rfr iulie 1939

REV1STA

FUNDATIILOR REGALEANUL VI i IULIE 193.9 NR. 7

50 DE ANI DELA MOARTEA LUI EMINESCU

Ira-r1=--

,.--(A

MIHAIL EMINESCU . . . Basmul ce i 1-as spune eiLAURENTIE TOMOIAGA . Eminescu in versiune germaniMIHAIL SADOVEANU . . Amintiri i impresiiTUDOR VIANU Atitudinile i formele eului in

lirica lui EminescuPERPESSICIUS Carlotta Patti sau un a din «artiste »

POMPILIU CONSTANTI-NESCU Eros si Daimonion

MIRCEA ELIADE . . . . Insula lui Euthanasius . . .

VLADIMIR STREINU . . Eminescu al vremii noastre .

*ERBAN CIOCULESCU . . ZiaristulMIHAIL SEBASTIAN . . . Eminescu cronicar dramatic .

CAMIL PETRESCU . . . . Eminescu si esentele

REDACTIA Scriitorul N. M. Condiescu .

MARIA GALACTION . . JurAmant

32752

5666

84loo

JO

118

134147

151

154

CRONICINOTA ASUPRA LITERATURII NOASTRE FEMININE de E. Lovinescu(179); D'ANNUNZIO POSTUM de Mircea Eliade (184); NOTA DESPRE UNLICEU de Mihail Sebastian (189); SUBIECTE ROMANESTI IN PERIO-DICE GERMANE de Al. Dima (193); POEZIA LUI N. MILCU de Teodor

Scarlat (,97); ACTUALITATI CULTURALE EUROPENE de D. I. Suchianu(zoo); STATUIA REGELUI CAROL I DE MESTROVICI de Petru Coma,-

nescu (204); BILANTUL STAGIUNII MUZICALE de Virgil Gheorghiu (213);ACTIVITATEA SOLARA de Al. Mironescu (218); STIRI MUZICALE DIN

STRAINATATE de Nicolae Missir (222).

REVISTA REVISTELOR

NUMARUL 2 4 0 PA GINI 30 LEI

Tr- r

I

- "t

_

' .......

.

. . .

.

rte

.

.

.

REVISTAFUNDATIILOR REGALEREVISTA LUNARA DE LITERATURA, ARTA

SI CULTURA GENERALA

COMITETUL DE DIREC TIE,I. AL. BRATESCU-VOINESTI, D. GUSTI,E. RACOVITA, C. RADULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU

Redactor ;ef RedactoritPAUL ZARIFOPOL

(la I.V.1934)

CAMIL PETRESCURADU CIOCULESCU

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

RED ACTIABUCURESTI III39, BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39

TELEFON 2 - 40- 70

AD MINISTRATIACENTRALA EDITURILORFUNDATIILOR REGALE22, STRADA LIPSCANI, 22

TELEFON - -

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

ABONAMENTUL ANUAL LEI 3 6 0PENTRU INSTITUTII $1 INTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.500

EXEMPLARUL 30 LEI

CONT CEC POSTAL NR. 1210ABONAMENTELE SE POT FACE SIACHITA PRIN ORICE

OFICIU POSTAL DIN TARAMANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA

EDITATA DE SECRETARIATUL GENERALAL FUNDATIILOR CULTURALE REGALE

REVISTAFUNDATIMOR REGALE

ANUL VI, NR 7, IULIE 1939

BUCURE5TIFUNDATIA PENTRU LITERATURA SI ARTA REGELE CAROL II"

39, Bulevardul Lasear Catargi, 39

1 9 3 9

BASMULCE I L-AS SPUNE EI

c. ea 1870-1871

I. 0 da-mi arpa de aramaSi mi-o pune 'n bratul stang,Ochii tai se plec cu teamaTu rosesti glasu-mi te chiama,Coardele incet te plang !Vino dar, panda zana,Pune fata pe-al meu piept,Gatul tau pe bratu-mi drept,Tu, a ochilor lumina,Ma iubesti, tu ? Spune drept !

2. Ma iubesti ! Surazi sireatoSi iti pleci ochii in jos !0, lumina [prea] curata,De-ai cunoaste vre odataSufletul meu dureros;De ai sti, palide inger,Cat de mult te iubesc eu,Cate nopti de-amor si rauAm veghiat sdrobit de plangeriScumpa mea, odorul meu!

I.

-- --

4 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

3. 0 atunci mi-ai cere seamaCa a-0 spun ate-am visat,M'ai fixa* Lea de tearna,Ai da 'ncet neagra maramaDe pe paru-ti blond, curat,Netezind cu mana-ti alba'Tamp la ta tu m'ai privi,Cu durere mi-ai zambi,Eu juandu-ma cu salbaDe pe sani-ti, as vorbi.

4 i ti-as spune-a mea iubitàCa de mult eu te-am that:In cararea tainuita,Prin dumbrava inverzita,Or prin codrii cei de brad,Langa cuibul de isvoare,Printre stancele de ferCe strabat norii din cer,Intr'a pesterii racoareIntr'a noptilor mister.

5. Te vedeam cu a mea minte*i acum and te-am gasit:Pare-mi ca-mi aduc a minteCumca 'n vremi de mai nainteTe-am vazut si te-am iubitSA-0 spun unde... intr'o seara.Am visat un vis frumos...Pe un nour luminosAm vazut la cer o scaraRidiandu-se de jos.

VERSURI

6. Intr'a cerului marireScara de-aur se pierdea,Iar pe-un tron de nemurireTron de-argint si stralucireMaica Domnului zambia;Iar pe schitele de scaraIngeri stau treptat... treptat,Cu chip bland si luminatSi pe lire sunatoareCantau dulce si curat.

7. La picioarele MarieiGenunchiat pe-un nor de-argint,Alb ca lebeda pustiei,Bland ca glasul poesiei,Sta un inger cugetandsi-a luat arpa-i de aur$i trecand mana pe eaA 'nceput a rasunaRaiul... luncile-i de laurDe-un bland Ave Maria.

8. Acel inger !... Fata pala,Ochiul negru par balaiuL-am vazut o stea regala,0 lumina triumfala,Si de-atunci il iubesc vai !...L-am catat in asta lumePan' ce viata-mi se pierdu,Sufletu-mi se abatu...S'atunci te-am vazut: minune !Acel inger ai fost tu.

s

6 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

9. Când ai 15sat cerul, dragA ?De ce 'n lume ai venit ?Ai stiut c'd viata 'ntreagATrista-mi iniml pribeagATot pe tine te-a iubit ?Ai stiut cine te-asteaptài-ai venit sl asplAtesti

Lungi durerile-mi lumesti,Cu zâmbirea-ti inteleaptà

cu ochii 'CM ceresti.$i

PRIVESC ORASUL-FURNICARc. ca 1871-1872

Privesc orasul-furnicarCu oameni multi si muri bizari,Pe strade largi cu multe boltiCu cate-un chip l'a stradei coltSi trec foind, razand, vorbindMultime de-oameni pasi grabind,Doar numai p'ici si pe coleaMerge-unul de-a'ndaratelea*Cu ochi 'n cer pe suerateTiindu-si manile la spate,S'aude clopot räsunandCu prapuri, cruci, icoani, viindPreotii lin si in vestminteCantand a cartilor cuvinte,In urma yin ca in prohodTineri, femei, copii, norod,Dar nu-i prohod sfintire de-apaPe uliti lumea sa nu 'ncapaSe scurg incet tarra bumbumOstasii yin in mars acum,Naintea lor tambur-major,Voinic el calca din piciorSi tobe tare 'n tact ei bat


i pasii sunä apasat,Lucesc si armele in sir,Frumos stindarde se desir*i trec mereu tarra bumbum*i dup' un colt dispar acum...0 La' trece c'un profilRotund si dulce de copil,Un cane fuge späriet,*uer' un lotru de baet,Inteo raspantie usata*i 'ntinde-un orb mama uscata,Hamalul trece incarcat,*i orologiile batDar nimeni mai nu le ascultàDe vorbä multa, lume multà.

ODA IN METRU ANTICPENTRU NAPOLEON

c. ca 1873

Cerul bolnav d'astrele lui ranit fa,Semne numai mari ale vremei gloriei,Leagan tu avut-ai stâncile mari 'n

Corsica grava.

*i. in jurul vietii tale 'neeputeNegru-oc6anul misca lume de valuri,Arat And duios, puterile, geniul

Singuratatii.

Da ! oceanul, ce singur de o mie de evi e,El a fost proorocul cailor taleNumai cu dânsul in vieata saman avut-ai

0 Imperator !

Trist, adânc, ganditor, dar trist prin tine,Fara pasare de a lumii lacrimi ori doruriIndiferenta, stai, nemiscata §i mare

Frunte de marmor.

N'ai admirat nimica in scurta ta viatà,Nu piramidele vechi in jurul caroraTe-au vazut renviat din noaptea veciei

Jupiter Ammon.

IO REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Nu de a Nordului mari pustii de zApadA,Unde purtat de v Ant prin ruine de ghiatkTu auzisi strigarea nebunA de secoli

MAndrului Odin !

Peste pAmAnt ai miscat a popoarelor valuri,MAndru, bAtrAnul titan in incunjur de soarePoartA rAsboaele tale ca pete pe manta-i

5i-a ta cen4A.

Nu te-a mirat nimica... Doarà cu zeiiSingur tu te-ai mirat de tine, o Cesar,FLA and trezit din mirarea adAncA

Te-ai vAzut singur.

Si din nou privit-ai atunci in oglinda-ti,In oceanul bAtr An ce 4i misc' a lui apà,Furia lui indrAzneatk puternicA, mare

IndiferentA.

Ai murit tu ? Lumea si astAzi n'o credeInfAsurat in mant' ai coborit piedestalul5'amestecat in popor 1-au miscat cu putere

Ochi-ti immobili.

Apoi sAtul de icoana-ti, de tine singur,Te-ai reurcat pe sari de marmurl albkAi resuit piedestalul si iarAsi immobil

Stai printre secoli.

PIERDUTA PENTRU MINE, ZAMBINDPRIN LUME TRECI

1876

Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci$i eu sg-mi stiu osanda... sg te iubesc in veci,In veci dup' a ta umbra eu bratele sg 'ntind,De-a genelor miscare ngdejdea sg mi-o prind,Zambirea prei crude sg-mi fie al meu crezPurtand in suflet moarte, tu vesel sg mg vezi.

Fii binecuvantatg si fericitg tu,Copil cu pAr de aur ce mintea mi-o pierdii.Veninu-amgrAciunei si ani-mi pustiitiIn cumpAng usori-s pe lang' al tgu caprit;$i 'n a mea socotinta mg simt atat de micTu esti odorul lumii si eu mg simt nimic.

Da da... numai natura dreptate are 'n veci,Copil cu gurg caldg, cu mici picioare reci,Clci ea 'n intelepciune-i creazg-astfel de chipPe langg care toate sunt pleavg si nisip;Ironic pare-a zice: nemernici ramatori,Visat-ati vreodatg asemenea comori ?

Pe tine-apoi te-aratA in dreapta ei mandrieTurband de 'mpatimire, murind de gelosie,


Te vAd cum al tau zambet voioasä multor dArui,Ca- veselA si dulce vorbesti apoi oricAruii risipesti privirea-ti cand eu pentr'un cuvant

Din gura ta cea dulce, m'asi duce in mormant.

Atata de frumoasà... si tot numai femee ?Ah ! am crezut o clipa ca esti poate o zee,Ca marmura de rece, ca treci pe langl oameni,Din fiinte muritoare nici uneia nu-i sameni,S'atuncea ca in ceruri o steauA sä te-ador0 dulce chip de inger si totusi muritor !

Da muritor... blestemul al lumei acesteia:Crezi cA te 'nchini la soare s'ai adorat scanteiaEu caut pe 'nteleptul cel mai nebun arate-mi0 singurà femee lipsita ce-i de patemi*i. eu... eu 11 voiu crede, in stare tot sa cred:

Numai a ei faptura de inger dac'o vad

Ca niciodata buza n'atinse-o aka buza,Ca niciodata-urechea de-amor nu vrU s'auza,Ca nici odata ochi-i n'opri c'un bland repaosPe-o fata barbAteascA... cA ea nu s'a adaosIn gandu-i sau cu fapta in randul altei vieti...Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneti.

Spuneti ca-i ca omatul din proasplt abia nins,Colanu-i nici o mana, ca noi, i 1-a descinsCa gura i-i fecioara, ca ochiu-i e virginSi mana asta dulce, ca floarea cea de crin,Ca nu a strans-o nimeni, ca n'a faspuns cu steinsca setea de iubire pe ea n'o au atins.

VERSURI '3

Dar vai ! E prea frumoasa. Putut-a sta 'mprotiva ?Placerea-ademeneste, dorinta-i guralivaAcelor vorbe calde, soptite cu durereCe aerul il umplu si inima de miere,Putut-a impotriva atatora sä steieCand e asa frumoasà, cand nu-i decat femee ?

Ca toti sa fiu ? ca dansii sa fiu viclean fAtarnic ?SA cumpar cu un zambet, un zambet iar zadarnic;Viata adoratei si gingasei copileSA o patez cu umbra placerei unei zileSi sa iubesc ca dansii... and partea cea mai bun IDin inima-mi si minte i-a ei pe totdeauna ?

0 tu! tu Dumnezeul si viata If ietii mele,Priveste-amaraciunea-mi si spune nu ti-i jele ?Nici astazi al tau suflet de mine nu se 'ndura ?Viata-mi se nutreste din acea dulce gura,De-un zambet, de o vorba ce mi-o arunci de milaSa te iubesc atata, nu e pacat copilA ?

Pe maica-mea sarmana atata n'am iubit-oSi totusi and pe dansa cu tarna-a coperit-oPlrea ca lumea-i neagra, ca inima imi crapaSi as fi vrut cu dansa ca sa ma pue 'n groapa..Cand clopotul sunat-au, plangea a lui aramaSi ratacit la minte strigam: unde esti mama ?

Priveam in fundul gropii si lacrimi curgeau riuDin ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;Nu stiam ce-i de mine si cum pot sa ramanIn lume-atat de singur si-atata de streinSi inima-mi se stranse si viata-mi stà in gatDar ca de-a ta iubire tot nu am plans atat.


0 demone ! viata-mi si sufletu-mi de vreiDe ce mai stai pe ganduri, de ce nu mi le cei ?De ce ma 'nsalä ochiu-ti cu zarea-i, cu seninu-i,De ce cu usurinta atat, atat ma chinui ?Ajunga-ti... ma omoara mai bine... si destul.De vorbe si de zambet sa nu mai fiu satul ?

A mamei amintire eu unu 'n stare-am fostSA ti-o sacrific tie si sunt atat de prostIncat tot numai tie viata-ti multamesc,In dar parca mi-ai da-o... si parca o primescCa orbul, ca un cane, caci vezi in stare suntPe praful urmei tale cu fruntea la pamant.

Si tu ? Imi zambesti mie, cum altora zambesti,Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui ca ma iubestiSi eu ? eu sunt ca altii ? Si tu vezi si in minePe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un caneCe-i dai si cu piciorul si dupa ce-1 desmierzi ?0 rade-ma, o casca in fata-mi... tu ma pierzi 1

Cocheta, lunecoasa, lingusitoare, receCu viata-mi sfaramata uratul tau petrece;Si sl te vezi privita cu patima, cu jind,SA vezi ca cel mai tare se face om de rand,Cu gura numai spurna se pleaca in genunchiPrivelistea aceasta te bucura 'n rarunchi,

SA-1 vezi ca la picioare-ti se tarAe un viermeSi recea-ti ironie mai mult Inca sa-1 sferme.0 cat de bine stii tu natura ce a vrutCAnd a facut zapadA si diamant din lut,Stii ce voieste &Ansa cu ochi-ti stralucitiEa vrea prin o zambire sa fim nefericiti.

VERSURI 1 5

SA vAd a ta flpturA sA -nu mai fi ajuns !Ce demon care 'n cale-ti m'a pus ca sa pAtrunzSi de sub frunte ochii mai bine i-as fi ruptDe cat sA sorb din ochi-ti veninul ce 1-am supt,De cat sä fiu un preot la un astfel de cultMai bine-mi rupeam capul s'as fi perit de mult I

Si totusi, totusi scumpo . . . de nu te-as fi vAzutAu astA bogAtie de-amor as fi avut ?Durerea-mi este draga, caci dela tine-mi vineSi imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine ;UrIste-mA, priveste la mine cu disprtt,SA' te iubesc prin astea tu mai mult ma inveti.

Spuneti-mi cumcA fata o mascA e de cearàSi mai mult o sA creascA iubirea mea amarà !CI 'n lupanar vazut-o-ati jucand bAtand din palme*i o sA-mi par' un inger, in gandul lui cu psalme !Spuneti de ea tot rAul de vreti sa 'nnebunesc:CA-i hetet* un monstru, cl-i Satan o iubesc !

LUNA TRECE LIN PRIN CEATA...1876

Luna trece lin prin ceatai pe lacuri apa sura

Infunda miscarea-i creatàIntre stuf de iezatura.

Totul tace. Vantul doaraSperios v'o creanga firma,Fac cu valurile larmaSinguratece is voare.

.

Dar din codri lin coboaraGlasul bland, duios de corn,Gandul meu la dansul sboaraCapul meu spre el intorn.

Fac cu valurile larmaSinguratece isvoarei prin noapte vantul doara

Sperios v'o creanga firma.

Mai departe, mai departe...Sunetele se intorn,Mai avea-voiu oare parteDe-al tau glas, iubite corn ?

VERSURI

Singuratece isvoareFac cu valurile larrnkSperios v'o creangl farmlPrin tAcere v Aritul doarA.

2

17

SPRE-A STINGE-ATAT AMORC. Ca 188i-i882 -

I.Spre-a stinge-atAt amor

In noaptea uitArii,La marginea mArii,

Eu asi dori sä mor.Nu-mi trebue flamuri,

Nu voiu sicriu bogatCi-mi impletiti un pat

Din tinere ramuri.

2.

Si-mi fie somnul lincodrul aproape,

AdAncile apeSA aibe-un cer senin.

Isvoarele 'ntr'unaPe cind cu sgomot cad,Prin vArfuri lungi de brad

Alunece luna.

3.

Natura vint si deaFrunzisului vested,

Si

VERSURI xso

Nu-mi planed' la crestetVr'un om pe urma mea.

Ci sune talangaPrin bland de bucium cant,De-asupra-mi teiul sant

Sa-si scuture creanga.

4.Ne mai fiind pribeag

De-atunci inainte,Aduceri aminte,

M'or troieni cu dragDin naltele maluri

Spre-a ma ajunge adanciS'or atarna de stanci

Eternele valuri.

5.Luceferi mad si reci

Din umbra de cetini,Fiindu-mi prietini,

Mi-or lumina pe veciLa marginea marii,

Poate-oiu putea sa morSpre-a stinge-atat amor

In noaptea uitarii.

V

CONTRA-PAGINAC. ca 1868

Care se poate considerà d. e. ca scoartg a volumului(alias doascg), scilicet pentru cel ce nu vrea s'o citeascasau ca asa numit Avant-propos, exprimAndu-mg pefranciozeste ba chiar de capitulul prim al scriereidaca vom logga bine de seamg. i sg vedeti de ce: Pen-tru cine nu citeste cleat titlul unei carti, partea ceamai interessantg a cArtei adicg care 1-a interesat einsusi titlul, pentru eine nu citeste cleat prologul uneicarti, partea ei cea mai interesantg, e tocmai prologulpentrucg numai pe el 1-a citit.

Am vrut sg rectific titlul de pe doascg. Cum ? Aceastaiopera bung [ ] nu e tradusg din chinezeste, dupg cumsubsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoaread-a spune in sirul al doilea al acestei fAcgtoare de epocäscrieri, ci aceea a fost numai o stratagemg, prin careumilitul de mine am vrut sg fac ca sg mi se citeascacel putin precuvantarea acestei novele originale.

ZicAnd oare CA nuvela e originalg, n'ar fi insemnatde-a'mi tgia aripele din capul locului ? Insg nu voi cutoate astea sg \rand nimgrui map. 'n sac; dacl cinevadoreste sg vadg desfAsurAndu-se inaintea ochilor sgi unmodel, ceva complect, ceva neintrecut ca roman ele d. e.

CONTRA-PAGINA 21

ale lui Paul de Kock pardon ale Mdme GeorgesSand, atuncia il consiliam mai bine, ca sa rumpa cucititul dela aceasta punto-virgula ce ni luam libertatea4:1-a asezh mai groscioara chiar aici; caci ceea ce cautanu va gasi.

Daca insa si aceasta carte de calicie de autor roma-nese (Archaism: declarare de faliment) nu ar fi de ajunsca sa speria pe cineva dela citirea acestor sire atunciavom incepe anume pentru acest cinic nesperios o anume

Precuvantare.

Cochetta dama: Lumea are un stabiliment dephoto- si litografie in care fabrica pe fil-care zi mii simii de billete a là minuite cum s'ar zice, care au pe-oparte un nume oare-care dictat anume de SignoraLume sub nume insa Monsignorul culegator de typo-grafia Destin are insolenta a pune ce vreh Domnia-sa,ce-i plesneste prin cap Domniei-sale, nu ce i se dicteaza.

Asa d. e. Doamna Lumedicteaza:

D-nu Petrica MoftuFarsor en gros et en detail

Costea UrlaCu minavetul

Tache CaraghiozlicComediant

Coltuc BarzeaVacariu sau in casul cel

din urma Bostan basa

Ms. Destinscrie:

Petrica Compte MofteOm politic

Constantin UrlatorianoPoke et grand homme de

lettresConstantin CaraggioArtist dramatique

Prince Coltuque BarzeMinistre Secretaire d'Etat

aux Affaires &c.


Stan Injurgturg Don Estevan de las Ju-Om betiv sau hengheria radores

Journaliste

Astfel d. e. s'a 'ntamplat ca Doamna Lume sg dicteze:M. E.

feuilletoniste ennuyant

D. Destin sl scrie :M. E.

Sufler de Teatru.

Incg una. Pe reversul acestor bilete ce circuleazg pepgmant sunt scrise lucruri nediscifrabile cu toateastea ele se descifra toate abia atuncia cand biletul ince-teazg de a circula. Biletele nu circuleazg toate pang laun anume termin; ele variazg in terminele kr. Cu catterminul e mai scurt cu atat reversul e mai gol i abiadupg ce espirg terminul, stii bine-bine catg valoare in-ternà avea biletul pang la espirare biletul are dreptul

lumea cea-laltg are datoria a mai sta la indoialg, amai sperh sau a mai desperh.

Este ing o individualitate, care are pretentiune cänu se insealä in aprecierea sa. Aceastg individualitatese numeste Gura Lumei. Diferinta caracteristicg, spe-cificg i esentiale intre Lume i Gura Lumei e frappantg:

Lumea in genere e bungLumea e dreaptäLumea e eterng, aceiasi

diferinta dintre lume Si gurastiinta si vorbg, intre fondeterng i corpul trecgtor.

Gura lumei e reaGura lumei nedreaptàGura lumei pe fig-ce zi alta

ei e aceea dintre con-si forma intre materia

si

si

si

CONTRA-PAGINA 23

Se intampla insa ca Domnul Destin in loc de-ainterpreta dicteul D-nei Lumi in bine il interpreta inrau d. e.

Lumea

L. SchubertCompositor de geniu

L. BurghardtPoet de geniu-

M-me...Poeta de geniu

Destin

L. SchubertMuritor de foame inViena

L. BurghardtMuritor de foame in Berlin

M-me...Cersitoare in Paris

Torquato Tasso Torquato TassoEpic de geniu Idiot

Etc. etc. etc. si asa in infinit. Masinele din Thypo-graphia D-nei Lumi sunt eterne; ele se numesc si legi;combinatiunile curioase a D-lui culegator Destin suntasemenea curioase; ele se numesc: impregiurari.

Gurei-Lumei jurnalistii i-a dat Inca o numire maifrumoasa asa ceva gogonet si sympathic tot-odatai-au zis: Opiniune publica.

Opiniunea publica Gura lumei e immanenta :

emanenta de Public (numire ridicata pentru: Lume).Jurnalistii sunt rautaciosi Au facut lumea de sexul

Dnialor: Public, substantivus generis masculini pecand Lume e substantivus generis foemenini id estfoemina, si dupa aceea i-a dat opiniune adeca cuge-tare pe and or-cine stie ca Lumea adicl femininaare numai gurd, dar nu cap, cugetare, opiniune.

Ceea ce dicteaza Doamna Lume e sigur ca fondulsi ca absolutul ce scrie D. Destin e relativ, e forma


acelui fond, acelei materii. D. e. Daca D-na Lumedicteaza: A. Creata, dobitoc in piele de om si Destinulscrie A. Cretu, Ministru al Instructiunei, atunci acestMinistru nu er cleat forma sau formalitatea fondului,nu e decat haina ce imbraca corpul, nu e cleat numi-rea Ministru ce imbraca individul dobitoc, nu e decattichia de margaritar ce imbraca, ce ascunde chelbosia.

Fiind, asa dar, ea Doamna Lume sau Domnul Pu-blic e aceea sau acela, care da tactul atat la ecsistentacat si la judecata asupra unui umilit individ, ca sub- saunesubsemnatul, de-aceea imi iau si eu libertatea de a-iadressa urmatoarea adressa prin care cer carta de legi-timatiune sau ravas de drum pe vechiä pentru de-acutreera intinsul Dnia-ei sau Domniei-lui Imperiu.

Signora sau Signore,Nu pot si nu voiu a negh ea' influenta ce esersati

asupra mea e mare, ba Inca nu va iau meritul de-a de-clara in gura mare cal o buna si poate cea mai bunäparte din sufletul meu e opera Matale si ea daca eusunt eau causa e ea Mata esti eau sau rea, dacä suntsceptic ; causa e ca. Mata esti sceptical sau sceptic. Etc. etc.

Am, bagat Inca alt rau de seama la Mata.Mata zici CA 'n romaneste mai tot ce-i scris, e ram

scris, adica ca si nescris si ceea ce nu-i scris nu sepoate ceti.

Dar cauza esti insasi sau insusi mata.Reversul: pentru eine nu citeste nu se scrie. S'a

scris si Mata n'ai citit azi mata nu mai citesti, dargolanimea nu mai e nebuna sd scrie, pentru ca matasa nu citesti.

Marfa cu care am eu de gand sä trec prin imperiulmatale e asemenea scrisd. /4 voi nu ca a treacd ci ca

CONTRA-PAGINA 25

sd se treacd. A vrea ca sa se cumpere, dar n'as vreaca sa fie viindutd cuiva sau de vdnzare prin cineva dupreusul obicinuit a cam cerut dela unii i dela altii. Infine nu cer o carte de trecere ci mai mult petrecerecat se poate mai indelunga.

SA va spun oare, de v'o fi interesand, cum petreceu, cum traiesc eu? Zau, dacA ar fi fost acesta scopulscrisorei mele, mai bine n'o mai scriam, caci cutezareamea or-cat de mare sl fia n'a ajuns Inca 'Ana acoloca sa cred ca v'ar interesa intr'un grad oarecare sa stiticum se afla umilita mea personalitate. Eu và scriu, v'ospun curat ca sä am de nu dreptul dar cel putinpretestul de-a pretinde un raspuns si acel raspuns ceAhta o numesti critica nu-1 cer cleat in acelasi gradin interesul matale cat i interesul meu. De rest imiyeti spune, sau imi yeti permitte cel putin a observala Mata, ceea ce vi sau mi se va parea destul de im-portant sau de neimportant ca sA-mi comunicati i mie;lucru ce va va proba ca nu prea sunt pretentios.

Sfarsesc prin a nu VA saruta mana; pentruca or-catde mic sunt eu i or-cat de mare esti mata, totusi celeimai mari parti a matale ii pare bine sä fia egalA cu mine

adica egale intre sine, pentrucA i eu fac parte dinpartea cea mare a matale, care parte voieste suspome-nitul lucru dupa pArerea unora din ai matale necuvi-incios.

Salut insa pe toti acei copii buni, cari incercandu-sede mine, vor saluta cu parere de bine aceastA scrisoarea mea; insa fiind ca salutari aeriane si necunoscute suntimpossibile, i fiind-ca nu voiu sa dau sinet in loc debani; de-aceea va dau matale deplina putere esecutivA,ca sa-i salutati pe toti in locul meu; lucru ce Ii va fi

si

26 REV1STA FUNDATI1LOR REGALE

mai drag, decat dacA esecutiunea acestei vointe ar fifost salt in puterea mea.

In fine dacl yeti vedea cA n'am fond si voiu sA masustin numai cu creditul personal (ca multi altii) sau cufurtul de prin altii (asemenea ca multi) dA-mA matade gol pe mine, cum n'ai dat pe altii; si dl-mi prinverdictul matale deplinA carte de calicid.

V'asi fi scris mai mult, dar... la ce sA VA supArmai mult cu carta de visità a unui om, cind grija ma-tale cea mare esti mata insusi... Imi permit numai amA subsemna al Domniei-voastre

amic or inamic toute-egale

Pentru cbpie ici 9i colo, din necesitate, adaptata :

M. E.

PERPESSICIUS

Textele, cu aparatul lor critic, in edilia Fundaliei pentru literatuth9i artA Regele Carol II b.

EMINESCU IN VERSIUNE GERMANADRITTER BRIEF(Scrisoarea a treia)

Einst eM Sultan einer jener,deren Herrschaft reicht auf Erden

'Ober Stämme, die die Heimatwechseln mit der Weid' der Herden

Schlief und hielt auf nacktem Bodenseine rechte Hand als Kissen ;

Da erwacht das Aug' nach innen,das nach aussen sich musst' schliessen.

Und er sieht den Mond im Gleitenaus den Himmeln abwärts steigen,

Um, zur Jungfrau umgewandelt,sich im sachten Nah'n zu zeigen.

Bliiten sprossen auf dem Pfade,wie von sanften Fruhlingsschritten

Und ihr Aug' ist voll umschattet,da sie heimlich, still gelitten.

Vor so viel erhab'ner SchönheitWälder sich in Schauer halten

Und im Zittern die Gewässerihr Gesicht, das klare, falten.

Feiner Staub von Diamantenschwebt als Nebel, voll im Glanze,

Fällt dann funkelnd aus den Lüftenüber die Natur, die ganze.

Durch den wunderbaren Zauberdringt Musik in Flastertönen,


Regenbogen sich erhebenin die Höh'n der Nacht, der schönen.

Sie, an seiner Seite sitzend,beugt sich, ihm die Hand zu reichen,

Und ihr schwarzes Haar, sich lösend,fallt in Seidenwellen, weichen.

« Lass uns beid' ein Leben teilen,lass, dass dich mein Arm umschliesse,

« Mit der Seelenpein, der deinen,still' das Leiden mir, das siisse !

« Von Jahrhunderten und Sternenist's im Lebensbuch gegeben,

« Dass ich deine Herrin werde,du Gebieter mir im Leben *.

Wie der Sultan zu ihr blickte,sie verfinstert sich, entschwindet,

Und er fiillt, wie seinem Herzenkeimend sich ein Baum entwindet,

Der wie 'n Hunderten von Jahrenwachst im Nu und ohne Rasten,

Breitet aus sich mit den Astenüber Land und Meer im Hasten.

Schon umfasst er Erd' und Meeremit dem riesenhaften Schatten,

Und in den Bereich desselbenmuss der Horizont geraten.

Sieht in den vier Himmelsstrichensich die Bergesreihen weiten,

Atlas, Kaukasus und Taurusund den Balkan grauer Zeiten.

Sieht den Nil, den Euphrat, Tigrisund den Donaustrom, den alten;

Ja, des stolzen Baumes Schattenwill sich iiberall entfalten.

Also, Asien, Europa,Afrika mit Wiisten, grauen,

EMINESCU IN VERSIUNE GERMANA 29

Schwarze Schiffe, die sich wiegenauf den Flassen, auf den blauen.

Meere mit den weiten, Kasten,Burgen, die an Buchten stehen,

Wogende Getreidefelderin des Windes mildem Wehen,

Breiten sich vor seinen Blicken.Da erscheinen wundersam

Wie auf einem RiesenteppichLand an Land und Stamm an Stamm,

Die man wie durch weisse Nebelscheinend sich verwandeln sieht

In ein Reich, das so im Schatteneines Baumes weithin zieht.

Adler, die zum Himmel streben,können nicht die Ast' erreichen ;

Doch ein Wind zieht unaufhaltsamauf dem Weg, dem siegesreichen,

Schlagt in Reihen, in erneuten,auf das Laub, das seltsam Wilt

Und von Allah Allah rufenhoch in Wolken alles dröhnt.

Das Geschrei wuchs, wie im Sturmewachsen hochbewegt die Meere,

KampfgebrUlle machten endlosauf einander Jagden, schwere.

Doch die scharfen, spitzen Blätterbiegen bald sich nach dem Wind,

Neigen Uber Rom, dem neuen,sich alsdann zur Erd' geschwind.

Da erzittert tief der Sultanund erwacht. Sein Schlaf war schwer ;

Sieht den Mond am Himmel schwebenauf dem Hang' von Eski-Schehr.

Traurig blickt er nach dem Hauseseines Scheichs Edebally

30 REV1STA FUNDATIILOR REGALE

Und erblickt beim Fenstergittereine Maid, erwacht gar frith

Schlank wie eine Haselruteihre Blicke auf ihm ruhn :

Und sie ist des Scheiches Tochter,sie, die schöne Malkatun.

Nun begreift er, dass dies Traumbildihm entsandte der Prophet,

Dass er wahrhaft in den Himmelsich erhöht zu Mohamed,

Dass aus seiner Erdenliebewird ein Kaiserrreich entstehen,

Dessen Jahre sowie Grenzennur dem Himmel kennbar stehen.

Und sein Traum erfullt sich balde,dehnt sich aus mit Adlerfluge,

Jahr fill. Jahr das Reich wird starker,wachst nach jedem Siegeszuge,

Und die grüne Fahne hebt sichimmer höher Jahr für Jahr,

Stamm nach Stamm folgt ihrem Fluge,wie auch der Sultane Schar.

Also seinem Zug des RuhmesLand nach Land nun offen steht...

So gelangt zur alten Donauwie ein Sturmwind Bajazet.

Schiff an Schiff im Nu sich bindetzwischen ihren Uferweiten

Und im Klange von Trompetenkann sein Heer hinüberschreiten.

Janitscharen, Kinder Allahs,sowie Spahis-reiter, kiihne,

Ziehn, dass sie die Erd' verdunkeln,nach den Feldern von Rowine,

Und in Schwarmen sich zerstreuend,schlagen Zelte auf, die reichen

EMINESCU IN VERSIUNE GERMANA

Aber fern am Horizontetönet dumpf der Wald der Eichen.

Sieh' da kommt ein Friedensbote,tragt ein Tuch auf einem Stab.

Bajazet fragt ihn verachtlich,blickt mit Stolz zu ihm herab :

« Nun was willst du ? * a Wir ? Den Frieden !Lass' dir nicht Verdruss entstehn,

a Unser Herrscher wiirde gerneden Erlauchten Kaiser sehn *.

Auf den Wink der Weg steht offenund zur stolzen Zeltepracht

Naht ein Greis mit massigem Schritte,schlicht nach Sprache und nach Tracht.

« Du bist Mircea ? * « Ja Erlauchter ! *« Kamst zu mir, dich zu verbeugen,

Sieh' nur, dass ich deine Kronenicht ersetz' mit Dornenzweigen *.

a Wie auch immer Deine Absichtund wie du auch hergekommen,

a Nun, dieweil wir noch im Frieden,sagen will ich Dir : Willkommen !

a Doch betreffs der Unterwerfungsollst, Erlauchter, Du verzeihn 1

« Ob uns nun mit Krieg zu priifen,jetzo wird Dein Wille sein,

a Oder ob du heutr schon wolltestdeine Schritte heimwartskehren,

« Mogest doch von Deiner Gnadeuns ein Zeichen nicht verwehren

a Sei's das Eine wie das Andre :Wie furwahr uns ward beschieden,

« Nehmen willig wir entgegen,mag es Krieg sein oder Frieden *.

a Wie, wenn mir die Welt steht offen,sollt' ich sehen können stumm,

31

-

-


Dass an einern Baumstrunk stolp'revollends das Osmanentum ?

0, du traumst nicht einmal, Alter,wer gen mich sich hat gestellt 1

All die l3liite, die beriihmte,der gesamten Abendwelt.

Alles, was das Kreuz umschattet,Kaiser, Konige sich schliessen,

« Urn die Stirn dern Sturm zu bieten,den der Halbmond losgerissen.

Stolze Maltaritter legtenihre blanken Panzer an,

Und der Papst, der gar drei Kronenitherlagert aufgetan,

« Haben alle ihre Blitzegegen jenen Blitz erhoben,

Der erfasst hat Lander, Meere,in erziirntem wildem Toben :

« Mit den Augen oder Handengab man kaum ein Zeichen draben,

Seine Völker hat der Westen,allesarnt, hierher getrieben ;

« Für den Sieg des stolzen KreuzesMenschenströme sich bewegten,

Die man aufgewilhlt irn Urwald,die in Wiisten sich versteckten,

Riittelten aus tiefem Friedenalle Grenzen dieser Welten,

Urn den Horizont zu schwarzentausendfach mit Schilden, Zelten.

« Riickten vor gleich dichten WäldernLanzen, Schwerter, scharf geschliffen

Zitterte das Meer, das weite,ganz entsetzt von ihren Schiffen.

Bei Nikopolis im Feldekonnt' man ihre Lager sehen,

Wo als unbesiegte Mauersie zum Trotz mir wollten stehen.

4

e

e

e

4

e

4(

e

e

e

e

e

*

EMINESCU IN VERS1UNE GERMANA 33

« Als ich, ungezahlt wie Blatterund wie Graser, sah die Massen,

« Hab' mir in den Bart geflustert,unversöhnt in meinem Hassen,

« Und geschworen, ohn' Erbarmen,stolz, zu treten über Leichen,

« Urn in Rorn vorn AltartischeHafer meinem Pferd zu reichen!...

« Und du willst mit einem Stabesolchen Sturmes dich erwehren ?

« Mitten in dern Siegeszugesoll vielleicht ein Greis mich stören?

« ja, ein Greis, Erlauchter Kaiser,denn der Greis, den Du blickst an,

A 1st der Herrscher der Romänen,wahrlich kein geringer Mann.

i Wünschte nicht, dass Du erlebest,jemals naher uns zu kennen,

« Dass die Donau Dir ertranke,schaumend, die Armeen, die schönen.

« Langs der Zeiten kamen viele,angefangen von dem Gaste,

( Von Darius, Sohn Hystaspes,dessen Kunde nicht verblasste;

« Und die Donau musste tragenmanche Brucken langs der Zeiten,

« Und der Welt zum Schrecken konntengrosse Massen driiber schreiten,

« Kaiser, welche Platz nicht fandenin der Welt, der breiten, langen,

« Suchten auf auch uns're Heimat,Erd' und Wasser zu verlangen.

« Und ich will nicht selbst mich loben,dass dich eine Angst gefahrde;

« Wie sie kamen, wurden allebald zu Wasser und zu Erde.

« kahmst Dich, dass im wilden TobenDu vor Dir hast umgestossen

3


« Kaiser sowie Heldenheere,in den Panzern festgegossen ?

« Rahmst Dich mit dem Abendlande,das sich gegen Dich gestellt ?...

« Nun was trieb sie in die Kämpfe,was- bezweckte diese Welt ?

« Ja, sie wollten nur den Lorbeer tDeiner Eisenstirn entwinden,

« Und den Sieg des Glaubens suchtejeder Ritter zu verkanden.

« Ich, verteid'ge meine Armutund mein Volk, das Sorgenleben,

« Deshalb Fluss und Wald und alles,was in diesem Land kann beben,

« 1st mir Freund, nur mir, hingegenwird's far Dich stets Feindschaft wahren ;

« Feinde bleiben sie Dir alle,ehe Du es nur erfahren.

« Heere fehlen uns, doch festerals jedwede Mauer steht

« Uns're Heimatlieb ; ihr grauet'snicht vorm Ruhm des Bajazet! #.

Als der Greis kaum abgezogen :Welch ein Rauschen, Tosen, Schreien,

Brauste wild der Wald vom Lärme,von den Waffen und Schalmeien

Und aus seinem granen Randeungezahlte Haupter traten

Langbehaart, mit blanken Helmenaus dem dunklen, kahlen Schatten.

Reiter fallen aus das Schlachtfeld,schwärmen nach bestimmten Winken,

Schlagen mit den Holzsteigbagelnin die Pferde, die wildflinken;

Das Gesicht der schwarzen Erdenflieht im Lauf der Hufe blind,


Lanzen fulkeln in der Sonne,Bogen spannen sich im Wind.

Wie von kupferschweren Wolken,wie vom Schlag von harten Schlossen

Wird der Horizont verdunkeltvon den dichten Pfeilgeschossen,

Die dahin wie Wirbelwinde,wie das Regenprasseln sausen

Und das Feld dröhnt vom Getrabevon des Kampfes Schrei und Brausen.

Doch vergebens schrie der Kaiser,wie in Wut die Löwen briillen,

Denn des Todes Schatten schreitet,neue Flachen zu umhiillen.

Und die grüne Fahne hebt ernur vergebens vor dem Heer,

Von der Front und von den Flankendrohet das Verderben schwer,

Denn es wanken, stark gelichtet,lange, lange Kampfesreihen,

Fallen Araber wie Schwarme,die auf Feldern sich zerstreuen.

Auf die Knie, iel jetzt das Fussvolk,Pferde sturzen vor den Spiessen,

Pfeile fallen wie die Wogen,welche zischend sich ergiessen,

Schlagen, wie im Frost der Nordwind,ins Gesicht und in den Riicken

Und es ist, als wollt' der Himmelschauerlich die Erd' erdriicken.

Mircea selber fart die Sturmflutin den Kampf, in den erhöhten,

Welche unaufhaltsam flutet,alles, alles zu zertreten.

Einer Lanzenmauer ahnlichkommen donnernd an die Reiter,

Ziehen durch der Heiden Scharen,brechen Gassen immer breiter.

V

35


Die zersprengten Feindesreihenfliehen blind nach allen Seiten,

Siegreich wehn des Landes Fahnen,jagen nach in Zagen, weiten;

Gleich dem tiefbewegten Meere,gleich der Sintflut, die vernichtet,

Wie die Spreu in einer Stundeward das Heidentum gelichtet.

Nach der Donau ziehn die Tiirkenvor des Eisenhagels Schwere,

Aber hinter ihnen drangenruhmvoll die Romanenheere.

Wahrend sich das Heer lasst nieder,sinkt die Sonn' im Abendglanze,

Urn des Landes hohe Zinnenzu umwallen mit dem Kranze

Eines selten schönen Sieges ;da, ein lander Blitz bleibt starr

Und begrenzt irn ganzen Westenschwarze Berge wunderbar,

Bis dann einzeln sachte quellenaus Jahrhunderten die Sterne

Und aus Nebeln alter Walderzitternd steigt der Mond, der ferne,.

Der als Herr der Nacht und Meerespendet Schlaf und Ruh' der Welt

Von des stolzen Fiirsten SOhneneiner sitzt vor seimen Zelt,

Schreibt in stissem Angedenkenauf den Knieen eine Karte

Far die Liebste hinter Argesch,auf dass sie nicht langer warte :

« Vom Rowinental, von hier,« Sprech ich, Hohe Frau, zu dir,o Nicht in Worten, nur geschrieben,


« Bist mir ja so fern geblieben.« Bitten wollt' ich dich zumal :« Schicke mir filr jeden Fall« Das Allschönste aus deinem Tal :« Schick den Wald mit granen Auen,« Und die Augen mit den Brauen.« Schicken will auch ich fürwahr,« Was hier gilt als wunderbar :« So mein Heer mit stolzen Fahnen« Und den Wald mit Silbertannen,« Hohen Helm mit Federn, grauen,<4 Und die Augen mit den Brauen.« Wisse bis zum Wiedersehn :« Christus schenkt mir Wohlergehn.« Hohe Frau, ich kiiss' dich schon I *.

Solcher Zeiten waren wiirdigdie Chronisten und Rhapsoden .

Dies Jahrhundert filllten aberlauter Gaukler und Heroden.

In den alten Schriften werd' ichHelden wohl noch suchen konenn;

Sollt' ich wohl mit Dichters Leieroder gar mit Flötentönen

Alle Patrioten grüssen,die seither geruhn zu kommen ?

Nun, Apollo, vor den Heldenist dein Ruhm schon langst verglommen I

0 ihr Helden, die der Schattengrossen Ruhmes konnt' erquicken,

« Heute seid ihr in der Mode,denn man holt euch aus Chroniken.'

Euch zitieren alle Toren,'eig'nes Nichts so zu drapieren,

Die Jahrhunderte, die gold'nen,schwer mit Prosa zu beschmieren.

0 verbleibt in heil'gem Schatten,ihr Muschaten, Bassaraben,

37


Landbegriinder, die Gesetzesowie weise Bräuche, gaben,

Die mit Pflug und Schwert die Heimatwussten weiter auszubauen,

Vom Gebirge bis zum Meereund zum Donaustrom, dem blauen.

Fehlt der Gegenwart die Grösse ?Gibt sie nicht, was ich begehr' ?

Unter uns'ren, werten Mannernfind' ich ein Juwel nicht mehr ?

Stehn die weit von Götzentempeln,die bei Sybaris gastieren ?

Zeugen nicht die Strassen-Glorienund schon gar Kaffehaustiiren ?

Gibes nicht Leute, die zum Kampfeder Rhetorik Lanzen fassen

Unterm schweren Beifallssturmeder Kanaillen auf den Gassen,

Gaukler in den Staatsbelangen,welche wie auf Seilen tanzen,

Masken, insgesamt beriihmte,hinter Lugen sich verschanzen ?

Spricht von Vaterland und Tugendnicht mit Stolz der Liberale,

Dass man glauben könne, sein Lebensei so rein wie die Kristalle ?

Trdumst nicht, dass vor dir steht harmloseine der Kaffehausstiitzen,

Die belachen solche Worteund bespotteln gar mit Witzen.

Siehe dort ein wahres Scheusal,ohne Seele und Gewissen ;

Aufgedunsen, breite Kiefer,Borsten seinen Buick umschliessen

Schwarz und buckelig und histern,tiefer Quell von Gaunereien,

Er erzahlt den Kameradengiftgewurzte Litaneien.

EMINESCU IN VERS1UNE GERMANA 39

Tragen auf den Lippen Tugendund in sich nur Miinzen, hohle,

Sind die Quintessenz des Elendsvon dern Scheitel bis zur Soh le!

Die Gefahrten zu erkennen,die zu seinern Heere taugen,

Hebt das Monstrurn hoch im Umkreisseine grossen Krotenaugen...

Unser Land pflegt unter diesenheut' Vertreter sich zu wahlen!

Manner, wiirdig zu beziehenin der heil'gen Golia 1) Zellen

Im Gewand mit langen Armeln,auf dern Kopf mit platten Hauben,

Schaffen Lehren und Gesetze,drehen an den Steuerschrauben,

Patrioten, Tugendhelden,Stifter gar von Instituten,

Wo in Gesten und in Wortenschnöde Orgien, schaumen, fluten.

Wie der fromme Fuchs im Chorstuhl,sitzen sie auf ihren Platzen,

Und irn Beifall an Geb arden,Sang und Tanzen sich ergotzen!

Sie versammeln sich im Landtag,urn entzückt sich anzustarren,

Griechen, echt', mit schmalen Nasenund breitnackige Bulgaren

Alle diese Missgesichtersollen römisch sein! Zum Wahn 1

Alle Griechen und Bulgarensind die Neffen des Traian I

Dieser Mist und gift'ge Abschaum,dieser Pöbel, so gernein,

Soil sich hier soweit erdreisten,gar Gebieter uns zu sein!

2) Beriihmte Irrenanstalt in Jasi.


All' die Kriippel und Verrücktenaus jedwedem Nachbarlande,

Al les die Natur kennzeichnetmit dem Mal der Faulnis, Schande,

Al les, was perfid und histern,das Fanar und die Heloten,

Schfitteln hier sich ab und bildeninsgesamt die Patrioten,

Dass die Naseler und Schwatzerund Kropfkranke, wie zum Hohn,

Stotterer mit krummen Maulernlenken diese Nation!

A ch, ihr stammt von Rom, dem alten ?Solche Zwitter, solche Bösen,

Wo die Welt sich schier muss schamen,auch zu nennen Menschenwesen!

Wahrhaft, diese Pest der Erde,diese Kreaturen wagen,

Ohne Scham und ohne Schandeim verriickten Maul zu tragen

Den verdienten Ruhm des Volkes,ihn verachtlich zu verrammen;

Wird verunglimpft gar verwegen,Land du teures, auch dein Namen!

In Paris in Fremdenhausern,.

zynisch in dem Lasterfrönen,In Gesellschaft leichter Weiber

und in Orgien, obszönen,Habt vertan im Kartenspiele

Habe und der Jugend Jahr',Konnt' man dort aus euch was holen,

wenn ja nichts zu holen war ?

Kamt dann heim, statt des Verstandes,wohl ein Flaschchen von Pomade,

Mit Monocle, statt der Waffe,Stäbchen fur die Promenade;


Vor der Zeit verwelkt, im Schädelnur ein Kinderhirn als Full',

Im Gedächtnis anstatt WissenWalzer aus dem Bal Mabille

Und für eure ganze Habeso eM Schuh' ... von Courtisannen ...

Ich bewund're dich o Sippschaft;denn du stammst von Römerahnen!

Und nun, unser skeptisch Antlitzschaut ihr an entsetzt, befangen;

Wundert euch, dass eu're Lugeheute nicht mehr kann verfangen ?

Sehn wir doch, dass all diejen'gen,die mit hohen Reden schmeissen,

Nach Gewinn und Geld nur jagen,keiner Arbeit sich befleissen.

Heute, da die glatte Phraseuns nicht mehr betrugen kann,

Heute, nicht wahr, werte Herren,andre tragen Schuld daran ?

Euch durchschauen war eM Leichtes,wie ihr dieses Land zerrissen,

Gar zu sehr liess't Uber's Volk ihrsoviel Schimpf und Schande fliessen,

Habt zu sehr verhöhnt die Sprache,Ahnen so wie Sitten, reine,

Als dass eMmal sich's nicht zeige,dass ihr Schurken seid, gemeine!

Ja, Gewinn ohn' jede Maheist euch einz'ger Trieb zum Glücke,

Eine Dummheit ist die Tugend,das Genie ist Missgeschicke.

Lasst nur uns're Ahnen schlafenin dem Staube von Chroniken,

Aus vergang'nem Ruhme wurden,sie nur spottisch zu euch blicken!


Kamst du doch, Woiwode Tepq,sie gehorig zu erfassen ;

In zwei Haufen # Schurken » « Narren »sollst du sie dann teilen lassen.

In zwei Kerkern lass' alsdann siemit Gewalt zusammenscharen,

Lass' in Brand dann stecken beide,Zuchthaus und das Haus der Narren!

VIERTER BRIEF(Scrisoarea a patra)

Einsam steht das Schloss und spiegeltseine Pracht im See, im klaren,

Auf dem Wassergrund, sein Schattenschlaft seit Hunderten von Jahren.

Aus der Lichtung schlanker Tannenhebt es sich empor im Schweigen

Und verleiht ein tiefes Dunkeldem stets regen Wogenreigen.

Durch die stolzen Bogenfensterhinter Scheiben sachte weben

Langgefaltete Gardinen,die im Umkreis Funken s den.

Und der Mond auf Wäldern schwebet,er entflammt und wächst so stille,

Malt am Himmel Felsengipfel,Baumeswipfel, tausendviele.

Eichen, die ihn dicht umstellen,gleichen einer Wacht von Riesen,

Wollen hilten seinen Aufgang,als geheimer Schatz gepriesen.

Nur die weissen Schwäne schuttelnwenn sie sacht dem Schilf entgleiten

Sie, Gebieter der Gewässer,Gäste dieser Ruh', der weiten

Ihre Schwingen, die gespannten,brechen plötzlich auf und ziehen,

-


Bald in wellenreichen Kreisen,bald in Furchen, die ergliihen.

Und das Rähricht leis' erzittertrauschend vor dem Wellengange,

Eine Grille zirpet schlafrig, ,dort im Gras, im Seufzersange ...

In der Luft ist soviel Sommerund der Schall ist siisser, heller....

Nur der Ritter, ganz alleine,blickte seufzend zu dem Söller,

Der vom Laube so beladen,dass ihm durch das Gitter hangen

Schirazrosen und Lianendie in Farbenpracht sich mengen.

Es berauschen ihn der Abend,der Gewässer Hauch, der klare,

Ober die Natur, im Zauber,tönet siiss seine Gitarre :

« Zeig' dich wieder, holdes Wesen,in dem langen, schonen Kleide,

Wie mit feinem Silberstaubeschien bestreuet seine Seide !

Könne dich lebenslang betrachtenin dem holden Strahlenkranze,

Da die weisse Hand wird glattenblondes Haar mit gold'nem Glanze.

Komm, o komm, mit mir zu spielen...spiele doch mit meinem Glücke,

Wirf von deinem siissen Busenmir die welke Blat' zurücke,

Dass auf der Gitarre Saitenihren Fall man tönend höre !

Ach so weiss erscheint die Nacht mir,als wenn Schnee gefallen ware.

Könnt ich nicht in des Gemachesdufterfiillten Schatten schleichen,

EMINESCU IN VERS1UNE GERMANA

Wo mich der Geruch berauschevon dem Linnen, dem so weichen,

Und der lose Knab' Cupido,schlanke Herrin, wird verdecken

Mit der Hand den veilchenblauenAmpelschirm, um uns zu necken ! n

Und die Seide rauschte trockenzwischen Blumen auf der Diele.

Mitten durch der Schirazrosen,der Lianen Blotenfalle.

Aus den Blaten lacht das Magdlein,naht zum Gitter, sich zu neigen,

Wie ein Engelsbild, ein leichtes,will sich ihm die Holde zeigen.

Wirft ihm eine Ros' im Bogen,fiihrt die Hand zum Mund, zum kleinen,

Und, als wollten sie ihn tadeln,ihre Flosterworte scheinen.

Dann verschwindet sie und baldehort man Schritte abwärts nahen...

Kaum die Schwelle aberschritten,kann sein Arm sie eng umfahen;

Schreiten Arm im Arm dann beide,wie nur selten zwei sich gleichen,

Sie ist schön und er ein Jangling,er ist hoch und sie desgleichen.

Von dem Schatten an den Ufernlost sich leise, ohne Hasten,

Eine Barke, deren Segelschlaffe hangen an den Masten,

Gleitet leise dann nach vorwärtsin dem Ruderschlag, dem breiten,

Wiegt mit sich gar soviel Zauberund so viele Herrlichkeiten ...

Und der Mond... der Mond, der volle,quillt und steigt im Goldgewande,

45


Bringt vom Ufer nach dem Ufereinen Pfad aus Glut zustande ;

Streckt ihn über Wellen, welchefluten tausendfach behende,

Er, der goldbekranzte Jangling,Traum des Nebels ohne Ende;

Und je mehr sein Licht, sein siisses,hebet an sich aufzuhellen,

Urn so mehr sich zu vergrossernscheinen Ufer, Wasserwellen.

Und der Wald wird immer grosser,scheint zu nahen, wie in Maren,

Samt der blonden Mondesscheibe,KOnigin auf weiten Meeren.

Linden, stolz', mit breitem Schatten,deren Bliiten duften linde,

Schütteln sachte gen das Wasser,ihre Zweig' im lauen Winde.

Bliiten fliegen, urn als Regensich zum Haupt der Maid zu wenden...

Da sie seinen Hals, den schlanken,fest umklammert mit den Handen.

Neigt den Kopf dann auf die Schulter« Mich berrauscht dein siisses Sagen;

« Ach wie schaurig siisse Wortedeine heissen Lippen tragen...

Und wie hoch in deinem Denkenkannst du eine Sklavin heben,

Wenn der Schmerz in deiner Seeleeinzig mir als Schmuck gegeben.

Deiner Stimme mildes Feuerlasst erbeben mich in Schmerzen;

Klingt wie Mar aus alten Zeiten...von verliebten Menschenherzen.

Deine Traume, deine Augendeuten hin auf so viel Trauer,

Und in ihre feuchte Tiefetaucht mein Sinn mit frommem Schauer...

.


Schenk' sie mir, die schwarzen Augen,lass' sie doch nicht abseits blicken,

Denn von ihrer Nacht, der siissen,führ ich ewiges Entzücken.

Könne erblinden sie beschauend 1Horch' nur, wie auf diesen Statten,

Tausende von Wogen plaudernmit den Sternen, den Propheten I

Dunkle Walder traurnen lieblichund darin sind blaue Quellen,

Die irn traulichen Gemurmelnur von uns'rer Lieb' erzahlen,

Und die holden Abendsternezittern kalt durch Tannenaste,

Sieh', der See, die Erd', der Himmelsind uns alle Freunde, Gaste . .

Und das Steuer und die Ruderkannst du dir entgleiten lassen,

Dass die Wogen schnell uns führen,wie's nur ihnen wfirde passen.

Wo sie "tins auch führen wolltenund wohin sie immer streben,

Winkt das Glack uns allenthalbenob es Tod ist oder Leben *.

Phantasie du, meine reiche ! . . .

Wenn wir weilen ganz alleine,Tragst mich haufig tiber Seen

über Meere und durch Haine !Bist du fiber diese Lander,

die du nie gesehn, verwundert ?Wann hat alles sich begeben

Wohl urn tausend und vierhundert !Heute darfst dich nicht verlieren

so getrost in ihren Blicken,Darfst auch nicht, nach deinern Willen,

eine Maid ans Herze driicken,


Darfst den Nacken nicht umschlingen,Mund an Mund und Brust an Brust,

Mit dem Aug' auch nur sie fragen,bist du deiner Lieb' bewusst ?

Ach, kaum streckst du deine Hande,springt schon an der Tiir die Klinke,

Ein Kongress kommt von Verwandtenoder eine Tante, flinke.

Kopf zur Seite! Schnell! Dann blickst duvoller Demut haben druben...

Gibt's denn in der Weltenweitenicht ein Winkelchen zum Lieben ?

Und nun sitzen sie auf Stühlen,steif wie Mumien aus Aegypten;

Klemmst die Hände ein und haspelstmit den Fingern, den gefibten,

Drehst Zigarren, zeitvertreibend,oder zählst die Schnurrbartfäden,

Kulinarischen Problemenwidmest dich mit klugen Reden.

Bin ich satt doch solches Leben...Dass ich seine Becher leere,

Keinesfalls! Doch diese Prosa,dieses Elend kommt mir schwere.

Solltest tausend Tränen weiheneinem leeren Trieb, fürwahr,

Der sich selbst bei Vogeln einstelltetwa ein zwei mal im Jahr ?

Nicht ihr lebt, vielmehr ein andrerleitet euch, er ist das Leben

Und er lacht mit eurem Mundeer kann flastern, fröhlich beben;

Denn das Leben eures, allergleicht den Wellen, welche ziehn,

Ewig zieht der Weltenmeister,einem Strome gleich, dahin.


Fula ihr nicht, dass eure Liebeeine fremde ist, ihr Narren ?

Filhlt ihr nicht, dass leeres Tandwerkihr vergleicht mit Wundern wahren ?

Seht ihr nicht, dass jene Liebeeinen Weltzweck muss erfiillen,

Dass sie Wiege ist von Wesen,die des Hasses Saat verhilllen ?

Seht ihr nicht, dass euer Lacheneuren Söhnen Jammer bringt

Und die Schuld tragt, dass im ChaosKains Geschlecht noch nicht versinkt ?

0 welch' Spiel von DrahtziehpuppenSchwall von Menschenworten, leeren,

Papageiisch sie erzahlentausende von Sp assen, Mären,

Ohne sie doch zu verstehenHinter ihnen ein Schauspieler,

Mit sich selber im Gespr ache,sagt zehntausendmal, wie Schiller,

Was Jahrhunderte er sagteund Jahrhunderte wird sagen,

Bis die Sonn' im tiefen Schlundesinken wird, in fernen Tagen.

Wie der Mond hinschleicht durch Wiistenund durch dunkle Wolkenhaufen,

Mit der Welt deiner Gedanken,solltest du nach ihr wohl laufen ?

Sollst in den verschneiten Gassenauf dem Glatteis noch ausgleiten,

Sollst zurn Licht der Kerzen blickendurch die Scheiben, die so breiten,

Urn zu sehn, wie sie umringenSchwarme, dicht', von Tagedieben

Und wie sie, in ihrem Leichtsinn,lachelt siisse allen, lieben....

Sollst du Sporenklirren horenund Geräusch von Seidenrocken, .

4

So REVIITA FUNDATHLOR REGALE

Manner drehen ihren SchnurrbartFrauen augeln und sich necken.

Wenn sie Liebeseinvernehmennur mit einem Blick beschliessen,

Dein Gefahl, dein lacherliches,soll beim Tor im Froste bassen ?

Sollst sie heiss und storrig lieben,wie ein Kind nur lieben will,

Wenn sie kalt ist und voll Launen ,

gleich dem Monate April ?Sie umklammernd mit den Armen,

soll dich fliehn dein Sinn, der volle ?Sie bewundern und liebkosen

von dem Scheitel bis zur Sohle,Wie Gemalde von C orregio

oder Paros-Basten, schöne,Wenn sie kalt ist, die Kokette ?

Bist doch lacherlich! Bekenne!...Jal... Ich träumte einst von jener,

die mich lieben könnte, traun!Stand' ich da vertieft in Grillen,

warde sie auf mich kaum schaun.Ward' ich ihre Nahe fühlen,

wasse sie, dass ich sie verstand, ...Kam' aus uns'rem armen Leben,

wahrlich ein Roman zustand' ...Nicht mehr such' ich sie... Wozu au ch ?

's ist das alte Lied, das klingtVon dem Durst' nach ew'ger Ruhe

das an meine Ohren dringt.Doch zerrissen sind die Saiten

und in ungleichform'gen RufenDringt derselbe Sang, wie nachtlich

springt der Quell auf Felsenstufen.Hier und dort und einzeln schallen

Stimmen, hell' und ohne Harte,Eines Carmen Saeculare,

das ich einst im Traume hörte.

EMINESCU IN VERSIUNE GERMANA Sr

Sonsten pfeifen sie und schreien,funkelnd und in losen KI &igen,

Um alsbald gar wild und störrischauf die Saiten sich zu drangen.

Meinen Sinn durchwehn die Windeund der Kopf verödet brennt,

Da der Sang, der ewiglange,eisig kalt und rauh ertönt ...

Zeilen klar aus meinem Leben ?Könne ich sie zu Worten spinnen 1. .

Ach, die Saiten sind zersprungenund der Meister ist von Sinner' 1

LAURENTIE TOMOIAGA.

4'

AMINTIRI SI IMPRESIIIasii a limas un muzeu al amintirilor. Dau slava' lui Dumnezeu

cI se pastreaza si se va mai pastra multä vreme asa, pentru su-fletul nostru. Nepriceput ar fi sä i se strice ulitele strambe, sa i sedarame colturile arhaice.

Cetatuia Goliei in mijlocul orasului, cu zidurile incununate deiederi, pastreaza, intre crenelurile si pietraria din alt veac, o bisericlintru totul artistica. Hartoagele defunctei boierimi moldovene s'auacumulat intr'o cladire din aceeasi incinta, si paleografii le corn-pulseaza aplecati cu atentie asupra lor, desfacuti de viata nouà siintrati in hrubele trecutului. Aici, in niste chihoare, prin deceniulal saptelea al veacului trecut, a trait si Ion Creanga, diacon raz-vratit.

Nu departe de Golia se inalta turnul dela Barboiu, cu bisericasturzeasca si ocolul de cladiri ale chinoviei de demult. Din ceadintai clipl and am poposit aici, am dorit acestui cotlon gradinide flori si trandafiri acatatori, caci dincolo de zidurile refugiuluie concentrata cea mai mare desime si miscare a t argului. Aicidoarme Alecu Russo, in locul unde a scris poate <( Cantarea Ro-maniei )).

Apoi dela Darboiu treci la profilul bizantin al manastirii SfantuSava, unde si-a intocmit Pavel din Alep notele despre stralucireacurtii lui Vasilie-Voda Lupu. De acolo nu-i departe Sfantul NeculaiDomnesc; aproape-i si Trei-Ierarhi, si Mitropolia preasfintituluiVeniarnin, langa elegantul locas parasit al vechii Mitropolii.Aproape-i si locul Palatului Domnesc, si vama Domniei delaSfantu Lazar, si privelistea catre Cetatuia si Galata.

AMINTIRI SI IMPRESII S3

Parte a aceasta e anticul targ-de-scaun, cu Beilicul, while Impa-ratiei, unde a fost taiat Grigore-Ghica-Voda, cu ulitele präpastioasecatre Socola, catre vama Cramului si mahalaua lui Han-Tatar.

Targul nou al veacului XVIII s'a intins in partea dimpotriva,spre colina Copoului. Acolo se afla universitatile, Spiridonia, caseleboieresti care incep sal intre in incinta universitara de sus. S'aupastrat toate, cu sediile « Junimii », a colaboratorilor 4 Convorbi-rilor » si a altor ieseni de bastina sau de adoptiune, dela Alecsandrisi Costake Negruzzi pana la Gheorghe Topirceanu.

Pe alta colina, care se afla la tisarit, in Tatarasi, sta cetateamortilor. I se zice « Eternitatea ». Multi din cei care s'au agitatjos au hodina acolo sus. Pe morminte, multe nume pe care le rega-sesti in istoria politica si literati a Orli. Mi-a placut sa ma ducdeseori acolo. Intorcandu-ma in cetatea vie, aveam in mine sim-tirea unei profunde comunitati cu generatiile petrecute.

Au intrat in Iasi, intaia oarl, acum patruzeci si doi de ani,in 1897. In scurta vreme am fost patruns de romantismul luimahnit. Ca si azi, se manifestau aceleasi regrete pentru cele dealtadata pe jurnatate ruinate 0 pentru cei care, rand pe rand,paraseau orasul sarac provincial, ca sa-si faca o situatie mai bunk'in Capitala Regatului. « Iasul se imputineaza, Iasul ramane pu-stiu », era refrenul tuturor. Scriitorii cei mari -au murit; « Con-vorbirile » si Junimistii au emigrat ; e Contemporanul » de asemeni ;« Evenimentul Literar » asijderea. Toti tinerii intelectuali dela aceaepoca, plangand pe mini, nu incetau sa propage o renastere, planuindalte reviste si punând la cale in taina alte succese pentru orasulparasit. Dela 1859, aceasta este drama Iasilor si ea continua.Muzeul amintirilor si al ruinilor pastreazà un rezervoriu sufletescremarcabil si insufletirea intelectuala e departe de a se stinge.

La 1897, tineretul scolar al orasului pastra proaspata durereacaderii lui Mihail Eminescu. Unii din profesorii nostri dela LiceulNational, cum era Vasile Burla, pomeneau ades de soarta tragicaa poetului si de opera lui mareata. Altii, cum era Xenofon Gheor-ghiu, faceau aluzii discrete la destinul intelectualului exilat intr'osocietate Inca neevoluata. Sublinierile pe care acest profesor rar,timid 0 neinteles, le fdcea in textele autorilor latini mi-au revenitmai tarziu, cu un spor de intelegere a datoriei de nobleta pe caretrebue sl si-o impuie un carturar.


Intre colegii mei de curs superior, foarte numerosi, am gasitindata pe cei care aveau inclinare spre muze si spre huhurezi.Prin ei am cunoscut si tagma noastra dela Universitate.

Era o vreme de apriga poezie lirica, de plimbari la ceasuri tarziipe strazi pustii, pang ce auzeam chemarea paserilor singuraticedela Golia si Barboiu. Poezia apriga si lirica era impregnata dedezamagiri amoroase imaginare si de un suveran dispret de viata.Eminescu era totdeauna prezent si prezida misterele creatieipoetice.

In grupul din care Ikea parte aici-subscrisul se mai aflauNicusor Beldiceanu, Neculai Dunareanu, Enric Furtung, GrigoritaNadejde si altii. Acesti altii erau mult mai avantati 0 mai siguri decelebritate cleat cei dintai. Productiile asteptand se pu-blicau in revista noastra centigrafiata « Aurora ». Indeletnicireaprincipala de breasla, insa, nu era atat scrisul, cat lectura, o lecturanesatioasa si necontenitä a m\arilor autori francezi si rusi. Pe langaasta era in noi toti un sentiment comun de adoratie asa de puternicpentru autorul « Luceafarului », incat invatam pe dinafara toatepoeziile lui din epoca desavarsirii, incepand cu « Melancolie ».Aveam totdeauna cu noi textul tiparit de A. D. Xenopol in editura*araga. La unele sedinti ori plimbari ne puneam intrebari de-santate :

Jar te-ai cufundat in steleS'i in nori fi'n ceruri nalte?De nu m'ai uita incalte,Sufletul vietii mele!

Replica o &dm alt glas. Dupa care suna o inganare minora:

Sd cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?

Ori gazda daca ne aflam in loc acoperit , ori trecatorii,daca rataceam prin preajma sus-aratatelor paragini, isi faceau desprenoi idei ciudate. Agentii fortei publice, oameni blajini, ne lasauin pace.

Am constatat mai pe urma a, in aceasta prima tinerete emi-nesciana, preferam operele mai compacte: « Scrisorile », « Cahn »,

Strigoii », « Luceafarul ». Cu ani mai tarziu am reluat elegiile,and am ajuns sa aud muzica interioara a acestor texte. Tot intr'un

AMINTIRI $1 IMPRESH 55

tirziu am pkruns in intelegerea limbii asa de bogata i asa detotal-romaneasca a poetului.

