AN U L VIII N o 371

5 M A R T I E î 9 3 4

Răsboiul ruso-japonez din 1904

mam

Actualităţi din ţară

In urm a rem anierii guvernu­lui au in tra t în cabinetul nostru m in iştrii noi. In fotografie ve- dem pe d-nii dr. Costinescu (m uncă şi sănătate), inginer Teodorescu (industrie şi co* m erţ), prim m inistru G. Tătă- răscu, C. Xeni (m inistru fără portofoliu), V. Sassu (agricul­tu ră şi dom enii).

La catedrala Sf. Iosif s’a ofi­ciat o slujbă religioasă în ziua funeraliilor Regelui Albert al Belgiei. In fotografia noastră Regele Carol II care a asistat la tris ta ceremonie.

D-l Ion Livescu a fost sărbă­to rit la Academia Regală de mu­zică şi artă dram atică cu prile­jul îm plin irii a 40 ani de teatru. In fotografia noastră sărbători­tul înconjurat de prieteni.

REALITATEAI L U S T R A T Ă

Director: NtC. CONSTANTIN

Ap a re s ă p tă m â n a l în 3 2 pagini mari, cu un supliment gratuit de 48 pagini. U n e x e m p l a r 10 L e i

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I :

PE U N A N ......................... 4 0 0 L EI PE Ş A S E L U N I ......................... 2 0 0 „ P E T R E I L U N I ......................... 1 0 0 „

R E D A C Ţ I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A Bucureşti S tr . C O N ST . M IL L E 5-7-9 T E L E F O N 3 - 8 4 - 3 0Imprimată la foto - rotogravură In atelierele „Adeverul“ S. A

3 7 1— J - Pag. 2

Suirea pe tron a lui Leopold III noul Rege al BelgieiLa 23 Februarie 1934 s’a suit pe tron noul Rege al Belgiei Leopold III

•In fotografiile noastre vedem :

Noul Rege Leopold III. Jurăm ântu l de credinţă

al noului Rege la Cameră Armata, depunând ju ­

răm ântul de credinţă că­tre noul Rege.

Săptămâna trecută s’a desfăşurat la Bruxelles trista ceremonie a funeraliilor Regelui Albert. Lumea întreagă a luat parte la durerea Belgiei, fiind im presionată de tragicul sfârşit al Rege­lui soldat.

In fotografiile noastre vedem: Defilarea trupelor în faţa afetului de tun cu corpul ne­însufleţit al Regelui.

Două instantanee prinse la prem iera de la Bruxelles a filmului „M izerabilii” care a avut loc o zi înainte de s’a produs tragicul accident. Regele Belgiei, se în tre ţine cu Raymond Ber- nard, H arry Baur şi cu m inistrul Franţei la Bruxelles.

Noul Rege, Leopold III fiind salutat de ce- i'-: -ni după suirea lui pe tron. In fruntea ma- n iiestan ţilo r se găseşte întreg corpul diplom a­tic.

funeraliile Regelui Albert ol Belgiei

In această pagină vedem ; . .Cortegiul pe sfrăzile Bruxellului. Calul Regelui urm ând

afetul de tun. T ribuna regală la Bruxelles în tim pul cere­moniei. De la stânga la dreapta: P rin ţu l de Wales, Regele Boris al Bulgariei, d. Lebrun, preşedintele republicii fran­ceze, Regina văduvă Elisabeta, P rin ţu l Charles al Beigiei, Noul Rege Leopold III, P rincipele m oştenitor Um berto al Italiei, P rincipele Nicolae al României şi P rincipele Gus- tav Adolf al Suediei.

Afetul de tun cu corpul neînsufleţit al Regelui Albert.

\8nor»w.*¡».W

Un urup din celebra urmutv japoneză a „tunicilor albas­tre” renumită a fi cea mai

vitează armată din lume

ln ir ’o tranşee japoneză Port Arthur

Trupele marinei japoneze in dreptându-se spre front

La 6 Februarie 1904 a izbucnit războiul ruso-japonez

L A 6 Februarie 1904 a început războiul Japoniei îm potriva Rusiei ţariste . E ra pentru prim a oară, de multe sute de ani, când oameni de rasă galbenă s ’au în tâ ln it pe câmpul de

luptă cu oameni de rasă albă. Cu sute de ani în urm ă hoardele lui Attila, barbarii lui Kublai, au năvălit până în inim a Europei, zgu­duind lumea albă din temelii. Cu toate acestea, ţările şi regatele apusului au reuşit să în lăture pericolul care venea de la răsărit ca un nour negru prevestitor de rele. O în tâm plare norocoasă le-a venit în ajutor. Conducătorul m ongolilor a m urit în răsăritu l în ­depărtat şi arm atele lui, p rinzând de veste acest lucru, s’au îna­poiat în patrie.

încetu l cu încetul, Europenii s’au obicinuit să nu se mai ames­tece în Asia şi Asiaticii tot astfel. China îşi ducea viaţa ei de mii de ani şi tot ceeace caracteriza istoria ei trecută nu mai interesa.

In tre tim p însă, lumea albă ajunsese la o înălţim e m are, la un punct extrem de civilizaţie, în- tinzându-şi influenţele în toate r ţările păm ântului.

Negustorii întreprinzători nu considerau regiunile exterioare l-.-jjP.Kuropei. şi patria oam enilor galbeni Imne pentru J ' - |porta de acolo p iper şi vanilie H

mai târziu, cupru, zinc, bum- ! bac şi mătase. <

India a trecut sub dom inaţie ]engleză.^ Olanda şi-a răspânditdin ce în ce mai puternic influ- J f lenţa în Indo-China; China er:i prinsă sul) influenţă europeană din mai multe părţi. Numai Ja ­ponia reuşea să-şi menţie înde- --a

chizând — numai în urm a in­sistenţelor repetate ale Ameri- cii, două porturi.IHHHHHflMHHHHHHHHBHHiHi

a războiul num- f . , ŞhJiul tunul b'i pentru (¡ermania. P , i i « « ®a înseninat pentru japonezi in ~8p?; . a războiul dela t904 i905 aşa zi- v fP Z & B B B f ’

Baronul Kodama şeful marelui stat major al Japoniei in răz­boiul din 190b— 1905 îm potriva l—__ 1

I

Rusiei

ca în tim purile străvechi ducând turm ele la păscut.

Acest m arş al Japoniei se produce astăzi din ce în ce mai sigur şi mai deschis, cu toată retragerea lui Araki, cel mai entuziast susţinător al ideii unei „Japonii m ari”, —- cuprinzând partea sud-es- tică a Siberiei.

Im ediat ce a sim ţit perico­lul, Rusia Sovietică a trim es un im portant m aterial răz­boinic la nordul M anciuriei pe gran iţa Amurului. R ăsări­tul depărtat al Rusiei, în spe­cial extrem itatea, unde se găseşte W ladiwostok, este le­gat cu centrele de aprovi­zionare din Siberia şi din Urali. Japonezii ştiu ca cu cât trece tim pul, şansele lor de a scoate pe Ruşi din Ocea­nul Pacific devin din ce in ce mâi slabe. Căci în al doi­lea plan de cinci ani al m i­siei sovietice joaca un rol foarte im portant crearea le­găturii ruse cu răsăritu l de­p ărta t şi intem eerea unei in- dustri p rop rii în aceste re­giuni. Japonia dacă vrea sa-şj realizeze planurile, trebue sa pornească lupta în maximum un an sau doi.

P rim ul război ruso-japonez s’a sfârsit cu victoria galbe­nilor. Va avea oare şi al doilea război acelaş rezultat^.

Poate că în aceasta lupta să fie trase şi Statele-Unite. Aceasta pare cu atât mai p ro­babil cu cât Japonia va ataca mai târziu. Avioane de raz- boiu am ericane sboara in tro zi de la San Francisco la Ha- w ai. A doua zi pot pleca la Suam. De acolo în încă o zi ele pot bom barda Tokioul pentru a se uni apoi cu for­ţele aeriene ruse la W ladi wostok. Ia r dacă mai fac un ocol de o zi deasupra Filipi- nelor, atunci un irea forţelor aeriene ruso-am encane se îndeplineşte şi mai slgu r ;

Alnglia abia de se v a putea m enţine în afara acestei lupte din p ric ina suprem aţiei in Pacific. H otărîtor va h şi faptul de partea cui va în ­clina China. In caz ca trece de partea Japoniei, şansele de b iru in ţă ale acesteia apar considerabil m ărite.

D ar sfârşitul în această tu rbura tă partidă de şah a

Fotografie luată in tim pul bombar dării localitătii Port Arthur

Generalii Biely, Summ'off ţii Hanimer prinşi cu prilejul cuceririi Port Arthur la care au mai fost prinşi încă şase

i generali, 4 amirali, S65 ofi­ţeri şi 24.000 de soldaţi

Răniţi Huşi intr'un lazaret japonez din Matsuyama

Pare de necrezut, — d a r totuşi aşa a fost —- că Japo­nia a reuşit să schim be harta globului păm ântesc şi că tot ea a fost prim a ţa ră de rasă nealbă care a declarat război albilor, luptând îm potriva lor cu arme prea puţin perfec­ţionate si doborîndu-i totuşi.Cu acest prilej a fost distrusă şi credinţa inv incib ilită ţii o- roului alb.

Istoricii de mai târziu vor întrebuinţa data de G Fe­bruarie 1904 ca punct de ple­care pentru în lăturarea do­minaţiei albilor pe pământ.

Chiar dacă Japonezilor li s’a luat prin pacea de la Portsmouth (29 August 1905) o parte din fructul biruinţii lor _ nu li s’a dat bunăoară spre marea consternare a ţării grozav de îngreunată _ finan^ ciarmente, despăgubiri de război — aceasta nu înseam ­nă că ei nu au făcut un pas covârşitor de im portan t in câmpia asiatică. Japonezii au mai luptat odată cu chinezii (1894- 1895). Numai liga marilor nuteri europene a reuşit să îm piedice aşezarea lor pe coasta cantinentului.

Ca im portant câştig în răz­boiul îm potriva Ruşilor, Ja­ponia & d bandit Coreea. In acelaş tim p şi-a_ asigurat prima influenţă în M anciu­ria. Astăzi, întreaga Manciu- rie, precum şi statul nou Mandshukuo, şi provincia Jehol, sunt sub influenţa ja­poneză directă. Cu^ aceasta nu s’a term inat încă pă­trunderea Japoniei. Agenţii japonezi se luptă până de­parte în adâncul Mongoliei cu Ruşii, pentru a câştiga de partea lor pe locuitorii semi- sălbatici de acolo, care trăesc

anteriu japoneză înşiruită pe izile oraşului Mukden puţin in-

nainte de marea bătălie

„Băiatul meu nu se în­graşă cu un gram peste 25 de kgr., şi sunt foarte îngrijatăl“

„Fă ceia ce a făcut sora mea cu fetita ei, dă-i OVOMALTINE de două ori pe zii“

P ie lea D v. r ă m â n e d e lica tă , ju v e n ilă şi p ro a sp ă tă , p e o r i c e v r e m e ,

dacă este apărată contra influenţei intem­periilor prin îngrijirea regulată cu Leokrem. Efectul L e o k r e m - e i , care întinereşte, nu­treşte şi reface pielea, vă va surprinde. Acum c Jliar — pe timpul iernei sărac în soare — nu trebue să renunţaţi la efectul important al razelor solare; caci Leokrem conţine vitamine din soare, adică aceleaşi elemente, cari nutresc pielea şi cari sunt produse în piele numai de soare.Pe orice timp şi la orice vreme îngrijiţi şi apăraţi pielea Dv. cel mai bine cu Leokrem

C H L O R O D O N T S. A. R., B R A Ş O V

L E O K R E M

puterilor în jurul oceanului li­niştit este încă foarte nesigur, atât de nesigur, încât Japonia va câştiga mai mult p rin tra ta­tive diplomatice decât hazar- dandu-se pe câmpul de luptă.

Japonia a fost supranum ită „Anglia răsăritului îndepărta t”. Comparaţia nu este însă prea strălucită, căci Japonia n ’a po­sedat niciodată jum ătate din lu­mea întreagă ca rezervă, aşa cum poseda Anglia, în tim purile ei cele mai tari.

Mai curând s’ar putea elogia vigoarea japonezilor şi dragostea lor de patrie. Abia mai poate să hrănească astăzi suprapopu­l a ta ei. Astfel că trebue ca a- cest popor adm irabil să-şi poarte drapelul peste graniţe îndepăr­tate, dacă vrea să se mai men­ţină/ Rămâne num ai să se vadă dacă nu cumva sacrificiul Japo­niei şi sângele, pe care-1 vor vărsa soldaţii ei nu-i vor făuri odată în tr’un v iitor îndepărtat o putere fantastică cu ţara celor 400 milioane chinezi.

Până atunci noi asistăm zgu­duiţi de emoţie, cum acolo, pe ţărm ul Pacificului, se rid ică cor­tina unui act nou al istoriei uni­versale. Se vor petrece acolo e- venimente care vor fi resimţite cu siguranţă in cele mai depăr­tate unghiuri ale globului pă­mântesc.

Reprezentanţii marelui stat major al Japoniei explicând trim işilor presei acţiunea lor

!U num ai în Rom ânia, dar îij toata lum ea O vom altine aju tă

m am elor în ceeace le este mai scum p: sănătatea copiilor, creşterea şi des- vo ltarea lor.O vom altine — luat cu lap te «ste o hrană excelentă, pentrucă conţine toate substanţele cari contribuie la sănătatea corpului, la desvoltârea lui.

O vom altine dă pu tere întregului organism , fortifică ce­lulele nervoase, deci sistemul nervos.

OVOMALTIAiEPreţurile : Lei 50

98.- 175.- 320.-

U n produs a l fab ricei Dr. W ander S. A .

371 J — Pag . 8

R Ă Z B O IU L D E MAIN N U A R E A R Ă Z B O IU L

de F. Adercab o n ca t de grăbită a ii din extremul-

ţn 1905, de care-şi î ţ cei care au azi 45 LiĂcă Japonia îşi ur-

isto ric : T recerea

O Lmai aduc a: de ani, ne mează drumîTîn Asia, uncSfApământul e mai mult şi mai eftiyvşi m ai pu ţin zgu­duit de cutrem uri»decât în Insule. Forţa ja p o n e z ilo l^ - inteligenţa,, voinţa lor excepţBJială, puterea de muncă neîn trfifiţă de niciun alt popor — se dato ţ& c poate toc­mai îm prejurărilo r p ţnm ile în care' au fost siliţi să trăiaţjcaSţj care nu le îngăduia niciun ffi ij^ jene. uitare de sine, de acfermîţ

Nu se poate spune«că jSSfeneziit vor neapărat război, o» sunHflfcjgă- tori de oameni din n ţş te re şl t ă ­cerea lor speciala, naţionala d ţţ£ i războiul. In război e^pedepsit numai cel care se laşîh înfrânt, da^" şi învingătorul — imgr» cu seamă învingătorul, silit s ^ îa c ă jertfele omeneşti cele mai m ari. In răstim-

Pu-Ji fotografiat înain­te de încoronarea sa ca împărat al Manciuriei

care a avut loc la 3 Martie.

Guvernul Japoniei în mare ţinută.

Trupe japoneze luând masa de prânz în tr’un

sat ocupa de ei în China.

pul de aproxim ativă pace din u ltim ii 30 de ani, japonezii s’au înarm at cu toată cultura O ccidentului civilizat; stu­denţii lo r au îm pănat univer­sităţile m etropolelor din Eu­ropa şi America, savanţii lor au lucrat în laboratoare, pe acelaş plan al conştiinţei şti­inţifice, fabricile lor înzes­trate cu m aşini ultra-m oder- ne au creat şi crează m ărfuri în stare să înlocuiască pro­dusele naţiunilor celor mai cilivizate. Dacă popoarele in vremea noastră nu şi-ar ri­d ica bariere vamale necunos­cute până azi, m ărfurile ja­poneze a r bate produsele An­gliei în Anglia chiar, ale A- m ericei de Nord chiar în A- m erica, p rin calitatea şi iefti- nătatea lor.

Micii cercetaşi ai Japoniei aducând la 'ministerul de război ofrandele copiilor

de şcoală şi ale cerce- taşilor.

Cavaleria Japoniei preyă- tindu-se de atac în cursul

ultimelor lupte.

Asia a r fi, în întregim e, inundată de m ărfurile ja­poneze.

