Salcamul este pentru Moromete un veritabil axis muncii, un simbol al independentei lui, personajul identificandu-se cu acest arbore. Salcamul taiat facea parte din viata familiei Moromete, si, deopotriva, din existenta satului, toata lumea cunostea acest salcam, simbolizand elementul pastrator al traditiilor si credintelor stramosesti, al stabilitatii taranesti. Uriasul salcam in care copiii se urcau in fiece primavera si-i mancau florile,iara iarna iiimbratisau tulpina care era curatat de craci in fiecare an si crestea la loc mai bogat domina intreg satul si pare nemuritor. Pentru a-si mai plati insa o parte din multele datorii pe care le acumulase,Ilie Moromete se invoieste sa vanda lui Tudor Balosu salcamul din curte, desi acesta strajuia prin inaltimea si coroana lui stufoasa toata partea aceea a satului, ca simbol al trainiciei si al stabilitatii.Taierea salcamului este un moment esential al volumului, atat prin maiestria construirii lui din detalii ce se aduna progresiv, prin cuvinte expresive,cat si prin simbolistica dramatica, acesta fiind primul semn al declinului familiei Moromete, dar si al satului traditional. Scena taierii salcamului este de un dramatism impresionant, asfel ea se desfasoara inainte de rasaritul soarelui, in lumina crepusculara a sfarsitului noptii,cand luna semana cu un soare mort,ciuntit si rece, pentru ca nimeni sa nu fie martor la actul distrugator,pe fondul bocetelor ce veneau din cimitir si pareau ca ies din pamant. Acest amanunt ne duce cu gandul la faptul ca taierea salcamului nu era numai prevestirea unei drame personale, ci inceputul unei decaderi universale, declansat de intreaga natura, facand durearea personala, o durere universala. Chiar cand aschiile incep sa sara din trunchiul sau, ele par sa se aseze in jurul lui protector. Caderea salcamului este lenta: "Din inaltimea sa, salcamul se impotrivi, se clatina, apoi deodata porni spre pamant [...] Vaile clocotira si toti cainii din jur incepura sa latre". Cand se prabuseste la pamant, totul dobandeste un aer tragic, de moarte violenta, ca si cum cineva ar fi silit sa raspunda unui alt destin, nefast.Protectia salcamului nu se mai exercita asupra imprejurimilor:cerul deschis si campia napadeau imprejurimile si totul se facuse mic. Gradina, caii, Moromete insusi aratau bicisnici. Scena se incheie in aceeasi atmosfera rau prevestitoare in care incepuse, cu stolul de ciori care zboara derutate, caci nu mai recunosc locul. Salcamul a reprezentat in lumea vegetala ceea ce reprezinta Ilie in familia sa, un pater familias.Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt. Doar Ilie Moromete realizeaza importanta evenimentului, pentru ca celalalt actant, Nila, feciorul mijlociu, este o fiinta greoaie in gandire, incapabila de a face legatura intre situatii si evenimente. Pentru el, salcamul a fost taiat "ca sa se mire prostii".