In acest cenaclu tank- apreciam rima rara a poeziei eminescianene exercitam i noi, invataceii, a gasi noutati in acest domeniu,

stabilind i vorbele in veci mahnite, cum e de pilda, vocabulul.icre, care n'are rima. De pe atunci, parasind limpezimea parna-siana i intru atva comunä a lui Alecsandri, faceam distinctiaintre vorbele maritate, cum le spuneam noi, i vorbele logodite.Eminescu era plin de asemenea logodne, imperecheri rare sineasteptate, cuvinte care se gaseau pentru prima soul impreunadela inceputul limbii si care se simteau fericite pentru asta i nebucurau i pe noi.

Pe textul vechi al editiei araga, care se mai pastreaza Incaintre cartile mele dela Copou, la o anumità pagina, am incercatatunci sa schitez desenul unul Eminescu trist, asa cum i-am avuttotdeauna in mine imaginea.

Atdt de fragedd, te-asameniCu floarea albd de cire

La versurileCd te-am zdrit, e a mea vind

vefnic n'o sd mi-o mai iert,Spdfi-voiu visul de lumindTinzdndu-mi dreapta in defert,

incercarea mea de desen pretindea s infatiseze pe poet cu ochiiplecati, cu mina stânga la frunte i cu dreapta intinsä in aceldesert al amaraciunii ce se numeste renuntare ori dezamagire.Desigur nu putusem traduce in alta arta ceea ce aveam eu fixatin mine. Foarte de curind, la inaugurarea pavilionului Eminescudela luna Bucuresti a anului 1939, am fost surprins regasindimaginea interioara de altklata realizata de sculptorul 0. Han.Fara indoiala distinsul meu prieten 0. Han n'a stiut nimic dedeceptia mea intr'o arta in care d-sa e mare mester. De altfeln'a stiut nimeni. Am tresarit vazand masca tragica a poetului,masca reall prezintata in expozitie, si am avut apoi sentimentulde eliberare gasind interpretarea lui Han, in al ski <Eminescumurind

MIHAIL SADOVEANU

si

f...

.'i

#.

ATITUDINILE $1 FORMELE EULUI INLIRICA LUI EMINESCU

Poezia lirica trece drept acea forma a creatiei literare, in care poe-tul vorbind in numele sau, exprima viziunile, sentimentele si aspira-tiile sale cele mai intime. Indrumarea psihologica a Poeticei la sfar-situl veacului trecut a nuantat si a imbogatit aceasta definitie tradi-tionalà. Ii datoram astfel lui Wilhelm Scherer observatia ca poetulliric nu vorbeste totdeauna in numele sau si nici n'are nevoie s'oLa. Cunoscutul istoric si teoretician al poeziei distinge in a saPoeticd, o lucare postuma aparuta abia in 1888, alaturi de liricadebitata la persoana inthia, o poezie in care poetul exprima senti-mentele sale de sub o masa' streina si o poezie in care poetulasimilandu-se cu un personaj felurit, asa cum face totdeaunacreatorul de caractere dramatice si epice, exprima sentimente carenu sunt propriu zis ale sale, desi energia generala a sufletului saule sustine si pe acestea. Alaturi de o Erica' personala sta deci oErica' mascata si o Erica a rolurilor 1). Restrangandu-ne la mate-rialul pe care il vom folosi in cuprinsul acestei expuneri, cine nuobserva printre poeziile lui Eminescu deosebirea dintre bucatica Singurdtate, Rugdciunea unui Dac §i. Inger fi Demon? In ceadintai, primim oarecum marturisirea directa a poetului; in ceade-a doua, ea ne parvine prin amplificatorul unei masti tragicesi eroice. Cat despre Inger fi Demon, cu toate ca in figura si senti-mentele (( demonuluh> poetul tanàr inregistreaza ceva din reflexeleconflictelor personale, cine nu observa preocuparea sa de a punein scena si de a spori intensitatea patetica a sentimentelor, pestelirnitele la care 1-ar fi obligat vorbirea in numele propriu ?

1 Scherer vorbwe de Icklyrik, Maskenlyrik §i Rollenlyrik.

ATITUDINILE SI FORMELE EULUI IN LIRICA LUI EMINESCU 57

Cercetatori mai noi, care nu resping foloasele discriminäriipsihologice in studiul poeziei, s'au indoit uneori de valoarea ve-chilor distinctii ale lui Wilhelm Scherer. Astfel, un Emil Geigercrede ca intre lirica personala si mascata nu se poate stabili nici odeosebire esentialà. Diferenta celor doua varietati ar privi o mo-dalitate tehnica cu totul exterioara, care ar lam neatins fondul insusial sentimentelor exprimate. Din aceasta pricina, Geiger este deparere el asa numita Erica mascata poate fi trecuta in categoriamai larga a liricii personale, pe langl care urmeaza sa se mentina,ca o a doua varietate, numai lirica rolurilor, in care expresia unorsentimente in parte sau in total streine de ale poetului, indrepta-teste gruparea lor separata 1). Cu toata limpezimea pe care unastfel de rationament poate s'o invoace in favoarea sa, ne este cuneputinta a-1 subscrie. Debitul liric in nume propriu sau debitulde sub o masca eterogena nu alcatuesc douà procedee exterioaresi lipsite de insemnatate. Poetul nu alege cu indiferenta pe unulsau pe altul, fara sa spere nimic dela efectul procedeului intre-buintat. Cele doua modalitati ale debitului liric corespund maide graba unor atitudini felurite ale eului poetic si influenteazaadanc felul sentimentelor manifestate. Eul liricii mascate este maiindraznet, mai viu colorat, mai radical in judecatile si simprilesale. Sub masca streina pe care poetul si-o asuma izbucnesc porniriale naturii sale comprimate in deobste de individualitatea luiburgheza. Nu se pot exprima aceleasi lucruri fie ca poetul se intl.tiseaza pe sine la masa de lucru, in decorul familiar, fie ca el vor-beste ca un dac, in clipa rugaciunii adresate Zeului sail. In primulcaz, eul poetului este acordat pentru intimitate, o surdina invizibilacoboard peste simtirea lui si soaptele cu care se exprimä nu pottraduce deck nuante discrete ale experientei subjective. De submasca dacului pagan, vocea poetului capata insa sonoritati detrambita si sentimente excesive, inabusite de obicei, urea la su-prafata si se declara cu tarie. Fara indoiala ca in ambele cazuripoetul da glas experientelor eului sau, numai ca de fiecare dataeul se gäseste intr'o altä atitudine, este altfel acordat si are uncuprins pe masura acestor cadre generale.

Dar daca deosebirea dintre lirica personall si mascata trebue

1) Emil Geiger, Beitreige zu einer Aesthetik der Lyrik, 1905, pg. 54.


r

mentinuta cu mice pret, sub sanctiunea pierderii unuia din celemai eficace mijloace ale caracterizgrii literare, nu cumva diferentadintre lirica mascatà si aceea a rolurilor ar putea fi totusi suprimatä ?In definitiv un rol este tot o mascg streing. Cine ne autorizeazgoare a declara ca intr'un caz poetul exprimg sentimente streine,pe and in cel de-al doilea el articuleazg pe ale sale ? Psihologiimoderni sunt inclinati a recunoaste un fundament liric pang si. inroman, pang si in drama. In creatia reputatg a fi cea mai obiectivd, increatia epicg, observatorul pgtrunzgtor recunoaste confesiunea per-sonalà. 4 A fi romanciar, scrie odatg Thibaudet, inseamng a posedalampa minerului, care ingadue individului sg purceada dincolode constiinta-i dug', pentru a cguta tezaurele obscure ale memorieisi ale posibilitatilor lui n 1). Nu, asa dar, prezenta sau absentaexperientei subiective precizeazg diferenta dintre epicg si liricg si,cu atat mai putin, aceea dintre lirica personald, mascatg si a rolurilor.Deosebirea provine in toate aceste spete din felurita atitudine aeului poetic. Astfel, dacg eul liricii mascate este un eu mai in-draznet, deslantuit, lirica rolurilor pune in miscare un eu care sejoacg si care experimenteazg posibilitgti dintre cele mai indepgrtateale sale. Poetul care isi asumg o mascd eterogeng o face pentru amanifesta mai raspicat sentimentele lui cele mai profunde, acelecare aderg la partea cea mai intimg a propriei naturi. Poetul rolu-rilor intra intr'o individualitate streing facand descoperiri neastep-tate in sine insusi, reactivand laturile nedesvoltate si excentriceale naturii sale. Poetul pune masca pentru a fi mai el insusi; elintra insg intr'un rol pentru a se resimti in ceea ce ar fi pututdeveni, dar nu s'a realizat, in fggaduinta cea mai indepgrtatä sicea mai putin tinutg a naturii sale. Eminescu ne vorbeste si inrolul lui Catglin si de sub masca Luceafgrului. In primul cazsimtim insg cg poetul se joacg, pe cand in cel de-al doilea estelimpede cg el se reggseste intr'una din dominantele profundeale caracterului sat. 0 psihologie atentg nu poate trece cu vedereadeosebirea care separg atitudinea eului in lirica mascatg si inlirica rolurilor.

1) Cit. ap. H. Massis, Reflexions sur Part du roman, 1927, pg. 31. Thi-baudet revine asupra acestei idei in Reflexions sur le roman, 1938, pg. i I,unde vorbeste de acea s facultate a adeviiratului romancier, care creeaza per-sonaje cu propria lui substancE s.

ATITUDINILE SI FORMELE EULUI IN LIRICA LUI EMINESCU 59

Interesul acestor distinctii apare in deplinl lumina, daca cer-cetdm cu ajutorul lor poezia lui Mihai Eminescu. Statistic vorbind,lirica rolurilor este putin reprezentata in poezia lui Eminescu.Ea nu este insa cu totul absentä. Eminescu nu marturiseste numaisentimentele sale, dar si pe ale lui CalM si ale Fetei de Imparat,ale lui Malin si ale CatAlinei, ale Blancei, ale lui Ara ld si ale iubiteilui, ale lui Mircea si ale Fiului de Dornn, care ii scrie iubitei delaArges, etc. Alaturi de figura poetului, fixatä adanc in filigranuloperei sale, opera Erica a lui Eminescu cuprinde o galerie de chipuriromantice, imprumutate basmului si legendei. Dar desi indemnulperegrinarii in roluri streine nu este absent din lirica eminesciana,sirritim el sonda investigatoare nu este niciodata aruncata preadeparte de centrul personal al sensibilitatii poetului. Aria liriceide roluri este nesfarsit mai intinsa in opera unui poet ca Gh.Cosbuc. Felul sentimentelor exprimate in S'a dus amorul... sea-Juana destul de mutt cu acele atribuite Blancei in Povestea Teiului.S'ar putea chiar spune ca Eminescu n'a intrat niciodata intr'un rolcu desavarsire excentric fata de felul personal al sentimentelor sale,asa cum a facut Cosbuc vorbind din inima Reginei Ostrogotilorsau a fetei din bucata La Oglindd.

Eminescu ramane, in primul rand, un reprezentant al liriciipersonale si aceasta explica fervoarca intimista a celei mai intinse'Atli a operei lui. Alaturi de aceasta stau insa bucatile liricii mascate,printre care se enumera unele din creatiunile lui cele mai insemnate.Cine nu masoara curba care uneste lirica personala si mascata inopera lui Eminescu nu poate cuprinde intreaga ei dimensiune.Alaturi de visdtorul care ne face lunga spovedanie a dragostei sidesamagirii lui, a farmecului cu care natura il sta.!) aneste puternic,apare chipul tragic si eroic al Imparatului si al Proletarului, alDacului, al Lucealárului, al paganului mistic care inaltà Oda inmetru antic. In toate aceste poeme, Eminescu nu experimenteazapsihologii Indepartate, ci chiama la viata potentele lui adanci.Peste chipul celui robit de farmecele dragostei se inalta acela alsupraomului darz si stoic, frangand in mainile sale fulgerele re-voltei, meditand cu sublima amaraciune la asezarile vietii, expu-nandu-se intr'un delir tragic persecutiei universale, inaltandu-sepe culmile orgoliului sau de semi-zeu. Lirica mascata evoacd alte

6o REVISTA FUNDATIILOR REGALE

atitudini ale eului eminescian cleat acele ale liricii sale personalesi intimiste. Tabloul se intregeste din doul tonuri.

** *

Printre obiectiile, cu mai multa aparenta de dreptate, adusedistinctiei despre care ne-am ocupat, este si aceea a cunoscutuluiestetician si psiholog R. Miiller-Freienfels. Pentru acest a utor,deosebirea care izoleaza categoria speciala a liricei eului este lipsitàde orice temeinicie, mai int ai pentru motivul ca poetul nu vorbesteniciodata in numele eului &au individual, empiric, ci in numeleunui eu tipic, cu care oricine poate intra in relatii de simpatie.« Cine ne constrange, se intreabl Willer-Freienfels, la citireapoeziei (( An den Mond * sä ne gandim la curteanul Ducelui deWeimar, I. W. Goethe ? *1). Eul care ne vorbeste aici este un eutipic, traind in situatii generale, transformate de imaginatie. « Deaici nu mai este decat un pas pana la acea forma a poeziei lirice,care imbraca intregul eu intr'un costum sau care il face sä seviseze intr'unul sau mai multe roluri cu totul streine ». Muller-Freienfels nu ramane tot timpul la acest punct de vedere. Psi ho-logul german admite in cele din urma ea' masca istorica sau mito-logica ingadue poetului expresia unor sentimente mai insemnatesau de o dimensiune mai mare. Statornica ramane parerea caoricare ar fi cuprinsul sentimental al liricii si modalitatea deexpresie pe care ea o intrebuinteazd, poetul vorbeste totdeaunain numele unui eu tipic. Ar exista, asa dar, o singura forma aeului poetic si aceasta ar fi tipica si generala. Iata insä o parere caremerita si ea a fi examinata cu mai multà atentie. Lectura poetilorne arata ca ei nu intrebuinteazd numai persoana intaia singular apronumelui personal; toate formele pronumelui pot avea un ro lin poezie. Ocupandu-se de categoriile gramaticale ale lirismului,0. Walzel, autorul celei mai intinse cercetari moderne asupramateriei, face odata interesanta observatie: Este de o mare impor-tanta daca poezia lirica « este pronuntata de un eu sau de un noi,daca ea se adreseaza unui tu sau unui voi, daca ea vorbeste de unel sau de ei » 2). S'ar putea concepe o intreaga fenomenologie a

1) R. Müller-Freienfels, Poetik, 1914, pg. 73.2) 0. Walzel, Gehalt und Gestalt im Kunstwerk des Dichters, 1923, pg. 384.

ATITUDINILE $1 FORMELE EULUI IN LIRICA LUI EMINESCU 61

persoanelor in poezia Erica', menità sa' aduca lumini noi in miste-rioasa problema a intentiilor cu care asociem pronuntarea fiecdruipronume personal.

Restrangandu-ne la studiul persoanei intaia, aceea careia i se&à cea mai larga intrebuintare in poezia Erica, ne vedem obligatide a 'Astra deosebirea dintre un eu individual si un eu general.Desi este evident Ca eul individual al poetilor nu este eul lorempiric, cel putin in productiile valabile ale lirismului, nu estemai putin adevarat el aceasta forma a eului poate fi deosebitàde forma lui generala. Cine in adevar, nu percepe nuanta caresepara o poezie ca Singurdtate de bucata intitulata Pajul Cupidon?In cea dintai, poetul vorbeste in numele sau propriu, pe c andin cea de-a doua in numele intregei omeniri. In cea dintai, poetulne introduce intr'o atmosfera de intimitate, in care primim mar-turisirea lui directa: Cu perdelele ldsate, ,ed la masa mea debrad, Focul pdlpde in sobd, lard eu pe gdnduri cad. In « PajulCupidon D nu avem insa de-a face cu o marturisire, ci cu ceeace s'ar putea numi o expunere generalà: Pajul Cupidon, vicleanul,Mult e rdu fi alintat, etc. Cand, in succesiunea strofelor, poeziaexecuta o miscare de interiorizare, poetul nu ne face confesiuneasentimentelor sale, ci ale tuturor oamenilor in varsta mai expuslsugestiunilor Zeului: El dd gdnduri ne'ntelese Vdrstei crude finecoapte. In sfarsit, ultima strofà precizeaza raportul zeului cutoti oamenii. De te rogi frumos de ddnsul, Indestul e de hainVdlul alb de peste toate Sd-1 inldture putin. Este evident elenergia lirica a acestei poezii este sustinuta de aceea a eului poeticcare se exprima prin ea. Forma acestui eu este insä alta dec ata aceluia care ni se marturiseste in « Singuratate ». In « PajulCupidon » eul poetic executa o miscare de dilatare, care il faceapt a vorbi cu glasul intregei omeniri. Cine compara intre eleaceste bucati nu poate sa nu admita nevoia de a distinge intredouà forme ale eului poetic si, in primul rand, intre un eu indi-vidual si un eu general.

Pentru a obtine dilatarea eului, despre care am vorbit, ultimastroll a « Pajului Cupidon » face apel la persoana a doua singu-lara: De te rogi frumos de dansul... Acest tu, caruia i se adre-seaza poetul, cuprinde in intentia lui si pe eu §i pe el 0 pe noi,voi 0 ei. Este un mod nedeterminat de a vorbi, care adaposteste


in vagul lui intreaga omenire. Apelul la persoana a doua este pro-cedeul intrebuintat totdeauna de Eminescu, atunci and a vrut&à dea cuvfintul unui eu general. SA insemnam aparitia lui incateva din poeziile lui cele mai cunoscute: In « Scrisoarea I*:Poti zidi o lume 'ntreagd, poti s'o sfardmi. .. orice-ai spune,Peste toate o lopatd de tdreind se depune. In « Ce e amorul ? *:De-un sernn in treacdt dela ea El sufletul ti-1 leagd, etc. Deasemeni: Cdci scris a lost cd viata ta De doru-i sd nu 'ncapd...In « Diana *: De ce dorefti singuratate ,Ti glasul tainic de izvor?In « Cu mane zilele-ti adaogi *: Cu mdne zilele-ti adaugi, Cuieri viala ta o scazi... Apoi: De-aceea sboare anu-acesta qise cufunde in trecut ; Tu ai fi-acum comoara 'ntreagd Ce 'nsuflet pururi ai avut. In « Glossa »: Privitor ca la teatru Tu inlume sd te 'nchipui... Te-or intrece ndtdrdii... Te momefte invdrteje... Ca sd nu 'ndrdgefti nimicd Tu rdmdi la toate rece.In « Dintre sute de catarge *: De-i goni fie norocul, Fie idea-lurile, Te urmeazd in tot locul Vdnturile, valurile! Ne 'n-teles rdmdne gdndul Ce-ti strdbate cdnturile, etc.

Forma generala a eului foloseste uneori si persoana intaiaplural a pronumelui personal. Exista insa trei acceptiuni felu-rite ale pronumelui noi in lirica eminesciana. Constiinta colectivacare stapaneste eul poetului, atunci and vorbeste despre un noi,inseamni numai in cazuri cu totul rare constiinta intregei ome-niri. i 'Inca si aceste cazuri nu sunt cu totul sigure. Cel mai ras-picat este acel al ultimei strofe din 0 Stelele 'n cer *: Nu e pdcatCa sd se lepede Clipa cea repede Ce ni s'a dat? Reflectiapriveste conditia umana generala, in numele careia poetul vor-beste intrebuintand dativul persoanei intaia plurala. Cat desprestrofa finala a poeziei « La Steaua *, lucrurile nu sunt tot atatde limpezi. Cand poetul vorbeste de al nostru dor sau de Luminastdnsului amor (care) Ne urmdrefte incd, nu este de loc sigura acest noi, ne, exprima constiinta unui eu general sau pe aceeaa unei colectivitati duale, a unei perechi de indragostiti. Criticaliterara poate sa se intrebe dad. « La Steaua... » este un cantecde dragoste sau o meditatie. Oricat de nelamurità ar ramaneaintentia poetului, nu este mai putin sigur ca inteleasä in ultimulfel poezia se imbogateste cu un ecou mai amplu si mai adanc.

In afara de cazurile in care noi indica un eu general, persoana

ATITUDINILE $1 FORMELE EULUI IN LIRICA LUI EMINESCU 63

intaia plural a pronumelui personal are alte doua functiuni dis-cernabile. Generalizand se poate spune ca pe and eul generaleste o entitate metafizica impersonall, eul colectiv semnificat prinnoi este o realitate istorica si determinata. Prin eul general alpoetului se exprima constiinta intregei umanitati, prin colectivulnoi se exprima o parte a ei. 0 parte mai mult sau mai putin in-tinsä, a generatiei contimporane in « Epigonii o: lard noi? noi,epigonii? . . . Simtiri reci, atfe sdrobite sau a neamului: Dela Turnu'n Dorohoiu Curg dusmanii in pulzoiu i s'aseazd pe la noi, etc.Mult mai des insl pronumele noi indica colectivul dual, perecheaindragostitilor, ca in « Povestea Codrului o: Hai # noi la craiul,dragd, ,57 sd fim din nou copii, Ca norocul # iubirea Sd nepard jucdrii sau cu o intrebuintare rasleata in « Sara pe deal »:Ne-om rdzima capetele-unul de altul Si surdzdnd vom adormisub inaltul Vechiul salcdm . . . in « Floare albastra »: ,'i te-aidus, dulce minune ,i-a murit iubirea noastrd, in « Dorinta o:Vom visa un vis ferke Ingdnane-vor c'un dint, in « Lasl-tilumea *: Teinguiosul bucium sund L-ascultdm cu-atdta drag, etc.Relativa frecventl a colectivului dual in lirica lui Eminescu facedin el un poet al dragostei fericite, impacate.

De sigur, nu toate poeziile lui Eminescu manifesta o singuraforma' a eului, dupa cum nu toate contin o singura atitudine a lui.Adeseori, in aceeasi bucata, poetul executa trecerea dela o formaa eului la o alta 0 unele din efectele lui lirice cele mai puternicesunt produsele acestei substituiri, insotite uneori de o schimbarea timpului verbal. Astfel, in « Sara pe deal », intreaga poezie estementinuta in forma individuala a eului si la prezentul indicati-vului, p Ana la penultima strofa, unde se produce trecerea catrecolectivul dual si viitorul indicativului: Ldngd salcdm sta-vom noinoaptea intreagd Ore intregi spune-ti-voiu cat imi esti dragd.Prin aceasta variare a formelor, poezia se imbogateste cu o at-mosfera de visare si nazuinta care alcatueste farmecul ei patrun-zator. In « De ate ori, iubito *, miscarea este contrarie. Bucataeste tinuta in forma colectivului dual, panl la penultimul versinclusiv: Sdntem tot mai departe deolaltd amdndoi, dupa care in-tervine brusc forma eului individual: Din ce in ce mai singur md'ntunec # inghet. Efectul este cu totul opus varierii formelor in« Sara pe deal ». Acolo, acordul final sugera visul si aspiratia.


Aci, ne intampina desteptarea i desamagirea. Un efect deosebitafldm in o Lasa-ti lumea... ». Poezia porneste si se mentine untimp in forma eului individual: Lasd-ti lumea ta uitatd Mi tedd cu totul mie... Vin' cu mine, rdtdcefte..., etc. Viitorul indi-cativului i se asociaza: Nu zi ba de te-oiu cuprinde. In strofa acincea se produce trecerea cdtre prezentul indicativului si formacolectivului dual: Teinguiosul bucium sund L-ascultdm cu-atdtadrag. Variarea formelor sugera mai sus speranta sau desamagirea.Acelasi procedeu produce acum accentul implinirii, al fericiriinemijlocite i depline.

Un efect interesant provine din combinarea formei individualea eului cu forma lui generala in primele versuri ale o Scrisoarei I ».Poema porneste in cadrul limitat al eului individual: Cad cugene ostenite sara suflu 'n lumdnare. In versurile urmatoare seinstaureaza insa eul general (exprimat mai intai prin punereaverbului la persoana a doua singular, apoi la persoana intaiaplural) si efectul este al unei subite indepartari a limitelor, aunei solemne extinderi a cadrului. Luna, ne spune poetul, ras-p andeste vapaia ei §i Ea din noaptea amintirii o vecie 'ntreagdscoate De dureri, pe care insd le simtim ca 'n vis pe toate. Ni-meni nu poate trece cu vederea impresionantul efect pe care ilobtine Eminescu prin simpla trecere dela persoana intaia singu-lara la persoana intaia plurala in primele sase versuri ale o Scri-soarei I ».

Judecata dupa simpla frecventa a cazurilor, se poate spuneca lirica lui Eminescu este mai ales a eului individual. Cel maimare numar al poeziilor sale cade sub aceastä categorie. Dardupg cum, desi a adoptat uneori forma liricei mascate si a rolu-rilor, Eminescu rämane in cele mai multe productii ale sale unreprezentant al liricii personale, tot astfel confesiunea sa se men-tine in cadrul eului individual, desi nici celelalte varietati aleeului nu sunt absente din lirica lui. Exista de altfel o anumitaafinitate intre lirica personala si forma individuala a eului, nuinsa o legatura indisolubilä. Spovedindu-se, poetul poate adeseorisä extinda eul sal p Ana la limitele unei perechi, a unei colecti-vitati mai intinse sau pana la conditia umanä generalà. Este ceeace face si Eminescu de mai multe ori, obtinand, cum am ar atat,unele din efectele cele mai puternice ale lirisrnului ski. Din aceasta

AT1TUDINILE $1 FORMELE EULUI IN LIRICA LUI EMINESCU 65

pricink desi categoria poeziei de intirnitate este cea mai larg re-prezentatà in opera lui, Eminescu sparge cadrele intimismuluiin momentele lui cele mai bune si atinge forme mai cuprinzä-toare ale eului. Prin adoptarea nastii, Eminescu cobora mai ad âncin sine. Prin trecerea Care eul colectiv sau cAtre eul general,poetul ajunge la expresia unor sentimente mai vaste.

Este sigur ca prin analiza atitudinilor si formelor eului, ometoda destul de rar intrebuintatà, dar care face parte din r andulcelor mai productive mijloace de caracterizare literarä, operelepoetilor ajung sl ne destäinuiascl ceva din misterul lor cel maideli cat.

TUDOR VIANU

6

CARLOTTA PATTI SAUUNA DIN 0ARTISTE»Intre legendele, ate au luat nastere si au crescut favorizate

de insasi adolescenta lui Eminescu, la loc de cinste sta i aceeaCA a fost indragostit de artista Eufrosina Popescu, ceea ce, inlipsa unor informatiuni precise (si tocmai de aceea), nu ni se parecu neputinta, i ca ei i-ar fi inchinat cunoscutele doul poezii La oartistd i Amorul unei marmure, tiparite in Familia, prima la 18August si a doua la 19 Septemvrie 1868. Daca amintirile lui Ca-ragiale, redactate dupa moarte a poetului, nu o numeau, in schimbacelea ale lui T. V. Stefanelli, fostul academician din Bucovina

coleg de studentie la Viena, isi intemeiau presupunerile pe insasimärturia poetulu;, care in timpul plimbarilor de noapte, pestrazile Metropolei, si-ar fi gemut pasiunea, intr'unul din acelemomente prielnice confidentelor.

Si legenda facut, nestanjenita, drumul in lume. Intaiulcare s'a indoit de ea a fost minutiosul istoriograf literar Gh.Bogdan-Duica. Reconstituind turneul, ce trupa Pascaly Ikea invara anului 1868 in Ardeal, al trupei in care Eminescu era sufleur,cercetdtorul era adus sa ia nota de cateva din coincidentele ceputeau mai curand sa infirme i sa detroneze legenda. Primitechiar din mainile poetului, de Iosif Vulcan, pornit in mod expresdin Budapesta, sa participe la lucrarile Asociatiei Transilvane dinGherla, unde Pascaly, desi anuntat nu poate veni, dar asistand,dupà aceea, la reprezentatiile trupei românesti, la Arad poe-ziile acestea apar, la putina vreme una de alta, i cu toate ono-rurile, pe prima pagind a revistei. Nu era, oare, aceasta o indicatiecã muza se afla printre pensionarele trupei Pascaly ? Si cercetand

si-a

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN ARTISTE 67

gratiile personalului feminin, dimpreuna cu insusirile lui vocale,Gh. Bogdan-Duica se oprea la artista Maria Vasilescu: « Din textulpoeziei reiesg ca artista era o bung cantareata. Buna cantareatain trupg, era gingasa Maria Vasilescu, cum reiesa din noteleculese mai sus. Nu va fi fost ea artista lui?*1) si in notl: « Seduside o exclamatie inregistrata de Stefanelli unii cred ca artista arfi fost Eufrosina Popescu. 0 Popescu se afla in trupa Pascaly in1867 (« unica in piesele nationale-populare », cu « studiu extra-ordinar » zice Iulian Grozescu in Familia, 1867, p. z6o). Darlamuriri sigure nu a dat nimeni, deci loc la conjecturi este. Eu amapropiat de poezie o realitate, asupra careia nu insist » 2).

Dupg cativa ani de cercetdri, Gli. Bogdan-Duica parasesteaceasta prima conjectura si se raliazg, cu acea pasiune de adevar

descoperire ce-i erau proprii, ipotezei acelora care vazusera ininspiratoarea poeziei pe Eufrosina Popescu. Argumentele salesunt de astädata mai mult biografice i ele se intemeiaza pe exi-stenta unei alte poezii de adolescentg, purtand acelasi titlu La oartistd, in care Eminescu preamarea in artista elogiata, pe o repre-zentanta a Italiei. Daca Stefanelli, adaoga Gh. Bogdan-Duica,intuise cu justeta cà cele douä poezii din Familia sunt inchi-nate aceleiasi femei, in speta Eufrosina Popescu, el nu stia insa« ca mai exista (netiparità) inca o poezie, cu acelasi titlu: La oartistd. In manuscript varianta nu are data, dar indoiala nu in-cape ca trebue datatg din aceeasi ani: 1866-1868 >>. Cum aceastade a doua La o artistd cuprinde douà parti, un sonet de oarecarelibertati metrice, continuat cu sapte distihuri in care e vorba deItalia, sora Romaniei, ce singura putea sa adaposteasca o astfelde voce, si de Romania, care saluta pe aceea ce venise cu un « can-tec de sofa la sora ce 'n lume s'a dus Gh. Bogdan-Duica seintarea in convingerea ca artista nu putea fi alta deck EufrosinaPopescu-Marcolini, care cantase intre 1856 si 1858 in Italia, in

1) Trimitem, pentru varii sugestii, la urmAtoarele rAnduri din corespon-dents lui A. M. Marienescu: s 0 loviturA a apitat Societatea cu aceea, cA(1-§oara Mario Vasilescu, in urmarea unei cause straordinarie, a plecat laBucure§ti i piesele cu antece nationale au de a suferi (Familia, IV, 26,25 Iulie-6 August 1868).

2) Gh. Bogdan-Duia, Multe i mdrunte despre Eminescu. Vara anului 1868.Viaca RomineascA, XVI, 12, 1924, pag. 383-393.

5*

s s

si

*


z86z sau 1863 la Paris ci dupl aceea figurase in trupele de teatrudin tail, alaturi de Mil lo, Iorgu Caragiale, Pascaly, etc. Tre-cern peste bogatele informatii, unele mai seducatoare decat altele,ci ne oprim la incheierea istoriografului, formulata cu hotarirein nota finala a studiului: « Publicatia din 19 Sept./I Oct. (adica'tiparirea poeziei Amorul unei marmure) va fi avut rostul sa-iarate Eufrosinei i prin tipar cat suferl el. Dacd publica fi a douapoezie, s'ar fi ftiut imediat cd adorata sord din Italia este Marco-lina, ceea ce de sigur tdinuitorul nu ar fi voit odatd cu capul * 1).Cuvinte ce ne-am ingaduit a sublinia, i pentruca alcatuiesc pi-votul argumentatiei lui Gh. Bogdan-Duick dar i pentruca suntcu totul contrarii realitatii. Inteadevar, cele trei poezii amintite,pe care Gh. Bogdan-Duica le socotea inspirate de una i aceeacifemeie Marcolina raspund, aca cum se va vedea din cir-cumscrierile i precizarile ce urmeaza, la trei distincte momentebiografice. i dacl despre eroinele celor doua poeme din Fa-milia nu avem Inca date certe, despre cantareata din Italia, pecare Eminescu o elogia in cea de a doua La o artistd, se poatespune cu certitudine ca este Carlotta Patti.

Intaia La o artistd poarta data Octomvrie 1866 §i fu transcrisäde Eminescu in 1867, in unul din intaile caiete, confectionate dedansul. De acolo a copiat-o i, neschimbatä, a inmanat-o luiIosif Vulcan in 1868. Ca ea a putut fi privitä, dimpreura cuAmorul unei marmure, ca o poema de circumstanta, lucrul estecu totul firesc. Nimic nu se opune, ba dimpotrivk ca momentulaparitiunii lor sa fi coincidat cu unul din amorurile poetului,sau ca el sa fi ascuns, dupa toate regulele jocului, o intentie ga-lantä in versurile cu dedicatia anonimk Pentru aceasta nu eranumaidecat de trebuinta sa le adapteze (« poeziile chiar de-arfi de o inspiratie mai veche in prelucrarea lor din 1868 *) cum_presupunea, pe nedrept, Gh. Bogdan-Duica. Asa cum va pro-ceda ci mai tarziu, ci mai ales cu poema Ateit de fragedd, de coinspiratie ci de o esentä intru totul veroniane, pe care o daruecte

1) Gh. Bogdan-Duia, Eufrosina Popescu Mihai Eminestu. Ipotezd,Buletinul Mihai Eminescu, III, 9. 5932, pag. 109-516. Sá se consulte,

de acelasi, i studiul complimentar: Amorul unei marmore * (Explicare...istoricd *), ibid., II, 6, 1931, pag. 65-69.

iIn

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN t ARTISTE i 69

Mitei Kremnitz, la fel procedeaza si in 1868, tiparind, in timpulturneului, omagii, despre care manuscrisele atesta neindoios eapoarta o data mai veche.

i pentru a incheia cu aceasta intlie poezie, cata sl mai adao-gam ca nu e chiar at'at de sigur ca eroina sä fi fost o cantareata.Ea pare mai curand sa fi fost o instrumentisa. Astfel notele mu-rinde Bldnde, palide, incet Sbor sub mána-(i tremurade sauAstfel mdna-ti tremuradd Bate-un cdntec mort fi viu suntimagini ce convin mai curand exercitiilor de piano, de harplsau de vioara 1). Cronica evenimentelor muzicale dintre 1865 si 1866va deslega, de bunl seaml, si aceasta enigma.

Amorul unei marmure apartine si ea acelorasi ani, 1866-1867,cu toata caligrafia ei perfectä care o apropie de anul tiparirii.Ce este sigur, este el materialele ce intra in compunerea acesteipoeme urea', uncle din ele, pãna'n 1866 2), ca ele se intalnesc §i inunele pasaje din piesa de teatru Mira, din preajma acelorasi ani,si ca cel ce s'ar aplica sa-i studieze geneza ar trebui &à urml-reascà deopotrivä literatura dramatica a timpului (despre carepretioase informatii in arnintitele studii ale lui Gh. Bogdan-Duica), dar 0 poeziile, pe teme inrudite, din care de asemeni seintAlnesc numeroase in lirica vremii, dela Deparateanu pana laCandiano-Popescu. Daca eroina acestei poezii este sau nu Eufro-frosina Popescu-Marcolini iata ce nu se poate hotari, desi,dna ar fi sa mergem la ultimele consecinte, am inclina pentrunegativa. In definitiv, Gh. Bogdan-Duica isi intemeia intreagaargumentatie pe cea de a doua La o artistd, inchinata unei Ita-hence. Eroina poeziilor din Familia trebuia sa fie Eufrosina Po-

1) Dar tu, a cdrei nidnd revarsd din vioard Divine armonii, zicea cu oexpresie inruditi poezia a Unei june violoniste * (Ddmbovita, VI, 3x, 19131Iulie 1864), a carei urmfitoare strofá merita o mentiune specialii:

Si Amfion tebanul, cu lira ce-i fu dataDe sprintenul Mercur,

Faces sa salte steiuri de piatra inspirata...Si astfel vechia Teba fu toga 'nconjurata

De cel mai tare mur.

1) Pentru amanunte, sa se consulte, la capitolul respectiv, intaiul volumdin Poeziile lui Eminescu, aparut la Fundatia pentru literatura si arta t RegeleCarol II *.


pescu-Marcolini, pentruca poezia netiparita La o artistd vorbeade Italia, pe unde fusese si presupusa beneficiara a dedicatiilor 1).Numai ca artista italiang a celei de a doua La o artistd, sonet sidistihuri, este, cum am mai spus, Carlotta Patti. Asa dar...

Caci aceastä de a doua La o artistd, sonet si distihuri, nu ede fel o varianta a celei dintai, din Familia, cum nu era nicinetiparità la data cand scria Gh. Bogdan-Duica. Ea fusese pu-blicata, cu distinctiile de rigoare, de Ilarie Chendi in vo-lumul sau de Postume dela 1905. Mai mult, consecvent princi-piului ski de a nu-1 « uriti * pe Eminescu, tipareste doar sonetul,in corpul volumului, iar distihurile la « Note » si precedate deurmatoarea recomandare: « Urmeaza, sub acelasi titlu, urma-toarea poezie confuza », si ca o dovada el nu se intelegea adnotacu un semn de intrebare, distihul 7: Ea (Romdnia) dard acumte salutd, ea 'n visul ei te-a presupus (?). Caci oricat s'ar 'Areade curios, dar in materie editoriala sistemul lui Ilarie Chendinu diferea prea mult de al d-lui Mihail Dragomirescu. Respectulla text nu era cunoscut nici atunci, cum nu se cunoaste in dea-juns nici astazi, in zodia criticei estetice, de vreme ce o poezie caFdt-Frumos din teiu, tiparita de Eminescu in 1875, in plina ma-turitate Erica, poate fi invectivata, asa cum o face d. Mihail Dra-gomirescu in editia d-sale.

Departe, asa dar, de a fi confuza, La o artistd, sonet si distihuri,este o prea limpede compunere, pentru tot cel ce o citeste ne-prevenit 2).

3) SA amintim, de asemeni, a in timp ce Popeasca, s cu studiu extra-ordinar $ din corespondenta lui Grozescu, fAcea furori in aria Jianului, calla-reata din cea de a doua La o artistd are in repertoriul ei Ave Maria.

2) 0 transcriem, cu numArul ei de ordine si cu strofele numerotate,cum figureazi in caietul alcAtuit de Eminescu, in 1870.

23. LA 0 ARTISTAI

i. Credeam eri ca steaua-ti e-un suflet de 'IngerCe tremurl 'n ceruri, un cuget de aurCe-arunc-a lui raze 'n o luncA de laur

Cu-al caritului dar.

2. Iar tu interpretA-a cerestilor plfingeriCredeam ca esti chipul ce palida stell

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN ARTISTE t 71

Ea face parte din acea literatura de circumstanta, din acelcapitol al sonetelor si stantelor votive, ce se imprimau, mai adeseape foi volante si se imparteau in seara spectacolului. Literaturaocazionala, cu multe caractere conventionale, dar in care se in-talnesc si nume din cele mai importante. *i amintind, doar cutitlu informativ, omagiile de un caracter totusi mai literar ceIancu Vacarescu, Gh. Asachi si D. Gusti inchinl lui Liszt,la trecerea lui in 1847, prin Principate 1), sa ne oprim la a saseadecada a veacului in care ne aflam. Asa, in 186z, Decemvrie 16,la Iasi fiind, Hasdeu compunea pentru beneficiul Matildei Pas-caly, versuri, ce nu incepeau tocmai rau:

Arunca pe-o frunte de undä rebellPe valul amar,

3. Dar astazi poetul cu inima' n ceruriRapit d'a ta voce in raiu de misteruriS-aduce a minte ca 'n cerul deschisVazut-a un geniu cfintand ReveriaPe-o arpa de aur c'un: Ave Maria.$i 'n tine revede sublimul ski vis.

II1. Cum lebada vieata ei toad viseaza un cantec divin,

Nu cfintecul undei murinde pe luciul marei senin,

a. Cum galbena luncl viseaza o iarna intreaga de-un cantNu cantecul ernei cel aspru, nu arpa lui EoI in vfint,

3. Ci lebäda cantecul mortii, al mortii cu chipul ei drag,Iar lunca viseaza de doina voinicului celui pribeag,

4. Ast-fel Romania uitata 'n Carpatul cel ars si batranVisat-a de glasul tau dulce, de cantu-ti de dorure plin.

5. Cum lebada stie ca glasul ce ese din luciul adancSunt Mimi de lebede stinse ce 'n valuri eterne se plang,

6. Ast-fel Romania ea stie ca glasul tau dulce divinItalia, sora ei numai putut-a sa-I aibe in sin.

7. Ea dara acum te saluta, ea 'n visul ei te-a presupusTu vii ca un cantec de sorA la sora ce 'n lume s'a dus,

(fdrd datd)1) Cf. Octavian Beu, Franz Liszt in tarn noastrd, Sibiu, [f. a], pag.

55-62.


Ca piramida, versul nu piere O. nu moare,Sub haina armoniei al omului cuvantInfrunta vecinicia si 'n rand cu mândrul soareAruncrt mii de raze de viati pe pamant...1)

Unul din cei mai activi sonetisti de circumstanta si, evi-dent, nu e vorba 01 intram in toate amanuntele unui atat de vastcapitol pare sa fi fost I. C. Fundescu. Sonetul (anonim) pentrud-ra de Fanti, contraltà, impartit la 28 Noemvrie 1864, la Iasi,si despre care vorbeste Burada (pag. 225), e de fapt al lui Fun-descu, care-1 integreaza volumului ski de poezii, cu singura diferenta,la titlu: cantatrice in loc de contralta. La 25 Martie1867, compunea un Sonet Doarnnei Matilda Pascaly, cu ocaziuneabeneficiului sdu. Tertinele pot sa fie retinute pentru date de reper-toriu, intr'o vreme când Eminescu era un habitual al teatrului:

In Dama cu Camelii, bolnava, ofticoasa,Ofelia nebuna, copila amoroasfiTu ne-ai facut cu tine 0 plangem, sa oftam;

Si iara in Dalila, cocheta rafinata,Ce pentru raul lumei de cer a fost creata,Tu ne-ai facut sa plangem, si sa o blestemam 2).

llaca ne-am oprit, totusi, la I. C. Fundescu, mai mutt ca laaltul e si pentru acea umbra de perversitate, cu care acest ferventsonetist de circumstanta afla mijlocul sä condamne, tocmai el,una din preferintele talentului sau. Acelasi volum, din care spi-cuiram, cuprinde si un sonet dela 1862, inchinat D-lui G. G.***,Lojer la Teatrul cel Mare, cu ocaziunea beneficiului sdu, pe care-Iinsoteste de urmatoarea nota, la finele volumului:

1) Teodor T. Burada, Istoria teatrului In Moldova, II, x922, pag. 196.;cf. ibid.: Sonet pentru Stefan Velescu, la 4 Febr. 1864 (pag. 211); Stantepentru M. Galina, la 25 Febr. 1864 (pag. 212).

2) I. C. Fundescu, Poesii noui, 1868. Tot acolo, cu data de 30 Dec. 1867,Sonet D-rei Angelica Moro, Prima-Dona asoluta.

Poezii ce nu placusera de fel lui Spinu Ghimpescu, dela Familia (IV,25, 17/29 Iulie x868), pseudonim sub care nu e exclus sa se ascuncla AronDensusianu, ce si sub numele sau .scria lucruri din cele mai bine ganditela epoca aceasta. Despre intaiul din sonete, regreta ca 4 se rfiticise * in volum,iar despre al doilea afirma di e de un pret inferior t.

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN s ARTISTE o 73

In anii x86o 'Ana la 62 esise la moda a se face sonete si poezii tuturoractorilor si actritilor de toate categoriile, si buni si rai, ba de multeoH si coristilor. Ca sa fac si inceteze aceasti procedare ridicull, amprofitat de ocasia cand unul din lojari a dat un beneficiu si i-am facutaceasta poesia. De atunci, ce e drept, nu s'a mai vazut deck foarte rarfacandu-se poezii, de exemplu D-rei Angelica Moro si D-nei Pascaly,al caror talent merita toata atmirarea.

Acestei mode ii va sacrifica si Caragiale in 1873, cand elde o parte, Gh. Dem. Teodorescu de alta, vor scrie ateun sonet pentru baritonul absolut Agostino Mazzoli, cu prilejulbeneficiului sdu in A Ernani » 9. Publicat in Gltimpele din 6 De-cemvrie 1873, sonetul lui Caragiale e comentat de Pantazi Ghicain Romdnul din aceeasi zi, dovada ca-i era cunoscut din ziva spec-tacolului.

In Martie 1869, and se situeaza sonetul 0 distihurile votive,din cea de a doua La o artistd Bucurestii erau in frigurilealegerilor legislative, ceea ce nu-i impiedeca sal participe, dinwall inima, la marile evnimente artistice, asa cum atestai celecateva spicuiri de presà, ce vor urma. Pasiunea aceasta data de aniindelungati si istoriografii n'au pregetat sa-i acorde atentiile derigoare. Nu e vorba, deci, sa reconstituim fizionomia unei epocisi unei atmosfere, dar ne vom ingadui sa adaogam dotia amanunte,ce ni se par caracteristice. Unul, pentruca raspunde, in deosebi,acelui zar al sincronismelor, ce imprima istoriei locale o savoareparticulara si o integreaza in planul universal ; cestalalt, pentruclda o imagine despre nivelul vietii muzicale, din acea vreme,la noi. In Romdnul din 3 Decemvrie 1866, Ed. A. Habsch scriaun foarte interesant articol despre « Concerte poporale », in caremai mult de un stendhalian va fi incantat O. poata citi: « Celebrulturist musical Stendal (H. Bayle) autorul vestit al vietii lui Rossini,Cimarosa, autorul cunoscutului romant (( La Chartreuse deParme », etc., etc.

In fruntea vietii muzicale din acea vreme, stä fail doar sipoate ansamblul de opera italiana, care-0 alterna repertoriul cureprezentatiile de teatru romanesc. Numele lui Franchetti 2),

1) I. L. Caragiale, Opere, IV, ed. Serban Cioculescu, Fundatia pentruliteratura si arta Regele Carol II s, 1938, pag. 3o8 si 449.

2) Amintiri despre decadenta lui Franchetti, ajuns profesor de muzicila Sf. Sava, in: Constantin Kiritescu, Fdclii stinse, 1938, pag. 165-174.


revine sub pana cronicarilor, echo-tierilor si chiar a directorilorde revista, cum sunt, de pilda, insistentele recunoasteri ale Con,stantei Dunca, in Amicul Familiei. Ravna cu care Franchettiachizitiona elemente de notorietate europeana pentru teatrul sauisi afla expresia cea mai sugestiva in ecoul ce V. A. Urechia re-dacta in Adunarea Nationald dela 22 Mai 1869, in legatura cupropunerile lui Bagier, care ar fi dat orice despagubiri pentru caFranchetti sa-i cedeze pe d-soara Patita de Rose llo, frumoasaartista dela Teatrul Italian din Paris: « Despagubire ca sa lasParisului pre Patita ?... ar fi zis Franchetti. Fiu I d-le Bagier I ...vino la Bucuresti si vei afla ca multi din artistii cu cari te lauzicatre Parisieni, au trecut mai intaiu prin Bucuresti... Bucure-stenii mei vor avea pre adorabila d-soara de Rosello. BravoFranchetti 1 >>

In acest Bucuresti, cu o atare viata muzicalà, descinde CarlottaPatti, cunoscuta, cum se va vedea, si pentru meritele ei personaledar si in calitatea ei de sora a si mai celebrei Adelina Patti, laepoca aceea marchiza de Caux, care abia se intorsese la Paris 1)din triumfalul turneu la St. Petersburg 2). Dintr'o familie decantareti si mostenind ca si Adelina, Amelia si Carlo, aceleasivirtuti muzicale Carlotta nu se putuse dedica teatrului, dinpricina ca era schioapa. o Non pot& essendo zoppa, diventarecantante di teatro: ma fu molta apprezzata quale cantante da sala,per la bellezza della voce e per la squisitezza dell'arte sua », scrieEnciclopedia italiana. Nascuta, dupà acelasi izvor, la Florenta,in 1836, iar dupa vechiul Larousse, la 1840, Carlotta debuteazala New-York in 1861, anta la Palatul de Cristal din Londra,si tot acolo, in 1865 joaca alaturi de Adelina in Flautul fermecatde Mozart, cucerind toate sufragiile. Dar, cum spune si Larousse,

I) Despre reluarea Traviatei, despre ridicari nenumArate de cortinA sialte impresii personale, in corespondents ce M. Strajanu trimitea din Paris,Familiei, cam in aceeasi vreme in care Carlotta Patti se indrepta spreBucuresti.

2) RelatAnd despre int Ala represintatie a Adelinei Patti la Sf. Petersburg,in 8 Ianuarie 2869, Theodor Th. Burada, (Almanah muzical pe 1875, I, Iasi,1875) cliclea arnAnunte de felul acesta: dupri fiecare act al Somnambulei, fuchematA de 15 ori; pretul unui fotoliu ajunsese la 300 fr.; i s'au asvirlit 70buchete de camelia; socotite a 4 fr. una inseamnA a s'au aruncat 20.000franci la picioarele xnarchizei.

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN 41ARTISTE . 75

« fortement boiteuse », renunta la scena. In 1867 concerteaza laThatre Lyrique din Paris si are succese stralucitoare. Catevaranduri din Paul de Saint-Victor, renumitul critic literar si dra-matic al timpului, vor fi de ajuns sa caracterizeze arta aceleia careva fermeca in curand Bucurestiul: « La voix est claire, limpide,&endue, d'une agilite inouie et d'une port& rare. Dans le Carnavalde Venise elle lutte de caprice, de sonorite, de souplesse avec leviolon de Paganini et semble se jouer de ces fantaisies diaboliquesqui faisaient prendre pour une baguette de sorcier l'archet duvirtuose ». Bruna, mai mare ca sora ei Adelina, careia ii semanatotusi foarte mult iata pe scurt semnalmentele fizice si vocaleale Carlottei Patti, asa cum vor razbate ele si in ziarele dela noi,in Martie 1869.

In aceasta lima Martie, a anului 1869, Eminescu facea partedin trupa lui Pascaly, dirnpreunl cu care realizase triumfalulturneu transylvan, din vara anului 1868 si pe care, incepand dinAprilie viitor, il va insoti pe drumurile-i moldavo-bucovinene,panl in Botosanii de basting. Al doilea sufleur al Teatrului Na-tional 1), Eminescu locuise sau mai locuia Inca la Pascaly, cumrezulta din amintirile lui Stefan Cacoveanu 2), jucase pe ciobanuldin Razvan-Voda al lui Hasdeu (act. II, scena II), avea adunatepcste zoo volume si lucra, cu expresia biografului, « ca albina incosnita. Era greu sal stii ce lucreaza ». Se apucase sa versifice po-vestea lui Arghir si Elena, dar nemultumit de rezultat, renunta.Amanunt cu osebire pretios, pentruca ofera un excelent repercrono-grafologic. In adevar, in acelasi ms. 2262, in care se gasescsi ciornele « sonnetului pentru Carlotta Patti », se afla si coala dehartie cu versurile din Arghir 0 Elena. Grafia, exact aceeasi,atesta epoca si lucrul e cu atat mai pretios cu cat astfel de con-firmari sunt totdeauna necesare, cand e vorba de scrisul lui Emi-nescu. De o admirabila caligrafie, inca din adolescenta, scrisulacesta isi are momentele lui de alterare (caligrafica, bine inteles)ce, mai mult de odata, inseala. Asa e si scrisul ciornelor pentruCarlotta Patti, un scris amorf, acaligrafic si izbitor de deosebit

1) De acum, poate, interesanta Contra-pagind, tipärita in acest numaral revistei.

2) tefan Cacoveanu, Eminescu la Bucuregi in anal 1868169, Luceaarul,IV, 3, x Febr. 1903.

76 REVISTA FIJNDATIELOR REGALE

de scrisul ciornelor elegiei pentru tirbey, la care lucreaza abiapeste doul, trei saptamâni. SA nu generalizam, totusi: in timp ceantracenul e astfel, creionul (cad sunt de amandouä) atestä ocerta si cursiva gratie caligrafica.

Luna de continui agitatii politice si de evenimente muzicale,Martie se potrivea a fi i una de « relas teatral, cum reiesedin admirabila scrisoare, cu care Pascaly respingea atacurile foile-tonistului Pressei, ce-1 acuza ea' a pus monopol pe roluri i reper-toriu, impunându-si in dauna autorilor originali, traducerile 1).Frictiunile Millo-Pascaly alimentau publicul i presa. Rorndnuldin 6 Martie 1869 face loc scrisorilor lui Pascaly, in chestiuneabeneficiului, ceea ce ne duce la ciorna aceea de petitie, parasita,din manuscrisele poetului, unde se vorbeste de o doua j umätätide beneficiu » i la ipoteza ea scriitorul de roluri, din tanguirileraportate de Cacoveanu, redacta, sau cel putin transcria

directorului de teatru. In pragul lunii, Matilda Pascaly Iidase concursul la serata Societatii de scrima, declamand Fiica ro-mind, a lui Iosif Vulcan, pe care o purta pretutindeni de andcu turneul in Ardeal. Injghebare sportivä ce dadea prilej lui Ulyssede Marsillac atat de atent la toate manifestarile românestisa scrie cateva frumoase randuri despre armonia dintre spirit sicorp 2). La 16 ale lunii, intr'o Duminecl, sotii Pascaly jucau la

1) Pressa, II, 56, Vineri 4 Aprilie 1869: s...De-aceea i eu in luna luiMartie, spunea Pascaly, am rupt si am ars tot acest repertoriu, i-am spulberatcenusa ca sä nu rAmfie nici urrnA din ucigAtoarea lui influentS, si am Wat locrepertoriului util educatiunii morale si bunelor moravuri; am lfisat loc, s6se pronunte devotamentul celorlalti... m'am desfAcut eu singur o lung' in-treagA de monopolul pe care zici cA pusesem mAna. Comitetul s'a schimbatdupa pofta tuturor.... Dar... mai told& luna Martie s'a fficut relas... sicu toate astea nu a esit nicidecum la luminft piesele autorilor atfit de multdorite, nici concursul artistilor sugrumati peril azi de monopolul unui singurartist ca domnu Pascaly...*.

2) Le moniteur roumain, II, 25, Jeudi, ri mars 1869 (n. s.): a... Ainsise multiplient les institutions utiles en Roumanie. Une pens& intelligenteassocie les exercices du corps aux travaux intellectuels. C'est le moyen de fairel'homme complet. 0 esprit, disait Gassendi ta Descartes; Descartes lui ré-pondait: 0 chair. Et Pascal, essayant de les mettre d'accord, ajoutait: L'hommen'est ni ange ni bete et le malheur est que qui veut faire l'ange fait la bete.(U[lysse de] Miarsillac]: Echos de Bucarest. Les derniers jours de la saisonjoyeuse).

i peti-pile

a

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN ARTISTE s 77

Teatrul National, sub directiunea comitetului instituit de guvern,in beneficiu, Darna cu camelii, in care Matilda Pascaly, se stie,avea o creatiune emotionanta, si pe care, cu trei ani inainte, intrealtii, o salutase cu entusiasm, intr'o excelenta cronica dramatica,Satyrul (1.5.6 Mart z866) lui Hasdeu. In seara de beneficiu, de-sigur el Eminescu n'a lipsit dela Teatru, cu atat mai mult cu catprietenii sai V. Demetrescu-Plun si Ionità Badescu (cu care vacompune peste trei saptarnani foaia volanta pentnl *tirbey) pre-zentau in numele cercului o Orientul », ai carui membri catesitreierau, un sonet votiv 1).

In aceste conditii concertul Carlottei Patti era cu atat maimult un eveniment muzical. India veste o da Trompeta Carpatilor,intr'o nota tiparita pe prima coloana si in termeni ce se cuvinretinuti. Cu atat mai mult cu cat, o imprastiata in alegeri*, cumanunta in numarul din chiar ziva concertului, redactia n'avea slparticipe si nici sa dea seama despre rausita spectacolului. Anun-tand ca nu va aparea o saptarnang, vacanta Trompetei tinea, defapt, dela 20 Martie pana la 3 Aprilie 1869:

Anuntam cu placere societAtii bucurestene, spunea nota, trecereaprin Capitala Romfirtiei a celebrei cantareata Dra CARLOTTA PATTI,care insotita de artisti renumiti din Paris ca dnii Theodore Ritter, Sa-rasate, Marochetti 0 Gallois si-a propus a delicta Bucurestii in catevaConcerte; 0 va merge apoi la Constantinopole.

Este de prisos, credem, a mai face veri-ui recomandare publiculuiin privinta Concertelor Drei PATTI; pentruca acella in mthiele caruianumai ta-data in viata ii va fi cazut un singur numar din jurnalelesträine 0 mai cu searna alle Parisului, nu se poate sä nu o fi vazut prinochii mintii in toata splendoarea artii sealle §i in tot triumful cullegeriiunor laude neinteressate *2).

0 nota, de o egala intindere, si in termeni, intru catva maisubiectivi, ceea ce, pana la un punct, era si o specialitate a casei,publica peste trei zile, Romdnul:

Bucurestiul, aceasta capitali oriintall, care din zi in zi, c'o rapezi-ciune necrezuta 10 intinde renumele in lumea intreaga, a fost pe randvizitata de toate celebritatile artistice contimporane. Acee-a care o

1) Gh. Bogdan-Duica, Eufrosina Popescu ;i Mihai Eminescu, citat ma? sus,pag. 114, nota.

2) Trompeta Carpafilor, VII, 712, Dumineca, 9/21 Mart 1869.

5


va vizita acum este din acelea, cari au avut in tot deauna un mai strAlucitsucces. Nu este un instrument pe care escell, fiA chiar 'Ana la perfec-tiune, dsoara Carlotta Patti ; darul divin al unei voci adorabile §'almAiestriei celei mai rare a cAntAri[i] este partea ce a facut darnica na-turd acestei cantatrice celebre.

Dra Patti va fi insotitA in cAlfitoria sa de d. Teodor Ritter, pianistcompozitor, de d. Sarasate, prim violon dela Conservatorul din Paris,de d. Marochetti, bariton, §i de d. Gallois, organist acompaniator, totiartisti foarte cunoscuti §i distinsi. Vom avea darA rara ocaziune d'aauzi nu numai la celebritate ca dra Patti, darA Inca uA societate in-treaga de artisti alesi, ale cAreia merite si valoare sunt prea bine cunoscuteiubitorilor de artA, pentru ca s'avem nevoie d'uà reclamA, pe careinsA o va face in curAnd cu ul iresistibill autoritate, cel dintiliu concertdat d'aceastA societate 1).

In pregatirea atmosferei, pe care o intretineau anunturi abun-dente, participd, dintre condeiele franceze, si Ulysse de Marsillac,in Le moniteur roumain. Randurile lui, aparute cu Cateva zileinainte de concert, si anume in ziva beneficiului lui Pascaly, aducun autentic timbru galic si se cuvin retinute, si pentru madrigalullor, dar si pentrud nu sunt urmate de vreo dare de seama' a concer-tului, la care redactorul literar al lui Moniteur si Le pays roumain,de bunl seama ca n'a asistat. Un articol din aceeasi vreme, petema melancoliilor cu care primavara apasa pe cei ce nu maisunt tineri, poate sugera o explicatie. Anticipatiile sale apar in aceeasirubrid a ecourilor bucurestene si urmeaza catorva randuricalduroase despre concertele de muzica superioara, pe care ledadea tanara Societate Filarmonica din Bucuresti:

Dans quelques jours, spunea de Marsillac, on nous fait espérer quenous entendrons une de ces admirables interpretes de l'art que Dieuenvoie de temps en temps sur la terre pour consoler nos jours d'exil.Mademoiselle Carlotta Patti veut se faire applaudir par le public de Bu-carest. Elle peut compter d'avance sur l'accueil le plus sympathique.Soeurs inspirées, Adelina et Carlotta Patti se sont fait toutes les deuxune gloire charmante. Il y a des admirateurs de leur talent qui établissentdes degrés entre elles. A quoi bon ? Deux étoiles du méme firmament,deux rayons de la meme flamme, deux pétales de la meme fleur, sejalousent-ils et ont-ils besoin d'une admiration sparde ? Adelina (lamarquise de Caux) est la gloire de la scene italienne, Carlotta est le

1) Romdnul, XIII, Miercuri, x2 Mart 1869. NumArul de Vineri, 54Mart, repeta nota.

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN ARTISTE 79

charme des salons aristocratiques. A toutes deux, les hommages dumonde et la reconnaissance de ceux qui adorent le beau 1).

Concertul, onorat cu prezenta domnitorului Carol I, are locin seara de Miercuri 19 Martie i Eminescu este in randul specta-torilor. Credeam eri cd steaua-ti.. . i Dar astdzi poetul, din intaiulsi al nouglea vers al sonetului, marcheaza pozitiile, si in plancronologic, nu numai sentimental. Asa dar, dupa ce asistä la con-cert se hotaraste sa dedice Carlottei Patti o poezie votiva. Se vafi gandit, oare, sa o i tipareasck pe vre-o foaie volantk cum eraobiceiul, iata ce nu stim Inca. Ciornele, ce se gasesc in ms. 2262,fila 52, atesta un lucru febril, o improvizatie, ce-si cäuta tiparul,in ritm accelerat 2). De buna seamk poezia e lucrata in rastimpuldintre Miercuri 19 Martie, data intaiului concert, si Marti 25Martie, data celui de-al patrulea, i ultimul (al doilea fiind Sam-bata 22, iar al treilea, Dumineca 23 Martie).

Nu e locul sa intram in analiza poeziei lui Eminescu, nici sacitirn in cele cateva accente juvenile, sensul intim al unei corn-puneri, care marturiseste, in orice caz, cu mult mai mult despresine, cleat despre concertanta. De aceea, ne multumim sa adu-nam datele unei dezbateri, ce ar putea fi reluata, mai tarziu. Desuccesul concertului avea sa se ocupe presa, in dari de seamä,dictate df. temperamentul fiecarui cronicar. A doua zi, dupa con-cert, Monitorul, ziar oficiale al Romániei, care la vremea aceeaera un foarte bine redactat cotidian (despre editia francezd, lacare scria Ulysse de Marsillac, s'a vorbit), publica sub titlul « Con-certul Patti », urrnatorul articol:

Publicul bucurestean a avut anul acesta fericita ocasiune de a auzi,intr'un timp numai de o lung, doug celebritAti: D. Wiezna wsky3)

D-soara Carlotta Patti.Serata de Mercuri, 59 Martiu curent, va face epocl in analele tea-

1.1[lysse de] M[arsillac]: Echos de Bucarest. goies mondaines et douleursintimes, Le moniteur roumain, II, 30, 16/28 mars 1864.

2) Pentru amgnunte, si in deosebi pentru materialul de ciorne i variante,a se consulta la capitolul respectiv, volumul I din Eminescu, Poezii, Fundatiapentru literaturg i artg Regele Carol II s.

3) Pe semne cg e vorba fie de violonistul Henri Wieniawski (1835-1880),autorul concertelor de vioarg in fa diez minor si in re minor si al celebreiLégende (op. 17), fie de fratele sàu, pianistu/ Yoseph Wieniawski (1837-1912).

I

si

9

a

8o REVISTA FUNDATIILOR REGALE

trali. Multimea persoanelor gi frumusetea toaletelor, cari impodobiaulojile, a dat salei un aspect din cele mai imposante. Aceasti represents-tiune a fost onorata chiar cu presenta Mariei Sale Domnitorul.

Domnigoara Patti e dotata cu un talent rar gi intrunegte toate con-ditiunile indispensabili unei concertante. Domnia sa a fost mai presusde agteptarile publicului: parea cii notele placute gi dificili, ce producea,isvoräsc dintr'un organ compus din toate instrumentele, atat de maristint flesibilitatea vocei gi arta cu care canta.

Cerandu-se repetitiunea valtului, domnigoara Patti a surprins pu-blicul cu L'éclat de rire de Auber, care nu se cuprindea in programa.

Nici ul-data, putem zice, nu s'a esecutat, pe scena teatrului nostru,un cantec de felul acesta cu atata gratie gi maestrie. Si daca domnigoaraPatti ar fi cfintat numai aceasta compositiune a lui Auber, totugi eradestul pentru ca memoria 81 ne aminteasca necontenit placerea musi-call simtita in acele momente, lasand nesters suvenirul unui talentnec plus ultra, care a fost aplaudat cu frenesie.

Dintre persoanele cari insotesc pe domnigoara Patti, domnii Rittergi Sarasate au flout probi de talente cari promit mult gi au obtinutaplause meritate.

Ar fi de dorit ca domnigoara Patti sa nu termine cu concertul anuntatpentru Sambata, deoarece publicul bucuregtean a gtiut gi va gti sa apre-tuiasca indestul frumosul gi inc antatorul dui talent, gi credem di Domniasa va recunoagte ca nu se poate dobandi un succes mai briliant 1).

Peste doul zile, o foita >> Romdnului publica sub titlul: o Domni-para Carlotta Patti #, un somptuos foileton, neiscalit, intr'un stilde-o rarà exuberantä, din care spicuim pasajele cele mai impor-tante 0 al aror interes documentar 0 psihologic birue mice ten-tativA de zâmbet. Orice s'ar spune, cronicarul anonim al Roma-nului era un entusiast, chiar dug atata din scrisul sAu antici-peaza cu 30 de ani, stilul cronicarului high-life Edgar Bostan-daki, din cunoscuta schitä a lui Caragiale.

0 multime imensä, atrasi d'un nume celebru implea sala. Unparter ales, unde am vazut mai multi din artigtii nogtri cei mai iubiti;loje strälucinde de etlas gi dantele, dar mai stralucite prin rapitoarelefete ce se radica cu gratie gi rogiau d'o dorinta ce nu se poate stäpfini;o galerie de persoane ce simtiau g'apretuiau, acesta era publicul carese framanta de nerabdare d'a vedea ridicandu-se perdeaua ce ascundeaZeita, d'a asculta gi admira.

In fine se ridica acea perdea. Rabdare l Nu este Inca Ea...

1) Monitorul, nr. 65, Vineri at Martie/z Aprilie 1869.

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN ARTISTE s 81

Abia o margine din josul rochiei se zareste, s'aplausele de bundvenirevibreaza in toata sala. Carlotta Patti este in fata publicului 1 Peand pianul preluda sub degetele dibace ale d-lui Gallois, fie care i§izice: E frurnoasa 1 Aceasta nu face niciodata rau. Frumuseteapenelor paserei nu ia nimic din farmecul ciripiri iei.

Dara Ea, ce zice oare, pe and cu modesta si lina asecurare ce daconstiinta valorii sale, preimbla privirea-i incfintatoare in jurul salei ?

Nu e timp de cugetare cele d'intaiu note ale Cavatinei din Lindasunt aruncate in aer si toti cauta ramura pe care se ascunde pasericamiraculoasa caci ceea ce s'aude nu poate fi dela acea femeil, oricatde 'ncfintatoare ar fi care sede colo, linistita in fata-ne, cu gura abiaintredeschisa l

cu toate acestea ea este maiastra pasárica 1A 1 n'auzisem nici odata cantand o.

Iaca ce mi-a zis un artist atat de serios pe cat este si distins.N'am auzit Ora acum cantand 1

Iaca ce-si zicea cea mai mare parte din public.Aplause intusiaste rechiamara in doul randuri pe marea cantatrice

si toti, mult timp dui:4 ce ea disparuse, ramaneau uimiti s'ascultau,ascultau Inca, and... acorduri s'auzira nu acorduri, nu note, dar ceerau ? Ceva dulce, armonios, limpede ca perlele ce cad ca ploaiain unda. D. Teodor Ritter era la piano.

S'afisul nu zice cleat:

Gavotte et musette BachLe Tourbillard Ritter

Sarman afis 1*i ploaia de perle aduce tunete de aplause 1

Zece minute de interval detera ocaziune tutor 1) inimelor d'a-sispune aceea ce le umplea prea mult. Apoi perdeaua se radica dinnou, pentru a ne face s'auzim Ave Maria, executata cu adevarata sum-plicitate a rugaciunii de Diva, de dnii Sarasate si Ritter. Dupa aceasta,romanta din Ballo in Maschera, urmata de Quattuorul din Rigoletto §ide cfintul Braconiarului, compus de executorele, domn Ritter.

Acum furtuna Seratei, caci era o adevarata furtuna acele aplause,can urmarti La festa. Bisata cu stfiruinta, generoasa artistä multumipublicului c'un gratios suras si cu... Un éclat de rire (un rasunet deas). Astfel se numeste romanta ce nu este in adevar, deck un rasarmonizat. Dar ce ras 1 Argintiu, cristalin: iaca cuvintele ce neconvin. Cat insti sunt ele de palide, pentru a spune ceea ce este rasuldomnisoarei Patti 1

1) Forma si'n poezia lui Eminescu.

6

*

Si

*

s


Acum numai aplaudau manile, ci vocile strigau bravo pe toate tonu-rile 1 Intusiasmul era in culme, mergea pana la ural...

Emopunea era auzibiie pe cat gi vizibile. Ochii luceau, inimilebateau... g'ull dulce goptire trecea prin toad sala pia la cadereacortinii care anunta sfargitul concerului 1).