Nici în 1905 — când a isbucnit războiul în Ex~ trem ul-O rient — situaţia nu era altfel. S’a r putea spune că „istoria se repetă” — dicton banal — dacă această banalitate n ’ar arăta tocm ai forţa obiectivă, de neînvins, care îm pinge pe japonezi pe teritoriu l Asiei. Situaţia lor e tragică—şi oricât am fi îm potriva războiului, striv itorul civilizaţiei şi al atâtor vieţi omeneşti, oricât ne-am încred in ţa că războiul nu re­zolvă radical n iciuna din problemele politice şi so­ciale (ci doar le am ână), războiul de treizeci de ani al Japoniei a fost, este de neînlăturat.

Sim ilitudinea îm preju rărilo r din 1905 cu cele din 1934 izbeşte num aidecât. Numai un necunoscător al evenim entelor din 1905 îşi poate înch ipui că „ im ­perialism ul” japonez se datoreşte castei m ilitare din Tokio, care a pus stăpânire pe Suveran şi pe oame­nii politici şi nu se lasă până nu va provoca m ult doritul lor război... Războiul nu-1 doreşte nim eni, nu l-a dorit niciodată nim eni — nici în Japonia. Răz­boiul se im pune — se im pune mai cu seamă Japo­niei, precum furtuna e chem ată de vid.

Ca şi azi, în 1905 toată zarva din Extrem ul-Orient a fost provocată de starea de descom punere a Chi­nei. Im periu vast, cât trei Europe la un loe, popu­lată de sute de milioane de locuitori, deţinătoarea unor trad iţii culturale m ilenare (în vremea când în Europa oamenii abia se ridicau în două picioare să culeagă alune şi afine), China e la capătul destinului ei. Se fărâm iţează, se prăbuşeşte — şi nicio trad iţie n ’o mai poate ţine unitară, nu-i mai redeşteaptă con­ştiinţa am orţită. Dacă n’a r fi fost luptele ascunse, am arnice, ale popoarelor europene pentru m oşteni­rea vastului im periu galben, China s’ar fi desmem- b ra t de mult, singură, precum e de fapt azi, te ro ri­zată de întâiu l bandit care-şi adună câteva regim en­te de m ercenari şi-şi pune o uniform ă jerpelită şi furată de „general”. Nu era cu m ult deosebită si­tuaţia în China în 1905.

Toate m arile-puteri europene pândiau, gata să apuce una din mănoasele provincii ale Chinei îm ­bătrânite, putrede de ani şi civilizaţie. Cu cinci ani în a in te 'd e înfrângerea de la Port-Arthur, Rusia Iui Nicolae al II-lea in tră în M anciuria — precum au in tra t nu de m ult japonezii — şi vor să in tre şi în

Coreea. Când se încheie alianţa defen­sivă anglo-japoneză, Rusia cade şi ea la înţelegere cu China, făgăduind să e- vacueze M andciuria în 18 luni. N’a e- vacuat-o. Japonezii n ’au ocupat mili- tăreşte M andciuria acum un an ca s’o evacueze c’o făgăduială — ci au învă­ţat istoria şi au creat un stat „inde­pendent” Manciuco, păzit de arm ată japoneză. Nimeni nu se poate plânge de acest fenomen, înd rep tă ţit de toate legile internaţionale.

Când au fost ucişi doi m isionari germ ani în provincia Şantung, în 1896, Kaiserul W ilhelm II trim ite p e

Consiliul de război judecând la Tokio pe atentatorii prim ului m inistru Jnukai.

Pu-Ji noul împărat al M anciuriei în­conjurat de statul său major.

am iralul D iederichs să ocupe portu l chinez Chiancin şi „ia în arendă” toată provincia, inclusiv minele şi căile ferate. In felul acesta Rusia şi Germania, Wilhelm al II-lea şi Nicolae al II-lea se numesc înşişi „Sf. Gheorghe şi Sf. Mihail”, apărători ai creştinism u­lui în Extrem ul-Orient.

Anglia ocupă în 1898 portu l Hongcong şi fortul W eihaivei, în sudul Chinei, care n ’are nim ic de obiectat. F ranţa, ca să nu ră ­m ână mai prejos, ocupă şi ea portul Cuangein. Revolta xenofobă din 1900, când au fost ucişi atâţia albi, revolta zisă a „boxerilor”, n ’a izbutit să schim be ceva din situaţia stabilită. Albii se răzbună, pun la cale un măcel organizat — şi aşteaptă ca China să renunţe însăşi la orice independenţă.

Putea răm âne Japonia pe insulele ei strâm te, devastate perio­dic de furtuni şi cutrem ure, cu o populaţie în creştere ne’ntre- ruptă, cu o industrie fecundă şi inventivă, când la doi paşi, la ca­pătul m ânei întinse se aflau câm piile Asiei, hoardele de sem inţii asiatice căzute în prim itivism ?... In 1902 Japonia încearcă o îm pă­care cu Rusia — căci n ’a r fi cutezat să pornească un război atât de prim ejdios, ea care n ’avea n iciun aliat demn de încredere. Ne­izbutind, face 6 alianţă cu Anglia, p rin care se garanta in tegrita­tea Chinei şi Coreei — de fapt se interzicea in trarea Rusiei mai adânc în Asia de sud.

Cu o viteză care nu e deloc rusească, Ţarul term ină lin ia ferată vârşeşte aceeaş linie, o dublează şi evită dificultate^ lacului Baical. — astfel ca să se poată transporta repede în Extrem ul-O rient trupe şi m aterial de război. E ceiace repetă Stalin în 1934, când desă­vârşeşte aceiaşi linie, o dublează şi evită dificultatea lacului Baical. Ca şi în 1903, în 1933 banda de „tâ lhari” (de fapt oam enii Japo­niei) atacă transsiberianul de câteva ori, caută să-l distrugă, să-l facă cel puţin de neîn trebuin ţat un răstim p. Ţarul trim ite colo­n işti ruşi în Extrem ul-Orient, politică pe care o repetă şi Stalin, făgăduind ruşilor care se vor stabili în insula Sacalin şi în nordul M anciuriei, scutire de impozite şi teren aproape gratuit.

In 1903 Japonia to t m ai crede în posibilitatea unei îm păcări, a unei tranzacţii. E gata să renunţe la influenţa asupra M anciuriei dacă Rusia renunţă la orice amestec în Coreea. Rusia cere liber­tatea drum ului pe m are de la Vladivostoc la Port-A rthur, fo rti­ficat m ilităreşte ca să îm piedice de fapt orice înain tare a Japo­niei în Asia. Dar astfel de tratative dovediau tocmai voinţa fermă a Rusiei — susţinută de Germania — de a nu părăsi punctele ex- trem -orientale şi în Ianuarie 1904 Japonia trim ite un ultim atum la Petersburg.

In tre tim p Japonia se înarm ase. Rusia care nu credea că micul popor japonez va avea cutezanţa să se măsoare cu colosul slav, era în urm ă şi cu trupele de uscat şi cu flota. Japonia ceru Rusiei să evacueze M anciuria, aşa cum se obligase şi să recunoască drep­tul aJponiei asupra Coreei, provincie care se află ca un cuţit în coasta Insulelor. „P reten ţiile” Japoniei au păru t atât de îndrăz­neţe, atât de fantastice, încât n ici nu încăpea m ăcar discuţie. Ru­sia n ici n ’a răspuns.

A fost întâiu l m are război al Japoniei, când a depus un efort care a uim it întreaga lume. Atunci s’a băgat de seamă că „m icul” popor japonez era un popor m are ,iar civilizaţia lui, technica lui, calitatea lui sufletească, se puteau asemui cu a celor mai de seamă popoare ale lum ii. De-atunci s’a putut vorbi în lume de „perico­lul galben”, pericol în tr’adevăr, m ai cu seamă pentru Rusia, ţară uriaşă guvernată samavolnic, exploatată ca o colonie africană, ză­când în întunerec, prejudecăţi şi m izerie socială. Ceeace nu cre­dea nim eni, s’a în tâm plat: În mai puţin de doi ani Rusia e în ­frântă. Trupele sunt decimate de boale şi de gloanţele vitejilor soldaţi galbeni, care înaintează până la Mucden, în inim a Man­ciuriei. F lota japoneză atacă la Tuşim a cuirasatele ruseşti, pe care le scufundă. Ţarul la Petersburg, când i s’a adus vestea că flota Rusiei din Pacific nu mai există, juca tennis. Şi-a aprins o ţigare, a spus că va face alta, şi a continuat să joace. Legătura dintre In ­sule şi trupele japoneze din Asia se putea face acum cu uşurinţă, nem aifiind am eninţată de bastim entele ruseşti.

D ar victoria m ilitară e fără valoare, dacă nu poate fi sancţionată de o pace victorioasă. Putea fi silită Rusia la o astfel de pace?... Japonia îşi cheltuise ultimele ei forţe: trim isese pe front, rezer­viştii, cheltuise tot aurul din v istierii. înain tea arm atelor japo­neze nu se mai aflau numeroasele batalioane ţariste, dar se afla Siberia cea fantastică, necunoscută. Cum să ajungă soldatul japo­nez la Moscova şi la Petersburg, să im pună pacea pe care credea că o dobândise pe câm piile m andciuriene, pe apele Pacificului, şi p rin sdrobirea bastioanelor de la Port-Arthur?... Bevolta din 1905 din Rusia nu ajuta prea m ult Japonia, m ai cu seamă că m unci­torii fuseseră îm puşcaţi fără milă, ia r capii rebelilor se refugiaseră în străinătate.

Ca şi în 1933, în zilele noastre, stăteau de veghe în 1905 popoa­rele care doriau să se îm părtăşească din cadavrul mănos al Chi­nei. Ca şi acum, sub form a Ligii N aţiunilor, în 1905 m arile-puteri au oferit bunele lor servicii de îm păciuire. O prăbuşire totală a Ru­siei şi o v ictorie categorică a Japoiniei nu putea fi pe placul şi în interesul nim ănui.

Statele-Unite ale Americei au in tervenit şi preşedintele de-atunci — tot un Roosevelt! — a poftit pe delegaţii pu terilo r beligerante la Portsm outh, să se îm pace. T ratativele au fost surprinzător de scurte: o lună — atâta au ţinut, pen tru un război de mai bine de' doi ani, cu rezultate m ilitare surprinzătoare. Delegaţii au_ căzut de acord ca Rusia să cedeze jum ătate din insula Sacalin, să renunţe

influenţă asupra Coreei. In ce priveşte M anciuria, s’a găsit un com prom is în care — ca în toate com prom isele — se află sâm­burii războiului viitor: Rusia deţine influenţa ei asupra Manciu­riei de nord, inclusiv căile ferate, ia r Japonia, M anciuria de sud. Nicio despăgubire de război, retrocedarea n iciunui vas.

N’a fost încheerea păcii — de altfel „pacea de la Portsm outh” nu figurează sub acest nume în niciun tra ta t de istorie — a fost

doar încheerea unui război. Rusia era îm piedecată dc a mai îna­in ta în China, fără ca Japonia să fi dobândit acest drept. în a in ta ­rea în China s’a făcut mai târziu, sub diferite forme, mai m ult sau mai puţin ascunse, ia r celebrele „căi ferate m anciuriene”, in ju ­rul cărora a reînceput de cu rând discuţia, e num ai un simptom — simptomul din 1905 al războiului ruso-japonez de mâine.

Influenţa războiului de, acum treizeci de ani din Extremul- O rient asupra Europei a fost — deşi nu s’a bănuit atunci nim ic — hotărâtor. Rezultatele s’au văzut în 1914. Rusia, izgonită din Orient, şi-a în to rs priv irile spre Balcani — deci sâm bure de dis­cordie cu Austro-Ungaria. Japonia s’a putut uni cu Anglia şi Franţa, am eninţare d irectă îm potriva Germaniei. Avem astfel form aţiile fundam entale ale m arelui război european.

Conflictul de azi din Extrem ul-Orient nu mai înşeală pe nim eni: Acolo — ştim precis cu toţii! — se va da lupta care să rezolve conflictul răm as din 1905, şi se pun bazele viitoarei conflagraţii europene — dacă nu cumva înţelepciunea cuiva sau alt factor ne­prevăzut va pune capăt acestui sin istru şi orb joc al forţelor umane...

F. ADERCA

TheatbrAtantttiu&lSTR.BA7ACA1 5TR. CAROL 7G 78 • 80 -82 HALELOR 2t

3 7 1 — J i . I , ~ P a a ' 1 1

U R V I I T A P U D U

tr-

Prea puţină lume ştie însă că agenţii lui Von Pa- pen se ocupau şi cu provocarea exploziilor. Astfel, ei au svârlit de mai multe ori în aer, podurile ce leagă Canada de Statele Unite, poduri pe care tre­buiau să treacă transportu rile de arme destinate a- liaţilor.

Aceiaşi agenţi au scufundat şi câteva vase. In a- cest scop, cu ajutorul unor funcţionari complici cari lucrau pentru arm atori, instalau m aşini infernale în vasele în construcţie. Deasemenea ei au reuşit să contamineze cu m icrobi infecţioşi un m are num ăr de cai, destinaţi arm atei engleze.

Dacă serviciile spionajului germ an se serviau de preferin ţă de supuşii Majestăţii Sale regele Angliei, în schimb, serviciile engleze îşi găsiau colaboratorii cei mai preţioşi în supuşii austriaci, aparţinând m i­norităţilor naţionale ale acestei ţă ri: cehi, slovaci şi croaţi.

Pentru a fi la adăpostul oricărui fel de indiscreţie, Germanii au hotărât, în cele din urmă, să întemeiezeo în treprindere comercială, aşa cum obicinuiau în general. în trep rinderea a fost înscrisă cu firm a so­cială: „American Im port and Export Company”, eti­chetă banală, care le perm itea să se dedea mai li­ber activităţei lor de spionaj.

Această în trep rindere specială era condusă de un ataşat economic al ambasadei germane, doctorul Al- bert. Căpitanul Voska, care ne destăinueşte toate a- ceste amănunte, ne spune apoi c’a reuşit să-şi plaseze în această în treprindere ca funcţionară pe fiică-sa, şi în chipul acesta, seara, înain te de expedierea cu­rierulu i putea să ia cunoştinţă de mesagiile cele mai im portante, pe care le copia şi le fotografia, chiar când era vorba de piese esenţiale.

DOCUMENTE SECRETE INTR’UN BASTON GOL

In fotografiile acestei pagini îl vedem pe Von Papen în diferite mom ente ale activităţii sale oficiale: lo o reuniune spo~tivă în tribună cu Kronprinzul. vorbind cetăţenilor la o întrunire po­litică şi părăsind un local de vot cu

prilejul ultimelor alegeri.

A m in tir i d e sp r e V on P a p e n —

C ĂPITANUL Voska, din legiunea cehă, ataşat în tim pul răsboiului mondial, la serviciul de in- form aţiuni al am basadei engleze din W ashing­

ton, a publicat de curând o serie de destăinuiri sen­zaţionale, priv itoare la unele afaceri de spionaj din această perioadă.

Reproducem, din mem oriile căpitanului ceh, două episoade mai in teresante:

A doua zi după declararea războiului m ondial s’au constituit la W ashington două servicii concurente de spionaj: prim ul, d irija t de contra am iralul Gaunt, din am iralitatea b ritan ică şi celălalt condus de Von Papen, acela care avea să ocupe 18 ani m ai târziu, dem nitatea de cancelar al Reichului.

Von Papen îşi baza serviciul său în special pe in- form aţiunile prim ite dela irlandezii şi hinduşii sta­biliţi în America. Aceştia sperau că o victorie a Ger­m aniei le va aduce m ult aşteptata independenţă a ţărilo r lor.

D ar să dăm cuvântul căpitanului Voska:„In vara anului 1915, fiica mea m ’a inform at că

societatea a trim is în Europa un colet foarte im por­tant, p rin interm ediul unui ziarist am erican, Archi­bald, reprezentant al lui „United Press” , pe frontu­rile europene. Fiică-mea a pu tu t să ia cunoştinţă de conţinutul acestui pachet, şi a observat astfel că el ascundea în tre altele, un dosar foarte im portant asupra transportu rilo r de alim ente im portate din Statele Unite, în Germania, p rin Suedia.

In. plus, mai existau documente care expuneau în mod am ănunţit activita-' tea clandestină a ataşatului Von Papen, precum şi un plan preefs de acte de

sabotaj, pe care acesta le proiecta. La dosar era anexată şi o scri­soare a iui Von Papen către soţia sa, din care extrag aci câteva pasagii: „Nu încetez de-a repeta acestor im becili yankei că ei tre- bue să se mulţumească să admire eroism ul nostru... Congresul din Washington şi guvernul american fac tot ceeace doresc ambasa­dorii Germaniei ş i Austriei, fără să ştie că se supun de fap t ordi­nelor noastre”.

