ROLUL VISULUI IN ACTIVITATEA PSIHICA

Visul, fiind o stare de constiinta modificata alaturi de starea de veghe si de somn, a constituit un subiect incitant pentru majoriatea cercetatorilor din sfera neurofiziologiei si a psihologiei.Visul este o forma de mentatie, de activitate a creierului, diferita în functie de fazele somnului.

Sub aspect neurofiziologic, cercetatorii americani N. Kleitman si W. Dement recunosc 4 stadii ale somnului:I. Somnolenta - undele Beta cresc in amplitudine (Beta subvigil); procentul de unde Alfa in lobul posterior (parietal-occipital) scade sub 50 % si e treptat inlocuit de unde Theta.II. Somn usor - apar unde Theta, fusuri de somn (cu frecventa de 14 Hz, amplitudinea de 40-50 Hz); la o persoana adulta sanatoasa, acestea trebuie sa fie prezente simultan atat in emisfera stanga cat si in ce dreapta. De asemenea amplitudinea undelor creste semnificativ in ariile cerebrale centrale.III. Somn stabil - procentul de unde Delta depaseste 20 %, fiind unde ritmice in cea mai mare parte; undele Theta sunt neregulate; mai exista fusuri de somn.IV. Somn profund - procentul de unde Delta ritmice creste peste 50%; undele Theta apar acum regulat; dispar fusurile de somn. Visurile apar periodic la granita dintre faza a I si II de somn, la un interval de 90 de minute si dureaza, de fiecare data, in medie 15-20 de minute. Numit si „somn paradoxal”, starea de somn cu visuri este caracterizata printr-o puternica activitate cerebrala, asemanatoare cu cea din stare de veghe. Un indicator al starii de somn cu visuri, pe langa „fusurile de somn”, obiectivate electroencefalografic, sunt miscarile rapide ale ochilor (numite REM de la denumirea in engleza - rapid eye movement).

Somnul lent, fara visuri este cel in care are loc „odihnirea” si regenerarea fortelor organismului, fizice si mentale. Chiar daca creierul continua sa lucreze, in faza de somn profund nu mai exista alte activitati mentale sau fiziologice suplimentare. Cercetarile realizate au evidentiat ca somnul REM cu visuri este absolut necesar pentru om (si pentru unele animale). Prin aplicarea metodei privarilor de somn s-a constatat ca intreruperea visarii pe parcursul mai multor nopti are efecte destabilizatoare asupra organismului si mintii. Mai mult, in urmatoarele nopti, in care individului i s-a permis visarea s-a constatat ca perioada in care

viseaza creste direct proportional cu durata privarii de somn. S-a postulat astfel ca declansarea normala a starii de somn cu vis (REM) implica acumularea la un nivel critic in timpul somnului a unor substante, a unor metaboliti, care trebuie sa fie consumati de catre procesele specifice care au loc in timpul somnului REM.Elementele care diferentiaza somnul REM (cu visuri) de somnul fara visuri pot fi rezumate astfel:a) Miscari rapide oculare (REM), foarte similare cu cele din starea de veghe.b) Aspectul particular, desincronizat al activitatii electrice corticale, foarte similar dar nu identic cu cel din stare de veghe. Acest aspect a determinat unii autori sa considere ca perioada de REM ca cea mai superficiala faza a variatiei ciclice a profunzimii somnului.c) Modificari ale ritmului cardiac si ale presiunii sangvine.d) Cresterea metabolismului cerebral.e) Contractii musculare ale unor grupe musculare izolate, in timp ce activitatea tonica musculara este diminuata sau abolita.f) Un aspect particular este activitatea intensa a musculaturii urechii medii, asemenea muschilor globilor oculari, similara cu cea din starea de veghe.g) Raspunsurile evocate ale creierului la stimularea periferica sunt identice cu cele din starea de veghe.h) Undele cerebrale de tip Theta foarte regulate in hipocamp.i) Cresterea debitului circulator sanguin cerebral. Dupa cum evidentiaza cercetarile asupra somnului, absolut toti oamenii viseaza. Însa doar o parte isi aduc aminte de visurile pe care le au in timpul noptii. Majoritatea oamenilor isi aduc aminte de visuri doar in anumite perioade de viata, cu intervale lungi in care nu-si reamintesc visurile la trezire.

