revista_1

“Omul nu poate deveni om decât dacă este educat!” John Amos Commenius

hgfgf

1. Editorial: Dragă cititorule….……..…….p1 2. Rugăciunea Tatăl nostru.....…….……..p2 3. Interviu: Școala noastră....……………..p4 4. Primii pași în educarea vorbirii ……...p5 5. Pledoarie pentru șanse egale….........p7 6. Știați că…?..........................................p8 7. Creativitatea la elevii cu deficienţe.p9 8. Eveniment: Slujba mută………………..p11 9. Oferta educatională a școlii....………p12 10.Şcoala de arte şi meserii ……..…...p14 11.Din activitatea unui cadru didactic de sprijin……….…………………………………..p15 12. Riddendo…………………………..……..p16 13. Din activitatea cercului de folclor si obiceiuri tradiționale……………………...p17 14. Desenele animate, punct de pornire a delincventei juvenile?..........................p18

15.Medicul vă sfătuiește ......………….p19 16.Cooperarea școală–părinţi…………..p20

17.În tabără la Gălăciuc……………..…..p22 18.Expoziții, concursuri, premii, ………p23 20.Prima serbare din şcoala noastră..p25

Redactor șef VASILE ȚIBREA

Redactor adjunct GABRIEL CIRIBASA Secretar de redacție

ELENA MAZILU

Redactori Prof. Săndulachi Parachiva Prof. Manolache Petronela Educator Secară Valerica

Profesor Cherciu Oana Profesor Lupu Roxana Profesor Aneta Dontu

Profesor Mioara Sandu Profesor Gina Moise

Profesor Galoiu Ecaterina Asistent Aurora Ardeleanu

Profesor Daniela Grosu Profesor George Lefter

Tehnoredactare:

GABRIEL CIRIBAŞA Colaboratori

Elev: Catălin Pogar Elevă: Daniela Stafi

Grafica Elev: Sergiu Ștefanov

Adresa redacţiei:

Str. Cuza Vodă, nr. 56, Focșani, VRANCEA

Tel./Fax. 0237/626769 e-mail:

[email protected] site:

www.vrancea.ro/edu/ed/

CUPRINS

GEST ȘI CUVÂNT

COLECTIVUL DE REDACŢIE

1

GEST ȘI CUVÂNT 1/2009

DRAGĂ CITITORULE, Fiecare ființa este unică… Fiecare poartă cu sine particularități ce nu

pot fi defecte sau anormalități, ci sunt răspunsuri personale caracteristice la solicitările mediului .

Unicitatea vine din interiorul fiecărei persoane, din stilurile sale de învățare, din ritmurile dezvoltării, din trăsăturile personale, capacitățile competentele si comportamentul fiecăruia.

Va veți convinge de toate acestea citind paginile revistei noastre, in care veți descoperi aspirația, gândurile, dorințele si trăirile copiilor scolii noastre acestea fiind de fapt comune copiilor de pretutindeni. Te vei descoperi poate și tu, cititorule, în parte în paginile lecturate. Avem toți şanse egale in viață.

Urez revistei „Gest și cuvânt” sa devina un loc al sufletului si al inimii tuturor celor ce ne aflăm astăzi implicați în nobila, dar dificila muncă de educație din C.S.E.I. “Elena Doamna” Focșani: profesori, părinți și copii.

Prof. gr. I. Săndulachi Paraschiva Director al C.S.E.I. „Elena Doamna” Focşani

Aflată astăzi la primul număr, revista Centrului Școlar pt. Educație

Incluzivă „Elena Doamna” reprezintă cu siguranță, pentru toți copiii scolii, o fereastră către lume. Ea își propune sa fie un mijloc de exprimare pentru copiii cu abilitați practice, literare sau artistice, care sunt formați in acest centru de educație incluzivă și să deschidă un pod de flori intre copii, profesori și părinți, intre școală și comunitate. Este o inițiativă ce se adaugă unor proiecte generoase dedicate copiilor cu cerințe educative speciale și cuprinde pagini de viață născute din dragoste, izvorâte din inocenta copilăriei sau din mintea si inima celor ce nu au încetat încă sa poarte in suflet parfumul acestui anotimp.

Din acest colț de pagină aș dori să mulțumesc cadrelor didactice cărora le‐a fost încredințată una dintre cele mai responsabile, sensibile și nobile profesii, aceea privind educarea, recuperarea și integrarea socială a copiilor cu dezabilități. Mulțumesc si pentru entuziasmul, risipa de dăruire și pasiune pe care le‐au pus la rădăcina unei credințe: copiii reprezintă ființa noastră, sunt identici cu noi și de aceea li se cuvine aceeași dragoste pe care o avem fata de noi înșine.