Acest colet era însoţit de un baston gol, în interiorul căruia era ascuns un plan al fortificaţiilor am ericane, instalate dealungul coastelor. Planul fusese rid icat de un agent austriac.

ANCHETA PE BORDUL VASULUI „NEW-AMSTERDAM”

Cu toate sforţările noastre, n ’am reuşit să îm piedicăm pe Archi- bald să ia în posesiune acest colet preţios.

Ziaristul am erican s’a îm barcat pe bordul pachebotului olandez „New-Amsterdam”. Im ediat, contra-am iralul Gaunt îşi trim ise în Anglia vasul său cel mai rap id cu ordinul s’o ia înaintea pachebo­tului olandez. Atunci s’a angajat în largul m ării o în trecere nebună

i Intre cele două vase, în trecere care s’a term inat cu victoria en­glezilor.

Astfel, generalul Hali, şeful serviciului de spionaj britanic, a putut fi inform at la tim p de sosirea em isarului lui Von Papen. In momentul când pachebotul olandez a ajuns la prim a escală en­gleză, vasul a fost înconjurat de soldaţii britanici, ia r em isarul lui Papen arestat im ediat.

Timp de trei zile autorităţile engleze s’au dedat unei anchete mi­nuţioase pe bord, fără a reuşi însă să descopere coletul. A patra zi, ambasadorul olandez a protestat îm potriva violării neutralităţii, ia r cel american îm potriva arestării unui supus al Statelor Unite.

In disperare de cauză, Hali trim ite im ediat o telegramă lui Gaunt: „Nu s’a găsit nim ic, Victor s’a înşelat” .

Victor era pseudonim ul meu. Im ediat W ashington răspunde: „O eroare e im posibilă”.

A cincea zi, însfârşit, oam enii am iralului Hali forţează casa de fier a vasului şi găsesc în in terioru l ei pachetul com prom iţător Toate ziarele reproduc conţinutul documentului, fapt ce stârneşte o emoţie imensă în America. începând din acel moment, până şi ziarele germano-file din noul continent publică m anşete’ de felul acesta: „Expulzaţi pe von Papen". Şi în tr ’adevăr, după câtăva vre­me, viitorul cancelar al Reichului a fost expulzat din Statele U- nite, în compania baronului Dumba, am basadorul Austriei şi al lui Boyet, ataşatul m aritim german.

PĂŢANIA CU SERVIETA

Această aventură a lui Von Papen este dealtfel, în strânsă legă­tură cu celebra „păţanie cu servieta”, al cărui erou a fost cola­boratorul cel mai intim al lui Von Papen.

E vorba de ataşatul Albert, care purta în servieta sa colecţia facturilor pentru diversele m ărfuri am ericane, livrate Germaniei. In interval de un an adunase m ii de facturi, care repezentau un

, total de circa 110 m ilioane dolari. Vă închipuiţi cât de preţioase pu­teau să fie pentru aliaţi, indicaţiile cuprinse în această servietă!

In momentul când servieta d-rului Albert era atât de plină încât nu mai putea cuprinde nim ic în tr’însa, acesta în loc s’o golească, a cumpărat o alta, pe care a umplut-o deasemenea.

Serviciul englez de spionaj observase acest am ănunt şi n ’a uitat să-l folosească la prim a ocazie.

Intr’o zi, pe când se ducea la un p ielar ca să-şi cum pere o nouă servită, doctorul Albert a fost u rm ărit de tre i agenţi dela „Intelli- gence Service”, în tre care şi celebrul repo rte r Brown, dela „New- York Times”.

Acesta in tră deasemenea în magazin, unde cum pără o servietă a- semănătoare cu aceea a doctorului şi, aplică pe ea aceleaşi in i­ţiale. Apoi o umplu cu ziare vechi pentru ca să semene exact cu aceea a ataşatului german.

Albert veghea asupra valizei sale, pe care o păzia ca pe ochii din cap şi de care nu s’ar fi despărţit pen tru nim ic în lume.

Dimineaţa o lua în biroul său şi seara o aducea acasă. Dar, omul avea o deprindere prim ejdioasă. Se deplasa cea mai m are parte din vreme in Metro.

Intr’o zi, Brown şi cu tovarăşii săi pătrunseră în com partim entul din metro, în care se găsia doctorul Albert. Când veni controlorul, ei îi făcură observaţiuni fără nici un rost, căutând cu orice p re ţ să provoace un scandal. Scandalul degeneră repede în tr’o adevărată incăerare.

In vacarmul general astfel produs, Albert nu observă că Brown care stătea lângă dâosul p rofitând un moment de neatenţia ataşa­tului german, îi substituise în mod foarte iscusit servieta.

Numai dupăce s’a re în tors acasă doctorul Albert a observat că . în locul documentelor preţioase, servieta sa era um flată cu... hârtii ■ vechi.

Era însă prea târziu ca să mai încerce un dem ers oarecare. I se jucase o festă reuşită.

I. S.

B E E R - C O A F O RMOŞILOR 5 3 T E L E F O N 3-00-11A REDUS DIN NOU T A R IF U L MENŢIONÂND

B A C Ş IŞ U L SU PRIM A T

N E R V I

N E R V I Isunt aşa de sensibili, incât natura le-a invelit cu grijă intr'un ţesut protector.Orice vătămare pricinuită acestui înveliş, de exemplu prin răcealâ( duce la o inflamaţie şi face ca nervul să devie extrem de sensibil! Dureri intense anunţă că organismul suferă de răceală.Tabletele de Aspirin elimină repede substanţele toxice cari au pricinuit intlamaţiuniie şi regulează circula* tia sângelui. Dut erile dispar repede.

ASPIRINveritabil numai cu crucea „Bayer

Cum?«! N'aţi ¡BC8fC3t incâ TpflTîw

Togat de imfioanc «te ori dovedit ca eficace 1«

R e u m a t i s m I G n t â I S d a f i c âG r i p ă • N e v ra lg i i « R ă c e li • D u r e r i d c c a p

H » e d ită r i te m m al b a n i SeNici un alt preparat asemănător — oricât ar fi lăudat— nu are ca Togal peste 6000 dovezi in scria dela medicii Tabletele Togal diiolvă acidul *ric yţ acţionează dea direct ia rădăcina răului! Nu iaceţi

Încercări cu preparate similare! Alţii au încercat in locul Dv. ţi acum iau loţi Togal! Q încercare vă va convinge »1 pe Pv.t La Farmac"

Droguerii. Lei 5 Z - . Tabletele logai &unt iu» produs elveţia«!

371 - R..I. - p"a-13

r' V ,J |P f

a; ■ k#

M * rf 1 r ? *V * *;v » ... *

/ 1 * ^ 1 > i "* J r * * • , *

‘ } \ ■ - , , - ■■ - ••■\ ^ f r - V . \ •* j 1» % * ■■ *■ m . i -■ ,,,JI-\ \ j ¿ ¡ i r * 1 - l i f r

. ' % V \ ^ ^ r ’^ t f r * I

i %r*! * M - H

' W ^1 ! \ ' v v , ,* ' , Vv v * w v * K7Aa i. sr *■*.*$*** **■ _ - -.f • i. , *vf\ vv

Citind acest articol veţi afla cum se pregăteşte ghiaţa la Bucureşti. , Geasemenei oricine îşi va putea face o idee aproximativă de nu- tmărul bacililor de febră tifoidă şi, de alte boli, ce va înghiţi Ia vară, consumând aceasta ghiaţă.

■

\ ^ y

— P ir a m id e u r ia şe d e m ic r o b i -*. / REŢI să ştiţi ce înghiţim când consumăm prin bodegi, restaurante şi la noi \ / acasă, ghiaţă recoltată de p rin lacurile bucureştene?

Cine a făcut o preum blare vara, p rin aceste locuri pitoreşti, desigur ne-ar putea povesti multe... Mai ales în a şasa lună a anului, în Cireşar, ca şi în luna lui Cuptor, până târziu toamna, locuitorii m ahalalelor m ărginaşe năvălesc spre lacuri să se scalde.

CEI CE FAC BAE

Totuş nu toţi fac baia pentru ca să-şi procure o sim plă plăcere. La cei mai mulţi ea este dictată de un sen­tim ent de disperare...

Nu vorbim despre cei ce se sinucid. Dar este o altă nenorocire perm anen­tă, pe care o constată mai ales me­dicii regim entelor şi pe care noi sun­tem nevoiţi s’o înregistrăm în mod brutal, fără fraze de ocol: mahalalele bucureştene sunt pline de râe! Sol­daţii recruţi, şi chiar cci din contin­gentele mai vechi, chem aţi la concen-

371 - — Pag. 1

trări, vin la regim ente cu răn i hidoase.'Lfttinse, peste tot corpul, in ­fecţie p ric inu ită de com plicaţiile scabiei.

O infirm erie de regim ent are câteodată un aspect groaznic.Zilele trecute un m edic civil a găsit scabie la o şcoală prim ară;

un m are num ăr de copii erau bolnavi. Sunt contam inaţi şi p ă rin ­ţii; sunt bolnavi şi copiii! U nii iau de la alţii. Sunt fam ilii în ­tregi, unde scabia nu dispare cu anii. Păianjenul care provoacă această boală, e încuibat în haine, paturi, velinţe... Trebue să no­tăm că starea igienică a oraşului lasă în tr ’adevăr m ult de dorit. Deşi scabia e o boală, care s’ar putea vindeca repede şi cu m ij­loace simple, totuş p rin mahalalele ora.şului, caşi p rin satele m ăr­ginaşe, m aladia este endem ică.

Un medic a găsit şi „olteni”, furnizori de alim ente, având scabie...

Toţi aceştia abia aşteaptă prim ăvara, spre a se duce să se mai curăţe p rin lacuri ,cu nădejdea de a mai lepăda în apa, plină de larve de ţânţari, o parte din păianjenii ce provoacă boala lor... Din nefericire e un cerc vicios: cei cari vin să se curăţe în lacuri, uneori mai rău se infectează, m ai ales că în aceeaşi apă sunt aduse să facă bae, şi vitele din Bucureşti... bolnave de scabie, sau de alte maladii.

Lacul Floreasca, focar de m icrobi d in care se extrage iarna ghiaţa.

Această apă e lăsată să îngheţe iarna, pen tru ca d in tr’însa să se scoată ghiaţa, pe care ne-o servesc chelnerii Ia restaurante, ne-o pun în „mazagren”, pe untul, carnea şi celelalte alim ente, ce u r­mează să le consum ăm ; aceasta este ghiaţa pe care o v e d e m plu­tind p rin borcanele m ari de sticlă, pline cu lim onadă galbenă şi roşie, de la Moşi...

„NU E VOE DE SCOS GHIAŢA DIN BĂLŢI!”

Există totuşi un regulam ent sanitar, foarte frumos alcătuit, cu articole numeroase, în care se iau, m ăsurile cele mai pline de p re­vedere cu priv ire la recoltarea gheţei.

Merită toate laudele in iţia to rii şi redactorii acestui regulam ent, plini de grija pen tru sănătatea cetăţenilor Capitalei. F ăurito rii lui au mers cu înţeleapta lor prevedere până acolo, în cât regulam en­tul a fost învestit cu form alitatea „prom ulgării” p rin înaltul de­cret regal no. 1332, din 14 Aprilie 1930.

Domnii, cari au redactat acest regulam ent, or fi vizitat probabil lacurile bucureştene şi s’au îngrozit văzând atâtea m ortăciuni şi gunoae, ho ituri de pisici şi câni, aruncate pe locurile, de unde iarna se scoate ghiaţa pentru bucureşteni. O fi surprins, poate, pe câte unul de p rin satele vecine, sau de p r in casele de pe mal, de­şertând m urdăriile, ce se adună de obiceiu p rin gropile, de lângă casa omului... latrinele im provizate... De altfel nu li se poate face o vină prea m are acestor locuitori necăjiţi, cari se scuză că n au canal p rin preajm a locuinţelor lor...

Articolul 72 al pom enitului regulam ent interzice scoaterea gneţn din bălţile contam inate. „Se vor respecta dispoziţiile indicate — glăsueşte regulam entul — şi se vor scoale d in consumaţie alim en­tele sau băuturile, care au venit in contact direct cu ghiaţa natu­rală" adică cu aceea scoasă din bălţile infectate. _

Mai există o lăudabilă ordonanţă, em anată din b irourile P rim ă­riei Capitalei, care poartă num ărul 5673/6099. Şi această ordo­nanţă e plină de grijă pentru sănătatea locuitorilor.

Ni se arată acolo, în fraze frumos meşteşugite, că „este periclitată sănătatea publică” din p ric ina gheţii scoase din lacurile „unde se scaldă oameni şi animale, bălţi in care se spală căruţe şi se arunca gunoae, animale moarte, etc.”

TOTUŞ SE SCOATE MEREU GHIAŢA!

Păcat că acest document, atât de elocvent redactat, nu are şi o urmare practică apreciabilă. .

Pe malul lacurilor Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tern, t u n ­derii, Dobreşti, etc., etc. ,se depozitează cu m are hărnicie blocurile

• ngheţate în ia rna generoasă a anului 1934. Negustorii de ghiaţă ■’nt în tr ’o febrilă activitate.

P rin unele locuri s’au clădit adevărate piram ide egiptene, din blocuri îngheţate, ce ni se vor da să le consumăm la vară.

Ni se atrage, in mod special, atenţia asupra unei bălţi care este în dosul închisorii Văcăreşti, unde se scurg de obiceiu, în cursul anului, toate canalele de la diferitele lavoare, bucătării, latrine, etc., ale gospodăriei celor vre-o mie de inşi — deţinuţi, gardieni şi funcţionari — cari populează închisoarea.

Când lacul înghiaţă, se scoate ghiaţă şi de acolo!

CE MICROBI SUNT PRIN BĂLŢILE BUCUREŞTILOR?

Desigur, că în aceste bălţi, unde vin să se scalde oameni sifilitici, tuberculoşi, şi cu fel de fel de alte m aladii, se găsesc toţi m icrobii corespunzători.

Un am ic al nostru, m edic bacteriolog, a avut răbdarea să to­pească şi să analizeze o bucată de ghiaţă, luată dela un restaurant.

Bacteriologul nostru a calculat 244 m ii de d iferiţi m icrobi găsiţi în tr ’un centim etru cub de apă, obţinută din ghiaţa arătată mai sus. Cei mai m ulţi erau din specia Eberth, adică a bacilului tific. Aceşti bacili se văd la m icroscop în form ă de bastonaşe, puţin ovale, ro­tunjite la cele două extrem ităţi. «

Amicul nostru a mai găsit bacillus coli, ad ică acela care sălăş- iueşte în capătul in testinului gros, de la om şi care dă anum ite in ­fecţii prim ejdioase, destul de frecvente în ultim ul tim p la Bucureşti.

In afară de infuzorii şi de alte gângănii urâte se mai găseşte uneori, în apă bacilul holerei, a lui Koch, m icrob încovoiat ca o virgulă, câte o dată răsucit în spirală, mai subţire la un capăt. A- ceste fiinţe m ici şerpuesc unele spre altele, având o vie agitaţie, apropiindu-şi cele două extrem ităţi.

CUM SE FACE CĂ O ASEMENEA GHIATĂ E TOLERATĂ IN CONSUM?

Am căutat să cercetăm explicaţia acestei situaţii ciudate: cum se face că este tolerată în consum aţie această ghiaţă, evident vătă­m ătoare sănătăţii publice. Ni s’a dat urm ătoarea explicaţie:

Iarna ghiaţa se scoate din bălţi în mod tacit, fără să se alarmeze nim eni, căci deocam dată nu este întrebuinţată! Cine să se mai gândească iarna la ghiaţă?!

Abia la prim ăvară încep să intervie autorităţile sanitare, cu m are străşnicie. D ar negustorii au şi ei trecerea lor: se duc pe la oamenii m ari, prom it că nu vor mai scoate, pe viitor, ghiaţă din lacuri, arată că pe aceasta nu o vor în trebuin ţa d irect la alimente ci num ai la răcit, şi aşa mai departe. Se mai vaită că dacă vor fi opriţi să vândă ghiaţa vor fi complect ruinaţi, deoarece „au băgat capital”, etc., etc.

Şi atunci, ici şi colo, se mai slăbeşte puţin şurubul, se mai des­chide câte-o portiţă , pe unde se scurg în urm ă toate blocurile din cetăţile de ghiaţă clădite în cursul iernei precedente. Scena se re­petă în fiecare an la fel. Negustorii p re tind în fiecare vară, că asta e „pentru ultim a dată” şi îşi iau obligaţia „pe onoare” de a nu mai scoate pe v iitor ghiaţă din bălţile bucureştene, ci de a în ­fiinţa făbrici sistematice.

