Text pt tradus din RO in EN

ROEra o casă veche, cu etaj şi mansardă, gata să cadă pe ea. Zidurile erau ştirbe, cărămizile se arătau obscene, tencuiala se topea văzând cu ochii. Nu-ş-cum dracu’ rezista şandramaua asta, m-inchipuiam că dacă trece vreun tramvai tropăind o dărâmă la primu’ ţignal. Dar tramvaiul nu mai trecea de 15 ani pe acolo. Căţaua Leşinată locuia la parterul clădirii – acum, după atâta timp am o oarecare indulgenţă faţă de ea, nu a căzut, nu a rănit pe nimeni, acolo doar alcoolul ucide – de fapt trăia într-un parter adâncit cu un metru sub pământ – eh, soarta ironică, îi obişnuia din vreme pe beţivi cu glodul – Căţaua asta era o bodegă dată naibii…Era în preajma Crăciunului, afară era aşa şi aşa, încă se mai putea bea o ladă de bere fără să faci ţurţuri la naretă. Am pătruns în templul pierzaniei şi soarta mea a fost bătută în cuie. Înăuntru se ascultau chansonete franţuzeşti, aproape în surdină, oricum părea că toată lumea e de acord cu Edith care nu regretă nimic.Erau circa 10 persoane înăuntru, douăzeci de ochi tulburi – aşa am crezut prima dată, mai târziu am aflat că mă înşelam cu aproape 3 – şi fiecare îşi vedea de treaba lui cu o migală sfântă. Nu vorbea nimeni, însă era o splendoare să-i vezi, ca la un semnal ridicau toţi paharele şi sorbeau două înghiţituri mici, după care le aşezau pe masă, se auzea un singur gâl şi un singur clap… şi totuşi exista o comunicare, o simţeam, plutea în aer.Ştiam că e un moment solemn, însă mi se uscase al naibii gâtlejul, amiba mea din stomac cerea să fie stropită, stropită tot mai tare pe măsură ce creştea. Fără să mai aştept, m-am insinuat ca o vorbă dulce lângă bar, cu suficient tupeu şi ceva biştari să iau două beri, mie şi tovarăşului meu. Barmanul, un tip scund şi gras, cu barbă şi musteţi încărunţite, hâtru la muie şi cu un defect la ochiu’ drept, o pată albă, mi-a făcut semn să tac.„Stimaţi comesenii mei! E aproape sărbătorile Crăciunului, aţ’ muncit cu drag anu’ ăsta, fiecare cum aţ’ putut, şi la noi ca la orce firmă de respect dăm prima. Uite tenc’şoru ăsta dă cocardei e pentru voi, treceţi pe la bar la nea Gelu să vă facă porţie. Io nu poci sta că am de produs, da’ sărbăutori fericite!”

ENIt was an old house, with floor and attic, ready to fall on it. The walls were toothless, the bricks looked dirty, the plaster visibly was melting. I do not know how the hells withstand this dump, I figured if any tram clattering to pass, it will crumble it at the first signal. But the tram did not pass by from 15 years there. The fainted bitch lived on the ground floors of that building - now, after all this time I have some indulgence towards her, did not fall, did not hurt anyone, there just alcohol kills - actually she lived in a ground floor deepened by one meter below ground - eh, the ironic fate, it used the drunks from a while with the mud - this bitch was a hell of sideboard…It was around Christmas time, outside was so and so, still it could drink a case of beer without making icicles to the gig. We entered the temple of perdition and my destiny was set in stone. Inwards listened to French chansonettes , almost in a whisper, however everyone seemed to agree with Edith who does not regret anything.There were about 10 people inside, twenty troubled eyes - I thought so the first time later I found that I was wrong with almost 3 - and everyone sees their own business with the holy carefulness. Nobody talked, but it was a splendor to see them, that at a signal raised all glasses and drank two small sips, after which places them on the table, could hear just single clap sound… and still there was a communication, I felt it, it was floating in the air.

I knew it was a solemn moment, but my throat were dry as hell, my stomach amoeba required to be sprinkled, louder sprinkled as he grew. Without to wait, I insinuated myself as a sweet word next to the bar with enough guts, and some bucks to get two beers, for me and my companion. The bartender, a short, fat guy with beard and gray whisker, tricksy at blowjob with a defect to the right eye, a white spot, beckoned me to shut up."Dear my fellow guests! It's almost Christmas holidays, 've worked with love this year, each as at 'could, to us too as any firm we give respect first. Look at this cocarde's pile is for you, go to the bar to Uncle Gelu to make you a portion. I cannot stand because I have to product, for Happy holidays! "