Să urăm împreuna acestor pagini de revista, viață lunga, tinerețe fără bătrânețe, pentru a călăuzi pașii copiilor din țara de basm în realitate.

Inspector pentru învățământ special, Prof. Felicia Panaite

EDITORIAL

2


în limbajul mimico‐gestual

În Numele Tatălui Fiului Sfântului Duh

Tatăl nostru, care eşti în ceruri,

sfințească‐se numele Tău, vie împărăția Ta

facă‐se voia Ta, precum în cer

la fel şi pe pământ. Pâinea noastră

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ

3


cea de toate zilele dă‐ne‐o nouă astăzi.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum

şi noi iertăm greşiților noştri. Şi

nu ne duce pe noi în ispită,

ci‐ne izbăveşte de‐cel rău. Amin.

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ

4


Școala noastră pe drumul modernizării

Interviu cu doamna prof. Săndulachi Paraschiva, director al C.S.E.I. „Elena Doamna" REPORTER: Doamna Director, vă rugăm să ne spuneți câteva date despre școala noastră: nr. de elevi, dotare, etc.

Prof. Săndulachi Paraschiva: Școala noastră, cea mai veche instituție de profil din țară, este în prezent, frecventată de 262 elevi, incluzând şi elevii celor patru clase integrate: două de la şcoala „Alexandru Vlahuță”, o clasă la Gr. Șc. Agr. Odobești și o clasă la noi. Școala are o dotare complexă: 24 săli de clasă; cinci cabinete TSC (Terapii Specifice de Compensare); 1 cabinet audiologie; 1 cabinet ludoterapie; 1 cabinet psihologic; 1 sală de sport; 4 laboratoare: 1 de informatică, 1 multimedia, 1 fizică-chimie, 1 biologie,; 3 ateliere instruire practică tricotaje-confecţii; 1 atelier de instruire practică optician; un atelier mecanic; o bibliotecă cu peste 10 mii de volume dotată cu aparatură audio-video;(doua cabinete medicale medicină generala și stomatologie) și o capela pentru ceremonii de cult. R: Din ce județe provin elevii noştri ? S. P.: Elevii noştri provin în marea lor majoritate din zona Moldovei, (județele Vrancea, Bacău, Neamț, Botoşani), dar şi din ale zone ale țării cum sunt: Harghita, Tulcea, Constanța, Bucureşti, Galați, Brăila, Buzău, Prahova şi Dâmbovița, chiar dacă unele au şcoli cu acelaşi profil pe raza județului lor. R: Observăm că școala noastră a devenit un adevărat șantier parcurgând un proces amplu de modernizare și dotare. Ce surprize ne aşteaptă din acest punct de vedere? S. P.: S‐a modernizat complet grădinița; s‐a amenajat spațiul de joaca pentru preșcolari; s‐au modernizat grupurile sanitare din școala și de la dormitoare. În prezent se lucrează la renovarea blocului alimentar. De asemenea este în desfăşurare un proiect din fonduri structurale care va cuprinde modernizarea tuturor sălilor de clasă, a laboratoarelor, a cabinetelor de audiologie și dotarea cu aparatură performantă a laboratorului de optică medicală. Se vor moderniza și dormitoarele: fiecare cameră va avea un grup sanitar propriu şi va fi destinată unui număr de patru elevi. Baza sportivă va fi de asemenea modernizată. R: Ce perspective avem noi după terminarea clasei a VIII‐a? Dar după terminarea liceului? S. P.: După terminarea celor opt clase elevii pot urma cursurile liceale, profil real, specializare ştiințe ale naturii sau cursurile şcolii de artă şi meserii specializarea confecționer îmbrăcăminte. După terminarea liceului, elevi pot frecventa cursuri post‐liceale, specializarea optician. R: Am aflat că şcoala noastră a primit vizita unor oaspeți din Olanda și din alte scoli din țară în cadrul unui proiect de colaborare intitulat Rondo. Ce scop are acest proiect? S. P.: Rondo este un proiect româno‐olandez, orientat spre educație individuală a copiilor cu deficiențe de auz, finanțat de Matra, coordonat şi administrat de Viataal Internațional Sint‐Michielsgestel ‐ Olanda, Centrul Internațional de Expertiză în parteneriat cu școlile speciale pentru surzi şi Casele Corpului Didactic din Vaslui, Buzău, Focşani, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Facultatea de Psihologie şi Ştiințele Educației, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. Proiectul va dura trei ani şi vizează: prevenirea izolării copiilor surzi în familie şi comunitate, strategii de predare interactivă, dezvoltarea echipei pluridisciplinare. R: Pentru curiozitatea colegilor noştri, ne puteți împărtăşi câteva din pasiunile dumneavoastră? S. P. :Timpul meu liber este foarte redus. Atunci când reuşesc să am un timp numai pentru mine, îmi place să mă plimb departe de agitația oraşului, să mă bucur din plin de natură îmi place în mod,special muntele şi lectura unei cărți bune. R: Vă mulțumesc mult! S. P. : Cu multă plăcere ! Reporter: Balosin Marius, elev cl. a VII‐a