Efectele somnului fara visuri pentru organism:- Functie anabolica; rol in sinteza macromoleculara (proteine, ARN)- Previne si anihileaza oboseala fizica- Rol in procesele de memorie- Reface energiile fizice- „Odihna” propriu-zisa a sistemului nervos central

Efectele somnului cu visuri:- Modelarea si re-modelarea memoriei (indeosebi a memoriei de lunga durata) prin repararea, reorganizarea si formarea de noi conexiuni in sistemele neuronale si extensiile lor corticale.- Ofera substrat energetic si de memorie pentru atentie, procesele de invatare si pentru modelarea si integritatea personalitatii, a eului.- Reface sistemul nervos central dupa eforturile de invatare, dupa solicitari psihice, dupa stresuri si eforturi intelectuale.

- Rol in alte mecanisme psihice (interactiuni, restructurari ale amintirilor memoriei).

Din sfera psihologiei se diferentiaza psihanalistul austriac, Freud Sigmund cu lucrarea sa, Interpretarea viselor (Traumdeutung), publicata in 1900, ce marcheaza o etapa esentiala in analiza vietii inconstiente si de interpretare psihanalitica a visului. Lucrarea pune in lumina particularitatii psihologice ale viselor, mecanismele transfigurarii onirice, modalitatile de elaborare a viselor dar si la limitele „interpretabilitatii” viselor. În conceptia lui Freud, visul deschide calea cunoasterii inconstientului, desi nu-l identifica, nu-l evalueaza; este implinirea deghizata a unei dorinte, iar aceasta dorinta este refulata. În 1931, Freud scria despre lucrarea sa: „ Ea contine acordul intre judecata mea zilnica, a celor mai valoroase descoperiri pe care destinul mi le-a daruit. Insight-ul care mi-a fost dat o singura data in viata”.

În 1901, publica Visul si interpretarea sa, un rezumat al lucrarii Interpretarea viselor, apoi, in 1905, descrie cazul Dorei in lucrarea Vis si isterie , iar in 1907, publica Vise si iluzii in Gradina de Jensen.În paginile lucrarii sale „Noi conferinte de introducere in psihanaliza” - 6 decembrie 1932 - Sigmund Freud afirma cu tarie ca „teoria visului „ocupa un loc special in istoria psihanalizei si marcheaza o turnanta. Începand cu ea, psihanaliza a facut pasul de la procedeul psihoterapeutic la psihologia profunzimilor.”

Freud a utilizat scrierile lui Artemidor (Artemidoros) din Daldi - Libri V de insomniis ( Carte de talmacire a viselor) a cunoscut repetate traduceri si editari in cursul Evului Mediu (Venetia 1518, Paris, 1603), lucrare cu caracter didactic - ca varianta a metodei de interpretare a viselor in „Interpretarea viselor”: Aici se tine seama nu numai de continutul visului, ci si de personalitatea si circumstantele vietii autorului visului: cutare detaliu are semnificatii diferite de la individ la individ, dupa cum acesta este bogat sau sarac, casatorit sau celibatar, orator sau negustor”. Ce caracterizeaza, insa, acest procedeu este ca “interpretarea nu are in vedere ansamblul visului, ci fiecare din elementele sale de continut, ca si cum visul ar fi un conglomerat in care fiecare fragment de mineral reclama o determinare aparte”.

In conceptia lui Freud, visul scoate la iveala amintiri de demult, din perioada copilariei. Diferite probleme sau traume din perioada copilariei se pot manifesta in visuri, astfel ca interpretarea visurilor este foarte utila pentru descoperirea unor evenimente din copilarie care influenteaza decisiv viata adulta.

Din punct de vedere al continutului unui vis, Freud diferentiaza visele absurde (în care critica si ironia motiveaza unul dintre rationamentele inconstiente ale visatorului) si visele de tip neplacut.Dupa Freud visul îndeplineste urmatoarele functii: functia hedonica, cea care permite realizarea dorintelor; functia protectoare a eului, constient de presiunea pulsiunilor refulate; functia comunicativa care face posibila comunicarea între constient si inconstinent; functia sintetizatoare, prin intermediul careia se reuneste memoria infantila cu experienta de viata si mostenirea arhaica; functia de descarcare; de stimulare, care arata ca visul stimuleaza din interior, având valoare de stimul endogen si substituindu-se astfel stimulilor specifici starii de veghe; de substitutie, prin care se demonstreaza ca prin vis se substituie privarea senzoriala produsa de somn; de legatura, pe baza careia visul leaga urmele lasate de viata constienta; ca urmare a acestor legaturi, visul capata o oarecare orientare si un sens.