Aşa s’a în tâm plat şi vara trecută, când s’a perm is „pentru ul­tima dată” de a pune în consum aţie ghiaţa recoltată iarna trecută.

Luaţi însă un autobuz de periferie şi faceţi o vizită lacurilor din ju r. Veţi găsi acolo m unţi proaspeţi de ghiaţă pe m al; veţi mai constata că din bălţi continuă să se tae şi să se care mereu... Până acu s’au pregătit multe m ilioane de kilograme...

Se prevede că la vară va fi m are belşug de ghiaţă şi că va fi eftină de tot! Fiecare cetăţean, cât de modest, îşi va prim i porţia lui de bacili, pe un pre ţ cât se poate de modest, căci natura a fost darnică în ia rna asta!!

PROGRES

Mai este de m enţionat că în anul acesta am făcut un progres: a început să se scoată ghiaţa şi din lacul Parcului Carol. E o inova­ţie. Ghiaţa se depozitează în grotele şi cuştile, în care stăteau odi­n ioară fiarele sălbatece ale fostei grădini zoologice din parc.

Tot aşa s’a r putea scoate ghiaţă şi din Cişmigiu.îm i perm it să mai dau o idee: să se scoată ghiaţă şi din bazinele

de pe la ştranduri. Avem atâtea! Tot va fi mai curată de cât aceea de p rin bălţile de la periferie, pe unde se scaldă vitele bolnave. Aci, cel puţin, fac bae num ai oamenii...

O ANECDOTĂ

Ca încheere, şi dacă voiţi, vă povestesc o anecdotă ce mi-o amin­tesc cu acest prilej:

Se spune că o celebră artistă de cinem atograf, care are un splen­did p ă r blond-roşcat, a inv ita t în tr ’o seară la dânsa-acasă la un ceai, câţiva prieteni.

D ar u itând că are serată, s’a apucat să facă bae.Deodată, se auzi soneria!Marea artistă eşi repede din cadă şi se îm brăcă în pripă, pentru

a-şi în tâm pina oaspeţii. ■ w .— D ar n ’âvem apă caldă pentru ceai” — observă cam erista în ­

grozită.— Nu-i nimic... ia din bae”, ordonă stăpâna casei.Se afirm ă că m usafirii au găsit ceaiul delicios. La un moment

dat, unul plin de entuziasm, ar fi exclam at:— Ni s’a servit un veritabil „ceai de caravană!" Şi ca dovadă

iată un fir de p ăr de cămilă, pe care l-am găsit în paharul meu...”

ALEX. F. MIHAIL

371 — R . I . — Pag. 15

De cealaltă parte a lacului m lăştinos peste care se poate trece nu­mai pe un podeţ îngust de lemn, se găseşte un deluşor pe care-şi în ­tinde braţele un stejar vechi de 400 de ani. Pe tulpina lui, în faţa unei icoane, ard lum ânări de ceară. O poză sprijin ită de religie jji misticism! Aceasta este in trarea la m ănăstirea de călugăriţe de la Ţigăneşti, 35 k i­lom etri depărtare de Bucureşti. în a in tân d eşti surprins de clădirile m ici în formă de vile, cu grădini de flori în jurul lor, îngrijite de m âini vrednice de femei.

Deluşorul însuş, de fapt o insulă, este ca de com anda pentru lo­cuitorii de acolo, care se complac în existenţa lor, părând că sunt un iţi pe vecie cu acea regiune, tră ind acolo fără bucurii, fără suferinţe, dar în tot cazul în linişte şi m ulţum ire.

Se crapă de ziuă. Abia s’au stins prim ele stele şi începe să se agite ceva în curtea bisericii. O tânără m aică ţine în m ână o scândură pe care bate cu un ciocan — tot de lemn — lovituri ritm ice. Este toaca tradiţională, care aduce cu sgomotul ei, prim ul semnal de trezire. Lu­m iniţe vagi apar pe la ferestre. Du^ă un sfert de oră răsună al doilea semnal. El este dat de clopotul din 'turn — care este în acelaş tim p şi clopotul ceasului — cu un sunet metalic. Acest sunet are m enirea să deştepte somnul cel m ai adânc. încep să se Îndrep te spre m ănăstire, cu paşi repezi, credincioşii. In teriorul se umple repede cu credincioşi care se închină de tre i ori la in trare , plecându-se până la păm ânt. In bise­rică începe să răsune în tre timp, la început în şoapte, apoi din ce în ce mai tare, cântecul femeilor. Aceasta până ce vine preotul care ofi­

ciază sli maici. 1 dincioşi cele ma se menţ p rin fei

In După

cu lucri parte pi fiecare realizea: ¡>ătă pe De cele orfane, locuinţă ro ri” şi neagră.

Bisi 12 moşi du-i în trebue s tim pul : de dimi care se zorilor.

In fotografiile acestor două pagini vedem:

Mănăstirea clădită in stil bizantin.

Podeţul de lemn care leagă satul de m ănăsti­rea de maici.

Căsuţele m a i c i l o r construite în stil de vile.

O „soră” la ţesutul u- nu i covor.

Intrarea in mănăstire.Stejarul bătrân de

■WO de ani la intrarea bisericii.

_ 0 maică tânără bă­tând toaca.

Stareţa mănăstirii.Text şi fotografii de

L. von Molnar (Lipova)

Textul şi fotografiile articolului „Cultura ro ­m ană în D acia” publi­cat în num ărul trecut al revistei noastre era tot de d. L. von Molnar.

W M \a. Slujba constă în în trebările preotului şi în răspunsul corului de ează mult, foarte mult. Lum ina slabă din biserică, a titudinea cre- , liniştea care domneşte ,sunt im presionante. Multe m aici — dintre ătrâne — plâng sguduite de m isticism . Credincioşii îngenunchiaţi în aceeaş atitudine, până ce prim ele raze de soare .au pătruns rele mănăstirii şi slujba ia sfârşit.pul slujbei o m aică mai tânără continuă să bată clopotul.¡»ăciune cele 10 călugăriţe merg la locuinţele lor, unde continuă le mână. Ele ţes, înnoadă covoare, şi ţesăturile cele mai delicate,■u folosinţă proprie, parte pen tru vânzare la Bucureşti. Trăesc în uţă 1—2 călugăriţe, uneori mai multe, fiecare după mijloace. Dacă atât de mult încât să-şi poată construi o locuinţă proprie, ele ca- siunea să locuiască singure. Aceasta se întâm plă însă foarte rar.,i dese ori ele stau mai multe la un loc. Fiecare îşi mai ţine 1—2 e sunt învăţate Ia lucrul de mână, îngrijind în acelaş timp de intrând apoi în ord inul m aicilor. Acestea sunt la început „su-

» poartă insigna m aicilor, fiind legate strâns pe cap cu o basma

a există de_215 ani şi a fost înain te vreme foarte bogată. A avut kstăzi a sărăcit insă cu desăvârşire. Statul i-a luat bunurile, dân- »imb o subvenţie anuală şi lemnele necesare încălzitului. Restul i-1 procure cu lucrul de mână şi aceasta nu este atât de uşor. Tot petrec cu lucrul şi vizitarea m ănăstirii, unde în afară de slujba

ţă şi de după amiază, există un serviciu perm anent de noapte, la igă cu schimbul 8 călugăriţe de la miezul nopţii până la ivirea

Diagramă reprezentând diferitele glande cu secreţiune in­ternă a căror activitate sporită sau scăzută a afectat adesea civilizaţia om enirei. 1) Glanda pineală. 2) Glanda pj- tuitară (h ip o fiza ). 3) Glanda tiroidă, k) Para-tiroida. o)

Thym usul. 6) Glanda supra-renală sau adrenală.

Fotografiile reprezintă frunze de palm ieri şi spice de grâu in bătaia soarelui .

. A N T E L O RAlcoolul le îmbată, eterul

le adoarme... Se pune între­barea dacă nu au cumva vreun sistem nervos şi poate chiar un oarecare grad de inteligenţă.

P LANTELE se îm bată prezen­tând aceleaşi simptome ce apar la un om care „s’a în ­

trecut cu băutura” : la început se stimulează, mai apoi devin somno­roase şi în cele din urm ă cad în- tr ’un fel de letargie. Dacă s’ar pu­tea mişca, a r prinde să hoină­rească îm pleticindu-se, spre marea plictiseală a sem enelor lor, rămase treze. Cum au însă rădăcini, ră­mân pe loc şi nu dau sergenţilor de lucru.

Plantele cărora li /»’a adm inis­tra t o doză de eter se (Somportă de^ asemeni ca o fiinţă omenească, t e ­ş iră , şi dacă doza e prea mare, mor. Când efectul soporificului s’a trecut ele încearcă aceeaş stare de slăbiciune, acelaş rău pe care-1 cu­nosc toţi acei cari au suferit o o- peraţie adorm iţi cu eter.

Faptul că eterul şi alcoolul au a- semenea efecte asupra plantelor, care după părerea mai tu turor sa­vanţilor n ’au nervi şi nici creer, constitue un adevărat m ister. D rept e că Sir Jagadis C. Bose renum itul savant hindus, susţine că plantele posedă sisteme nervoase şi chiar un rudim ent de creer, că o gulie sau un morcov vibrează de durere când sunt tăiate. Dar Jagadis Bose a răm as să susţie singur această teorie.

Şi totuşi, dacă e adevărat că plantele nu au sisteme nervoase, ce le facc atunci să reacţioneze sub alcooj şi eter aşa ca şi cum ar a-vea?

Experienţele profesorului Ban­croft par să ccnfirm e teoria lui Ja ­gadis. P rin ele, ciudatele desene re­prezentând „arbori um ani” pe care d iferiţi a rtişti le-au făcut din tim ­pul faraonilor şi până acum, p ar m ai puţin fantastice, ia r poveştile vechilor m arinari ce pomenesc de arbori canibali, ale căror ram uri se încolăciau ca nişte tentacule în jurul victimei, devin mai verosi-

mile. Există în tr’adevăr unele p lan­te care pe lângă sensibilitate sunt dotate cu nişte organe muşchiu- loase ce le înch id frunzele sau flo­rile oridecâteori o insectă se aşază pe ele.

Toate acestea au nişte perişo rii sau antene ce p ar să facă oficiul unor nervi tactili. Când sun t atinse de o insectă, un stimul străbate m uşchii plantei şi laţul s’a format. Aceste planté ce se hrănesc cu in ­secte, îşi m istuie captivii cu ajuto­rul unor lichide foarte asem ănă­toare sucurilor digestive ale sto­m acurilor animale.

Alte plante în tind în aier nişte cârcei ce par să tatoneze întocm ai ca bastonul unui orb, până când vârful sensibil atinge ceva în jurul căruia să se poată încolăci. Acesta e cazul tu tu ro r agăţătoarelor şi n i­m eni din cei cari au avut ocazia să urm ărească perceptibila m işcare a p lantelor din această familie, la tropice, nu poate desm inţi în totul legendele plantelor monstruoase cu tentacule mobile, ce p ar nişte octo- puşi cu rădăcini.

Profesorul Bancroft a făcut in ­tense studii în domeniu chim iei coloidale care se ocupă în tre altele cu substanţa gelatinoasă cunoscută sub numele de protoplasm ă. A- ceastă protoplasm ă constitue sub­stanţa de bază atât în celulele cor­purilor anim ale cât şi în ale celor vegetale. Luni dearândul, profeso­rul Bancroft şi asistenţii săi au studiat efectele pe care alcoolul le are asupra delicatei protoplasm e a creerului şi a celulelor nervoase. Ei

au descoperit astfe] că ceeace tace ca pacientul uman să-şi p iardă cunoştiinţa şi sensibili­tatea sub acfiunea eterului este o anum ită m odificare ce se p ro ­duce în protoplasm a celulelor nervoase. Această m odificare taie mai m ult sau mai puţin complet legăturile din tre celu­lele nervoase aşa că senzaţiile nu mai pot fi transm ise la creer.

S’a văzut că substanţa gelati- - noasă a celulelor nervoase poate fi m odificată la diferite grade de consistenţă — ca albuşul u- nui ou spre exemplu care la în ­ceput e siropos, dar poate fi subţiat cu apă şi solidificat cu ajutorul căldurei sau al unor in ­tervenţii chim ice. O bună func­ţionare a nervilor pare să de­pindă, de consistenţa substanţei nervoase. Dacă aceasta e prea densă --- ca albuşul unui ou răs-

copt —- nervii nu mai lucrează bine şi la fel se în tâm plă dacă ea devine prea moale, adică a- poasă.

Eterul, diverse alte anestezice şi alcoolul m odifică starea nor­mală a celulelor nervoase deter­minând insensibilitatea, somnul, inconştienţa, p r in tr ’o sim ilară acţiune asupra celulelor creeru- lui, halucinaţiile şi „nebunia” beţiei. Unele tipu ri de nebunie sunt cauzate tocmai de densifi- carea sau diluarea acestei proto­plasme celulare.

Cele de mai sus au fost expe­rimentate de către savanţi la Universitatea din Corneli, u tili­zând animale şi în tr’o oarecare măsură, fiinţe omeneşti. S’a de­cis să se îm pingă cercetările mai departe pentru a se vedea care vor fi efectele asupra pro- toplasmei din celulele vii ale plantelor, şi s’a ales „senzitiva”, un specimen din fam ilia mimo­zelor, care, se ştie, îşi strânge frunzele oridecâte ori e atinsă.

Alcoolul în doze mici, e pen­tru om un stim ulent. Ceeace face ca m edicii să-l p rescrie a- nemicilor. P rim ul efect al unei băuturi spirtoase este senzaţia unei circulaţii mai active a sân­gelui. 0 cantitate prea m are de­termină depresiune şi în cele din urmă, letargie.

Sub ochii uim iţi ai savanţilor „senzitiva” a reacţionat sub al­cool întocmai ca o fiin ţă ome­nească. La început s’a observat o tensiune a frunzelor, o sporire a iuţelei cu care şi le strângea şi desfăcea şi întreaga activitate a plantei, atinsese un nivel cu mult mai rid icat decât înaintea experienţei. Senzitiva se afla probabil în aceeaş dispoziţie în care un om se sim te m are şi ve­de totul în trandafiriu .

Urmă însă curâp.d o altă fază. Mişcările-i deveniră nesigure ca ale omului care a p ierdu t com­pletam ente controlul asupra p i­cioarelor. Doar rădăcinile nu-i trem urau. In ultima fază, frun­zele i se înch iseră lăsându-se în jos. Senzitiva „adorm ise”.

Când i s’a adm inistrat eter, p lanta a avut aceleaşi reacţii cu­rioase, pe care le observăm la un om. După o vreme a început să-şi revie dar se mai observa încă un fel de m oliciune în mo­dul cum îşi strângea şi desfăcea frunzele.

Dacă din aceste experienţe e natural să tragem concluzia că plantele ar poseda un sistem nervos, botaniştii se străduiesc în zadar de ani de zile să-i dea de urmă.

Mesagiile nervoase — s’a mai spus in repetate rânduri, au un

caracter electric. Instrum entele electrice extrem de sensibile a- taşate la o plantă căreia i se fac diverse tăieturi, înregistrează curente foarte sim ilare cunoscu­telor curente nervoase.

D-rul Bose a constatat această reacţie in troducând doi elec­trozi — nişte ace de metal le­gate p rin sârme de un eletro- scop — în ţesuturile unei plante vii, şi a văzut că în anumite părţi din plantă aparatul «ău în ­registra reacţii electrice ca şi cum ar fi atins o regiune ner­voasă din trupul unui animal. După ce a determ inat aceste cen­tre nrevoase, savantul a început a face o serie de încercări a- supra subiectelor sale, obţinând diferite rezultate.JNiervii unui ie­pure reacţionează m ult mai re­pede decât ai unei broaşte ţes­toase. Nu e deci de m irare că un arbore reacţionează m ult mai greu decât o senzitivă şi că în regnul vegetal reacţiile sunt mai lente decât în cel animal. Ceeace uimeşte e însă faptul că multe vegetale au mai m ultă vitalitate decât unele din tre animalele in ­ferioare.

Savantul a găsit că un bob de m azăre are o m oarte extrem de violentă când e pus la fiert. Moartea sa se produce la 150 de grade F ahrenheit şi descărcarea electrică ce înseam nă agonia, se rid ică adesea până la o jum ă­tate de volt. Cinci sute de volţi sunt mai mult decât suficienţi pentru a electrocuta un om. Bose a mai descoperit că masivul şi inertu l m orcov este una din cele m ai excitabile şi mai nervoase vegetale ascunzând senzaţii după cât se pare mai acute ch iar de­cât ale „senzitivei”.