INTERVIU

5


PRIMII PAȘI ÎN EDUCAREA VORBIRII Terapia surzilor preşcolari

Mulți părinți sunt primii care îşi depistează copilul ca având

probleme de auz,prin lipsa reacției acestuia la diverse zgomote sau chiar la vocea lor. In aceste situații se impune cu necesitate controlul de specialitate pentru stabilirea unui diagnostic obiectiv si cat mai precis, in urma căruia sa se poată stabili si un program terapeutic eficient. Depistarea si intervenția precoce reprezintă condiții fundamentale pentru evoluția ulterioara a copilului. In funcție de momentul pierderii auzului, copilul este supus fie unui proces de demutizare, fie de menținere a nivelului atins, deoarece pierderea auzului la vârsta de 2‐3 ani atrage după sine si nedezvoltarea limbajului. O data stabilit diagnosticul, părinții sunt sfătuiți sa‐si orienteze copiii către centrele si şcolile specializate unde curriculum este adaptat in funcție de deficienta, necesitați si posibilitățile de învățare ale copiilor. Programul educațional începe la grădiniță și cuprinde terapii specifice desfăşurate de specialişti care colaborează pentru obținerea unor rezultate optime: educator, profesor logoped, doctor O.R.L – ist, audiolog, psiholog, etc. Terapia începe prin înlăturarea negativismului copilului și creşterea dorinței sale de comunicare.

Principala cale de transmitere a informației o reprezintă limbajul mimico‐gestual. Copilul este încurajat să emită sunete și cuvinte al căror conținut este reprezentat de un suport vizual:obiect sau imagine. Lipsa auzului îl împiedică pe copil atât în sonorizarea cât și în autocontrolul sunetelor emise, de aceea funcția aparatului auditiv este preluată de alți analizatori a căror funcționalitate nu este afectată: văzul, simțul tactil și vibro‐tactil. Inițial copilul observă, în fața oglinzii poziționarea componentelor aparatului fono‐articulator și încearcă să imite, dar nu conştientizează faptul că încă nu emite nici un sunet. Aici intervine simțul tactil, când cu o mana pe laringele profesorului și cealaltă pe laringele sau, micuțul realizează modul in care se produce sunetul si tot o data se poate si autocontrola. Fiecare sunet are o sonorizare aparte, iar in funcție de locul unde se articulează, sunetele se împart in: vocale mediale: locul de articulare este in partea mediana a limbii si palatului vocale posterioare: loc de articulare la baza limbii consoane bilabiale: zona de articulare la nivelul buzelor: „p” , „b” consoane labiodentale: in zona incisivilor superiori – buza inferioara: „f” , „v” consoane dentale: locul de articulare in vârful limbii si dinților: „ t” , „d”, „s”, „z” consoane palatale si postpalatale: „c”, „g” consoane laringale: „h” Ritmul in care fiecare copil îşi însuşeşte limbajul este influențat de posibilitățile proprii dar si de resturile de auz existente. Procesul de învățare a emiterii studiului este completat si de gimnastica specifica fiecărei componente a aparatului fono‐articulator precum si invitarea labiolecturii, a dactilemelor si a limbajului mimico‐gestual. Exista o deosebire marcantă intre copiii proveniți din familii de surzi si cei din familii de auzitori. In timp ce prima categorie e deja familiarizata cu limbajul mimico – gestual si dactilemele, cea de‐a doua categorie începe procesul de instruire pas cu pas, necesitând un demers mult mai minuțios. Programele personalizate alcătuite pentru fiecare elev in parte, permit tratarea diferențiata a fiecărui copil, în funcție de evoluția și capacitatea de achiziție a cunoştințelor. Un loc important in demersul terapeutic îl ocupa jocul. După cum este bine ştiut, la această vârstă, joaca este principala activitate a copiilor, dar si principala modalitate de a descoperi lucruri noi, de a învață si de a‐si dezvolta gândirea.