Cata stralucire insemnase (ca sa fim in tonul cronicarului),pe cerul muzical al Capita lei, concertul Carlottei Patti se maipoate vedea din doua amanunte, asupra carora vom O. sfar§i.Intre ziarele, prea sortite politicii §i care n'au acordat in coloanelelor, o atentie deosebita concertului figureaza §i Pressa. Am amintitde foiletonul, care a atras demnul §i. energicul raspuns al lui Pas-caly. Neiscalit, foiletonul se ocupa de Teatrul National si aducea,intre altele, serioase critici 0 operettei bufe germane ». Acestuifoileton publicat in n-rele 48 i49 de Vineri 21 §i. Sambata 22 Martie1869, ii raspundea, prin pana directorului ski Sig. Carmelin, unziar, pe care nu 1-am putut dibui, L' écho Danubien. Ce spunea,insl, se poate vedea din foiletonul cu care Pressa pune lucrurilela punct, marcand o upara mea culpa fall de Pascaly i un bine-venit compliment pentru Carlotta Patti: 4 D-sa ne mai spune catrupa germana ( nu este Tea pentru BucureFti, unde nu vedem caart4ti decat mediocritati ». Tonner Wetter, cum zice Neamtul,aceasta este cam peste masurä; e dificile, domnul Carmelin:dloara Wijzak, Millo, Doamna Patty sunt mediocritati; apoibinevoiasca etc. etc. *2).

Era tocmai ziva in care, pornità spre Constantinopol, undeo a§teptau angajamente inflexibile, se oprqte la Galati undeconcerteaza, de asemeni. Almanahul muzical pe 1875 al lui TheodorTh. Burada, pe care 1-am mai amintit, nota in efemeridele muzi-cale, ale lunii Martie: ( 27 Martie/8 Aprilie. Joi. Cuv. Matrona:z-ul concert dat in Galatz de celeb. Carlotta Patti. 1869 ». Efe-merid ce se repeta in Almanahul pe 1876 §i 1877.

Despre cele ce au mai fost ?SI fie in poema, tiparitä in acest numar, Basmul, ce il-aF spune ei

§i vreun ecou din emotiile foarte recente ale intalnirii cu CarlottaPatti, cu aceea care cantase pe-o arpa de aur: Ave Maria? Texteleingaduie mai mult de-o supozitie.

1) Romdnul, XIII, Samba* 22 Martie 1869.I) Pressa, II, 53, Vineri 28 Martie 1869.

CARLOTTA PATTI SAU UNA DIN . ARTISTE s 83

In 1876, dacl e O. credem scrisorii pe care C. Negri o trimeteafetei sale in Iasi, Carlotta Patti trebue a revenise in tarl: 4 Dieu tque de plaisir a la fois, vous offre cette pauvre ex capitale. Labelle Hélène Keller, le rossignol Carlotta Patti, Sivori...*.Eminescu se afla la Iasi. Va trebui, asa dar, sI mai adäogam unparagraf, acestui capitol...

...Iar in 1889, se stingeau si Carlotta si Eminescu.PERPESSICIUS

6

EROS $1 DAIMONIONCea dintai imagine critica a poetului ne-a infatisat-o Maio-

rescu. Conceptia critica maioresciana era insa ingradità in anumelimite; spirit de idei generale, urmarind sa constitue din ele oestetick Maiorescu a fost preocupat, cu deosebire, sà delimitezenotiunea de valoare, in creatia literara, sä organizeze un corp co-herent de principii; adangandu-se gustul i cultura lui perso-nall ele au putut deveni i fructuoase, fecundand o ep ocaintreaga. Critica lui « judecatoreasca » este ea insasi o formulaa judecatii de valoare, exercitata in verdicte generale si in dis-criminari categorice. Daca Maiorescu ar fi cunoscut i asimilatcritica lui Sainte-Beuve, i n'ar fi ramas la Lessing si la esteticagenerala, ar fi intemeiat, nu numai presimtit, adevarata noastracritica literarl moderna. El privea opera in sine, in cazul luiEminescu privea chiar capodopera; nu privea insa i structuraunui scriitor. Studiul despre Eminescu incearca totusi, in primaparte, sä defineasca i o structura a personalitatii; dar ea este ostructurà abstractä, tipologica i convenitk decup find structurametafizica a geniului, dupa teoria schopenhaueriank Spirit fi-losofic, dar si de intuitie critick nu i-a scapat judecata de va-loare asupra poeziei eminesciene. Dar punandu-si o problemaexterioara i generala (structura geniului metafizic, de atitudinepesimista) i substituind-o personalitatii concrete a poetului, Maio-rescu s'a limitat, critic vorbind, sl ramana in pragul operatieipropriu zis critice. Gherea, preocupat si el de metoda si de doc-trink opune atitudinii < metafizice » maioresciane o atitudine

stiintifica ». El explica prin factori exteriori, structura poetului;mai mult, o rastalmaceste, dupà teoriile lui militante, sociologice.Intr'un fel, si el atinge problema structurii, dar o vede str Mut

EROS SI DAIMONION 8s

psihologic, explicand-o conflictual, dar nu prin fortele perso-nalitatii eminesciane, ci prin influenta mediului social si cultural,junimist. Cu alte cuvinte, regretà parca a nu fi putut regentape Eminescu, in spiritul doctrinei lui militante, socialiste si uma-nitare. Caci Gherea credea el rolul criticei sociale ar fi sa devieo crescatorie de « artisti cetateni *. Om de gust, sensibil la frumu-setile expresiei, in a doua parte a studiului sau, Maiorescu trecela critica tehnica a poeziei eminesciane. Gherea nu facuse niciatat, iar aprecierile lui artistice sunt de o stangacie caracteristica.Ca pe Maiorescu nu 1-a interesat structura specifica a poetului,

i ca problema esentiala a criticii literare, sta dovada si lipsa luicle curiozitate fata de manuscrisele lui Eminescu, pe care le-apastrat douazeci de ani, idea' sa le cerceteze, donandu-le apoiAcademiei, ca pe o relicva pioasa. Critica maioresciang avea pre-judecata cristalizarii definitive (e clara justificarea la editia Poe-ciilor pe care le selecteaza dupa acest criteriu); dar, si dupa catexista definitiv, in opera lui Eminescu, se putea pune pro-blema personalitatii lui artistice, in mod concret, structural, nunumai tipologic, in sensul schopenhauerian. Prestigiul criticii maio-resciene a fost atat de tiranic, inch Ibraileanu, cu toate aderen-tele lui gheriste, 1-a mostenit in bunk' parte. Studiind « postumele *.si scriind despre Geniul pustiu, tiparit de Scurtu, Ibraileanu re-zolva problema cam tot in spirit maiorescian. Dominat si el deideea de definitiv, paseste in atelierul de lucru al poetului, cu oprecautiune excesiva; din « postume », il intereseaza sa adunecu grije, ca pe niste diamante, toate versurile definitive, care autrecut in poemele cristalizate ale marelui Eric. Iar prin dojanaaspra adresata lui Scurtu, care-a publicat un « brulion * repu-cliat de autor si ale carui pasaje esentiale au trecut in SdrmanulDionis, crede ca si-a facut o dubla datorie: de critica si pietate.Cu mari restrictii, admite ca acest material de atelier este utilcerc etatorilor speciali, dar ea, in genere, el dauneaza memoriei§i imaginei cristaline, in care un creator trebue sa se prezintepos teritatii.

Problema structurii eminesciane si-a pus-o din plin d. G.Calinescu; d-sa este cel dintai critic care-a indraznit sa foloseascamanuscrisele, in scopul descrierii personalitatii creatoare emi-nesciane, nu numai editorial si educativ-national, ca Scurtu si


Chendi, editori merituosi in unele privinte, dar critici inexistenti,cum e primul, sau mi1itani, fara orizont, cum e secundul. Darsit d. Calinescu, cu toatä larga arie in care-a treerat opera luiEminescu, a ramas la unele inconveniente. Mai intai, d and aextindere abuziva coordonärii motivelor eminesciane (in Descriereaoperei) lac and dublä operatie, in acelasi timp, de editor de textesi de critic, relu and apoi, acelasi material, la caracterizarea inCadrul psihic i Cadrul fizic, dupa ce-1 folosise in primul volum,la descrierea ideologiei teoretice c practice )), ca sa-1 reia, inultimul, intr'o serie de analize individuale, risipind ceea ce adu-nase. Imaginea structurii eminesciane este atat de resfiratà, atatde acoperitä de fise, in atelierul in mers al redactarii, incat aceastastructura scormonita in toate directiile pare un santier tot timpulchiar cand ai crezut cà s'a desavarsit constructia. In acest chip,.insas imaginea critick adica imaginea creata din toate aceste ele-mente, ca sa infatiseze o structurk se sfaraml. Urmarita cuatentie, la rastimpuri se reface, printre materiale, si este o pre-lungire a imaginii omului, din biografia care-a premers studiuloperei. Imaginea dominata de erotism, ca de o fortä generatoare,.din care se deduc si celelalte note structurale ale personalitatiieminesciane. Dela tipologia convenitk zugravità de Maiorescula sapaturile arheologice, depuse in straturi grele, de reconsti-tuiri fragmentare adesea sau repetate, ale « orientalei » monografiia d-lui Calinescu trecem printr'o succesiva perioada critick pecare nimeni n'o poate contesta, in marele ei efort si in noua eiorientare.

* *Problema fundamentala a criticii, fall de Eminescu, este Inca

aceea a caracterizarii personalitatii lui, vazuta in structura ei corn-plexa si in valorile ei spirituale. Daca Maiorescu o redusese laimpersonalitate, in chizand-o in tipologia geniului descris de Scho-penhauer, daca Gherea milita pentru o conversiune spre opti-rnism, ratat din cauza mediului social si economic, dac. Ibrai-leanu o aproxima in eseno rnuzicala a metafizicii lirice, dedusadin <voin%a> schopenhaueriana d. G. Calinescu a fixat-o intr'oprofunda structura erotica, in care se implica si din care se am-plifica toate trasaturile sensibilitatii eminesciane. Centrul solar alpersonalitatii lui a fost, asa dar, « un erotism instinctiv, arhaic »,

«

*

EROS $1 DAIMONION 87

in jurul caruia se grupeaza celelalte note. Imaginea criticl extrasädin opera eminescianä de d. Calinescu este de un relief nou,de sigur, dar de un relief prea simplificator. E drept cà insuqGherea, vorbind despre atitudinea erotica a poetului, facuse re-marca destul de apasata despre naturalismul ei, de0 (4 tin natura-lism ca acela care s'a manifestat in Grecia antica opunandu-ispiritualismul liricei lui Lenau.

In studiul sat.' de izvoare, dar 0 de caracterizare critica, an-terior d-lui Calinescu, d. Tudor Vianu urmareste i o co mplexaincadr are a personalitatii poetului, taind, ca sä zicem astfel, catevaluminoase sectiuni in structura ei; incepand cu acele poezii detinerete, care tin de epoca orientarii spre romantismul francez,0 care conciliaza revolta cu scepticismul, trecand la epoca vie-nezl i berlineza, de inraurire a eticei schopenhaueriene, dife-rentiind atitudihea eminescianl fail de naturl, in comparatie cuaceea a romanticilor apuseni i incheind cu sinteza planurilorstructurale, din faza cea mai complexl, and poetul Ii organi-zeaza in Luceafdrul un mit Eric d. Vianu a zugravit cu maimulte amanunte structura personalitatii lui Eminescu. Studiul sat'e insl construit pe un dublu plan : pe acela al izvoarelor succesive,oarecum istoric delimitate, 0 pe sectiuni metodice, pe gruparide teme. Dacd d. Tudor Vianu 0-ar fi propus o sinteza organicaa lor, dad ar fi mers spre o imagine centralà, sau spre o conste-latie a valorilor eminesciane, grupate in jurul unui astru de primamarime, de sigur ca structura sectionata a studiului ski ar fifost o structura sedimentata. Intr'o astfel de structura sedimen-tatà a zugravit d. Calinescu personalitatea eminesciana. Criticvorbind, metoda sa este mai cuprinzatoare; discutabila famineintuitia sa, nucleul din care pornesc toate straturile suprapuse,intr'un mers concentric, spre inima personalitatii descrise. Daro imagine criticd este o constructie personalä, ea fiind ins50 no-bleta i ratiunea unei noi interpretäri.

* *

Proza literarl a lui Eminescu s'a bucurat, pare-se, de o pre-Vire mai mica; va fi contribuit la asta i conceptia puritatii ge-nurilor, atat de dominanta in critica veacului trecut. Proza depoet, neraspunzand regulilor epice i complacandu-se in fanta-

*,

*\

88 REVISTA FUNDATULOR REGALE

stic, nuvelele eminesciane au fost socotite un fel de exercitiuinteresant, cand de terne, identificate atat de scrupulos, andde frumuseti expresive, cu atatea ecouri, stralucite e drept, dinsi in spre poemele lui. Vazute oarecum din afara, sau numai incaracterul lor « livresc )), de influence romantic; nuvelele parti-cipa in realitate la toate acele mari poeme de maturitate ale luiEminescu, intre care cea mai adancl e Luceafdrul, la toate acelemituri lirice, in care se afla temeliile personalitatii lui. Si nu trebue&I trecem cu vederea nici acea incercare de tinerete, care esteGeniu pustiu, socotita numai de importanta biografica si ca unexercitiu, din care s'au desprins unele trasaturi portretistice aleSarmanului Dionis, sau din care s'au reluat unele pasaje, foarteapropiate textual si trecute in cea mai insemnata povestire fan-tastica a lui. La drept vorbind, nuvelele lui Eminescu nu sunt fan-tastice deck in masura in care e si Luceafdrul, faptele desfasu-randu-se pe un plan de fantasticitate; miezul lor este insl cutotul simbolic, traducand o viziune Erica, alcatuind etapele unuimit al vietii. S'ar parea ca exclusiv experienta erotica formeazacentrul lor; dela Geniul pustiu (1869), la Fdt-Frumos din Lacrimd(1876), trecand prin Sdrmanul Dionis (1872-73) 1)&15 La Ani-versara (1876), povestirile eminesciene sunt strabatute de o lithegroasà: obsesia fericirii, prin iubire. Obsesie comunä tuturor ro-manticilor, si tunà absorbanta' in toad lirica lui. Nu vom incerca sale schimbam insasi axa; vom accentua insi ci Erosul eminescianeste si o modalitate de cunoastere, in centrul vital al personalitatiilui. Numai ca aceasta personalitate, departe de a fi expresia unuiinstinct, limitat la potentele lui rudimentare si transfigurat prinarta, este expresia unui titanism, a unui demonism, in sensulgoethean al cuvantului; demonism care ia dimensiuni cosmice,care implica in erotism insasi ideea de geniu. Eminescu face dincunoasterea metafizicl un act de posesiune cosmica.

Ca si natura, care e vesnica, absolutul nu poate fi trait si ex-perimentat deck pornind dela datele permanente ale naturii; intreele, Erosul este cea mai evidentà. Dar sà nu uitam el ordinultranscendentei este, la Eminescu, un ordin superior organici-tatii; conceptia lui despre stat este de aceeai natura. Natiunilesunt entitati, in ordinea transcendenta; sunt idei, care au o exi-stentl "vesnica; romanismul lui, oricat ar fi de activ, de corn-


bativ, este si o idee in inteles hegelian; natiunea se manifestä,ca fenomen, ca organism, printr'o colectivitate, care este ovointd, in sensul schopenhauerian; dar aceastä vointa e ea insäsireflexul unei idei, o idee care se realizeaza in istorie si cultura.Problema disocierii celor doul atitudini, cea politica, de unvitalism categoric, si cea metafizica, de un buddhism tot atat decategoric, ni se pare o problerna falsä. In eternitate, in absolut,popoarele sunt microscopice », universul, in ordinea liiimetafizica este un « vis al mortii eterne »; dupl cum iubireae un joc al geniului speciei (tot o ideie platoniang), un (( instinctatat de van », sau « un lung prilej pentru durere > tot asa na-tiunile nu sunt, fatal de « stingerea eterna de intoarcerea in« haosul » initial cleat niste « musuroaie de furnici Metafizicaeminesciang, scindata in « filosofie teoretica » si 4 filosofie practicanu se contrazice, nu se distrama in unitatea ei. Pe planul unical contemplatiei se intainesc in acelasi punct comun, al ideii« mortii eterne »; Demiurgul este ultima intelepciune, « cenzuratranscendenta » peste care nu putem trece, ca peste o limità su-perioara. Erotica eminesciana participa si ea la o spiritualitate,la un destin, este ea insäsi o esenta a vointii noastre, care nu neparaseste in nicio experienta metafizica. Demonism sau titanismsunt forme de experimentare ale absolutului, in tot ce implied al-catuirea noastra umana. Fixati, co intr'un cadru relativ, in vointl,fie manifestata ca erotism sau eroism, nu putem tinde spre ab-solut, spre idee, deck in aceste conditii date; ba chiar natura,in inteles de peisaj, este o dimensiune a cosmosului, pe careEminescu o transpune in toate viziunile lui fantastice. Atatea 4 in-sule » misterioase, atatea peisaje lunare, serafice sau interastrale,sunt si ele niste Idei ale naturii, niste arhetipuri, catre care tindem.Asemuirea celor mai idealizate, mai spiritualizate peisaje dinLuceafdrul §i din Scrisoarea I, din Sdrmanul Dionis, dau cos-mosului o unitate, o expresie emanand dintr'o Idee. Pentru Erni-nescu, vointa este un complex, compus din Eros, din Naturasi Eroism. Cadre ale Demonismului sàu, ele sunt si cadre aleunei metafizici vazute in mod sensibil si, as zice, autohtonizat.

Vointa eminesciana, in erotica si in eroism, transcende; insäsinatura transcende; atmosfera de basm, de feerie lunara, chiardin multe romante are valoare transcendenta.

«

sit

».

a


Despre importanta istorico-literara a Geniului Pustiu e inutilsà staruim prea mult aici; o identificare de teme, de sari lirice,de texte chiar, peste cele trecute in Sdrmanul Dionis, s'ar puteaface intr'un studiu strict de tematica; romanul adolescentii luiEminescu, in buna parte coincide acelei epoci spirituale identi-ficata in <( poeziile de tinerete s, de d. Tudor Vianu. In tot cazul,pare a fi conceput, daca nu si scris, inainte de epoca vieneza;el corespunde deci unei caracterizate sari de Sturm und Drang ;sfasiindu-si sufletele intre erotism absolut i eroism absolut, TomaNour i Ioan, care nu sunt cleat douà fete ale unui alter-egoeminescian, amandoi termina in moarte; dar nu in stingerea bud-dhista, esentialä altei faze de desvoltare a eticei poetului (dupacontactul cu Schopenhauer) ci in moartea privitä ca o destra-mare a individului, in care-au incaput tendintele contradictoriicele mai accentuate, in care s'a sbatut revolutionarismul cel maiardent si scepticismul cel mai amar. Personajele fundamental esunt ipostase, in fictiune, ale eului eminescian, care cauta satraiasca viata intr'o absorbtie demonica; Ion si Toma sunt feteledemonismului, sunt expresia titanismului sau, personaje in spirit,idei poetice transpuse in fapte, impulsii ale unei personalitatiexplozive, care-si cauta un echilibru. De ce Geniu pustiu a fostsocotit roman » de criticii care 1-au privit in lipsa lui de <( cri-stalizare definitiva, o neizbanda epica ? Desigur, din ignorareastructurii eminesciane si din superstitia puritatii genurilor. Emi-nescu Ii previne cititorul, caci iata cum incepe:

Dumas zice ea romanul a existat totdeauna. Se poate. Ele metafora vietii. Priviti reversul aurit al unei monete calpe,ascultati cantecul absurd al unei zile, care n'a avut pretentiuneade a face mai mult sgomot in lume deck celelalte in genere,extrageti din astea poezia ce poate exista in ele i iata romanul ».

Asa dar, Geniu pustiu, oricat s'ar incadra in epoca de for-matie, istoriceste vorbind, a geniului eminescian, este si o pre-figurare a intregii lui structuri; prefigurare a titanismului, a de-monismului din Luceafdrul, din Fdt-Frumos din lacrinui si dinSdrmanul Dionis. i as zice ca este o prefigurare a insasi <( filo-sofiei practice » eminesciane. Eroismul lui Toma i Ioan, luptelelor cu Ungurii, prefigureaza i ideea de natiune si de vointa co-lectiva, pe care-o aflim in articolele lui politice si in portretul

a

c

a


lui Mircea, din Scrisoarea a III-a. i e caracteristic pentru Ideeade natie eminescianl ca individuarea, in eroism, are un senstot colectiv, ca Voevodul se identifica, in infatisare, in port, insolidarizarea cu « saracia si nevoile si neamul » si cu natura, prie-tena autohtonilor, vrajmase dusmanului. In germen, in latentelelui interioare, cu tot caracterul de Sturm und Drang, Geniu pustiuprefigureaza intreaga structura eminescianl. Fat-Frumos din la-crima nu luptä oare pentru satisfactia celor doi Implrati, nu sesubordoneaza ideii de supunere a doul state ? El nu lupta cuzmeul, adica nu luptä cu raul, pentru sines ci pentru linistireaa dou'd imparatii, una bantuita de primejdia razboiului, alta defuria oarba a Ghenarului. Eroism modest, ca al lui Mircea, eroismsupus unor Idei.

Dificultatea de a defini personalitatea eminescianä provine,pare-se, din abundenta spiritului de romantä si elegie erotica aoperei lui. Poet al iubirii pasionale, adanci si nefericite, uneorigratios si feeric, Eminescu se lasa mai usor intrevazut in aspectulinstinctual, mai putin spiritualizat al structurii lui intime. D.Calinescu, in integrarea eroticei in « cadrul psihic », s'a desfatat,as zice, sa scoata in lumina frenezia venerica a acestui gros strateminescian. i chiar in marile lui poeme, ca si in nuvele, ainsistat asupra acelorasi amanunte, integrandu-le intr'o conceptie li-nearl. Subordonand erotismului instinctual insasi procesiunile oni-rice ale fanteziei poetului, ca si intuitiile cosmogonice care-istrabat lirica, d. Calinescu conchide categoric: 4 Cercetând asadar registrul afectiv al lui Eminescu, bagam de seama cä poezialui se bizue pe cateva sentimente primare, fundamentale: o marememorie a procesului de nastere, exprimatä peeticeste prin vo-catia neptunica si uranicl, un erotism instinctiv, arhaic, si oinclinare spre extinctie, simbolizata in « doma » si in genere inimaginile exchatalogice. Marl de aceasta poetul nu mai e sim-titor la nimic, fiindca trebue sl tinem seama Ca Scrisorile apartinmai degraba activitatii politice. Eminescu e un poet esential princhemarea lui proprie si, oricata inraurire literara i s'ar afla, te-mele lui raman implantate pana in adancul subconstientului »(Opera, IV, pag. 161).

In treacat numai, intrebarn: Scrisorile I, a II-a si a IV-a säo apartinl mai degraba activitatii politice » ? Cu neputima, chiar


dacá am admite ca multe accente din partea lor satiried sunt denatura socialà, nu exclusiv politica; putem trece peste evocarilede inalta atmosfera Erica din ele ? Dar sa nu co mplicam lucru-rile in arnanunt. Fapt este ca structura personalitätii poetuluise complineste si cu alte trasaturi, ca insasi erotica eminesciang,acest orbitor centru solar, cuprinde mai multe trepte. Cea mailarga, mai neteda este cea instinctuala, atat de vizibill in romante.Ca 81 ne intoarcem la proza lui, e de sigur fárà dubiu el La Ani-versara este o gratioasä schita, bazata exclusiv pe jocul instinc-tului amoros, pe acea specified atitudine a femeii care o mai nuvrea si mai se lasä ». Nu vom cauta o structura complexa intr'oimagine atat de simpla.

Este, in esentS, joaca prezidata de geniul speciei, dintre Ca-talin si Catalina, fail prezenta nici unui Luceafar demonic, estejoaca din Geniu pustiu, intre Finita §i Toma Nour, o prefigurarealt de tipica, in atitudine, in limbaj chiar, a idilei dintre tânarulpaj i fata de imparat. Numai cà Toma Nour, romantic absolu-tist in dragostea pentru Poesis, intrupare de Venere §i Madona,Ii derivase demonismul in actiune nationalà, revolutionara, duplexperienta dureroasa i moartea iubitei. Joaca lui cu Finita e odespiritualizare, o intoarcere la instinctul pur, fara nici un sub-strat demonic. Demonul, din Inger fi Demon, strabate un druminvers; pornind dela anarhism se impaca in iubire, trecând delafapta la contemplatie si la moarte. Toma Nour dela iubire ab-soluta trece la faptä, sfdrsind prin revolutie. Luceafárul e unDemon, in care spiritul e senin, pacificat prin insas constiintasuprema a esentei lui superioare. Desamagit in iubirea Oman-teana, la care condescinde o chi* se retrage in demnitatea luicosmica, intr'un dispret olimpian de alta sferl. Erotica pasionalldin Geniu pustiu, din Venere fi Madond, din Inger fi demon esteatat de spiritualizata, inedt slabiciunea instinctului apare numaica o posibila cadere a geniului; ea este, pane.' la sfar§it, apanajullui Catalin si al Catalinei; dar §i Catalina este intr'un fel spiri-tualizata, prin nostalgia exercitata permanent de Luceafar, prinobsesia lui demonica. Nu este oare semnificativ el si in clipeleand se complace in joaca erotica a pajului, mintea ei e stapanitade demon, pe care-I implora sa-i lumineze norocul ? Pentru Lu-ceafar, iubirea nu mai e o pasiune, fie si de proportii cosmice,


de furtuni romantice; pentru el este o incercare de a domina unspirit, de a se identifica intr'o esenta. Esentele sunt insa neco-municabile, iar atitudinea ultima a Demonului nu mai participala revoltà sau pacificare. Este o treapta de erotism platonic, caredepaseste toga erotica eminesciana; inclusiv si pe aceea din Cdlin,care e omeneasca, dar desfasurata intr'o lume feerica, si pe aceeadin Scrisoarea a IV-a, care e de pur absofutism sentimental, devis posibil la 1400, intr'un climat romantic impropriu vremurilormoderne. Pana la treapta suprema a eroticei eminesciene, a De-monului impacat in esenta lui superioara, intre instinct si pa-siune, intre joaca si absolutism romantic, mai trecem printr'ozona de spiritualizare, de nuanta mistica. Sunt acele poeme, dereverenta Erica, de cult i-as zice madonic al iubitei, care alca-tuesc o zong speciala in erotica poetului; poeme ca Ate it de fra-gedd, Nu md 'ntelegi, Despdrtire, Din valurile vremii, Apari sddai lumind nu sunt numai jelanii « suferitoare )) ale instinctului,ci reprezinta o treapta de purificare in spirit a durerii si a iubirii.Iar orgoliul in care culmineaza Pe ldngd plopii, cu tot inceputulde romanta directa, prefigureaza atitudinea demonica a Lucea-farului, in cel putin o latura a esentei ce se va revela sie-si atatde impunator, in poema de sinteza a eroticii eminesciane.

Erosul, la Eminescu, penduleaza intre spiritualizare si freneziepasionall, in categoriile demonicei romantice, fie 6 termina anarhicsau conciliant, fie ca se refugiaza 'n vis. Dar Luceafdrul insumeaza.un echilibru interior, o stapanire de sine care impune o altà ca-tegorie, un fel de clasicism coordonand universal nu numai peaxa pasiunii, ci si pe aceea a unei prototipii a spiritului. In Cezara,al carui caracter pasional, frenetic este farà discutie evident, siunde demonul (Ieronim) este confiscat intr'o izolare de cosmic« égoisme a deux o se schiteaza totusi o drama in spiritul lui.Tanarul schimnic nu finalizeaza in pasiune, fail &à oscileze. Pentruintregirea tipului demonic eminescian, care se prefigurea za inIon si Toma, din Geniu pustiu, cu etica izbavitoare a pasiuniiprin fapta civica, ce duce la stingerea individului, trebue sa tinemseama si de unele amanunte semnificative ale lui Ieronim, inaintede a-si gasi absolutul in pasiunea izolatoare. Cezara este, de sigur,o Catalina navalnica, un demon al pasiunii; dar personalitateaeminesciana este aici prezenta in trei profiluri. Nuvelele lui Emi-

---


nescu nu sunt altceva deck disociatii ample ale eului sau, pro-cese dialectice rezolvate liric, ale personalitatii lui, alcatuita dinelemente diverge nte.

Sensul de titanism al acestei personalitati ne apare mai clar caoriunde in proza poetica, la a clrei intelegere trebue sa participampe planul mitologiei lirice; afabulatia ei extravaganta sau fantasticleste indiciul cel mai clar ea Eminescu a cautat aici un domeniumai liber, ca adanceasca personalitatea. Definitia lui, citatadin Geniu pustiu, data romanului, care « este metafora vietii *, inacest inteles trebue luatä. i inteadevar, ce sunt scrisorile luiEuthanasius, ale lui Ieronim 0 ale Cezarei cleat trei ipostazelirice, a trei tendinte divergente, care luptau in spiritul poetului ?

Concluzia chiar de este refugiul in pasiune, sa nu uitarn elea trece prin doul alte trepte preliminare, care apartin aceleipersonalitati disociate a poetului, acelui titanism de care spiritullui da dovada.

Indernnul la Nirvana al lui Euthanasius este o ipostaza; in-demnul la pasiune al Cezarei este alta; dar mai este un indemn,la platonism, al lui Ieronim, adresat Cezarei. Neexperienta tank':rului calugar in ale vietii prefigureaza un avertisment al viitoareiexperience a Luceafarului ; cad, biografic vorbind, nu numaiintrinsec, Luceafdrul condenseaza nu numai o experienta, ci osuma de experience, de desamagiri sentimentale. Atatea ecouride romantä, in imagini, in atitudini, atatea ecouri cosmogonice,atatea ecouri elegiace care se impletesc in substraturile de sensibi-litate ale poemei sunt i o marturie textuall (care oricand sepoate face, intr'un studiu tehnic) ca Luceafdrul exprima o expe-rienta plenara nu numai artistica, dar i spiritualä. Dar sa desprin-dem 0 aceasta prefigurare de demon cazut, cu rezistente subcon-0iente mai mult, a lui Ieronim, prefigurare ce ne lamureste deo parte titanismul eminescian, iar de alta ne ofera i un amanuntdin Erosul lui atat de complex. Ieronim e un Luceafär latent, ne-realizat, obnubilat de navala pasionala. a Cezarei:

Dacl te-a§ putea iubi ca pe-o stea din cer... da I Dar dacäsuspin, daca doresc... n'aud eu din toate partile acelea0 suspineordinare, acelea0 doruri... ordinare ? Caci care-s scopul lor ?Placerea dobitoceasca, reproducerea in mo0noiul parnantului deviermi noi, cu acelea0 murdare dorinte in piept, pe care le imbraca

sa-si

«


cu lumina lunii §i cu strälucirea lacurilor, acelea§i sarutäri gretoase,pe care le aseamlnl cu susurul zefirilor §i cu auirirea frunzelorde fag. Este a§a, sau nu ?

« Prive§te-ti-i, acei tineri, cu zambiri banale, c u simtiri mue-ratice, cu papte echivoce vezi acele femei care le raspund prinochiri voluptoase §i mi§canduli buzele vezi ! imprejurul acestuiinstinct, se invarte§te vieata omenirii. Maxicare §i reproducere,reproducere §i. mancare ! Si eu sl cad in rolul lor ? SI cer§esc oslrutare ? SI fiu sclavul papucului täu, sä tremur, and iti vei des-coperi sanul... sanul care maine va fi un cadavru §i care, dupIfiinta sa, este §i. astIzi ?... SI ma frizez ca sl-ti plac, sl-ti spunrninciuni, ca sä petrec mintea ta u§oarà; sI ma fac o papuse pentru ...cine o §i mai spune pentru ce ? Nu I nu mI voi face comediantulacelui flu care stapane§te lumea; mi-e mill de tine, de mine,mi-e mill' de lumea intreagl. Mai bine mi-a§ stoarce tot focul dininiml, ca sä se risipeascI in santei, deat sa animez cu el o simtirepe care-o cred nu numai culpabill, ci ordinarl... Lasà-i sl semangaie in simtirile lor, lasa-i sä se iubeascl, lasà-i sä moaràcum au trait; eu voiu trece neplsator prin aceastl vieatl, ca unexilat, ca un paria, ca un nebun, numai nu ca ei.

« Samburele vietii este egoismul, §i hrana lui, minciuna.« Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea and ml sui pe o

piatrà inalta, imi pare cl in cretii mantalei, aruncate peste umlr,am incremenit §i. am devenit o statul de bronz, pe langI caretrece o lume, ce §tie a acest bronz nu are nici o simtire comunIcu ea... Lasà-mä in mandria §i rIceala mea. DacI lumea ar trebuisI piarà §i eu a§ putea s'o scap printr'o minciunl, eu n'a§ spune-o,ci a§ Pam lumea sa piarl. De ce vrei tu sl mI cobor de pe piedestal§i sa ml amestec cu multimea ? Eu ma uit in sus, asemenea statueilui Apollo ... fii steaua cea din cer, rece §i luminoasl I §'atunciochii mei s'or uita _etern la tine.

Demonul care va cIdea totu§i rezistà prin orgoliu, con§tient.de esenta lui; pasivä este drept, de data aceasta, devine inalt inhi-bitivI in LuceafIrul, and treptele demoniei ating pe cea maide sus.

Prefigurlri ale acestei demonii, din LuceafIrul, sunt §i revoltelemeditative din Scrisoarea IV §i. din Dalila ; instinctul combItut in

( I. )


esenta lui, satirizat, in C'ezara 0 in cele douà scrisori amintite,este spiritualizat in Luceafdrul, fiindcg aici Demonul nu este numaipasiune si instinct. Nu este oare Ieronim un Luceafar revoltat, cuecouri din satira de reflectie schopenhaueriang ; si, curios, batranuldascal, din Scrisoarea I, nu este un demon care cunoaste prininteligenta, extirpat de esenta vointii, un demon care-si prelungestelimita in Demiurg, de unde pureed viata si moartea ?

Demonismul eminescian strange toate aceste elemente, maiputin revolta, in Sdrmanul Dionis, aka-tuft din doul fete, una abatranului dascal ce tine universul in « degetul lui mic >> si altaa Luceafarului ce cuprinde 'n esenta lui puterea dragostei spiritua-lizate, absolute, care se confundl cu insasi cunoasterea. Dionis eo alta ipostaza a Erosului si Demonului eminescian. Inteun fel,este mai mult cleat Luceafgrul, intr'altul mai putin decat el.Luceafarul este integrat esentei platonice a geniului, desi subordonatDemiurgului, care a trebuit sa-1 deslege de conditia eternitatii, sa seintrupeze, devenind o prezenta ca si palpabila Catalinii. Dar siintrupgrile lui sunt fantastice; Luceafárul este Demon, esenta puttin cer; pe pamant ia chip de Neptun, si « tanar Voevod *; insasinasterea lui este tot de esenta cosmica. Intrupat din Mare, apoidin Haos, Luceafgrul nu-si pierde esenta lui superioara, in cele doulipostaze terestre, in care-i apare Catalinei. Nascut din haosul,in care Demiurgul a pus scanteia vietii (Scrisoarea I) vrea säse intoarca in haos; adica in conditia pur umana; spectacolulireconciliabilei lui esente cu a Catalinei il reintegreaza in sferalui de Demon. Drumul lui Dionis este invers, dela parnant la cer,dela conditia umang la cea eterna. Dionis are in sine forta titanicgde a anula timpul si spatiul. Forta interioarg care face posibila o in-terferenta si o transpunere de euri; migratiunea sufletului estesemnul acestui titanism. Satisfacut in Eros, identificand pe Maria(numele nu e simbolic ?) cu o treapta a absolutului, o face saparticipe la acelasi titanism si transpunere de euri; din epoca luiAlexandru cel Bun, trec amandoi, intr'un drum interastral, inyerscu drumul Luceafarului, din cer spre pamant, in lung, care esediul Demiurgului; pamantul, transformat intr'o margea, atar-nata de gatul Mariei, e o reductie a macrocosmului la microcosm,o transpunere, in planul cosmic; elementul oniric, pornit delaincalcite semne astrologice, este o prelungire, pe cale de vis, a

EROS I DAIMONION 97

eului, pang la 'pragul esentei divine. Doma lui Dumnezeu, simbolal Demiurgului, care este totusi ascuns ca un mister suprem,intr'o figuratie de arhitecturA sacrä, nu e nicidecum, cum nesugerà d. CAlinescu, un simbol al <4 extinctiei », ci insusi marelemister, foga supremA, Demiurgul. Aici Eros si Demon vor sl seidentifice si cu Demiurgul. Vointa de a se socoti el insusi Dum-nezeu, de a detine taina timpului, spatiului si cauzalitAtii estesuprema treaptA a problemii personalitAtii eminesciene. Oniriculn'are aici sens erotic, ci pur spiritual, este insAsi puterea absolutàa Visului, care dä poetului iluzia cA s'a ridicat la esenta cea maipull a personalitAtii, la Ideea de personalitate creatoare, inceputsi sarsit al lumii, Logosul insusi. Ruperea visului si readerea intimp si spatiu, ca si refacerea identitAtii cosmice, in treptele eiprestabilite are sensul unei veritabile 1 cenzuri transcendente »,a unei fine de neprimire, din partea misterului, a « Marelui Ano-nim ». Geniul este, de sigur, o copie a Demiurgului. In LuceafArul,subordonarea e clara, desi esenta platonicA a geniului este de na-tufa demiurgica. Dar ca sa fie « deslegat » de nemurire, geniul arenevoie de permisiunea supremA. Insusi faptul cA poate fi deslegatde eternitate, ca de o vraje, el poate sl se integreze si naturii luiumane, este semnul categoric al limitelor conceptiei despre demon,la Eminescu. Demonul poate lupta impotriva rAului pur, impotrivaMumii pAdurii si a Ghenarului, impotriva Demonului vAzut infata lui pur negativa. FAt-Frumos, dupA ce inlAturä rAul, se inte-greazA in natura lui demonicA, de foga supra-fireascA (in intelesulgoethean) si in absolutul iubirii. Dionis, intrupare totalitarà aDemonului, cunoastere ultimA a misterului, in spirit faustic, sii dentificare in Eros, incearcA sA depaseascA insAsi fortele titaniceale lui FAt-Frumos. Titanismul eminescian este insA subordonatDemiurgului, iar singura lui conditie de a se identifica absolutuluitine de Eros, de principiul prin care Demiurgul s'a revelat si esicreAnd universul din fecundarea chaosului, care este mama, elfiind Teal, iar lumea o intrupare a acelui « dor nemArginit »(Scrisoarea I).

Cosmogonia eminescianA structureazA conceptia de Eros siDemon, care este insäsi axa personalitAtii poetului. Marea insa-tisfactie amoroasA a liricii lui, hipnotica chemare a iubitei si goanadupà un absolut al dragostei sunt, in ultimA analizA, chinurile sacre,

7


zv Arcolirile creatoare ale Demiurgului, care a dat omului volup-tatea « dureros de dulce » a acestui (c dor nemarginit ». Dincolo deea, e moartea, e chaosul, (c eterna pace »; sentimenteul mortiiuniversale este numai un sentiment de integrare in cosmos, innediferentierea lui initialà. Daca viata e # vis al mortii eterne »,moartea insäsi e c( un vistiernic de vieti ». Un fel de rotatie cosmicase desprinde din erotica eminesciana; destinul omului de a suferieste insäsi conditia vietii, manifestata in vointa. Reintoarcerea in<( eterna pace » este o impacare cu sine a Demiurgului, o inchiderea misterului, intr'un mister ultim. Demonismul eminescian estesi el de esenta cosrnicd, un fel de grad suprem de a trai creatia,in dublul plan al instinctului, al # vointei * si al Ideii. Eternitateanaturii, eleatismul din Cu maine zilele-ti adaogi (relevat de d.Tudor Vianu) este tot o forma a creatiei, tot o manifestare a De-miurgului, care ne-a incadrat in vraja lui complice, ca A.' ne traimdestinul. Peisajul eminescian, nelipsit nicaieri, dela romanta lamitul liric, dela aspectul lui pamântean la cel transcendent, estetot o Idee, tot o intrupare a Demiurgului. Spatiul interastral estefigurat de Eminescu (in Scrisoarea I-a, in Luceafdrul, in SdrmanulDionis) cu aceleasi elemente de unitate cosmica, dupl cum sfarsituluniversului, din Scrisoarea I-a, in viziunea « bättlnului dascal eapare cu aceeasi structura. Natura cosmica este unidimensionalà,in conceptia eminesciana. Fiind forma intrupatä a unei Idei, fie caare valoare sensoriala sau transcendenta, natura este un cadrucosmic, o dimensiune revelata a Demiurgului.

** *

Proza poetica eminesciana nu este jocul suplimentar al unuigeniu, in marginea poeziei lui; ea se integreaza intr'un sistem demituri lirice, intr'o structura a personalitatii, oferindu-ne un intregspatiu spiritual, inlauntrul caruia putem descifra mai clar viziuneacosmica a poetului. Departe de a fi un produs pur livresc, cum credunii, derivat din romantica germana, si mai departe de a fi unsector de fantasticitate pura, de lipsa de ft-Ana a imaginatieiproza literard cuprinde tot atatea trepte de valori spirituale siipostaze ale ideii de personalitate. PatrunzAnd-o in esentele ei,vom parasi imaginile tipologice, sociale, sau freudiene in-chegate de critica in jurul operei eminesciene; :structura ei este

EROS SI DAIMONION 99

mult mai complexa, vazuta in toate firele care-o 'mpletesc. Fara&à cadem in simplificarea in care-au cazut unii, dar si fail sasubtilizam, ca altii, intr'un vartej de izvoare, unele sigure, alteleprobabile sau numai imaginare scotand figura poetului dintrelianele eruditiei e mai firesc sa ne adresam operei, care ne punela dispozitie elementele fundamentale ale structurii lui Eminescu.Timpul lucreaza in favoarea lui, iar istoria literara, oricate izvoareva mai putea sa adune, si dupa cei cincizeci de ani dela moartealui, nu va izbuti sa-i surpe statua magnifica, sub un morman devreascuri. Arborele vietii spirituale eminesciane creste, tot maiinalt, tot mai ramuros, din insasi inima lui, ca arborele din pieptulSultanului, acoperind continentele cu umbra-i mare*. Eminescueste un univers de precise contururi, de reliefuri.complexe, de apevii cuprinse intre meridiane fixe. Tot ce-a cazut, din ceruristreine, pe acest pamant fertil, a fost transformat in substantaproprie; tot ce vanturile eruditiei vor mai aduce de-acu incolonu va putea sa doboare pe cel mai falnic arbore al poeziei noastre.Fosnetul frunzelor moarte nu va acoperi niciodata fosnetul frun-zelor, care-au crescut din seva si din trunchiul lui.

POMPILIU CONSTANTINESCU

7*

INSULA LUI EUTHANASIUSScrisoarea batranului sihastru, cu care incepe capitolul III din

Cezara, cuprinde, Idea indoialk cea mai desavarsitä viziune para-disiael din literatura romaneasck « Lumea mea este o vale, incon-jurata din toate parcile de stanci nepatrunse, care stau ca un ziddinspre mare, astfel incat suflet de om nu poate sti acest raiparnantesc, unde traiesc eu. Un singur loc de intrare estestanca miscatoare ce acopere maiestru gura unei pestere, care ducepana inauntrul insulei. Astfel, cine nu patrunde prin acea pesterkcrede cà aceasta insula este o gramada de stanci sterpe indicate inmare, fara vegetacie i farl viata. Dar cum este inima ? De jurimprejur stau stancile uriesesti de granit ca niste pazitori ncgri,pe cand valea insulei, adancl si de sigur sub oglinda math, e aco-perità de snopuri de flori, de vice salbatice, de ierburi inaltemirositoare, in care coasa n'a intrat niciodatä. Si deasupra paturiiafanate de lume vegetala se misca o lume intreaga de animale. Miide albine..., bondarii imbracaci in catifea, fluturiimijlocul Vali e un lac, in care curg patru izvoare... In mijloculacestui lac, care apare negru de oglindirea stuhului, ierbarieia rachitelor din jurul lui, este o noul insula mica cu o dumbraväde portocale. In acea dumbrava este pestera, ce am prefacut-o incask i prisaca mea. Toata aceastä insula in insula este o florarieeddied de mine anume pentru albine...*.

Cercetatorii operei lui Mihai Eminescu, si in deosebi d. G.Calinescu, au subliniat in repetate randuri sensul i valoareaedenica a insulei descoperitl de Euthanasius. Lasand la o parteaspectul luxuriant al insulei, se gasesc in descrierea calugaruluielemente categoric paradisiace; cum ar fi, bunaoara, cele « patru

o

si

albastri... In

si

INSULA LUI EUTHANASIUS lox

izvoare * reminiscenta a celor patru fluvii ale Raiului (Facerea,2, ICI) Si 4 florAria * din insula cea mica, replica a o gradinii *din mijlocu 1 Paradisului. De al tfel, Euthantsius, cu tot panteismullui, nu se departeaza prea mult de traditia iudeo-crestina a Raiului;Eden poate fi tradus si ca substantiv, insemnand « placere, deliciu *,iar in Vulgata gasim chiar expresia paradisum voluptatis.

Fireste, nu ne gandim sa sugeram o eventuala « sursa * a luiEminescu. D. G. Calinescu a aratat cu o indestulatoare competentaineficienta unei exagerate cercetari de o izvoare si influente * (Operalui Mihai Eminescu, vol. V). Chiar in legatura cu insula lui Eu-thanasius, d. Calinescu a amintit ateva analogii din literaturaromantica (vol. V, p. 316 sq.), mentionand, nu fail oarecareironie, si un text din Suttanipdta, in care Nirvana este asemanataunei insule. (Un c sursier * impenetrabil la oHce fel de ironic arputea obiecta ca acest din urml « izvor » nu putea fi accesibil luiEminescu. Din chiar versiunea italiana a lui Pavolini, pe care ofoloseste, d. Calinescu stie ca Suttanipdta a fost pentru intthadata tradusa in englezeste in 188r, iar in nemteste in 1889. Astanu inseamna ar putea continua un o sursier )> impätimit c a

Eminescu n'a cunoscut o altä « insula * mitica indiana, de asta datao insula care prezinta oarecare analogii cu cea descoperitä de Eu-thanasius; si anume, laculAnavatapta si insula gvetadvipa, respectivdin traditia hindusa si buddhista. Despre aceste insule paradisiacesi despre eventuala lor origine crestina, s'a ocupat Weber intre1860-1874, in mai multe memorii. Trecand in fevista, Opera luiM. E., vol. II, p. 8o sq., lucrarile indianistice pe care ar fi pututsa le cunoasca poetul, d. Calinescu crede a istoria literaturiiindiene a lui Weber, publicata in 1852, a fost consultata de Emi-nescu. N'ar fi deci exclus ca poetul sa fi cercetat si alte scrieri alelui Weber cel mai renumit indianist al epocii din care safi aflat de insulele paradisiace. Ne grabim sa adaogam totusica, in ceea ce ne priveste, aceastä eventuall obiectie a o sursierului *ni se pare nesemnificativa, chiar dacl ar fi intemeiata.)

Este deci de un interes mediocru 4 sursa * lui Eminescu, clackin cazul nostru, va fi avut vre-una. Insula lui Euthanasius prezintainsa un interes maxim pentru intelegerea poetului. Ea nu aredeloc un rol intfimplator in istoria pasiunii lui Ieronim si a Cezarei.S'ar putea spune, dimpotrivä, ca reprezinta adevaratul centru al


povestirii; nu numai pentrucl face posibila intalnirea finala intreindragostiti, dar mai ales pentruca magia insulei, ea singura,rezolvä drama personajelor. Ieronim nu izbuteste sa se indrago-steasa de Cezara cleat dupa ce o contempla, nuda, pe malullacului din insula. Nuditatea aceasta nu are nimic licentios; eapastreaza, in proza lui Eminescu, sensul originar, metafizic, de

dezbracare de orice forma reintoarcere la primordial, la pre-formal. De aceastd Cezara se indragosteste Ieronim. RepetateleMr intalniri in « cetate », cu toatà pasiunea deslantuita a fecioarei,nu izbutisera sa topeasca rezerva, placiditatea, melancolica sovairea lui Ieronim. Insula, insä, participa la altà geografie; mitica, nureala. Aici, Ieronim regaseste starea edenica. « Adesea, in noptilecalde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai cu o panza,de in, si atunci natura intreaga, murmurul izvoarelor albe, vuireamarii, maretia noptii, 11 adanceau intr'un somn atat de tare sifericit, in care traia doar ca o planta, fara durere, fat-a vis, faradorintä ». In aceasta insula paradisiaca este posibila intalnireadragostea adamica a celor doi tineri.

De altfel, chiar din descrierea lui Eminescu, insula lui Eutha-nasius ne apare miraculoasa. Nu prea departata de mal, ea estetotusi pustie. Anevoie de crezut ca al cercetatori nu vor fi desco-petit, inainte de Euthanasius, pestera si mica deschizatura careconducea inlauntrul insulii. Cezara izbuteste sä patrunda acolocu destula usurinta. Este ,deci un taram accesibil anumitor oameni;celor care tind cu intreaga lor fiinta catre realitatea i beatitudineao inceputului », a starii primordiale. Insula paradisiaca, particip andla o geografie mitica, ea poate fi, in acelasi timp, o insula a mortii,asemenea acelor o insule ale fericitilor » din antichitate, in carelocuiau anumiti eroi, precum Peleu, Cadmus, Ahile. In « insulelefericitilor » sau insula Leuke, eroii erau adesea intovarasiti defemei pe care vointa zeilor le rapise mortii prin descompunere;asa, Ahile avea de sotie pe Medeea sau pe Iphigenia sau Elena.Evident, este vorba aici tot de o reprezentare a mortii; caci demulte oH « insulele fericitilor » erau localizate in marile extremuluiOccident, acolo unde (dupa traditiile egiptene, celtice, helenistice)se indreptau sufletele mortilor « gloriosi » (eroi, aristocrati,etc.). In orice caz insä, « insulele fericitilor » nu sunt accesibileoricarui suflet muritor. In ele patrund numai alesii, in timp ce

o

si

initiati,

INSULA LUI EUTHANASIUS 103

sufletele celorlalti se prefac in umbre färà memorie, forme larvare,fumurii, insetate de sange.

Ambivalenta insulei lui Euthanasius nu trebue sa nedumireasca.Este un taram paradisiac, calitativ deosebit de zona inconjuratoare,in care beatitudinea vietii adamice nu exclude beatitudinea « mortiifrumoase »; i una, i alta, sunt stari in care conditia umanadrama, durerea, devenirea a fost suspendata. Simetria este dealtfel pusa in evidenta chiar de poet. Cadavrul gol al pustni-cului Euthanasius sta ingropat sub cascada unui parau. « Liane

flori de apa sa inconjure cu vegetatia lor corpul meu i sa-mistratese parul i barba cu firele lor . Raul curgand in vec; proaspatsa ma dizolve i sa ma uneasca cu intregul naturii, dar sd md fereascdde putiejune (sublinierea e a noastra, n. b.). Astfel cadavrul meuva sta ani intregi sub torentul curgator, ca un batran rege dinbasme, adormit de sute de ani intr'o insula fermecatà.> Repulsiafall de descompunere, pe care o marturiseste atat de categoricEuthanasius, raspunde intocmai repulsiei fata de formele larvarepe care o tradeaza spiritul eroic si aristocratic elen; «din insule Ii pastrau, acolo in ceea ce pentru oameni puteainsemna « moarte » personalitatea, memoria, forma. Nuditateadescoperita de Cezara i Ieronim in insula reprezinta tocmai ostare ambigua, de viata plena/I i, in acelasi timp, de moartesimbolica. (Pentruca mortii se ingroapa goi, i cadavrul dobandesteo soarta agricola, devenind samanta.) Cei doi tineri izbutesc satraiasca adamic pentruca au renuntat la oHce forma omeneasca,s'au dezgolit complet, au depasit conditia umana patrunzand intr'ozona sacra, adica read, spre deosebire de spatiul inconjurator,« profan », macMat de vesnica devenire i surpat de iluzii, dureriSi zadarnicii...

Insula lui Euthanasius nu este un « motiv » izolat in creatiapoetului. D. Calinescu a comentat frecventa insulelor si a mediiloroceanice in toata opera liii Eminescu. In poezia Vis, intalnim oinsula cu « negre, sfinte bolti * (Opera lui M. E., IV, pp. 18-19).In Avatarii Faraonului Tid, eroul coboara spre un lac in mijloculcaruia « se desemnau formele negre i fantastice ale unei insuleacoperite de o dumbrava (ibid., p. .to). Fdt frumos din lacrimdcuprindea de asemenea o insula cu dom. o Luna rasarise dintremunti si se oglindea intr'un lac mare si limpede, ca seninul cerului.

si

fericitu o

o

»...

a


In fundul lui, se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip deaur; iar in mijlocul lui, pe o insulà de smarand inconjurat de uncrang de arbori verzi i stufosi, se ridica un mandru palat de omarmur1 ca laptele, lucie » (ibid., p. 51). In poemulMurefan se intalnesc « insule bogate », < insulele mandre si dedumbrave pline*, « insulele sfinte » prin care « stràbat cantàrifedce », etc. (ibid., p. 53). Aceleasi <insule bogate cu mad gradinide laur * in Povestea Magului (p. 56).

Evident, asa cum observ1 i d. Calinescu (p. 57 sq.), prezent aaproape obsedantá a insulelor paradisiace din opera lui Eminescutrebue pusl in legaturI cu elementele oceanice. Pe buna dreptate,emeritul critic vorbeste despre « aspiratiunea neptunia » a poe-tului. Mai am un singur dor, cu numeroasele sale variante, faceparte dintr'o bogatà productie poetia de inspiratie maritiml.

« 0 mare, mare inghetata, cum nu san tDe tine-aproape sa' m1 'nnec in tine 1Tu mi-ai deschide a tale porti albastreAi recori durerea-mi infoca t1Cu roua ta eterra. Mi-ai desc hideA tale albastre hale si maretePe sari de valuri coborind in ele

saluta cu aspra mea cantarePe zeii vechi i mandri ai Valhallei* (p . 59).

Elementele acvatice din Luceafdrul sunt bine cunoscute:

..Si s'arunca fulgerätor,Se cufunda in mare...

« Colo 'n palate de mArgeanTe-oi duce veacuri multe,

toatà lumea 'n oceanDe tine o s'asculte*.

In poemul Fata din grddina de aur (CAlinescu, op. cit., IV, p.61), smeul ii imbie iubita:

« 0 vin cu mine, scumpa 'n fundul marii...Vei fi Oceanului monarchul pal ...*

Aceeasi chema re in alte poeme:

si alba...

As

Si


« 0 yin pe marea ce-o cuprindeUn cer inalt de stele plin *...« In fereastra de spre mareSta copila cea de crai...Fundul marii, fundul mariiFur% chipul ei Mai...*« Adana mare sub a lunei Eta ...Indiferenta, solitarl mare I..*

Citatele pot fi cu usurinta inmultite. Urmarind configuratia« cadrului psihic * al operei lui Eminescu, d. G. Cllinescu n'asovait sa acorde elementului acvatic o importantä capitall, inmasura A explice in bunk' parte intuitille mitice ale poetului.« Avem de a face cu o gandire cosmogonica. Atunci cand poetulfilosofeaza, apa ia intelesul nutrit de mitologie al materiei primaredin care ies si in care se revarsa toate. Cand insa imaginile suntreflexe si in legatura cu un sentiment de regresiune, atunci poetulcare nu vazuse in finer* marea, presimte in elementul acvatic,asociat adesea cu intunericul, o intaie treapta de ingustare a con-stiintei cosmice si de topire in neant. De nu vor fi arnintiri denastere in sens fiziologic, apele eminesciene sunt insä hotarit inordinea universall, cosmogonica, imaginea tipica a Nimicului *(p. 55). Iar mai departe, dupa ce a citat si interpretat atatea texte,d. Calinescu se crede indreptatit &I formuleze urmatoarea afirmatiesintetica: « Eminescu e stapanit de imaginea fundamentall anasterii, de sirntul cosmogonic, trait ca geneza sau ca extinctiesi simbolizat mai ales in elementul neptunic * (p. 70).

Inteadevar, asemenea « obsesii * nu sunt int5mplatoare inopera unui mare poet. S'ar putea spune el elementele oceanice sinostalgia insulei paradisiace apartin in general romanticilor; caciromantismul a <( descoperit >> oceanul, a fost sensibil la magia lui,i-a interpretat simbolismul. Dar observatia aceasta nu infirmarezultatele analizei d-lui Calinescu. Romantismul in intregimealui reprezintä nostalgia dupa « inceputuri *; matca primordiall,abisul, noaptea bogata in germeni 0 later*, principiul femininin toate manifestarile sale, sunt categorii romantice majore,care nu depind de « influente o livresti sau de « modl *, ci definesco anumità pozitie a omului in Cosmos. Inrudirea lui Eminescu

jo6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

CU alti mari poeti romantici nu poate fi, a§a dar, explicata prino influente ci prin experienta i metafizica lor comuna. Pozitiaromanticl este una din putinele atitudini ale spiritului o menesccare nu poate fi invatata, nici mimata. (Evident, cand e vorba decreatori; mediocritatea poate plazmui hibrizi de tot felul.)

Insula lui Euthanasius insa, desi se integreaza perfect insimbolismul oceanic si cosmogonia lui Eminescu, are semnificatiimetafizice 0 mai precise. Daca apa 0 in deosebi apa oceanicareprezinta in foarte multe traditii haosul primordial de dinaintede creatie, insula simbolizeaza manifestarea, Creatia. Intocmai ca§i lotusul iconografiilor asiatice, insula implicl 4 stabilire fermacentrul in jurul caruia s'a creat lumea intreaga. Aceasta o stabilirefermd o in mijlocul apelor (adica: a tuturor posibilitatilor deexistenta) nu are totdeauna sens cosmogonic. Insula poatesimboliza si un tarâm transcendent, partici') And la realitatea abso-luta §1 deosebindu-se, ca atare, de restul Creatiei sta.') &lite delegile devenirii 0 ale mortii. 0 asemenea insula transcendenta estefärà indoiala gvetadvipa, in care nu se poate ajunge decat « inzbor adica prin mijloace magice, i catre care se indreapta yoginii

arhaitii indieni (cf. Yoga, p. 257, nota 1). (cA zbura », insä, ca0 a o avea aripi inseamna a avea acces la realitatile transcendente,a te desprinde de lume. In gvetadvipa ( = < insula alba o; cf.Leuke, Insula gerpilor, etc.) nu pot ajunge deck cei care audepa§it conditia umana intocmai dupa cum insula lui Euthana-sius este inaccesibila celor care nu se intorc in starea adamica,paradisiaca. Joseph din Arimathea, dupa traditia romanelor cava-lere§ti din ciclul Graal, se duce in insula Avallon (« insula alba),asezatä in extremul Occident, si traduce acolo cartea SfintuluiGraal. Este, deci, o insulà transcendenta, pastratoare a unei reve-latii divine pe care o zonä profana nu ar putea-o « suporta ».

Exista, de altfel, o echivalenta intre toate aceste <insule trans-cendente i paradisele indiene. Sukhdvati (paradisul lui Buddha)este echivalent cu a§a numitele Brahmalokas (lumi ale lui Brahma),0 la rândul lor aceste taramuri transcendente pot fi cu u§urintaomologate insulelor mitice din atatea traditii. Toate sunt formulesimbolice ale realitdtii absolute §i ale o paradisului ». Intocmai cumin mijlocul apelor amorfe insula simbolizeaza Creatia, forma, tota§a, in mijlocul lumii in eterna devenire, in oceanul de forme tre-

D,

>>,

*,

0»,

u


eatoare ale Cosmosului, insula transcendenta simbolizeaza reali-tatea absolutä, imutabila, paradisiaca.

Inst. la lui Euthanasius face parte, asa zicand, din clasa insulelortranscendente. Pentrucl « devenirea », acolo, nu mai e tragicaumilitoare; intr'un anume sens, se poate vorbi de « oprire pe loc »,caci cadavrul lui Euthanasius e ferit de descompunere, si el ramanesub cascada veacuri intregi, « ca un batr an rege din basme ». Chiardragostea dintre Cezara i Ieronim nu mai e o experienta », acolo,ci o stare » paradisiac prelungita, caci ei se intalnesc intr'o perfectanuditate, adica dezbracati de orice o forme », eliberati de oriceindividuatie, redusi la archetipuri fiinte care pot cunoaste farlsa « devina ». S'ar putea vorbi, deci, de o regresiune (obsesiapoetului, dupa d. Calinescu), dar, mai de graba, in sensul de rein-tegrare in archetip, de abolire a experientei umane, consideratafiind ca o consecinta a pacatului originar; reintoarcerea la stareaadamica de dinainte de cadere, care nu cunostea <c experienta »,nu avea istorie »...

Intrebarea este in ce masura sunt valabile asemenea consideratiiin jurul operei unui poet. D. Calinescu declara, pe buna dreptate,ca gruparea elementelor neptunice din opera lui Eminescu neajuta sà intelegem gandirea poetului. In privinta aceasta, d-sa nuse sfieste sä foloseasca anumite rezultate ale psihanalizei, pentrureconstituirea i interpretarea elementelor onirice i cosmogonicedin creatia eminesciana. Este drept, totusi, ea emeritul critic res-pinge afirmatiile prea apasate ale psihanalizei, desi uneori pare a serasa fascinat de explicatia freudiana a viselor de nastere. « Insuiacu bolta in care descoperim un mort este, usor se poate vedea,insula cu pestera, inconjurata de ape, pe care Euthanasius isisfarseste existenta. Avem de a face, dar, cu un vis de nastere, incare amintirea apelor amniotice, a sederii in pantecele matern, setraduce in aceasta priveliste » (vol. IV, p. 2o). Ne grabim sa adaogam

« amintirea apelor amniotice », de care au fdcut atata caz psiha-nalistii in interpretarea miturilor, este, ca sä fim ingaduitori, celputin o afirmatie pripita. Daca amintirea apelor amniotice explic aatat cosmogoniile acvatice, cat si initierile prin cufundare in apacum crede 0. Rank in Der Mythus von der Geburt des Helden(Leipzig, 1909) ar trebui sa intalnim exclusiv cosmogoniiacvatice i exclusiv iniieri prin cufundare in apà. Caci doara toti

si

<4

#

el

t o8 REVISTA FUNDATULOR REGALE

oamenii au cunoscut, in faza lor pre-natala, apele amniotice, sinu e de presupus a anumiti indivizi au pastrat amintirea acestorape, iar altii au pierdut-o. In realitate, cum a aratat, intre altii,W. H. Rivers (The Symbolism of Rebirth, «Folk-Lore *, 1912, pp.14-33, criticand tocmai cartea lui Rank mai sus mentionata),sunt foarte multe cosmogonii continentale, tehnice, care aseaza'inainte de Creatie nu un Ocean, ci o substanta amorfa soli& sauaburoasà. De asemenea, simbolismul renasterii (initierea) in foartemulte culturi (Africa, Oceania, Nord-America) nu foloseste nici unelement acvatic, si nici apa. Amintirile pre-natale se dovedesc a fidestul de slab documentate, si ele n'au fost luate in serios nici depsihologi ca Rivers, nici de etnologi ca F. Boas sau Kroeber, nicide sociologi ca Malinowski, nici de istorici ai religiunilor ca prof.Clemen. Este suficient sa citeascä studiul acestuia din urma, DieAnwendung der Psychoanalyse auf Mythologie und Religionsge-schichte (« Archiv für gesamte Psychologie *, vol. 61, 1928, 128pagini) sau Der Oedipus-Komplex (Berlin, 1929) al lui W. Schmidt,pentru ca un cercetator serios sa-si dea seama de greselile demetoda, lipsa de informatie si discernamant, optica de maniac afreudienilor care au explicat psihanalitic miturile si riturile.

Raman insa pe deplin intemeiate afirmatiile d-lui Calinescurelativ la importanta elementelor cosmogonice (apele, insulele)in opera lui Eminescu. Ele apartin atat de mult climatului spiritualal poetului, incat creatia lui artistica' pare de neinteles sau, inorice caz, lipsita de sen-mificatie si consistenta metafizica dacanu tinem seama de ele. Daca psihanaliza fie ea face uz deamintirea apelor amniotice, fie de amintirile onirice nu ne ajutàprea mult sa intelegem sensul si mecanismul creatiei poetice a luiEminescu, suntem indrepta'titi sa cautarn in altä parte o asemenea4 cheie *?

Observam cu alt prilej (<( Treptele» hti Julien Green, R.F.R.,Martie 1939) cà simbolul intervine in opera unui scriitor chiar failvoia lui; chiar, mai ales, dna acesta nu-si da seama de sensul sivalentele simbolului prezent in creatia sa artistica. Nu e vorba,fireste, de un 4 simbolism » personal, descoperit sau interpretatde un scriitor anumit (creatiile de acest fel sunt in deobste hibridesi inerte). Ci de simbolismul ecumenic, universal, usor de recu-noscut in mai multe culturi §i fecund pe mai multe niveluri (mit,


arhitectonica, ritual, iconografie, etc.). Intuit de un creator, unanumit simbol intervine intr'o opera de arta §i o organizeaza cu ocoherenta a lui proprie, cu o « logica absconsa, fàrà ca poetul sa-§idea totdeauna seama de sensul, proportiile sau valentele acestuisimbol. Fiecare mare creator redescoperl anumite simboluri, färàsa §tie de ele. Este nevoie, totu§i, de un act initial de intuitie, asupracaruia nu e locul sa ne oprim acum. Fara indoialä ca asemeneasimboluri centrale sunt revelate »; ele coboara dintr'o zona extra-rationall, pe care o putem sau nu numi incon§tient » (caci seinteleg foarte multe prin acest cuvant). Fapt este ca ad ancindluminand simbolul central al unei opere de arta, facilitam inte-legerea si desfatarea ei, realizand conditiile optime unei desä-var§ite contemplatii estetice. (Vontemplatia estetica, de altfel, n'aexclus niciodatl, in timpurile bune ale filosofiei, cercetarea meta-fizicei implicate in opera de arta. Caci nu exista opera de artacare sa nu fie solidara cu un o principiu », oricare ar fi el.)

Cunoscand vocatia filosoficl a lui Eminescu Si descendentasa romantica, suntem indrituiti sa acordarn simbolului 0 meta-fizicei un rol important in explicatia operei sale poetice. Este maiputin interesant de aflat dacl el 4 §tia » sau o voia » sa creeze folo-sind anumite simboluri. Fapt este ca aceste simboluri, ca in operaoricarui mare creator, se dovedesc a fi ecumenice, deci valabilemetafizice§te, 0 in jurul lor nici o hermeneutica nu e excesiva.In privinta originii acestor simboluri, nici analizele onirice, niciapele amniotice nu ne ajuta prea mult. Caci dna' visul prezintaatatea analogii cu mitul, nu putem deduce o relatie cauzall intreele. Putem afirma, cel mult, ca mitul ca i visul sunt naturl extra-rationala, care se impune spiritului uman cu taria unei « revelatii ».De altfel, mitul derivä totdeauna dintr'un sistem de simbolurifoarte coherent; el este, cu un cuvant cam apasat, o « dramatizarea simbolului

MIRCEA ELIADE

o

«

o

o

a

1

EMINESCU AL VREMII NOASTRE(FRAGMENT)

Intre opiniile privitoare la Eminescu, doua sunt astazi celemai rasp 'indite.

Una e aceea, dupi care poetul îi are locul in societatea marilorspirite, opera lui fund actul de identitate universala al neamuluinostru. In constiinta tuturor conationalilor cultivati, el se gäsestealaturi de Dante, Shelley, Goethe, Poe, etc. Putini stiu cu ade-varat temeiul alaturarii lui de putinele spirite complete ale ome-nirii, cum sunt cele numite aci; majoritatea noastra a mostenitaceasta convingere, ca pe o datina, a carei putere vine din repe-tarea ei in timp, am spune chiar ca o superetitie, in obscuri-tatea clreia de obiceiu nu intram, sau pentru a intrebuintalimbajul critic ca o prejudecatä. E insl locul sä adaugarn, ca neaflarn astfel in fata cazului rar al prejudecatii binecuvântate. Caci'Ana sa se stie de fiecare pentru ce Eminescu este inteadevar unfoarte mare poet, singurul Inca, dat lumii de sufletul romanesc,imprejurarea numai de a se crede colectiv in geniul lui, fie sifarä justificari la indemka, este prea fericità.