Acum câţiva ani, la universi­

tatea John „Hopkins din Balti- more, un grup de botanişti au dovedit că o foarte m ică doză d in tr’o substanţă chim ică o tră­vitoare cum e sulfatul spre ex­emplu, face ca săm ânţa d iferitor plante să se desvolte mai re­pede şi mai bine în vreme ce o cantitate mai mare din aceeaş otravă distruge planta. Acelaş lucru se întâm plă cu stricnina adm inistrată în doze foarte mici unei fiinţe umane.

Multe sunt plantele ce par să prezinte rudim ente de sim ţuri, de nervi şi ch iar un fel de gân­dire. Floarea soarelui şi altele din fam ilia ei percep lum ina so­lară destul de bine pentru a se în toarce regulat dealungul unei zile după soare. Multe altele in ­clusiv „senzitiva” percep lăsarea întunerecului după apusul soare lui şi-şi înch id frunzele sau flo­rile pentru noapte; aceasta e probabil un m ecanism cu care natura le-a prevăzut pentru a le feri de răceala nopţei, care le-ar putea dăuna.

Un alt fapt ce ar părea să in ­dice gândire la plante este acu­m ularea de hrană pe care o fac morcovul, cartoful şi altele. In regiunea unde cartoful a fost găsit pentru prim a dată sălba­tec, domneşte o clim ă excesivă adică veri foarte calde şi iern i extrem de reci. Adaptându-se a- cestei stări de lucruri, cartoful prim itiv a luat obiceiul de a forma în păm ânt la adăpost de frig depozite de m aterial nu tri­tiv încrustate de muguri sau „o- ch i” care să desvolte o nouă plantă după ce trece urgia ier- nei.

Ceeace nu s’a pu tu t afla încă este modul în care planta reu­şeşte să trim ită tuberculelor sub­terane proviziile de m ateriale făinoase hrănitoare. O m are p a r­te din apa ce circulă în tr ’o plan­tă, aşa num ită sevă, porneşte de la rădăcini spre frunze unde se evaporează. E deci evident că

acest curent de sevă nu poate duce la rădăcini m ateria ce for­mează tubercula şi pe care plan­ta o fabrică cu ajutorul luminei solare în frunzele şi în toate ce­lelalte părţi verzi ale sale. Tre- bue să existe deci în cartof un mecanism cu ajutorul căruia m aterialul făinos e cărat din frunze la rădăcin i în vreme ce obicinuitul curen t al sevei îşi face drum ul dela rădăcin i spre frunze.

T rupul omenesc conţine şi el două sisteme separate de circu­laţie a fluidelor: unul pentru sânge şi altul pen tru lichidul num it lim fă care se crede că m ătură rezidurile arderilo r şi distribue în tot trupul substan­ţele chim ice fabricate de unele glande. Nimeni nu spune că cu­rentul sângelui şi al limfei sunt una şi aceeaş cu curentul sevei şi al lichidului nu tritiv din plantă dar faptul că există două sisteme de circulaţie a fluidelor atât la p lantă cât şi la om, for­mează o coincidenţă interesantă.

Există plante care sunt şi mai active decât senzitiva şi care au nişte organe m uşchiuloase ce le închid frunzele oridecâteori o insectă se apropie şi atinge una din seriile de perişori ce fac o- ficiul de antene. Aceste plante ' digeră apoi insectele prinse cu ajutorul unor fluide foarte ase­m ănătoare cu sucurile stomacu­rilo r animale.

Botaniştii spun că s’a r putea face o listă lungă cu astfel de cazuri în care plantele se asea­m ănă anim alelor; aceasta nu pentrucă regnul vegetal a r în ­cerca să-l m aim uţărească pe cel anim al sau pentrucă plantele au muşchi ca animalele, nervi şi alte organe, ci pu r şi simplu pentrucă atât plantele cât şi an i­malele sunt compuse din acelaş m aterial fundam ental — proto­plasma.

E. A.

S o d b X X M **'p© cure s b pol bizui foţi cei cu nervii sdruncinaţi, este

Bromural «Knoii».

Acest preparat,atât de inofensiv încât poate fi dat fără nici o ez:tareţi copiilor mici,înlătură stările nervoase neplăcute ţi produce un somn sănătos, fără ca, folosindu-l timp mai îndelungat, să vă obişnuiţi cu el. Bromuralul este salvarea oervoţilor,a neliniştiţilor şi a celor care suferă de insomnie.

Se găseşte în farm acii ţ i droguerii în tuburi cu 10 ţi 20 tab le te .

Rnoll A.-G.» F a b r ic i ch im ice , Lu d w ig sh a fe n /R in .

W F E R I T I - V A ^ I N G .R I J I T I V Â

r e s p i r â n d e m a n a ţ iu n i le a n t isep t ice a ie

P & S T I L i l O R V A 1 D A

Fac-simil redus alcu tie i -**-----vde v â n za re la ^ toate farmaciile

CAMPIONATUL

M 0 N D I A L

Echipa naţională a Românie;. Reprezentativa Belgiei pe cart

R., mânia a învins-o cu 3-2.

P a r t i c i p a r e a Româ­niei la campionatul mondial de hockey,

nu putea să însemne un suc­ces categoric al culorilor noa­stre naţionale, pen tru simplul motiv că în ţara noastră hoc- keyul n’a ajuns la o desvol- tare prea m are şi _deci nu se poate m ăsura cu ţările ajunse la o m aturitate incontesta­bilă.

Adeziunea noastră la acest cam pionat a avut un scop bine definit. E un lucru no­toriu că un sport poate pro- . gresa desvoltându-se alături cu echipe care au ajuns pe o treap ta înaltă. E un princip iu pe care hockeyştii noştri l’au aplicat de câţiva ani şi nu putem afirm a că sportul acesta n ’a ajuns la o desvoltare acceptabilă in raport cu eforturile epuizate in acea­stă direcţie. In prim ul cam pionat mondial, România a ob ţinu t un record: a p rim it cele mai multe puncte d intre toate ecihi-pele participante. _

Un an mai târziu, la cam pionatul dela Berlin, echipa n o a ­stră a înregistrat un oarecare progres, dar nici un rezultat po<- zitiv. Abia anul trecut, la Praga, echipa Bomâniei înregistrează prim ele victorii internaţionale, cucerind şi cupa de consolaţie. Spre regretul nostru, la cam pionatul m ondial de anul acesta, disputat la Milano, echipele plasate anul trecut în urm a noa­stră au renunţat să mai partic ipe din motive bugetare, astfel că ultimul loc ne surâdea din nou. Bomânia n a înregistrat la Milano acelaş succes ca la Praga, unde a cucerit cupa de con- solaţie ,dar a obţinut rezultate m ult mai frumoase. Unde anul trecut fiecare echipă ne învingea cu cel puţin cinci puncte di­ferenţă; la Milano, fiecare adversar se străduia să ne învingă. Astfel Anglia, care la Krinica, în Polonia, ne-a învins cu 10—1 abia a obţinut un trud it 2— 1. Austria ne-a bătut la Praga cu7__1. De astă dată a obţinut 3—1, un rezultat pe care austrieciinu-1 m eritau, căci două din punctele pe care ni le-au m arcat au fost nereglem entare. România a învins Belgia cu 3—2 şi s’a plasat înnaintea Franţei.

Deşi organizaţia pe care italienii au făcut-o lăsa mult de do­rit, un public num eros asista la partide. „Palazzo del ghiaccio” din Milano a fost seară cu seară supra populat. Partidele se desfăşurau în tr ’un sgomot infernal. Publicul îşi avea sim patiile şi încuraja echipele în tr’un chip imposibil de descris. Elveţia sra una din cele mai simpatizate „team uri”. Are în tr ’adevăr un ¡oc foarte elegant ,care depăşeşte în spectacol jocul furnizat de toate echipele din lume. Nu întrece in eficacitate jocul practi- îa t de canadieni, care sunt m arii m aeştrii ai acestui sport, dar furnizează acţiuni care încordează atenţiunea spectatorilor. In echipa sviţeranilor activează o linie de trei jucători care jonglează cu pucul. E Vorba de celebrul trio Torianni-Cattini- Cattini. Aceşti trei jucători au cele mai savante formule de atac. Nici o echipă din lume nu reuşeşte să-i respingă. Nu lip- sia mult ca Elveţia să câştige cam pionatul mondial. Conducea asupra Canadei cu 1—0 până la sfârşitul reprizei a doua. Ca­nadienii văzând că p ierd partida, au început un jo c extrem de dur. In trei minute, Torianni a fost nevoit să părăsească tere­nul, deoarece a fost în ţepat cu patina, fiind în im posibilitate să continue jocul; Mueller ,alt jucător, a vopsit ghiaţa cu sân­gele său, iar Germini, fundaşul elveţian, a fost proectat in zi­dul terenului în tr’un chip groaznic. Evident că publicul a p ro­testat energic şi a făcut o m anifestaţie puţin măgulitoare cana­dienilor. Până la urm ă, transoceanicii au câştigat cu 2—1 şi Elveţia a p ierdut din p ric ina oboselii şi cam pionatul Europei.

Cel mai popular jucător al turneului a fost fundaşul elveţian Hugh, jucătorul cu barbă. E in teresant de priv it m entalitatea

1 11 H HEchipa fantomă a Elveţiei.

DE H0CKE1

PE GH1ATĂmassei când are un jucător a- dulat. N’a fost partidă unde „Barba”, cum a fost poreclit şviţeranul, să nu fie obiectul unei m anifestaţii grandioase. Numai la m atchul Elveţia-Ita- lia, publicul l’a huiduit, căci o- p rise repetat atacul italian şi în chip reglementar.

D ar şovinism există pretu­tindeni...

Matchul m are al turneului, în tâln irea U. S. A.-Canada, a în trecu t aşteptările. Diferenţa în tre o partidă în tre europeni şi alta în tre transoceanici e

foarte m are. Americanii au un joc cu totul diferit europenilor. Au în prim ul rând un patinaj m ult superior şi, în plus, jucătorii se pretează la jongleurii pe care europenii nu şi le perm it. In con­secinţă, jocul Canada-U. S. A. a în trecut în viteză şi în jongleuriioricare joc din campionat.

Canada a învins cu 2—1, cucerind cam pionatul mondial. Anul trecut îl câstigase U. S. A. şi canadienii, nem ulţum iţi, au trim is anul acesta o echipă mult mai tare ca cea de anul trecut. Notăm că atât yankeii cât şi canadienii sunt reprezentaţi de echipe de club Pentru U. S. A. a jucat „BANGERS”, ia r pentru Canada „SAÂSKATOON QUQEKUERS”. Celelalte form aţii au prezentat echipe selecţionate. ART_ VQGEL

t

Din lumea artiştilorPublicăm în această pagină patru aspecte ale actualităţii a r­

tistice. Vedem astfel sus stânga: W erner Krauss în rolul lui Napo­leon din piesa lui Benito Mussolini şi Giovachino Forzano, fo­tografiat cu prilejul prem ieri care a avut loc recent la Berln. ’

Sus dreapta: Jonny W eissmuller şi Lupe Velez alături de alte două personalităţi ale filmului am erican, fotografiaţi cu prileju l unui bal grandios care a avut loc la Los Angeles.

Se afirm ă din ce în ce mai mult ştirea — care la început părea ca un zvon neîntem eiat — despre căsătoria Gretei Garbo cu cu­noscutul regisor Rouben Mamoulian. Căsătoria, ar urm a să aibă loc la Williams (Arizona).

La Berlin s’au. în tru n it cu prilejul „zilei com pozitorilor” cei mai renum iţi compozitori din lume. In prim ul rând se pot vedea prof. dr. Wilhelm Kienzl (cu barbă), Hans Pfitzner; R ichard

Strauss, Herm ann Unger etc.

PURGEH, (D re a y tr ;#

P U R G A T I V U LPLĂCUTS1ÇUR

RAB

IM TO A lt FARMACII« O ţM lR II

Apropierea între studenţi şi eleviD. profesor universitar Mihail Antonescu a în fiin ţat recent

„o oră de prie ten ie” pe care o ţine cu studenţii institutului de drept internaţional.

Studenţii au prilejul să discute prieteneşte cu profesorul lor. Acesta îi va în treba despre orice şi nu va vorbi nim ic despre ma­teria lui.

Aşa bunăoară prim a în trebare pe care d. Mihail Antonescu a pus-o elevilor săi, a avut darul să-i surprindă, să-i încurce şi — în acelaş tim p — să-i înveselească:

— „Aşi vrea să ştiu, a în trebat distinsul profesor care sunt raporturile în tre studenţi şi studente?”

în trebarea a fost p rim ită cu m urm ure la început, pen tru a da apoi loc unei discuţii pasionante, în cursul căreia studentele se sileau să arate că studenţii (respectiv bărbaţii) sunt... nepoliticoşi.

S’a trecut apoi la alte probleme, a naţionalism ului, a „şcolilor sociale” idealul d-lui profesor Antonescu şi s’a petrecut o oră ad­m irabilă de adevărată apropiere în tre profesor şi elevii lui.

P ilda d-lui profesor Mihail Antonescu a im presionat m ult şi va da cu siguranţă roade fericite.

Gr. p.

Prietenul Dv. suferă de

DURERI IN GÂT IAveţi un vecin care are

DIFTERIE ?Vreţi să aveţi un preparat pentru

TOALETA INTIMA,care e şi un bun desinfectant ?

V ’ati

TĂIAT LA MÂNĂ ?

De vânzare la toate farmaciile şi drogheriile din ţarăTubul m ic cu 10 tab lete co stă 30 le i Tubul m are cu 20 tablete co stă 47 le i

IPOMI FRUCTIFERI SI DE ALEE: _ _ _ _ _ _ _ _ ---------------------------------- --------- 1---------------- .î TUFE, TRANDAFIRI Ş l VIŢE ALTOITE \ F RN IZEA ZĂ IN C A L IT A T E S U P E R IO A R Ă

j Pepinieriie Ş T I R B E Y , Buftea |î Reprezentanţa generală: Bucureşti 2, Strada Banului No. 2 *

Ic:iă-l pe Maurice Chevalier executat de d. Stanislaw Raczynski (Cracovia) d in fâşii de carton. Lucrarea este perfectă atât din punct de vedere al originalităţii, cât ş i al execuţiei şi asemănării.

La 2, 3 şi ■ '/ Februarie au avut loc mari concursuri sportive la ' a ra Dornei. In fotografia noastră vedem concurenţii la start.

HYPEROLeste cel m ai bun desinfectant şi nu este ionică

r\ iso lva ţi o tabletă Hy- perol într’o jumătate

de pahar cu apă şi veţi o b ţ i n e un desinfectant extrem de p u t e r n i c şi proaspăt, care distruge într’o clipă orice microb.

Clătiţi-vă gura, Dv. şi copiii Dv. cu Hyperol în fiecare dimineaţă ţi veţi fi feriţi de mi­crobi - de boli.

Gândiţi-vă că un desinfec­tant bun şi eficace nu poate fi înghiţit sau ţinut în gură î n t p c m a i ca o bomboană.

A pa oxigenată pVOdSpătă, preparată din

dvs. Ei bine, nu — e p u r şi sim plu serios, dar nu veti fi nici- odata prea serioase când e vorba de frum useţea dvs. Deci, atâta vreme cât organism ul vă e tânăr, derm ă şi epiderma, sunt abundent nu trite de aceste glande binefăcătoare ce dau pielei frăgezimea care e cel mai m are farmec al său, precum şi vigoarea ce bravează „ireparabilele u ltragii” ale tim pului. D ar în ziua în care surm enajul, o boală, sau poate ch iar grijile, obosesc organismul, glandele endocrine nu-şi mai îndeplinesc rolul. Ele nu mai secretă binefăcătorii ho r­mon iîn tr ’o cantitate suficientă: celulele subalim entate se fanează şi se atrofiază şi iată că în coltul ochilor, pe frunte şi în jurul gurei, apar rid u ri fine, dar foarte vizibile care spun tu tu ro r că tim pul ucigaş a trecut peste iluziile noaste. Şi în fond, aceste riduri nu se datoresc decât unei proaste alim entaţii a pielei. Or, rem edierea acestui deficit de ali­m entaţie p r in tr’un tratam ent exterior pare ceva simplu, dar în fond nu e deloc. Singura substanţă în stare a nu tri cu eficacitate celula obosită, este aceea pe care natura, ingeni­oasa natură, o în trebuinţează la form area şi desvoltarea a- cestei celule. Trebue, cu alte cuvinte, să se dea epiderm ei

, horm onii cari-i lipsesc.S’a şi ajuns, de vreo câţiva ani, la extragerea horm onilor,

dar a-i conserva vii, părea o problem ă de nedeslegat. Această problem ă şi-a găsit totuşi soluţia la Institutul Bioderm ic din Paris, graţie unor soluţii coloidale care au fost descoperite după. zece ani de cercetări neîn trerupte, de către un chim ist bine cunoscut nu num ai în F ranţa, dar în ambele emisfere. Şi astfel am putut vedea în tr’o m ică eprubetă aceşti „col- horm oni cari sunt destinaţi a reda pielei frăgezimea şi fi- gurei contururile tinereţei, elim inând inesteticele acumu­lări de grăsim e care se instalează în tre derm ă şi epiderm ă. Dealtfel, aceste acum ulări se formează în regiunile unde c ir­culaţia e deficitară, mai cu seamă sub bărbie, distrugând a r­monia ovalului. Suprim area lo r este prim ul rezultat vizibil al horm onilor.