A,B,C,…

6


El trebuie integrat astfel in procesul instructiv – educativ pentru a face materialul mai uşor de

achiziționat iar lecțiile mai interesante. Sporirea motivației pentru învățare este cu atât mai importanta la copiii cu deficienta de auz cu cat conştientizarea deficientei e mai pregnanta asupra personalității. Copilul supus procesului de demutizare vine la grădinița adus de părinți si descoperă o lume noua. Simțurile sale sunt supuse unui flux informațional in fata căruia copilul rămâne blocat. De asemenea socializarea prin comunicare de orice tip devine un obiectiv ținta. Afecțiunea, tradusă prin încurajări repetate din partea educatoarei la orice sarcina îndeplinita corect, climatul afectiv al clasei pozitiv si călduros si explicațiile complexe pentru orice activitate, însoțite de material vizual, ii dau copilului încredere in sine si dorința de a interacționa si a se integra in procesul educativ alături de semeni. Ajuns în acest punct comunicarea este indispensabilă. Dat fiind handicapul de care suferă, copilul se orientează către învățarea limbajului mimico‐gestual și a dactilemelor pe care și le însuşeşte uimitor de repede. Subliniem faptul ca un copil surd sau hipoacuzic nu este un copil cu deficienta mintală și carențele educative pe care le avea pana la aducerea în şcoală se datorează in mare parte faptului ca acasă nu a beneficiat de o educație corespunzătoare care sa‐i arate cum sa se folosească prin fenomenul compensării de simțurile dezvoltate normal. Emiterea sunetelor este de asemenea o etapa importanta in demutizare. Practic o data ce copilul descoperă, ajutat de educator / profesor mecanismul articularii fiecărui sunet dar și posibilitatea de autocontrol al emisiei corecte, procesul de învățare a silabelor si apoi a cuvintelor decurge lin.

Suportul vizual reprezentat de diverse planşe sau jucării este foarte important. Astfel pentru sunetul „A” se folosește imaginea care înfățişează o scena la stomatolog, ca învățământul de masă. Copilul imită pacientul, deschide gura mare iar cu mana pe laringe poate controla intensitatea sunetului. La sunetul „E” – mimează bucuria, iar la „O” si „U” – mirarea. Acelaşi sentiment este exprimat și de interjecția „OAU!” pe care copilul o va reproduce după ce va învăța fiecare sunet.

Imaginea unui tren ajuta de asemenea la emisia sunetului „U” , cu aceeaşi modalitate de autocontrol prin simțurile vizual și vibro‐tactil. Mecanismul nu mai este valabil insa si in cazul şuierătoarelor s,ș,j,z, la care vibrația nu se mai simte cu mana pe laringe. Aici intervine simțul tactil. Copilul tine mana in fata gurii si simte aerul cald la ș sau rece la s. Pentru a‐l emite pe „S” copiii imită zâmbetul iar pentru „Ş” se încruntă.

Pentru sunetul „J” ‐ se imită zgomotul vântului, aerul se simte pe mana, vibrația pe laringe. Pentru sunetul „V” ‐ vibrația se simte ținând mana pe buza inferioara. „M” si „N” fiind nazalizate, copilul trebuie să țină degetul pe partea laterala a nasului spre obraz, cu gura închisa.

Pentru învățarea sunetului „R” de multe ori se folosesc bucatele mici de hârtie care se aşează pe limba copilului. El este ajutat să înțeleagă felul în care trebuie să vibreze limba in timpul expirului pentru a se produce sunetul. De asemenea sunetul „R” e mult mai uşor de reprodus împreuna cu alte consoane: „PRR” , „BRR”, „TRR”

Spatula este un instrument folositor pentru emisia sunetului „C”, aşezata la baza limbii. Acestea sunt câteva din metodele folosita in terapia demutizării. O data produs sunetul, urmează

consolidarea și automatizarea prin repetiții si exerciții nenumărate, apoi articularea în silabe si in cele din urmă in cuvinte cu o complexitate crescândă, sunetul interesat fiind aşezat la început, la mijloc sau la sfârşit de cuvânt.