Psihologul elvetian, Carl Gustav Jung in lucrarea „Man and His Symbols ” („Omul si simbolurile sale”), o antologie de eseuri, reuseste sa dezvaluie universul Inconstientului, al limbajului simbolurilor care sunt constant relevate in vise. Cu putine luni inainte de a muri, Jung a visat ca vorbea multimii despre opera sa si se pare ca publicul il intelegea, chiar daca psihiatrii nu-l acceptau. Acest vis l-a ajutat sa scrie si sa publice aceasta fascinanta lucrare, prin care

Influenta religiei, a magicului, a spiritualului in opera lui Jung este enorma; astfel, visul devine un mesaj, o aducere la cunostinta, un mesaj reluat pana ajunge sa fie inteles. Astfel, visul devine mesagerul Inconstientului, avand misiunea de a ne releva secretele care scapa Constientului si de a le pune in lumina cu o fidelitate surprinzatoare. Identificarea si descrierea continutului si a functiilor viselor, a limbajului simbolurilor din vise l-au ajutat pe Jung la elaborarea unei metode de studiu a viselor (de interpretare sintetica sau constructiva).

In conceptia lui Jung, primul pas in interpretarea visurilor este stabilirea contextului. Aceasta inseamna descalcirea legaturilor visului cu autorul visului si cu viata acestuia. Fiecare imagine sau simbol care apare in vis este analizat pana cand adevarata sa semnificatie esta gasita, fiind specifica persoanei care a visat acel vis.

Visurile pot fi interpretate in doua moduri, obiectiv si subiectiv. In cazul analizei obiective, visul este raportat la ceea ce se petrece in mediu social din care face pare individul; oamenii care apar in vis sunt considerati ca fiind reali, fiind analizate relatiile acestora cu autorul visului. In cazul analizei subiective, personajele din vis sunt considerate a fi aspcete ale personalitatii autorului. Jung

analiza foarte bine circumstantele in care omul visa, aplicand una sau alta dintre tipurile de analiza.

Unele vise au o semnificatie suprapersonala. Astfel de visuri sunt adesea pline de viata, fac uz de simboluri surprinzatoare si uneori chiar de neinteles, iar relatiile acestuia cu autorul visului sunt greu de urmarit. Pe acestea Jung le numeste visuri colective, iar pentru a le intelege trebuie sa se utilizeze analogii istorice si mitologice, care sa ne spuna ce semnificatie aveau acele simboluri pentru oamenii din timpuri indepartate.

Pentru descifrarea semnificatiei unor visuri, deseori Jung utiliza metoda amplificarii unei imagini care apare in timpul visului, pana la reliefarea acesteia, astfel fiind posibila analiza si interpretarea clara a semnificatiei respectivei imagini.

Visurile au un rol compensator - ele contrabalanseaza diferite atitudini pe carte omul le are in timpul zilei. Visurile pot aduce la iveala conflicte ascunse, dezvaluind trasaturi de caracter necunoscute. In cadrul psihoterapiei, Jung nu impunea niciodata pacientului o interpretare.

El considera ca este mai important pentru autorul visului sa-si inteleaga propriul vis, nu ca psihanalistul sa-i ofere acestuia interpretarea visului.

In general functiile visului sunt:a) functia compensatorie „Functia generala a viselor este sa incerce sa restabileasca echilibrul psihologic cu ajutorul unui material oniric, compenseaza deficientele personalitatii” (Jung, 1964 apud. L. Popoviciu 1994). Aceasta functie este conceputa cu totul altfel decât la Freud, care vede în vis o functie de protejare a somnului si de realizare a dorintelor. La Jung compensatia are ca obiectiv principal viata constienta. Visele protejeaza somnul, dar la nevoie — în cazul unui mesaj important, pot sa-l întrerupa, ceea ce sugereaza ca pulsiunile constiente sunt orientate spre scop; b) functia premonitorie, de semnal: visele au întotdeauna rolul de a semnala un pericol, ale carui semne s-au acumulat demult în inconstient deoarece dupa cum afirma Jung: „Simbolurile viselor noastre sunt mesagerii indispensabili care transmit informatii din partea instinctiva în partea rationala a spiritului uman./.../Interpretarea si asimilarea lor învata constiinta sa înteleaga din nou limbajul uitat al instinctelor” (Jung, 1964 apud L. Popoviciu 1994 pg. 238). Rolul acestei functii este de a sonda în viitor în ceea ce priveste pericolele viitoare care ar ameninta existenta individului, fiind extrem de implicata în relatiile individului cu colectivitatea. Visele semnaleaza constientului ca individul s-a îndepartat de la norma colectiva prin atitudinea sa, atât subiectiva cât si obiectiva, ca devine din ce în ce mai neadaptat; c) functia simbolica;