Iute! Iute! — veţi spune dvs. Daţi-ne preţiosul produs. Dar staţi! In prim ul rând e nevoie de o- serioasă exam inare

a fiecărei epiderm e, pentru a se determ ina cantitatea de horm oni necesară, căci şi pielea poate avea o indigestie care se m anifestă p rin pete roşii şi p r in tr ’o uşoară irita ţie . Specialiştii institutului bioderm ic determ ină facultatea de absorbţie a obrazului, şi apoi încep tratam entul. Pielea este curăţată cu ajutorul unui uleiu, so­lubil în apă, un uleiu care destupă porii şi perm ite astfel o mai bună absorbţie a^produsului. Se deschide apoi fiola şi continutul ei e în tins pe faţă ca o m ască uşoară, care se lasă în tre 15 şi 30 de m inute, în vreme ce pacienta stă în tinsă pe o canapea.

După acest răstim p, masca e rid icată cu ajutorul unei ape spe­ciale şi tenul înviorat, apare în toată strălucirea lui. Câte aplica- ţiuni de felul acesta trebuesc? Depinde. O piele ridată de pe urm a unei boli lungi e mai greu de tra ta t decât o alta. In genere, cinci­sprezece şedinţe constituesc un tratam ent absolut suficient. Asta-i totul. „Pour être belle il faut souffrir” — iată un proverb care în cazul acesta nu mai e adevărat.

Rochelle Hudson, drăgă­laşa vedetă a film ului a- merican îşi îngrijeşte cu o vădită grijă frumuseţea. O vedem in fotografiile aces­tei pagini câtă graţie şi artă întrebuinţează la în- roşitul buzelor şi la inegri- rea genelor (Foto-Fox).

F IECARE an aduce în acest pa­sionant domeniu care este con­servarea frum useţei, descope­

riri noui şi cea despre care vă voiu vorbi maj jos, e de o im portanţă con­siderabilă. Ea a fost făcută de către un chimist încercat, care de ani de zile caută în izolarea şi liniştea laborato­rului, mijlocul de a combate răul chiar dela sursă, fără a face apel la pa lia ti­vele obicinuite, la fardurile care nu ascund nimic, la metode de un efect momeman. D escoperirea despre care vă voiu vorbi aci caută sursa răului şi-l combate cu arme din cele mai mo­derne. De altfel toată lumea recunoaş­te că aplicarea celor mai recente doc­trine ştiinţifice a dat rezultate sur­prinzătoare. E înc’odată vorba de a- cele glande endocrine despre care se vorbeşte atât, fără a fi cunoscute, şi despre hormonii care sunt p rin c ip i" ’

► viu secretat de ele. E grav... veţi spune

371T R . I . - p " » - 23

toată lumea

Tom m y Longhran (challenger) şi P ri­mo C am era (cam pion m ondial 1« toate categoriile) se vor în tâln i penifu iiilU la Miami în Statele Unite.

Fotografia de mai jos a fost luată cu prilejul unei reuniuni de călărie organi­zară de ofiţerii de rezervă din Georgia (Statele-Unite).

La concw sun l - in ternaţionale de pa­tinaj -lin Stockholm s’au în tâln it cam­pioanele lum ii întregi. Dela stânga la dreapta cam pioana Suediei, a Norvegiei, a Danem arcei, a Norvegiei ( l-a ) , a An­gliei, a Austriei, a Austriei (2-a), a Ger­m aniei, a Germaniei (a 2-a).

' Un mare transport de aur a tost expe­diat din multe ţă ri europene în America. In fotografia noastră vedem recepţia p r i­mului vas cu aur, care se face sub o pază severă.

Gaston Doumergue fost preşedinte al Republicii Franceze actual prim m inistru, citeşte în faţa Camerei program ul de gu­vernăm ânt.

371 Pag. 24

- P A T T I E I V

O apariţie? Nu! Tino Pattiera nu e un re ­cent cuceritor al gloriei. Numele lui a trecut, de multă vreme, dincolo de hota­

rele ţării lui.Succesele dobândite de celebrul cântăreţ, au

depăşit cu m ult obdşnuita ch iar a m arilorartişti. Dacă, azi, Tino Pattiera stăpâneşte şi mai m ult actualitatea artistică, lucrul e datorit ecranului, acestui acarapator al talentelor. Dar, şi aici, noua b iru in ţă a lui Tino Pattiera e, ca să spunem aşa, un fapt divers din viaţa artistu­lui, o în tâm plare sortită să-i sporească presti­giul. Deci, apariţia pe ecran a lui Tino Pattie­ra, — in „Cântăreţul poporului”, a fost soco-

Publicăm in această pagină câteva scene sugestive din film u l „Cântăreţul poporului” interpretat de Tino Paltiera.

tită de cei. mai mulţi, ca o nouă strălucire aruncată pe gloria cântăreţului, drept o nouă şi m eritată b iru inţă ce i se cuvenea.

Tino Pattiera, aidoma cântăreţilo r cu adevărat de rasă, a ţinut ca pe scân­durile scenei de operă, în lum ina ram pei să cucerească aplauzele. S’a ferit de Jocurile reflectoarelor. P ână’n ziua când un regisor a izbutit, în sfârşit, să-l îndem ne spre marele pas... E doar cel mai m are tenor al tim pului, -— înzestrat cu un fizic pe care, fără îndoială, însuşi Don Juan de Marana l*ar fi invidiat.

Afară de aceasta, Tino Pattiera nu e num ai cântăreţul pur, — e şi actorul care a ştiut chiar la „Scala” din Milano, această instituţie bogată în glo­rioasă tradiţie , — să dea un ritm nou şi să im pună jocul de scenă atâta vreme neglijat. Deci apariţia lui pe ecran era o b iru in ţă asigurată.

Aşa a şi fost.In tr ’adevăr, m arele film, ce rulează acum la „Regal”, — (e vorba de „Cân­

tăreţul poporului” după nem uritoarea operă a lui Auber) — e prilej pen tru Tino Pattiera să facă dovada neîn trecutelor sale resurse artistice.

După cel mai m are bas, — Şaliapin — iată pe cel mai mare tenor al zile­lor noastre, atras de ecran, căruia îi dă o nouă strălucire.

E Tino Pattiera.MARILENA CAZIMIR

371 R I ~ P a ° ‘ 25

tirea lui. Şerpii sacri sunt astfel înconjuraţi de un mare num ăr de preoţi şi de un, şi mai mare num ăr de „soţii”, care nu sunt altceva decât concubine ale preoţilor.

Pe Coasta Sclavilor există tr ib u ri care nu adoră pitonul însuşi ci zeitatea „Danh-ghi”, pe care o reprezintă această reptilă, şi care simbolizează înţelepciunea, belşugul şi fericirea. După legendele ţinutului, prim ii oameni s’au născut orbi, dar zeitatea le-a de:- chis ochii.

Preotul care readuce la tem plu un piton rătăcit, are grije sa se purifice mai înainte de a-1 atinge, frecându-şi m âinile cu nişte frunze şi num ai după ce s’a p rosternat înaintea lui, îl ia cu grijă şi-i duce înapoi. Indigenul care întâlneşte un piton, spune urm ătoa­rele: „Eşti tatăl şi mama mea, capul meu îţi aparţine, fii milostiv cu m ine”. P rin această regiune, pedeapsa unui băştinaş care a ucis un piton este îngroparea de viu.

Pitonul mai esle adorat şi în Nigeria, pe coasta de Vest. Creea- tu ra e cunoscută aci sub numele de Ogidia şi reprezin tă zeitatea războiujui. Din când în când această zeitate pune stăpânire pe spiritul

preotului, care devine atunci oracol. Preo­tul invită zeitatea stând şapte zile în şir ne­m âncat în mâlul râului. E fortifiat însă în tot acest tim p de m ari doze de rom. Când însfârşit duhul sacru a pogorît în . el, p re ­zice războaie şi rezultatele lor, accidente şi alte evenim ente care a r putea fi evitate p rin sacrificii.

Şerpi cărora li se închină oamenii

P ROFESORUL am erican W ilfred Hambly a făcut cu ocazia ultimei sale explorări p rin Africa, descoperiri extrem de interesante care au apăru t în tr ’o volum i­

noasă lucrare în titu lată „Cultul şerpilor în Africa .In unele sate, profesorul Hambly a găsit pitoni uriaşi tra ­

taţi ca nişte divinităţi, ţinuţi in temple şi îngrijiţi de preo- tese recrutate d in tre cele m ai frum oase fete. Pe lângă aceste preotese, există fecioare care se căsătoresc cu şerpi divini şi cerem onia nupţială constă în tr’un dans ce durează dela trei până la cinci nopţi fără în trerupere, trebuind să dove­dească astfel că au fost acceptate de reptilă şi urm ând dupa aceea să evite orice contact cu bărbaţii. In alte triburi oa­m enii atrag anum iţi şerpi în colibele lor şi-i îngrijesc cu m ultă dragoste, încred in ţaţi fiind că în ei s’au în trupat „spiritele” străm oşilor lor. „ .

Acolo unde şerpii sunt rari, se adora crocodilul, h-xista astfel la Ibadan în Nigeria, un crocodil alb care a fost ţinut în tr ’un bazin vreme de două secole şi nimeni n ’ar pu­tea spune câte femei si câţi copii au sfârşit striviţi în tre d in­ţii fiarei. In momentul când englezii au pus stăpânire pe Ni­geria, aceste sacrificii umane au luat sfârşit, dar e sigur că "din când în când se profită de un moment de neatenţie a au toritătilor pen tru a se servi crocodilului câte Un copil.

Şarpele cel mai adesea adorat este pitonul. In Dahomei, pe coasta de Vest, pitonul este zeul p rincipal invocat atât in sezoanele excesiv de umede cât şi în cele secetoase. Chiar regele trim ite daru ri la tem plul pitonilor, unde slujesc preoţi şi preotese. Aceşti pitoni m işună toată ziua p rin templu, ia r noaptea sunt lăsaţi liberi. Când unul din ei se îndepărtează prea mult de templu, e adus ,u veneraţie înapoi. Mai îna­inte de a-1 atinge, băştinaşul îşi freacă m âinile de păm ânt şi-^i târăşte fruntea în praf, ca şi cum s’ar prosterna îna in ­tea unui rege.

Predom ină aci o legendă care spune ca mai înainte vren. ?, şarpele sfânt se arăta celor mai frumoase fecioare pentru a Îe înnebuni şi atunfi, acestea trebuiau zk in tre în templul său. Se spune însă că această nebunie nu era decât un simu­lacru la care fetele erau determ inate de către preoţii locului.

Omul care ucidea un piton, ch iar în mod accidental, era până mai acum câtăva vreme condam nat la m oarte. Execu­ţia avea loc p rin închiderea nenorocitului în tr ’o colibă că­reia i se da foc. Dacă reuşia f" iasă djn căsuţa incendiată, era ucis cu lovituri de măciucă. Astăzi însă, scapă cu o am endă considerabilă, care in tră în m âinile preoţim ei.

Când un copil e atins de un piton, părin ţii lui trebuie să consimtă a-1 consacra preoţiei şi să plătească pentru pre -

Pitoni sacri ţinuţi în tem ple şi îngrijiţi de cele uiai frumoase fete, ca preotese: Strămoşi cari se „întorc“ în satele lor sub forma unor şerpi; Femei ce se căsătoresc cu „şerpi divini“ ; dansuri ce durează câfcc trei zile în şir fără întrerupere şi alte ri turi bizare.

371 — R I ~ ? a 0 ' 26

CUNOAŞTEŢI C EA IU L D E L I C I O S

mate ombo

o■

băutura zilnică, precum esteceaiul obişnuit, limonada, etcDisolvă acidul uric, combate

reomatismul.Calmează n e r v i i , în tăreşţe

inima.Conţinând multe vitamine şi

baze suDra abundente, acti­vează asimilarea substanţelor în organism. •

Se vinii«; la toate drogueriile şifarmaciile cu Lei 35 şi 65.—Cereţi o probă GRATUITA.

In tribul Ijaw — cei mai vechi locuitori ai Nigeriei —• domină credinţa că în pitoni sălăşlueşte sp in tu l fiului lui Adumu, care a fost şi el un piton, m are sp irit al apelor. Femeile n ’au voie să-i pronunţe numele sau să se a- propie oe templul lui, dar pot aspira să-i devie soţii. In acest scop, candidata rid ică un altar pe malul unui râu şi când sp i­ritul lui Adumu a in tra t în ea, începe un dans form af din on­dulări ce im ită încolăcirile şar­pelui. Acest dans poate dura de la tre i până la cinci zile, în care tim p femeea nu are voie să bea apă. Dacă e acceptată ca soţie a zeităţei, trebue să evite orice contact cu bărbaţii. La fiecare opt zile e vizitată de Adumu şi în ziua aceea, ch iar femeile care o servesc trebue să se depărteze de micul său templu.

Regiunea Nyanza de pe ma­lul lacului Victoria, în partea de Est a Afri-’.ei centrale, este un alt centru de adorare a pito­nului. In Budu, sudul Ugandei, se ţin vaci sacre ce dau lapte pentru pitonii din templu. Preo­teasa serveşte reptilelor laptele în nişte străch in i de lemn.

In Congo, un şarpe ce poartă pe cap un semn roşu, şi se nu­meşte mwaladi, e foarte temut. Femeea care-I visează ştie că va avea un copil. Băieţii născuţi în urm a unui astfel de vis sunt bo­tezaţi cu numele de Etoko, iar

fetele, cu numele de Lombo. A- ceşti copii sunt consideraţi o re­încarnare a sp iritelor apelor. Ei prim esc daruri dela ceilalţi m em brii ai tribului, pentrucă li se atribuie puterea de a aduce noroc sau nenoroc.

In Yoruba şi Popo se creue că după m oarte oamenii buni se reîncarnează în diferite an i­male. Vracii şi oam enii foarte răi iau forma şarpelui. Aceste încarnări ale răutăţii trăiesc sub apă-şi ies la suprafaţă doar de două ori pe an, în căutarea vic­tim elor. In sezonul p lan tărilo r şi în cel al recoltei, ei ies din apă şi răstoarnă luntrile. Deasemeni mai domneşte credinţa ca o barcă astfel răsturnată nu tre­bue rid icată şi astfel, supersti­ţioşii indigeni p ierd anual zeci de m ii de lei în luntrile care sunt lăsate să se rostogolească în josul râurilor.

„Ogugu” este la Ikw eri unul din cele-m ai im portante spirite feminine, şi sălăşlueşte în tr ’un arbore. Dacă cineva a călcat un jurăm ânt sau n’a îndeplin it o fă- găduială, „Ogugu” trim ite un şarpe spre a i-o ream inti. Rep­tile m ari ajung astfel pe pragul locuinţei, in tră noaptea în pat şi se încolăcesc chiar pe capul omului. Credinţa e că mesage­rul nu se va îndepărta până când făgăduiala nu va fi fost îndeplin ită .

Numeroase sunt triburile afri­

cane care şi-au făcut din şerpi nişte totem -uri, şi le fac regu­lat ofrande constând în lapte şi ouă. La anum ite perioade se sacrifică acestor şerpi, berbeci şi ch iar tauri. Sângele e dat rep­tilelor, ia r carnea o m ănâncă m em brii tribului. Un preot-rege sau o preoteasă, execută un dans sacru, agitând pielea ani­malului sacrificat.