A doua opinie, sustinuta de acelasi credit unanim, este azipopularitatea poeziei eminesciene, asupra careia ne vom opriin paginile ce urmeaza. Se intelege ca, intr'un sens, aceastaidee pare deplin indreptatità. De aproape cincizeci de ani,scoala româneascä infiltreaza in tineret simtirea poetului i eiIi datoram fara indoialä transformarea operei lui in data funda-mentall a constiintei noastre culturale. Ideea popularitatii co-respunde dar si ea unei anumite realitati. Nici vorba cä aceastadifuzare a fost ajutata de ceea ce putem numi factorii interniai operei. Modul filosofic, cel sentimental-erotic si cel nationaldin inspiratia poetului, fara de care sfartarile scoalei n'ar fi ajuns

EMINESCU AL VREMII NOASTRE

la rezultatul dorit, au facut totul cu putintd, toate trei fiind, inmasuri deosebite, moduri sociale ale poeziei. Vorbind mai intaidespre cel mai putin insemnat, adica despre modul filozofic,inteles ca de regula, ca poezie de idei, cine, dintre cati auceva stiintá de carte, va putea spune ca nu intelege, auzindversurile:

Nu simtiti c'amorul vostru e-un amor strain ? Nebuni,Nu simtiti ca'n proaste lucruri voi vedeti numai minuni ?Nu vedeti c'acea iubire serv'o cauzl din natura ?Ca e leagan unor viete ce seminte sunt de ura ?Nu vedeti ca rasul vostru e in fiii vostri plans,Ca-i de villa cum ed neamul Cain ined nu s'a stans ?

tiind ed poetul se adresaza unei perechi de indragostiti, ra-masita cea mai \raga din citirea lui Schopenhauer tresare numai-decat in omul de carte mijlociu si acesta, chiar fara nicio cuno-stinta despre filosof, prinde nem;jlocit caracterul reflexiv alversurilor, care sunt afirmatii intelectuale limpezi. Cu totii, asadar, intelectualii inteleg pe Eminescu, fie direct ca in cazulcitatului nostru, fie ajutati de cultura specialà, cum se cere pentruversurile urmatoare:

Al lumii 'ntregul sambur, dorinta-i si marirea,In inima oricarui i-ascuns si traitor,Svarlire hazardata, cum pomu 'n inflorireIn orice floare 'nceared intreaga a sa fire,Ci 'n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadd in calea ei inghiata,Se petrified unul in sclav, altu 'mparat,Acoperind cu noime sarmana lui viata

i aratand la soare-a mizeriei lui Ltd*,Fata cad intelesul i-acelasi la toti dat.

Numai cateva cuvinte, din aceste doul strofe, au nevoie detraducere, potrivit filosofiei lui Schopenhauer, pentru ca restulsa se clarifice de la sine. u Al lumii 'ntregul sambur, dorinta simarirea * fiind lamurite ca vointa irationala de a trai, ca singura

I I 2 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

realitate metafizica a lumii, ca identitate a formelor vietii, totceea ce ni se mai spune desvolta anularea personalitatii omenesti,cu oricate sfortari ale ei, pentru ca In sfarsit finalul poemei (Im-pdrat fi proletar) sa poata formula o concluzie apatica, ataraxiatotalà. Dar nimic nu e pricina de rezistenta pentru cititorulcat de putin orientat. Asa ca oricum, cu sau färä referinte cultu-rale, filosofia lui Eminescu e totdeauna limpede; si ea nu numaica n'a impiedecat raspandirea operei lui, dar chiar i-a venit inajutor prin limpezimea formularilor. Carturarii ca i intelectualiide mijloc au inteles-o i o inteleg mereu, au explicat-o i con-tinua s'o explice intre semenii Mr, ei formand cercul superior alpopularitätii operei.

De aka parte, inspiratia sentimental-erotica i-a asigurat cumult mai larg propagarea, rasunetul acestui mod poetic in inimaomeneasca de totdeauna descriind mai adevarata arie publica apoeziei eminesciene. Strofe ca acestea:

Ah, subtire i gingasà,Tu paseai incet, incet,Dulce imi veneai in umbraTainuitului boschet

sau

$i lasandu-te la pieptu-mi,Nu stiam ce-i pe pamant,Ne spuneam atat de multeFara-a zice un cuvant.

De ate oH am asteptatO soapta de raspuns

O zi din viata sa-mi fi dat,O zi mi-era de-ajuns;

O oara sa fi fost amici,SA ne iubim cu dor,

S'ascult de glasul gurii miciO oara si SA mor.

cuprind un sentimentalism de romantä, care a fost factorul in-semnat al popularitatii lui Eminegcu. Chiar anumiti traducatori

I

EMINESCU AL VREMII NOASTRE 1 i3

in frantuzeste s'au läsat cuceriti de asemenea versuri atat de mult,ca Thibaudet, citind traducerea, noteaza candva ca « mareleEric roman * a fost prezentat cetitorilor francezi mai mult caautor de « sansonete ». In legatura stransä cu sentimentalismul,stau celelalte elemente de conventie romantica, intre care maiales cadrul naturistic, cu rol egal ca putere de influenta asupraunui public cititor, cum este Inca al nostru, necunoscator 'Anaacum de alte stari literare colective, precumpaneste.

Acest public era si firesc sa se arate simtitor fata de laturaerotica a sensibilitatii eminesciene, deoarece un lung sir de poetianteriori il pregatise numai in directia romantismului. Atitudinearomantica era, si in parte mai este, insasi estetica societatii noastre.Se intelege dar cum Eminescu a trebuit sa legene visurile deamor ale conationalilor sai, contemporani si urmasi, p Ana la afi cunoscut de toata lumea mai mult ca autorul anumitor strofedin Pe aceeafi ulicioard, Atiit de fragedd, Te dud, etc., cleat ca...Eminescu. 0 orasenime recenta, care considera exaltarile inimiidrept rafinament si estetica a vietii, e asa dar la baza zisei popu-laritati ; dar fie si pentru atat, ea poate pretinde totusi la recunos-tinta noastra.

In sfarsit, al treilea factor intern de popularitate a fost inspi-ratia nationala. Cand spunem astfel, nu ne gandim numai laDoina, a-1i doresc eu tie, dulce Rondinie, si La Bucovina, darla nalionalismul intreg din opera lui Eminescu, in cadrul caruiamotivele folklorice din Cdlin, Ce te legeni codrule . .., Revedere,etc., simtamântul traditiei culturale din Epigonii, al celei istoricedin Scrisoarea III si activitatea ziaristica dela Timpul, ca sl nuvorbim cleat de scrieri foarte cunoscute, alcatuesc cea mai in-cheiata structura nationall. In cititorii de totdeauna ai poetului,nationalismul a putut rasuna profund, adunandu-i in juro tail intreaga de admiratori statornici, al caror instinct de neamsi-1 ascultau exprimat atat de complet. Aceasta este de sigur sicoeziunea cea mai trainica a publicului romanesc in jurul luiEminescu si operei lui. Caci, in timp ce sentimentalitatea roman-tioasa e o forma istoricd a sufletului colectiv, Eta' de care insasisocietatea noastra manifesta din ce in ce mai multà libertate,sentimentul national, care poate vadi cateodata slabiri, dar nupauze, este realitatea sufleteasca neconditionati a oricarei culturi.

8


De aceea, in constiinta publica, numele lui Eminescu se leagaInca mai adesea de versurile

Dela Nistru pan' la TisaTot Romanul plansu-mi-s'aCA nu mai poate strAbateDe-at ata strAinAtate,

se leaga de timbrul romantios al catorva momente erotice, capentru mai putini, de doua-trei propozitii schopenhaueriene.

SA se spunA deaceea cu dreptate ca. Eminescu este azi un poetpopular ? Popularitatea numelui presupune numaidecat pe aceeaa operei ? Predilectia publicului pentru forme literare si sentimentede felul celor arAtate mai sus implica oarecum si cumva descuereafrumusetii intime a poeziei eminesciene si descoperirea viziunii, catrecare duc toate motivele sale lirice, sau publicul se cultivA astfel maimult pe sine) deck pe poet ? Noi inclinAm cAtre rAspunsul ultim sianume ca iluzoria popularitate este nu at at fervoare pentru poet,cat deslaroire a constiintei publice. Situatia poate fi clarificata,dacA o restrangem la imitatorii lui Eminescu. Cand Cerna imitaopera maestrului, dar o imita in cele cateva accente de romantäsi mai cu seaml in conceptualitatea schopenhaueriana, cine erain adevar romantios si conceptual, modelul sau imitatorul ? Inacelasi fel, erotismul suspinator, ca SA limitam Inca odata chestiu-nea, e semnificativ pentru poezia eminesciank sau pentru socie-tatea noastrA, care 1'0 crease de mai nainte aceastä estetica ? Dealtfel imitatorii au curAtat opera de tot ceea ce, in colaborare custarile sufletesti publice, constitue pojghitA faramicioasA.

Dar, dupA cum sensibilitAtii obstesti ii suntem azi recunosca-tori de a fi intretinut continuu, cu orice materiale, flacAra cultuluieminescian, de asemenea putem avea aceeasi recunostinta sipentru imitatori, deoarece lucrul lor, consumand ce era de con-.sumat, a desgolit miezul bogat, inatacabil si nou al operei.CAci poezia lui Eminescu este in primul rand un spectacol cosmic,pe care nimeni nu 1-a imitat. Natura in opera lui depaseste rostulromantic al consolarii; peisajele dau mai putin incantare depitorescul lor, cat idee a necuprinderii, a vastitAtii. E acolo codrul,marea si e mai ales cerul in dimensiunea genezei. Numai cativapoeti ai lumii au pus ca si el planetii sä se nasca inca o data, sa

EMINESCU AL VREMII NOASTRE x5

roteascA hipnotici dupa un calcul nestiut i sI emane misterioasalor influentà asupra constiintei omenesti, peste care par a vArsaluminoase somnuri vegetale, silind-o sä abdice, sä se retragA innatura primordialà. Puterea luminii de lunA, sub care zace constiintaoricArui cititor al lui, ii transformA poezid in visul nesfarsit al unuinou Endymion. Si prin ceata visului care acopere amAnuntul indivi-dual, apar, cu o solemnA gravitate, numai contururile initiale aleCreatiunii: patetismul omenesc si particular dispare in ideeaexistentei tragice, farmecul iubirii in finalitatea ei, unitatea insumA, iar peizagiul in spectacolul neschimbat al eternitatii

Leacul astral cade ca o boare anestezicl peste durereaproprie si el face cu putintä, cateodatI, chiar fericirea eroticaa cArei expresie deplina o avem cu deosebire in Cdlin. Iubireanu mai este acolo betia amAgitoare a omului privit ca individ,ci formA armonioasA a existentii, pe care cine incearcA s'o zAdar-niceascA merità dojana versurilor urrnatoare:

0, tu craiu cu barba 'n noduri ca i caltii and nu-i perii,Tu in cap nu ai graunte, numai pleavl i puzderii.Bine-ti pare &A fii singur, craiu bAtr An fArà de minti,SA oftezi dupA-a ta fatA cu ciubucul intre dinti ?Sà te primbli i sA numeri scAnduri albe in cerdac?Mult bogat ai fost odatà, mult rAmas-ai tu saracAlungat-o-ai pe dAnsa, ca departe de pArintiIn coliba impistrità ea sa nasc' un puiu de print.In zadar ca s'o mai cate tu trimiti in lume crainic,Nimeni n'a aflat locasul, unde ea s'ascunde tainic.

Miscarea cea mai frecventA a lirismului eminescian este astfelresorbirea cunostiintei individuale intr'o ordine superioarA, intr'unfel de supra-constiinta a lumii, ce se exprimA in fictiuni proprii.

Prea putini poeti, ca Eminescu, si-au creat, deaceea, in aldoilea rand, o mitologie, pe care neamul lor sä poatà

Luceafaruh> este astfel pentru noi un mit, despre a carui sem-nificatie nu ne mai intrebAm azi, dupA cum nu ne intrebim nicidespre semnificatia originarà a miturilor grecesti, niultumindu-nesA ni se povesteascA din nou numai intimplArile lor suprana-turale. CAci e nevoie sl mai stim ce anume simbolizeazA Lu-cearanil, and el, ca sA asculte chemarea CAtAlinei, se naste intai

8*

insAsi.

1

si-o insusi.#

1 x 6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

din cer si din mare, din impreunarea a doul puritati cosmice ? Edestul ca il vedem:

Usor el trece ca pe pragPe marginea ferestiitine 'n 'Tiara un toiag

Incununat cu trestii.

Parea un tanar voevodCu par de aur moale

Un vanat giulgiu se 'ncheie nodPe umerele goale.

Iar umbra fetei sträveziiE alba ca de cearl

Un mort frumos cu ochii viiCe scantee 'n afarl.

E nevoie sa ni se mai explice talcul ascuns, and Luceafarul,ca sa se nascl a doua oara, se rupe din soare si din haos, din insusiprincipiul cosmic, trebuind sa. coboare pe pamant ? Destul ca

Pe vitele-i negre de parCoroan' a-i arde pare,

Venea plutind in adevarScaldat in foc de soare.

Din negru giulgiu se desfasorMarmoreene brate,

El vine trist si ganditori palid e la fata;

Dar ochii maH si minunatiLucesc adanc, himeric,

Ca doua patimi fail satpline de intuneric.

Cine anume e plasmuirea fantastica, menita sa coboare in lumepentru o femee, careia i-ar aduce chiar sacrificiul suprem al ne-

ai

EMINESCU AL VREMII NOASTRE 117

muririi, dacA ea ar putea sa se invredniceascA de lumina imorta-litatii, ne dispensam de a ni se spune cu vorbe limpezi; estecel care, de absurda si necuvenita lui aventura pamanteascA, semangae cu trista mandrie de a fi Luceafar; este acelasi duhal lumii eterne, care, intrupat in poetul nostru, isi spune altundeva:

Ea nici poate sä 'nteleaga, ca nu tu o vrei ... ea 'n tineE un demon ce 'nseteaza dupa dulcile-i lumine,C'acel demon plange, rade, neputand s'auza plansu-si,CA o vrea spre-a se 'ntelege in sfirsit pe sine insusi,Ca se sbate ca un sculptor fall brate si a gemeCa un maistru ce-asurzeste in momentele supreme,Pana-a nu ajunge 'n culmea dulcii muzice de sfere,Ce-o aude cum se naste din rotire si cadere.

S'ar pricepe pe el insusi acel demon... S'ar renaste,Mistuit de focul propriu, el atunci s'ar recunoaste;Descifrand a sale patimi si amoru-i cu nesatiu,El ar frange 'n vers adonic limba lui ca si Horatiu;Ar atrage 'n visu-i mandeu a izvoarelor murmururi,Umbra umedl din codri, stelele ce ard de-apururi,Si 'n acel moment de taina, cand s'ar crede ca-i ferice,Poate-ar invia in ochiu-i ochiul lumii cei antice.

Luceafarul si Demonul sunt numiri diferite ale aceluiasi mit.Femeia de o marmura #, 4 geniul mortii *, o padurea-crai * sau

codrul de vraji intunecate, o nefiinta *, etc., creatiuni suprafiresticare au un suflet de fabula particulara si pastreaza intre ele o anu-mita ierarhie, formeaza la un kc cu o Lucealarul-demon * socie-tatea mitologiei eminesciene.

Iar acest Eminescu al visului dublu, teurgic si mitologic, n'afost imitat de niciun urmas, ramanand in intregime al vremiinoastre. kcat, fara placerea paradoxului, putem afirma, rh toatalinistea, ca. Eminescu nu e un poet popular, eminescianismul pro-priu zis fund un curent poetic pe care literatura noastra nu 1-aavut Inca.

VLADIMIR STREINU

ZIARISTULPrintre obisnuintele hagiografiei eminesciene, este deplangerea

destinului sgu gazetgresc, sau, mai precis, este invinuireasoartei care si-a ales o victimg din cel mai mare poet al neamuluinostru, impunandu-i asprimile conditiei ziaristice. Dintr'o du-ioasä viziune a dramaticei sale existente, mai fiecare dintrecucernicii slgvitori ai amintirii lui Eminescu atribue preseirosturile molochului, care nu-si alege jertfele. In redactia

Timpului », genialul poet si-a mgcinat inteadevar puterile,printr'o activitate oarecum neintreruptg. Cine a strgbätutcele doug mii de pagini ale recent apgrutei editii de Opere,datoritg d-lui Ion Cretu (in patru volume, editura <CulturaRomaneascg »), in care trei pgtrimi cuprind partea mai insem-natá din prodigioasa contributie gazetareasca a lui Eminescu,abia dacg a surprins mentionarea unui concediu de varg i, de-sigur, singurul. In indeplinirea indatoririlor sale, genialul poetaducea o rarg constiinta profesionalg, dar i suplimentul de munegcerut de furisarea dela datorie a camarazilor din redactie. Caprim-redactor al unui organ opozitionist, dispunand de putinemijloace pentru recrutarea redactorilor, Eminescu se vedea ne-voit sI facl de toate, succesiv sau simultan: micul editorial, zis-pe atunci Prim-Bucuresti, intinsul articol de fond, cronica ex-terng, stirile din afarg sau interne, etc. In asemenea conditiuni,.conducerea ziarului se schimba intr'o adevgratg salahorie, cutotul nepotrivitg cu chemarea poetului si a artistului. Epoca dela

Timpul » a coincis insg cu deplingtatea puterilor fizice i inte-lectuale ale lui Eminescu, inggduindu-i sg ducg la bun sfarsitatatea rgsungtoare campanii, ca aceea starnita de retrocedareacelor trei judete basarabene, cat si bucgtgria ziarului. Aceeasi

4

4

# *

ZIARISTUL 119

vreme a fost insä, din nefericire, si aceea a incuiblrii boalei si aincetei sale instapaniri. Ca organele maestrului s'au sfaramat lacapltul unei activitati ziaristice de aproape sase ani, aceasta estenumai un fel de a spune, care nu explicä insa cauzalitatea desnoda-mantului tragic. Nu este aci locul de a ne exprima convingereael raul s'ar fi produs si lark' lungii ani de sleire, in cea mai istovi-toare dintre indeletnicirile publicistice, care este gazetaria. Sca-denta fatalä a fost doar grabita, dar nu provocata de necrutatorulmoloch. Cei care jeluesc indeletnicirea gazetareasca a lui Emi-nescu au dreptate doar intru cat priveste prisosul de forte,cheltuite cu generoasa nesocotintä a varstei. Chestiunea de prin-cipiu ce se pune are insa mai multe fete. Inainte de toate,este asa zisa incompatibiitate, sustinuta de unii, intre lite-ratura 0 cu deosebire intre poezie si gazetarie. Intr'o societatecu o ideala diviziune a muncii, care ar asigura artistului creatoro existenta la adapostul grijilor, teza incompatibilitatii principiales'ar putea sustine. Dar in imprejurlrile reale, dela noi si depretutindeni, scriitorul este mai adesea sau totdeauna in situatiade a-si castiga subsistenta printr'o profesiune lucrativl, deoarecearta ajunge rareori &à raspunda unei trebuinte esentiale ale pu-blicului. A interzice poetului sau artistului in genere, ca in astfelde conditii sa-si aleaga deliberat profesiunea ziaristicl, ar fi pelanga o culpabila constrangere, calea catre o altä aservire, la jugulunei profesiuni poate mai neplacute, cum este functiona-rismul. De altä parte aceastä prohibire poate intampina rezistentabiruitoare a unei vocatii paralele. Dupl cum s'au vazut mariscriitori tot atat de buni oameni de afaceri, desmintind o akaapriorica incompatibilitate, intre beletristica 0 speculatiunea co-mercialä, tot asa se poate ivi un gazetar de geniu dintr'un foartemare poet. Acesta este cazul lui Eminescu, in care coexistentaparadoxala de mai sus, nu poate fi tagaduita de nimeni. De bungseama ipoteza siluirii unui temperament Eric, catre rosturiletemporale ale ziaristicei, ar fi fost un adevarat atentat,pe care 1-am reproba cu totii in ceasul semi-centenarului.Numai daca Eminescu ar fi fost aservit unor scopuri strline,ca prim-redactor la o Timpul*, am fi indreptatiti a-i socotipe Maiorescu si pe Slavici, adica pe cei mai apropiati dintre pro-tectorii si prietenii sai, ca pe adevaratii ski alai. Eminescu a pri-

User

Highlight


mit Inca cu entusiasm oferta, fiindca ea raspundea unei chemäriirezistibile si unei indelungate pregatiri in domeniul practic alideilor social-economice. Din manuscrisele sale 0 din activitateasa nationalista de student, se cunoaste interesul eminescian orientatcatre politic. Dupa ucenicia dela « Curierul din Iasi » (1876-1877),poetul isi revelase nebanuite posibilitäti de gazetar care isi asteptauvalorificarea, in cea mai larga masura. De sigur, daca Eminescuar fi fost in stapanirea unui titlu academic, ar fi fost de ales intreo cariera universitara, de filosofie purl sau de sociologie, desiaceastä din urma pteocupare nu intra Inca in cadreleinvätamantului nostru superior. In lipsa unei diplome superioare,atunci ca si astazi, panaceu pentru intrarea in invatarnant, Emi-nescu si-a gasit calea fireasca in gazetarie. Oricine mai regretàastazi, ca pe o fatalitate, destinul ziaristic al lui Eminescu, darmai ales ca pe un paradox al unui destin, inversunat impotrivaunei chemari unice de poet, este dator sa ia cunostinta cat maigrabnic de activitatea eminesciana gazetareasca. Numai astfel vavedea ca poetul n'a fost robul unei indeletniciri straine si nici alunor convingeri ocazionale. Pe drept cuvant observa I. Scurtu,in prefata sa la « Scrieri politice si literare » (187o-1877), ca inconferinta rostitä de Eminescu la 14 Martie 1876, din initiativaprietenilor dela Junimea, despre « Influenta austriaca asupraRomanilor din Principate », se cuprinde « o expunere din celemai stranse a unui sistem de cugetare politica si economicabine inchegat 0 cea mai luminoasä dovada a vocatiei lui Emi-nescu pentru publicistica politica ». Tot atat de indreptätitaeste judecata sa asupra activitatii eminesciene dela 0 Timpul »,privita ca « cea mai stralucitoare lupta politica de gazetarce s'a purtat veodata in Romania » (pag. VII-VIII). Intimp ce ate un mare parlamentar ca P. P. Carp si Titu Maio-rescu, acesta din urma de atatea ori doctrinar si in scris, expuneaudoctrina conservatoare a Junimei de pe tribuna parlamentului,Eminescu o amplifica in coloanele « Timpului », creind un momentistoric al gazetariei noastre. Oricat ne-am feri de superlative,suntem nevoiti a socoti acest moment, cel mai insemnat din istoriapresei noastre politice. Neslujind unor interese straine, ci trlindcu intensitate si pasiune, ideile carora a servit cu o convingereorganica, Eminescu s'a exprimat totodata pe sine, temperamental.

User

Highlight

Z1ARISTUL 121

A nesocoti, dintr'un dispret principial, aceasta productie majoraa spiritului românesc, care este activitatea sa ziaristicd, inseamnaa trece cu vederea unul din modurile prin care ni se releva geniuleminescian. SI nu ne multumim cu o imagine conventionall apoetului, a carui ideall oglindire in vers este de sigur o desfltarespiritualä, dar i o prea confortabila simplificare. Oricat de trai-nica ar fi prejudecata odiului, cu care cetitorul intampina profe-siunea gazetareasca a lui Eminescu, mereu prività ca originea saucauza generatoare a prabusirii sale, ea nu trebue O. se opung panala urma cunoasterii complete a omului si a ganditorului. In pagi-nile care urmeaza, nu ne propunem sä urmarim sistemul sau degandire socialà, economica si politica. Scopul nostru estelimitat la dorinta de a pune pe cetitor in atingere cu cateva textecaracteristice ale gazetarului, in care se reflecta temperamentuleminescian.

* *

In prealabil ne socotim datori cu o precizare in delimitareadomeniului ziaristicei eminesciene. Intr'o vreme de maripatimi politice, ca aceea dintre anii 1877 si 1883, primulredactor al Timpului s'a deslantuit la randul sau, cu ura si in-versunarea unui mare pasionat, care-si simtea indreptatirea uneimisiuni mantuitoare. Gazetarul dintr'insul nu este insa un ziaristin acceptia curenta a cuvantului, in goana dupa chestiunea actuala;el nu « combate bine * numai faptul zilei, din perspectiva instanta.Ca tzn adevarat doctrinar, Eminescu priveste evenimentele prinprizma permanentei nationale. Orientarea sa de capetenieeste de ordinea economiei publice. In aceasta privima este cu totulrevelatoare o apostila a sa, dui:4 conferinta despre « Influentaaustriaca *. Raspunzand unor obiectii ale « Curierului intereselorgenerale *, Eminescu atrage luarea aminte asupra faptului caprelegerea sa « n'a fost politica ci economicl * i incheie: « Viataformala (politica) a Statului a fost considerata numai intru atataintru cat are legatura cu viata economica a poporului nostru( Scrieri politice, editie comentata de D. Murarasu, pag. 74).Obiectivul principal catre care tinteste gandirea politica a luiEminescu este de na tura economica: ridicarea economica a natiunii,conceptie ce e socotita in deobste ca materialised si pare mai putin

*

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight


prestigioasa deck politica generalä. Este insa un mare merit,in afara de sfera materialismului istoric, care i-a fost totdeaunanesuferit lui Eminescu, de a se fi situat pe un taram atat de mo-dern, merit cu atat mai deosebit cu cat ziaristul provenea dindouà discipline asa de inalte, ca romantismul german si filosofiaidealista. Eminescu aduce in sprijinul tezei sale economiceo foarte intinsl informatie etnografica, recurgand la instrumentulstatisticei. Niciodatä asertoric, cum obisnuesc mai adesea gazetarii,el i§i sprijina sustinerile cu cifre, spre a dovedi imputinareaelemetului autohton, saracirea lui si sporirea imigratiei straine,cu propasirea economica a "opulatiilor eterogene. Ca un perfectlogician, inlanveste argumentele, le intemeiaza pe cifre si leinsufleteste cu un cuceritor accent pasional. Doctrina saconservatoare si-a invederat eficacitatea, prin sirurile de gene-ratii care, aderand la tezele sale, le-au prelungit in timp. Sepoate spune färl exagerare ca toatä doctrina nationalista, dedupa 1883, decurge din activitatea ziaristicl a lui Eminescu.Poetul, a carui dominatie literati s'a istovit, inainte de lizboiu,i§i exercita mai departe influenta, prin neobisnuita putere deconvingere, din articolele sale politice. In acest sens, eminescia-nismul dainueste, identificat cu orientarea nationalista.

Din punct de vedere social, Eminescu se simte solidar cu clasataraneasca, din care afirma cu mandrie ca se trage: « Scriitorulacestor siruri, e insusi neam de Oran...* (editia I. Cretu, II, 236).In polemica cu N. Xenopol, a carui desinenta onomastica nu 1-aoprit sa-1 califice pe Eminescu de strain, acesta aduce interesanteprecizari in legatura cu cunoasterea Romanilor din toate tinuturile.« Intamplarea m'a facut din copilarie Inca, sä cunosc poporulromanesc din apele Nistrului, incepand, si 'n curmezis panlin Tisa si 'n Dunare si am observat el modul de-a fi, caracterulpoporului este cu totul altul, absolut altul cleat acela al popula-tiunilor din orase din care se recruteaza guvernele, gazetarii, de-putatii §. a. m. d. Am vazut ca Romanul nu seamana nicaierinici a C. A. Rosetti, nici a Giani, nici a Carada, nici a Xenopulos,ca acest popor e intaiu fizic cu mult superior celor numiti maisus, intelectual asemenea, caci are o inteligenta calda si deschisaadevarului, iar in privirea onestitatii, cugetarii si inclinarilor eincomparabil superior acestor oameni. Am observat §i mai mult:

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

ZIARISTUL 123

ca clasa veche superioara, rea, buna cum o fi fost seamana latoate cu mult mai mult poporului; ca are mai multä franchetäde caracter i incomparabil mai multa onestitate, ca sunt inea rama0te de vrednicie dintr'o vreme anterioara epocei fana-riotilor » (IV, 410). Aparand boierimea autohtona i proprie-tatea rurall mare, in consecventa cu principille conservatoare,Eminescu este in deosebi legat de pltura taräneasca: «...inteunpopor de tarani mafi i mici, am dori ca clasele tarane,ti, fie subforma de raze, monean, improprietarit, sl aiba de zis cuvantulcel dintaiu i cel de pe urma* (II, 236). Eminescu afirma ca « Ro-manii au fost popor de ciobani...» i aduce in sprijinul acesteiafirmari dovada anatomica: El are maini i picioare mici, pecand natiile care muncesc mult, au maini man i picioare mari.

De acolo multele tipuri frumoase, ce se gasesc in partile undeai noWi n'au avut amestec cu nimenea. De acolo curninteniaRomanului, care ca cioban a avut multa vreme ca sä se ocupe cusine insu0, de acolo limba spornica i plina de figuri, de acolosimtimantul adanc pentru frumusetile naturii, prietenia lui cucodrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo povqti,cantece, legende c'un cuvant de acolo un popor plin de ofi-ginalitate Si de-o fecioreasca putere, formata prin o munca pla-cuta, fara trudl, de acolo insa i nepasarea lui pentru forme 0civilizatie, care nu i se lipesc de suflet i n'au rasarit din inima lui »(II, 197). Pe cat iubqte i admirá structura primitiva a popo-rului, in a carui barbarie sanatoasa vede o superioritate etica façade « semi-barbaria », caracteristica progresului pripit, pe atatura§te i desconsidera pe reprezentantii liberalismului romanesc,din patura pe care a numit-o « superpusä », greco-bulgareasca,fanariota sau bizantina. Ca 0 in raspunsul dat lui Xenopol, iiplace sa repete exemplificarile prin care opune veneticilor de sus,pe autohtonii de jos: «...se aflä in cel din urma Oran de muntemai multà noblete de inimä, mai mult caracter, mai mult simtde dreptate, deck in Flevii 0 in Caradalele lustruite i aristo-cratizate » (IV, 47). Sau: « In inima unui popa din Ardeal e maimult sentiment national romanesc deck intr'o suta de mfi deCaradale i craniul unui singur Roman incape cle cinci ori p'atatiacreeri cat s'ar constata cu cumpana in titvele mutrelor de paiataale patriotilor (II, 24).»

User

Highlight

User

Highlight


Violentele verbale, destul de frecvente in articolele lui Emi-nescu, nedreptatile aduse unor adversari de netagaduitä bunäcredinta, cum a fost C. A. Rosetti, pornesc la Eminescu dintr'o sin-cera repulsiune pentru reprezentantii liberalismului, carora le sus-pecteaza in fiecare clipa intentiile. Ele nu se explica numai prinstilul ziaristic al epocei, asa cum au fost lamurite de unii piosiexegeti eminescieni, ci mai ales prin instinctiva neincredere anationalistului organic, fall de patriotismul teoretic al liberalilor,contrazis de cosmopolitismul nasterii si al ideilor. Oriat ar dis-placea calificativul de pamfletar, incredintat gazetarului politic,atat de necrutator cu persoana fizicà i morala a adversarilor,trebue sa recunoastem in Eminescu pe unul din cei mai repre-zentativi dintre pamfletarii nostri. De aceea marturisim ca diso-cierea pe care o face intr'un loc Eminescu, intre caldura inimiisi raceala inteligentei de care trebue si dea dovadl publicistulpolitic, se cuvine inteleasa nu ca un indemn de stapAnire a pasiunii,ci doar ca o obligatie a judecatii reci, in concordantl cu fervoareapasionalä. Prin alte cuvinte, disociatia sepal% activitatile vietiisufletesti, fara sa ceara subordonarea simtirii, asa cum ar firecomandat un psiholog temator de excesele afectelor. Eminescua crutat numai viola privata a adversarilor ideologici, dar a lovitfrà mila in viata lor publica, asociind portretului moral, portretulfizic, cu mai putina bogatie descriptivä cleat pamfletarii pu-blicisticei din vremea noastra. De altfel se cuvine sa precizamcä insusirea de pamfletar nu devine infamanta cleat in impreju-rarea venalitàii. Prin desinteresarea sa absoluta, Eminescu oferatipul ideal al pamfletarului de mare clasà, care n'a urmarit injo-sirea adversarilor decat in vederea triumfärii cauzei drepte.

Din prima serie de articole memorabile, care au fost pentruintAia oara retiparite in tipografia < Neamului Românesc #, delaValenii-de-Munte (Icoane vechi fi noud, 1909), autorul lor pare

fi propus ca instrument de convingere directa, intrebuintareaunei limbi populare, neaose, pe intelesul tuturor. Cunoscatordesavarsit al graiului nostru, vorbit in tinuturile din stanga Du-WAHL marele poet si prietenul lui Creanga a stiut mánui acealimba, care-si trage farmecul din simplicitate. Iatà bunaoaracum zugraveste autorul pe teoreticienii institutiilor publice,doctori sociali, cu leacuri universale:

a-si

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

ZIARISTUL 125

o Si, precum sunt deosebite soiuri de constitutie, tot a.a le-cuirea se face intr'altfel, 0, pe and Stan se insanateaza de oburuiana, Bran se imbolnave§te de dansa 0 mai rau,

Cum numim insä pe aceia cari zic c'au descoperit o singuradoftorie pentru toate boalele din lume, care de qti nebun, te facecu minte, de-ai asurzit, de face s'auzi, in sfar0r, orice-ai avea,pecingine, chelie, ciupituri de varsat, degeratura, perdea la ochi,durere de masele, tot c'o alifie te unge 0 tot c'un praf te indoapa ?

Pe un asemenea doftor 1-am numi sarlatan.Ce sl zicem acum de doftorii poporului romanesc, cari la

toate neajunsurile noastre tot c'un praf ne indoapa, care cine§tie de ce-o fi bun ?

Da-i §oseaua.rea, inat se frange cam 'n drum ? Libertate,egalitate 0 fraternitate, 0 toate vor merge bine. Dar se inmultescdatoriile publice ? Libertate, egalitate 0 fraternitate da. oamenilor0 s'or plati. Da-i coala rea, da nu tiu profesorii carte, da taranulsatice§te, dar breslele dau inapoi, dar nu se face grau, da-i boalade vite ? Libertate, egalitate 0 fraternitate, 0 toate or merge caprin minune.

Am aratat, intr'un rand, ca aceste prafuri 0 alifii ale liberalilorle-am luat de ni-i acm sufletul de ele 0 tot rau.

Or fi bune buruienile acestea pentru ceva, dar se vede ca nupentru ceea ce ne lipseste tocmai noua ».

Dupa aceasta sfatoasà combatere a ideologiei revolutiei fran-ceze, urmeaza 0 o infati§are, in ace1a0 stil, a marei revolutii.

« In veacul trecut a fost in tam frantuzeasca taraboiu mare,pentruca Statul incapuse prin risipa curtii crawi inteatatea da-torii, incat se introdusese monopol pana 0 pentru vanzarea graului.Ajunsese cutitul la os prin multimea darilor, inch nu mai erachip deck sa dai cu paml 0, sau sa scapi, sau sa mori, deck saduci a§a viata.

La noi, Vodä $tirbei pleaca din Domnie lasand 16 milioanein visteria Orli §i 3 milioane in cutiile satelor. Nu se potriveste !*(II, i8o1-81)

Urmarrnd insa cu luare aminte articolul precum 0 seriastralucita din care face parte, vedem ca. Eminescu nu se gandeasä scrie cu un purism desavar0t, adica cu inlaturareaoriclrui neologism. In definitiv, el isi &Idea seama cal scrisul sail

User

Highlight

User

Highlight

iz6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

nu ajunge, cum ar fi dorit, poate, sa fie citit de farani, ci de micaburghezie, cu oarecari notiuni din dictionarul politicesc. De aceea,cu exceptia ate unei aplicatii la scrisul neaos, stilul gazetaresceminescian se foloseste de toti termenii tehnici ai vietii politice,sociale i economice. Solidar cu Junimea si din punctul devedere linguistic, Eminescu condamnä influenta germanl aziaristicei ardelene sau etimologismul latinizant de dincolo oride dincoace de Munti. De aceea, and il apara pe Maiorescu im-potriva patimasei contestatii electorale din Februarie 1878, inelogiul admirabil pe care i-1 aduce, nu este uitata nici duptapentru limb i (< contra jargoanelor frantuzite sau nemtite si abetiei de cuvinte (II, 216). Cu toate acestea, ca o urmare a for-matiei sale spirituale, se intalnesc and i cand latinisme arde-lenesti, ca: superfluentd (IV, 133), contagiu (IV, 436), conftie(II, 335) 0 neconftiut (IV, 402), dubie (III, 513), premis (II, 322),rejecteazd (III, 97, lectiunea exacta in loc de recuzeazd din editiaI. Cretu) i chiar ilariantul, pentru generatia noastra, pertrac-teazd (III, 471). Nu lipsesc nici frantuzismele urite, ca blesat (IV,426) i mancurile (IV, 315), precum i numerosi termeni ai gazetarieidin acea vreme ca malonestitatea i canaileria (IV, 149) i foarte desintrebuintatele feneanti i feneantismul, pentru caracterizarea raci-lelor politicianiste. Cateodata frantuzismele gazetaresti se imbul-zesc, ca in expresia feneanti avizati la buget (IV, 443), unde limbaromaneasca ar oferi echivalente pentru amandoua, daca nu situstrele notiunile. Am mentionat aceste abateri ale lui Eminescudela linia scrierii neaose pe care o recomanda de ate ori se ridicaimpotriva limbii 4 pasaresti denuntata in publicistica liberalilor.

De aci se vede ca exista un stil comun, al publicisticei politice,din care i-a fost greu sa se sustraga chiar puristului; dar nu ur-meaza de loc ca' Eminescu n'ar fi avut siguranta limbii, care serecunoaste mai putin in lexic, cleat in sintaxa. Proza lui Emi-nescu e patnmsa de spiritul limbii, in constructia topical si inpofida micilor coruperi lexicale. Fraza variaza in proportii, orga-nizandu-se adeseori periodic, desi nu este de structura oratorica,atat de pagubitoare viabilitatii cuvfintului scris. Stiltil sau semladiaza dui:4 nevoile expunerii, contractandu-se sau lasandu-sein vole. Sfatos sau incordat, 1initit sau vehement, definitoriu saudescriptiv, ideologic sau literar, popular sau carturaresc, este un

te

o,

User

Highlight

User

Highlight

ZIARISTUL 127

scris de o frumoasä complexitate. Mai putin supraveghiat litera-riceste decat stilul jurnalistic al lui Caragiale, acest scris e maispontan si mai pasionat. De altà parte, foarte adeseori artistuldin vers se regaseste in proza, spre a conferi o seductie deosebitaconcretizarilor sale. Citam astfel un foarte frumos pasaj, referitorla masinismul modern si la proletariatul industrial:

Capatul parghiei care odata era ridicat i plecat de putereaomeneascl, e astazi pus in miscare de o putere elementara, carenu osteneste niciodatl, care se hraneste cu jaratic, asemeneacailor nasdravani din poveste, care produce in minute ceea ceomul singur ar produce in ceasuri sau in zile, puterea oarba aaburului intemnitata in cilindrul masinei cu vapor, ridica parghiala un capat iar acea ridicatura se preface in celalalt capat in rota--Pune, in izbiri cu ciocanul, in imprimari in metal, in sbor de su-veica c'un cuvânt puterea individuall nu e mai nimic fata cuaceasta neadormita putere, care n'are nevoie pentru hrana eicleat de carbuni si de apa. Unde apare productul fabricei depostav sau de panza, rázboiul postävarului si al p ânzarului ince-teaza. Ba Majestatea Sa aburul creat un anume popor in toatetat-He, o a patra clasa, care datorindu-si nasterea unei puteri oarbe

elementare, ameninta c'o elementarl orbire vechile cladiri alecivilizalici omenesti » (II, 293).

Din acest citat se simte prezenta unui mare scriitor, cu vi-ziunea precisa a concretului, dar i poetul, care stie sä transfigu-reze concretul in fantastic.

CAteodatä, poetul intuitiv i vizionar se reveleaza neindoielnic,in surprinderea geniului colectiv al popoarelor. 0 astfel de scapa-ratoare intuitie gasim in articolul dela 7 Aprilie 1878 (II, 295urm.). Cu prilejul revendicarii de catre Rusia a celor trei judetebasarabene, Eminescu explica spiritul expansiv al imparatiei rasa-ritene, prin configuratia geografica a stepei, care a intipärit Ru-silor un « desert sufletesc un « urit * ce-1 « face sa caute in cu-ceriri ceea ce n'au inlauntrul lor ». Intuitia geografica morala eexprimata in cuvinte care n'ar displacea autorului <Spaçiuluimioritic ». « Frumosul e inlocuit prin maret, precum colinele un-doiate i muntii cu dumbravi a tarilor apusene sunt acolo inlo-cuite prin sesuri ark' de caplt ». « Misiunea istoricl » a politiceiexterne rusesti nu-i o misiune careli are originea in afara, ea

a,

a

User

Highlight


e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac simanusi, a unui desert care de-ar sap ani pamantul, tot nu s'arumple. » Urmeaza un rand lapidar, care capäta la rostire cadentaunui minunat vers gnomic:

« Cerul de-asupra '1 schimbi, nu sufletul marea trecand-o ».Articolul, de o valoare antologica, se incheie de altfel cu pre-

vestirea unui vers din Glossa:« Deviza noasträ este: a nu spera nimic si a nu ne teme de

nimic ».Poema avea sl fie publicata abia peste case ani, de-a-dreptuI

in volum (1884), dar poetul o tinea pe santier, pare-se, din vre-mea berlinezä.

0 spicuire interesanta ar fi de facut, in campul ziaristiceieminesciene, pentru descoperirea franturilor, din care s'au in-chegat versuri viitoare. Astfel Sybarisul, din Scrisoarea a III-a,apare intr'un articol dela 8 Octomvrie 1878, iar expresia « a-sidrapa nula *, din acelas Mc, apare intr'un articol sub aceastäforma: « va drapati coruptia si mizeria de caracter * (cu numeleuzurpat de Roman), de aceasta data la doul luni dupa publicareain revista a aceleiasi poeme. Sunt asa dar schimburi intre prozasi poezia lui Eminescu, cat se poate de interesante, ca si de free-vente uneori (cum este « neagra strainatate », II, 379 si III, 430,cu cativa ani inainte de «Doina, sou citarea versurilor populare,cu « umbra spinului »). Potrivit dictonului: ex ungue leonem,recunoastem adeseori in elanul vindicativ al prozei sale ziaristice,pe poetul elocventelor diatribe din Scrisoarea III-a §i Doina,chiar and nu surprindem intrebuintarea acelorasi termeni. Indeobste insa, poetul nu strabate regulat, ca in proza unor altimarl gazetari derivati din poezie. Este o constatare si nu o jude-cata de valoarea, deoarece ziaristica eminescianl se valorifica prinenergia convingerilor si puterea de inlantuire a argumentelor.

Tonalitatea acestei proze este foarte adesea intunecata. Pesi-mismul poetului, organic, dar si nutrit din izvoarele gandiriischopenhaueriene, isi &este corelativul intr'o privire sumbra arealitatilor economice, sociale si politice. De sigur, consideratä incaracterele ei normative, gandirea politicà a lui Eminescu pro-pune cai de indreptare, ceea ce a determinat pe d. Simion Mehe-dinti sä sustina candva caracterul optimist al cugetatorului politic

oZIARISTUL 129

( Omagiu lui Mihai Eminescu, volum editat de Comitetul # ProEminescu )), pentru ridicarea monumentului din Constanta). Nuputem imphasi acest fel de a vedea, care ar exclude cu desk"-v arsire gandirea pesimistá, la ganditorii politici, inarmati cu so-lutii pozitive.

Nu se poate vorbi in realitate de optimism in cugetarea poli-tick, decit cu referire la acceptarea conformistä a institutiilor si stl-rilor existente. Oricine respinge pe acestea, cu o viziune catastroficl,curn este aceea a lui Eminescu, care e incredintatä de primejdiaiminentà a pribusirii, este un pesimist. Accentul energetic al ziaristu-lui si doctrinarului opozant nu e o ratiune suficientd, pentru a vedeaintr'insul indiciul optimismului. Pesimismul nu e tot una cu dis-perarea, care nu vede solutia mAntuitoare, ci se recunoaste siin inclinarea spiritului de a nu vedea imprejur deck rele si de a leingrosa. Eminescu participl la aceastà structurk esential pesi-mistl: el nu denuntà plcate inchipuite sau scorniri, ivite din spi-ritul perfectului opozant, ci traieste aevea, ordinea politicei anti-naturale si aistorice a liberalismului, in care vede distrugereaneamului san. Dialectica sa este fierbinte si pasionatä, profeticAfärä ostentatie verbalà, dar de o neintrecutà vehemenfa. Inzestratcu o naturá bogatg, el se destinde uneori si isi regAseste umorul,atfit de necesar si tonic pentru oricare luptator. Un nesecat izvorde impkare sufleteascl e pentru dansul privirea istorick retro-spectivä, nu pe de-a'ntregul melioristá si idilicl, mai ales atuncicând, incuviintind unele aspecte defavorabile ale trecutuluinostru economic, social si politic, le socoteste mai putin apAsà-toare asupra categoriilor produckoare. Iatà bungoarl cum ii placeconcesivitatea and se &este in dispozitie glumeata:

# Dar boierii prgdau si erau rài, zic liberalii. Haide sa le facempe plac si sl zicem si noi cl erau para focului si varga lui Dum-nezeu; ziand-o, pe noi nu ne tine parale, iar liberalilor le facepläcere. Nu rAmâne insA mai putin sigur ca populatia se inmultea,cI ea, intamplându-se ani rdi, nu era expusl sl moara de foame,ca erau nunti si cumetrii multe si prohoade putine, inat si popaera mai ckstigat, pentruca la nunti si cumetrii mai mult chef seface deck la prohoade, si toate erau cu spor, pkna si carArile,pentrucä parintele când se intorcea dela vreun botez, in loc de-aumbla pe una, umbla pe cinci >> (II, 176).

9

User

Highlight

User

Highlight


Urmeaza dupa aceasta vorba de duh, o foarte savuroasa pa-ralelá intre justitia cea veche, necodificata si cea notia.

« Dar poate avem azi mai multe garantii de dreptate ? Ia slvedem.o Stan &este azi o punga inainte de a fi pierdut-o Bran.

Care-i urmarea judecatoreasca ?« Se descopere lucrul, si Stan mananca mai intaiu bataie dela

primar si dela subprefect, apoi e inchis preventiv, pierde zecezile de lucru, cam un franc, fac zece franci. Judecatorul de in-structie isi pierde ziva cu dansul, in loc de-a se ocupa cu un de-lict mai complicat, deci punem leafa lui zece franci, fac 20. Ju-decata tribunalului corectional tine 10, fac 30. Stan e inchis pedoua luni de vara, cate un franc ziva, fac 6o, la un loc 90. Stanse intoarce acasa, si-si gaseste ogorul parloaga si via paraging,pierzand munca unei veH, fac, zicem loo, la un loc 19a. Stangase§te darile neplatite si-si angajeaza munca pe un an, ca sä leplateasca, s. a. m. d., c'un cuvant: Stan e ruinat pe cativa ani,pentru c'a gasit o punga inainte de-a o fi pierdut Bran, bez bataiaprimarului si subprefectului pe deasupra. Cum era inainte ?

« Bran 'Ara pe Stan la boier si-si primea punga indarat, iarStan capata in schimbul pungii cinci bete sanatoase, pe care letinea minte, s'apoi se ducea sa-si vada de trebi. Scurt, drept sigratis. Azi manancal doua-trei trebi si-si pierde si tot rostul »(II, 166-167).

Fragmentul e prea frumos, ca fantazie juridica-economica,spre a fi luat de scurt, ca sa se constate mai intaiu, lipsa de temeia unei comparatii cu termenii vicios opusi: un delict infaptuit siomeneste pedepsit altadata, neinfaptuit dar pedepsit neomenos,astazi. Sa ne multumim nu cu puterea probanta a textului, cinumai cu voiosia sa cuceritoare. Era, sa nu uitam insd, la ince-putul activitatii dela 4 Timpul » ( 13 Decerrivrie 1877), cand ma-rele poet isi adusese si umorul in läzile sale cu « avere miscatoare »,roiuri de plosnite, de neamuri deosebite.

Mai tarziu, dupà ani de trudire fara rezultat pentru dansul,abia dacd-i rilmane cheful sa strecoare cam un usor joc de cu-vinte. Vorbind de jurnalul dela 1850 al lui C. A. Rosetti, « Re-publica rumena * citeste rumena, pentru miliaria Eminescue cuprins de haz: « o publicatie nu... rumena (ramena, n. n.),ci roscovana eau * (IV, 141).

ZIARISTUL 13r

Suntem in vara anului 1881, intr'un an deosebit, and maiglumeste si in scrisori, ca aceea Care tatal sat', cu nelipsitul fondde arnaraciune (data la iveala de noi si reprodusä in « Studii sidocumente literare *, de d. I. E. Toroutiu): ...mi-e sufletul acrude cerneala si de condeiu... * In aceste imprejuräri exceptio-nate, ii infloreste surasul pe varful penitei, dar suferintele s'auadunat, straturi-straturi si i-au acoperit fondul de nesecata voiebunl, pe care-1 plimbase candva, pe dealurile Copoului, in tova-rasia lui Creanga. o Negustoria de vorbe », a dusmanilor pe care-iinfiera, era, la urma urmelor, si indeletnicirea care apasa asupraexistentei lui, ca o povara de neinlaturat. Cu un an inainte dea se imbolnavi, asterne pe hartie, intr'o scrisoare, cea maicutremuratoare marturie de suferintl:

« ...ma simt atat de batran, atat de obosit, incat degeaba punmana pe condei sa 'ncerc a scrie ceva. Simt CI nu mai pot, masimt cal am secat moraliceste si ca mi-ar trebui un lung, lungrepaos, ca sa-mi viu in fire. *i. cu toate acestea ca lucratorii ceide rand din fabrici, un asemenea repaos nu-1 pot avea nicaierisi la nimeni. Sunt strivit, nu ma mai regasesc si nu ma mai re-cunosc. Astept telegramele IIavas, ca sa scriu, iar scriu de me-serie, scrie-mi-ar numele pe mormant si n'as mai fi ajuns satraiesc * (citata dupa Ed. Gruber, in o Eminescu comemorativ »,Iasi 1914).

Aceste randuri se ridica, asemenea unor brate, pentru ble-stem; ele inchid toata mustrarea, de care nu va putea fi nicicandabsolvitä societatea noastra, pentru parásirea in care au fostlasate sä piara cea mai luminata si cuprinzatoare dintre mintileromanesti si inima care a batut mai puternic pentru neamul salt.

** *Ne intoarcem, oricat n'am fi dorit-o, la locul de plecare, ca

sa ne intrebam Inca odatd: compatibill sau nu, principial, con-ditia poetului cu aceea a gazetarului, fost-ar fi mai bine ca Emi-nescu sa fi ramas scutit de calvarul gazetariei, care i-asleit puterile ? Omeneste simtind, de sigur ca ar trebui sa, fa's-pundem afirmativ, chiar dna am sti ca scadenta 1-ar fi amanatnumai, fara sa-1 fi crutat. Poetul ar mai fi produs un an-doi, armai fi imbogatit literatura noastra cu cateva din conceptiile salegeniale, inchise intre scoartele caietelor sale, unde au ramas in stare

9*


embrionara, obiect de permanenta uimire pentru cercetatoriiviitori, cu toata nerealizarea bor. In schimb, daca poezia noastraar fi ca§tigat si daca biografia poetului n'ar mai fi cuprins capi-tolul atat de patetic §i mustrator al destinului sal gazetäresc, pier-derea pentru cultura noastra ar fi fost neasemuit mai mare. In-teadevar, ne-ar lipsi monumentul productiei sale ziaristice, din.care editia d-lui I. Cretu, ducand mai departe publicarile lui Gr_Paucescu §i ale lui I. Scurtu, ale d-lui prof. N. Iorga §i ale d-luiD. Murara§u, a mai ridicat o parte impunatoare, din uitarea carezacea. Se cuvine sä nu ramanem aci: monumentul trebue recon-stituit in intregime, ca sl avem inainte totalitatea activitätii pro-digioase de ziarist, a lui Eminescu.

Este fire§te ciudat §i va fi totdeauna mai de necrezut, cum deau putut clainui laolalta cel mai mare poet al neamului nostru sicel mai de seaml al lui ziarist. Secretul nu cata sä fie prea sumarelucidat §i se poate sa-1 consideram, dupa terminologia d-luiLucian Blaga, pe un alt plan cleat acela nebulos, al tainelor cos-mice, un « mister deschis o, adica insolubil. Ne marginim, in in-cheiere, sa recurgem la o indreptatire a politicului, extrasa din.insasi articolele lui Eminescu, in favoarea poetului. Era in preajmaprimaverii anului 1878. Rusii cereau retrocedarea celor trei judetedin provincia, ce ne fusese smulsa in 1812 si numai in parte ina-poiata, in 1856. Atunci Colonelul Ioan Alecsandri, fratele poe-tului, a trimis ziarului 4 Le Nord o, din Bruxelles, o scrisoaredeschisa, de raspuns, catre Principele Gorciacoff. Intr'o replicaruseasca se facea, voit sau din greseala, confuzie intre colonel sifratele ski, poetul, cu oprelistea pentru poet de a se amesteca incele politice§ti. Eminescu restabilea faptele si dela o inaltimecare ne smulge astazi admiratia, proclama, st;ina ce se cuvinepoetului:

« Poeti se gäsesc foarte rar politici c at frunza si iarba. Bu-natatea sau netrebnicia unui om politic atarna de imprejurari,de mediul social, de constelatiunea puterilor, cari isi tin echili-brul. Un om mediocru poate fi un politic mare in imprejuraridate, dar un om mediocru nu va fi sub nicio imprejurare unpoet mare.

« Politica poate crea sau starpi conditiunile de existenta aleunei culturi; lucrul in sine insa al desvoltärii intelectuale, con-

ZIARISTUL 733

siste ea in arte, consiste in 01145, se naste neatArnat de politic:1politici. Ar fi grozav a admite, cä activitatea cea mai purä si

mai nobilA a omenirii, are aceleasi tinte i se serveste de aceleasimijloace fArA scrupul, de cari se servesc i politicii.

« Stabilim deci cl, dacA autorul rus e inteadevAr om politic,el raspunde asemenea numai unui om politic, nu poetului, careatare se bucurà pe scara omenirii de un rang inAscut atAt de mare,incAt pe langA dAnsul multi dintre principii cei reali sunt numainiste bieti comedianti in tragi-comedia mizeriei, injosirei si mes-chinitAtii omenesti, al cAror corelat in politicA este räpirea prinputere i amAgirea prin cuvint (II, 289-290).

Un asemenea dispret, exprimat in cuvinte atAt de inalte, parea inchide o desconsiderare categoricd a politicului, in scara valo-rilor spirituale. Dar ea nu rapeste poetului dreptul, inviolabil inprivirea romanticilor, de a cobori o treaptl, cand nevoia o cere,spre a interveni in rosturile lumesti.

Viziunea politick' a lui Eminescu, romanticl in pretuirea va-lorilor trecutului, realistA insI prin legatura pozitivI cu istoria,rAmAne in dialectica culturii noastre, una din cele mai de pre;mArturii ale compatibilitAtii dintre conditia poetului i aceea agazetarului. Prin golul care s'ar sirriti in cultura noastrA, dac5.ne-ar lipsi activitatea lui Eminescu dela Timpul $, se misoaräinsemnAtatea i totodatä indreptatirea ei.

SERBAN CIOCULESCU

n

a

User

Highlight

EMINESCU, CRONICAR DRAMATICo activitate propriu zisa de cronicar dramatic Mihail Emi-

nescu n'a avut decAt in decursul anilor 1876 si 1877, la « Curierulde Iasi », unde dupà cum se stie redacta partea neoficialaa gazetei.

Daca cronicilor publicate acolo, le adäogam studiul aparut inIanuarie 1870, in « Familia », sub titlul « Repertoriul nostru tea-tral * precum si articolul manuscris despre o piesa a lui AntoninRogues (« Moartea lui Constantin Br âncoveanu »), tiparit pentruprima oara de Ion Scurtu in editia dela 1905 a « Scrierilor politicesi literare » (excelenta editie pe care incercari recente sunt departede a o fi egalat) avem reunite la un loc toate textele, ce con-stitue activitatea de cronicar dramatic a poetului.

Nici prin numarul lor redus, nici prin obiectivul lor criticsi poate nici totdeauna prin calitatea scrisului (care nu 4re Incaincisivitatea de mai tArziu a articolelor politice dela « Timpul »),aceste texte nu prezintä prin ele insele, in opera lui Mihail Emi-nescu, un interes literar propriu, ci mai mult o valoare de docu-ment. Dublu document de o parte pentru cunoasterea teatruluiromfinesc din acele timpuri, al carui martor pasionat era re dac-torul « Curierului de Iasi », si de altä parte pentru afirm areapatimei de teatru, care n'a incetat niciodata sa-1 urmareasca peEminescu si in zbuciumata lui viata si in aprinsele lui proiecteliterare.

Este de scris o intreaga monografie despre Eminescu si teatrul.Se stie desigur ce loc a ocupat in existenta si in inima lui teatrul,ce halucinant miraj a insemnat pentru el inca din adolescentascena, care care il indemna o imaginatie aprinsä si un spirit ne-masurat de aventura. Se stie de asemeni ce visuri de teatru strabat

EMINESCU, CRONICAR DRAMATIC 135

intreaga lui munca literara, pe care nu i-a fost iertat sä o duel laimplinire. Totusi, desi in aceasta materie izvoarele nu lipsesc,avem impresia el ele nu au fost suficient intrebuintate si ca in-treg materialul documentar privitor la aceasta problemä areOra astazi ceva razlet si Inca neorganizat, ca si cum ar asteptasa fie abia de aici incolo pus in valoare.

Ce generos subiect nu numai de eruditie si istorie literara,dar de criticl literara, ar avea cineva, care si-ar propune sa aratelocul exact pe care I-a avut teatrul in destinul de om si de scriitoral lui Mihail Eminescu: avem impresia ca acest loc este centralsi ca el merita a fi studiat altfel cleat cu titlul de curiozitate literara.

Tanarul de 26 de ani, care in 0 Curierul de Iasi o scria dari deseama despre naivele reprezentatii ale trupei conduse de d-nii o N.Luchian, C. Bdlanescu si M. Galino o o 1), avea el insusi in urma luicativa ani zbuciumati de teatru, traise el insusi in aceasta lumede cabotini, pe care o cunostea nu din stal, ca un spectator sau caun critic, ci din culise, din acea intimitate mizerabild si fastuoasaa culiselor, prin care ani de zile ratacise fascinat si nefericit. Era ace-lasi anar care cu 12 ani inainte daca acest lucru putin legendar,pe care nici un document scris nu-1 confirma in mod absolut,dar pe care istoriografia eminisciana il accepta, e adevarat fugeadela Cernaup, dela scoalà, ametit de reprezentatiile trupei FaniTardini, pentru ca sä rataceasca prin Ardeal, figurant, sufleur saupur si simplu vagabond, inteun turneu triumfal, o data cu t rupamarii actrite 2).

1) Vezi Teodor T. Burada, Istoria Teatrului in Moldova, vol. II. Iasi, Ti-pografia H. Goldner, 1922.

2) In anul 1864 venise Fani Tardini cu trupa sa la Cernauti si claduseprimele represintatiuni nationale la noi in Ora. Insufletirea ce au produs-oaceste represintatiuni asupra publicului roman a fost nedescriptibila...

Asupra tinerimii inraurirea a fost si mai puternica, cu deosebire asupracelei dela gimnaziu conduse de mine si cfiriia ii procuram gratis intrare larepresintatiunile teatrale. M. Eminescu, spirit destept si inima usor impre-sion.abilä, n'a ramas scutit de efectele represintatiunilor; asupra lui au facuto inraurire chiar mai mare: in trupa teatrall, in viata ei usoara si placutavedea Eminescu elementul sau cel mai convenabil de viata; nu voia sa se des-parta de ea 1

Teatrul 1-au abatut dela studiile sale gimnasiale, voia si el si fie si actorsi autor dramatic I *i asa a Orbit ginmasiul.


Era acelasigoste pentru o

Omar care la x6 ani compunea un poem de dra-artistà, iubita cu disperare juvenila.

Tu cantare intrupata !De-al aplauzelor flor,Apar and divinizata,Rapisi sufletu-mi in dor.

Era acelasi tank-, despre care « un autor, vara director in pro-vincie » 1) ii povestise lui Caragiale ca-1 glsise in grajdul unui( otel » din Giurgiu, 4 culcat in fan si citind in gura mare peSchiller », de unde il angajase « sufler cu sapte galbeni pe lunä ».

Era acelasi t Liar care la 19 Septemvrie 1868 semna un contractde angajament ca sufleur la Teatrul National din Bucuresti,retribuit cu un salariu de 450 lei vechi lunar.

v Se angajeazA ca sofleru II-a si copistu alu Teatrului National si seobligfi a sufla si copia, precum si a veni regulat la repetitii si reprezentatii *.

Era acelasi thiàr care urmarea la Viena cu aviditate reprezen-tatiile dela Burgtheater 2) si mai tarziu, fall' nici o indoiala, spec-tacolele dela Berlin.

Era, in sfarsit, acelasi tanär, care ducea cu sine, dela primelelui inceputuri literare, nebuloase proiecte de teatru, mari plas-muiri dramatice, subiecte complicate de tragedii, scenarii minu-tioase si incomplete, fragmente de piese, menite sl nu fie duseniciodata parka la capat o intreaga lume interioara fantastica,in care se zbatea o vasta ambitie creatoare si puteri de expresieInca neclarificate.

Cronicarul dramatic al « Curierului de Iasi * era departe dea fi in aceasta meserie un diletant, un amator sau un critic dinintamplare. El vorbea cu pasiune despre lucruri care ii erau

s...teatrul aprinsese creierii si la alti tineri mai putin impresionabili cleatEminescu si-i fAcuse a urmAri cAtva timp trupa Fani Tardini e.

Scrisoarea d-rului I. Sbiera cAtre Titu Maiorescu, publicatA de d. I. E.Toroutiu in Studii si documente literare s, vol. III, pp. 116-117.

1) D. G. Cfilinescu crede cA e vorba de Pascali si presupune a acestadetinea faptul dela Iorgu Caragiale.

2) s Subsemnatul nu are inaintea ochilor sAi, deck teatrul de curte alVienei.. .*, scrie el in Familia * la 1870.


scumpe, pe care le cunostea in intimitatea kr si de a caror obsesienu se va libera niciodata. Ca si pentru actorii din acea generatieeroica de cabotini, pentru thiarul cronicar dela 1876 teatrul eraun viciu. Poate ca singurele lucruri pe care Mihail Eminescule-a scris cu placere in acea o foaie a publicatiunilor oficiale dinResortul Culla Apelative din Iassi * (cum se mai numea in sub-titlu o Curierul *), au fost cronicile si notitele de teatru. Este inonce caz sigur el aceste cronici nu au fost scrise din simpla obli-gatie redactionala, pentru a umple coloanele gazetei, pentru careEminescu scria cele mai felurite lucruri, dela prima la ultimarubrica, dela informatille locale 'Dana' la articolele de politicaexterna.

Exista un indiciu care ne indreptateste sl credem ca inaintechiar de a intra in re dactia o Curierului *, Eminescu a linut sascrie cronici de teatru, nu numai nefiind obligat sal le scrie, darneavAnd poate nici macar unde sa le publice. Acest indiciu ni-1serveste cronica facuta dui:4 premiera piesei lui Antonin Rogues,« Moartea lui Constantin Brâncoveanu », cronica ramasa in ma-nuscris si descifrata pentru prima oara de Scurtu, care gresesteinsa datand-o din 1875-77 (and Eminescu ar fi putut s'o publicein o Curierul de Iasi *). In realitate, premiera piesei lui Roguesa avut loc la 31 Octomvrie 1874 1) si nu s'a mai jucat niciodatain anii urmatori. Prin urmare si cronica lui Eminescu trebue O.fi fost scrisa in acelasi timp, poate din simpla placere a omuluide teatru de a-si exprima o judecata critica si in once caz nu cuintentia de a fi publicata in o Curierul de Iasi *, care pe vremeaaceea avea alt cronicar dramatic. Nu stim cine anume era acestcronicar, dar e interesant de observat a el este in completa deo-sebire de vederi cu Eminescu asupra spectacolului. Inteadevar,in timp ce poetul scrie cu acest prilej una din cele mai violentecronici ale sale, criticul neidentificat al o Curierului » este plinde elogii pentru autor si interpreti.

In aceastI piesI jocul actorilor a fost bun, cu deosebire artistul Galinoa dovedit si de astI data cIli clI toatI silinta ca sa satisfacS publicul. D-saa jucat rolul principal cu mult foc * 2).

I) V. Teodor T. Burada, op. cit., p. 356.2) Curierul de Iasi Nr. 115 din Oct. 1874, citat de Burada, op. cit., p. 356.

I


Alaturati acest elogiu cuvintelor severe din cronica manuscrisäa poetului:

4 Subt masca lui Constantin Brancoveanu a fost torturatA persoanad-lui Galino. Tortura a fost foarte...1) si minutios aplicatA, dar totusi n'afost in stare de a-I desvata pe d-nialui de accentul frantuzesc...

Cel mai insemnat defect al d-lui in cestiune este acela ca joacA pescena romanA si a este... un pericol mare. dupa cum vom vede mai tarziu...

Subt un regisor bun, d-nialui ar fi un actor bun dar astfel lfisat invoia manierelor sale cam ciudate si cu deosebire stricAtoare de limbl estemai mult o dovadA, cat de rAu poate deveni un actor, decat ceva pozitiv

Este exclus ca Eminescu sl fi destinat acest manuscris o Curie-rului >> si prin faptul ca el Inca nu scria acolo si prin acela caera intr'o atat de hotarità contrazicere cu punctul de vedere alredactiei. Numai o mare pasiune de teatru, o dezinteresata pasiunede teatru il putea face sa scrie o cronica atat de lungl si de minu-tioasä, care nici macar nu avea sa fie tiparita.

Este in aceastä pasiune a lui Eminescu pentru teatru cevacare depaseste, cel putin in aceasta materie, orice alt criteriu.Cat trebue sa fi iubit el teatrul, pentru ca in seara de « Joi 19August 1876 * sa se fi dus « intr'o gradina pe ulita mare », undeo biata trupl de actori evrei, veniti din Rusia, juca intr'o limbaneinteleasä un repertoriu nenorocit de farse 0 de drame cu can-tece, ce infinit respect trebue sa fi avut pentru munca actoruluisi ce nestinsa curiozitate pentru lumina scenei, a oricarei scene,pentru ca el, redactorul antisemit al « Curierului de Iasi », sa scriecalduroasa cronica din numarul urmator al gazetei 1

Intr'o grading pe ulita mare s'a deschis un mic teatru de vara, incare se joacA in limbs evreeascfi (germana stricatA). Trupa venitä din Rusiasi compusA din vr'o 16 insi (toti bArbati) are un repertoriu caracteristic,care atinge numai viata casnicrt si religioasa a Evreilor...

Despre piese avem putin de zis ele nu presind veun mare interes

1) Cu% ant indescifrabil (Nota lui I. Scurtu).2) M. Eminescu, Scrieri politice §-i literare, Editie critica cu o introducete

de Ion Scurtu. Minerva, 1905, Bucuresti, p. 334-335.Atacul impotriva actorului Galino este reluat mai jos, and Eminescu

lAudand pe un tank. actor prea putin observat, cum se intampla in generela noi, unde rAul se laudA cu atata generozitate, pe and binele rAmane nebAgatin seaml * il sfAtueste t sa ail:A grije de talentul sail, sA se fereascä de maniereautate, sA fugA cat se poate mai mult de d. Galino si de ceilalti. s.

2).o


dramatic, dar jocul actorilor a fost escelent. Astfel in piesa a doua actorulce juci pe hasid, a reprezentat atat de fidel pe Evreu... incat trebuesl-i recunoastem mult talent...

In piesa a 3-a ginerele a fost jucat de un alt actor, pe care-I credemcel mai talentat din trupa toatä...

Acest rol a fost jucat in mod foarte caracteristic...

Este poate in aceasta surprinzatoare cronica ceva mai multcleat un act de dreptate: este solidaritatea omului de teatru cuviata de zbucium a scenei, cu munca naiva, necajita si totusiinspirata a unor actori, de care totul il desparte, absolut totul,dar de care il apropie respectul meseriei facuta cu bung credintasi pasiunea comuna pentru misterul etern al teatrului.

In cele mai severe cronici ale sale, acest sentiment de solida-ritate cu scena si cu actorii &à judecatii sale aspre un accent deconvingere si de participare personall. Niciodata Eminescu nuare in critica sa teatrall acea oboseala de spectator blazat, caracte-risticl de obicei cronicarilor dramatici, pentru care oboseala esteaproape un stil. El nu judeca <( din fotoliu )) (bietele fotolii de teatrudela 1876 !), cu detasare sau cu indiferentl. Se simte in scrisulacesta 6 e al unui om, care a trait si el in lumea de splendoriieftine si de emotii intense a culiselor, si el scrisul sau fie 0 inaccentele lui cele mai indarjite, este un act de iubire pentruaceasta lume. El e mai mult pe scena cleat in sala si mai multde partea actorilor, deck de partea publicului.

4... s'o spunem verde a teatrul, chiar asa cum este, e prea bun pentrupublicul nostru. Caci inteadevar un public, care stramba din nas, indatace vede repetandu-se de douá ori sau trei ori o pies1 bunk si asteaptacu nerabdare tot piese noul, crezand pe actori cai de postá, un public ceaplaudeazi piesele rele si primeste cu multá rficeali pe cele bune, careprin eventuala sa nepasare sileste pe Directie sä deie trei piese noul pesAptAmariA, un asemenea public pierde dreptul de a avea un teatru bunsi ne mira'm cum de actorii, demoralizati prin asemenea muna de salahor,unde orice idee de artà dramatici e subordonatá treatoarei petreceri,isi mai dau atata silintk de-si stiu incalte rolurile lo.

Sunt probabil in aceastä pagina de amaraciune toate amintirilede teatru ale tanarului Mihail Eminescu, pribegia fostului pen-sionar al trupelor Tardini, Caragiali si Pascali, in lungi turnee

1) M. Eminescu, Scrieri politice ;i literare, ed. cit., p. 363.

7).


aventuroase, munca lui obscura de sufleur, de copist, de tradu-cator, de figurant, intreaga lui finer* exaltata petrecuta intr'olume infrigurata de cabotini gloriosi si mizerabili, cu care a im-partit teroarea in fata marelui dusman: publicul teroare pecare o razbuna acum pana lui indignata.

Cand unsprezece ani mai tarziu, in 1887, o trupl de turneutrupa aceleiasi Fani Tardini din adolescenta da la Boto-

sani o reprezentatie in beneficiul poetului bolnav 1), poate caacest gest se adresa mai putin marelui scriitor, cat fostului camarad.Actorii recunosteau in Mihail Eminescu un om de al Mr. Poateca pentru ei poetul era, mai mult cleat orice, un actor invinsde viata.

* *Ceea ce rezista si astazi in cronicile de teatru ale lui Eminescu

sunt observatiile despre jocul actorilor. Ele arata o judecata sigura,un gust artistic care nu greseste i o cunoastere aproape tehnicaa meseriei.

Mai putin interesanta este critica sa, atunci and se referanu la actori, ci la repertoriu i la valoarea lui literara.

Ce ii putea oferi ca repertoriu teatrul din Iasi unui spectatorca Eminescu, la 1876, era atat de inferior, inch insasi posibili-tatea unei gandiri critice serioase era inlaturata, ca lipsità de obiect.

Excelenta Istorie a Teatrului din Moldova » de TeodorBurada, plinl de un material documentar atat de util, ne ajutasä avem o imagine exacta a celor trei stagiuni de teatru, pe careEminescu le-a urmarit in aceasta perioada, intai ca spectator§i pe urma in calitate de cronicar.

Piesele de rezistenta ale repertoriului erau de genul o marespectacol Goana dupl clironomie, comedie bull in 4 acte cujocuri umoristice i focuri de artificii; Voalul de dantela sau Vic-tima nenorocirei, drama in 5 acte si 8 tablouri; Nàbadaile dra-rnatice, farsa cu cantec in 4 acte; Doi amploiati intr'o perechede ciubote; Reteta pentru soacre; Furia amorului; Femeia caremusca, etc. etc.

Cum necesitatile de repertoriu erau nesfarsite (« trei piese

1) 646 lei... ca produs al reprezentatiunii de Marti is Decemvrie,data de trupa dramatici a d-nei Fani Vladicescu pentru folosul meu s.

*

c(

*:


nouà pe saptarnfiril », spune Eminescu exagerand desigur), seintampla ca in aceasta ploaie de farse si melodrame stupide sase rataceasca si o opera de valoare, dar in asa hal desfigurata printraducere si localizare, inch isi pierdea ofice semnificatie. E greude spus prin ce miracol o Revizorub lui Gogol ajunge sa se repre-zinte la Iasi (o impreung cu Pantalonul rofu, farsl indestul de ve-sela », adaoga cronicarul), dar din relatarea lui Eminescu ne damseama ce trebue sa fi devenit autorul rus in versiunea ieseana 1).

In asemenea conditii, nu e de mirare Ca, cel putin prin compa-rape, cronicarul o Curierului de Iasi » e silit sa aprobe al egereaunei comedii de Dumanoir si Bieville sau sa vada intr'o piesade Eugene Scribe o o demna incheiere a stagiunii »2)

Ar fi excesiv sa privim aceste judecati critice altfel deck inlumina mediului rudimentar de teatru, la care se refereau. Siprin sensibilitatea sa artistica si prin marile ambitii dramatice,pe care le ascundea, Mihail Eminescu era nesfarsit mai sus deteatrul timpului ski. Constiinta aceasta o avea de sigur Inca din1870, cand publicase in Familia atat de severul ski studiu despre4 Repertoriul nostru teatral », in care isi propunea sa faca o o soco-teala constiincioasa a averii noastre proprii dramatice ».

Sunt in acest articol scris la 20 de ani, o suma de naivitati(Bolintineanu e aici 4 poetul cel mare si iubit », o compunkorulp1M de geniu si de inima », iar o piesa a lui Deparateanu este« o geniala aruncatura pe hartie »), dar de mirare nu sunt naivi-tatile tanarului autor, ci curajul lui de a ataca violent intreaga

1) 4... de aceia va fi usor de a vede ca localizarea piesii de catra advocatuldin Bucuresti d. P. Gradisteanu, facuta dupa o traducere, caci numitul domnnu stie ruseste, nu va ave o valoare tocmai insemnata $.

Tot din cronica lui Eminescu aflam noile nume, pe care le poarta la Iasieroii ltd Gogol: Mache Morcoveanu, Sache Sorcoveanu, Zorchidescu, Ter-cilian.

2) 4( Moartea lui Petru cel Mare $, drama in 5 acte de Eugene Scribe...formeaza o demna incheiere a stagiunii. De cite ori vedem cateo piesa grea,reprezentata cu atata cuviinO, precum cea de Joi, ne vine din nou in minteintrebarea repertoriului, pe care am ridicat-o de atatea ori in coloanele acesteifoi. Teatrului rornanesc ii trebue un capital de piese bune, actorilor un capitalde roluri potrivite cu talentul si fizicul lor. Din mijlocul nestatorniciei gustuluipublic si al serilor sacrificate petrecerii usoare si casei, trebue sa se ridicepartea statornici a institutiunii s.

142 REVISTA PUNDATIILOR REGALE

literaturà dramaticä originalá din acel timp, dela Alecsandri, pecare il criticA respectuos dar ferm, para. la Bolintineanu si PantaziGhica, pe care ii denuntA cu vehementà, ca s5 nu mai vorbimde atkea alte victime mai obscure ale condeiului säu de polemist 1).

Eminescu cunostea intreaga literaturä dramaticA a timpuluisdu (Scribe, Sardou ba chiar Björnson sunt pentru el in articoluldin 1870 nume familiare), iar pe clasici ii citise in cele douI biblio-teci germane, pe care le recomandg lectorilor sai si in care pro-babil il citise si pe Shakespeare.

DacA prin consideratiile lui teoretice, articolul din Familiatrkleazd marea tinerete a scriitorului, prin referintele lui de lecturàacest articol constitue un pretios document. El ne ajuta sä intelegemdela ce disproportionate inaltimi putea privi mai tarziu cronicarulMihail Eminescu bietele spectacole dela Iasi si ce mari exempleil inspirau in propriile lui vise de teatru. Oricat e de inegal acestarticol de tinerete, el cuprinde ckeva pasaje strdlucite, dintre carecel privitor la Shakespeare « geniala acvilà a Nordului * estecu adevArat remarcabil 2).

Nu aceeasi intelegere va arka Eminescu mai tArziu, in croni-cile dela Iasi, pentru clasicii francezi, dintre care singur Moliereare adeziunea sa.

4 De aceea farsele lui Moliere sunt clasice, pe and dramele lui Racinesi Corneille si cum se mai numesc acesti ilustri mergatori pe catalici,nu sunt de fel clasice, ci niste imitatii slabe si gresite ale tragediei antice it.

1) ( Comediile WA de spirit si mai cu seamA all de legAtura ale d-lui Pan-tazi Ghica...».

» IncercArile dramatice mizerabile si seci ale d-lui A. Lezarescu... caredacA a sclipat de flagelul criticii a fost numai din cauza obscuritAtii... ob-scuritate care I-ar fi crutat si de sirurile acestea, dacA n'as fi cetit cum el a avutcutezarea de a pune in repetitiune unul din mizerabilele sale producte...».

(...dramele d-lui Bolintineanu nu au nici un fond de viatA, ba 'Ina adesearespirA, un fel de imoralitate crasA si gretoasA 4.

-) » InteadevAr and iei in !ultra opurile sale, care se par asa de rupte,asa de farA legaturA in sine, ti se pare el nu e nimica mai usor, deat a scrieca el, ba poate a-1 si intrece chiar prin regularitate. Insl poate a n'a existatautor tragic, care sA fi domnit cu mai multA siguritate asupra materiei sale,care sA fi tesut cu mai multA constiintA toate firele operii sale, ca tocmai Sha-kespeare; cAci ruptura sa e numai pArutA si unui ochiu mai clar i se aratlindatA unitatea cea plinA de simbolism si de profunditate care domneste intoate creatiunile acestui geniu puternic. »

EMINTSCU, CRONICAR DRAMATIC 143

Astfel de naivitati critice, pe care le agraveaza tonul lor peremp-toriu, nu ne impiedica totusi sl gdsim in cronicile lui Eminescuun instinct de teatru ramas Inca viu in aceste texte vechi.

** *Tot ce spune Eminescu despre regie si actori este de o preci-

ziune care depaseste cazul individual judecat. Un actor din zilelenoastre ar putea citi cu mare folos observatiile cronicarului dela1876, care nu si-au pierdut nici pAna azi justetea.

Ele nu au nimic vag sau nedefinit. Eminescu nu recurge nicio-data la acele formule neschimbate de amabilitati sau de critica,ce pot inlocui o judecata proprie: « a fost bine », « a fost in nota »,« a jucat cu talentul cunoscut », etc., etc.

Critica lui in aceasta privinta este exacta si nuantat analitica.Uneori un simplu amanunt observat ajunge sa caracterizeze o in-treaga maniera de joc.

Se desprinde din cronicile lui un ton de autoritate, pe careil indreptatea cunoasterea perfectä a teatrului. Traise ani de zilelaolalta cu actorii, pribegise cu ei in turnee, lucrase cu ei in repe-titii, ii vazuse pe cei mai de seama defilând prin fata custii lui desufler, cunoscuse astfel toate secretele intime ale scenei si eraindicat ca nimeni altul sä distinga falsele procedee actoricesti deadevarata expresie teatrala.

Eminescu denunta cu severitate orice cabotinaj. Vocea um-flata, gesturile mari il supara si primul lucru pe care il cere acto-rilor este « masura cuviincioasa in vorba si gest », « buna masura »sau, cum spunea la rindul sau Caragiale, « bunul cumpat ».

Tonul declamator, deprinderea « de a Chita ultima silaba »(« Ei bine Domnuleee ! », « Dumnezeul meeeu ! D) il indigneaza.

a Venim acum la jocul actorilor. ImbrAcAmintea ingrijitA, un joc descenA corect, o grimare destul de caracteristicA, sunt lucruri cc le-amlaudat in totdeauna la actorii no§tri, cArora nu le-am disputat niciodatAtalentul. Dar ceea ce constatAm cu pArere de rAu, este cl afarA de doi-trei,ceilalti nu stiu a vorbi. In teatrul romanesc ti se pare ca auzi citind pecineva intr'o limbA, pe care el n'o pricepe. Ca sA ne lAinurim mai bine,vom stabili mai intAiu ca afarà de accentul gramatical... exista acea parteintentionalA a vorbirii, care se numeste c'un cuvfint tecnic : accentul logic. . .

Ei bine acest accent logic, sufletul N or birii, se aseazA de cAtrA actoriadesea cu totul fals. A vorbi natural este Inca un mister pentru preotiiTaliei romfine i.


Nimic din ce este exterior in jocul actorilor nu-1 poate multumipe Eminescu. Atitudinile o frumoase *, avantajele fizice, efectelede voce, nu au pentru el nici o valoare, in raport cu singurul lucrudecisiv: sensibilitatea.

a De aicea se vede totodatá cl importanta mijloacelor e secundar A,allturea cu talentul intiscut *. Precum un virtuos in violinA va cAntatotusi bine c'o vioari rea, astfel au esistat artisti mari cu organ slab, micide trup si cu fete neinsemnate *.

De sigur pe vremea aceea ca si astazi, nicaeri nu se facea unmai mare abuz de joc fals deck in tragedie si in drama. In pri-vinta aceasta Eminescu face o observatie, care prin clara ei vedereramane valabila si pentru teatrul de azi.

o In privirea comediei ne-am format de mult opinia. Comediaar putea sa OA la Romani un viitor foarte insemnat, din cauzavoiosiei cu care se joacd, mai ales cdnd piesa se petrece in cercurisociale bine cunoscute de actori... Cum am zis, in comedie nu epericol...».

Sublinierea este a noastra, caci remarca dela 1876 se potrivesteperfect cu jocul actorilor de azi, excelent in comediile originale,dar aproape totdeauna in afara de adevar in repertoriul de drama.E turburdtor sa constati ca 63 de ani dupa cronica lui Eminescu,directorul de azi al Teatrului National e obligat sä observe exactaceleasi lucruri 1).

Daca in drama primejdia este grandilocventa, in comedieeste sarja. Eminescu nu inceteaza sa o reprobe chiar in joculactorilor, pe care ii pretueste mai mult.

a AceastA damA (Frosa Sarandi N. R.) ...nu a contractat nicio manierlrea de pronuntie dela teatrul din Bucuresti. Poate cl, arare ori, nu-i vorbA,coloarea ce o clá caracterelor e prea vie, prea bfitAtoare la ochi, prea copiatAde pe naturA. Si aceasta este un defect, caci nu tot ce-i natural, e si frumos;dar in alAturare cu altii, d-na Sarandi are nepretuitul merit de a fi invfitatin scoala adevArului, desi poate a unui adevär cam prea de-a-dreptul...

1) V. intervielxul d-lui Camil Petrescu in ziarul Romania 0 Nr. 352 din24 Mai 1939.

4 Teatrul National posedA o trupl magnificA pentru comedie si mai alespentru comediile romAnesti. Nu poate fi insA vorba de actori de aceeasi taliepentru reprezentatiile marelui repertoriu dramatic... Completarea echipeide drama este o chestiune grabnicA de existentA pentru Teatrul National. r

g

g


Interpretarea lui [al unui tip de femeie] de caul{ d-na Sarandi a fostnetagaduit bunk desi jocul d-sale a fost cateodata prea accentuat.

Alte efecte reprobabile de comedie sunt gesturile mecanice,uniforme, ingropte intentionat §i de asemenea ex ploatarea defec-telor fizice, pentru a provoca ilaritatea publicului. Eminescu nupoate primi asemenea procedee de falsä comedie.

Tot bine a fost jucat d-nul Chicheron, nurnai ni se va concede,credem, ca batranii asa cum se reprezenteaza la noi, stint uneori camuniformi ?

De prisos ni se pare Sache Sorcoveanu (gangavul), cici defectelenaturale sunt obiecte ale comicei de rand, nicidecum a comediei de ca-ractere...* 1).

In genere, critica lui Eminescu incearcl sä exercite asupraactorilor o influentä moderatoare, sä le impunä mereu acea

dreaptl Mäsurá », pe care el o consideri lege suprema in teatru,previnal de pericolul vorbirii afectate > i sl-i oblige a se

1) Cu si mai mare asprime respinge Eminescu intrebuintarea ororilorfizice In drama. E de retinut in privinla aceasta o frumoasli pagina despre orbia

nebunia in teatrul lui Shakespeare:....totusi nu credem ci reprezentarea crucli si realist& a slibiciunilor tru-

pesti este menirea artei dramatice. E drept cä dintre toate infirmitäile numaidotia nu jignesc spiritul dramatic, dar numai prin linistea care o inspira:orbia i nebunia. Amfindoul aceste le vedem reprezentate in tragediile celorvechi si in operile celui mai mare poet: in regele Lear, in Hamlet a lui Sha-kespeare.

Orbia ráspandeste linite fericita pe fatfi, o espresie de trista i totusisenina resignatiune, un orb are asernanare c' un dormind sau c' un sfant.Nu numai atata. Cine nu vede lumea din afar& traeste numai in läuntrulsufletului sau, de aceea aerul de intelepciune al orbilor, de aceea i cei vechisi-1 inchipuiau orb pe Homer, de aceea legenda spune ca Ossian a fost orb.Dar pentru a fi frumos, orbul trebue sa fie linistit. Un orb agitat de spaimisau de patimi este un spectacol penibil.

Tot astfel nebunia reflexiva i numai aceasta este inteadevar dramatickNebunii lui Shakespeare sunt inteadevar intelepti. Cuprinsi de o idee fixfi,esprima in maxime paradoxale adevaruri vecinice, dar acestei idei pe care omulcuminte le t sprima c' un fel de agitatie, nebunul le spune 1initit, ca un ce cutotul firesc.

Antiteza la cel intaiu este: seninul ochilor mintii i intunericul ochilortrupului; antiteza la cel de al doile, sunt maximele de intelept in gull denebun, dar aceste antiteze nu se lupta, ci se 'mpreuna in liniste, din care cauziaceste infirmitati singurele insa nu jignesc simlul estetic 5.

10

si-i

si

a

146 REVISTA PUNDATIILOR REGALE

feri de « toate obiceiurile rele *, de « manierele stranii *, de « rutinavitioasa *. Ceea ce pretue§te el in primull rand nu este talentul(« cAci talentele se gAsesc u§or *, spune undeva cu un vizibil dispret),ci con§tiinta artistick probitatea profesionalk sinceritatea expresiei.El i§i dA seama cI nicAeri mai mult cleat in teatru, cabotinajulnu este o rnai mare primejdie, a nicAeri presiunea publicului sia prostului sAu gust nu amenintA mai mult §i a insfAr§it nicAerinu e mai greu cuiva sA se sustragl acestei presiuni, dacA nu areo severà con§tiinfa de artA.

Dar pentru un om, care cunoaate bine stArile de culturl din taranoastrA, care atie ce ieftinA e lauda ai batjocura jurnalelor ai ce schimbatorgustul publicului, se naate intrebarea gravA, dacA un artist, fie el oricatde plitruns de sfintenia aspiratiunii sale, va ati sii se impotriveascA tuturorademenirilor, pe care actorii setoci de aplauze le fac spectatorilor bor.Dupl o lungl esperientA, ne-am incredintat cl mai in toate vremile ade-vfirul, fie 'n arte, fie 'n atiinte, n'a adus cleat roade amare, ai el trebuesA ai credinta tare, a eati plasmuit din alt lut mai bun cleat majoritateaoamenilor, pentru a nu te cobori la ei, a pune pret putin pe opinia lorai a asculta instinctul mai bun al naturii proprii. Duamanul cel mai mareal acestui instinct este succesul ai cu atat mai de temut, cu cat e mai usor 7).

IatA o pagink care ar trebui sA fie gravatà in piatrA, pe praguloricArui teatru românesc. DacI nu ar fi deck pentru aceastäsingurA pagink cronicile dramatice ale lui Mihail Eminescu Incaar merita O. ramana in opera vie a poetului.

E o lectie asprä de arta' §i nimeni nu era mai indreptAtit sIne-o dea, cAci nimeni nu a plAtit-o cu mai mult simt de rAspun-dere §i cu mai grave renuntAri.

MIHAIL SEBASTIAN

EMINESCU $1 ESENTELECat acopere marele poet din cerul gandirii romine§ti simtint

cu totii 0 nu putem sa ne sustragem sugestiei de miracol, pe careo incercam, cad, ca intr'o calatorie pe ocean, orizontul se depla-seaza odata cu noi. Fiecare raza ie0ta din functia optica e inlocuitacu o alta noua. Cu deosebirea insa (credem), ca insu0 centrul

in esenta lui nu se schimbi, cl e numai acoperit, cä e doarparere, destul de &easel, convingerea pe care o au despre sine-comentatorii, anume cä fiecare se afla in punctul de organizarecentral.

E neindoios ca fiecare generatie II vede i il pretuqte altfelpe Eminescu, care devine prototip al diverselor interpreari.

Primit cu fervoare sau combatut ca poet filosof, de nuantapesimista de contemporanii lui, pretuit romantic pentru lirismullui de generatia imediat urmatoare, putem spune cä astazi trecela zenit geniul politic, räscolitorul trecutului romanesc, dela arti-colele de indreptar politic, pang la indragostitul de veacul o miepatru sute Ce e permanent sub aceste deplaslri ale unghiuluicle contemplatie i ce e accident istoric in sensul restr this al cu-vantului ?

Imprejurarile nu ne ingadue sä dam unui articol, oricum oca-zional, articulatia i volumul unui studiu aprofundat. Nu ne putemingadui azi, (feat o revista de puncte de vedere pe care cine §tieclaca vom avea prilejul sa le organizam structural.

Ni se pare totu0, sumar, cl nici unul din aceste moduri de aintelege pe Eminescu nu este esential. E dificil sa vezi in Ruga-ciunea unui Dac, in Mortua est, in Glossa o poezie filosoficapropriu zis. E cel mult o atitudine filosofica. Nici lirismul nu nise pare o esenta fundamentala a culturii, cad este o esenta de acci-

10*

tt

a.

User

Highlight


dent, adica esenta de istorie in sensul larg al termenului. Tocmaide aceea, acest lirism, este poate ceea ce s'a invechit mai mult inpoezia acestui mare poet.

Acum vreo cincisprezece ani arkam in Cetatea literará t., cegresala se face traducandu-se romantele lui Eminescu, atat descumpe inimii rominesti de pela 1900 ... De ce sà ne miramcg, in critica francezá, poetul nu a putut fi dislocat din lotul sanso-netistilor ?

Pe o treaptä evident istoriadar superioarl ca interes, neapare geniul politic al lui Erninescu. Scrutarea patrunzatoare astructurilor romanesti, vederea limpede a esentelor nationale suntun incontestabil act de cultura, desi accentul lor fenomenologicnu participa dela ordinea gandirii absolute, cleat prin as ervireala istorie.

Atat *de mare e personalitatea ganditorului politic si atat deinteng pasiunea expresiei, inch a oprit si a preluat acum toatámostenirea de sens revolutionar francez a epocii contemporane,care a devenit un simplu altoi pe trunchiul nationalismuluiautentic.

Toate datele curente ale politicei romanesti s'au organizatapoi, de pe linia pasoptista pe linia eminesciang, caci, in mod logic,acoperit in viata de oamenii politici care gandeau ca el, le-a luatsi ceea ce li se cuvenea, devenind in posteritate, pe linia Kogalni-ceanu, depozitarul, reprezentativ pentru toti, stiintei nationaliste..Evolutia actuall a ordinei in lume, integrarea statului nostru insusiin fluxul autohtonismului, sunt incoronarea &easel a celorcativa ani de scris politic ai lui Eminescu, nu e deci de mirareca generatia actuala e tot atat de complet eminesciana, pe catera cea dela 1900, dar acum in rezonanta politica.

Ne intrebam, i repetam intrebarea, ce e permanent in acesteatitudini succesive fata de opera marelui poet ? Ce cla unitateacestor admiratii surprinzAtor de variat motivate ? (caci e probabilca admiratorii ( pesimistului » dela 1895 nu hanuiau niciodatavana de optimism national din 1935, ca pe vremea aceea cu greus'ar fi convenit c'd activitatea de ziarist a lui Eminescu va fi insu-§ita de gandirea romaneasca tot cu atata constiinta de valoare,cum fusese patimas absorbita poezia filosofic1).

Ni se pare ea oricare ar fi fost temeiurile influentei lui Eminescu,

«

al

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

EMINESCU $1 ESENTELE 149

gasim dela inceput pang azi, un motiv neschimbat, care e armoniaeminesciand. Propriu zis, aceastä armonie e socotita ca un miracolcultural, e in oHce caz unica in spiritualitatea romaneasca, sisub vraja ei stam cu totii de o jumltate de veac. Preciza Maiorescu,pela 1890, ca limba romaneasca in poezia lui Eminescu paretransfigurata si dupà razboi Inca apareau studii intinse care in-cercau sä explice ceea ce pare-se nu se poate explica, inefabilulacestei armonii. Atat de mare este farmecul sub care sta culturaromaneasca, 'hick cultul lui Eminescu nu e un cult livresc, acceptatde unii, refuzat de altii, cum se intampla cu alti scriitori de geniu,ci e un soi de realitate careia nu i se poate sustrage nimeni.Eminescu e criteriul oricarei judecati de valoare in judecata lite-rarl romaneasca, in asa masura, 'luck nu numai ca elogiul celmai pretios care i se poate aduce unui versuitor e sl i se spuieca e cel mai mare poet « dela Eminescu incoace », dar faptuniccred ca nici nu s'a scris vre-odatl, cu umbra de seriozitate,despre vre-un poet, ca a depasit pe Eminescu.

« Armonia eminesciana * e actul care stä la temeiul acesteiuriase pretuiri si nimic nu se mai poate integra in con-stiinta romaneasca dincolo de aceastä armonie... In decurs decloud sute cincizeci de ani de scris romanesc, niciodata cuvinteleacestei limbi n'au sunat asa cum sunl in poezia lui Eminescu.E un fapt asa de real ca pare firesc.

Tot de aici vine si dezolarea carturarilor romani de cateorise gasesc in fata unei traduceri din Eminescu in limba strlina.Odata vestmantul romanesc schimbat, aceasta armonie se des-prinde dupa sens si se risipeste ca praful de aur colorat de pe ari-pele atinse ale fluturilor ... Nimeni dintre romanii iubitori depoezie nu vor sä-1 recunoasca pe poet in nici o traducere, oricatde la fel potrivite sunt sensurile... Fireste, in genere traducerilenu sunt cu putinta, nu se obtin cleat abstractii echivalente,ceea ce face ca titlul de poet mare sa rämaie numai cu girul nea-mului care 1-a produs. Simtim insa cu totii ca Eminescu pierdein traducere mai mult deck pierd de obicei marii poeti.

Ar fi, Inca o data, de precizat, fara sa atenuam totusi semnifi-catia intamplarii, ca fara indoiala toate incercarile de traducerede p Ana acum au fost gresit dirijate, cá nu s'au ales esentele, ceeace e substantial in opera poetului.

User

Highlight

User

Highlight

ISO REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Nu e mai putin adevArat cã Eminescu rAmane expresia subiec-tivitAtii romanesti §i armonia poeziei lui este armonia individua-lit5tii romane§ti. E poate singurul scriitor roman care ar fi pututdepasi aceastl subiectivitate, dar numai virtual. Oricat de puternicar fi un geniu, dacI nu a incercat toate valentele vietii omenestipe scara tuturor varstelor, nu poate depasi subiectivitatea §i nici oclipl nu trebue sä uitAm a opera lui e aproape incheiatà pela 33de ani.

Cand reflectIm asupra acestui fapt, puterea de demiurg a poe-tului apare ci mai cutremurgtoare. In ceva mai mult de zece anide scris, a catalizat toatä sensibilitatea neamului sau ci a creat olimbl nouä romaneasa in asa mäsurg, luck, asa cum am arätat, intoti cei care au scris inainte de el nu putem vedea decal precursori,iar dupà el ni se pare cä nu a apIrut Inca nimeni... Faptul eeat de neobicnuit, incat tine de ordinul mitologic... Timp devreo patruzeci de ani, viata lui de om avea impreciziuni crono-logice de mit... lag astäzi, datoritä mai ales operei selectivea lui G. Calinescu §i datoritA imensului material biografic siromantat care a urmat, cu greu am putea spune ca' mai existäumbre in istoriografia lui, totusi avem cu totii sentimentul ca.Eminescu era altceva deck ceea ce ne-au dat biografii lui, iltinem mai departe in neguri de mit. Pentru cä e greu de admisca un om, cu date de registru social, s'a fi realizat ceea ce arealizat acest poet in zece ani.

Oricum ne-am intoarce, cu Eminescu râmanem, Oa la unnou examen fundamental, in planul subiectivitatii, dar al subiec-tivitAtii nationale. Prin el poporul roman devine poet realizat incarte. Sunt date de care o criticl se va lovi oricand si compa-tibil cu aceasa judecatà va fi numai ceea ce e de ordin strictsubiectiv.

CAMIL PETRESCU

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

User

Highlight

74):

SCRIITORUL N. M. CONDIESCU

Ciclul <dnsemnàrile lui Safirim * nu va mai fisfarsit. Taina care se dorea atat de intens realizatain expresii care sa invinga timpul, dui:A ce mersesein fictiune in mormantul unei manastiri, am simtit-ocu gandul, am vazut-o pe catafalc de lemn, cu lumanärila capatai, sub ochii Inchii ai Generalului Con-diescu to. Si acum, definitiv. Staruintele disperate aleprietenilor au putut mantui din haosul psihologieicotidiene, doar primele doua volume si Inca nici celde al doilea intreg. E nesfarsit de putin fata de ceca ceanunta inceputul, dar desigur destul pentru ca top

cei care din neguri se doreau la viata Inca o data prinN. M. Condiescu to, parintii din parinti pe care-i sim-tea atat de prezenti in el, sa se prinda inchiegati dineternitatea difuza, in istoria literara a scrisului ro-manesc, i deci in existenta inconstienta a acestuineam. Alaturi de o Conu Enache*, opera bogata insensuri care-si asteapta Inca intelegerea, cele dougvolume din Safirim, constitue un bagaj suficient casa infrunte vremea. De altfel numai faptul de a fiintrodus efectiv in epica romaneasca peisajul olte-nese, nestiut pana atunci, ca sa fie prezent acolo ala-turi de viziunea moldoveneasca, ardeleana ori mun-teana, si tot constitue un titlu de mare scriitor.

:4;4. 4,/{.*!.." i4kirYIN,tv-f AvAlt

"/.

r,

A". '; 4:%-("; ;:;+, zef,

a

a

152

:\kof

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Dar acesta nu ar fi singurul titlu in istoria litera-turii romanesti al acestui stralucit evocator, cad el amai inraurit toad epoca lui i pe altà cale.

Cand acum vreo douazeci de ani, tanarul prin-cipe de coroana, insetat de a cunoaste, de a realiza,de a desparti curand apele de uscat, lua contact curealitatile vietii romanesti, El a avut la indemanä unaghiotant, care-I fusese dat ca un stralucit ofiter sirecomandat ca un caracter *.; acesta insä ascundeasub uniforma de ofiter superior, unul dintre cei maipatimasi si mai subtiri cunoscatori ai literaturii dincati am avut vre-odata. Astazi judecata libera in artaa Suveranului uimeste, caci El ii intelege, Ii verifica,ii calduzeste pe scriitori, cu un simt al autenticitatiicare nu se sperie de riscuri si nu face ocoluri tarzii.Dela acel Rege-Soare, nu a mai fost poate un suverancare sa aiba, social, scriitorii mai desavarsit in intimi-tatea Lui. In clipa and scriem randurile acesteaand Generalul adjutant N. M. Condiescu e purtatin sicriu, spre satul romanatean, costumul lui delucru la masa de scris *, scriitorii nu se pot gandifat-a emotie i recunostinta cat datoreaza, din acestclimat unic, Consilierului cu inimä de aur, atat deiubit de Suveranul Tani.

De altfel, miraculos inspirati sl si-1 aleaga pre-sedinte, oamenii condeiului au cules in doi ani deactivitate a Generalului », roade care acum cativaani ar fi parut fabuloase, irealizabile. Casa scriitorilor,creatie de semnificatie revolutionarl in cultura euro-peana, realizata de un Rege-scriitor a fost patimasmeditata de presedintele Societatii Scriitorilor Romani,care ii iubea nu numai propria lui literatura, cum eobiceiul, ci tot scrisul, toata poezia naluca de azur

;!!

a

si

o in

User

Highlight

User

Highlight

SCRUTORUL N. M. CONDIESCU 153

esentä de miresme tari. E un amanunt, dar de anumetalc, el multe nopti si le-a petrecut dupa traditia Emi-nescu-Creanga, in tovarasie cu prieteni, la un paharde vin, citind musafirilor, oricare ar fi fost ei, poezii,de ale altora fireste, desi a scris si el versuri, desco-perindu-le frumuseti nebanuite, chemandu-i la o im-partasire in frumos catre care tindeau toate strafun-durile fiinei lui... Era un cititor fàrä pereche. Inziva mortii lui surprinzatoare, cu cateva ore maiinainte, directorul Teatrului National, hotarind säjoace in toamnä 6 Scrisoarea pierduta intr'o noul in-scenare, anunta conferinta directorilor de scena cava invita la repetitie pe 6 Generalul Condiescu », safaca o lectura interpretilor. In veci irealizabil deziderat.

Desi nelinistiti de slabiciunea unei inimi, care in-cercase toate onorurile i toate suferintele vietii, ma-cinata si de o iubire de oameni cum rareori s'a intalnit,scriitorii aveau totusi nadejdea arzatoare sa-1 vadainaugurand acel maret palat, pentru care straduintalui realizase aproape toate mijloacele necesare. A fostscris ca in acest palat al fagaduintei, scriitorul N. M.Condiescu sa nu intre cleat sub forma unui bust demarmura.

Pentru noi cei dela aceastä publicatie, pierdereae fArä mangaiere. Rolul ski la Revista FundatiilorRegale a fost nu numai de colaborator, ci de mentorsi de arbitru. Redactorii R.F.R. stiu cat de mult da-toresc in tinuta lor, sprijinului orientat, leal i cu-rajos al acestui previa i adevarat sfetnic regal.

REDACTIA

A.4

JUR AM AN TSanta Marinello, 1892

Feodor,

« Las sa-mi alunece gandurile ... *.Se lungi in chaise-longue qi cu un gest lene§ IAA tocul pe

masa de lemn. Briza venita dinspre mare legana molatec sabiilecrestate ale palmierilor. Auzea vocile celor de pe plaja, dare, cunetezimea pe care o prind sunetele in preajma apei §i care te facsä le simti aceeasi rotunjime §lefuitä ca pietricelelor rostogolitede valuri. Rázbateau bataile infundate ale ciocanului de lemn.Ghici eforturile Albinei de a infige in nisip umbrela mare portocalie.

« De n'ar lua-o vantul §i azi. Ieri fusese un moment de scurtapanica transformata curând in motiv de veselie §1 care oferisemai ales prilejul distratului Dottor Panelli sa spue iar, a nu §tiucatea oara, anecdota cu iapa lui Peppo §i palaria Pastorului. Daraceasta nu impiedicase ca invoalta corola portocalie sl devina « unaspecie di fungo lesso0 1) cum declarase Gianotto, aducand-o trium-fator la prora barcii lui cu rame. Albina il privise crunt §i furiacu care batea tarusul astazi era semnificativa : i§i pierduse §i ultimailuzie despre posibilitätile barbatilor. « Buoni a niente Signorina *.Pentruca eri, imblanzitä de parfumul dulce al magnoliilor §i decine §tie ce reminiscente in legatura cu albastrul transparent alcerului, daduse prea multa crezare cuvintelor placute ale luiGianotto §i-i ingaduise, ca dovada suprema a bunavointei sale,sa-i bata umbrela in nisip. Dar ca tot ce se clade§te pe nisip,

1) Un fel de ciuperca opfaitä.

JURAMANT z55

increderea Albinei fusese in cur and sdruncinatA si sfarsise odatàcu falfaitoarele aripi portocalii sA se inece la cativa metri de mal.Gianotto trebuia A se resemneze si sä imblanzeascA iar vantulnestatornic al soartei.

Vantul a scuturat magnolia inflorità eri. Se vAd ghiocile albecAzute in iarbA, sub arbustul de lang5 poartA. Se sbat din andin cand obloanele inchise ale vilei si leandrii de pe terasI isi freaclramurile de zid, fosnind ca aripile de fluturi captivi. Printre cre-stele aleelor grAdinii ce coboarl in pantA, se zAreste, la margineaalbastrà a cerului, un tiv de un albastru mai intens sclipitor :marea. 0 aripl albl lunecI departe.

« IarA s'au aventurat prea in larg si dacl n'au \rant la inapoere,vor trebui sA rameze sdravAn. Sigur el nu 1-au mai luat pe Guidocu ele. Are dreptate Zia 1) Tereza : « Pe vremea mea, baetii de varstalui se insurau si nu li se permitea sl stea toatà ziva intre fete n.

Guido se roseste violent de ate ori apar pe plajA cele treipAlArii de paie. Pentru care din ele s'o fi rosind mai cu seamIn'o stie desigur nici el n.

Nina cunoaste aceastä impurpurare a obrajilor. I-a surprinsintaia oarl turburAtorul inteles, and Feodor, bunul Fedia, to-varAsul jocurilor din copilArie si-a ascuns obrajii aprinsi in pal-mele ei, candva, intr'o searà.

Se rupe din reveria molesitoare si inceard sA reia firul scri-sorii. Umbra s'a scurtat si o razA caldà de soare ii linge varfulpantofului. « Va trebui sl-si mute locul. Ce sl-i scrie lui Feodor ?Il simte atat de aproape in linistea calmg a diminetii insorite. Iie bine, e multumità si usoarA, sensatii pe cari prezenta lui sAnA-toasä si bunA i le desteaptà totdeauna in suflet. Feodor e ca odimineatA seninA; araturi de el te impresoarà o caldurA dulce silinistitoare. Iti vine sä zambesti ca el oamenilor si vietii. *i bunA-tatea lui calmA pluteste azi in cerul inalt, invAlue aleele grädiniilegAnate de \rant si-i mangaie gandurile ca o aripà. Ceea ce simteacum e inexprimabil in- cuvinte. Ar trebui sA-si lase mana inlarga lui manA primitoare si asa tacuti sA-si asculte sufletele.

Incearcl sA strAbatà depArtarea si-1 vede acuma neted. La oraaceasta e pe camp. A oprit bihunca la poarta fermei. Onufrie

1) Zia -. 111U-up.


alearga descult si cu palaria in mana, in harmalaia cainilor esitide sub prispa casei. Feodor se incrunta: Iara s'a sculat tarziu le-nesul de Onufrie si n'a avut nici macar timp sa-si traga cismele.Incearca zambind obisnuita scuza: Azi noapte a venit dihorul lagaini. A stat la panda cateva ore in sir, a slobozit cateva focuri,dar dihania a reusit sa se strecoare si de data asta si a furat unadin gainile motate. Feodor stie bine ca ieri au venit cumnatiiAnei Petrovna si ca au avut nevoie de o gaina in oalä. Isi poc-neste nervos cismele cu biciusca si-1 satueste pe Onufrie sa star-peasca Dihorul inainte de a goli toate cotetele. Onufrie lasa capulin pamant cu aerul coplesit, dar striveste in barba un zambetsiret. El stie ca amenintarile stapanului Fedia sunt ca sperietorilede ciori: spaimantatoare de departe, dar daca te apropii si le ciu-gulesti in preajma, vezi ca mana ridicata SA loveasca ramânenemiscata in aer si nu-ti coboara pe spinare. o Pana intr'o zi » serastea uneori Feodor scos din sarite de siretenia vechilului. Darziva aceasta era mereu amanata de bunatatea lesne induplecatäa stapanului.

Impreuna cu Onufrie, Feodor strabate apoi campul pana de-vale la moara, lovind cu biciusca tufele präfoase de cicoare sicercet and stiuletii de porumb din preajma cararii. Pe drum,rasar dintre frunze capetele plecate ale präsitorilor. Toti ureaza« buna dimineata » multumind cuvintelor de imbarbatare. Devalesub deal, se ghiceste umbra racoroasa a iazului morii. Aude parcaclocotul apei in scoc. Cu cat se apropie de povarnis, trupul voinicse profileaza mai mult pe cer. Ii vede pe ceafa parul castaniu.Sigur ca iar si 1-a lasat lung ca atunci and e singur la movie si« rupe contactul cu civilizatia ». Parul lui e matasos si se rasucestein inele. Ar vrea saii plimbe mana prin chica deasa». Dar deo-deodata sare in sus cu un tipat; un corp umed si rece i-a lunecatpe gat.

Au ! Guido ! astea nu sunt glume !Guido si-a desvelit dintii albi intr'un ras zgomotos.

Nu, sunt costume de bae.Si falfae in aer costumele de bae ale Neddei si Luciei, cari

urea incet cararea cu cosuletele de pae 0 Cate un scaunel de pallidin maini. Guido vrea s'o impace si ingenunchind la picioarele ei,desface o basma pe care o purta cu grija.

JuRAmArrr 757

Signorina Nina, iti depun la picioare toate comorile marilor:midii, arici, si stele calatoare... Ma ierti ?

Nina e furioasa el a tipat ca « o muerusca isterica *, epitetpe care-I (IA unchiul Boris acestui « soi de fasoane femeiesti )).Ar fi avut poftä sä trimeata, dintr'o lovitura de picior, toate mi-diile 0 stelele in capul carliontat 0 brun. Dar se stapani si nepl-satoare se intoarse care cele doul fete.

A fost buna baia ? AO fost departe? V'am zarit aproape despiagetta.

Lucia si Nedda au ajuns pe terasa; au obrajii aurii si parguitide soare. De sub palariile de paie ies bucle desordonate, umede.Exuberante de sanatate 0 tinerete, aduc cu ele din mlldiereaapelor in mersul elastic, 0 din caldura soarelui in bratele rotunde0 umerii plini. « Adevarate sudice gandeste Nina, nici una n'asemanat in neamul nostru. Cat de stravezie 0 decolorata trebuesa par eu langa ele, cu pielea asta alba care nu consimte sä serumeneascl 0 cu pletele mele blonde #. Ochii vioi ai lui Guidopared i-au surprins gandul.

Signorina Nina, parca ai fi Zana laptelui cazutl intre muste IFugi in cask' 0 vezi dacä au venit « Clostile )), ii flcu \rant

Nedda, incarcandu-1 cu tat ce avea in brate. Si spune-i Isolineica-i mancam de vie palaria cea noul cu zarzavatul de pe ea, clacanu serveste imediat masa.

Guido se rasuci pe calcaie 0 disparu fluerand. Lucia se lungiintr'un chaise-longue 0-0 zvarli cosuletul pe masa.

Oh I Iarta-ma, era sa-ti ud scrisoarea 0 Feodor ar fi pututsa creada el sunt lacrimile indepartatei lui logodnice.

Nina smulse brusc foaia de hartie si o vari intr'o carte. Ras-punse r band ca sa-si ascunda necazul:

Nu-i trimit niciodata nici zambete, nici flori 0 nici lacrimipresate. Fedia nu e amator de relique.

Era o intepatura adresata verisoarei sale pe care o surprinseseodata strecurand o petala de magnolia intr'un plic. Aluziile lalogodnicul ei o intaratau intotdeauna. I se pareau o profanare sinu stia de ce, ii aduceau in minte regulat aceeasi imagine: Sevedea la fereastra casei lor dela tari intr'un amurg, privind fatalimpede a micului bazin de dinaintea peronului intrarii. Erasfarsitul lui Mai; nuferii isi inchisesera cupele, norii oglindeau


in apa buchete de branduse albastre si aurii. Coborise o pacehill, tainica si greerii inaltau ici §i colo firicelul tremurat al can-tecului bor. Deodata, dintr'un colt al gradinii se iscase o harmalaede strigate, iar in aceeasi clipa, un purcel se rostogolea guitand §ialergand pe covorul de iarba. Un argat se tinea pe urmele lui §1cautand sä-1 prinda, intra in micul bazin sfasiind cu picioarelelui goale si grele de noroi, tesatura suava de culori si lini§te. Ninatipase ca lovita in piept. Un sentiment de indignare, de pudoarepangarita o sugrumase. Mai tarziu rasese ca de o copilarie, darimagina picioarelor grosolane cu talpile noroioase, turburand li-nistea nuferilor din bazin, ii revenea in minte ori de cite orivreun cuvant indiscret atingea tesatura inefabill a sentimentelorei pentru Feodor.

Lucia ramasese cu privirile in gol;, se vedea el o mirase tonulagresiv. In definitiv nu facuse deck o gluma nevinovata.

Iarta-ma Lu; i se adresä cu diminutivul ceasurilor lor deintimitate sufleteasca §i de destainuiri, dar nu §tiu de ce ma iritdin nimicuri dela o vreme. Cred a Dottor Panelli are dreptate:marea imi ascute nervii, nu-mi prieste.

ca O. stearga impresia de inchisa racealä, pe care o creaseintre ele replica-i taioasi, adauga pe tonul unei marturisiri:

E poate tensiunea in care traiesc inaintea marelui eveni-ment §i pe care ar fi trebuit s'o cheltuesc in mod normal in pre-ocuparile marunte si ginga§e ale pregatirilor : rufaria, aranjareaviitoarei case si atatea alte dulci nimicuri. Pe cand eu, am lasattotul in grija altora si am strabätut jumatate de continent ca sävisez la tärmul marii §i sä ma bucur in lini§te de iubirea §i deospitalitatea voastra. Intremarea §i odihna au fost un pretextinventat de doctor, pe care 1-am aceptat in aparenta din supunere,dar in fond cu o vie bucurie. Ma bucura aceastä pauza; la in-toarcere am sä gasesc un gust nou vietii prea cunoscute, multeschimbari acasä si la mocie, iar lui Feodor poate ca-i descoparvreo expresie necunoscuta ci poate aerul gray ci tinuta mai-Palia sotului plin de raspunderi.

Izbucni inteun ras vesel, rapind marturisirii aerul de serio-zitate si dandu-i dinadins aceastä intorsatura comica. Intotdeaunadupa o destainuire ii plrea räu ca. §i-a desgolit sufletul si incercasaii smulga inapoi cuvintele §1 sä le steargä adevarata semnifi.

JURAMANT 159

catie, deghizandu-le intr'o noui forma de ras 0 gluml. Ii placeaA.-0 deruteze ascultatorul 0 in mijlocul celei mai grave imparta0ri,sä schimbe tonul in ironie 0 sä clatine baza de adevar a edificiuluicladit. Un joc de succesive umbre 0 lumini nascut din elanul dea se dlrui 0 din nevoia de a se lua inapoi, ivitä dintr'un sentimentde excesiva pudoare 0 dintr'o sensibilitate ascutita.

tia ca Feodor o trimisese in strainatate impins, in primulrand, de bunatatea lui generoasä. Voia s'o scuteasca de oricegrija, de cea mai mica oboseala, O. faca el tot iar ea si se bucurede noutatile pregatite in ascuns. Dar alaturi de motivele acestease furipse poate o nadejde. Nadajduia a depártarea 0 lunile dedespartire vor desavar0 iubirea ei, o vor face mai matura crescandin ea dorul. Feodor, cu instinctul lui sigur, intelesese ce se pe-trece in logodnica lui. Vedea ca trainica 0 adanca prietenie ce-ilegase de copii inflorise intr'o iubire luminoasà, crescutà dinintelegere qi incredere. 0 simtea deplin formata sufletwe 0bine conturata, cu toga tineretea ei. Pretuia sinceritatea cinstitä0 elanul spontan prin care consimtise sali incredinteze viatadragostei lui. Dar continua lor apropiere, traiul comun in me-diul restrans al vietii dela Ora, unde situatia caselor parintqti lahotarul dintre mo0i, le croise zilele din acelea0 intamplari, de-coruri 0 desfawrari de fapte ca membrilor aceleia0 familii, im-piedicase incoltirea dorului in sentimentele ce o legau de el. Demica il gäsise langa ea 0 aca crescusera impreuna. Cand se pre-schimbase prietenia in iubire n'ar fi putut-o spune; ctia doar elo rugase 0 ea primise sa-i devie sotie. Iubirea ei era deschisä,cristalinä 0 dreapta. Dar poate ca iubirea nu e numai atát, saunumai ap. Raspunsul acestei intrebäri incercase el A. i-1 dea lainapoerea din strainatate, cand departarea ar fi facut-o sa-1 vadacu ochii dorului. Pentru aceasta lumina nouà al carei räsarit mijeapoate intre ei pe orizontul leghilor de departare, se inchiseseFeodor saptarnani de acteptare singuratica 0 poate a presim-tirea ei o facea atat de vibranta la cea mai wail atingere. Daraceste ganduri nu le desvälui Luciei.

0 fereasträ se deschise deasupra terasei sbatand sgomotosobloanele in läturi. Guido 0 Nedda se impingeau razand, smul-ganduli unul altuia o piersica din care muFau pe apucate. Inspatele lor, aparu inalta 0 eleganta, in rochie de fai violetà, cu

i6o REVISTA FUNDATHLOR REGALE

buclele albe stranse cu griji intr'o relea find de par, Zia Terezamama celor doug fete.

Destul copii I Guido treci de te spalg pe maini, iar tu Nedda,piaptgng-ti parul.

Si pe un ton care incerca sä fie sever :Priviti va rog o domnisoara de saisprezece ani si care cere

ca in iarna viitoare sa fie prezentata la primul bal. Ma tern elBefana 1) iti va aduce in loc de rochie o papuse.

Asi prefera un barbat I striga mica indrazneatg fugind siferindu-se de palma ce si-o inchipuia ridicata in urmg-i.

In cadrul ferestrei goale se ivi boneta de dantela a Albinei:Poftiti la masa.

XXX

o Verrano a te sull' aura i miei sospiri ardenti,Udrai il mare mormorar, l'eco dei miei larnenti 1

Ultimele acorduri, ale actului intai din Lucia de Lamermoor,cad sub faldurile grele ale cortinei de catifea ce coboarg. Se aprindlumanarile candelabrelor si efluviile de lumina si sgomotul aplau-zelor ofilesc intima armonie infloritg in suflete din penumbradulce a melodiilor si a visarii. Sbuciumul celor doi eroi; intal-nirile in decorul fantastic al noptilor cu lung la Iarmul marii,vraja muzicii lui Donizzeti au creat un plan nou de realitati incare sensibilitatea ascutità a Ninei se rataceste si se insealä. Unsuflu de presimtiri triste o rgscoleste si o face sä impleteascaintr'o tesgturg absurda soarta logodnicului ei cu a eroului trage-diei. Durerea Luciei e durerea ei, dar nu pentru despartirea deFeodor, ci de altcineva a carui posibilitate de existenta o blnuesteacum pentru intaia oarg, cineva de care s'ar simti legatä altfel,cu fibre de infiorari si de simtiri turburgtoare. Si la acest mirajrgsfrant deodatä in apa constiintei se adaogg o temelie mai puter-nica: nelinistea in care traieste de azi de dimineatg, noaptea pe-trecutg in friguri, svacnirile inimii cari au desteptat-o in zori.

o Am sa ma imbolnavesc », gandise intru inceput. Dar incor-darea zilei ramasese pur sufleteasca, fail ecou in trup. Acurn,

1) Boboteaza.

JURAMANT 361

dupà starile iscate in trup a valurile muzicii se simtea ca 'npreajma unei furtuni.

« Are sa mi se intample ceva ».Si asteptarea era stranie si fara noirna, impletitä din tristete

si din isbucniri de bucurie neasteptata.« Marea imi sdruncina nervii. Bine el nu mai e cleat o sap-

tarnana pana la plecare ».Impinse scaunul si se indrepta sä iasa din lojä. Dottor Pane lli

ii oferi curtenitor bratul. Afara salile rasfrang in oglinzile inalteumeri goi infasurati in dantele, bucle prinse in diademe de perlesi. flori, eventaile de pene ce se leagana in maini inmanusate. Ninasimte indreptate asupra ei priviri curioase, magulitoare. Fundaneagra in parul auriu, e de un efect pictural si. faldurile largi alerochiei de tafta si voile ii creeaza un fundal de transparenta fluida,un joc de leganari usoare, reliefand supleta taliei si rotunjimeaslefuità a umerilor. Soaptele iscate la trecerea ei o invälue intr'oboare calda. Succesul o ameteste dar deodata increderea se trans-form/ in panicl:

« Sa stii ca sunt caraghioasa ! ».Lucia, mi-e rochia prea decoltata ? Mi se vede vreun volan

al juponului ?Ti se \Tad ochii scanteetori albastri si inelusele parului

auriu pe gatul alb, Signorina Nina, iar podoabele acestea atragmai mult privirile cleat diamantele Contesei Tornaboni si peru-zelele Mariei Gaetano.

Expresiile Dottorului Panelli plstrau acelasi parfum de inchissi de demodat ca si cravatele si palariile pe cari le purta. 0 ele-gantä demodatä uitata intr'un album.

Ah, dar iat-o pe frumoasa Moreno ISi Dottor Panelli indica un grup ce se forma in jurul unei

femei inalte brune, o figura de o frumusete stranie, tasnita pareäin mijlocul acestei multimi elegante si conventionale ca un duhal unor tinuturi exotice, pe cari imaginatia le urzeste din avalansede soare, paduri toride exaland parfumuri tari, nopti nelinisti-toare pandite de primejdii. Rao:lea oferindu-si buzele pline siumede desvelind siragul prea alb al dintilor, a caror muscaturaparea sa fie foarte ascutita.

11


Nina o privi intunecata deodatl, fara sa stie de ce, urand-odin suflet.

« Vanitatea ma sluteste complet. N'asi fi crezut cà frumu-setea altei femei ma poate face atat de geloasä ». Dar ca o viperamica un gand ii susura consolator: « Oh, dar e aproape batrana Itrebue sà aibä treizeci de ani ». .

Aida Moreno ? cred ca si-a rotunjit buchetul cu a treizecisi doua primavarl ». Raspunse Dottor Panelli intrebarii directea Luciei si nadejdei ascunse a Ninei.

« Vreau sa stiu tot despre femeia asta ! N'am mai intalnit-ocandva ? Trebue sa-mi fi facut un rau, o urasc, o urasc ! Dar eabsurd, o necunoscuta !... Vanitate feminina strivitä, atata tot.Ce fluid vrajit atrage atatia barbati in jurul ei ? De ce rade mereu ?Ah, e desgustatoare I_ Nu, e umilitor sä fi atat de vanitos ».

Dottor Panelli a mai intalnit cativa cunoscuti. Un barbatinalt cu o barba frumos pieptanata si o tinuta elegantl vorbesteconfidential privind grupul.

N'o mai vazusem din Mai dela Nissa. Se spune el a pierduto suma fabuloasa la Monte Carlo. Si ca o confirmare a svonuluiai auzit de vanzarea Palatului din Via Viminale. De atunci a ruptNando relatiile cu Don Amedeo, tata-sau, care s'a imp otrivitdarz la instrainarea palatului, si traieste singur la mosie.

Ceva curios: de catva timp o intovaraseste Virginio Lanzi.Un alt rill de secat, sau un capriciu ?

Deocamdata un « chevalier servant », maine poate favoritul.Nando e de nerecunoscut, a rupt toate relatiile, nu mai

frecventeaza niciun salon roman. Toata iarna a stat ascuns nu sestie pe unde. N'a luat parte cleat la receptia Marchizului Can-nevero, in Mai, la Caschine. Stii ca Moreno e vara primara cumarchezina Giulia. Aldo povesteste, desi imaginatia lui mous-seazä uneori ca champania, un episod foarte picant.

Amintirea celor auzite isca un galgait de ras in gatlejul dom-nului elegant agitandu-i barba ca o coada de gaina in echilibrupe un gard, gandeste Nina. Dottor Panelli il trase deoparte sipana la ea nu ajungeau decat crampee de fraze.

... da se stinsesera tampioanele.

... nu, lumanarile au fost gasite intregi, le suflase cineva...

JURAMANT 163 .

... mica Nani i-a gasit frunzele uscate lipite de catifeauacorsajului.

... ha ! ... ha 1

... da o agrafd tradatoare ...... palid a strans cupa in pumn, panl a facut-o tändari.0 luna a umblat bandajat ... are o cicatrice vizibila.Marcheza regreta descompletarea serviciului. Il mostenea fie-

care mladita femeninl din noua generatie pentru banchetul nup--tial. Se spune ca ar fi fost daruit de Cosimo de Medici unei stra-bune, Madonna Francesca. Ah, cu ocazia asta Rolph si-a plasatinteun cerc de prieteni, o ironie cam ofensiva, la adresa ... damladita femenina din actuala generatie : « G. nu tine la integri-tatea darurilor ei nuptiale !... ».

S'au despartit cred dupa <( sarada cu lampioanele », cum nu-mise Rolph episodul.

... da, e o vrajitoare ... foarte greu s'o lase, cu toate fagä-duelile smulse de catre familie. Mosia se pare cal merge bine ...

Nina nu mai asculta conversatia. Grupul se marise in jurulAidei Moreno. Nu mai zlrea decal spatele auriu taiat de o dark'subtire de rubine sangerii si parul bogat plecandu-se ca un cior-chine greu, intr'un gest de inältare semeata a fruntii. Un hohotde as strabatea din cand in and, murmurul continuu al salii.Clopotul anunta intrarea in scena pentru actul al doilea.

La esire echipagiile trageau la scar% in ordinea numelor stri-gate de un valet:

Trasura Excelentei Sale Ducele Gaetano ... EchipajulLordului Richard Spencer ...

In multimea ce se revarsa prin usile de sticla, Nina zari oclipa profilul femeii ce o intrigase in seara aceea la bratul unuinecunoscut. Nu avu timpul deck sa ghiceasca o silueta de oeleganta corecta si sa vada sub borurile jobenului lucios o tamplasenina si parca strafulgerarea unei lumini. Un blond atat deauriu, sau reflexul felinarului unei träsuri oglindit in geamuri ?

Elegantul domn cu barba ajungandu-i din urma suflä la urechiaDottorului Panelli:

Il y a du nouveau, eh, on revient toujours !.. Nu 1-aivazut ? Nando astepta la esire ca la Canossa. A plecat cu ea. Vir-gilio Lanzi a fost handicapat aproape de potou. Nimeni nu seastepta la aparitia vechiului favorit.

11


N'ar fi putut spune exact cum se petrecusera lucrurile in zileleurmatoare. Dar totul decursese in mod atat de natural pe cat deneasteptat si acum evenimentele se insirau curgator, incat nuputea sa aseze piaträ de hotar spunandu-si: de aici incepe viatacea noua. Si poate inteadevar nu era ceva nou si nu incepea deacum cateva zile. Era indeplinirea unei asteptlri de totdeauna,implinirea unei aspiratii nascute odata cu ea, inchiegarea at atornelamurite presimtiri, elanuri, doruri. Se desavarsise ceva, seumpluse un gol, gasise raspuns unei intrebari. Nu-si putea lamuriprin ganduri netede, sau prin fraze ce ar fi putut fi rostite cuglas tare, comunicate, desavarsirea pe care o traia acum. Stianumai a o armonie minunatä, o impacare deplina o faceau satrliasca ziva clipl cu clipl, sä simta numai prezentul, ca o pre-lungire eterna in tot ce a fost si peste tot ce va fi.

Sedea intinsä pe nisip in molesala dulce a diminetii calde,plutind usoara flea' sa-si mai simta contururile proprii, risipitiin irizarea tremuranda a razelor deasupra nisipului fierbinte,deasupra marii leganand oglinzi jucause si sbor de albatrosi, sia cerului incremenit pe zari. Se inchiegase un punct miscatordeparte, la picioarele castelului, se apropia mereu crescand sideslusind un calaret plecat pe grumajii calului in goana. Nuavuscse timp sl se reculeaga si sa inteleaga ce se petrece si niciacum nu-si dadea bine seama, daca lovitura primità in pieptfusese reala, o atingere a umbrelei de soare data peste cap, prinsain vartejul scaunelor de p MIA rasturnate, sau efectul puterniceistrangeri de inima in fata icoanei unui Sant Gheorghe slefuitin aur, inviat deodata pe calul sforaitor ridicat in doul picioaredinaintea unui balaur imaginar ?

Explicatia logica a faptelor : cainele care se incurcase in sfoaratarusilor ce sustineau umbrela, calul speriat si cabrand dinainteaaripilor portocalii ce se abateau asupra-i, toata invälmäseala ceurmase, scuzele si prezentarea noului venit nu mai aveau nicioimportanta. In inima Ninei se gravase cu zimti de foc minunea :Sfantul Gheorghe din tinda bisericii copilariei, pe care il privisede atatea ori, se nascuse din mare strapungand nelamurirea,asteptarea, penumbrele de pana atunci, raspunzand intrebariiexistentei ei cu apariti-ai luminoasà, cu un nume: Ferdinando

JURAMANT z65

Ferrara. Nina il primise ca pe un potir inchisese tremuratoarein ea, ca intr'o firidä cu usi zavorite.

Printr'un efort suprem se stäpanise i ascultase dupa aceeaapreciind indräzneala spirituall a Luciei i raspunsurile lui prompte.II privea, facand marl sfortari sa ramae in realitatea imediatä,sa-1 cantareasca pe cat putea de obiectiv. Avea in intreaga-iin felul de a se inclina sa stranga o mai* In priviri, in cele maimici miscari si in glas o distinctie, ceva atat de deosebit, de subtilfin care il aseza in mod net intr'o dna* superioara, a parte, denobleta peste traditie i sange, o noblecä ce nu ramanea la su-prafata ca o haina, ci se dovedea alcatuind esenta intregei luipersonalitati. 0 esenta atat de subtil rafinata incat invingea opa-citatea materiei devenind lumina; parea strabatut in intregimede raze, plarnadit din soare. Si impresia de lumina provocatä dearmonia inteligenta a miscarilor ai fi zis cä fiecare miscare Iie animata de un gand era marità de culoarea aurie a parului,de pielea bronzatä si mai ales de ochii aceia neobisnuit de albastrisi de transparenti asa cum trebue sl fie ghetarii plutind pe ma-rile intens albastre in diminetile cu soare *.

Nina intelese ca-si asculta iarä muzica lluntrica. Dar o rea-sigurara privirile de extaz ale Neddei si ale lui Guido : i acesticopii uitau comicul situatiei, partea amuzantl a acestei intalnirisi incremenisera in fata acestei revelatii a <frumosului *. Luciasimtise « neobisnuitul rostise pretuirea vorbindu-i la in-ceput in englezeste. Parea un nordic, nu putea sà apartina cona-tionalilor ei. Constrangerea i jena fusesera risipite de izbucnireavesela a lui Guido: recunoscuse in el pe invidiatul proprietar alregatei albe i pe segnorul castelului dela Santa Severa.

* *

Matusile i Dottor Panelli primirà cu bucurie neasteptata cu-nostinta. Aducea o nota de variatie in monotonia zilelor dela

sul mare *. Queste povere ragazze 1) vor avea ocaziasä se mai distreze putin, incuviintä Zia Rosina, mare amatoare debaluri si de petreceri in tineretea ei.

In aceiasi seara se organiza o mica serata la care participara

1) Bietele fete.

» 4

»

« Villino

si-1

fiinti,

*


ateva dintre prietenele lor §i tineri din imprejurimi. Fete le segàtirà febril toata dupa amiaza i and Nina intra in salon, plu-tind intr'un noura§ de volana§e trandafirii, Ferdinando se des-prinse din grupul in care vorbea ceru intaiul dans. Tresärismulsa o clipa din betia in care plutea and Margherita Val lam,incepu O. ante la pian « Valsul rozelor>> valsul pe care il dansasecu Feodor la primul ei bal, acum doi ani.

Rasarise §tearsä din ceall imaginea lui Feodor ca o mustrare..In noaptea de insomnie, simtea o nevoie copilaroasä sa se-

mina, A. §tearga coloarea i relieful prea crud al intamplarilorincerand sa le treaa in randul celor fàrà importantä.

« In definitiv am cunoscut un tartar frumos, cum am maiintalnit atatia, a dansat mai mult cu mine, ceea ce iarà mimai intamplat §i altà data, dar totul n'are nicio importanta. Mainepoate dea atentie Luciei, cum a §i facut la inceput. Si aceastanu ma prive§te, sunt logodita cu Fedia. Fedia jur cà te iubescnumai pc tine, jur pe .. Nu e nevoe sa jur, tu pestedouà zile plec departe de aici.. Departe I... o podidira.lacrimile.

A doua zi cobori tarziu. Albina ii zambi cu intelesuri:Signorinele au plecat de mult la playa.

De sub umbrelä se ridica galagie de voci i rasete. Lucia seintoarse atre ea febrila i ro§ie la fata:

A§a e cà e§ti logodita Nina ? Uite, nu vor sa creada.Luandu-i mana Fernandino privi neincrezator verigheta.

Nu, nu e adevarat. E o gluma, nu-i a§a ?Vorbise taraganat ca un copil care banue§te o pacaleala.

zambind o intoarse incet nadajduind sa gaseasca piatra unuiinel ascuns in pumn. Dar palma roza descoperi numai veriganeteda a inelului de logodna, §i zambetul pieri deodata intr'ounda de tristete.

E posibil ?Da.

te vei marita ?Nu §tiu.

Nu mai §tia. Nu mai §tia deat a mai avea douà zile plinede ochii lui, de vocea lui, de rasul patrunzator ca o muzica, de el.

s'a

sa-i

§tii... §i*. i

d-i

Si

JunAMANT 167

devenit deodata urias, imens, inconjurand-o ca inteo hora deel, rupand-o din trecut, umplandu-i viitorul, cuprinzand-o, zi-dindo in el. Dimineata fusese vesela. El venise cu regata si por-nira cu totii impinsi de un v ant bun dela uscat. Guido sedea lacanna foarte mandru de rolul de carmaci. Roberto, prietenul luisi administratorul mosiei Santa Severa se asezase langa Lucia simanuia vela. Vorbeau de furtunile pe mare, de un prieten plecatcu o mica imbarcatie in Alger si-si descoperira apoi un subiectcare-i aträgea deopotriva, muzica lui Chopin.

Ajunsera in dreptul castelului. Ferdinando indica o fereastraingusta langa turnul din 4 cinque cento ».

Acolo e odaia mea. De pe terasa donjonului, orizontul sedeschide nesfarsit de departe. Vei veni odatä sa privim impreunäimensitatea marii ?

As dori mult. Ma fascineaza infinitul. De aceea iubescmarea si stepa; iti dau impresia de descatusare, te libereaza dinincinta persoanei tale, te spulbera spre toate colturile lumii.

Ca sä te adune apoi inteo imensl coloana de nostalgie ...De aci inainte marea va insemna pentru mine nostalgia stepei.N'am vazut-o niciodata dar incep s'o cunosc prin d-ta. Dragosteade mare s'a strans in mine din doua fluvii: tata e comandor inmarina italiana. si Mediterana mi-a fost intaiul leagan, iar mamae de origina engleza, o insularl nascuta la tarmul oceanului.

Adaose apoi ganditor ca pentru sine:Cine ar fi crezut acum trei zile ca tot prin ea voi renaste

si voi crede iara in noroc ! Ii cerusem numai uitarea.** *

Excursia la mormintele Etrusce dela Cerveteri fusese un prilejde incantare, de schimburi de amintiri si de o mai mare apropieresufleteasca. Ferdinando era simpatic tuturor si prezenta lui de-venise nu numai fireasca dar necesara in ori ce petrecere. Ninapastra din aceasta excursie o amintire draga si putin trista. Ladus merserà cu totii in tràsura cea mare condusl de Gianotto,iar in Gabrioletä, Dottor Panelli si cu Roberto. Dela CerveteriRoberto plecase mai departe cllare nevoit de treburile mosiei,iar la intoarcere, in gabrioleta trecu Fernandino si desi Zia Rosinainsistase ca Guido sa mearga cu el, Enda i-se plreau caii preaiuti, Nina sarise infruntand privirile indignate ale batr anei ma-

168 REVISTA FUNDATILLOR REGALE

tusi declarfind ca se pricepea foarte bine sa struneasca si zece cainaravasi. i apucand haturile pornii caii in galop.

Nu-mi pasa de nimeni, cand vreau ceva.-- Nici eu nu cunosc piedici. Raspunse cu dintii still*,

aruncand o privire dura asupra verighetei. Ii lul apoi haturiledin maini si bratul schitä umbra unei mangaieri. Nina se traseputin speriata inapoi; isi dadea seama ca gestul ei fusese preanesocotit.

« Ce va fi gandind despre mine ? Dad ma imbratiseaza suntpierduta ».

Teama ei aduse o unda de raceala si drumul continua in tä-cere. Barbatul era dus pe ganduri, inchis. Apunea soarele; campulmirosea a pelinita si a cimbru; in dreapta la picioarele dealurilorse desluseau caii pascand. Se tesea nevazutä seara si lumina serefugiase toatä intr'o ail laptoasa departe, pe mare. Cand tre-curl linia feratä, femeia cantonierului ii saluta cu mirare si adaogaun: « Dio vi benedica ». Isi inchipuise a segnorul s'a casatorit.

Se oprira apoi la &ma unde Ferdinando cobori si aduse inbrate un vitel näscut in ajun. Avea botul umed si ochii speriati.0 droaie de caini ciobanesti si de vanatoare isi inconjurarl sa-p anul cu latraturi vesele. Ii mangaia chemandu-i pe num; cer-cetand pe fiecare. Grija lui pentru animale trecea peste interesulmercantil al stapanului, dincolo in domeniul dragostei duioasepentru fiintele slabe si necuvantatoare.

In apropiere de castel, intalnira trasura cu ceilalti. Robertososise si el. Nina sui in trasura care continua drumul spre SantaMarinella. Fetele si baetii erau foarte animati. Isi dadusera in-talnire pentru seara la « Casino del Pinetto », un mic restaurantcu sail de dans situat intr'o padurice de pini la tärmul marii.

Venim sa va luarn, striga Roberto, in urma trasurii ce sedeparta.

** *

Ferdinando vä roaga sa-1 iertati, n'a putut veni, nu se simtebine.

Se apropie de Nina si-i sopti:Ce s'a intamplat ? V'ati certat ? D-ta l-ai putea convinge

sä mearga. In drum spre « Casino » ne oprim la castel si eu ilchem jos. Vrei sa-i vorbesti ? E foarte abltut bietul baiat.

JURAMANT 169

« Desigur ca voia. N'ar fi putut face un singur pas in searaaceasta clack' nu 1-ar vedea. Sa-i vorbeasca odata deschis. Man-drie femenina, conveniente 1 Prostii fara noima. Trebue sa stiesi el, sä sufere si el. 0 sugruma tacerea, nu mai poate suportastarea aceasta turbure de boalà, bataile de inima ce nu-i maicontenesc, febra care-i arde buzele i gatul. Trebue sa limpe-zeasca lucrurile intr'un fel, sa-si recapetea linistea macar o zi,sa poata dormi o noapte. Asa trebue sa vie nebunia Va intelege,nu se poate, el va gasi o deslegare ».

Mergeau pe plaja prin intunericul complet. Nu se zarea deckfestonul fosforcent al valurilor la farm. Roberto pornise inainte

ajunsi in dreptul castelului, Nina simti pe mana suflarea caldaa unui caine i ghici in umbra profilul asteptat. Ramasera in urmacelorlalti. Era o inaintare stranie in noaptea opaca la margineaimensitatii de intuneric.

Para am fi la sfarsitul parnantului, atat de dens si haotictrebue sa fie intunericul inter-planetar.

Vorbele sunau infundat izbite inapoi de zidul negru. Se temeacauta sa-1 aiba mai aproape. Atunci ii luà incet bratul strati-

gand-o cald langa el. Si cu o voce joasä putin invaluita de emotieIi spuse cuvintele ce nu mai avea sä uite niciodatl.

Nina, iarta-ma. Am vrut sl fug in seara asta, sä te ocolesc.Maine dimineata asi fi plecat la Roma. Din prirnazi m'am simtitatras in mod neobisnuit de puternic spre d-ta. Traesc sentimenteprea zguduitoare i desi au pentru mine o savoare cu totul noul

o intensitate neinchipuita, le pot da fara sovaiall un nume:dragoste. Te iubesc Nina. Asa cum n'am iubit niciodata. Tot ceam simtit candva pentru vreo altä femeie nu a atins puritateanobletea simtirii mele de acum. Esti pentru mine infiriparea unuivis. Ai aparut pe neasteptate in viata mea i mi-ai schimbat-o cudesavarsire. Eram mort sufleteste. Santa Severa era refugiulunde imi cautam uitarea. Ma izolasem de ai mei, de cunoscutisi de prieteni. Traiam in tovarasia cainilor credinciosi si a marii.In monotonia cenusie si dezolantä te-am intalnit si mai facut säintrezaresc inteo strafulgerare fericirea... Sä pasesti langa fe-ricire i sä n'o poti avea I... Si pentruca n'o pot avea Nina, voiamsa fug ca un las, acoperindu-mi ochii, ne mai privind inurrna...

si

si

si

si


Nina nu mai simtea nisipul sub picioare, avea impresia catotul fuge, aluneca, se clatina. Se prinse cu putere de bratul luide teama sa nu cada. Batai le inimii ii sunau in urechi o fanfarasalbatecl; se simtea murind, murind de bucurie cu fiecare cuvant,cu fiecare silaba. Se indoia de realitatea celor auzite. Dad: arputea sa-i vada fata, ochii i-ar intari marturia spuselor. « De ce eatat de intuneric ? Vreau lumina, lumina vreau sä stie toti ca maiubeste, vreau sä mi-o spue ochii lui, ochii incomparabili I*. Chiuiain ea bucuria alterandu-i glasul. Cu teama, neindraznind sa ruplfarmecul, ii raspunse:

Aceeasi forth' irezistibila ma taraste din prima zi... Eun'am iubit inainte de a te cunoaste. Nu stiam el in iubire incapeatata durere i atata fericire. Traesc chinurile i agonia mortiiimpletite cu o bucurie salbatecl ce ma covarseste. Ferdinando,ajutl-ma, pier, ma sfarsesc ! E o povara ucigatoare !

Nu-si mai putea tine plansul zguduitor; cazu franta, golitäde puteri in bratele intinse ocrotitoare. i toata greutatea de pesuflet se irosea in lacrimi, se topea sub mangaierea caldä a mainiice-i luneca pe par. « SA doarma asa toata viata, cuibarita la pieptullui. Gasea cuvinte atat de linistitoare, soptite cu o voce ca un firde ulei vindecator de rani. Ferdinando, cat esti de bun, cat mi-estide drag !*. lipi buzele fierbinti de mina ce-i uscase lacrimile.

Ajunse alergand din urma grupul celorlalti. Trebuia sä spueo minciuna.

Ferdinando s'a intors sl inchidä cainele, putea sa se ea-taceasca.

Simtise nevoia sa fuga. Atingerea buzelor ei rästurnase echi-librul de umana intelegere descoperind valvataia pasiunii. Fugise.

* *

Terasa era adapostita sub coroanele pinilor inalti. Izvoramiros de rasing si de noapte umeda. Muzica, desbracata de in-velisul tare ramas in draperiile U11 cu geamuri, rasbatea aiciestompata, miez de melodie ginga i ireal, acord in cantecul va-lurilor si al vantului prin pini. Nina dansase mult i imbujorata

ametità se odihnea sprijinita de parapetul terasei, privind aleialuminata dincolo de pldure. Ferdinando ramase in spatele ei,in umbra. Dupl o Were indelungata, Nina incepu:

igi

si

JURAMANT I V

*tii el plec maine ?Da.

*i tacerea cäzu iarasi greoaie. « Acum ar trebui O. vorbeasciel, de ce tace ? de ce nu-mi spune cuvantul hotaritor ? Se audevocea Luciei. Trece la bratul lui Roberto, privesc prin sail, macauta. Dna nu-mi vorbeste acum s'a sfarsit. Plecam acasä cutrasura si maine nu vom mai fi singuri. Totul e sfarsit, sfarsit ».0 cuprinse o panica nebunl. Inca doua, trei minute si poarta seinchide pentru totdeauna. De ce tace ? Trebue, trebue sa-i vor-besc eu ». Vocea toata i se sugrumase in gat. Deabia sopti scotan-du-si verigheta din deget si facand-o sl luceascä in fascicolade raze ce patrundea prin geamurile usii.

Dna as arunca-o acum in mare ?Atarna de buzele lui cu inima zvacnind in piept. Cuta adanca

de amaraciune si durerea din ochi vorbira inaintea glasului.Nu ti-as putea darui o alta in schimb . .. pentru un moment...

pentru catva timp. Mai tarziu, da.Isi acoperi fata cu mainile. Nina privea aiurita, neintelegand.

Dar deodata, intr'o clipa vazu. Vdzu o cicatrice alba in lunguldegetului mare si auzi ca 'n seara aceea, distinct: ... 0 luna aumblat bandajat, are o cicatrice vizibila ». Ca un nod de viperetasni din subconstient numele: « Aida Moreno »1

Intelese si intelegerea insemna o prabusire in gol, adanc,mereu mai adanc. Se clatina. Avea sensatia absurda ca a cazut inmare si nu mai intelegea dna viseaza, se repetà, sau traeste mereugroaza inecului incercata intr'o zi, in copilarie and prinsä devaluri uriase la mal, fusese izbitä, tarifa', amestecata cu pietrisul,dug aproape moarta. Ii vuiau in urechi valurile si in ochi o in-tepa nisipul; nu putea sd respire. Se smulse sa plece.

Nina, nu ! Nu pleca asa ! Sunt complet desprins de femeiaaceasta. Ea n'a renuntat Inca la mine, dar imi va reda libertatea.0 voi face sa inteleaga. Va intelege. Da-mi ragaz cateva luni.Intoarce-te la mine !

Gallia, se zbatea crispat s'o smulga din valurile caH o taraudeparte de el. 0 implora, ii expilca in fraze scurte trunchiate,mizeria sufleteasca de care fugea in singuratatea de la Santa Se-vera, abdicarile, rusinea, revolta. Marturisi asteptarile, nadejdile,visele de inältare si eliberare; isi risfoi sufletul ca pe o carte fa-


cand-o sa citeasca, sl descifreze cele mai departate nazuinti, celemai curate aspiratii. Ii vorbi indelung, luptl cu groaza, cu desna-dejdea ei si-i smulse cu inversunare juramantul:

Jut-1-mi el ai sa te intorci cand te voi chema 1 Jura ca veireveni la mine I

Jurase. A doua zi plecase in Ucraina.** *

Drumul fusese lung si obositor. Nu-si mai aducea aminteadecat de opririle noaptea in gari mici, invaluite in aburi, de scar-taitul vagoanelor ce strabateau carnpii nesfarsite strapunse ici sicolo de singuratatea unui pom stingher marind si mai mult in-tinsa dezolare, si mai ales de senzatia ca e tarifa cu fiecare rosto-golire a rotilor, departe intr'un pustiu haotic srnulsä vietii, in-gropata de vie. 0 urmarea p aria' la obsesie irnagina ochilor luiprofilati pe golul imens ce se casca imprejuru-i. Tot restul lurniidevenise un ecran cenusiu de pe care o urmarea o privire albasträ.

Fedia ii esise inainte la granità. Era noapte. Nina binecuvantalumina sarbäda din vagon care-i ajuta sa-si ascundl paloareafetii si crisparea la apropierea lui. Bietul Fedia 1 Ce decolorat sice stangaci i se parea. Un provincial in haine de Dumineca. Bu-natatea si dragostea lui tacuta aveau insa un efect binefaciltor:o linisteau imprastiindu-i in suflet o arnorteall cal& Era preaobosita ca sa se mai intrebe ce rasfrangere avusese atitudinea eiin el, si ce &idea el despre aceastä intoarcere.

Acasa rasucise indelungat intrebarea daca trebue sau nu sa-imarturiseasca experienta revelatoare traitä in Italia. Dar dupamulte zile de sbateri nerodnice si de mustrari chinuitoare, hota-rise ca Fedia nu trebue sa stie nirnic. « El n'a avut niciodatä dra-gostea mea. Altul a desteptat-o in mine si altuia i-am daruit-o.El n'a fost furat, pentruca nu ti se poate lua ceva ce n'ai avutniciodatä. Fedia a astigat si pastreaza. Inca o prietenie mai dura-bila poate si de o esenta mai purl decat patima ce ma Ora sprecelalalt. Il iubesc ca pe un scump tovaras iar rugul in care ardpentru altul n'a consumat nici o al-Ana din duiosia ce ma leagade el. Nu s'a inselat niciodata asupra sentimentelor ce-i port si ile-am readus intacte din acesta calatorie. #

Intelegea ca tot acest edificiu de argumentari putea sa seprabuseasca la intaia privire scrutatoare si claca Feodor ar fi

JURAMANT '73

facut-o, cursul vietii lor s'ar fi schimbat. Dar Feodor continuasa fie acela§i de totdeauna. Bun §i simplu, rasp anditor de voiosiesenina, dar in acela§i timp de nepltruns in intimitatea gandurilorlui. Mai mult cleat inainte de plecare evita cu grije orice intre-bare sau gest ce ar fi atins cat de putin deplinatatea celei maiperfecte discretii. Iar zilele aduceau cu trecerea lor faptele a§acum fusesera hotarite §i carora nu li se putea impotrivi.

Nunta se desfa§ura cu fast cu petreceri prelungite, amplificatede ecoul de§teptat in masa taranilor de pe mo§ie.

Nina nu realizase solemnitatea clipei. Asistase ca la un spec-tacol strain de ea, lipsità de emotie, golita ca un vas gol. Nu träiseinsemnatatea pasului pe care-I facea, il savarsise automat, cain somn. Era foarte paha, de o frumusete diafana, stravezie. Laslarsitul serviciului divin, sarutarea lui Feodor §i zambetul luiin care stralucea pe langa dragoste o nemasurata recuno§tinta,ii adusese un val de sange in obraji. Avea impresia el Feodorintuise tot §i ca-i multumea pentru increderea ce o avea in el.

Petrecura o lunä la Moscova. Sfortarile pe caH le facea el s'ovada fericità, spectacolele, balurile, nenumaratele vizite §i receptiila cari erau obligati sä ia parte ii luau tot timpul impiedicand-osa' mai gandeasca. Schimbarea, succesul pe care-I avea in socie-tate, cuvintele magulitoare o faceau sa traiasca intr'o dulce ame-tealà, intr'o stare ce o facea sl park' fericita, intr'un climat prielnicfrumusetei ce-i inflorea triumfltoare. Cand se intoarsera la mosie,plrintii lui Feodor erau convin§i ca aceasta casatorie reu§ise de-plin §i toga lumea recuno§tea ea Nina se implinise §i dintr'oadolescenta firava devenise o splendida femeie.

** *

Se topeau ultimele zapezi ale lui Martie. Cerul i§i pleca ugerulplin al norilor läptosi deasupra ogoarelor umede §i fumegandeca ni§te vita noui nascuti. Graul márunt incoltit sub zapada seinfiora la intaile adieri caldute. Drumul sclipea in lumina soa-relui ca dam lipicioasâ a unui melc.

Lavrente struni caii §i opri trasura la rascruce.Unde dore§te Nina Ivanovna sa mearga ? Spre vii, sau la

moar à ?Nina se ridica intre perne §i se simti in caldura de sub pa-


tura ca intr'un cuib. Plimbarea in aerul prospat o mai inviorase.Alese drumul catre moarà.

Ii intampina larma cainilor 1600. Aniuta rasari in prag zarn-bitoare. Purta in brate un copil bucalat 0 blond, cu manutele sipicioarele curmate de grasime. Nina cobori din trasura si man-gaie capsorul ce se ascundea la pieptul tarancii.

Va simtiti mai voinica, Nina Ivanovna ? Ati facut bine cavati sculat din pat, aerul primeverii e ca o bauturä intaritoare.

De vreo doul zile mi-am recapatat puterile. Inainte aveamameteli atat de puternice, incat nu ma mai tineam pe picioare.Cred ca provin din anemie. Fedia imi va aduce la inapoerea dinoras, un intäritor.

Aniuta o privi zambind mirata cu mana la gura.Eu n'am luat niciodatä siropuri spiteresti 0 Slava Domnului 1

Si ridica in sus copilul sanatos ca un fruct plin.Nina incremeni o clipa. « Ce vrea sa spuie Aniuta ? Oare

starea de slabiciune din ultima vreme, ametelile 1... ». Un tdis defulgeratoare intelegere o spinteca din crestet panä in talpi. Refuzapoftirea femeii la un pahar de ceai, mangaie copilul si IAA inpumnisorul carnos o rubla, apoi grabità se sui in trasura 0 pornispre casa.

Tot drumul o apasa pe piept o spaima intunecoasa ca o pre-vestire. Zadarnic incerca sa se scuture, sä se mustre, sa se scuze.Viata care incoltea in ea, nu-i aducea nicio bucurie. Era tarusulcare-i tintuia inima in loc, sfasiindu-i un vis ascuns cu grija, man-gaiat in tainä in orele de singuratate si noptile de nesomn. MIA-dila aceasta frageda era un la% ce o prindea, sugrumand singura ra-tiune a vietii ei: putinta de a astepta. Pentrucl asteptarea ii eraadevarata viata de and parsise Santa Marinella. Treceau zilelecenusii, ca undele unei ape ce se imping uncle pe altele la vale,fail sa le caute un rost sau o semnificatie. Primea viata cu o re-semnare tacuta, linistità in aparenta, buna si atenta cu Feodor.Se crease intre ei o intelegere muta de a-si respecta unul altuiaindependenta si singuratatea realitatii lor intime. Casatoria erapentru ea o calma si feritä &Ira' de asteptare, in care discretia sibunatatea delicata a lui Feodor paseau atent sä n'o turbure, sän'o nemultumeasca. Ii era recunoscatoare si-1 iubea mai multdecat oricand, cu dragostea pe care o poarta bolnavii celor ce-i

JuRkmANT 175

ingrijesc. Era bolnava de asteptare, bolnava de dor. i alaturide crisparea dureroasl crestea luminoasä nadejdea. Picura inceatadar continua, picaturl alinatoare si datatoare de puteri.

Noua-i stare, relevata de patrunderea instinctiva, fireasca afemeii morarului, o zdruncira adanc. Groaza n'o Ikea sa vadain ea deck o piedica de netrecut, un zid urias, ostil, ce-i intunecaaspiratiile strivind-o.

Febrila si framantata ajunse acasa cu totul lipsita de puteri.Reusi O. urce treptele dela intrare si se prabusi in nesimtire inpragul odaii.

Cand se destepta o greutate fierbinte ii apasa creerul. Liza,slujnica ei din copilarie, o freca pe tample si pe maini cu otetaromat. In odaie plutea lumina stinsa a inserarii. Un servitorintra aducand un sfesnic de argint cu lumanlri, si o tavità cu oscrisoare. Liza i-o intinse.

A sosit in lipsa d-voastrà. Pare sa fie din Italia.0 deschise cu maini slabe si citi cu ochi impaenjeniti. Incet

pricepu sensul frazelor. Se deslusea clar iscalitura: « il tuo Fer-dinando >>. Era un strigat, o porunca... « sunt liber, te Wept,respectl-ti juramantul *.

Se trezi ca dintr'un vis biciuita de o undä rece. Deveni lucida,numai creer, numai gand. « Fedia se intoarce maine seara. Catmai repede trebue sä ma eliberez. El ma va intelege, imi va dalibertatea. Dar intai trebue sa scap de aceasta povarl*.

Liza, ascultà. Nu intreba nimic, fa ceti- spun ! VarvaraSimeonovna sta pe ulita de langa moat* nu e asa ? Ea a ajutat-ope Olea Dimitroff sa scape, dupa ce a parasit-o Sirioja. Uite, siinchinl gura femeii ingenunchiate langa ea, un cuvant, o cruce.Chiam-o. Du-i inelul asta ca sa stie ca va fi bine platita. Repede,Feodor Romanov se intoarce maine seara.

** *

Feodor veghia la capataiul ei de doua nopti. Era tras la &fa',cu ochii inrositi de veghe, cu sufletul chircit de spaima. Intorsacasa o gasise in pat, vlaguità, arsä de febra inaltà, aiurand. Nuputuse sa scoata un cuvant din gul2 Lizei. Strigase iesit dinminti, amenintase servitorii si in cele din urma descoperise labucatarie pe batrana Varvara Simeonovna ascunsä intr'un un-


gher, speriati si sbirlitä ca o jivini incoltitä la str Mut oare. Iicazuse la picioare si-i märturisise adevärul. Lavrente omorisecaii in goana cu care adusese un doctor din oras. Dar ingrijirilelui se dovedeau 01.16 acum nefolositoare. Nina pierea ca o planticu ridicinile tiiate. Pierduse mult singe si febra-i crestea.

Spre dimineari se linistise putin. Nu se mai sbitea si ince-tase si aiureze.

In odaie era cäldut. Patrundea prin ferestre lumina sfioasia diminehi de Martie. Dintr'un vas un minunchiu de crengi desalcie cu mitisori fragezi rispindea parfum de verdeati noul.Peretii acoperiti cu scoarte, perdelele cu volane usoare, ordineacalmi dimprejur mireau impresia de liniste, de cuib cald si adi-postit, impresie pe care i-o ficea intotdeauna odaia Ninei. Feodorse lig impresurat de nidejdi sfioase. « Poate ci scapà, poate ciDumnezeu mi-o redà )). Inchise ochii. Ii era teaml sl gandeascimai mult, si se mai intrebe. Ce se petrecuse cu ea, ce ascundeafruntea seninä sub sirutirile lui, ce imaginä inchideau ochii cugenele plecate ?

Nina se misci intre perne si deschizand ochii, il väzu pentruprima oari. El isi lipi buzele arse de mina mica.

De ce Ninosca, de ce ? Copilul nostru...0 cuti dureroasi ii apropie sprincenele subtiri.

Fedia, iubitule, iarti-mg.Lacrimi man ii lunecau incet pe timple. Fata ii era all:A., cu

trisituri sulphate, strivezie. Vorbea incet, obositä, cu o vocevenitä de departe.

N'am stiut sa descifrez in bunatatea ta calea ce trebuia s'ourmez. M'am inchis si m'am ascuns de tine... Fedia, am omorit !... isi ascunse fata in palme. Am omorit, nebuna, sensul vietiimele, mi-am sfirimat sub picioare singura punte ce trecea pestepripastie, spre mintuire . . . Am clzut !. . . Nici mina ta bunk', Fedia,nu poate si ma mai ridice. Trebue sa platesc viata cu viati. ...Fedia 1 ... de ce pleci ? Mi-e frig. 0 simt cum se se apropie...

Cizu sfirsità, cu buzele vinete, cu o groazi imensi in ochi.Citre seari avu Inca o clipa de luciditate. Rugg si-i fie adus

bitrinul preot care o bdikzase. Feodor rimase in odaia mareingenunchiat in fata icoanelor. Servitorii str Ansi in grup speriatmurmurau rugiciuni.

JURAMANT 177

Preotul Trofim plutea in odajdile aurii si in nimbul parului alb.Parintre, pleat greu am savarsit... am luat viata sadità de

Dumnezeu. Stiam Ca am sä platesc i o rascumpar acum cu viatamea. Feodor e bun si fàrà villa', el nu trebue sà patimeasca...

Se opri o clipa i cu glas scazut, sfios, incepu:A vrea daca ma sl-it sarut numai mina ... Nu

sunt vrednica sa-mi ating buzele de Sfantul Potir apoi cu oprivire stranie ce vedea dincolo de ziduri, peste depärtari.

Parinte, Sfantul Gheorghe din tinda bisericii... am facutun juramant,... nu pop sa ma deslegi, e pecetluit cu sange,...cu sfingele copilului meu !... A vrea sä scriu o foaie alba. Da,pot sä tiu condeiul... SA scriu numai atat: « mi-am tinut jura-juramantul... ».

Mana stravezie apuca foaia, tremura falfaind o clipa vesteaalba i apoi cazu neinsufletita; o sagetata aripa.

Candela de sub icoane se elating ca batutd de \rant. Capulbatran se plena.' dinaintea sumbrei stapane.

* *

De and trimisese scrisoarea era cuprins de o neliniste stranie.Nu mai avusese nicio stire dela ea, dar simtea ca-I asteapta catrebue s'o chieme. Luptase atat pentru clipa aceasta.

Isi irosea nelinistea calarind. De cateva zile facea curse lungiIn galop, strabatuse mosia in lung si in lat, rascolea plaja sperrind

imprastiind pescarusii la tarm.Aceiasi seara ce se cernise peste pleoapele de veci inchise ale

Ninei cobora acum pe intinsa campie. Ferdinando venea dinspreCerveteri, Orland calul inspumat la pas. Iarba noua, menta rasa-rita de cur and, pelinia isi raspandeau in aer parfumul, strivitesub copitele calului. La apus nori alburii teseau cu darele rosiio impletitura complicata, prin care filtrau ultimele raze. Pestedealuri se asternea umbra. Marea 'Astra un ochi luminos departe,la orizont. Clipa aceasta Ii evoca puternic intoarcerea de atuncidela mormintele etrusce.

Se apropie de canton. Nelinistea-i creste. Are impresia eaastazi, desi e oarecum imposibil o scrisoare face mult 'Ana inUcraina asta-zi, va primi un rlspuns la asteptarea lui. Privesteincordat spre canton iata el aprinsä, neastarn-

12

Iasi......

*

si

si... imaginatia-i

I78 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

parul iscoditor, ochii impäenjeniti de indelungi tintuiri in golurzesc din umbrele inserárii o imagina: se vede ceva alb fluturand,« trebue sa fie Mario, da, Mario cantonierul, care-i face semn sifalfaie ca atunci and trenul a lasat o scrisoare pentru castelun plic alb *. Ferdinando da pinteni si se lasa in sari. Calul seridica in doul picioare sforlind, se sbate cu furie inapoi, ca di-dinaintea unei vedenii, necheaza, se smulge, svarle tremuranddin tot corpul aruncand calaretul peste cap. Trupul se izbestecu putere. Coltul ascutit al pietrei de hotar strapunge adanctampla, oprind ca un deget rece svacnirile sangelui. Mafia ramasaintinsa catre zare se strange incet, strangand in pumnul crispatun mesaj nevazut.

La canton nu e nimeni... Vantul a deschis obioanele ferestreisi falfaie lin perdeaua ca pe o veste alba.

MARIA GALACTION

CRONICI

NOTA ASUPRA LITERATURII NOASTREFEMININE

0 discriminare necesara ne face O. distingem intre literaturafemeilor si literatura femininl fara a mai pomeni 0 deliteratura feminista, al carei caracter tendentios 0 programatic oscoate din cadrul limitativ al artei in conceptia strict estetica.Literatura femeilor nu e exclusiv feminina, adica o literatura incare se valorifica elementele esentiale ale feminitatii, ci poateavea si alte caractere, intru cat arta nu trebue sl cunoasca legilesexelor.

* *sfarsitul

*laLa inceputul, la mijlocul si literaturii noastre feminine

0 a femeilor se afll, de sigur, opera Hortensiei Papadat-Ben-gescu. E un semn al evolutiei si al maturizarii spiritului criticrecunoasterea unanima a valorii cu totul exceptionale a acesteiscriitoare, care in linia feminitatii poate fi pusa alaturi de celelaltemari scriitoare contemporane engleze ca Mary Webb, VirginiaWoolf, Katerina Mansfield ori Rosamond Lehmann, iar in liniacreatiei obiective, adica a epicului pur, tridimensional, 0 nu narativsau evocativ, Eric deci e incomparabil superioara. Unanimitateade recunoastere, cu care au fost primite cele doua masive tomuriale Rdddcinilor din partea tuturor criticilor, in liniile mari aleunui univers, ale unei viziuni cosmice in temele principale aleexistentei, nastere, dragoste, boalä, moarte, ne dau dovada ca« progresul adevarului » se impune azi contemporanilor scepticimai repede deck constata Maiorescu la 1883.

Rdddcinile ca si, de altfel, intregul ciclu epic al celor patruromane (Fecioarele despletite, Concert de muzicd de Bach, Drumascuns §i. Rdddcini) nu sunt insa o literatura femining, ci numai,intamplator, literatura unei femei. Deosebirea se intelege dela sine,si verificarea se face cu acea pregnantl, pe care o aduce totdeaunatalentul in manifestärile lui.

Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a inceput prin a fifeminina, cu o violentä de expresie Erica ramasa Inca vie in amin-tirea cititorilor de acum vreo douazeci de ani 0 pe care unii,


fie din lipsa viziunii dare a scarii valorilor artistice, fie din vehe-menta de impresie a primelor lecturi de adolescenta, o considera0 acum ca partea cea mai bung 0 mai originall a scriitoarei. Ade-varul este altul. Prime le opere, Ape addnci, Femeia in fata oglinzii,Lui Don Juan in eternitate §i cea mai expresiva dintre dansele:Pe cine a iubit Alisia? sunt de natura exclusiv femininl. Talentul.nu e in discutie 0 freamatul sensibilitatii lor poate impresiona 0mai mult pe unii din cititori cleat operele de maturitate; ele ramantotu0 sau pur lirice sau intr'o simbioza a epicului cu liricul. Oricatde evoluata ar fi sub raportul talentului de expresie, feminitateaeste o forma larvara a lirismului, a transfigurarii obiectului printeaematie de mare frecventa; ea e reziduul unor fuziuni de lucruridisparate reduse la unitatea temperamentala a artistului. Supu-nerea la individualitate implica dela sine supunerea la sex 0 laconditiile lui; scrisa de femei o astfel de literatura devine feminina,centrandu-se pe singura axa a vietii femeii, dragostea, sub toateformele ei: sensibilitate, sensualitate, dupa temperament. Primeleopere ale scriitoarei le cuprinde pe toate; in panerotismul ei exista0 nota medie a impresionabilitatii fine, discrete, a acelei sensibili-tati caracteristic feminine, care in literatura se traduce in impre-sionismul sensitiv 0 chiar ideologic al Apelor addnci, festoane despurna aruncata pe nisipul caldut de valuri molcome, scurte fulge-rani emotive risipite intr'o masa opalina in jurul faptelor 0 alideilor, totul de natura discursivä 0 trepidanta. Aceasta sensi-bilitate difuza s'a organizat apoi in sentimentalitatea vehcmentaa atator Manuele, Alisii 0 Adriane, fapturi de vis rupte din §uvoiulmarilor creatiuni romantice de odinioarl, ale eroinelor lunare saulunatice, ale neinteleselor iubirii, aspiratiilor, literatura strabl-tufa' 0 de deslantuirile de sensualitate ale Biancei Porporata ie0teinsa din refulare, din claustratie, din nerealizare, spasmul simtu-rilor ce se satisfac in imaginatie.

Faza aceasta de literatura exclusiv feminina, panerotica 0panlirica, se gase0e totu0 amestecata in chip ciudat 0 cu aputere de analiza, cu o disectie prea minutioasa ca sa nu fieInca feminina, a§a ca pentru un ochi atent putea constitui numaipunctul de plecare al unei noi forme de literatura, dincolo deconditiile sexului. Dupa lucrari de transitie ca Balaurul sau caRomantd provinciald, in care rara putere de analiza nu se maiindrepta spre sine, ci se proiecta, timid incl, in afara, scriitoareas'a indrumat cu incetul spre marea creatie obiectiva a cicluluicelor patru romane axate pe grupul Halippilor. Scrisa de o femeie,nu mai e feminina; ea poartä pecetia temperamentului masculin,adica a uitarii de sine, a puterii de amplexiune a unui numar in-definit de obiecte foarte diferentiate 0 a posibilitatii de creatie-cu materiale straine dupl o viziune proprie, demiurgica.

NOTA ASUPRA LITERATURU NOASTRE FEMININE IS z

Cu prilejul aparitiei romanului Bogdana al Ioanei Postelnicu,e locul catorva consideratii asupra acestei distinctii, aplicata si laalte scriitoare mai recente. Caci e neindoios ca revelatiile literarecele mai caracteristice in proza ultimilor ani se datoresc unor femei,ce s'au afirmat, si aproape au debutat, in paginile acestei reviste.E vorba de Lucia Demetrius, de Cella Serghi si de Ioana Postelnicu,asupra carora ne vom opri, cu scurtimi sau lungimi dictate deoportunitatea momentului, lasand, ddocamdata, la o parte talentulatat de fraged al Stefanei Velisar, ca neintrind in cadrul acesteiliteraturi feminine de erotism psihologic, si pe Sorana Gurian,expresia celui mai incendiar sensualism, a carei opera putincunoscuta n'a fost adunata Inca in volum.

** *Romanul Tinerete al Luciei Demetrius a fost revelatia unui

talent de esenta exclusiv feminina, fir izbucnit dupa douazeci deani din filonul marii sale inaintase. Prospetimea talentului scriitoareia fost recunoscuta atunci de aproape unanimitatea criticei. Cartede inaltà febra, de un erotism aproape ark' obiect, difuz si universal,adevarata mizerie a sufletului, visare romantica, sentimentalism,animism, avant si desperare mocnita, tragica aproape, si, maipresus de orice, exaltare biciuitä de nerealizare ; scris feminin,impresionist, de notatii usor descusute, dar prinse in copcile auriteale unor imagini pregnante, poetice, originale, licurici sclipindprin verdele vegetal al prozei nuantate. Carte de debut, ce trebuiasa farnana unica, prin sinceritatea accentului, prin febra eroineipanerotice, prin incandescenta stilului, si a si ramas. Lucia Deme-trius ne-a mai dat apoi alte doua carti. Desi reprezinta un pasde evolutie in productia scriitoarei, Marea fugd §i Destine n'aumai fost primite cu unanimitatea debutului. Nu mai e vorba deun tipat impresionant, ca tot ce e adanc, scurt si unic, ci de uninceput de organizare. In Marea fugd organizarea e totusi mai multaparenta; scriitoarea nu cauta inca, ci se cauta in altii ; nu se maiexprima direct, ci-si sfarma oglinda sufletului in cioburi, pe carele strange apoi de pe jos ; crez and Oa aduna lucruri ce nu-i apartin,ea isi culege si reconstitue propriu-i suflet aruncat in bucdti.Eroina din Tinerete a devenit zece alte fragmente de eroind, devarste si situatii sociale diferite, batrane sau tinere, bogate sauboeme, cabotine sau fete oneste, cu vitii numite sau lard nume,dar toate roase de aceeasi obsesie erotica, imaginara si sentimentald,iar uneori trecuta in simturi, cu eruptiuni impinse pang la crima.Procesul iesirii din sine e modest, dar individualizarea aceleiasipsihologii in fiinte diferite cere inca o sfortare de obiectivare, destabilire a unor conditii sociale felurite, a unor climate de coexis-tenta ce presupun un ochi treaz si o observatie dezinteresata.Lipsitä de stralucirea intensa a primului roman, Marea fugd con-


stitue totusi o etapa spre epicizare, iar volumul de nuvele al Desti-nelor se inscrie si mai accentuat in aceeasi directie de maturizare.Fara sa franga cu totul linia feminina a scriitoarei, Ultimele zileale Ioanei Lazdr, 0 zi plind, Destine reprezinta si momente deevadare din sine, prin creare de ambiante sträine si de moduri deexistenta dincolo de obsesia erotica.

** *Talentul Cellei Serghi s'a afirmat o data cu aparitia romanului

Pánzd de paianjen. Talent numai partial si chiar aparent femininprin studiul Dianei, o fah' de excesivä feminitate printr'unamestec de frivolitate si de sensibilitate. Caracterul ei este insaprea complex pentru a fi limitat in laturea lui erotica; nevoia de astrdluci, de a-si cultiva micile ei succese scolare si sociale se corn-plica chiar dela inceput cu ipocrizia jocului dublu al unei vieti dusepe cele douà planuri, al realitatii si al aparentei. Erotismul ei selargeste la experiente de nuante mai variate, dela frivolitate siinstinct, la simtul adanc al unei stabilitati, al unei asezäri in con-fortul social; peste capriciile sensualitatii domina nevoia casnicieicu tot ce cuprinde ea ca subordonare, ca fidelitate si respect alcaminului si traditiei. Exista in Diana un sit% al familiei, al ordinei,un simt moral, dui:a cum existä si in scriitoare posibilitati de areda si crea prin amanunte o ambiantä burgheza de resemnare side sfortare leala de incadrare in ordinea sociala existentd. Inci-dentele vietii nu se marginesc numai la erotism, oricat ar fi el dead anc simtit si de izbutit realizat; Diana are o familie prinsa indrama unor deveniri materiale si a unei decaderi, din care seizoleaza figura limpede fixata a tatalui, a optimismului ramasintact in mijlocul ruinilor, a dragostei lui de baiatul cu a caruifotografie in uniforma de ofiter moare pe un pat de spital; paginide un realism viguros, strans pe firul de matase al duiosiei si alomeniei. Diana intra apoi intr'o casnicie, si se incadreaza astfelin aka familie, ai carei membri sunt surprinsi in toate particulari-tatile lor pitoresti, cu un ochi obiectiv de observator la rece; inea e apoi un simt moral si traditional ce-i cumpaneste instinctelein actiunea lor si le da importanta atitudinilor iesite din conflictulfortelor contradictorii. Stilul, el insusi, nu mai este stralucitor,cu sclipirile de aur ale imaginilor poetice; cartea nu e scrisä cufebra si nici n'o comunica; nu e lirica; nu exaltà, ci procedeaza prinacumulare de notatii marunte. Stil dens, cenusiu, din care se era-desc lucrari fail stralucire dar durabile, cu aspect de timpuriematuritate.

** *

Bogdana Ioanei Postelnicu e ultima veriga a acestei literaturifeminine, in care uirneste si supara aproape o deplinatate de expresie

NOTA ASUPRA LITERATURII NOASTRE FEMININE 183

artistica neobisnuità intr'un domeniu de exaltare a simturilor,traitä insa in imaginatie. Substanta epica a romanului e minima ;nemultumità in sanul carninului, desi nu lipsitä de realitati sensualeimpinse la violente plastice ce-i revolta pudicitia, Bogdana cautaevadari felurite p dna ce-si inchipue a le fi gäsit intr'un necunoscut,cu care intamplarea o pusese in legatura la telefon. Exaltareaacestei dragoste prelungite abstract o aduce dupa mari dezbateriin casa necunoscutului; dar si de data aceasta pudoarea ei innascutase revoltà. Se reintoarce acasa in zorii zilei, bucuroasa de a seregasi neatinsa in cearsafurile curate ale patului ei, dar i cuvaga speranta ca, daca cunoscutul ar fi fost altfel, poate ea s'ar fiimplinit marea izbavire a fatalitatii ei organice, s'ar fi putut eliberadin catusele trupului sterilizat de comandamente morale venitede dincolo de &Ansa, spre a se putea realiza intr'o dragoste, ce oChinueste cu atat mai mult cu cat o simte mai inaccesibila i poatechiar nerealizabila. Atat: un fir subtire intre doi stalpi bine infiptide o liniaritate matematica, färä nici o abatere pe alaturi, in ambiaitacasei, in social. Nu existä nimic altceva deck o femeie i nici dinea nimic cleat tragica-i obsesie erotica. Pe un cablu izolat de toatepresiunile din afara, se scurge un curent de mare frecventa; cablulrezista voltajului puternic al unei sentimentalitati ce creste dinpropriile-i abstinence. Romanul e de o puritate desavarsita; ele tocmai romanul puritatii, ce ar voi si se elibereze din fatalitativenite din fiziologie sau psihologie, nu se stie bine, din acel tulburenecunoscut freudian, unde se amalgameaza forte ce scapa exame-nului constiintei ce vegheaza asupra ei insài, fara sa poata patrundedincolo, in obscuritate. Pe o atat de mica substanta epica, scriitoareaa creat drama unei femei, nu prin analize abstracte sau prin acu-mulare de fapte, de amanunte, de experience erotice, ci

materia la una singura: la dragostea absurda cu un ne-cunoscut la telefon, gradata, progresand pana la exaltare, in caremicul aparat de ebonit capata o personalitate apocaliptica, cu ogura, din care se revarsa si in care intra o valvdtae pasionala cuatat mai mare cu cat sporeste din propria-i substanta incombus-tibilä. Romanul nu procedeazl prin succesiune de amanunte, ciprin largi scene izolate, prin puncte culminante, tratate fiecareaparte, inde sine; momente putine dar esentiale descrise larg,precis, cu insistenta analitica a unor degete ce ar cauta febrilintr'un morman de jdratec notatia, sensatia, cuvantul indispen-sabil. Scena trecatorului ce i se pare Bogdanei Ca o urmareste,scena dansului cu Alexandru Priboianu i scena ultima a intalniriicu Val, iubitul ei dela telefon, sunt momen& atat de puternicdescrise, incfit raman in amintire in conturul lor definitiv ; tehnicae acea a scenelor discontinui dar caracteristice, nu a fluentelorsuccesive de situatii.

Erni-tanduli

184 REVISTA FUNATIILOR REGALE

Ceea ce impresioneaza in acest roman nu e atat tensiun ea,febra, cu care ne-au deprins si alte scriitoare; nici capacitateade expresie proaspata si de figuratie imagistica, prezente si aiurea,ci maturitatea, gravitatea unei forme, care imbraca cu o rigiditatedestul de supla o sensibilitate usor inflamabilä, flacarl ce circulafarii sa-si mistue cablul rezistent, flea' lirism de cuvinte, desi vehi-culeaza insusi lirismul. Febra acestui roman trebue sa-1 faca unic,ca si Tinerete a Luciei Demetrius, in sensul ca sa nu se mairepete, ca tot ce e exceptional. Stapânirea stilului, stiinta tehnica,cu care sunt izolate momentele esentiale, si apoi descrise cu o putereanalitica impinsä Ong la virtuozitate luata aproape ca scop in sine,calmul, demnitatea expresiei cu care sunt captate efluviile liriceconstitue calitätile pozitive ale romanului de acum si chezasiilecelor viitoare, in care, dupa cum Bogdana cauta sä se descatusezedin fatalitatile ei psihologice, scriitoarea trebue sa se eliberezedin conditiile sexului ei, ce ar condamna-o altfel perpetuu la lirism0 confesiune.

E. LOVINESCU

D'ANNUNZIO POSTUM

Opera dannunziana, si asa extrem de intinsl, se imbogatestecu un nou volum: Soar ad solam, publicat cu o introducere deJolanda de Blasi la 25 Martie 1939 (ed. Sansoni, XXIX + 368pagini, cu numeroase scrisori si pagini inedite, stranse la int Ann-plate). Fara indoiala ca multe volume de acest fel se vor tipari indecursul anilor, acum and opera poetului este deschisl cercetä-torilor piosi, si atfitea fragmente, scrisori si articole asteapta A.fie editate. Solus ad solam, insa, nu se aseamana cu nici unul dineventualele volume postume. Pentrucl este o carte, scrisA de poetacum 31 de ani, si ramasa pana astazi inedita din cauza caracte-rului ei strict intim. Desi in 1918, si de mai multe ori in urma,Gabriele d'Annunzo a cerut voie o eroineh> acestei carti sa-sipublice manuscrisul (Premessa, op. cit., p. XVIII).

Solus ad solam este jurnalul intim al poetului intre 8 Septem-vrie si 5 Octomvrie 1908. « Scriu pentru a vedea limpede in minesi in jurul meu »; asa incepe carnetul acesta, al carui titlu i-a fostdat chiar in acele zile de D'Annunzio. Caci inteadevar, este po-vestirea patetica si totusi sincera, 4 autentia », a tuturor intam-plarilor sfAsietoare, care au pus capat uneia dintre cele mai maridragoste a poetului. Dupl 8 Septemvrie incepe sä moara o marepasiune. D'Annunzio, care nu prevedea (cel putin, asa mar-

D'ANNUNZIO POSTUM 785

turiseste) sfarsitul atat de apropiat al acestei pasiuni, isi scriejurnalul ca pe o lunga epistold, ca si cum ar fi asteptat ziva priel-nica pentru a-1 inmana iubitei. In multe pagini i se adreseazadirect: « tu », « Ili mai aduci aminte ? », « ce faci tu acum ? », etc.

i, inteadevar, dupa cum ne informeaza Jolanda de Blasi inprefata, acest jurnal intim a fost citit, multi ani in urrna, de catre« Amaranta o, §i. tot ei i 1-a incredintat autorul spre pastrare, in1915, and a plecat pe front.

De altfel, dannunzienii stiau de mult de existenta acestuijurnal-roman; iar publicul neinformat despre tot ce-a facut sauavea de gand sa La « Poetul », aflase de Solus ad solam prin in-discretia lui Tom Antongini, care in 4 scandaloasa » sa carte deamintiri, D' Annunzio inconnu, anuntase acest inedit ca pe unlucru intr'adevar sensational. « L'audace du texte de ce manuscritne permettrait tout au plus qu'une edition hors commerce »,marturiseste el in capitolul « Les grandes amours du Poète *(p. 371). Antongini afirml ca D'Annunzio a copiat foarte multescrisori pe care le adresase « Amarantei », si ca intr'o bunk' zi,in 1913, la Arcachon, i-a dat lui, si editorului Treves, sa fa's-foiasca acest manuscris. c Après en avoir deguste quelques pages,il (Treves) se tourna vers moi avec cette expression de malicequi lui etait habituelle et qui le faisait ressembler a un vieil orang-outang et il me declara: « je me sens rajeuni... Et toi ? ». II estcertain que le texte etait de nature a faire une concurrence sérieuseau docteur Voronoff ».

Fara indoiala el aceste scrisori licentioase, dna cumva auexistat, n'au fost folosite la alcatuirea editiei de fata. Solus adsolam cuprinde (p. 307-362) o serie de scrisori adresate « Ama-rantei » inainte si dupà deslantuirea dramei, dar ele fac parte dinaceeasi proza cu care ne obisnuise jurnalul. De altfel, sunt astfelalese de editoare, incat, impreuna cu scrisorile adresate doctoruluiNesti, ele intregesc povestea si verifica unele afirmatii ale jurna-lului intim. In ceea ce priveste indiscretia lui Antongini, mai suscitata, marturisim ea ea pare cel putin suspecta. Pentruca acelescrisori inflacarate la care se refera fostul secretar al lui D'An-nunzio, pretinzand ca au fost obtinute inapoi si transcrise chiarde poet intr'un caiet aparte au fost arse de « Amaranta », si laacest « sacrilegiu » a fost de fata si doctorul Nesti. La paginile101-102 cititorul aflä in amdnunte cum au fost arse douà pachetecu scrisori de dragoste. Este emotionanta dubla suferinta a luiD'Annunzio, povestind acest episod. Caci suferea si ca amant,dar suferea mai ales ca scriitor; « scrisorile mele de dragoste desprecare acum o saptamana jura cä ii sunt mai scumpe chiardeck viata ! * Putine minute in urma, 4 Amaranta * apuca unalt pachet, 4 mai greu *, cuprinzand vreo so de scrisori, si-1 zvarle


in foc. « Amaranta a zvarlit si a ars un madular viu al sufletuluimeu, a distrus ceea ce putine zile pe urma, pretuia dreptorgoliul si gloria eh>. Pe aceeasi pagina a jurnalului, meditfindasupra sacrilegiului, poetul exclamä: « Crima de necrezut impotrivasufletului si impotriva singelui ! »

Cei care au cetit Forse che si, forse che no i0 amintesc sfarsitultragic al eroinei, Isabella Inghirani, care e cuprinsä brusc de ostranie nebunie. Amanuntele acestui roman unul dintre celemai exasperante si mai artificiale romane ale lui D'Annunziosunt intru totul adevarate. Solus ad solam debuteaza tocmai cupovestirea inspaimântata a nebuniei o Amarantei ». Nici unuldintre amanuntele cunoscute din roman nu lipseste din jurnalulintim; nici strania int Amplare a eroinei, care este acostata de doipretinsi agenti de politie si preumblata ceasuri intregi intr'o tra-sura de piata; nici sosirea acestui trist cortegiu la vila unde D'An-nunzio isi primea prietena, si purtarea brutala a « agentilor »;nici, in sfarsit, oprirea lor in fata unei cafenele de cartier, unde« Amaranta » a sorbit dintr'un pahar murdar o limonada ...

Inteadevar, Forse che si, forse che no este unul dintre cele mai« autentice » romane ale lui D'Annunzio, ceea ce nu-I impiedicasl fie unul dintre cele mai artificiale, peste putinta de citit pentruun lector tanar, deprins cu proza moderna. Lucrul acesta a fostsimtit si recunoscut chiar de catre dannunzieni, care sunt gatasa apere fiecare vers din imensa opera poeticl a lui GabrieleD'Annunzio si cateva drame, dar care isi marturisesc indoialaasupra unor anumite romane. Caracterul artificial, livresc, aulical acestor carti a contribuit mult la difuzarea celeilalte legende,raspandita in deosebi de catre anti-dannunzieni, care pretindeaca intreaga opera a lui D'Annunzio este « nesincera », « decadenta »,lipsita de inspiratie si originalitate, alcatuita numai din pastise,influence si cuvinte scoase din clasicii italieni, opera, intr'uncuvant, de gramatic si diletant, in nici un caz de creator.

Pentru a spulbera o asemenea legenda, pentru a dovedi ca prozalui D'Annunzio nu este intotdeauna artificialà, luxoasa si erudita,ci poate fi « sincera », autentica », a fost data la iveala ultima carte.Solus ad solam, dupà opinia editoarei, completeaza de minunevasta opera a lui D'Annunzio. *i. o completeaza tocmai prinnoutatea ei, tocmai prin caracterul ei exceptional, de proza scrisasur le vif, in care artistul lag locul omului, si acea « mitica auto-idealizare care trece dincolo de bine si de rat' », cum spune Jolandade Blasi (p. XXIII) este uitatä, inlocuita fiMd de sentimentuldurerii si al singuratatii. Vocea « revelatoare a omului care iubestesi sufera » (p. XXVII) este ceea ce descopera lectorul in aceastacarte posturna, lectorul obosit de feeria, luxuria si retorica dinromanele precedente.

D'ANNUNZIO POSTUM 187

Fara indoiall ea Solus ad solam se deosebeste de proza obisnuitaa lui D'Annunzio, si asta ii mareste interesul. Nu este numai ocarte postuma; este o carte noud, care nu se aseamana cu nici unadin cele publicate de Poet in timpul vietii. D'Annunzio a tiparitmai multe volume de proza intima, fragmente si jurnale (Lefarille del maglio, z tomuri compacte, Libro segreto, etc.) darpretutindeni se simtea mana artistului, constiinta ca aceste paginisunt scrise pentru a fi date curand publicitatii. In deosebi asanumitul « jurnal intim * al lui D'Annunzio, Libro segreto, adezamagit pe amatorii de proza sincera, nervoasa, o autentica »,asa cum esti indrituit A astepti dela un Jurnal, asa cum ne-auobisnuit si Goncourt, si Amiel, si Barbellion, si Jules Renard.Volumele intime ale lui D'Annunzio erau mai mult niste carnetede lucru, in care Poetul scria insä cu aceeasi emfaza aulicisi arta laborioasa. Jurnalul din toamna anului 19o8 este flea' in-doiala un lucru mai « sincer », in sensul ca e mai « adevarat », maiconvingator ca atatea alte pagini dannunziene de confesiune.

Asta nu inseamna, fireste, ca nu intalnim si aici aceeasi sono-ritate a lui D'Annunzio, aceleasi descriptii admirabile, intoxicatede melancolie (caci melancolia dannunziana este unul din puti-nele lucruri care « conving » in copioasa sa productie epica).« Melancolie, melancolie ardenta si virila, sora voluptatii fe-cunde 1 », cum exclama undeva Poetul, in acest Solus ad solam.De altfel, nu intotdeauna paginile jurnalului marturisesc numaiint amplarile zilei. Abunda amintirile, fragmentele retrospective;sunt de asemenea transcrise cateva scrisori, dintre care una, adre-sail poetesei cehe Maria V., este sensationala. D'Annunzio pri-mise vizita acestei admiratoare si traducatoare a sa chiar in timpulcrizei. Ceea ce nu 1-a impiedecat sa-si priveasca vizitatoarea

numai cateva clipe, e drept, cu niste ochi flamanzi careau ingrijorat brusc pe tanara poeta. (Putine zile in urma, desiardea de dorul « Amarantei », D'Annunzio nu putuse refuzaofranda unei ilustre compatrioate si povesteste lucrurile acesteachiar in jurnalul prin care nadajduia sa-si dobandeasca inapoiiubita, atat de tragic despartitä de el !) Reintoarsa la hotelul skidin Florenta, Maria V. adreseaza gloriosului poet o scrisoareusor mustratoare. D'Annunzio ii raspunde imediat, printr'o scri-soare foarte intinsa. Ambele documente sunt reproduse in Solusad solam. D'Annunzio se apara de invinovätirea de egoism. Amin-teste cum a ingrijit doi ani, noapte de noapte, pe una din prietenelelui, la Capponcina, foarte greu bolnava; subliniaza ca numaivointa si credinta lui in dragoste a salvat-o; adaogand, cu arna-raciune, ea prietena, o data vindecata, a devenit morfinomanl, sica iubirea ei n'a fost destul de tare ca sl poata infrange acest vitiu

in timp ce dragostea lui biruise moartea ! i, in sfarsit, mar-

x 88 REV1STA FUNDATI1LOR REGALE

turiseste lucrul acesta cu adevarat sensational, care contrasteazaviolent cu tot ce ne-a invatat sa credem legenda. e Nu e adevarat,nu e adevarat, iubita sofa (Maria V.) ca eu am zdrobit inimilecredincioase, a am facut sä curga sange si lacrimi sub picioarelemele repezi. In toate dragostele mele, eu am fost cel care am datmai mult, care am dat mai mult in tot ce priveste bucuria si du-rerea » (op. cit., p. 243).

Se intrevede din povestea acelor tragice zile din toamna anului1908, cat de mult si cat de sincer se putea « clarui » marele « egoist »,D'Annunzio. Evident, el nu putea da decat ceea ce avea: dragoste,glorie, feerie. Dna « Amaranta », dupä ce a impartasit doi aniaceasta dragoste, e cuprinsa brusc de o stranie nebunie, si sereintoarce la t morala burgheza », blestemandu-si idolul de panaatunci asta nu se intampla din vina lui D'Annunzio, si poetulnu e cu nimic vinovat de aceasta catastrofl. Evident, el ar fi putut

zic unii sa grabeasel divortul 4 Amarantei * si apoi s'o iade sotie. Dar generozitatea lui D'Annunzio, care se oferea pe sinecu atata pathos si atata staruinta, era totusi o generozitate deartist; el isi invita prietena sa se mute in vila lui, la Capponcina(cum s'au mutat atatea alte femei, inainte si dupg 1908); t curajul »salt nu trecea peste aceasta granita.

Uneori totusi, in paginile frenetice, melancolice si sfasietoareale jurnalului se strecoarl mustrarea t virtutilor * dannunziene,indemnul la imoralitate, la curaj si fortà. 4 Cine imi va reda admi-rabila, salbatica forta, careia li datorez toate victoriile mele ? Dra-gostea si mila in'au inmuiat. Taria mea nu mai e in mine insumi,ci inafara mea, intr'o aka' fiintl; si sunt de acum la voia intam-plarilor. Nu mai posed, ci sunt posedat. Habere non Izaberi. Iataa sententa din tinerete nu mai are nici o valoare pentru mine *(p. no). Iar cateva zile in urrna: « De ce nu zvarlu departe demine cadavrul, greutatea moartd, §i nu-mi caut taria si desfatareamea intealtä parte ? De ce ma incapatanez ? Ce astept altceva ? *(p. 161). Sunt binecunoscutele indemnuri la amoralitatea eroica(« vivere pericolosamente ») din opera lui D'Annunzio. $i, intr'obuna zi, 5 Octomvrie, dupa ce a scris data in caiet, n'a mai adaogatnimic si jurnalul se sfarseste. Aflarn despre « Amaranta * dincateva scrisori, adresate chiar eroinei, in anii urmatori. Scrisoripline de melancolie, nostalogie si o mare dragoste « frateasca »

pentruca Poetul, la Arcachon, era de mult stapanit de o alta,mare, pasiune. Scrisorile totusi continua, cu intervale uneoride 8-9 ani, pana in ultima vreme. La 7 Noemvrie 1924, D'An-nunzio i0 invita prietena din tinerete la Vittoriale. Apoi, la IIFebruarie 1938, cu putine zile inainte de moarte, amintindu-siacest nostalgic aniversar (cad la xi Februarie 1907 « Amaranta*

NOTA DESPRE UN LICEU 189

ii cedase), Poetul ii scrie: 4 Oh, amintiri dulci si sfasietoare I...Si a fost ultima mea fericire. Gabri ».

S'ar putea totusi ca aceste ultime cuvinte, prin care se incheieSolus ad solam, sa arunce o altfel de lumina asupra sufletuluilui D'Annunzio, si sa facl din acest jurnal intim o mare, pasionantäcarte de dragoste ...

MIRCEA MADE

NOTA DESPRE UN LICEU

La 4 Iunie anul acesta, liceul « Niculae Balcescu » din Brailasi-a serbat trei sferturi de veac dela infiintare.

Frumosul oras de Dunäre trebue sa fi trait un moment demare emotie, caci liceul este acolo mai mult cleat o cladire sichiar mai mult cleat o institutie: este orasul insusi, cu ce areel mai viu si mai propriu. In bunä parte Braila si liceul ei suntdoua imagini care se suprapun cel putin pentru noi care, ple-and din acele locuri, am pastrat totusi mereu sentimentul cànimic nu ne poate desparti de ele.

Nu cred insa el serbarea liceului din Braila a fost nu mai uneveniment local. Casa accca alba si veche, atat de modesta si atatde frumoasà, reprezintä in cultura romaneasca o traditie de inva-tatura, iar cei 75 de ani pe care ii serbeaza constitue o avere mo-rald obsteasca.

Un liceu mai batran cleat multe din facultatile noastre nueste o simpla « scoala secundara », iar rostul lui in viata intelectualaa tärii nu este atat sl pregateasca in fiecare an o serie noua debacalaureati, cat sa pastreze un anumit spirit si sa mentina unanumit tip de liceu, ridicat prin constiinta sa mai sus de indepli-nirea purl si simpla a programei analitice.

Un liceu nu se improvizeaza. Este si el o fiinta vie, care crestecu timpul, cu viata si cu oamenii si care isi formeaza pe incetul,in aceasta crestere, un spirit distinct.

A fost o intreaga perioada dupa razboi, and e adevaratsub presiunea unei populatii scolaresti enorme, invatamantulnostru a trait cu prejudecata constructiilor scolare. Un numarconsiderabil de scoli si licee au fost in graba infiintate, pentru araspunde coplesitorului val de inscrieri ; dar daca problema a fostrezolvata sub aspectul ei tehnic si dacl materialmente noile gene-ratii de elevi au fost absorbite de noile scoli si si-au gasit acololocuri in catalog si locuri in bailed, nu e mai putin adevarat ca, sub


aspectul ei educativ si intelectual, aceastä problema a ramasdeschisa. Inflatia scolarl, ca orice inflatie, a provocat o depre-ciere a valorilor, o scadere a nivelului general, o slabire a mijloa-celor de control si de selectie.

Abia anul trecut, and printr'o masura radicall a fost supri-math. o intreaga serie de scoli, s'a vazut cat de putin raspundeauele unei realitati. 0 cladire, o cancelarie si un nume nu ajung sadea viata unui liceu, creat prin simpla masurä administrativä siputand fi foarte usor desfiintat printr'o masurd contrarie.

Sunt in tara cateva licee care, prin vechimea lor, prin numelelor ilustru, prin traditia lor de munch' au reusit sä pastreze intr'operioada de criza a invätamantului, acea tinutä de mandrie inte-lectuala, care porneste din constiinta unei misiuni.

Aceastä mandrie, liceul « Niculae Balcescu * n'a pierdut-oniciodata ci, printr'un adevarat spirit de familie, a transmis-otuturor generatiilor care au invatat carte pe bancile lui.

Ar trebui ca aceste vorbe « spirit de familie * sa fie luateaici in intelesul lor exact. Cred inteadevar el exista o legaturafamiliala intre toti fostii elevi ai liceului Balcescu, caci, indiferentde varstä si de timp, dincolo de atatea lucruri care s'au schimbat,ramane un fond inalterabil de amintiri comune, ce se leaga nunumai de figura cine stie clrui profesor ramas legendar si a caruifaima persista si astazi in randurile celor mai tineri elevi, dar maiales se leaga de insasi acea emotionanta cask cu zidurile ei albe,cu portile ei inalte de fier negru, cu ferestrele mari, cu mica gra-dina din fata intrarii principale... A fi trait opt ani, zi de zi,in aceastä casà, in care ai intrat abia descurcandu-te cu primelecarti din « Biblioteca pentru toti * si din care ai plecat scandandpe Virgiliu si citind pe Tacit, a fi trait opt ani intre aceste ziduricare te-au vazut crescand dela jocurile copilariei spre gravelesecrete ale adolescentei, a fi purtat prin aceste sali o inima exaltatade primii poeti, ranita de primele amoruri, a fi privit dela aceste fere-stre salcamii Brailei, turlele albe ale bisericii Sfantului Petre, bule-vardul larg, provincial, care trece prin fata liceului, ca un fluviumergand spre Dui-fare, a fi legat fall de voie intreaga ta viata zil-nica de aceasta scoalà, de acest decor neschimbat, de aceasta casaveche sunt lucruri ce nu se mai sterg din memorie si a caroramintire, pentru toti cati le-au trait, creeaza un sentiment defraternitate.

In viata unui ora§ de provincie, un liceu ocupa un loc central,pe care un liceu din capitala nu-I poate avea. Faptul de a fi singurii da un prestigiu §i o autoritate de mare institutie. Intregul orase legat de liceul lui si fiecare eveniment scolar un concurs,

NOTA DESPRE UN LICEU 191

un examen, o serbare se resimte in insasi viata orasului, careia in mod firesc parte la aceste intamplari. Inscrierile din toamnasau listele de promovati din Iunie provoaca o insufletire, careseamana putin cu animatia zilelor de alegeri pentru camera.

Atka cat pot tine minte, inainte de razboi, un oliceano si maiales un « licean dintr'a opta » avea la Braila prestigiul putin miste-rios pe care il au deobicei ofiterii in garnizoanele mici. Uniformaliceului, neagra cu vipusca alba, 'Area severa, si astazi Inca, inamintire, mi se pare ca era ceva academic in aceastä uniforma,din care generatiile de dupa rlzboi imbracate mai mult pestritn'au mai apucat cleat sapca, frumoasa sapca a liceului o NiculaeBalcescu » de stofl neagra, cu banda de piele alba si cu cozorocullung.

Cine a purtat aceastä uniforma, cine a fost mandru de aceastappd.', pastreaza toatä viata nu stiu ce orgoliu pentru liceul lui,orgoliu dupa care e usor sa recunosti un brailean.

Cred el mi-am iubit totdeauna liceul, dar mi-am dat seamade acest lucru abia mai tarziu, dupa ce 1-am pärasit. Era poategreu sa.-1 iubesti, cad era un liceu sever, cu un regim aspru, caremi se parea uneori asupritor. Supliciul tunsorii cu 4 numarul 1 r,a tinut p MI6 la bacalaureat, iar amintirea lui m'a urmarit multàvreme. As fi bucuros sä stiu ca baietii, care invata astazi pe aceleasibanci, nu mai cunosc aceasta pedagogic a parului tuns, care iidesfigureaza pe copii si ii umileste pe adolescenti.

Intr'un oras mare, un Mat de liceu se pierde, scapa suprave-gherii, duce o viata de « civil » sustrasa oricarui control in afaráde clasà.

0 uniforma de liceu intr'un oras de provincie este insa un lucrucare se vede cu usurintä. Fiecare miscare a noastra in oras eracunoscuta, remarcata, tinuta minte. A te furisa intr'o sail de teatru,la un spectacol interzis si aproape toate spectacolele erau inter-zise era un act primejdios, de mare raspundere. De ate orin'am trecut seara prin fata teatrului luminat si inaccesibil, prinfata acelor afise mari de turneu, care anuntau reprezentatii pentrunoi misterioase, de ate ori n'am visat in fata portilor inchisemiracolul care mi se parea ca se intampla dincolo de ele ! Niciastazi n'as spune ca toate aceste interdictii erau necesare saumacar utile dar ce pot spune linistit este ca ele nu arunclin amintire nici o umbra asupra liceului Balcescu si mai ales caele n'au turburat prin severitatea lor atmosfera intelectuala, pro-prie acestei scoli de elita.

Este in liceul din Braila un anumit spirit carturaresc, pe caregeneratii intregi de elevi 1-au gäsit mereu viu atat de viu si atat deegal cu sine insusi, incat el marcheaza in activitatile cele mai di-verse, munca brailenilor din generatiile cele mai departate intre ele.


Nu voi spune cal liceul nostru a fost lipsit de personaje cornicesau pitoresti (cancelaria este un mediu tipic de comedie i e demirare ca literatura noastra s'a folosit pana astazi atat de putinde acest material...), dar chiar daca unele din aceste figuri ila-riante au intrat oarecum in traditia orall a liceului si au ramaspana azi legendare, atmosfera lui nobila de muncl intelectualanu a fost cu nimic coborità.

Au fost de altfel acolo ckeva exemplare exceptionale de pro-fesori, dintre care cel putin figura lui Dimitrie Dogaru, fost petimpuri director al liceului, mi se pare si astazi Inca atatia anidupa moartea lui nespus de turburätoare. Omul acela rece,inchis, aprig, a carui tkere inspaimantase nesfarsite generatii deelevi, pironiti la tabla sub privirea lui inghetata, omul acela careascundea probabil teribele drame intime sub o masca de indiferentaostila, a fost un mare dascal, i cine a avut norocul sa' asculte vreo-data una din rarele lui lectii de geografie, la care ii plkea sa vor-beasca, a simtit desigur in acest om straniu o minte ganditoare

ce e si mai de necrezut, o iniml sensibill la frumusetile stiintei lui.Dar liceul Balcescu avea o personalitate proprie, pe care nu

profesorii i elevii o faceau, ci pe care el le-o impunea tuturor,oH de unde ar fi venit si ()rick ar fi fost de diversi.

De acest lucru trebue sa-si fi dat mai ales seama cei venitidin alte parti si care &eau acolo o atmosfera morala de multconstituità. De acest lucru trebue sa-si fi dat seama fostul meuprofesor de matematici, admirabilul Gheorghe Ionescu, mort inplina tinerete, dar nu inainte de a fi lasat o amintire scumpa ele-vilor sai. Era moldovean, vorbea moldoveneste i totusi putiniprofesori mi s'au parut mai la ei acasà, in acest liceu unde vialui curiozitate intelectuala, inteligenta lui fermecatoare, culturalui de om, pentru care matematicile erau mai mult o disciplinade gandire, deck o meserie i o specialitate, gasisera din primulmoment un mediu familiar.

Peste toate aceste figuri i peste atatea altele, ate se desprindvii dintr'un trecut, care mi se pare in acelasi timp foarte vechi

foarte apropiat, peste toate aceste amintiri, care se pierd in cei75 de ani ai scolii, liceul Niculae Balcescu » ramane mereuacelasi, sa clued mai departe nobila lui chemare.

Intr'o Braila saraca, pe care vremurile aspre de azi au gasit-ofara stralucirea din trecut, dar nu farà eterna ei frumusete, liceuleste in acelasi timp o marturie a trecutului i un legamant de viitor.

MIHAIL SEBASTIAN

si,

aia

SUMECTE ROMANESTI IN PERIODICE GERMANE 193

SUBIECTE ROMANE*TI IN PERIODICEGERMANE

Problemele romanesti intereseaza intr'un mod tot mai viustrainatatea. Si nu numai din punct de vedere politic, ceea cein cele din urmä ar insemna doar o atentie efemera, ci si dineel al valorilor spirituale, fie ele general-culturale, fie istorice,literare sau artistice. E pacat ea nu avem la indemana o biblio-grafie constiincioasa a tuturor ecourilor romanesti in publicatiilestraine, spre a putea aprecia masura cresterii interesului acestortari pentru noi. Sentimentul pretuirii muncii noastre peste hotarear intari de sigur increderea in propriile puteri. Pana la o ampllintreprindere de acest fel pe care am dori-o cat mai curand, nepropunem a infatisa in cele ce urmeaza cateva din cele maide seama ecouri romanesti in periodicele germane din ultimul an,farl a nazui fireste la prezentarea unui inventar bibliografic com-plet, marginindu-ne numai la revistele in sfera carora preocu-parile romanesti se cuprind in mod firesc. Informatiile acesteatrebue sl ne retina indelung tocmai pentruca ele sunt culese dinzona unei culturi si unui neam cu care am izbutit mai putinepuncte de contact si care nu ne cunoaste Inca satisfacator.

Materialul pe care-I prezentam mai jos, apartine numai la treipublicatii germane ce se ocupa in special de problemele Sud-Est-europene si care sunt: o Stimmen aus dem Siid-Osten #, organulComitetului sud-estic al Academiei Germane din München, <(Deut-sche Kultur im Leben der Volker )), editat de aceeasi Academie si# Siidostdeutsche Forschungen # al Institutului sud-estic din Mün-chen. Prima din aceste publicatii apare incep and din Octomvrie1937, redactata fiind de dr. Gustav Fochler-Hauke, directorulAcademiei Germane, si-si propune sa reia dupà cum insusi titlulaminteste glorioasa traditie a lui Herder, a difuzarii in lumeagermanicl a « glasurilor din Sud-Estul european>>. Articolul programal primului nurnär infatiseaza misiunea publicatiei care-si iasarcina sa inlesneasca cunoasterea de Germani a Räsaritului,intarirea legaturilor reciproce dintre popoare pe baza respectuluivalorilor nationale, si nu uità sà citeze printre numele mari aleacestei parti din lume, pe Eminescu a carui traducere in nerntestedatorita lui Konrad Richter a aparut de altfel din grija si pe soco-teala aceleiasi Academii.

In « Stimmen aus dem Sid-Osten)) ne intdrnpina articole,studii, notite recensive, traduceri din romaneste sau insemnaridespre Romania alaturi de cele despre Unguri si statele balcanice,redactia revistei ingrijindu-se ca o dreapta curripàn'a sa le impacepe toate. Cu un caracter stiintific mai pregnant, pe severe bazedocumentare, folosind si contributia unor specialisti din Iarile

13


mentionate, apar celelalte periodice din care culegem materialulnostru, si pe care le-am citat mai sus. «Deutsche Kultur im Lebender Völker * e ingrijitä tot de d. Fdchler-Manke, un foarte harnicspirit de invätat german, iar « Siidostdeutsche Forschungen» aparesub conducerea d-lui Fritz Valjavec, un cunoscator al problemelororientate care a facut si cercetlri la noi.

Subiectele romanesti sunt tratate in aceste periodice deopotriväde scriitori romani ca si de germani. Ii vom prezenta mai jos sipe unii ca si pe ceilalti, insistand fireste mai mutt asupra celor dinurma, chiar and contributia lor se reduce numai la note recensive,funded ne intereseaza in mod deosebit sa surprindem opiniilestrainilor despre problemele noastre nationale si culturale.

In fruntea tuturor scriitorilor germani care se ocupa in citateleperiodice cu subiecte romanesti, suntem datori a cita pe d. AlfredMalaschofsky, asistent al Universitatii din München, care daruesteperiodicului stiintific « Siidostdeutsche Forschungen » (1939, Heft 4)o foarte valoroasä cercetare cu titlul: « Einflusse des Hirtenlebensauf die Entwicklung von Volk und Staat in Rumanien» (Influenceale vie(ii pdstorefti asupra evolutiei poporului fi Siatului in Ro-mania). D-sa surprinde in linii de o neindoielnica limpezime siadaugam miscatoare pentru noi, inraurirea covarsitoare a formeieconomice, sociale si culturale a pastoritului asupra intinderii siconservarii pamantului romanesc ca §i asupra formärii unei icoanea spatiului politic national. Dupä ce infatiseaza cele doul cate-gorii ale pastoritutui romanesc exodul spre Nord-Vest 0111 inMoravia, documentand prezenta stäruitoare a elementului roma-nese in aceste tinuturi ca 0 puternica influenta ce a exercitat-oasupra Slavilor din preajma, si transhumanta ardeleand, d. Mala-schofsky adunl rezultatele cercetarii sale in urtnatoarele trei defi:nitive concluzii: r) datoritä pastoritului, Romanii si-au pastrat, inpofida diverselor stapaniri straine si a influentelor culturale opuse,unitatea indestructibild a neamului ; 2) intinderea sferei pamantuluiromanesc a fost conturata in buna parte de pastori atunci and autrebuit sl renunte la transhumantä si sa se aseze ca tarani in Do-brogea de pildä unde au inclinat balanta numarului populatieispre Romani 0 3) pdstoritul a creat in sufletul romanesc icoanaspatiului politic natural: arcul carpatic cu podisurile 0 campiilede dincolo de munti, dar si de dincoace, alcatuind fireasca unitatea pamantului batatorit p aria in preajma veacului al XX-lea depastorii romani; pe acest piedestal a crescut organic noul Statromanesc de dupa razboi invingand conceptia unui Stat maghiarpe baza spatiului geografic panonic. Dar aceastä din urma idee eprea ispititor infatisata si de prea inalta valoare pentru noi, sprea nu o infatisa in chiar vestmantul convingator al autorului:« Ciobanul roman nu putea sd vadd spatial altfel depresiunea Tisei

SUBIECTE ROMANESTI IN PERIODICE GERMANE 195

decdt pe cea a Nistrului sau Dundrii inferioare ; una ca fi cealaltdii era pd'mánt intregitor al pdfunii sale. i astfel crescu in tot omulo trdire subiectivd a spatiului, care vdzu in cdmpiile ocolite de muntiale Ardealului, spatiul-silmbure, in fesurile Tisei,Dundrii fi Nistruluio unitate inchisd, pe care ochii romdnefti o vdd int?) adevdr. Aceastdtrdire a spatiului a biruit in marele rdzboi sentimentul spatial ma-ghiar. dacd pdstoritul romeinesc a trebuit sd fie jertfit, cdnd po-porul romdnesc creat Statul sdu modern, i-a ldsat totufi aldturide largile fundamente ale vechii sale culturi populare o nesfdrfitde pretioasd moftenire: trdirea spatiului romdnesc, afa cum il vedeaciobanul romdn» (Revista cit. pp. 821-22). Nu este oare o astfelde contributie a unui strain care a adancit talcul vietii romanestinebanuit de miscatoare pentru noi, tocmai in vremurile turburide astazi ?