d) functia de comunicare - „Visul este o forma de exprimare originala, importanta si personala a inconstientului. Este la fel de real ca orice alt fenomen raportat la individ. Mesajele inconstientului, purtate de vise sunt de cea mai mare importanta pentru cel care viseaza, si acest fapt este normal, caci inconstientul reprezinta cel putin jumatate din fiinta sa totala. Aceste mesaje sunt frecvent sfaturi si pareri pe care nu le-ar obtine din nici o alta sursa. „Visul este o comunicare directa, personala si încarcata de sens, adresata celui ce viseaza./../ Aceasta comunicare se efectueaza prin intermediul simbolurilor, care cu toate ca sunt comune întregii umanitati sunt utilizate de fiecare data într-o maniera individuala, astfel încât necesita de fiecare data o „cheie” (Jung, 1964 apud L. Popoviciu 1994 pag239); e) functia reductiva a visului se caracterizeaza prin faptul ca fragmenteaza, micsoreaza si chiar distruge imaginea de sine constienta, intervine ca modelator asupra atitudinii si nu asupra personalitatii totale. Visele joaca un mare rol în adaptarea individului, caracterul lor compensator încercând sa-l salveze pe acesta de la epuizarea resurselor. Continutul visului „actualizeaza materiale care sunt compuse din dorinte sexuale infantile si refulari (Freud), din vointa de putere infantila (Adler) si dintr-un relicvar de instincte, gânduri si sentimente arhaice si colective. /... /El reaminteste individului conditia sa reala (Jung, 1977); e) functia integratoare - al carei scop este sa unifice subsistemele din care este formata personalitatea. Visul, din acest punct de vedere este, dupa cum a demonstrat Jung, una din modalitatile de operare ale personalitatii, ocupând în economia acesteia importantul rol de integrare (Wallace si Fischer, 1983 apud L. Popoviciu 1994 pag 239). Spre deosebire de Freud, el crede cã, a reduce toate visele la nivelul unor dorinte refulate, este nu numai contrar spiritului stiintific, dar aceastã metodã poate sã fie chiar dãunãtoare integritãtii psihice a pacientului.El se intereseazã, mai degrabã, de continutul manifest al viselor, adicã de ceea ce visele vor sã spunã, nu de ceea ce ele vor sã ascundã. Orice vis poate sã ne deschidã o poartã spre lumea gândurilor ascunse care ne tulburã. Întrebându-se la ce servesc visele, Jung releveazã câteva lucruri interesante: în primul rând nu toate visele sunt în legãturã cu refulãrile sexuale, cum postula Freud. Unele au o semnificatie literalã: de exemplu visãm despre mamã si visul este chiar în legãturã cu persoana mamei.De asemenea Jung cautã sã descopere dacã un anumit element al visului, persoanã sau obiect, nu reprezintã o anumitã parte a celui care viseazã: zâna din povesti poate sã exprime, de pildã, un aspect nestiut al personalitãtii acestuia, intuitia sa, de exemplu.

Un aspect mai dogmatic al analizei jungiene este importanta pe care o da acesta aducerii mesajului visului în prezent. De pilda dacã o persoana a suferit în copilãrie o trauma, aceasta se va manifesta în viata prezenta aparand, pe neasteptate, în vis. Complexul pe care individul îl poarta înca din copilarie, îsi cere dreptul de a se exprima, realizând acest lucru prin intermediul visului.

Adler acorda urmatoarele caracteristici naturii si semnificatiei visului: a) Visul este o reflectare sumara a atitudinilor psihice. El se confunda cu linia de orientare fictiva a personalitatii; b) Gândirea din vis are un caracter abstract, fiind o expresie a tendintei spre securitate, care încearca sa rezolve o problema, simplificând-o, trimitând-o la probleme mai elementare din vârsta copilariei. Ceea ce face si mai abstracta gândirea din vis este izolarea subiectului fata de realitate. Se exprima prin imagini combinate cu analogii si date din memorie cu coloratura afectiva; c) Simbolismul visului serveste doar realizarii continutului formal, deoarece nu exista o cenzura a visului, ci doar „nevoia de siguranta” care determina fluctuarea imaginilor pentru a exprima o idee (Adler, 1926).

Supletea metodei de interpreare a viselor a lui Jung, face ca ea sa ramana foarte actuala si utila, fiind un model de analiza pertinenta si documentata.

Bibliografie

Mielu Zlate, “Fundamentele Psihologiei”, Editura Polirom 2009

C.G. Jung, Volumul IV – Freud si Psihanaliza, Editura Trei 2008