Foarte comună mai este în Africa, credinţa în tr’un „şarpe curcubeu”, gardian al apelor, al pădurilor, al ru inelor şi al grânelor. E văzut deobiceiu în urm a unei furtuni şi în to tdea­una pe lângă ape. După cum reese şi din »«mele lui, e m ulti­color. Această reptilă atinge în genere dim ensiuni uriaşe.

In unele părţi ale Africei, i- dolii sunt crocodilii.' Pen tru fe­meile tribului Shilluk, Sudan, crocodilul este form a sub care apare Nikaia, soţia suprem ei zeităţi Nykang. Nikaia, ese din apă sub forma unui copil, pen­tru a aduce noroc sau nenoroc. Astfel, femeile şi copiii fac o- frande alim entare crocodililor din râuri.

Cultul şerpilor e foarte vechiu. II găsim dela un capăt la celălalt al lumii. In America de Nord, el datează încă d inain­tea Incaşilor, iar în cea de Sud, a fost practicat de maiaşi şi az­teci. Mai există încă în Sud-Ves- tul Statelor-Unite numeroase

triburi de Indieni cari fac regu­lat serbări religioase al căror centru sunt tot şerpii. Acest cult al şerpilor poate fi găsit şi în viaţa celor mai vechi egipteni, dar prof. Hambly e de părere că nu există nici o legătură în tre a- ceştia şi actualele credinţe a fri­cane. Cele mai vechi sculpturi din Mesopotamia, găsite la llr. şi datând din anul 3200 înainte de Christos, sunt nişte figurine reprezentând o com binaţie de femee şi şarpe, de unde rezultă că şerpii au fost adoraţi şi în patria lui Abraham.

Biblia spune că la vremea când Moise conducea poporul lui Israel prin pustiul Egiptu­lui spre Ţara Făgăduinţei, „Domnul a trim is şerpi de foc şi mulţi evrei au m urit de m uşcă­turile lo r”. M ărturisind că a gre­şit, poporul im plora pe Moise, ia r Moise se rugă lui Dumnezeu.

„Iar Domnul a spus lui Moise: Fă un şarpe de foc şi pune-1 pe un par; toţi cei muşcaţi de şerpi vor învia sub p riv irile lui..'

„Şi Moise făcu un şarpe de a- ram ă şi-l puse pe un ‘băţ. Oride- câteori un om era muşcat de şarpe, el rid ica reptila de aram ă şi omul se făcea sănătos.”

Se crede că şarpele de aramă este un rit adus de evrei din Egipt.

^ E.

PARIS! PARIS!N O U L M A G A Z I NDIN STRADA SMÂRDAN No. 30 M A R E SPEC1A LTIA TE IN:

R o ch i, Mantouri şi C o n f e c f lu n i p e n t r u C o p il

PREŢURI 1 IM DE EFT1HES E D E S F A C E C U MARI RED U CERI D E P R E T U R I

MĂRT1S0AREsuperbe de d u b l e , a r g i n t , a u r l a

C E A S O R N I C Ă R I A

E Ş AN US t r a d a B r e z o i a n u No. 12

371 D I £»*»9. 27

“ S t a f i S !o ¿ĂPTĂM ANASim ulând nebunia, reportera ,,Realităţii Ilustrate s a lăsat

internată la Spitalul Central de boli nervoase. A petrecut acolo o săptămână zi şi noapte şi a prins aspecte interesante d m lumea aceia a m inţilor destrămate.

In precedentele reportaje au defilat rând pe rând diverse ti­puri, fiecare având slăbiciunea şi caracteristica lui.

Acum este vorba de o aristocrată nefericită şi de o preten­dentă la tronul Albaniei.

UMBRA ARISTOCRATEI •

R EUŞEŞTI trep tat să suporţi cele mai grozave privelişti. Ur­cam acum cu um erii uşori scările care duceau spre salo­nul în care locuiam. Cu foşnet bogat de dessous-uri mata-

soase cineva mă ajunge din urm ă. Era o d o a m n a c u parul alb, p ieptănat după moda de altădată. Aveai im presia ca vine dela un bal sau dela o vizită de gală de acum trei decenii.

_ Vai! -— mi se adresă ea, frângându-şi m âinile albe o splendidă tinereţe şi-a înecat visurile în sânge. P rin ţu l Sturza a ţinu ţ să-şi î n s o a r e cu sila băiatul. Era cola.t c’o fata de origina

J Doamna se opri deodată din povestire. Şirul ideilor se rup­sese brusc. îşi apăsă fruntea cu degetele desfăcute strângând ploa-

Pele' _ S’au dus... au sburat.. rosti ea cu intonaţii de copil care inică Gândurile sunt nişte păsări viclene. îm i dau cum plit de

fucm P u Î m âna Pe e“e şi U « ă uit în pumn n u m a i e nimic...__ Aţi în c e p u t — i-am sp u s — sa p o v es t i ţ i o in t a m p la r e ex

trem de pasionantă. P rin ţu l Sturza...— Si-a ucis fiul — rosti ea ra r cu privirile încruntate, l-a

imnus să ia de soţie o persoană cu care n ’avea nim ic comun, pa-

a n r o D i a t Aiunsi cu totii acasa deodata din mijlocul petrecerii Michel a dispărut. Dansase cu m ireasa, l-a sarutat mâinile $i la

te s’au preschim bat în două c a d a \r t.

trebue să vă masaţi radical obrazul şi mâinile cu CREMA NIVEA sau ULE­IUL NIVEA. Pielea devine în timpul iernei aspră şi crăpată, pierde elasticitatea şi posibilitatea de a se adapta temperaturei variate. Crema Nivea sau Uleiul Nivea împiedică aceste neplăceri. Ele pătrund, prin masaj, adânc în ţesuturile pielei, pe care o protejează, îi dă vigoare şi o fac rezistentă, astfel că pielea îşi îndeplineşte mai cu uşurinţă funcţiunile naturale.

CREMA NIVEA : Lei I6.00 — 72.ooULEIUL NIVEA: Lei 55.oo — 85.oo

Lacrim i m ari ca diam ante grete ră sa n ra in colţul ochilor. Sunt făpturi care plâng m inunat, făcând din imaginea în tristări un splendid tablou al blândeţii şi duioşiei. Fără vrere m am trezit că-mi adâncesc priv irile in ochii ei, până d e p a r t e acolo unde nu mai exista drum. Un fir ascuţit de ghiaţa s a oglindit in mine.

— De ce mă spionezi?., m ’a în trebat ea rece.Am clătinat capul în semn de negare.— Ştiu ce gândeşti... Crezi că sunt nebună... Aşa mă socotesc

toţi ai mei, din răutate, cu gândul să pună mai repede stapanire ne avere E drept nervii îmi sunt puţin sdruncinaţi. Ara trecut prin întâm plări grozave. Mama mea, m ândrie a boenm ei noastre şi-a încheiat tragic viaţa, în plină înflorire, In trotind c ’o doare capul a cerut tatălui meu chinm af P n n tr o mţam- plare, inexplicabilă praful dat conţinea o Puternica substanţa to­xică. In chinuri cumplite mama şi-a dat sfârşitul. Trebue sa ştii

- de cine e vorba. —Si-a rostit numele cunoscut de un şirag de g e n e r a ţ i i , num t

purtat de cărturari, sfetnici, poeţi. Mi-am dat seama pe data cine stă în fata mea. 0 făptură cu însuşiri m inunate, crescută ca o mica principesă, să zacă în tre zidurile unui spital de nebuni... Am simţit dorinţa să plâng. Ii cercetam acum vestmintele, tot felul de n i­m icuri de altădată, cari dădeau un farm ec ra r femeii.

Azi e ziua m orţii fiului meu —■ şopti ea — şi-a trebuit sa nia duc la m orm ântul lui. Nu-i departe de-aici, şi-mi arata cu braţul spre spatele clădirii. Zăpada s’a aşezat în strat gros. Am racait cu degetele până mi le-am însângerat. Voiam sa dau de pam ant ca să mă simt mai aproape de el.

Un val de plâns a bufnit-o deodata .— Era cam tot pe vremea asta spre amurg — acum zece a rii—

vorbi ea. In cam era mea, pe o canapea, la câţiva paşi, .şedea fiul meu Şerban. Cântasem la pian câteva lucruri uşoare, care pe el îl amuzau, când deodată degetele, caşicum ar fi fost conduse de-o putere nevăzută .atacară prim ele note din m arşul funebru a lui Chopin. M’am oprit im ediat. „Ce-a fost asta? Curios, Şerban, nici nu mi-am dat seama ce cân t”. Băiatul nu mi-a răspuns. Am into is capul spre el. şedea lungit pe canapea parcă dormea. Am vrut să-l învelesc şi când am încercat să-i aşed pledul in jurul timpu­lui m ’am dat înapoi îngrozită. Era ţeapăn. Murise. Sufena de cord.

Cu potopul de vorbe ajunsesem cu încetul la capătul scării. Camera ei era în im ediată vecinătate,

— N’ai fi dispusă să-mi faci o vizită? mă invită, cu vocea ru ­gătoare. Mă simt extrem de izolată aci. La fiecare pas ¿ot lume din popor. Nu pot suporta expresiile lor, oricât efort aş face._ Ma în ­chid în odaia mea şi nu dau semne de viaţă. Auzi... astupa ţi ure­chile, scumpa mea. . . _ s

In tr’adevăr dinspre salonul meu, voci ascuţite se incaerasera

,

în tr ’un potop de invective. Tovarăşea mea o luă la fugă, cu ţipete scurte şi m işcări repezi ca de fecioară al cărui auz nu vrea să fie profanat.

PREGĂTIRI CIUDATE* f Z,arviî ?’a. ISC,at din Pălăvrăgeala unei femei, care cocoţată în

vârful patului a început sa povestească, cu o ra ră bogăţie de as m anunte o vizita p rim ită de ea în noaptea trecută. N’a vorbit până acum pentruca gândurile îi erau risipite de lum ină, dar odată cu \en irea în tunericului t.ebue să dea pe fa{ă tot. Ochii mici ca doua migdale strălucesc ciudat.

Dormiam adânc, când deodată am sim ţit în preajm a meahSnh6* -3 Uiîelf 6 flln*e‘ M'am uitat p rin tre gene şi-am văzut un bărbat înalt, frumos, cu um erii laţi şi braţe vânjoase. O mare fe­ric ire m a cuprins pe dată. Cine să fie? — mi-am zis — şi-am început sa-mi cercetez toate cunoştinţele.

p roc?se î?u\te» a?a că tot p rin tribunal mi-am făcut veacul. Aşi. nu putea fi i .ciunul din avocaţii pe cari-i ştiam. Era un străin . Deaceia şi farmecul a fost mai mare. Şi-a început să mă aesm ierde şi sa-mi acopere trupul cu sărutări.

Femeia descrie am ănunţit punct cu punct anume scene din poemele domeniului erotic.h jf .h V i* / ° , noap*e de chin nespus de dulce, un început doar căci barbatul trebue să mai revie.

- Dai ? cr în5 ePe J o iu l . Nu-1 poate prim i cu atâta uşurinţă, trainul trebue sa întâm pine stavile. Şi femeia ca un început al

rezistenţei începe sa-şi p rindă una de alta poalele rochiei. Acul H imftăSgestulŞ1 ° chlorotică cu părul de un blond cenuşiu

Dacă un bărbat a venit la d-ta care nu esti asa de tânără, cum n a re sa-şi opreasca paşii şi lângă patul meu. Deaceia iau masuri, caci nu vreau să-i aparţin . Nu pot prim i alături un om pe care nu-1 cunosc. N’am astfel de curiozităţi.. . Parcă bărbaţii nu sunt toţi la fel, ori i-ai cunoaşte ori nu... interveni o alta.

Dar fata parcă nici nu auzia, continuând a-şi coase cu furie vestmintele in jurul trupului. 0 in firm ieră interveni. A fost de- ajuns sa se dea puţină atenţie acestui fapt, ca alte femei din ju r sa se pregatească şi ele de apărare.. , 7~..Un.bărbat a îndrăsn it să calce noaptea, aici in tre noi. Fără îndoiala ca n a r e sa fie prim ul. Şi alţii au să-i urmeze paşii. Nu vrem sa ne lasam fară apărare. Şi începură şi ele preparativele ca in faţa unui atac neprevăzut.

Acum m inţile s’au aprins chinuite numai de acelaş când — bărbatul. In im aginaţia lor ia înfăţişare de titan, gata să le înă-^ f Î n f in r î r f1?aP de capat. In tr ’un chicot scurt o femeie şi-a în fip t dinţii în perna. Dar prim a m uşcătură nu e deajuns urmeaza o alta şi o alta, răspândind în ju r o ploaie de fulgi. îşi«!Caw ^ f ^ 01 x" K-pi.ept^ ’ b ra t?le> m âinile cu podul palmei întins ţi degetele răşchirate. E o baie de sensualism a cărui faţă se schimba deodaţa. Trupul simte nevoia de a fi brutalizat, şi atunci mâinile şi din ţii ei îndeplinesc acest oficiu. Braţe mai puterniceii opresc insa orice mişcare.

* e a s f mulţumeşte doar cu un şirag de gemete, în care ci­teşti toata tragedia sim ţurilor înăbuşite vreme îndelungată.

PRETENDENTĂ LA TRONUL ALBANIEIîncă de după amiază salonul s’a îm bogăţit cu o nouă pacien-

o persoana in varsta, biiie făcută, cu trăsături în care dalta vrem» -s’a incrustat adânc. Ţine priv irile vecinic încruntate “aşi cum o povara grea i-ar stărui pe suflet, f ă tu l nu i se pare comod şi_sta cu încapaţan-are vreme îndelungata în picioare la căpătâiul

— Acasă — spune ea cu din ţii strânşi _ aveam unul în care mă puteam în tinde pe el ş i’n lat fără să-mi atârne picioarele ; n‘ j‘' t!eac ~~ sa se culce in el femei slabe ca ştiucile, nu eu. Şi apoi aveam o saltea de puf, că m ă’nfundam în ea.

te odihneşCtrb fn e AnaStaSia “ ^ SPUn6aU prietenele “ S‘ju că

am ajuns!a}a ^ * ° Vecinicie le răspundeam . Şi-acum uite undeD rept răzbunare ea dădu câteva picioare patului.

- ei> _ce"*. cu d-ta? se răsti la ea infirm iera, vrândimblanzeasca. Ai venit aici ca să faci pagubă? Vezi că...

— . . .sa văd? Ştii tu cine sunt eu? îngrijitoarea se feri s’o întărite .— Oricine ai fi, nu-i frumos să faci scandal. Stai jos.Cucoana Anastasia trecu la fereastră, caşi cum -atingerea

pat î-ar cauza vreun rău.La a doua invitaţie a îngrijitoarei îi răspunse răstit.

Lu iţi fac pe plac, dar când m ’oi trân ti în el îl dărâm.— t i , hai, sa vad m inunea asta.—- Poftim.

Somiera s’a legănat doar puţin sub apăsarea grea a trupului Grele vrem uri am ajuns!... îşi şopti ea, ca o consolare.

fCa " ac°Perăm ânt şi hrană, de ce te plângi?... îi atrase atenţia o femeie din vecinatatea ti .

eu născută.^ P° rCii 066306 SPU‘ d' 1“ - Dar nu pentru asta am fost Toţi ne umplem în tinereţe capul cu visuri.

— La m ine n ’au avut nici un amestec. Negru pe alb... docu­mente zdrobitoare. Sunt de drept m oştenitoarea tronului Albanieise dUe T n e rfa,n-,a re ’ C-’am ajuns eu a ic i" Dar i r u r i l e au săn l Eu,r.opa întreaga are să vorbească de procesul™rcS v am S- deschid. In tr ’adins m ’am lăsat acum atrasă în cursa, \re a u sa ma conving până unde poate ajunge m ârşăvia oa­menilor politici E unul mai ales aici în ţa ră /a l cărui cap n’arepas'X um u? * PC Umen- E1 e c»el care-mi îngrădeşte la fiece

s O

de

tivă Anastastia strânge pum nii şi bufneşte ca o locomo­tiva. Hotarat, nu poate sta locului.— Să Ştii că ai un tron şi că un venetic ţi l-a uzurpat, nu-i

sează ™ f S " i Plim barea ţanţoşă p rin tre paturi se încruci­şează cu o alta bolnava şi-i gata să se ia la bătaie. Vrea drum ul li­ber sa-şi poate aduna gândurile, ca să culeagă din ele hotărârea ce treDue s o ia.