Printre lucrarile despre Romania iscalite de germani, se numaraapoi articolul d-lui Oskar Hartung: «Rumönische Streiflichter *in < Stimmen aus dem Siid-Osten» (Nr. 7, 8, 1938) in care autoruldesvoltä impresionist vechea icoanä pe care si-o fauresc de obi-cei strainii despre noi: Romania, tara a contrastelor. Mai citarnde asemeni foarte documentatul studiu al narlottei Bauschingerin < Deutsche Kultur im Leben der Völker » (1938, Heft 4) despre«Das deutsche Buch in fremden Sprachen» (Cartea germana inlimbi straine) in care se inseamna importante date statistice pri-vind traducerile din nemteste in diferitele àri europene i ameri-cane, in 1937. Situatia Romaniei si a tarilor limitrofe este urma-toarea: Ungurii 84 traduceri, numlrul lor scazand dela 116, ateau fost in anul precedent, Bulgarii 53, Sdrbii-Croatii 28, Romdnii16 scazand sensibil dela 30 in anul dinainte, Grecii 12. Autoareagermana se plange i acesta e un refren in toate revistele nem-testi cä la noi se traduc mai mult emigrantii, nu scriitorii repre-zentativi ai Reichului de azi: Hans Grimm, Paul Ernst, Kolben-heyer a.

Revelatoare pentru cunoasterea atitudinii intelectualilor ger-mani fail de valorile noastre spirituale sunt apoi notitele recensive,dintre care insemnam numai uncle mai importante. Traducerilelui Ion Pillat din lirica germana sunt pretutindeni semnalatesarbatorite. Dupl recenzentul Lange Kowal (in < Stimmen aus demSiid-Osten», 5/6, 1938), Ion Pillat a izbutit cu un mare sentimental echivalentei sd ddruiascd vestmdnt romanesc cu sunet, ritm fi con-tinut, modelelor germane ». Aduna de asemeni elogii, scrise de dataaceasta de sasul brasovean A. Heltmann, lucrarea d-lui Ion San-Georgiu despre Goethe (Rev. cit. 1/2, 1938/39). 0 atitudine favo-rabila problemelor istorice romanesti desvaluie apoi, stiintificfireste deci cu atat mai apreciabil d. F. Valjavec, direc-torul lui « Sfidostdeutsche Forschungen», intr'o recenzie in care

136

fi-a

si

5

a.

si


istoricul ungur Lajos Elekes autorul unui studiu despre politicalui Stefan cel Mare si Regele Matias e combatut atunci andsustine cà Stefan a devenit vasal Ungurilor din slabiciune. Recen-zentul german explica foarte intelegator situatia: o supunerea sa a

fost numai o foarte abild manevrd, nu un semn al sldbiciunii», tre-buind sa-si acopere coastele Eta de Unguri spre a se putea impo-trivi Turcilor. De asemeni d. Valjavec respinge teza d-lui Elekescare neaga valoarea istoricilor romani, scriind: o trebue sd se recu-noascd generatiei contemporane a istoricilor romdni cd printr'o metoddcriticd a ajuns la rezultate deosebit de importante » (Rev. cit.,1939, Heft 4, pp. 166-67). De asemeni d. Fochler-Hanke are fru-moase cuvinte despre cartea lui Karl H. Theil: Rumdnien, Landim Werden (1938) in care se accentueaza problema unitatii roma-nesti si se crede cu tarie in continuitatea noastra in Dacia. Sem-nalam in sfarsit o foarte pretioasa obiectie pe care germanul dinReich A. Steinmetz o face revistei sasesti «Der Sachsenspiegel»observand ca ar fi in interesul relatiilor romano-germane,« dacdaceastd revistd fi-ar deschide paginile mai mult ca pdnd acum arti-colelor care sd se ocupe cu problemele spirituale pur romdnegi ( Deut-sche Kultur im Leben der Völker, 1939, Heft 1, p 137).

Mai numeroase sunt de sigur studiile i articolele scrise deGermani din Romania sau de Romani. Din cea dintai categoric,citam foarte documentatul studiu al d-lui B. Capesius despre

Formfragen bei lyrischen Ubersetzungen» (Probleme ale formeila traduccri lirice) in care se ocupa de greutatile formale aletrecerii poeziei din nemteste in romaneste (in Stimmen aus demS. 0., Nr. 5/6, 1938) si al d-lui A. Heltrnann «Die rumdnischeDichtung der Gegenwart in ihrem VerbundenIzeit mit dem Boden»(Poezia rondind de astdzi in legdtura ei cu pdmatul, (Rev. cit., 5/6,1938).

Dintre scriitorii romani semneaza studii de istorie: I. Lupa$despre « Kaiser Ionf II und der Bauernaufstand in Siebenburgen»(Impdratul lonf II fi rdscoala tdrdneascd din Ardeal, in o Siidostdeutsche Forschungen 4, 1939) G. Pascu despre «Die Anfdnge der ru-mdnischen Geschichtsschreibung » (Inceputurile istoriografiei roma-nesti, rev. cit., idem), iar Laurian Somefan despre «Die Rolleder physischen Faktoren bei der volklichen Entwialung der Theiss-ebene » (Rolul factorilor fizici in evolu(ia popoarelor de pe cdmpiaTisei », rev. cit. idem), o pretioasa contributie geografica pentrujustificarea stapanirii românesti in partile Tisei.

Studii de cuprins literar ofera cititorilor germani Lucian Costin:Rumänische und deutsche Lyrik» (Stimmen aus dem S. 0.,

5/6, 1938) si mai ales d. Ion Sdn-Georgiu care are pe taramulrelatiilor culturale germano-romane merite deosebite, cu studiile*Das rumiinische Theater der Gegenwart (Teatrul romdnesc con-

»

«

*

POEZIA LUI N. MILCU 197

temporan, rev. cit. 9/10; 1937/38) i Rumdnische Germanistik *(rev. cit. 1/2; .1938/39) in care desvolta pe larg misiunea germa-nistilor roman', and apoi o revista a cercetarilor romanesti asuprainfluentei germane in cultura i literatura noastra.

Stimmen aus dem Sid-Osten* publica de asemeni o serie detraduceri din literatura romaneasca Si anume: din « Scormon* allui Slavici (Die Heimkehr des Hirten = «Intoarcerea cioba-nului », in Rev. cit., Nr. 1/2, 1937/38), din Cezar Petrescu: «Wasder alte Toma erzdhlt? («Ce povestefte bdtrdnul Toma?* Rev. cit.7/8, 1938) in trad. lui Konrad Richter care mai &á apoi bunetalentate echivalente nemtesti din unele poezii de M. Eminescu(cu un portret literar) si din antecele populare ale colectiei luiOvid Densusianu: «Flori alese».

* *Insiruirea bibliografica de mai sus, e o dovada socotim

convingatoare pentru cresterea interesului german in ce privesteproblemele spirituale romanesti. Daca tinem seama de faptul cän'am cuprins in sfera cercetarii noastre deat trei din periodicelegermane, a am cules materialul numai din sumarul ultimului an,avem toate motivele sa fim multumiti de acest fructuos inceput.Dacl mai adaogam apoi faptul cà dupa informatiile noastre obtinutedin chiar cercul redactorilor publicatiilor de mai sus, fenomeneleromanesti vor preocupa tot mai mult conducerea acestor reviste,putem nadajdui ca si lumea germana isi va laud curand o maidreapta si mai implinita icoana a stradaniilor culturii nationalesi a virtutilor noastre creatoare.

AL. DIMA

POEZIA LUI N. MILCU

S'a spus in atatea randuri a N. Milcu este un poet « minor ».Cei care au spus-o, oH au scris-o, au avut, de sigur, in vederetonul acela sensibil i uneori discret al poeziei sale, care &à acesteiao simplitate pe cat de suava in aparenta, pe ant de grava in ceare ea mai semnificativ.

Inteadevar, atat expresia poetica a lui N. Milcu, cat si pa-siunile care il fac sa ante, nu ne releva un poet de adanci son-daje sufletesti i nici cel putin unul de mare orhestratie lirica;dar in putinul cat a realizat, N. Milcu si-a pus toata drama exi-stentei sale, in lupta cu atat de scurtd. Predispus, deboala de care suferea, la o solara melancolie, in care dorintatimida, de viata, se imbinä cu 0 si mai timida chemare la iubire,

o

«

si

*

viata-i


Milcu n'a putut face altceva, deck &Ali creeze din iremediabila-ideprimare ca si D. Iacobescu o poezie consolatorie si tocmaide aceea cu nuante de romantism, un romantism pe care cadegreu insä, accentul unei crude sinceritati.

Sensibilizand materia si peisajele din jur, pana a le face partasezbuciumului ski sufletesc, N. Milcu se situeaza, prin aceasta,in categoria putinilor nostri poeti pentru care natura nu estenumai un accesoriu decorativ, ci o perpetul impulsie, ce se ; diso-ciaza in colori multiple, in sufletul poetului, care participa, can-tandu-i efectele, la o drama devenità, astfel, comuna:

I-atata strglucire 'n tomnatecul amurg ILumina scorojeste toti pomii din gridina$i 'n trambe aurite cum tremurg, ghicestiIn fiecare creangl, un scranciob de lumina.

$i soarele s'aude cum ploug in fantani$i apele acuma sunt mai verzui... $i-ascultFrangandu-se o raza... 0 frunza 'n \rant... ApoiImi mistui sub pleoape o lacrima mai mult.

$i and ma 'ntorc spre casa cu-acelasi dor in pieptIn suflet toamna arde pan' se preface 'n scrum,Iar zilele de-alt' data foi vestede rasarDin scorburi ruginite, si mg pandesc la drum.

Decor (o Gradina de sidef 9

Desi contemporan cu o epoca de turburi inovatii poetice, oepoca ce divulga strident prin teoreticianii ei inceputul uneinoi ere in arta, N. Milcu a ramas, totusi, credincios felului saude a vedea si intelege poezia; iar dacà muzicalitatea sa, tanguitoare-ca o litanie, ne aminteste uneori franturi de note straine, in caretremura parca ceva din nostalgia deprimanta a unui D. Iacobescumai ales in prima parte a volumului « Fluerul lui Marsyas » (editurarevistei o Flarnura », Craiova, 1927), apoi aceasta isi &este o legi-tima justificare prin boala ce i-a inrudit si le-a fecundat destinelepoetice.

Ca si D. Iacobescu, N. Milcu face sa vibreze, in poeziile salestatice, o unda nevazuta de tristete coplesitoare, numai prin simplaprezentare a obiectelor trezite la o viata de iatac, prafuità de luna.si de vagi ecouri romantice:

Fotoliile scunde au amutit de dor,Pe pian s'a rupt o coarda, vibrand pe-o mandolina$i in decor fantastic si vechi de lunfi plink0 umbra violeta adoarme pe covor.

Interior (e Fluerul lui Marsyas s)

POEZIA LUI N, MILCU 199

Dar in timp ce in poezia lui D. Iacobescu pluteste o usoaraumbra de sarcasm, o ironie abia perceptibill a sortii, poezia lui N.Milcu este un reflex nud, al unei sensibilitati la fel. El nu posedaarta de a-si diseca, pentru o cat mai amanuntita cunoastere, su-fletul, chirurgia aceea estetica a nelinistilor interioare. El e unsenzitiv, numai; dar unul care cunoaste tainele poeziei adevarate:

_ Cobori incet cararea in codrul tAinuitCu aprioare moarte cu botul in izvoare,Cu apele 'nclestate si cerul miscAtorRotind de sus in suflet, adAnci, ca o vfiltoare.

Afteptare (41 Fluerul lui Marsyas 9

i in altà parte:

De peste deal, in valuri moi, lumina,.S'a scurs sl curgl 'ncet pe-un scoc de drum.A ars o stea prea veche intr'o frunzlSi-un porn pe-o coastA doarme beat de fum.

Imprimdvdrare (s Fluerul lui Marsyas 9

Pomeneam la inceput de simplitatea expresiei artistice a luiN. Milcu. Vom cita, pentru o cat mai justä intelegere a celorafirmate, prima si ultima strofa din poezia <<Dupd plecare #(Fluerul lui Marsyas), poezie care, prin tehnica ei, se apropieintru catva de simplismul incercat de poetii <4 modernisti *, con-temporani lui, cu deosebirea ca la N. Milcu biruie, 0111 la urma,o sinceritate trista, direct comunicativa:

In urma ta toate au rAmas tip:Amurgul, ca o pleoapl obositA.Soarele 'n tärAni 'ngenunchiat,Ca o cAprioarl rAnitfi...

La noapte, pe strAzile bAtute de lunA,Casele albe imi vor pArea mai mici$i nirneni n'o sA-mi mai spue o vorbA bunA 1

In volumul Grddina de sidef (edit. <4 Casa coalelor *, Bucu-resti 1926), facem cunostinta cu o poezie mai personala si, inacelasi timp, mai bogata in esente. Poetul isi canta aici sfarsitulapropiat intr'o ritmica distomanta, o adevarata diagrama a sensi-bilitatii sale, subjugata stdrilor sufletesti prin care il poarta neindu-plecatul gand al mortii. Atat ciclul Deshumdri, cat sit acelaintitulat Cdntece din mormdnt, sunt edificatoare, in ce privestetristetea neinfranatl, a poetului in fata marii enigme a trecerii


in nefiinta, fapt cu care N. Milcu pare cä se impaca, intru catva,numai in poezie... i totusi, cata disperare nu cuprinde acestneputincios si sfasietor strigat de dincolo, al poetului, catre floarearat% a inimei sale, ratacita azi intr'o lume din care el a plecatde mutt:

In pacea mea tihnita 'n tintirimAdanc m'au ingropat si nu mai gem.Mi-au pus un giulgiu pe ochi, sa nu te váci$i 'n gull lut mi-au pus, sa nu te chem.

/// . Cdntece din mormcint o

Inspirata dintr'o traire a obsesiilor celor mai insistente sirealizata mai mult in masura in care primatul sinceritatii a facutloc sufletului magic, poezia lui N. Milcu poate fi consideratadrept o poezie a corespondentelor celor mai consistente dintreom si destin.

TEODOR SCARLAT

ACTUALITATI CULTURALE EUROPENE

Cronicarul de altädata avea o viata usoara. Nu i se cereaaltceva cleat sa consemneze in scris faptele Printului sail. Candistoriograful era bine vazut (si in spetä bine hränit) la Curte,alegea, printre actiunile stapanului, pe acele susceptibile sa4puna pe acesta intr'o lumina favorabila. Era o prima forma deselectie a materialului, de spirit ca sa zicem asa critic. i maiexista si o a doua. Daca cronicarul era in surghiun sau macarscos din slujbl mai corect din slujbe, caci cumulul de functiipublice este o veche si respectabila institutie atunci, in timpulski liber (dar nu si « de voie bunk' ») revedea, cu gandul, tot cefacuse Monarhul si extragea numai faptele reprehensibile, astep-t and mazilirea sau moartea eroului pentru a-si edita lucrarea.

Azi sarcina cronicarului e mai grea. El nu mai scrie pentrua face placere sau ciuda personajului despre care scrie. Croni-carul de azi scrie pentru a face placere Publicului, milioanelor decititori care ii asigura, cumparandu-i proza, practicarea mai de-parte a meseriei sale. i cititorul cere nu fapte favorabile sau faptedefavorabile unei anumite persoane. El cere fapte interesante.Evenimente senzationale, emotionante induiosatoare sau teri-fiante, inaltatoare sau ilariante. i asta e destul de greu. Mai alescand cronicarul cum e cel mai adesea cazul se serveste depresa cotidiana. Lucrurile cu adevarat interesante nu se produc

ACTUAL1TATI CULTURALE EUROPENE 201

chiar in fiecare zi; i gazeta trebue totusi sl apara. De aici vana-toarea prin reporteri care, in unele tad, ca State le-Unite, ticluescei Insii evenimentele, le organizeazA i chiar le finanteaza.

In lunile de iarna, cand activitatea politica, economicg i cul-turalA e intensg, merge mai lesne. Dar in sezonul cel cald, alplecarilor, odihnei i vacantelor de tot soiul, sarcina cronicaruluise ingspreste. Sunt multi gazetarii care in aceste epoci de vacislabe se adreseaza' batranului lor colaborator: Enciclopedia, pecare o consulta intr'un foarte particular fel. Mai intgi se uita lailustratii. Dacà gasesc un cap de domn sau doamna, se opresc.Urmeaza a doua operatie. Privirile lui se concentreazA asupra ulti-melor doug cuvinte ale comentariului din dictionar. Doug cuvintecare sunt chiar mai putin decat niste cuvinte : doua numere, indicandanul nasterii i anul mortii. In sfarsit, a treia operatiune: un scurtcalcul mental, pentru a se vedea daca vre-una dintre cele douàcifre pot forma, raportate la anul curent, un jubileu de 10, zo,30, 50, 100, 150, zoo, 300 de ani. *i atunci, gazetarul nostru,depanat, Ii reia zgmbitor pana i scrie:

Se implinesc (suntem de pita in anul 1939) trei sute de anidela nasterea marelui poet si tragedian Jean Racine... *.

Restul vine dela sine, cu sau fãrà ajutorul dictionarelor sautratatelor de istorie...

Am reamintit toate acestea fiindca, in prezenta cronica, tocmaiavem intentiunea sä vorbim de tricentenarul lui Racine. Vornputea fi deci suspectati ea facem la randu-ne ca orice confratein sezon de varg. Ceea ce nu-i adevgrat. i o putem dovedi peloc. Caci comemorarea a 300 de ani dela nasterea lui Racine nueste o soluie> a noastra, ci un eveniment real, pentru care omultime de oameni isi framanta mintea, fac propuneri, dau su-gestii de organizare. Inteadevar, desi Racine s'a nascut in Julie,inca din Ianuarie al acestui an intelectualii francezi de toate spe-ciile, sexele si vrgstele: actori, elevi de liceu, gazetari, academicieni,dansatori, romancieri au dat alarma. Francezii doresc sa pre-gateasca din timp, cu chibzuialg, comemorarea din Iulie. In acestscop si pentru ca nici o idee bung sa nu fie omisa s'a in-tocmit un plebiscit. Camera de votare e redactia revistei ((Nou-velles Litteraires Comisar al urnelor: d. Jean Jacques Brous-son. Scrisorile sufragantilor sunt citite, triate si publicate de d-sa.*i la urma, Statul francez sau societatea francezg sau ambiiurmeaza sg decida ce program sä adopte. Este un procedeu exce-lent, pe care nu avem cuvinte de ajuns pentru a-I recomandatuturor Ministerelor Propagandei din lume. Avantajele suntmultiple. Mai intai de ordin logic: fiind vorba de a se face placerepopulatiei, e firesc sa se stie ce pgrere are zisa populatie desprezisa plAcere. Al doilea, avantaje de ordin practic: scuteste orga-

#

t

>>.


nizatorilor cheltuiala de gandire cu privire la programul organi-zarii. Al treilea, avantaje de ordin politic: conducatorii culturaliai tarii respective afla care e pulsul moral al poporului pe careau datoria sa-1 conducl. Al patrulea, avantaje de ordin general,desinteresat, international si filozofic, caci prin acest mijloc ome-nirea din cele cinci continente asista la un vast examen de constiintape care cateva zeci de milioane de congeneri 11 dau in fata ei; ospovedanie indirecta si perfect sincera a felului cum simt toticei ce traiesc, muncesc i gandesc inlauntrul acelei insule de uma-nitate care in cazul de fata se chiarna Franta. Orice referen-dum de genul celui ce are loc acum asupra lui Racine este un bilantsi un capital valabil, de inscris in Istoria generall a cugetariiumane.

Ideea pe care a avut-o revista pariziang ne incantä, dar nune mira. Suntem obisnuiti sa vedem nascandu-se in Franta ase-menea idei totodatä nobile i populare, unde grandiosul si deli-cateta se glsesc intim casatorite. In Franca a aparut ideea solda-tului necunoscut, una din cele mai geniale inventiuni ale sensibi-litatii omenesti. Acum o lung, aflandu-ma la Berlin, am intratin frumosul monument unde se &este asezat mormantul erouluianonim. Am stat acolo multà vreme, emotionat de cantitatea deoameni care intra si iesea, dupa ce citise cu atentie toate inscrip-tiile de pe coroanele i buchetele depuse in ziva aceea. Si, simtindinaltarea sufleteasca ce se putea citi pe figurile vizitatorilor, ampriceput Inca o data natura particulara a darurilor pe care Francastie sa le faca. Darurile ei se adreseaza cu adevarat altorck: strainilor,dusmanilor. i mi-am amintit a tot Franta a inventat sistemulde a cuceri täri straine impunandu-le sa fie cat mai ele insele,cat mai libere, cat mai neatarnate cu putinta Se implinesc azi

so de ani dela caderea Bastiliei altà comemorare pe care Fran-cezii o pregatesc pentru 14 lulie. Aceasta data marcheaza cel maiimpresionant Drang nach Osten din ate a cunoscut Istoria, cumult mai energic si mai eficace decal acel al lui Machedon saual Imperiului Roman. Clci in tot decursul veacului al XIX-lea,Franta a cucerit pe Belgieni, pe Germani, pe Polonezi, pe Unguri,pe Romani, pe Sarbi, pe Greci, pe Turci, pe Austriaci, pe Rusi,pe Italieni. Toate aceste popoare au primit dar dela Franca,gustul de neatarnare si au invatat mai bine sau mai rail safie patrioti. Mi-am mai amintit, in acea zi de primavara innourata,and pe mormantul soldatului necunoscut dela Berlin ningeaupicaturi marunte de ploaie prin cupola descoperità facand un välcircular de nimb, mi-am mai amintit atunci de o alta ideefranceza, absolut similara ideii din 1789 precum i celei a erouluianonim. Similara fiindca era vorba tot de un dar facut strai-nului i dusmanului de pretutindeni pe plmant. Este ideea Legiunii

si

ACTUALITATI CULTURALE EUROPENE 203

StrAine, a acelei armate de viteji, provenitä din toti strainii de peglob, si din toti dusmanii. FiindcI osteanul acestei curioase armateeste sau criminalul fugar, sau omul ranit in inimI de o maredurere, de o mare deceptie, de o mare descurajare. Asemeneaoameni sunt cu adevIrat dusmani i strAini. Sup Irarea, frica, des-gustul ne prefac in instrAinati de societate. Si orice instainatde legile i idealurile societItii este, principial, un dusman alacesteia. In batalioanele legiunii africane insà, omul se leag5. iaràide viata. Este Inca un dar ce poartà marcl de fabricI franceza,cIci din nou beneficiarii sunt sträinii i dusmanii din toate unghiu-rile Orli.

Dar sI revenim la comemorarea lui Racine.N'am destul timp aici sa comentez cum ar merita numeroasele

interesante propuneri ale participantilor la plebiscit. 0 voi faceinsI cu sigurantà aiurea. Ma multumesc a insira, cu titlul decuriozitate, cateva din aceste sugestiuni.

Fireste, mai intai de toate, statuia. Propunerea are variante.Unii vor ca monumentul sà inlocuiascI vre-una din hidoaselecapodopere ce uritesc pe nedrept frumosul Paris. Altii dorescca aceeasi sculpturl sI fie turnatà in trei exemplare identice, sidoul din ele sa fie asezate pe frontiera care separà vreau sI.zic reuneste Franta cu Belgia i Franta cu Elvetia, cele cloudminunate OH de limbI i gandire francezà.

Este apoi ideea unui timbru postal. Filatelia cum spuneBrousson e azi un important instrument de glorie internationala.

Apoi medalia, cu efigia marelui scriitor, medalie ce se va vindein comert, se va distribui la premiile scolare sau sportive, eventual de-mocratizatà in insigne ce se vor purta la butonierà i cumplra pepreturi populare. Sau chiar o monetä de io lei, cu avantajulsuplimentar al deflatiunii provenite din tezaurizarea numismatilor.

Apoi propunerea unui pelerinaj in locurile unde a petrecutmai mult sau mai putin timp poetul. Idee, de asemenea, cu va-riante (camionete radiofonice permitand, in timpulauditia de discuri cu pasaje din sau conferinte despre Racine,etc.).

Apoi inevitabilul concurs de versuri <4 de inspiratie racinianI »,cu cuvenita scarà de recompense.

Desigur, nu puteau lipsi nici propunerile cinematografice:principalele tragedii O. fie imprimate pe peliculà, intr'o distributieexceptionall; sau un film artistic si erudit asupra vietii lui Racine(un scenariu a si fost, in vederea aceasta, publicat de Mercurede France) sä arate pe marele poet unui public de 25 de milioanede oameni pe zi.

Fireste, foarte multi au explicat câ cel mai bun omagiu aduslui Racine este ca piesele lui sI fie jucate; i aici, iarài, numeroase

calatoriei,


variante: toate productiile de fine de an scolar sa-i fie consacrate;sau sa se organizeze la Versailles, reconstituind toata atmosferatimpului, una din drame; sau la Saint-Cyr, unde a avut loc o pre-miera » Ataliei, sä se rejoace aceasta bucata DomnisoareleLegiunii de Onoare, un actor costumat in Ludovic al XIV-leareproducand scena memorabila and Regele-Soare plasa » peinvitati in staluri.

Altii au cerut infiintarea unei « Maison de Racine », sintezade muzeu, expozitie i institut de cercetari, unde sa se &easelmanuscrisele, cartile adnotate de maim lui, obiecte diverse carei-au apartinut si toate volumele scrise despre dansul.

Amintim, fiindca e special de delicatä, ideea de a se mutaramasitele poetului dela Saint-Etienne-du-Mont, unde nu au cecauta, la Port-Royal, locul care, ca nici unul altul, a atras inimalui Racine.

De asemeni interesanta este propunerea aceluia care roaga peMauriac cel mai racinian dintre scriitorii contemporani francezi,pentru marea lui sensibilitate fata de pleat i fata de Dumnezeu

sä consacre prima viitoare a lui carte povestirii atat de minu-natei vieti a autorului Phedrei.

In sfarsit, incheiem lista cu o propunere facuta de un cunoscutscriitor parizian, si care e tot atat de curioasä pe cat de frumoasa:

« Pentru Dumnezeu spune el, sa nu incercam a addogala gloria lui Racine. Nimeni n'ar mai putea adloga ceva, nicichiar cel mai ilustru cioplitor de piatra. i mai ales un monument.Umbra lui, pretutindeni prezenta, sa nu intepeneasca in vre-ouriciune tardiva. Ii cunoastem indeajuns. L-am cunoaste atuncimai putin.

« Nu; mult mai bine nimic. Singur scrisul poate intretine,demn, aceastä memorie. Orice altceva, monument, discurs, ser-bare, cortegii, par grosolane fata de o glorie ant de purd. Suntmorti a caror slujire cere o rezervl extrema. Sä fie prea sensi-bilul Racine menajat i ocrotit de noi astfel ».

D. I. SUCHIANU

STATUIA REGELUI CAROL I DE MESTROVICI

Orasele noastre au foarte putine opere de arta in locurile pu-blice ca si in casele celor instàri%i, unde arareori &esti picturi

sculpturi de valoare universala. Doar bisericile i ramäsitelecurtilor domnesti ne marturisesc c. odinioara, totusi, lucrurileerau altfel cleat in timpurile mai apropiate de noi. Pe masurdce viata oraseneasca s'a inchegat la noi, s'a rupt legatura cu arta

4

1

si

STATUIA REGELUI CAROL I DE MESTROVICI 205

spiritualizata a bisericii, fàrä ca macar sa se statorniceascl in schimbo legatura trainica i inspiratoare cu arta strainatatii. In materiede arta, boerimea i burghezimea romaneasca au ramas aproapeindiferente. Au primit din apus atatea inspiratii i influente, numaidragostea de a avea picturi i sculpturi de seara, nu.

In epocile de formare ale orasului romanesc altele au fostgrijile primordiale deck arta si cultura superioara. Instabilitatea

provizoratul, pricinuite de cotropiri si de focuri, de cutremureasupriri, au amanat pana in zilele noastre manifestarea reala

a dragostii de arta. La inceput motivata, aceasta indiferenta fatade trairea estetica a devenit cu vremea un obicei, chiar i andcauzele ei disparusera. Boerimea i burghezimea noastra au gasitatatea ragazuri i prilejuri sa cheltuiasca averi insemnate, darnumai pentru opere de arta nu. Ele nu au cautat sä cumpere,clack' nu un Rembrand sau un Watteau, macar un Delacroix,contemporanul lor, sau chiar i vre-un Greuze, acel pictor facil

trandafiriu, foarte indragit de o anumità societate, care-I socoteafinetea intrupata. Orasul romanesc a trait in afarl de arta timpuluiski si la un moment dat si in afara de arta trecutului sau, acelstil bizantin, care ar putea sa ne invete i astazi ca arta nu estecopia vietii cotidiene, ci o transfigurare a ei, pusa sub semnulunei nazuinti religioase, eroice sau pasionale.

Rezultatul unei atari indiferente, explicabila la inceput princonditiile vrajmase, dar mai tarziu greu de inteles, este o nere-ceptivitate, ba chiar un dispret pentru orice activitate artisticaindrasneata. Oraseanul nostru, luat in medie, are o foarte redusaintelegere fata de arta i arareori simte nevoia sa-si infrumusetezetraiul, aducand in casa o pictura de valoare sau un volum cu poesii.In acest sens, oraseanul-mijIociu este cu mult inferior taranului,care ii infrumuseteaza orice obiect, dela strachina in care mananca

p aria la icoana la care se roaga. Taranul are imaginatie; ora-seanul pierdut-o. Taranul cunoaste sute de colori, deose-beste sunetele fleck-6 pasari, insufleteste geometria naturii, di-stinge figuri omenesti pana si in stancile culcate pe culmile mun-tilor, alcatueste comparatii i denumiri, glume i porecle profundsemnificative. Oraseanul arareori poate pricepe spiritul uneipietre, simbolul unui bronz, armonia unor jocuri de coloare,iar and in poesia noul intalneste imagini similare ca semnificatiecu acelea nascocite de Oran, sa zicem similare cu o matasea broa-stei », el rade superior si suficient, gata sa spuie o cum o sa faclbroasca matase ? N'o fac viermii de matase si fabricile ? ». Ora-seanul medie sau mediu, lipsit de contactul cu spiritualitatea na-turii, cu imaginatia populara, cu facultatea de a intelege simbo-lurile se complace intr'o saracie i intr'o suficienta, din cele maiintristatoare. Nu mai e Roman pentruca a pierdut caracteristica

si

cisi-a

2o6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

esentiala a neamului acesta: imaginatia atotgraitoare. Nu e niciCrestin pentruca in mintea lui simbolul nu are nici o functiune.*i, in sfarsit, nu e nici European pentruca ignoreaza experienteleatator secole de arta.

Din acest imens desert spiritual nu se va putea iesi deck totprin curajul conducatorilor voitori de bine si prin lupta elitelorintelectuale; deck prin aducerea intre noi a unor opere de arta,straine si romanesti, care sl forteze intelegerea multimii, facand-oreceptivä fata de arta.

In afara de capitalul ski rost istoric, pe care lumea 1-a apreciatdupà toata cuviinta in aceste zile and opera primului nostru Regesi-a clpatat, in sfarsit, unanim, justa-i proportie si intelegere,monumentul Regelui Carol I are o semnificatie artistica horari-toare. i nu este fall talc faptul ca cea mai de seama opera sculp-turala ce o are Capita la imortalizeaza pe acela care, pe langa atateafapte vitejesti si acte de organizare constructiva, a inteles rostulartei in viata unui popor liber si vrednic sa ocupe un loc de seamain lumea civilizata, dispunanci repararea bisericilor trecutului siintocmirea unei colectii regale, care si astazi reprezinta tot ceeace avem mai de pret ca pictura la noi, mai ales prin panzele luiEl Greco 1). Regele Carol I si-a dat seama ea' fata de arta orasulromanesc este un desert, in care singurele oaze intaritoare sunt

1) Sub domnia Regelui Carol I orasele românesti au inceput sä se orga-nizeze si A-0 omagieze trecutul. 0 seamA de statui, de valoare artisticS ine-galA, au inceput sA aminteascfi marile figuri ale istoriei, mai ales la Bucurestisi Iasi, unde gAsim cfiteva monumente vrednice de admiratie datorite sculp-torilor Frémiet, Ion Georgescu, Hegel (Miron Costinul dela Iasi), Paciurea(Uriasii grotei din Parcul Carol I si Sfanta bizantina dela Be 11u). Acestiasunt ilustrii precursori ai generatiei actuate de sculptor!, dintre care Jalea,Han, Medrea, Milita PAtrascu si cfitiva altii sunt cu totul exceptionali, ca sAnu vorbim de genialul Constantin Brfincusi, pe care abia in vremea din urmAsocietatea noastri. a inceput sfi si-1 revendice. Brfincusi, care nu este un sculptorpentru monumente istorice si de mari proportii, a lucrat pe vremuri bustulgeneralului Davi lla, modificat ulterior de altcineva. Tfirgul-Jiu si Buzaul vorfi pomenite in istoria artelor pentrucA au monumente de Br fincusi. In monumen-tul funerar dela BuzAu unii critici vAd o anticipare a unora din caracteristicele luiLehmbruck. Monumente de mare valoare artistica avem foarte putine, pentruclnu s'a fAcut apel la marii sculptori streini, ci la o seamA de mediocritAti streine,Mestrovici (care mai are la Bucuresti statuia lui Ionel BrAtianu, lucrare deun expresionism intim, mai potolitfi ca fortA) si Fremiet fiind singurele ex-ceptii vrednice de recunoscAtoare neuitare. Iar sculptorilor romani, meri-tuosi, vechii politicieni si burghezia oraselor le-au dat mult mai putin de lucrudecfit celorlalti sculptori rainfall. Nu mai vorbim de ura si batjocura cu carea fost inconjurat Brfincusi I De aici impresia de desert spiritual a orasuluiromfinesc, chiar dacA ici, colo mai existA cfite un monument de valoare saugratie vre-unui colectionar, bine intentionat, dar adesea inegal si neorganizat,s'a pripasit vre-o lucrare de Corot, Manet, Daumier, Canova., Rodin sau Bour-delle, unele din ele intrfind in insuficientele noastre muzee, iar altele fiindrepede oferite spre vfinzare, de urmasi, strAinilor care cunosc valoarea uneiopere de arta B.

STATUIA REGELUI CAROL. I DE MESTROVICI 207

bisericile trecutului. El a inceput opera de insufletire artistica pecare actualul Suveran o conduce ca « un Brancoveanu al culturiiromanesti ».

Monumentul sculptorului jugoslav Ivan Mestrovici constituecel mai falnic omagiu pe care arta il poate aduce istoriei: nemu-rirea. Prin structura ei, sculptura este menità sa infrunte cat maiindelung timpul. Piatra si bronzul sunt materiile in care spiritulse poate imortaliza, clacl stie cum sa faca un tot organic cu ele,o realitate frumoasa si expresiva prin sine. Prin natura ei, sculp-tura inseamna monumentalizarea in spatiu a unui sentiment con-cretizat intr'un material nobil si trainic. Fiind menità sa amin-teasa mereu privitorilor un om sau o faptl, care ii depaseste siii invata ceva, sculptura monumentala nu se poate margini nicila proportiile omenesti si nici la aparentele trecatoare. Monu-mentul trebuie sa simbolizeze ceea ce este mai permanent dintr'unom sau din faptele lui; trebue sä fie o incantare si o Oda de fru-musete expresivg, dincolo de tot ce-i marunt sau secundar. Deaceea, toate statuele monumentale au in primul rand o valoaresimbolicä si nu una de copiere a aparentelor realitatii; ele cautä&à eternizeze faptura si nu s'o fack intimä 0 agreabila.

Statuia din Piata Palatului este la fel de graitoare pentru ceicare stiu cine a fost Carol I, ca si pentru un strain din departari,care nu ar sti nici macar pe cine infatiseaza ea. Caci, privind sta-tuia, strainul isi va da seama ca acolo este imortalizat un ommandru 0 energic, un om pentru care seriozitatea in gand si infapta a fost crezul unei vieti intregi, el la acest om vitejia a fosttotdeauna intovarasita de intelepciune, el raspunderea si datorianu au scapat niciodata din privirile lui largi si ingandurate, cabarbatia lui era intarita de o austeritate si o darzenie sufleteasca,departandu-1 de orice vanitate si usurinta in care tocmai cei taricad cateodata.

Iar clack' streinul are, pe langa aceasta intelegere a omului, sioarecare imaginatie, va vedea in calul ce-1 poarta pe om insusi,destinul, inslsi devenirea acestui om, sortit sa isi &el drum cuenergie si prudenta, cu rabdare si credinta, prin tot felul de greu-tati 0 piedici; un destin pe care el 1-a condus pas cu pas, stra-juindu-1 cu avantul unei intelepciuni nobile si eroice. Strainulnu va putea spune niciodata ca are in fata lui bronzul unuiaventurier vanitos, al unui general orgolios, al unui mercenarpentru care orice cauza ar fi prielnica sau al vre-unui cuceritorbarbar. Strainul nu va putea spune deck ceea ce am aratat maisus si care reiese deplin accentuat, dna privesti cu atentie mo-numentul.

Atka poate spune o statuie, adica tot ceea ce este esentialntr'un om sau intr'o existenta. Intr'un sens, sculptorul adevarat


trebue sa infatiseze pe om asa cum s'ar infatisa el singur in fatalui Dumnezeu.

Esential este sa il infatiseze cu trasaturile lui morale, cu vir-tutile lui personale, cu svonul infAptuirilor vietii sale. Incolo esteabsolut indiferent daca il infatiseaza cu palArie sau nu, cu chipiusau nu, cu sabie sau nu, cu manta groasa sau subtire, avand saunu nasturi, pe o sea comoda sau incomoda, cu scarile lungi saunu destul de lungi. Toate acestea sunt lucruri secundare, care nudefinesc sufletul omului si nu-i ilustreaza hotaritor viata lui.Sculptura este simbolica, neputand exprima cleat trasaturilemari si esentiale. Cu cat un sculptor reda mai multe amanuntesi obiecte trecatoare, cu atat el se departeaza de spiritul sinteticsi simbolic al artei sale.

Ramanand Inca la spiritul statuii Regelui Carol I, putem faceobservatia ca intruchipandu-1 descoperit si fail sabie nu inseamnacatusi de putin CA sculptorul nu a accentuat in Rege pe militar,pe militarul care ne-a dat Independenta. Din tinuta dreapta 0darza, din privirea sa semeata, din fruntea aceia neinfricata reiesmult mai expresiv structura si vocatia de militar a Regelui; multmai mult cleat daca ar fi purtat un chipiu si o sabie. Caci 0 pemilitar il definesc nu obiectele ce le poartà, ci spiritul cu carele poarta. Felul cum isi tine bratul, demnitatea cu care calareste,seninatatea chipului: iata elemente care ne arata ca avem deaface cu un rázboinic, dar cu un rAzboinic asa cum a fost Carol I ,un rázboinic pentru dreptatc, un intelept care este totodata sisoldatul unei cauze nobile.

Obiectele sunt trecdtoare, imbracamintea si armele se schimba,colorile variaza. Omul, care prin spiritul si faptele lui infruntavremea, trebue aratat dincolo de obiectele timpului sail, si chiar0 de timpul ski. Si asa este infatisat istoriei Carol I: asa cum s'ainfAtisat el lui Dumnezeu, cu ceea ce a avut mai adevarat in sufletulsi in faptele lui.

Apropiindu-ne mai mult de sculpturä si cautand sa o judecamacum prin conditiile ei proprii, prin estetica ei, trebuie sa urma-rim cum a realizat Ivan Mestrovici spiritul afirmat mai sus sicare se infatiseaza privitorului ca o perfecta evidenta. Cu altecuvinte, voim sa urmarim mijloacele tehnice prin care a simbolizatel spiritul Regelui. Accentuand largimea fruntii, arcadele ochilorsi sprancenile, umerii obrajilor, chipul Regelui capata o nobletainganduratA si o seninatate austera, de adevarat stoic, la care con-tribue si barba patriarhala si tinuta dreapta, putin incordata, atrupului. Chipul capata si mai mult relief, mai multa grandoare,datorita reverurilor mantalei, larg deschisA in jos, reverurile avandaici o functie estetica, mai precis decorativa, ca si linia dreaptacu care se incheie tunica.

S TATUIA REGELUI CAROL I DE MESTROVICI 209

Joc de linii drepte si oblice, ce-si gäsesc simetria in planurimari si midi, intreaga figura a Regelui calare, ca si mantaua cupartile laterale larg deschise, isi gäsesc unitatea si spiritul in chipulRegelui, catre care converg toate liniile: faldurile oblice ale man-talei, liniile oblice ale reverurilor, linia dreapta a tunicii, unghiu-rile formate de bratele proptite de mijloc, la care raspund simetricsi liniile picioarelor proptite in sari. Dna am analiza geometriastatuei, am constata o seama de romburi supra si juxtapuse, pealocuri rotunjite pentru a se incadra structurii circulare a corpului.

Intrebuintarea aceasta de linii oblice, de romburi si triunghiuri(bratele formeazl cu linia trupului ate un triunghiu) da formeitotale o nespus de vie miscare, ce ar lipsi cu totul daca sculptorular fi procedat altfel, facand bratele si reverurile drepte si mantauafarl faldurile ce acopar flancurile si o parte din coapselecalului. Astfel legatura sculpturala intre calaret si cal se savar-seste mai ales datoritä mantalei ce acopera partea din urma a ca-lului. Prin aceasta, Mestrovici a izbutit sa lege mai complet celedoua elemente principale ale monumentului, omul si calul, chiardeck a fdcut-o marele Verrocchio in monumentul lui Colleoni,so cotit drept cea mai falnica statuie equestra a lumii. La Verroc-chio calk-qui nu este asa de contopit cu calul, din pricina el,purtand armura, crucea spinärii si crupa calului raman libere.

Mestrovici sine mult la jocul liniilor oblice si al unghiuriloras cutite tocmai pentruca acestea sunt, prin excelenta, dinamice(goticul se bazeaza pe ele), pe cand liniile curbe si arcurile dauimpresia de static (ca in stilul bizantin). Intr'un alt monument,ridicat in cinstea eroilor francezi, il preocupl acelasi joc al faldu-rilor, ce fac trecerea dela unghiul ascutit al unui genunchi incordatla liniile circulare ale hlamidei, iar in basorelieful Kraly Petarmantia calaretului acopera de-a-binelea partea dindarat a caluluipand la armi. Chid cdldretii sunt fgrl mantdi sau farl nici o hainape ei, cum este in studiul Kraljevic Marko sau in statuia Peii-Rosii din Chicago, atunci Mestrovici apropie pe calaret cat maimult de ancolura calului, tocmai pentru a nu lasa un gol care safractioneze monumentul.

Am dat aceste pilde pentru a arata ea sculptura si, mai ales,cea equestra pune o seaml de probleme de volum total, de nit-mica si miscare, ce nu se pot realiza fail modificarea unora dinaspectele obisnuite ale realitatii cotidiene.

Sculptura trebue sa fie o unitate, sä formeze un tot armonios.Un chipiu cu cozorocul prea mare imbucatateste chipul unuiom; ii acopera ochii si fruntea, adica tocmai elementele cele maiexpresive si. mai nobile ale figurii omenesti. 0 sabie lunga arstrica simetria si ar constitui o excrescenta lateralà care ar stirbijocul liniilor si ritmica lor, ar dauna armonia volumului. Dimpotriva,

14


o coroanä sau o casa nu dauneaza esteticii specifice a sculpturii,ele fiind rotunde sau ovoide si avand Eta de cap aceeasi confi-guratie geometria. 0 coroanä poate accentua frumusetea capuluisi adaoga un simbol in plus. Dar daa Mestrovici ar fi asezatun chipiu si o sabie la actualul monument, nu numai a formatotala a operii de arta ar fi suferit, ajungandu-se la o contradictiestilistica si la un volum incoherent, dar intreaga psihologie a erouluiar fi fost redusa, chipiul impiedeand sa se vada fruntea nobilasi cutezatoare, privirea dreapta si senina, arcadele si spranceneleenergice ale creatorului Romaniei contemporane.

Mergand pe strada, recunosti pe militar dupa uniforma, darin sculptura il recunosti dupa trasaturile sufletesti, pe care ea leexprima cu atat mai bine cu cat chipul si trupul omului suntmai putin inarcate cu obiecte. Sculpturii nu trebue sa i se cearasa reproduca exact aspectul cotidian, sä copieze aspectele asanumitei o realitati *, ci sal exprime, sa simbolizeze cu mijloacele-ispecifice aceasta realitate, aratandu-i adancurile, substanta trans-cendentala.

Cand infatiseaza pe om, sculptura monumentall nu-1 poateaccepta oricum. Imortalizarea in piatra sau bronz se face cu inter-zicerea jobenelor, bastoanelor, servietelor, care trebuesc lasateacasa. La fel nici calul nu este acceptat ca in grajd sau la curselede galop. Sculptura cere si creeaza o rasa de cai care sa se pretezelegilor ei.

Calul sculptorului este, de fapt, simbolul, prototipul caluluidin realitatea noastra, primind accente si uneori chiar exagerarice reliefeaza si mai mult frumusetea, nobletea si forta animalului.In genere, aceste insusiri necesare unei statui eroice se exprimaprin soliditatea pieptului si prin incordarea ancolurii si a coamei.Calul statuii imparatului Marc Aureliu din fata Capitolului delaRoma are pieptul si umerii exagerat de plini, dar grumazul siancolura nefiind ridicate si incordate, animalul nu are mandriasi forta sa tipia, purtand para nepasator pe alaretul ingandurat,confundat multe veacuri cu Sfantul Imparat Constantin. Calullui Verrocchio din statuia dela Venetia este, dimpotriva, viu,impetuos, nervos, un cal nazdravan, ce se potriveste cu psihologiaCondottierului Republicei. Dar ramane un cal usurel, capricios,gratios, aproape felin. Calul faimosului cavaler medieval delaBamberg, opera tipic gotica, este subtiratec, ascutit, cu pieptulstramt si gatul inaltat ca la girafa, parand gata sa paseasa intr'oalta lurne. Calul Regelui Carol I intrupeaza grandoarea, fortasi rezistenta naturii animale. El este mai curand un animal mandrusi puternic, un cal simbolic ca si faimosul cal troian, un cal cepoarta freamatul si forta unui destin de lunga durata, un animalpe cat de puternic pe atat de rabdator. Ivan Mestrovici nu accen-

STATUIA REGELUI CAROL I DE MESTROVIC1 211

tueaza in calul din Piata Palatului nervozitatea i gratia anima%ci frumusetea fortei si a unei -constitutii robuste. De aceea i-aaccentuat i ridicat capul, ancolura i coama, i-a trasat liniile mariale muschilor, i-a exagerat plinatatea incordata a corpului.

Astfel, staticul inerent al statuii capata sensul unei miscarigata sa izbucneasca, nu intr'un galop nebunesc, ci intr'un mersfalnic pe urmele destinului; un mers eroic ce nu va cunoaste obo-seala i teama. Gata sa paseascl, avand genunchiul drept indoitdin toata gravitatea constitutiei sale, calul lui Mestrovici nu esteun cal pentru Don Quichotte, nici pentru Sancho Pansa, nicipentru un Sant, nici pentru un aventurier. Nu este un cal vi-sator, nici ridicol, nici ploconit ca un asin, nici ros de o nervozi-tate ce-I va uza repede. Dimpotriva, este un cal de legenda eroica,un supra-cal ce poarta o povara nobill i demnä, un cal ce into-varaseste un organizator i un constructor.

In afara de splendida incordare i plinatate de volum a calului,in afara de reliefarea in mare a muschiulaturii, de desavarsitastabilitate i fortä a intregului, animalul sculptat de Mestrovicieste infrumusetat grape unor principii decorative, unele cu totuloriginale, altele transmise de operele antichitatii egiptene, assyro-babiloniene i grecesti. Grecii au valorificat splendoarea anco-lurii i a coamei calului, iar ceilalti decorativul narilor i botului

functia-i de sburator. Mestrovici incordeaza si mai mult anco-lura iar coamei ii dà rolul a impodobi aceasta incordare. De altfel

grumazul este exagerat, formand un plin i armonios volumce sustine capul minunat caracterizat prin narile frematandeproeminente, prin solnitele scoase bine in afara, prin cele doullinii oblice ce unesc ochii cu nasul si care reliefeaza usoara arcuirea partii anterioare a craniului.

Astfel, printr'un minunat joc de rotunjimi, arcuiri i liniidrepte intreaga fiinta cavalina este dinamizata, iar forta ei capätäo frumusete de mit. Coada alungita i arcuita nu este deck unelement decorativ, ce repetà i incadreaza rotunjirnile crupei sisoldurilor. Coada, astfel tratata, da animalului o frumusete inplus, conforma structurii lui. Si este curios a in timp ce unuiproprietar de cai sau de caini i se tolereaza fantazia de a taia coadaanimalului sau a o impleti cum vrea, sculptorului i se interziceorice fantazie, chiar una atat de logica si decorativa ca aceastasemnalata aici. Unui cal legendar i se cere sa copieze asa zisa rea-litate, dela care ii este, insa, ingaduit sl deroge oricarui proprietare cai, catei si mate. Dar puterea creatoare a marelui Mestrovicinu poate deck ignora astfel de obiectii. In baso-relieful KraljPetar coada calului este tot alungità, dar dreapta, pe and lacalul ce poarta o Piele-Rosie coada este asemeni unei uriase urechide amfora.

1 e

si

sisi


lad numai o parte din problemele, tehnicile i expresiile pecare le trezeste in privitor monumentul acestui geniu, de obarsiedalmatina i bosniaca, fiu de Oran crescut in direct contact cunatura (a carei forta creatoare el o repetä si o spiritualizeaza)format printre oameni care mai canta i astdzi balade eroicepovestesc minunate fapte legendare. Traind in localitati in carerlmasitele artei romane nu au disparut si in care oamenii pastreazamare credinta lui Dumnezeu, privind insasi viata ca o minunatie,Ivan Mestrovici continua in bronz i piatra dramatismul Scripturei

ispravile eroice ale Craisorului Marcu, fiind un mestesugar lafel de devotat si de inspirat ca i aceia care au construit, pentrumantuire si incercare a eului, catedralele Frantei. Ca si MichelAngelo, el construeste cu o mare pasiune, pornind dela fortainterioara a unui mare sentiment. Natura i peisajul sau cainvatamintele marii arte 1-au indreptat catre monumentalitate,catre expresiile majore, catre un expresionism neo-clasic, in care,in cele din urma, totul este stilizat, armonizat, echilibrat dar pemasura marei lui forte, dinarnismului ski eroic i patetic, misti-cismului sau de mare credincios, insusiri prezente pilduitor inmonumentul dela noi. Datorita acestui nou Michel Angelo,.sufletul i trupul omului capätà un dramatism de epopee sau depsalm, o miscare spre realitatea lui dumnezeeasca, un intelesmetafizic. Ca si la Michel Angelo trupul omenesc este nespus.de semnificativ, purtand insusirea de a exprima spiritul, in chipexemplar. Dar pe and marele artist al Renasterii se indreptaspre baroc, spre o artificializare i rafinare a atitudinilor, gestu-rilor i expresiei, Mestrovici trece dincolo, spre bizantin, sprearta greaca i chiar spre primitivismul mai simplificat formal,dar pare/ mai plin de spiritualitate. Taranul dalmatin urmaresteo sinteza noua, in care forta elementara sä se echilibreze custiinta capatata in urma atator experiente geniale, iar frumuseteasa fie cat mai legata de o viata si de spirit. Deci expresie dinamica

stilizare formala.Acest intelept, care ca structura sufleteasca se apropie de

sculptorul nostru Brancusi, si el Oran, si el un credincios al arteiadevarate, si el un geniu, dar orientat catre o altfel de sculptura,

stie bine, si a declarat-o, el prin arta i prin sculptura nu sepot spune multe, dar se poate spune esentialul. Acest esential1-a exprimat cum nu se poate mai maret si mai miscator in recentastatuie a Regelui Carol I, gratie careia generatiile viitoare vorpastra amintirea unui mare infaptuitor de stat nou cu destinfalnic i, totodata, vor intelege arta adevarata i vor fi recunoscatoriAceluia care a ales pentru Capitala i ara, pentru prestigiul isto-riei noastre, o opera de arta fara pereche, un monument vrednicde spiritul pe care-1 simbolizeaza in fata eternitatii romanesti.

sisi

si

si

si

si

BILANTUL STAGIUNII MUZICALE 213

Prin contemplarea acestei statui atat de semnificativa, desertulspiritual si neintelegerea fatà de arta vor descrqte, pregatindu-seo epocl in care orasenii nostri vor sti sa capete sirntul monumen-talului, ce Inca le lipseste cu totul, i simtul fata de simboldrama, pe care incepusera sa-1 piarda; vor sti sa pretuiasca arta,asemeni locuitorilor Atenei, Romei, Bizantului, Bambergului,Florentei sau Parisului sau macar cat ii pretuieste arta lui taranulroman, care nu fuge de cantecele de jale si de glasul pietrii, carenu se multumeste doar cu arta distractiva, cu divertismente sterile,si nu declara rituos cä fuge de drama, pentruca insasi viata esteo drama. Substantialitatea transcendentala a artei lui Ivan Mestro-vici va atrage cu timpul pe orice spirit, facandu-1 sa inteleaga ceputeri de intarire i imbucurare poate starni in sufletul unui om con-templarea cinstità i umill a operei geniului.

PETRU COMARNESCU

BILANTUL STAGIUNII MUZICALE

0 mare parte din pretentiile melomanilor, formulate prinintermediul penelor critice, cu privire la revizuirea auditiilor mu-zicale, au incetat, in sfarsit. Fel de fel de obiectiuni se ridicau princate-o undita de parere. Fiecare cetatean cu douà urechi Ii motivamuzicalitatea prin comentarii mai mult sau mai putin juste, inpauza fumurie a concertelor, fa:and sa circule uncle deziderate derenovare i progres. Din anonimatul discutiilor trecatoare, majo-ritatea de o absoluta inutilitate, cateva dorinti generale au capatato oarecare consistenta, devenind ca un fel de ridicare la pdtrat aformularilor tipice < vrem sa auzim i compozitori romani *, « undene sunt so1itii?>> de ce atata Brahms ? *, etc... Murmureleacestea au ajuns ele oare la conducatorii destinului nostru artistic,sau programul bunelor reforme fusese mai demult fixat ? Seastepta in orice caz ceasul frumoaselor schimbari. El nu a intar-ziat sa vie. Intr'un singur an s'au petrecut o seama de limpeziri,care nu le punem cleat in seama grijei noului regim de a-si ras-fringe influenta fericita in toate domeniile vietii noastre romanesti.Cele patru Institutii importante din Bucuresti, Filarmonica, OperaRomana, Societatea CompozitorilorRomani i postul de Radiodifuzi-une, de comun acord, si-au indreptat privirile spre tot ceea ce e ro-manesc, spre valorile noastre autohtone; din nefericire, solitii ro-mani nu au voit sa solicite nici in stagiunea aceasta o auditie pentrua fi admisi sä cante la Ateneu cu orchestra. Maestrul George Geor-gescu nu poate doara sa' stranga la probe muzicale interpretii cuarcanul Cred ca datoria celor care se plang laturalnic de « nein-

o

si


telegere sau « lipsa de atentie pentru tanara generatie, emotiveze apelul i meritele. Trebue sa" bati in usa unei case pentruca sà poti intra, i daa ai intrat nu sta frumos sl intorci lucrurilepe dos, lasand sa se creada a esti un mai bun estet deat amfi-trionii. Sistemul criticei dela distanta, frà cunoasterea reall alucrurilor, e foarte comod, lug discrediteaza putin pe faptuitor.Cand cineva solicità ceva i e refuzat, ar trebui sä cercetam numotivele care au determinat pe gazda sà refuze, ci intru cat per-soana solicitantä nu a corespuns cerintelor neformulate... Pre-tentiunile necesità sprijinul unei realitati sufletesti i cred a maiales in muzica nu e bine sa incurajam nechematii sub motivul casunt tineri. De sigur cà e preferabil sa te manifesti la 20 de anideat la 40. Dar daa nu esti destul de genial la zo, e mai bine s'ànu anti niciodata... Intre aceste doua varste se sbat toate plaselecu patimi, toate ambiiile tineretului, fermenteaza toate visurilepentru painea ce para la urrna e taiata pe masa. Maestrul GeorgeGeorgescu a potolit pana acum foamea la doi muziciani adevarati.A potolit-o fárä nici o induiosare, condus numai de certitudineacà astfel trebue procedat. Amandoi muzicantii <scoi de d. Geor-gescu in lumina renumelui, au fost destul de tineri: d. DinuLipatti i d-na Silvia erbescu. Dar nu ne-au desamagit. Astainseamna a au fost ateva desamagiri. Prea putine *lush' pentru adispera si a formula cu pesimism a nu se mai poate face nimic.Micile « experiente )) au slujit i ele la ceva. Am aflat ea tineretulnostru muzical e stapanit de o incurabila febra de scena, impo-triva areia numai chinina impresariatului ar mai potoli crizele.Aparitii cat mai dese in public ar aduce o solutionare i o remediereraului, astfel inat proba principala, Ateneul Roman, sa nu mai fieun rise. Provinciile ar putea servi intr'o larga masura acestui scop.Exercitiul pe scena mica inainte de consacrare e de altfel un lucrunu tocmai nou. Unele rezerve recente ale maestrului GeorgeGeorgescu relativ la noi prezentari solistice le gasim asa dar sufi-cient de intemeiate. Nu ne mai putem juca astazi cu un public deconcerte format, imbuibat de interpreti celebri. Nu mai poti facedintr'o seara de Joi o auditie de Conservator. 0 iertare, o inga-duinta a melomanilor nostri pentru un roman pus la incercare,nu cred câ aceasta e ceea ce urmarim astazi. Vrem cat mai multtineret solistic la Ateneu, dar el &à apara degajat i sa nu-i maiacordam concesiuni, ba cä e inexpert, ba Ca si-a ales rau piesa,cA nu-i convine, ba cä e foarte indispus in aceasta seara. Suntemdestul de inzestrati ca sa putem tine piept barbâteste, leal, talen-telor de pestre graniti. Dar sä nu ne entuziasmdm excesivmuncim fled gandul concurentii. Muzica nu s'a nascut pe lumepentru asta. Noua generatie (in sensul a nu a fost ina manifestata)departe de a fi nedreptatita, e lasata pur i simplu ca o livadd

sa-si

i sa

S

BILANTUL STAGIUN1I MUZICALE 2 r5

sa-si scuture fructele pe iarba. Tot se va alege ceva. Nu ne trebuecleat cateva rafturi de mere frumoase pentru iarna vesniciei. Dartoga' lumea e datoare sl dea in parg, chiar cu viermii inchisiinauntru.

*

Stagiunea a fost bogata si incercata de tot soiul de energiiartistice. In piscul ei a stat ca in totdeauna George Enescu, desa-varsit in concertele sale neuitate de sonate, alaturi de pianistide mare intelegere ca d-na Muza Ciomac, Madeleine Cocoräscu,Ionel Filionescu,Radu Mihail, etc. o Filarmonica * si-a dat silinta sane poata oferi muziciani, dirijori si executanti, deasupra oriclruicomentariu. Nici compozitorii romani nu au fost stirbiti de prero-gativa aparitiei in cadrul festiv al auditiilor dela Ateneu. D. SabinDragoiu inspirat de fresca istorica, atat de sugestivl a läcasuluide simfonice a scris o Povestea Neamului », un poem de o pito-reasca arhitectura sonora. El a fost superior interpretat de orchestranoastra simfonica. Pianista Annie Fischer, a cantat romantiosconcertul in la minor de Schumann, Gioconda de Vito, concertulin re de Beethoven. Pablo Casa ls, unicul, a dat viata concertelorde Dvorak si Haydn. Alaturi de stralucitul dirijor care e d. GeorgeGeorgescu, ceilalti buni animatori de orchestra romani au venitrand pe rand la pupitru, d-nii Otescu, Alessandrescu, Massini,Perlea au practicat interesante rituri estetice, totdeauna cu o religieindaratul gestului. Dintre celebritatile streine, d. Molinari atinut sa ne emotioneze, desi nici d-nii Ansermet si E. lochum nutrebuesc priviti ca niste stilisti red. Programul marelui Molinaria starnit interes prin noutatea compozitiilor, douà din ele facandparte din repertoriul modern meridional; cu alte cuvinte, d-sa afacut opera patriotica, recomandandu-ne compozitori actualiitalieni, pe Salvinucci si Rosselini. L-am avut iarasi printre noipe d. Felix Weingartner, care a evocat pe Egmont si a dat un sensde legenda eroica simfoniei a III-a de Beethoven. Aducem elogiiorchestrei Filarmonice pentru maestria interpretarii si pentruelasticitatea de expresie potrivita fiecarui dirijor in parte. Stiintade a asculta si de a traduce conform gandului conducator al sefuluide orchestra, iata cele doua mari daruri ale Orchestrei dela Ate-neul Roman unde colaboreaza artisti eminenti, fiecare la randulsau capabil sä sustina un concert si chiar O. dirijeze.

*

Opera Romana a urmarit acelasi tel ca si Filarmonica : innobi-larea auditiilor si invitarea de oaspeti straini. Astfel am avut ocazia saascultam cateva premiere de buna calitate : Falstaff de Verdi, in cared.*tefanescu Goanga, baritonul nostru de neintrecut, a creat un rolunic, Nunta in Carpati de Paul Constantinescu, imbinare perfectadintre armonie si miscare, muzica in spirit de joc romanesc tradusä


in expresie dansantä de inteligenta maestra de balet a Operii Romane,d-na Floria Capsali. D. Paul Constantinescu a ajuns la a douapiesä reprezentata la Opera Romanä. D-sa este singur elementdin generatia tangra care se poate mandri cu acest record, lasandde foarte multà vreme, in urma, colegii d-sale de creatie. E unavantaj sa fii de timpuriu pe buzele tuturor, sa fii cunoscutsà poti trai din lucrärile tale. Acest ideal trebue urmarit totdeaunaatunci and e vorba de compozitorii nostri tineri, uitati de Dum-nezeu i lume, neintelesi i plictisiti sa mai lupte. Din fericirelucrurile s'au schimbat. 0 viata noua, un spirit de incredere do m-neste acolo unde inainte era un inceput de obosealà. Astazi compo-zitorul are pentru ce munci, iar comoara de cantece populare Iista ademenitor inainte. El poate crea, si a capatat i puting in-drazneala de a-si solicita dreptul de a fi cantat in institutiile noastrede mana intai, ori de a figura cu cinste in diverse auditii realizatesub semn romanesc. Compozitorii nu mai sunt refuzati si nu maifac anticamera, in asteptarea unui raspuns nefavorabil. Poate cäceea ce nu avem Inca e tocmai repertoriul. De abia am inceputsa ne infiriparn. Am iesit insä din timiditate. Putem ataca siguriteme romanesti, avem la indemanl suficient material pentru a fiprelucrat i turnat in nemuritoare tipare. Colectii de cantece, dearii i dansuri, zacamant sfant al tarii noastre a fost scos la lumina;avem nevoie de lucratori mesteri ca sa nu strice acest aur rar.Baietii sa studieze cu atentiune opera vasta ce le .stà in fata. Eiau de acum o misiune de indeplinit. Mitologia tarii e mai intere-santa deck refugierea in basme exotice si in traditii straine. Deo poezie i actiune pline de talc, intretesute cu simboluri, cu dra-matism, faptele eroice din legenda romaneasca vor starni intr'unceas asteptat fantazia unui geniu dintre noi, cine stie pe unde ascuns,in care sat departat, sau poate chiar, cat mai de graba, vre-untanär pe care nici nu 1-am banui capabil de opere deosebite, saaiba subit o revelatie i s impuria atentiei contemporanilor nucu Hercule sau Tezeu, ci cu Deana Cosinzeana, Fat Frumos,Geri la, Stramba-Lemne, etc. Urmarind programul de scoaterela iveala a luctirilor traditionale, Opera Romana a pus pe afisicoanele dela tail a d-lui Th. Brediceanu atat de calduros primitede publicul bucurestean, « La Seceris ». Regretam insa ea din di-verse motive, Opera Romana nu ne-a prezentat tot ceea ce anun-tase pentru stagiunea 1938-1939. Cei patru badarani de Wolf-Ferrari, in care d. Teoldnescu, tanarul bas de mare viitor, a doveditcalitati dramatice exceptionale, au aparut frumos realizati. « Luiza »insa am asteptat-o de geaba. « Boccaccio » asisderea. « AlexandruLapusneanu » de Zirra, Amorul mascat de I. Hartulary-Darclee,

Cutia cu jucarii » de Debussy n'au intrat intre piesele vechiuluiprogram, desi am fi avut interpreti pentru fiecare dintre ele.

Si

s

BILANTUL STAGIUNII MUZICALE 217

Tineretul muzical insa s'a manifestat mai mult deck in alte sta-giuni, dupà cum invitatii straini au dat o stralucire i o nota defast spectacolelor. Dintre elementele tinere si de valoare, men-tionam pe d-nele Florica Popovici si Thea Ramureanu. D-nii M.Arnautu si T. Spataru au cantat expresiv dramatic in « Rigoletto »

« Manon »; amandoi cantaretii sunt formati la Opera din Cluj ;e de dorit ca d. Tome! Spataru s villa' la Opera Romana din Bu-curesti, unde se simte lipsa tenorilor, de calitate care nu potdovedi de cele mai multe ori exigentele cantitative ale programelor.Opera din Franckfurt pe Main ne-a trimis o ideala echipa canta-bill wagneriana, iar noi am raspuns cu o grupare priceputd inmuzic ita1ian. Aceste schimburi de muziciani ar trebui repe-tate cat mai des si cu toate tdrile care ne pretuiesc. Prin d.Const. Brailoiu, Societatea Compozitorilor Romani, a sustinutvalorile autohtone, organizand un concert de compozitii roma-nesti. D-nii Buicliu, Andricu, Jerea, Matei Socor, Romeo Alexan-drescu, Branzeu, Paul Constantinescu au fost tradusi prin executiad-lor *oarec, Draghici, C. Bobescu, Branzeu. Societatea Compozi -torilor Romani Ii certifica Inca o data utilitatea ei, läsâ.nd posibi-litate mestesugarilor frumosului sa-si desfaca produsul visurilor. D.Constantin Brailoiu nu pierde niciodata ocazia de a-si oferi spriji-nul sàu desinteresat, oricine i 1-ar solicita. Punctul culminant al acti-vitatii Societatii Compozitorilor Romani pusa sub proteguirea scutu-lui regal al Suveranului iubitor de cultura, a fost concertul de muzicagreaca oferit de compozitorii noi ai Heladei. Calomiris, Skackotas,Petridis, si-au prezentat lucrari interesante i inspirate, construitein spiritul i tehnica occidentald. Folklor grec prins in formuleapusene ; continutul nu determina forma. Aa e la mice inceputde scoalä nationala. Dvohk, Korsakoff nu au facut nici ei altcevacleat de a turna bautura popularl in pahare culte. Compozitiileau impresionat publicul românesc prin asemänarea unor motivecu a unora din ale noastre. Concertul de Calomiris, uvertura la.o drama de Evanghelidis, muzica de puternic lirism, exprimatsimplu, ne-au dat o lectie ca melodia poporului e cel mai bunmaterial pentru constructia pieselor de orice gen, avand in vedereinsa totdeauna felul original de a le prelucra i gasi caracterulpretabil tratarii.

