pentru exercitii fizice isi reduc cu pana la 37% riscul de a face cancer mamar, comparativ

cu femeile sedentare.

4. Fii atenta si la efectele nesanatoase ale contraceptivelor orale, daca obisnuiesti sa le

iei.

5. Cauta solutii naturale, inclusiv terapia de substitutie hormonala pentru a usura

simptomele menopauzei. Evita terapia de substitutie estrogenica: un studiu suedez arata

ca femeile aflate la post-menopauza care au urmat terapia peste 5 ani au prezentat un risc

cu 40% mai ridicat de a dezvolta cancer mamar. Printre femeile cu varste cuprinse intre

60-64 de ani, riscul este mai crescut (70%).

8

6. Renunta la fumat si incearca sa eviti fumatul pasiv.

7. Evita radiatiile care vin de la cuptorul cu microunde si chiar televizor.

8. Evita sursele ascunse de estrogen care se gasesc si in mediul inconjurator. Acestea

au capacitatea de a creste riscul de cancer mamar. Unele substante din mediul

inconjurator (estrogeni straini numiti xenoestrogeni) actioneaza similar cu estrogenul in

momentul in care sunt absorbite in organism. Un studiu efectuat in laborator de

cercetatorii de la Universitatea Dartmouth arata ca o punga de plastic pusa in ulei vegetal

si introdusa in cuptorul cu microunde emana de 500 de mii de ori mai multi

xenoestrogeni decat minimul necesar pentru dezvoltarea celulelor canceroase.

Iata o lista cu sfaturi de care trebuie sa tii cont:

foloseste vasele din ceramica sau sticla pentru pastrarea sau incalzirea

alimentelor;

foloseste detergentii naturali pentru spalarea farfuriilor si a hainelor;

incearca sa alegi sapunurile si sampoanele care au cat mai putine

substante chimicale;

evita pesticidele si ierbicidele;

evita materialele sintetice pentru haine si ramai la bumbac, in si matase;

spala si calca toate rufele inainte de a le purta;

foloseste produsele de ingrijire a pielii fara parabeni (studiile efectuate in

Marea Britanie au descoperit prezenta parabenilor in tesuturile canceroase de

la nivelul sanului).

9