- E vorba doar de o ţară. Nu de-o prăjină de păm ânt.FRÂNTURĂ DE ODIHNĂ

U rm ăriam cu coada ochiului şiragul nesfârşit al p lim bărilor pretendentei la tronul Albaniei. Păşia larg, m işcând din umeri caşicurn şi-ar fi dat răspuns la anume în trebări. încet pleoapele mi-au căzut grele, im presurându-m i trupul în im periul de odihnă «i** “ mI1 /e c m ic e . Nici un gând, nici o imagine nuşi-a strecurat lumina de fulger. Adânc nesfârşit de în tuneric şi tacere._ Coborâre in adânc de unde trupul pompează noui puteri de viaţa, dupa un somn sănătos stăpâneşti clipele, orice surpriză p -ar aduce ele. E o noaa haină pe care ai îm brăcat-o şi’n ea e atât izvor de energie, că mica făptură omenească îm prum ută cutezanţa sa poata în frunta universul.

Cât tim p să se fi scurs până când m ’am deşteptat? Lângă f?cu5e loc: o altă fiinţă. Era o femeie cu un cap neobici­

nuit. Ochii m ărunţi pnvindu-se cruciş, nasul turtit, gura mare din care se vedea ieşind vârful limbei. Un astfel de exem plar îl în ­tâlnisem in tim pul zilei în tr’un salon din pavilionul bărbaţilor

_ — ld io ţie m ongohană — mi-am zis o rem iniscenţă a ceeace auzisem Dar străină a fost trasă im ediat jos de femeea de gardă.

— Ce este — am întrebat.Nimic toanta asta a uitat unde i-e patul. Cam în fiecare

noapte face aşa, trebue sa fim veşnic cu ochii pe ea

'î*&4VQM/.C,rtryw

vnux-TEMPs it

V IEU X -T EM PS

G E O R G E SS F I N Ţ I L O R , 2 5

ADEVĂRATUL SPECIALIST IN TAILLEURI Ş I MANTOURI? ă P dâm)inple^ reaîIUni Parisien,e- a "u ,;^ distinsei sale clientele fit’ dand externsiune casei sale a înfiinţat pe lângă ra y o n u l de confecţium de dame, un rayon de confectiuni bărbăteşti aeeasta sub conducerca maestrului specialist d. Lică Olteanu schnnbandu-şi totodată adresa in strada Sfinţilor No. 25

Pag. 29

POETA

P A R I S U LDin tim pul zilei rămăsese o rezervă liberă. Ea fusese mai îna­inte locuită de dom nişoara care se socotia o victim ă a ondulaţiei perm anente. Acum şedea în ea o făptură cu trupul micuţ şi pielea feţii închisă ca a unei ţigăncuşe. Ofchii m ari, negri, gata parcă să-i cuprindă întreg chipul, ardeau cu o lum ină deosebită, cea a fiin ­ţelor a căror lume e plăm ădită num ai din înfrângeri şi renunţări. J A A w l l A l A / i w n Nu putea să doarmă. Nu se simţia bine. I se părea că în tre patru | | | O | | J J T a l * 1 | Q pereţi goi aerul are s’o înăbuşe. Deaceea ieşise pe sală. Acolo | | | 0 (1 1 U d I U O l V ne-ara întâlnit. Voia să citească ceva, dar n ’avea nim ic la înde­mână. Mâine familia avea să-i aducă totul : cărţi, reviste, caetul ei de versuri gata să fie dat la tipărit. Fără căldură ea nu poate trăi. A fost profesoară la un orfelinat în oraşul T... Erau adunaţi acolo toţi copiii găsiţi, o turm ă de sălbateci răi, sgomotoşi, cu p r i­virile speriate, caşicum la fiecare m işcare ar fi fost înghiontiţi, b iciuiţi. Ea s’a dedicat creşterii lor cu trup şi suflet. Cunoştea doar gicantica operă a lui Pestalozzi. Şi-a încercat cu grele eforturi să încălzească sufletele câtorva zeci de copii oropsiţi, îm pingându-i pe un drum luminos. D ar acolo în oraşul depărtat, în care inspec­to rii m inisterului se abăteau cu alte planuri, atmosfera era duş­m ană câm pului ei de lucru. Jaf şi neglijenţă, ia r copilul un in ­strum ent de speculă. I se storcea şi rodul m uncii, se dosiau şi banii daţi de caritate pentru în tre ţinerea lui. Melancolia punea stăpânire pe ea încetul cu încetul. De multe ori răm ânea ore dea- rândul în câte un colţ cu chipul încruntat.

— Ce faci aici?... o în trebau colegele intrigate.— Versuri...Şi cu ochii închişi recita:

,,Mi-e dor de-o iubire bolnavă Născută intr'un amurg de brumar,Duios să-mi aştearnă pe suflet,Marama tristetii ca dar."

Dar in tr 'o zi a venit la şcoală un nou profesor. îşi luase abia licenţa în teologie şi cum breasla preoţească era depărtată de el ca cerul de pământ, aştepta să i se ivească un post în în ­văţăm ânt. Ea începuse să creadă în el: era singurul bărbat pe care îm prejurările i-1 apropiase. Acum se trudea să-i dăruiască iui cele mai frumoase versuri:

„Prietene cu pleoapele cernitede agonia visurilor prea semeţe,

Iubirea mea ţi-a ridicat un templucu perspective largi spre in fin it...”

era începutul poemului la care ea scria, când deodată a făcut descoperirea că teologul lucrează pe mai multe fronturi, în care in tra directoarea şi câteva profesoare. Un fel de paşă cu ha­rem uri, cuibărit în tr ’o sărm ană şcoală de orfani. Demascarea i-a adus p ierderea postului» căci ch iar el, omul care se înfruptase adânc din învăţăturile Domnului, a iscălit petiţia de pâră con­tra profesoarei „pătrunsă până in adâncul fiin ţe i ei de să­mânţa răului”.

Ce limpede mi-a aşternut fata povestea! Cum ai putea crede că m intea îi este rătăcită.

— Nu —- îmi dădu ea explicaţii. N’am nim ic altceva de­cât că* în anume momente simt dorin ţa să mă afund în singu­rătate ca în tr’o baie. Ore, ch iar zile întregi, nu-mi scoţi cu­vântul cu cleştele. Singura senzaţie pe care o am e că în ju r se face întuneric. Atât. Poate chiar, dacă n’ar fi apărut abjectul teolog în viaţa mea, tot la acest final ajungeam. Am purta t tris­teţea în mine cum am deschis ochii la lumină. Cred că mi-a fost strecurată în sânge. îm preju rări mai prielnice de viaţă mi-ar fi risipit-o, dar aşa...

De ce-ai urm ărit în cei câţiva ani de viaţă numai fru­mosul, când vedeai că el îţi aduce atâta m âhnire?

(Va urm a).MARGARETA NICOLAU

entru a p ă stra fr ă ­gezim ea şi fru m u se­ţea tenului D vs. se

im pune să -i dati o în gri­jire raţion ală ş i e ficace , întrebuinţând prod u se ne­cun oscute sa u n e exp eri­m entale riscaţi s ă v ă stricaţi tenul. N um ai o c re m ă c a re a lim en tează ep id erm a şi nu a ta că ţesuturile, poate să -o în- tretie netedă şi frag ed ă .

W O ad m irab ilă c rem ă de în frum useţare i a r e dă ce le m ai bune rezultate pentru m enţinerea tenu­lui. este „L a R eine d es C rè m e s" creaţiun ea unui m are sp ecia list în arta în frum usetărei. A c e s t prod u s cu reputaţie m on­d ia lă este adoptat de cele m ai mul t e d o a mn e elegante din înalta s o- c i e t a t e internaţională.

de sbârciturile mele la 60 de ani

şt am reuşit a arăta cu 20 de ani maî tânără.

P A R . ISM adtru ia lc 'îiîcX n/uruiAcitt ţim e ia ÿiiwnouAcu /

A NUL acesta sărbătorile Paştilor, cari cad de tim ­puriu după o iarnă lungă

şi grea, pregăteşte, pentru în ­tâm pinarea prim ăverii, o p r i­m ire excepţională vestitorilor anotim pului frumos.

Nicăeri ca la Paris prim ăva­ra nu este resim ţită mai intens.

Luxul şi eleganţa Parisului, care în tim pul iernei circula în automobile, p rin saloane şi lo­caluri, dau străzilor anim aţia şi charme-ul care au dat acestui oraş renumele pe care zadarnic c^ută să şi-l însuşească celelal­te capitale din Europa şi din America.'

In sezonul Paştelui au loc ne­num ărate expoziţii: de pictură retrospectivă engleză, de horti- cultură, de toalete, concerte m onstre, concursuri hipice, tâ r­guri, etc.

Petrecerile au loc noaptea p rin localuri, ziua în aer liber, la Bois de Boulogne, pe lacuri, p rin parcuri, pe Sena, prin îm ­prejurim ile cum nu se mai gă­sesc altele în lume.

Cine doreşte să vadă Parisul în sezonul cel mai frumos şi mai im presionat, să-l viziteze de Paşti.

Cine doreşte să viziteze P a ri­sul de Paşti, în condiţiuni exce­lente, să plece cu excursia or­ganizată de „Realitatea Ilustra­tă”.

Cu 12.850 lei Bealitatea Ilus­tra tă oferă o călătorie de 16 zile la Paris, cu care prilej se va mai vizita Milano, cel inai mare o- raş din nordul Italiei, Venezia, oraşul lagunelor, Lido, plaja e- leganţei princiare, Lausanne. ferm ecătorul oraş de pe malul lacului Geneva, la Poalele Alpi- lor.

In preţul de 12.850 lei se cu­p rind absolut toate cheltuelile.

Totodată, Realitatea Ilustrată organizează o excursie de l(i zile în ITALIA, cu Venezia, Li­do, Napoli, Pompei, Roma, Fi- renze, Fiesole, etc., la preţul to­tal de 11.850 lei.

Şi încă o excursie în ORIENT de 11 zile, cu preţul de 4.920 lei. Se va vizita Istambul. Prinkipo, Eyub, Scutari, Asia Mică, Bosfo­rul. Cornul de Aur.

înscrieri, inform aţii, prospec­te gratuite, am ănunţite, la Rea­litatea Ilustrată, str. C. Miile 7—11._________________________

Cititorilor din Bucureşti ai revistei noastre li se oferă auantagiul de a avea la două locuri plătite, un loc gratuit, la cinematograf ul „C i t y” (Sindicatul Ziariştilor). Pen­tru aceasta vor prezenta la casă, cuponul pe care l-am anexat.

DOAMNELOR I Vopsitul păru­lui, în cele mai frum oase culori naturale, precum .fi ondulaţiuni permanente, execută ireproşabil Coaforul F ran ţo is, Str. Edgard Quinet, 7.

„ Sunt de 60 de ani, vârsta la care aşa de des femeia nu mai caută să se facă atrăgătoare. Dar din pură cu­riozitate voiam să încerc pe obrazul meu plin de sbârcituri şi ruinat de intemperii efectul Cremei Tokalon, aliment pentru piele, celebra Cremă de Paris.

Inchipuiti-vă surpriza mea când după o l u n ă de întrebuinţare mi s’a zis: „întinereşti.“ încurajată de aces­te observaţii, am urmat cu tratamentul şi în c i n c i l u n i se petrecuse o minune. Toti câţi mă văd zic că am aerul unei femei de 40 sau 45 ani. Tenul meu este limpede şi încântător, de o culoare uşor trandafirie, şi pielea mea arată' abia urme de sbârcituri. E un lucru miraculos.

Judecând după acest rezultat, n’ar mai exista bunici bătrâne, dacă toate femeile ar voi numai să întrebuinţeze Crema Tokalon.“

N o t ă : Autoara scrisorii de mai sus n’ar vrea ca numele ei să fie publicat, dar textul original se poate vedea. Garantăm contra 500.000 lei că Crema Tokalon, aliment pentru piele, conţine ingredientele extrem de nutritive pe care marii specialişti le declară indispensabile pentru pielea Dv. pentru ca să rămână limpede, fra­gedă, ţeapănă şi fără nicio sbârci- tură. întrebuinţaţi Crema Tokalon, aliment pentru piele, culoarea roză, seara înainte de culcare, iar Crema albă dimineaţa. Veti fi surprinsă de îmbunătăţirea obţinută chiar într’o noapte. Se garantează succesul, alt­fel se restituie banii.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile şi parfumeriile din ţară. Noile preţuri reduse: Crema Tokalon, cu­loarea albă, de la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză, de la Lei 60.—.

Gr a t i s : Orice cititor al ziarului acestuia poate obţine acum o frumoasă cutie de lux conţinând Cremă Tokalon (atât roşie cât. şi albă) şi diferite culori de Pudră Tokalon. Trimiteţi 15 Lei în mărci poştale pentru acoperirea cheltuelilor (porto, ambalaj etc.) la adresa Serviciul Publicitatii Ttr. Secţia 6 R. Bucureşti I, 2, SK ada Zorilor.

Institut medical cosme­tic, sub conducerea « M i medic specialist dermato­log şi a unei doctoriţe iUb Berlin.

Strada Brezoiauu S, e t III, iei. 3-5922. Consultiţii 11—1 s

371 | ■— Pa9- 30

Fotografia m ărită este una j | l in cele 48 de fotografii re- ® produse aci şi este aceia în ­cadrată

Aceste fotografii sunt ale drăgălaşei D-re Cantacuzi- no fiica d-lui Architect G. Ai. Cantacuzino.

- ■ & ' ârin ţg r |M I ,-£ i (MM T M

Priviţi-o cât e de drăgălaşă, câtă fericire radiază chipul ei!

Observaţi aceste fotografii. Mai întâi. fP- ____ _ . / .Observaţi aceste fotografii. Mai întâi, fe­tiţa e mirată, apoi e preocupată de „ursula- che”, mai departe priveşte cu un aer de se­riozitate şi deodată un zâmbet uşor flutură pe buzele ei, un zâmbet care se preface ca prin farmec în tr’un râs sănătos, natural.

Seriozitatea, zâmbetul, râsul copilului răs­pândesc un farmec indescrip tib il şi Poly- foto veghează ca niciuna din aceste m ani­festări spontane m anifestări cari ne um­ple inimile de bucurie şi ne fac copii atât de dragi — să nu treacă fără a fi înregis­trată în obiectiv. Căci Polyfoto posedă acea artă neîntrecută de a reda m im ica obrazu­lui la perfecţie. Fotografiaţi copiii la Poly- toto şi veţi avea o adevărată bucurie.

Deosebit c i preţul acestor 48 de fotogra­fii diferite este extrem de convenabil 60

i 7o mai e un avantaj şi anume: din cele 48 de fotografii, puteţi alege pe acelea cari vă plac mai m ult şi să le m ăriţi în ori ce mărime doriţi. Dar nu num ai atât, p ar­tea in teresantă este că puteţi m ări 3-6-12 sau orice num ăr de fotografii diferite şi preţul este acelaş ca şi pentru un num ăr corespunzătoare de m ăriri ale unei sin#t;r* fotografii. Un exem plu: fie că com anuaţi

6 m ăriri după o singură fotografie sar; (î măi i r i după 6 fotografii d iferite, preţul esti un ifo rm !

Polyfoto a mai deschis un studio în Pa­latul Galeriilor Lafayette, etajul V, dând astfel posibilitate publicului .să se foiogra- fieze după cum părături sau în tim pul unui popas la Bonboniera Lafayette. Studio-ul Polyfoto-Lafayette este deschis dela orele 8 1 şi dela 3—7.

4 0 FOTOGRAFI! DIFE- ™ RITE C O S T À LEI 60

Sţudio-ul Polyfoto din Calea Victoriei 86, este deschis dela 0 i si dela 4—9- Du- minicile şi sărbătorile dela 11 1—- şi dela 5- 12 noaptea.

polyfoto S.A

CALEA VICTORIEI 86 (VIS-A-VIS PALATUL REGAL)

Crima din câmpul

Asasinarea deputatul Eusebiu Popovici

Sus^ Gasa In care lo­cuia Eusebiu Popovici; Hallul cu scara car» duce spre dorm itorul unde a fost asasinat Popovici.

( Mijloc: _ Pălăria care s’a găsit In cam era un­de s’a petrecut crim a; soţia şi copii lui Eusc- biu Popovici.

Sebastian0 crim ă de o ferocitate puţin o-

b icinuită s’a petrecut în câmpul Sebastian unde a fost m ăcelărită o familie întreagă.

Făptaşii acestei groaznice crime nu au fost încă descoperiţi. Poliţia este însă pe urmele lor şi p rinde­rea lo r este o chestiune de ore.

O crim ă care a im presionat mult întreaga populaţie a Viapi- talei a fost asasinarea deputatului Eusebiu Popovici. In fotogra­fiile noastre vedem: