REZUMAT

Tema acestei lucrări de licență poartă titlul “BUNURILE PROPRII ALE SOȚILOR” iar motivul alegerii acestei teme este interesul, atât din punct de vedere personal, cât și din punct de vedere juridic, în ceea ce privește noutățile aduse de Codul civil, în domeniul Dreptului familiei, în special, cele care vizează raporturile patrimoniale dintre soți

În lumina noutăților aduse de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, această lucrare își

dorește să prezinte raporturile patrimoniale dintre soți, în special bunurile proprii ale

acestora.

Lucrarea este alcătuită din patru capitole, după cum urmează:

1. CAPITOLUL I – NOȚIUNI GENERALE PRIVIND REGIMURILE

MATRIMONIALE – care tratează aspecte referitoare la bunurile proprii în

funcție de regimul matrimonial ales de către soți, conform cu art. 312, alin. (1).

Pentru început, vom afla definiția regimului matrimonial, clasificarea acestuia și

principiile care îl guvernează. Pentru a înțelege cum și de ce am ajuns astăzi să

discutăm despre regimurile matrimoniale, vom observa evoluția acestora pornind

de la Codul civil din 1864, continuând cu codul familiei, revenind ulterior în

prezent, la reglementările Codului civil actual. Apoi, vom încerca să deslușim

situația bunurilor proprii, dar și comune, ale soților în fiecare dintre cele trei

regimuri matrimoniale: regimul comunității legale, regimul comunității

convenționale și regimul separației de bunuri.

2. CAPITOLUL II – BUNURILE PROPRII ALE SOȚILOR – stabilește diferența

dintre bunurile proprii și bunurile comune, expune categoriile de bunuri proprii

stabilite de legiuitor și, de asemenea, drepturile pe care soții le au asupra bunurilor

lor proprii. Dacă am vorbit despre drepturi, este necesar să înțelegem și care este

sfera datoriilor proprii ale soților, ca spre sfârșitul capitolului să întâlnim câteva

chestiuni de procedură civilă, referitoare la dovada bunurilor proprii și la acțiunea

în constatarea acestora.

1

3. CAPITOLUL III – CONTROVERSE CU PRIVIRE LA UNELE CATEGORII

DE BUNURI ALE SOȚILOR – se preocupă să cerceteze noutățile aduse de

Codul civil, în legătură cu natura juridică a unor categorii de bunuri ale soților pe

care vechile reglementări le-a omis și care au creat controverse în jurisprudența și

în doctrina din domeniu, situații care solicitau atenția și interesul legiuitorului.

4. CAPITOLUL IV – ASPECTE DIN PRACTICA JUDICIARĂ – prezintă

aplicabilitatea Codului civil în timp și felul în care aceasta afectează raporturile

patrimoniale dintre soți, odată ce acestea ajung în fața instanței de judecată.

Deasemenea, capitolul include două spețe culese din jurisprudență, care au părut a

fi în concordanță cu apectele teoretice dezvoltate în cadrul prezentei lucrări și care

reflectă aplicarea acestora în situații concrete.

Inspirația legiuitorului nostru în ceea ce privește noutățile prevăzute în Noul

Cod, a fost Codul civil francez, Codul civil elvețian și, mai ales Codul civil din Quebec.

Din cel din urmă au fost preluate noțiuni ca “principiul interesului superior al minorului”,

“autoritatea părintească”, reglementări în material succesiunii, contractual de adeziune,

contractul-cadru, instituția “administrarea bunurilor altuia” și, legat de tema acestei

lucrări, reglementările privind “locuința familiei”, cea privind “dreptul la compensație” în

timpul căsătoriei și instituirea “convenției matrimoniale”. Deasemenea, logodna este o

instituție nou reglementată de către Codul civil, în materia Dreptului familiei.

Prin comparaţie cu art. 31 C. fam., bunurile proprii au rămas în majoritate

aceleaşi care au fost prevăzute şi în regimul matrimonial legal, unic şi imutabil din Codul

familiei, cu deosebirea că a fost eliminată lit. a) din art. 31 privind bunurile dobândite

anterior căsătoriei, deoarece, așa cum a observat și doctrina, rezulta per a contrario din

dispozițiile art. 30, C. fam. iar datorită principiului mutabilității reperul temporal nu ar

putea să fie data încheierii căsătoriei, ci momentul în care regimul comunității de bunuri

va începe să producă efecte. În al doilea rând, bunurile de uz personal şi cele destinate

exercitării profesiei unuia dintre soţi au fost separate în două categorii distincte. De

asemenea, au mai fost incluse două categorii de bunuri proprii: drepturile patrimoniale

de proprietate intelectuală şi fructele bunurilor proprii.

2

Potrivit art. 340 din NCC, bunurile proprii sunt:

a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia

cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt

elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi

asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele

ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte

asemenea bunuri;

f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material

sau moral adus unuia dintre soți;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu,

precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii.

Noul Cod civil, revizuit prin Legea 287/2009, a intrat în vigoare la data de 1

octombrie 2011 și a însemnat reintegrarea normelor referitoare la relațiile familiale în

cuprinsul său. Noutățile aduse în material regimurilor matrimoniale se concentrează pe

libertatea oferită soților în a-și stabili regimul căruia i se vor supune. Această libertate

este, totuși, limitată la enumerarea de către legiuitor a trei posibilități și anume:

regimul comunității legale

regimul separației de bunuri

regimul comunității convenționale.

Unii autori enumerând și regimul separației de bunuri cu participare la achiziții,

ca posibilitate de alegere a soților. Astfel, viitorii soţi au posibilitatea legală de a opta

pentru unul dintre regimurile matrimoniale reglementate de lege, fără a putea construi un

regim matrimonial nou, prin aplicarea dispoziţiilor aplicabile mai multor regimuri

matrimoniale, sau să inventeze alte reguli. Această opţiune va putea fi făcută sub forma

3

încheierii unei convenţii matrimoniale, care poate fi anterioară încheierii căsătoriei, sau

poate modifica regimul matrimonial, în timpul căsătoriei.

Este imposibil de imaginat ca un regim matrimonial să supravieţuiască stării de

căsătorie. Ca efect al încetării regimului matrimonial, acesta va intra, în mod logic, în

lichidare. Regulile de aplicat sunt cele convenţionale, stabilite de către părţi prin

convenţia lor matrimonială, de exemplu, prin clauza de preciput, iar în situaţia în care

soţii au neglijat să stipuleze asemenea clauze, se va aplica dreptul comun în materie.

Clauza specială pe care soții o pot utiliza în convenția lor matrimonială, clauza de

preciput conferă soţilor posibilitatea de a adopta prin convenţia lor clauze care să cu-

prindă reguli deosebite cu privire la lichidarea şi partajarea bunurilor lor comune. Astfel,

potrivit art. 333 Noul C. civ., „Prin convenţie matrimonială se poate stipula ca soţul

supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe

dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Clauza de preciput

poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre

ei".

O primă analiză a schimbărilor aduse de Legea nr. 287/2009 evidențiază

introducerea convenției matrimoniale ca opțiune și ca drept al soților. Aceasta se poate

încheia, după modelul franțuzesc, înainte de căsătoriei sau în timpul căsătoriei. Astfel,

observăm imediat, o altă noutate, și anume, posibilitatea soților de a-și modifica regimul

matrimonial în timpul căsătoriei.

4