Concertele remarcabile ale stagiunii : cuartetul «Fundatiilor Cul-turale Regale » condus de eminentul violonist Anton Adrian Sarvas,care cu o abnegatie de artist adevarat continua opera de popu-larizare a muzicii de camera, cuartetul Radio, cuartetul Theodo-rescu si-au spus si ele un cuvant clar in viata muzicala a anuluiincheiat, gratie elementelor inzestrate care le compun : d-nii IonelFotino, Lupu Teodor, I. Ghiga, Bonis, Teodoru. Pianitiiau stat in aceeasi deplorabila rezerva, probabil dintr'o vqnic5.

si


lipsa de mijloace materiale pentru inchirierea salii Da lles. Altaexplicatie nu putem gäsi fenomenului trist de absentare din emu-latie. Cativa mai plini de initiativa, sfidand lipsa de impresariat,au aparut la estradl. D. Radu Negreanu, d-ra Nadia Chebapsi Madeleine Cocorascu s'au distins printr'o muzicalitate deosebità.Cantaretele au avut o admirabila reprezentanta prin d-na EugeniaBabad-Cioculescu, voce limpede, elastica si de mare expresie;violonistii prin d. Constantin Bobescu, de o prea mare modestiefata de talentul d-sale, manifestat prea rar in public. Prin fatamicrofonului romanesc s'au succedat tarafuri, o varietate deformatii, s'au deschis si inchis cicluri (Mozart) s'au conturatportrete de muzicanti clasici, si solisti de toate categoriile si-audat tributul simtirii. D-nii N. Marcovici, Bonis, Radu Mihail,Silvia Degen, Mircea Bruck, Atanasof, Cella Delavrancea, MironSoarec, Koganof si reputata pianista Silvia Serbescu, emerita pleiadade muzicanti, au innobilat serile noastre cu interpretari bune.D. Rogalschi, directorul muzical al postului de Radio difuziune,isi cunoaste misiunea frumoasä, intinzand o mana salvatoare celorputin indrazneti §i chemandu-i la auditii. Intre alte concerte laDa lles §i Ateneul Roman, mentionam serile de sonate ale fratilorBonis, si faimosul concert de compozitii romanesti, prefatat ded. Mihail Jora. Aici au aparut d. N. Branzeu cu Fantazia simfonica,d. Silvestri Q.1 atonalul si mult interesantul d-sale concerto grosso,d. Elenescu cu traditionala sa « Rapsodie Romanä o, si d. ZenoVancea cu trei dansuri din baletul Priculiciul. Compozitorii au sidirijat, destul de onorabil pentru activitatea lor lipsita deexercitii. Un eveniment de cinstire a meritului bastinas a fostincoronarea, dui:4 o viata de munch' §i creatie componisticl, ad-lui D. Cuclin. D-sa a capatat premiul national de co mpozitie.El trebuia sa vina, desi marele compozitor nu-I astepta, fund demultà vreme un interiorizat care nu aspirá la distinctii. Dar bar-na acesta rar, de sigur, ca 1-a mangaiat de multe nedreptatidin trecut, si poate ca o lacrima i s'o fi prelins tainic pe vre-ofrunza... Premiul oferit d-lui D. Cuclin a fost alaturi de o pro-movare si un act de justitie. Rupt de orice orgoliu de acum inainte,credem cä ilustrul dascal dela Academia Regala de Muzica vamai nascoci Inca multe opere valoroase, pentru cealaltä cununa,a eternintii.

VIRGIL GHEORGHIU

ACTIVITATEA SOLARA

Este un fapt mai presus de orice indoiala, a viata pe pamantnu ar fi posibild fail lumina §i cäldura solarl.

ACTIVITATEA SOLARA 219

Germinarea, cresterea plantelor si animalelor, o anumita umi-ditate, nenumaratele reactiuni fizico-chimice pe care le presu-pune viata, in tot complexul ei, stau in directa legatura cuactivitatea solara.

Si nu este exagerat sa afirmam, desi dovezile concludentelipsesc in aceasta privinta, Ca fenomenele sociale si istorice Incadepind si ele de activitatea soarelui.

Oamenii, din cea mai sträveche antichitate, parcá au intelesrostul de prima importanta al soarelui, si multa vreme feluritepopoare i s'au inchinat ca unui Dumnezeu.

Soarele, de 1.300.000 de ori mai mare deck pämantul (lunasi pamantul ar evolua cu usurinta in interiorul soarelui), asezatla 150.000.000 de kilometri departare de globul terestru, faceparte impreuna cu alte vre-o treizeci de miliarde sori din Ca leaLactee.

Atat de important si de mare cat ni se pare noug, el este totusidestul de marunt in comparatie cu alte stele.

Asa, de pada, Antares din constelatia Scorpionului are undiametru de 487 de ori mai mare si un volum de 113 milioanede oH superior soarelui.

Revolutia soarelui se implineste in 250 milioane de ani cu oviteza de 300 de kilometri pe secunda, iar rotatia in jurul axeisale are loc in 25 de zile cu o viteza de zece oH mai mica.

In cursa sa, efectuata pe o uriasa traectorie helicoidalä, catreVega din constelatia Lirei, Soarele tardste cu el un cortegiu depeste 1200 de planete, intre care Pluton se afla la o departare de6 miliarde de kilometri. Sase miliarde de kilometri I si totusice mai insemneazA aceastd distanta fata de aceea care ne separade nebuloasa lui Hubble si Humason, apreciata la 8o de milioanede ani lumina.

Soarele este alcatuit dintr'o masa incandescentä, a carui tempe-raturà creste dela 6000 de grade la suprafata, la 1 o milioane degrade in interior.

Evident tot materialul care il formeaza se &este la aceastaextraordinara temperatura sub forma de vapori si gaze, si avemmotive sä credem cà cel putin o parte din materia care il constituese desface in unitati Inca mai mici deck atomul, in particuleultime care stau la baza constitutiei materiei.

Cuptorul acesta este comparabil cu un foc urias alimentatde 700 de milioane de miliarde de tone de carbune con sumatein fiecare minut. Pamantul insa nu receptioneaza din fabuloasacaldura a soarelui deck a zecea miliarda parte, echivalentul a1 oo de mil de milioane de tone de carbuni.

Caldura aceasta ar fi totusi suficienta sa aduca in stare defierbere, intr'un minut, o cantitate de 37 milioane de tone de apl,


sau sa topeascä in cursul unui an un strat de ghiata gros de 30de metri, care ar acoperi intreg pamantul.

Caldura soarelui nu e repartizata uniform pe suprafata astrului,ea fluid cu mult mai pronuntata in dreptul petelor, al caror mistern'a fost in intregime deslegat, si nici aceeasi tot timpul, activitateasolara desfasurandu-se intr'un ritm a carui periodicitate este deI i ani.

Petele solare s'ar datori unei precipitatiuni a materialuluiaflat sub forma de vapori; petele solare ar corespunde unor gigan-tice vagauni in masa incadescenta a soarelui si prin urmare al-dura ar fi emisä atunci din chiar miezul astrului. Fapt e el, prinraport cu noi, activitatea creste pe masura inmultirii petelor solare,si nu descreste, asa cum s'a crezut andva.

Stratul superficial al soarelui este sediul unor turburari, alunor furtuni, de o intindere si de o putere, pe langa care celemai catastrofale furtuni pamantesti nu mai sunt deat blajineadieri.

Cantitatile enorme de gaz si de material incadescent, sub formaunor flacari uriase, sunt aruncate cu o viteza de mai multe sutede kilometri pe secunda, la inaltimi care ating 500 de mii de kilo-metri; sunt protuberantele solare. Puterea aceasta de explozieeste considerabila daca ne gandim ca materia, in soare, este de27 de ori mai grea deat pe pamant.

Furtunile solare au o vasta si complicata inraurire asuprapamantului nostru, scaldat intr'un adevarat ocean de forte.

Vijelii, descarcari electrice, aurore polare stau in stransa lega-tura cu perturbatiunile solare.

Acul busolei « innebunit * este numai o mica si panda imaginea unor turburari care se petrec la o scara uriasa si care sunt denaturi electro-magnetia.

Caldura solara se repartizeaza pe suprafata pamantului inmod inegal si este in functie de inclinarea parnantului fata de soare,adica de unghiul pe care il face jerba de lumina solarà cu scoartaterestra, si de gradul de puritate al atmosferei.

Asa de pilda atmosfera curata a muntilor sau de deasupraintinderilor de 2131 favorizeaza influenta soarelui; sau tinuturileasezate la tropice primesc o mai mare cantitate de caldura. Astfels'a calculat pentru Sahara o cantitate de caldura, in cursul unuian, capabila sa producl 3000 de cai-vapori pe hectar.

De aid si incerarile care se fac pentru captarea acestei extra-ordinare energii solare.

Va veni desigur o vreme and oamenii parasind stupidelecerturi dintre ei, se vor ocupa mai intens de acest capitol al valori-ficarii energiei solare, care, cel putin acum la inceput, reclamainsemnate cheltueli.

ACTIVITATEA SOLARA 221

Dar energia solara nu se manifestä numai sub forma calorica,ci i magnetica, electrica, luminoasà, raze cosmice, etc.

Va trece Inca mult timp p Ana cercetatorii vor descurca nenu-maratele ite, care formeaza plasa de energii, in campul carorase &este pamantul i prin urmare tot ce se aflä pe el.

Studiile care s'au facut, in special asupra radatiunilor ultra-violete, care alcatuesc numai o parte din aspectul solar, regiuneainvizibila, au aratat cat de intinse i adanci sunt influentele acestorradiatiuni asupra organismelor vii.

Sub actiunea lor, si in general a luminii, materia se prefacenecontenit. Oxidatii, descompuneri, condensari moleculare, sin-teze de o complexitate, care uimeste pe cel mai temerar om delaborator, se implinesc in fiecare clipl sub ochii nostri miratiabia intelegatori.

Sunt indicatiuni cà fenomene extrem de interesante i impor-tante pentru viata de pe pdmant au loc in regiunile inalte aleatmosferei, acolo unde energia solara ia primul contact cu luminanoastra.

Ascensiunile in stratosfera au tocmai scopul de a lamuri acesteprobleme.

Cu toate informatiile, destul de numeroase si de pretioase,pe care le poseda stiinta in momentul de fata asupra formelorde energie solara, suntem Inca foarte departe de cunoastereadeslegarea chiar a problemelor esentiale.

Ne gasim abia in faza banuielilor si a dubuirilor, de sigur pebaza unor observatiuni care au la temelie samburele unui adevar,dar oricum in faza banuielilor.

Avem inaintea noastra un drum lung de parcurs, dar de uninteres cu totul extraordinar, pentruca i aceasta este mai presusde orice indoiala de activitatea solara depind nu numai feno-menele din cercul restr ails al vietii, fenomenele biologicefiziologice, ci i acelea care se desfilsoara pe planul social si istoric.

Asemenea aproprieri s'au produs, dar lipsa lor de documentarestiintifica le-au lasat nestirbit caracterul de fantezie.

Suntem in masura sa afirmam ca nu e vorba totusi, aici, de opurl fantezie.

Iar clack precum spune Becquerel, miscarea unui singur degetare repercusiuni, fie si minimale, asupra campului gravitationalal lui Sirius, cum am mai putea sà credem cà Soarele, aceastäuriasl cantitate de energii i cea mai de seama din universul nostru,este strain de cele mai grave aspecte ale vietii umane.

0 corelatie trebue sa existe pentruca traim, pamant si oameni,infasurati de colosalele energii ale neostenitei activitati solare,trimise pe miile i miile de cdfari ale nevázutului.

AL. MIRONESCU

si

si


TIRI MUZICALE DIN STRAINTATE

Anglia.Stagiunea liricä dela teatrul « Covent Garden » s'a deschis cu

« Mireasa Vanduta » de Smetana, condusa de Thomas Beecham.S'au mai reprezentat: Parsifal, Tannhauser, Tosca, Turandot,conduse de Constant Lambert si Felix Weingartner, iar ThomasBeecham a condus « Inelul Nibelungilor » de Wagner.

Compozitorul englez Vaughan Williams a dirijat 2 concertesimfonice la Sadler's Wells, avand inscrise in program 2 operedin tinerete: baletul Job si opera: Hugh the drover.

Arturo Toscanini si-a incheiat seria concertelor consacratelui Beethoven, cu o magistralä executie a oratoriului « MissaSolemnis ».

Belgia.Teatrul de opera « La Monnaie » a reprezentat « Safi)» de Mas-

senet, « Chemineau » de Xavier Leroux, inchizand stagiun ea cu« Nunta lui Figaro » si « Don Juan » de Mozart, magistral diri jatede Fritz Busch.

Elvetia.Ilustrul muzician si pianist Ignat Paderewski care intreprindea

actualmente un lung turneu de concerte, in Statele Unite, din cauzaunei crize cardiace suferite, a fost silit la sfaturile doctorilor slrenunte la concertele sale, revenind in Europa, reluandu-si rese-dinta la Morges, localitate de pe lacul Leman, unde el locueste.

Timp de 51 de ani, Paderewski a dat numeroase recitaluri.Prodigioasa sa cariera pianistica nu 1-a impiedicat de a se

devota in intregime Poloniei ; nimeni nu poate uita organizarea intimpul razboiului mondial pe care a dat-o legiunii de voluntaripolonezi, iar dupà incheierea Tratatului dela Versailles, devota-mentul patriotic de care a dat dovada cat timp a fost presedinteleRepublicei Poloneze.

Azi, Paderewski in etate de 78 ani, gray bolnav, trebuind sàrenunte la orice fel de oboseala, nu va mai putea apArea niciodatàin public ca pianist. Ce durere pentru el 0 pentru marii 0 nume-ro0i lui admiratori.

Franla.« Le Festin de l'Araignee », baletul pantomima al lui Gilbert des

Voisins, pentru care Albert Roussel a scris partitiunea muzicalasi care este o capodopera muzicala, a fost din nou montatä,

STIR' MUZICALE DIN STRAINATATE 223

de Opera Mare din Paris intr'o realizare scenica, picturala sicoregrafica noua.

Concursul pentru premiul Gabriel Faure, fondat de d-naHenry de Jouvenel, si care s'a tinut la Luxemburg, a fost decernatpianistului Farago, pentru « Ballada» acompaniata de orchestra.

La Paris s'a executat pentru prima oara in noua sala aPalatului Chaillot « Messa Incoronarii » scrisä de Fr. Liszt pentruincoronarea lui Frantz Josef si a sotiei sale Elisabeta, ca Rege siRegina a Ungariei, care a avut loc la Budapesta in anul 1867,si « Psalmul » de Zoltan Kodaly, unul din compozitorii de frunteai Ungariei. Inspirat de Psalmul 55 a lui David, acest Psalm afost compus in anul 1923, cu ocazia serbarilor jubileului uniriiBudei cu Pesta.

Orchestra Nationala, sub directia lui Manuel Rosenthal,a executat o nouà lucrare simfonica a compatriotului nostruMarcel Mihalovici.

Germania.Compozitorul Hans Pfitzner, implinind varsta de 70 ani, a

fost sarbatorit in intreaga Germanie, teatrele de opera reprezen-tandu-i opera sa mai cunoscutä, o Palestrina ».

Camera sindicala a Statului German, a intocmit o lista acompozitiilor muzicale indezirabile a caror editare, exploatare siexecutie au fost interzise in Germania.

Festivitatile muzicale dela Salzburg vor continua sivara aceasta, spectacolele de opera urmand a fi conduse dedirijorii germani Hans Knappertsbuch, Clemens Krauss, KarlBöhm si de reputatul sef de orchestra Tullio Serafin. Sevor reprezenta operele o Rapirea din Serail », o Don Juan o si« Nunta lui Figaro » de Mozart, o Freischiitz » de Weber,« Cavalerul Rozelor » de Richard Strauss, o Barbierul din Sevilla *de Rossini si « Falstaff * de Verdi. Vor mai avea loc nouàconcerte simfonice, clintre care doua vor fi conduse de dirijorulolandez Willem Mengelberg si de batranul Richard Str auss. Caspectacole de drama se vor reprezenta in regia lui Heinz Hilpert« Mult zgomot pentru nimic » de Shakespeare si o Burghezul Gen-tilom » de Moliere cu muzica de Richard Strauss.

Cantareti germani si italieni cu renume mon dial : ErnaBerger, Elisabeth Rethberg, Maria Reining, Tiana Lemnitz, HelgeRoswaenge, Ezio Pinza, Mariano Stabile si Franz Völker, isi vorda concursul pentru deplina reusita a acestor festivitati, care au locintre 1 August si 8 Septemvrie.

Richard Strauss implinind la II Iunie a. c. varsta de 75 ani,intreaga Germanie a cautat sl-1 comemoreze. Opera din Dresdaa organizat o saptamana « Richard Strauss », in cadrul careia ye-


nerabilul compozitor a dirijat operele sale « Ariadna la Naxos »si « Arabella », iar Filarmonica din Viena a dat in ziva de 1 1 Iunie1939, chiar ziva nasterii marelui compozitor, un concert simfonic,in al carui program figura 4 Suita la Burghezul Gentilom » si« Simfonia domestica ».

Wilhelm Furtwangler, inainte de a fi plecat cu orchestrafilarmonica din Berlin intr'un lung turneu de concerte in Japonia,a dirijat la Berlin « Pasiunea lui Matei * de Iohann Sebastian Bach.

Cu ocazia festivitatilor muzicale tinute la Düsseldorf, s'aexecutat o opera de Beethoven ramasa p Ana acum necunoscuta.

Este vorba de muzica scrisa pentru piesa Tarpeia de ChristofKuffner.

Printul Lobkowici este acel care 1-a recomandat pe CristofKuffner lui Beethoven.

Tarpeia a fost reprezentata la Viena la 26 Martie 1813.Partea muzicala cea mai importanta este « Marsul Triumfal »,

ce fusese executat in anul 1812 la un concert dat in beneficiulcalugaritelor unei manastiri.

Italia.« Maiul Muzical » florentin a fost inaugurat anul acesta cu

opera « Trovatore ».Au urmat Wilhelm Tell, de Rossini. L'Amphiparnasse de

0. Vecchi (1550-1601), Le astuzie femminili de DomenicoCimarosa (174.9-18o 1) transcrisa de Ottorino Respighi, L'Enfantet les Sortileges de Ravel si, ca noutate, opera « Regele Lear » acompozitorului italian Vito Frazzi (nascut in 1888).

Igor Strawinsky, in cadrul acelorasi festivitati, a condusBaletele din Montecarlo care au executat «Persefona» si «Petruska »pentru care marele compozitor rus a scris muzica.

Teatrul Scala din Milano, inainte de a-si inchide portile,a reluat opera Barbierul din Sevilla a compozitorului GiovanniPaisiello, care, desi dateaza din secolul al XVIII-lea, se pareca aplacut mult publicului italian.

Statele Unite.Festivalurile de muzica ale Expozitiei internationale din New-

York s'au deschis cu tin concert simfonic dirijat de John Barbi-rolli, care a condus si o compozitie a compozitorului americanCharles T. Griffes: The Pleasure dome of Kubla Khan.

Concertul simfonic consacrat muzicei norvegiene a fost dirijatde Olaf Kieland, acel consacrat muzicei braziliene de Burle Marx.

In cadrul acelorasi festivitati George Enescu a dirijat douaconcerte simfonice consacrate muzicii romanesti.

$T IRI MUZICALE DIN STRAINATATE 225

In programul primului concert, dat la 5 Mai cu concursulorchestrei simfonice din New-York, George Enescu a dirijatdouà 'Atli dintr'o simfonie de Mihai Andricu, Suita Rustica deSabin Dragoi, Inmormantare la Patrunjel de Theodor Rogalski,Variatiuni pe o tema originala de Ionel Perlea, Rapsodia II deG. Enescu, Capriciu Roman de Mihalovici si Rapsodia I de StanGolestan.

In programul celui de al doilea concert, dat in sala Metropo-litan Opera House la 14 Mai si cu concursul Orchestrei Filar-monice din Filadelfia, George Enescu a dirijat: Privelisti Moldo-venesti de M. Jora, Acteon de Alfred Alessandrescu, De la MateiCitire de I. Nonna Otescu, La chef de Dinu Lipatti, Sui ta a II-asi Rapsodia Romana I de George Enescu.

NICOLAE MISSIR

15

REVISTA REVISTELOR

ST RAYNE

LA NOUVELLE REVUE FRANCAISEAnul Nr. 309 1 Iunie 1939

Doua scurte poeme de Paul Valery, e compuse pentru a fi puse pe mu-zica * si datand din 1920, deschid sutnarul. Sunt versuri care nu au nimiccomun cu acel Valery sever abstract si greu de descifrat din Tanara Para)sau din Cimitirul Marin s. Dimpotriva, ele seamana mai rnult cu I versu-rile de circumstanta * ale lui Mallarmé si au anumiti badinerie colocviall,cum dealtfel si titlul ne indica (Colloque).

Dintr'un foarte frumos articol al lui Jean Giono, scris in amintirea luiEugene Dabit, romancierul mort in Rusia acum trei ani, retinem urmatoarelesuprinzatoare randuri de adversitate pentru Paris.

El (Giono) parea ca iubeste Parisul. Vorbesc despre prima lui seri-soare, caci nu incape indoiala cA-I iubea, si corespondenta care a urmat, mi-adovedit-o. Lucrul acesta ne separa. Nu intelegeam cum se poate iubi acestoras. De altfel nici acum nu inteleg. Erau in el prea multe radacini de tro-tuar, de metro, de bulevard, de portarese, de afise, de neon, de zgomot sisunt in mine prea multe radacini de Oran putin speriat. Dar eram fericitpentru el ca putea sa iubeascat acest trist infern obligatoriu... 1).

Am transcris aceste randuri ale unui om care detesta Parisul (s N'am fostniciodata cu adevarat la Paris spune Giono; de cat oH sunt acolo, suntca un animal prins in cursa), pentru a le alatura marturisirii unui om careil adora. E vorba despre C. F. Ramuz, care termina in numfirul de feta alrevistei, frumoasele sale note * despre Paris.

Pentru Ramuz, (Parisul este un ores clasic, un oras facut din alexandrini...*Privita de sus, dela inaltimea turnului Eiffel, iata imaginea cetatii.

... capitals aceasta care este la picioarele voastre, distribuita in asa felincit, chiar daca nu sunteti exact in centrul ei, nu va imprejmue mai putinde pretutindeni pentru ca nici una din partile ei sa nu vi se ascunda... Vise arata intreaga de jur imprejur; sunteti in mijloc si sunteti deasupra. Maiinteti observi ca e facuta din linii drepte si din linii curbe; liniile dreptesunt ale omului, finale curbe ale naturii. Marea linie curba, care o divide indoutt Orli, si mai mult deck curba, sinuoasa, usor intoarsa mai intAi dela Sudla Nord, apoi spre apus, pe urinft spre Sud si pe urma deviata in plin spre

a

a

a

REVISTA REVISTELOR 227

Nord, ba chiar spre Nord-Est, larga si verde, de un verde sumbru de piatriturbure, este Sena... Natura nu merge drept, omul incearca sa meargadrept. Omul pretinde stt mearga drept. Omul pretinde sä mearga din ce ince mai drept si pe masuri ce inainteazi, sa proecteze inaintea lui, cu intentiaunei viteze ce naste fail mäsura, linii cu obiectiv departat; natura are tottimpul, se vede a dimpotrivli omul este avar cu timpul du; omul e grabit,natura lenesi. 0 1 cat de lenesä pare aceasa Sena vazuta din inaltul celortrei sute de metri, cu meandrele cursului ei, pe care omul nu 1-a putut schimbasi a lasat-o sa mearga, el ducandu-se pe drumul lui... t.

In acelasi numar, d. Julien Benda sfarseste cu cateva pagini de lumi-noasa melancolie intelectualä acel e Vis al lui Eleuthere s, pe care il publicade catva timp si care ne-a oferit cateva din cele mai stralucite pagini aleacestui ganditor.

DIE MUSIKAnul 3r Nr. 8. Mai 1939

D. Gottfried Schweizer recenseazi spectacolele date de ansamblul OpereiRomane din Frankfurt pe Main (

Oricat de fugar ar fi contactul cu o lume muzicalfi streini, oferit incadrul unor spectacole cu musafiri, contactul trebue sli fie unic si matur, dacila primul spectacol a admit asemenea interes I Egizio Massine, seful de orche-stra roman de Stat, ne-a oferit cu ansamblul sail de opera, in Boema t, unPuccini care a fost fara pereche in randul spectacolelor cu musafiri la care amasistat vre-odaa. Seful de orchestra a fost crescut in Italia in spiritul vocali-tatii, a tratarii cantabile a orchestrei. Ce bine stie el sa dea vocilor ragazulpentru o degustare sonoa a tuturor amanuntelor melodice, cum respiriorhestra sa in dinamismul si randuiala inspiraa de canaret, intr'o inflacararemisterioasfi interioara continua care duce la o revarsare si un crescendo la carenu te astepti. Niciodaa vre-o bruschea care sa izvorasca din conducerea vo-luntara a baghetei; de acest lucru il apara o muzicalitate care recepteaza inoarecare masuri partitura ca o creatie nota si instantanee. A fost un dialogperpetuu datorit unei sensibiliati comune intre canaret si dirijor. Pe sernne ciDinu Bddescu §i-a cultivat in Italia mijloacele sale vocale dare si deschisecare au dat un Rudolf de mare format. Nu mai prejos $erban Torsion in rolulbaritonului. Alaturi de acestia, cu acelasi temei de material, George Folescu,Alexandru Alger, Georgescu Oprifan si cu ei, insa cu expansiuni sufletesti nuprea convingfitoare, cantfiretele Emilia Gutianu-Alessandrescu §i ValentinaCretoiu-Tassian. Faptul ca, spre deosebire de realiatile acustice limitate aleteatrurui lor din Bucuresti,aceste voci au umplut aril sfortare spatiul Operei dinFrankfurt, dovedeste nivelul inalt al acestui ansamblu de musafiri t.

Derogand dela conceptia germana, Rigoletto t de Verdi a fost prezintatuimitor de liric; lesne de inteles, caci am fost in schimb despagubiti cu sunetagreabil, risipit cu darnicie, de vocile metalice care au oferit lui Verdi si urechilor

15*

S


noastre ceea ce li se cuvenea. Si in felul sau de a urma cu persistenta caleavalorilor sentimentale ale melodicei lui Verdi, de a talmaci cu o predilectieexpansiva partile cantabile, ne-a convins Massini in chip autentic; caci asacum a spus intr'un interview, referindu-se la vointa lui Verdi orhestratrebuia sh dialogheze cu actorii, sa ante *. Focul ritmic al acestor musafiria starnit si aplauze la scena deschisa, dovada ci Romanii, cu aparitia lor, au.oferit mai mult deck o sixnpli revansa la vizita Operei din Frankfurt la Bucu-resti. Vrem sä fim precursorii unei intelegeri artistice intre ambele taricare este egall in importanti cu acordul economic incheiat in ultimul timp *.Atm vrea Massini s.

Din restul sumarului, semnalam: Hans Pfitzner in timpul nostru, de-Friedrich W. Herzog; Muzica de pian de astazi, de Dr. Paul Egert; arbitrarulsi toanele inspiratiei muzicale, de Alfred Weidemann; Probleme in legatur&cu reprezentarea coralului Liebesmahl der Apostel to de Richard Wagner, deProf. Dr. Eugen Schmitz; precurn si un bogat material cronic si informativ,asupra miscarii muzicale din Germania.

ROMANE TI

VIATA ROMANEASCAAnul Nr. 6 Iunie 1939

D. Ion Vinea publica un fragment de roman (e Ultimul concert alPabst, colonel de muzica *) i ne lasa sa intrevedem o opera epica de tipobiectiv, in ciuda anumitor jocuri de stil, ce au supravietuit modernismuluiacestui scriitor, care este mult mai interesant cleat trecatorile scoli literare,.pe care le-a condus.

Studiul d-lui Andrei Otetea (5 Descoperirile geografice i inceputul ex-pansiunii europene *), desi se refera la o problema de istorie determinatk.ii ofera lectorului nenumarate sugestii de meditatie asupra problemelor euro-pene actuale.

D. Emil Gulian, in cfiteva juste Note despre poetul Al. Philippide s,da unele remarcabile observatii generale despre poezia romfineasca nouasi defineste in acelasi timp aportul d-lui Philippide in cadrul acestei poezii.

Transcriem cateva din notele s d-lui Gulian:Am vorbit in cfiteva randuri de momentul actual al poeziei romanesti,

care e dupa razboi primul moment de asezare a apelor, de calm prevestitoral unor si mai trainice realizari. Miscarea numitä e modernista si-a implinitrolul ei de räscolire a subconstientului, de utilizare a irationalului si a unornoi masuri potrivite acestor bogate filoane, care, dupä ce rupsesera cu ti-parele i banalitatile vechi, amenintau sa devina i ele tipare si banalitatinoi. Cu precizarea ca fi indeplinit rolul nu insemneaza pentru acestcurent literar a fi fost cum s'ar zice infrant. Caci daca, intfii, s'auinlaturat sariturile peste cal ale primului moment, uneori ridicole i indraz-mete, dar totdeauna necesare i interesante si in al doilea rand, cliseele, care

31

x

d-lui

e

0-91


devin pang la urma pedepsele oricarui curent innoitor, s'a pastrat totusi ceera de pastrat din marile lui virtuP inovatoare, din realele lui descoperiri insufletul omenesc, care au infuzat literaturii noastre un suflu nou pentru tot-deauna. Iar altoaiele strline de care s'a vorbit si de care nu au scapat niciodatanici poetii asa zii traditionalisti *, atunci and erau destul de culti, au con-tribuit tocmai la punerea in valoare a sufletului nostru propriu, intr'un aliajcare este Inca in curs de desävarsire, echilibratl i substanPalfi.

La evolutia acestui proces poezia d-lui Al. Philippide a luat parte delainceput Ora la sfarsit, ba Inca prin valoarea sa exceptionala, atat in ince-puturi cat j acum la ultimul volum poate fi socotiti el 11 reprezintl inaceastä clip/ a socotelilor.

D. Al. Philippide a debutat cu e Aur sterp volum surprinzator printr'oscanteiere ineditl de imagini, intr'o vreme cand nu era incl la modl abuzulde astazi, o corosivl observatie descriptivl, humor intelectual, orhestratie,in sfarsit o garni de senzatii rafinate, dar cu emoPa sugrumata, care toatetineau de un modernism de buna calitate, dar numit sterp * in sensul canu putea sa mai ducl la nimic altceva, se sfarsea in propria-i frumusete.

Un ragaz de reculegere se pare el 1-a facut pe d. Al. Philippide cape multi alp poeti contemporani 81 cugete asupra unui destin poetic care,cu toate realizarile stralucite dela inceput, parea la un moment dat ca nu maiare orizont. SA caute o noul expresie poetica menita sl iasl din tiparele tim-pului, apropiindu-se mai mult de poezia de totdeauna, autare care, dupi ex-perienta intermediartt din Staci fulgerate e, il duce la izbanda ultimuluivolum, liberat de once prejudecati de scoala, expresia unui cantec plin,

puternic si mai ales, autentic. Adicl pornit din izvoarele mnsAiale simtirii proprii unei personalitlti intregite, pe care o fac originall, expe-rienta, cultura, mari invatIminte de specialitate, un vadit dispret pentruorice altceva deck adevlrul caractoristic maturitatii si o tendinti meditativain sensul interior, nu dogmatic al cuvantului s.

De altfel d. Philippide nu este prezent in numIrul de fata al Vietii Ro-maneoti numai prin studiul d-lui Gulian, ci i printr'o dubll contributieproprie: un poem tradus din Baudelaire (Neprevdzutul) i un foarte inte-resant articol despre s PoePi germani de azi *, scris cu prilejul unui volumaplrut la Munchen inteo edituri oficiall ecu tendinta de a arlta in specialpoezia inspirata de regimul national socialist*.

D. Philippide crede prea mult in autonomia esteticl a artei, pentru ca alnu cunoasca meteahna literaturii cu program * si pentru ca el nu constateci S poezia nepolitici continua *.

Ce e interesant cu deosebire in articolul d-sale este sublinierea punctelorde contact hare vechea i noua poezie gertnanl, in masura in care aceastlpoezie, veche sau noua, este veritabill.

Cu citate convingatoare se arata cat de mult un Heinrich Anacker sea-maril cu neactualul Eichendorff sau un Carl Maria Holzapfel cu vechiulHolderin.

t

deslantuit,

0

ei

8


Desprindem din acest frumos studiu ateva fragmente, care vor face simai clar punctul de vedere al autorului.

Vointa de-a scrie literaturA intr'un anumit spirit si dupa un anumitprogram se loveste insa de obstacole pe care le ridicA firea literaturiiIn literatura nu existA, nu poate exista o smulgere totala din trecut. Mai pre-cis: nu exista revolutie in literaturA. In porzie, mai ales, acest lucru este evi-dent. La marile i eternele motive ale inspiratiei poetice i ate suntdoer ateva, iubirea, moartea, regretul, padejdea, altele dona sau trei i nesfar-sitele lor variante poetul aduce tonul lui personal, care-I deosebeste deceilalti. Originalitatea de care se vorbeste atfita in istoria literara nu este deatasta. Orice inoire este in buna parte o revenire, o reactiune i o reluare cu va-riatii noi a unor teme mai vechi.

Ambitia regimurilor politice de felul aceluia care domneste astazi inGermania este sa creieze i o literatura absoluta nouA. Aceasta, bine inteles,nu se poate incerca deat prin dirijarea sistematica a scrisului literar catreanumite teluri. Ideal, maretie i eroism s spune prefata antologiei de fall.Ce este nou aici ? Cu greu se poate inchipui o poezie mai plina de ideal si demare* deat aceia a unui Holderinl sau a unui Goethe. lar eroismul patrio-tic este si el o terna cintatii din belsug in trecutul literaturii germane si carechiar a dat in nemteste monumentele genului: Leyer und Schwert de Korner,Geharnischte Sonette ale lui Ruckert. Ceea ce insa vrea sa dovedeasca cule-gerea aparuta acum este inoirea acestor teme, ba chiar transfigurarea lor to-tala in spiritul noului Reich.

Totusi, desfacerea din tonul traditional este foarte grea. Desi in tot cursulacestor pagini (si sunt peste sase sute, impartite intre cincizeci i trei de scrii-tori, dintre care cea mai mare parte reprezentati prin versuri), dei in totacest volum compact se intalneste necontenit motivul exaltarii patriotice,exprimat prin cuvantul Fahne (steag) nelipsit aproape din nicio pagini, to-tusi ecouri din trecut, din tonurile trecutului, apar mereu, ceea ce tocmaidoNedeste cat de indestructibila este in poezie legatura cu ceea ce a fost.

Antologia aceasta este alcatuita intr'un spirit tendentios. Nu se urma-reste sa se dea o imagine completa a poeziei germane de astazi, ci doar o ima-gine a felului in care regimul national-socialist este infatisat de poetii con-temporani. De aceia chiar, din opera lor nu se reproduc deat in deosebibucati cu caracter politic, de exaltare a regirnului. S'qau strecurat, pe ici,pe colo, i poezii cu caracter nepolitic. Acestea sunt, dui:a judecata degene-rad *, care ramane mereu si a mea, unele dintre cele mai bune din toad cu-legerea. Celelalte, cele mai rnulte dau, in ciuda talentului cu care uneorisunt scrise, o irnpresie de monotonie. In orice caz asistAm la o interesantaincercare de a scoate poezia din domeniul personalitatii si de-a o sadi in co-lectivitate. Viitorul va raspunde la intrebarea daca aceasta experienta poatereusi si in caz and reuseste, daca rezultatele ei ar mai putea fi numite poezie,in sensul care se da acum acestui cuvant.

Cronicile sunt semnate de titularii bor. Trebue facuta o mentiune spe-ciala pentru cronica linguistica * a d-lui Graur, care ocupandu-se de Cer-

?

*

insdsi.

a

REV1STA REVISTELOR 231

turile de limba o din Europa schitead t focarele de conflicte linguistice P depe continent si de asemeni trebue in mod special relinutä cronica extern&a d-lui C. Visoianu, care vorbind despre Politica realista o, are prilejulscrie un admirabil eseu de psihologie politica.

La cronies plastid, d. profesor G. Oprescu studiad amanunlit celedoua statui de Mestrovici, care au imbogatit averea artistica a Capita lei:statuia lui I. I. C. Bratianu i recenta statua a Regelui Carol I.

Mestrovici, spune d. Oprescu, este poate singurul azi in Europa, capabilsa inalte cu simplicitate, färä zorzoane inutile, o statufi demna de acest nume,care prin masa ei, prin silueta ei, prin echilibrul partilor i soliditatea cu caretine de terenul pe care se ridica sa impresioneze puternic pe privitor. El sin-gur stie a armoniza volumele, sugera ideea de forta, de lucrare facuta pentrlieternitate si nu pentru capriciul unei mode, asa cum se cuvine sa fie un mo-nument 5.

Transcriern deasemeni observatiile criticului despre statua Regelui Carol I:Din orice parte vom privi statua, ea este cu adevarat impunatoare. Calul

este masiv, cu anatomia obisnuita in operele sculptorilor Renasterei, cu cevamai nervos insä in infatisare, cu un tremur in toti muschii, care este propriuartei epocei noastre. Copitele, mai fine, se indoiesc parch sub greutatea tru-pului. Capul, cu linii proeminente, narile ce vibread, gâtul incordat, ne arataca e vorba de un animal de rasa, nerabdator in acelasi timp i supus gestuluicalm al celui ce-1 conduce. Prin faptul ca anume Orli ale trupului sunt sti-lizate, poate ceva cam exagerat (coada), pe and altele sunt tratate destulde realist, impresia ce se desprinde este ca ne gasim in fata unui elementde vieata, mai nobil insä cleat in natura.

Personajul de asemenea este magistral tratat. Din orice parte 11 privim,el completead minunat intregul, Ii cla in chip natural echilibrul pe care 11cereau forma si dimensiunea animalului. Ferm prin desenul lui, plin, punfindin evidenta acele detalii care trebuesc O. se vadä de departe, in figura, in trup,in mantis ce asa de armonios imbraca silueta intregului trup, chipul regeluilasä o puternica impresie 5.

I NSEMNARI IESENEAnul 4 Vol. 9 Nr. 6i Iunie 1939

D. George Lesnea traduce marele poem al lui Lermontov Demonul s.Nu avem posibilitatea de a confrunta traducerea cu originalul, dar muncadepusa de d. Lesnea merita a fi relevata, cáci e vorba din una din cele maimari piese ale liricei rusesti i traducerea sa prezenta dificultati tehnicemateriale, pe care numai un mare devotament literar le putea accepta.

D-na Otilia Cazirnir semnead un lung poem pe motive din HroniculMascariciului Válatuc o al d-lui Al. D. Teodoreanu, careia de altfel poemulii este dedicat.

Retinem deasemeni din sumar scurta nuvela (sau mai probabil fragmentde roman) pe care o publica d. Aurel Lambrino, tanàr scriitor pe care Re-

sa


vista Fundatiilor Regale I-a tipArit prima oar% acum cAtiva ani, pentru vIditelesale calitAti literare.

JURNALUL LITERARAnul i Nr. 24 I I Iunie i939

Inteun studiu despre Erninescu romantat s, d. G. Cilinescu face ointeresantil confruntare intre roman si biografie, definind structura lor de-finitl.

SA vedem ce e biografia si ce e romanul.Biografia infAtiseazli pe un individ in decurgerea existentei lui ca ex-

ponent al unei virtuti. Eroul sau geniul este un viteaz, un administrator, uncercetAtor, un artist. Viata eroului de biografie este prin aceasta exemplardci are putere educativA, fiindcA oricAt nu toatA lumea se naste cu geniu, oricinecontine in el s Amburele oricarei virtuti pe care-1 poate desvolta. Prin aceastaconditia eroului de biografie este conditia insAsi a individului in general.Elementul dramatic fundamental din biografie il constutue destinul. Totiavem portiuni de virtute, numai geniul e predestinat sl se realizeze. Dar cumexistenta noastril insAsi reprezintA o traiectorie ce pare a ayes finalitatea ei,atunci si in aceastA forml a predestinArii gAsim o punte de elgAturA intre noi.si erou. Ceea ce miscA in vieata unui erou nu e bogAtia de note sufletesti ciinfAptuirea pas cu pas a unei virtuti care de desemnea zA dela inceput. Napo-leon se naste intr'o insulfi, ajunge dupA o fulgerAtoare ascensiune mic gu-vernator in aid'. insull ca sA moat% pierdut pe o altA insull. Napoleon e sim-bolul predestinatiunii unui individ ales de pe o treaptA de sus o vocatiilor.MiscAtoare inteo biografie este comunicarea seacA a treptelor fatidice aleunei existente. E de ajuns a spune: Francois-Marie Arouet s'a nAscut la 2 rNoemvrie 1694, la Paris, lfingl Pont-Neuf, ca fiu al unui modest functionarla Palatul de Justitie etc. pentru ca sguduirea sufletului nostru sl inceapA.Este in acest prolog asteptarea destinului uman in genere, care se va desf A-sura dupii legile azi necunoscute. Si tot astfel ultimele clipe ale unui eroune miscA, oricAt de banale ar fi in fond. 0 vieatA s'a desfasurat. De aci re-zultA di biograful nu trebue sA fad. nicio sfortare de a colora ci numai O.destlinuie simplu etapele unei vieti. Curiozitatea noastrA pentru destinuluman in genere si admiratia pentru virtutea dusA la o mare potentA fac sAvibreze totul. In biografie adevArul ajunge, dar nu e o conditie in sine. Delaadevar sunt necesare numai aparenta adevArului, tonul lui solemn. Multamitologie incape in vietile plutarhiene si nu rareori (ca de pilcil in cazul pre-tinsului Ossian) intrA in joc mistificatia. InsA tonul solemn al adevAruluinaste credibilitatea. Anticii credeau in zei si le fAceau biografia, pentruclzeii reprezentau ei insisi destine si niste virtuti quasi-umane.

Romanul ? Romanul se bizue pe tipologie. ExistA un singur om al bio-grafiei in felurite exemplare realizfind in infinite grade virtutile. Dar existAcAteva tipuri generale de indivizi dupa structura psihicA, asa zisele carac-tere. Caracterele nu sunt exemplare ci numai reale. Putem invAta perseverentadin vieata lui Newton, dar nu vom inviita sgArcenia din Eugenie Grand et.

t

t

REVISTA REV1STELOR ,233

Daci biograful e intr'un fel un mistic al existentelor, romancierul e un obser-vator, un clasificator. Eroii de roman trebue sl se deosebeascl bine intre ei,structural, rAmanand totusi in cadrele tipologice exixtente.

t De aci reiese limpede cl biografia si romanul stau pe pozitii antagonice.Eroul de biografi,e nu poate intra in roman si Myers. DacA totusi romancierula imprumutat adesea din istorie eroi, apoi a flcut asa nu pentru a desteptafiorul detinului uman, ci pentru el a gasit in realitatea istoricl un tip. Ale-xandru LApusneanu nu intrA in nuvela lui C. Negruzzi cu biografia lui ci cutipul lui de tiran sfingeros. Doamna Chiajna din nuvela lui Odobescu ne inte-reseazA ca specimen de mama care se abate pentru copiii ei. Autorii nici nuimprumutA toatA materia biografiei, ci numai atat cat le este de trebuintlpentru caracterizarea tipurilor. Ba mai mutt. Putem foarte bine gandi ipoteizaca numele istorice sl fie inlAturate. DacA in loc de Llpusneanu am zice Du-mitru-VodA si in loc de Chiajna, Doamna Elisaveta, nuvelele in chestiunen'ar suferi nimic, fiindcl interesul lor e tipologic, nu biografic. $i de fapt,cati romancieri nu se inspirA din realitatea inconjurAtoare si nu-si impru-mutl eroii din societatea contimporanA I Disrcetia ii sileste BA schimbe numele *.

e cazul acum sA formulAm altA propozitie. Viata geniului in genereeste fArfi interes tipologic. Pentru romancier, Popescu, impiegat C.F.R. careviseazA sA iasA din mizeria lui provincialA si sA ajungl inteo static mai mare,turburandu-si viata familiall, e mult mai adancA cleat vieata lui Eminescu.Eroif marilor romane n'au fost niciodatA genii ci ofiteri, studenti, provincialinegustori ambitiosi, burghezi. Rascolnicoff si Julien Sorel, Grandet si Bo-vary Bunt oare genii ? Geniul e o perfectiune a unei insusiri pe care o avemtoti in slmantA, eroul de roman e o categorie; un ambitios, un risipitor, unavar, un invidios, un gelos, etc. Este Eminescu interesant ca erou de roman ?Fireste cA nu. El se naste ca toad lumea, se joacA si face nazbAtii ca toti copiii,ia note bune si rele la small ca toti copiii, face poezii ca toti tinerii, se indrA-gosteste ca totii barbatii, se imbolnAveste ca toti oamenii si moare ca toti in-divizii. Cu singura deosebire a Eminescu face poezii bune, Eminescu e omuluniversal, cu notiunea cea mai goalA. s Tragedia * lui nu e de loc adancl decktranspusA in campul valorilor culturale, intr'un anume fel de a vorbi. E tra-gic ca un mare poet sA moarA asa de tanAr, dar e si mai tragic ca un poet ne-exprirnat 'Inca sl piarA inainte de a fi dovedit valoarea lui. In scurt, vieatalui Eminescu, luatA ca valoare tipologica e fail. insemnAtate. PArAsind planulcronologic si alegand numai ceea ce ar fi putut deveni caracteristic roman-cierul putea scoate oarecare material. Putea de pildA si aleaga conflictul dintretotala abstragere dela existent& in secol a poetului cu familia neintelegatoaresi terestrA sau mai degrabA (utilizand figura lui Matei Eminescu capitanul)sA compunA romanul familiei care izgoneste geniul cand i se pare inutil si-1speculeazi cu nerusianre and vede el devine o valoare comercialA. Un tatlsi niste frati care dupl ce au parAsit pe poetul bolnav, dai informatii biogra-f ice tuturor, impaunandu-se si cerand avantagii bAnesti ar fi fost caracteristici.InsA ar fi fost jignitor pentru familie si nu in totul adevArat si apoi pentruun subiect asa de plin in sine ce nevoie ar mai fi fost de numele lui Eminescu Ir.

a ... i


L I B ERTATEA

Anul 7 Nr. i x. 5 Iunie 1934

Analizand intr'un ciclu de articole a 0 noug infAti§are a posibilitgtiloreconomice romfine§ti s, d. ing. I. MAtAsaru, ajunge la urmgtoarele concluzii:

x. In materie de schimb de mgrfuri, de§i avem o balantá excedentarg,consumul este comprimat la extrem §i trebuWe neapgrat märit intr'o proportieconsiderabilg.

2. Comertul exterior al Romaniei poate lua o extindere mult mai mare.El este in functiune directg de productie.

3. Productia agrarg ar putea fi dublatg §i este in functiune de enormelevariatiuni ale rendementului de productie la hectar ce trebue§te serios con-siderat §i neaparat indreptat.

4. Valorificarea produselor agrare este in stransä legAturg cu politicapreturilor interne. Inlocuind porumbul cu grail in constituirea alimentatieimarei populatiuni agrare sau sacrificand intr'o masurg oarecare pretul painiicu pastrarea structurii de pang acum a alimentatiei populatiunii rurale, pretulcerealelor §i in special pretul graului, ar permite o valorificare mult mai bunga recoltelor noastre, WA sacrificiul primelor de Stat.

5. Pretul pentru cerealele 0 produsele alimentare romane§ti plAtite in*De importatoare dovedesc un decalaj oneros dintre preturile productieilor interne 0 preturile importului. StrAingtatea poate plAti preturi mai mafi.

6. Folosirea sau valorificarea disponibilului de muncg in Romania, postedubla venitul populatiunii agrare active.

7. Disparitatea dintre venitul populatiei active agricole §i venitul popu-latiei active din industrie §i comer; de peste x : 5 necesitg o schimbare cat maiimediatá a structurii ocupatiilor in Romania atata timp cat potentialul demuncg de care dispunem in masa populatiei rurale nu este completamentevalorificat in agriculturg.

D. St. Antim, studiind problema populatiei pgmantului, aratg cl, dintr'ostatisticA recentg, rezultg cg, la sfar§itul anului 7937, planeta noastrg numgra2.139 milioane de locuitori, rgspanditi pe o intindere de 734 milioane §i jumg-tate de kilometri patrati. Dacfi populatia globului ar fi fost din totdeaunarepartizatg, pe suprafata lui locuibilg, in raport cu productivitatea solului cicu bogatiile subsolului, omenirea ar fi trait zile neintrerupte in linicte §i n'arfi avut istorie ap cum n'ar fi avut nici notiune de timp.

Comparand situatia demograficg a pgmfintului, din trecut cu cea dinzilele noastre, ucor ne vom da seama cA populatia lui tinde, prin inmultire,sA se egalizeze pe toatA suprafata planetei 0 cg intr'un viitor ce nu se poateincg preciza, ea va fi repartizatg uniform pe toatg intinderea ei locuibill.Atunci abia istoria omenirii va ieci din faza ei dinamicg §i va intra in fazaei statics, visatg prea timpuriu de Liga Natiunilor. Pentru moment insg,populatia globului nu-i repartizatg nici uniform pe intinderea lui §i nici inraport cu calitatea §i bogatia solului §i subsolului. Viata pe pArnant pare acrecte Inca la intamplare, ai fenomenul acesta e cel mai bogat in urmgri.


In adevar, impartind cele 2.139 milioane de locuitori ai planetei la cei134.500.000 kilornetri ocupati de ei, rezulta ca densitatea medie a populatieiparnantului ar fi de 15,9 locuitori pe kilometrul patrat. Socotitii Ina pe conti-nente, media aceasta se modifica astfel: Europa 46,5 locuitori pe aceeasi unitatede intindere, Asia 26,3, America 6,3, Africa 5,1 iar Oceania numai 1,3 locui-tori pe kilometrul patrat. In cuprinsul aceluiasi continent, densitatea popula-tiei pe tari, variaza si mai mult, si in asa masura incat existä azi popoare cu opopulatie mult mai mare cleat ar putea-o suporta solul national precum existätari si regiuni intregi cu un numär aproape neinsemnat de locuitori fata deintinderea si de bogatia solului lor. Pentru a ne ocupa numai de tarile supra-populate, vom arata el Belgia are 274,1 locuitori pe kilometrul patrat, Olanda246, Anglia propriu zisfi si cu Irlanda 195, Japonia 186,3, Italia 140,5, Germania134,6 iar Franca cea mai putin populata dintre tarile apusene, are 76,1 lo-cuitori pe kilometrul patrat. In cele mai multe din aceste tari, variatia ar fidevenit literalmente cu neputinta daca ele n'ar stapani ate un imperiu colonialdincolo de fruntariile lor, a carui principall functiune e de a hräni si de aindestula populatia prea deasä din metropoll; precum e iarási adevarat cafall asemenea imperii coloniale, populatiile din metropole nu s'ar fi inmultitin masura de azi. Asa de pilda, populatia Angliei, care e de 195 locuitori pekilometrul patrat, se reduce la 24,6 socotita impreuna cu aceea a coloniilor;populatia Frantei se reduce cu modul acesta dela 76,1 la 9; a Olandei dela246 la 36,2; a Japoniei dela 186,3 la 140,8; a Italiei dela 140,5 la 13,8 si aBelgiei dela 274,1 la 9,4. Daca am dispune de date statistice, care sa ne per-mita sa facem repartitia nu in raport cu intinderea ci cu productivitatea soluluisi a subsolului, cifrele n'ar mai fi aceleasi. Esentialul insa e ca pentru a ajungela aceastä situatie dar mai cu seama pentru a o mentine, popoarele au trebuitsa lupte si sunt obligate si de-acurn inainte sa se apere cu armele.

Neegalitatea impartirii populatiei pe pamant poate fi socotita drept cauzaprima a tuturor evenimentelor istorice si a tuturor fenomenelor sociale, dintimpurile cele mai vechi si 'Ana intr'un viitor Inca foarte indepartat. Chiarimpartirea istoriei in evuri are la baza gradul de densitate a populatiei. Cufiecare modificare a gradului de densitate a locuitorilor pe parnant, s'a modi-ficat felul de prestatiune a muncii, si odata cu el toate asezamintele sociale.Iar schimbarile acestea se urmeazá si azi pe nesimtite, si de aceea ne gasimin prezenta unor situatiuni mereu schimbate, care formeaza insfisi substantaistoriei, In ziva aceea indepartata, cand populatia globului, tot inmultindu-se,va fi egal repartizata pe toad intinderea lui; atunci cand niciun popor nu vamai avea interes sä navaleasca cu armele asupra altui popor si c and toatenatiunile solidare, n'ar mai permite astfel de violente daunatoare tuturor,istoria omenirii va intra in faza ei statica. Viata pe pamant nu va mai crestela intfimplare; populatia globului va fi mentinutá chiar artificial la asanivel incat niciun popor sä nu mai fie indemnat la cuceriri ca sa poatá trai. $iziva aceea nu-i atar de indepartata pe cat s'ar crede. Progresele stiintei aumodificat foarte mult conditiunile de viata pe glob. Longevitatea, asigurata destiinta, a modificat fundamental conditiunile de viatä in omenire, iar crizele


fArg sffirsit, prin care trecem dela un timp incoace, se datoreazg in bung parteacestei situatiuni, care cere sacrificarea din ce in ce mai accentuatti a genera-tiilor tinere.

De aceea populatia pgmantului este principalul factor al fenomenuluisocial; de aceastA populatie a depins din totdeauna si va depinde si de acuminainte soarta omenirii pe pámant.

LIBERTATEAAnul VII Nr. iz

In articolul Elite sau elitg ? , d. Paul Dinopol subliniazá deosebireadintre aceste doug concepte si sustine cii nu se poate vorbi in mod legitimdespre o elitd, ci despre elite:

t Nu existA o elitg, ci nunaai individualitati de elitg, care nu constitue insio unitate, un tot, ci, de cele mai multe ori se ignoreazg. Dacg dorim totusial gAsim diferitelor elite anumite träsgturi comune care sä explice faptul cldesi nu alcAtuesc o Elitd propriu zisg, ele se cornportg totusi ca un tot, cao pAturi suprapusg, unitarA, asemAngtoare unei clase sociale, trebue sl neIndreptAna privirile, nu spre superioritatea moralg, culturalg, intelectualgcare ar uni pe membrii acestei minoritAti nu trebue O. ne gAndim nici laidea de personalitate care rezumg toate aceste superioritAti ci spre anumitelucruri cu mult mai prozaice, cum aunt de pildg avantajele de ordin material,constiinta de a duce o existentA privilegiatl, solidaritatea care uneste pe membriiunei minoritAti incontestabil privilegiate. CAci, dacl diferitele elite la un locnu pot cAtusi de putin alcitui o Elitd, adicA o pgturg superioarg fn drept nueste mai putin adevArat ca ele constitue laolaltg o minoritate privilegiatg careposedg o superioritate de fapt asupra restului societatii. Elitele conduc de faptsocietatile; acest lucru nu le ajunge Insg. Ele nu fac exceptie dela regula foartegeneralg care spune cl orideateori un individ sau o clastt socialg posedg infapt puterea ei cauti s'o legitimeze. Elitele se strAduesc la r Andul lor sg inte-meieze in drept dorninatiunea pe care o exercitä in fapt. Asa se nave con-ceptul de Elitd, la singular, sofism involuntar, dar indispensabil, deoarece fitrgde el elitele nu-si pot justifica dominatiunea, si ele cred el puterea lor reclarngneat:ill-at o justificare (noi nu impArtAsim aceastá pirere)*.

Concluzia eseului d-lui Dinopol se refer& la problema selectiunii valorilorsociale:

De and s'a pus problems selectiunii guvernantilor, adicg din totdeauna,s'a simtit nevoia unui criteriu de selectiune, care a variat dupg timp O. loc.Astfel nasterea uneori, averea alteori, au oferit timp indelungat un mijloccomod si obiectiv de a desemna pe guvernanti. La un moment dat insg, acestecriterii au inceput sA parr' cam arbitrare si atunci, tot in dorinta de a se recurgela un criteriu ()Nettie), s'a adoptat sistemul votArii. Nu pretindem aci cá acestcriteriu prezenta o superioritate asupra celor in vigoare inaintea lui, ci nemarginirn at subliniem cA el reprezenta o noug sfortare in directia desemniriiguvernantilor printr'o metodg obiectiva (numArgtoarea voturilor).

a

--


Astizi in multe, foarte multe locuri, sistemul votArii este criticat cu Inver-gunare gi se cautA un alt criteriu care sl-1 inlocuiascA. Bine inteles, gi acestcriteriu va trebui O. infatigeze garantii de obiectivitate, cAci in aceastA directieprincipiul ramane cagtigat gi nu se mai poate reveni asupra lui. Cel putinpe planul teoretic regimul bunului plac nu se mai poate concepe.

In cAutarea aceasta a unui criteriu obiectiv de selectiune s'a nIscocit teoriaelitelor care prezintA, in primul rand, avantajul considerabil de a ralia deindatA toate adeziunile. Cine ar putea-o refuza pe a sa unei teorii care spunedi cei mai buni trebue sl stea in capul bucatelor ? In al doilea rand, teoriaelitelor mai prezintA gi acest avantaj de a preconiza un sistem de selectiuneal valorilor intr'o bunA mAsurA obiectiv. E drept cA in nicio profesiune sauramurl de activitate nu va exista niciodatA un acord deplin cu privire la per-soanele acelora care compun elita profesiunii sau ramurii de activitate, ins&in anumite limite gi in regulA generalk un acord se va putea stabili gi aceastacu atat mai ugor cu cat in regimul elitelor pArerea unei minoritAti conteazA.

In schimb insA, dacä analiza noastri se dovedegte a fi exactA, superioritateain aparentA indiscutabila a teoriei elitelor asupra celorlalte sisteme de selec-tiune a valorilor sociale apare serios amenintatA. Principala sa superioritate,aceea de a Ina/4a un criteriu obiectiv de selectiune, pierde orice important&de indatl ce recunoagtem a suprapunerea diverselor elite nu poate da nagterealtei Elite de care avem nevoie. Ca gi celelalte sisteme de selectiune, teoriaelitelor spare in ultimA analizA numai drept un mecanism susceptibil de ase reduce numArul prea mare al postulantilor la conducerea treburilor publice.La mai mult ea nu poate pretinde, deck numai claci acceptA sA se sprijinepe un paralogism.

Drept incheiere, vorn repeta Inca o data: existd o infinitate de elite, dar nucunoastem o singura Elitd in sensul care se dil acestui cuvant, degi existA far&doar gi poate individualitAti de elitA. Cat timp nu vom putea cobori in sufletuloamenilor spre a ne da seama de cele ce se petrec acolo, nu vom putea alcAtuio Elitd veritabill. Iar panA atunci rAmine adevAratA exclamatia unui ilustrufilosof francez, cAruia i se vorbea despre Elitd: L'Elite ? Mais ca n'existepas 1 ft.

D. St. Antim prevede in articolul Viitorul rAzboiului sfargitul apropiatal conflictelor armate dintre popoare.

Intrebarea e, care e faptul concret, care va pune capAt conflictelor armategi va proscrie pentru totdeauna rAzboiul din relatiunile internationale ?

RAspunsul la aceastA intrebare e cat se poate de simplu. De ce s'au facutrAzboaie in trecut gi de ce se mai fac gi azi ? PentrucA razboiul a rImas 'Ana inzilele noastre calea achizitivA cea mai convenabill. Ceea ce se poate cuceripe calea armelor, nu se poate obtine pe bani. La baza tuturor rAzboaielor astat dar interesul. Atata vrerne cat printr'un rAzboi victorios se va putea cagtigamai mult cleat e cu putinta sA se cheltuiascA, rAzboiul va rimfine in fiinta.Adevarul acesta e cu atat mai evident cu cat ne uram mai mult spre obargiaomenirii, cand rAzboaiele erau atat de frecvente tocmai pentrucl erau renta-bile. In vechime se puteau cuceri gi anexa imperii bogate gi vaste cu sacrificii

5


si sfortari relativ foarte restrinse. Cu alte cuvinte dar, in acele vremuri rfiz-boiul era inca o afacere excelenta, de aceea el a si bantuit mat de des pepamant. Grecii, de pilda, au cucerit Troia cu bogatiile ei fabuloase si cu veni-turile ei imense, aproape jucandu-se, dupa cum aceasta reiese din Iliada luiOmer comparatá cu un rázboi din zilele noastre. Cu cat insa rezistenta popoa-relor creste si cu cat armele se perfectioneaza, razboaiele se complica, iarriscurile si pagubele devin tot mai mari pentru agresor, iar eastigurile lordescresc pentru cel victorios. In ziva and razboiul va deveni deficitar sipentru invins si pentru invingfitor, el va inceta. Se va proscrie dar singur dinrelatiile internationale aplicandu-si imperativul categoric al lui Kant ca pe unfier de ghilotina.

Intr'un cuvant dar, cu toate aparentele contrarii, viitorul razboiului nu-ichiar atat de asigurat pe cat o indica puterea armatelor de azi. El va disparedin omenire and va ajunge un instrument de achizitie nesigur si prea scump ..

TARA NOUAAnul r Nr. 4. x 1 Iunie

Revista clujanfi de sub directia prof. Victor Jinga care vrea si fie un a in-dreptar ardelenesc de gand si faptá romaneasca publica un interesant articolal d-lui Vasile Munteanu, Iobagul Horia, precursor al Revolutiei franceze s;precum si numeroase cronici si insemnari.

GAND ROMANESCAnul VII N-rele 1-6

In fruntea acestui bogat fascicul, care apare pe case luni, se publici lectiade deschidere pe care ganditorul Lucian Blaga a tinut-o la Universitateadin Cluj, inaugurand cursul de Filosofia Culturii a. E intitulata: Despreplenitudinea istorica . si intr'insa profesorul-filosof se opreste asupra acelormomente fericite ale istoriei destinate sa atraga necontenit luarea amintea posteritatii. E o expunere minunatii atat prin originalitatea interpretarii,cat si prin forma sculpturala in care se intrezareste condeiul poetului. Eatrebue sä fie cetita in intregime. Aci ne vom margini sa reproducem, pentrua nu-i stirbi din frumusete, incheierea:

Cele cateva consideratiuni asupra momentelor de plenitudine sau asupramutabilitätii cfimpului haric, nu ne-ar satisface pe deplin, daca nu ne-ar des-chide ca de pe o coama de deal, o imbucurátoare perspectiva. SA se remarceca in ultima mie de ani a istoriei culturii europene, fiecare regiune geograficia fost chemata sa-si spunk cel putin odata, cuvantul hotaritor si sa sune dinclopotul ei ceasul lumii. Astfel, Italia in timpul Renasterii, astfel peninsulaiberica in timpul barocului si a expansiunii dincolo de maxi, Germania intimpul reformatiunii, al clasicismului, precum si al idealismului romantic,astfel Franta in timpul goticului, al clasicismului, al impresionismului,astfel Rusia in timpul naturalismului, Anglia insulara in epoca elisabetani,si Scandinavia, cel putin in parte, in perioada naturalismului. Singura pen-insula balcanica nu si-a mai ridicat glasul dominant si raspidat chiar din epoca

a

s


marii culturi bizantine. Acest somn de o mie de ani, e poate un somn em-brionar. E poate suficientA o asemenea constatare, insotitA de trecerea inrevistA a momentelor de foc, spre a te pAtrunde de presentimentul di sipentru acest sud-est european, pentru aceastä peninsula, care a fost odatAleagAnul culturii europene, si care mai tfirziu a fost imbratisatA si de meri-dianele celei mai rafinate culturi crestine, trebue sl se apropie iarAsi un ceasde plenitudine istoricA.

4 Am ajuns cu aceasta intr'un domeniu al mArturisirilor de credinta, pentrucare nu se pot asv Arli in arena argumente stiintifice sau filosofice. Dar si cre-dintele se cer rostite. Personal, am convingerea in care se exprima nu numaipresimtiri, ci si o seaml de experiente, cA actualmente ne gasim in ajunulunei mutAri a cAmpului, si ca sud-estul european ia in primire facla duhului,indiferent care ar fi evolutia acestor State si natiuni sub alte raporturi. Ba,am convingerea cA generatiile viitoare se vor mira ca noi cei de astAzi, acestibalcanici cu inimi ca steagurile si cu porecla schimbata in renume, am fostatAt de ingenui cA nu stiam cA ne gAsim deja pe inalte trepte de ascensiune.

Am cutreerat ani de zile Europa in lung si in lat, cu atentia deschisAla tot ce se petrece aiurea. Dincolo de graiul nostru sunt, de o parte imperiilecare se clAdesc cu mari osteneli si cu ambitii flagelate din straja diminetiipAnA 'n noapte, unele in jurul ideii de masina, altele in jurul ideii etatiste,altele in jurul unui termen biologic, si sunt, de altà parte, alte tinuturi, pre-ocupate de o singurà grija: aceea de a nu purta razboiu si de a nu vedea apo-calipsul. Spiritul, arta, cultura, nu au clipe prea bune nicAieri. Mituriletranscendente, singurele in stare, dacA nu sl creeze, cel putin di magnetizezesfera unei culturi, sunt inexistente, cad unicele mituri, care se mai lanseazape continent, sunt pseudo-miturile personale, ticluite in birouri de propa-gandA si rasp indite in patru vAnturi pe unde electrice si cu ajutorul mega-foanelor. Frumoase pot sA fie si acestea, de sigur, dar ele nu pot fi totul.De inregistrat prin simptomele reconfortante e di in ultimele decenii s'auschitat in Europa incercAri de plAsmuire a unui nou stil. Bunele intentiimijesc, anume conturfiri de asemenea, si uneori, mai rar, am vAzut chiarrealizAri impresionante. Constiinta obsteasca e frAmfintatA de dorul unuistil, si apar indicii si deziderate. Interesant din punctul nostru de vedere einsA tot ce in Apus e deziderat constient, spre a cArui implinire se inghesuiesufletul, posecla nu stim ce minunatA simetrie cu substratul profund al cultu-rilor populare din sud-estul european.

4 IatA un fapt, care ne bucurd din cale gall, si care alimenteazA credintarostita. Se cere o artA de autentic stil, pentru care natura nu mai e cleatdisponibilitate de prelucrat, dar nimenea nu e Elsa de aproape si *Ica de intimangajat pe aceastä linie ca sud-estul european. S'ar spune cA stilul intrezAritnu e altceva cleat monumentalizarea si sublimarea acelui stil, care cu pute-rile sale anonime a dirijat culturile populare ale peninsulei. Geometricul sielementarul pot avea un moment fericit. Se mai cere ca noul stil sl nu fienici prea strAin de viatA si sA aibl pentru nAzuinta sa elementarA si un contra-punct organic, dar nicAiri sufletul fArA de nume, nu e at At de infrAtit cu

i


stihiile si cu organicul, ca in sud-estul european. Se mai cere si o viziunedespre lume in consecinta, dar nicairi spontaneitatea si naivitatea creatieimitice nu aunt atilt de vii si de o atat de proaspäta buni credinta, ca in acestsud-est european. Nu avem oare destul motive sa credem ca sud-estul euro-pean iese din tenebre spre a se aseza sub steaua ce i s'a promis ? Popoareleacestea sunt de sigur prea mici pentru a se putea gandi vreodata la expansiuniteritoriale si la intemeieri imperiale, dar lor le este harazita cealalta expan-siune, singura in stare de a umple cugetele de o legitimi mandrie, cea maifrumoasfi dintre expansiuni: expansiunea spre cer I.

PONTICEAnul I Nr. 5

D. Emanoil Bucuta evoca, in randuri emotionante (a Dunkrea regall a),cateva figuri pe care i le aduce in minte imaginea Dunarii de jos si a Deltei:Regele Carol I, Regina Elisabeta, Bucura Durnbrava, Jean Bart... Dar denumele niciunuia nu i se pare mai legata Dunärea ca de al fluritorului Roma-niei moderne, al cfirui centenar a fost sfirbatorit cu atata evlavie:

Pentru tot ce a fficut si a visat in binele Deltei 0 al Dunarii, Carol I,Rege dunarean, venit in Romania dela izvoarele ei din Padurea Neagra siiubind-o totdeauna, nu numai cu o iubire de om politic, ci cu o iubire fami-liar* de vale care leganase copilaria, a lui si a casei hii princiare, de sute sisute de ani, se cuvine ca Dunärea si Delta sa-i sarbatoreasca un secol delanastere, altminteri cleat in restul Orli. Amintirea lui e Inca neitearsä printrepescarii si oamenii apei, cari, Inca dela 1879, and a venit pentru intaia oarain Dobrogea incepfind cu Tulcea, de pe toate garlele 0 cotloanele fluviuluiau alergat in barci nenumarate, smolite proaspat, cu steagul românesc lapiscul dindarat si incarcate de toata lumea de-acasfi, anume ca OA vac% O.se bucure si sa-i ureze o lunga si rodnica domnie. Ei au sä iasa, ca atunci,aceia cari mai sunt si copiii lor, cu mfiinile voinice pe vasle, la un semnal,prin locurile pe unde bfitranul Rege s'a ivit in mijlocul lor, le-a ascultat pa-surile si le-a zfimbit. Iar batranul Rege are sa fie din nou intre ei, nevazut,cu toti cei too de ani pe umerii de umbra. Renii si tot malul Basarabiei sevor acoperi de steaguri, la aka suta de ani care a 'nlaturat pentru totdeaunape cealalta, si nimeni nu se va mai sfii, ca in 1912, sa spuna tare prilejul sitemeiul. Undeva in salcii, and luna isi aprinde pe cer patrarul curat, ca acum,se va opri un vapor alb, si mii si mii de privighetori vor porni sä ante, intr'unconcert de primavara si de viata veinicd a acestui parnant romanesc, intailorlui Suverani, veniti inc'odata, din aid lume, ca sa le-asculte a.

r-

MONITORUL OFICIAL I IMPRIMERIILE STATULUIIMPRIMERIA NATIONALA, BUCURE$TI Ip39

C. 56.392

7 -

lgo

c

P. c

1' '

'

rfr iulie 1939

Documents