De multe ori in funcție de tema din programa se pune accent pe pronunția globala – care ajuta la îmbogățirea vocabularului, dar si la învățarea eficientă a sunetului in compania altor sunete. In acest caz interesul principal este comunicarea din punct de vedere cantitativ si nu neapărat calitativ. Copilul e încurajat sa vorbească, sa povestească chiar, ajutându‐se de toate tipurile de limbaj. De exemplu la tema ”Familia” doar numirea unor membri prin folosirea gesturilor, poate oferi mult mai multe informații copiilor prin întrebări ajutătoare din partea educatoarei. Copilul este invitat deci sa gândească, sa compună propoziții și nu să aibă doar o viziune restrânsa asupra semnificației unei noțiuni. In tot acest demers

7


terapeutic importantă este și utilizarea resturilor de auz ale copilului, făcând procesul demutizării mai scurt si mai uşor – copilul trebuie învățat să se folosească eficient de resturile de auz în comunicarea verbală. De asemenea exista o diferența semnificativa si intre copiii protezati si cei care nu beneficiază de tehnologizare. Pentru cei protezati scopul principal este învățarea percepției zgomotelor si a sunetelor auzite. Întregul demers educativ de la grădinița este continuat apoi in şcoala prin diversificarea materiilor de studiu si lărgirea spectrului de cunoştințe astfel ca la terminarea studiilor fiecare sa fie pregătit pentru integrarea in viata socio‐profesionala.

Profesor Lupu Roxana ************************************************************************************************************************

DIDACTICA SPECIALĂ

Pledoarie pentru șanse egale Moto: “Normalitatea înseamnă coincidența dintre “condiția de posibilitate” si

“condiția de realitate” a unui individ” M. Heidegger.

Echivocul semanticii normalității, raportul dintre starea obişnuita “majoritatea medie “si starea ideala “ceea ce trebuie sa fie “ nu face obiectul acestor rânduri.

Pledoaria are la baza principiul educabilității universale implementarea reala a principiului “şanselor egale “ la educație aplicabil diversității biopsihic.”Educația pentru toți “ , educația incluziva este şansa copiilor cu cerințe educative speciale de a accede la experiențe de învățare care le permite sa dobândească un statut si un rol in viata sociala. Conceptul de cerința educative speciala (CES) a fost lansat in 1978 in Marea Britanie si introdus in terminologia UNESCO in anii 90. C E S desemnează necesitați educaționale complementare obiectivelor generale ale educației.

C S E I “.Elena Doamna” Focşani este o instituție şcolara care răspunde tuturor cerințelor de normalizare a vieții copiilor aflați in dificultate in funcție de posibilitățile si interesele lor. Elevii noştri, deficienți de auz, beneficiază de terapii specifice de compensare pentru dezvoltarea deprinderilor de vorbire, limba, citire, scriere si pentru dezvoltarea sociabilității si a afectivității.

Principala problema in educarea copiilor cu deficienta de auz este absenta limbajului verbal si dificultățile complementare cum ar fi :problemele socio‐emoționale, dificultățile de învățare deficientele asociate. Activitățile de terapie specifica de compensare se desfăşoară in cabinete dotate cu aparatura de amplificare a sunetelor, aparatura pentru educarea atenției si a memoriei auditive, calculatoare si softuri educaționale. Activitatea desfăşurata de specialiştii in psihopedagogie speciala in aceste cabinete cuprinde :

‐ diagnoza si cunoaşterea particularităților psio‐fizice ale copilului ‐ stadiul evolutiv al diferitelor funcții, a perspectivei si prognozei lor ‐ stabilirea modalităților de intervenție combinate in plan psihologic, pedagogic si medical.

8


Psihopedagogii valorifica funcțiile psiho‐fizice neafectate pe care le antrenează astfel încât

acestea sa poată suplini activitatea funcțiilor deficiente pentru a se ajunge la formarea unor abilitați ce ii permit copilului o integrare activ‐eficienta in viața sociala. Terapia se desfăşoară individual pe baza unor programe de intervenție personalizate. Metodele sunt diferențiate, strategiile de intervenție sunt centrate pe elev si au ca finalități dezvoltarea naturala a limbajului, însuşirea limbii si stimularea tuturor formelor de comunicare in limbaj mimico‐gestual si in limbaj verbal. Obiectivele din programele de intervenție personalizate sunt descrise in termeni de comportamente observabile si au rol fundamental in evoluția elevilor. Sarcinile sunt accesibile si recepționate pozitiv de către elevi, astfel ca, stimulează motivația si participarea acestora la activitatea didactica. Elevii îşi însuşesc treptat limbajul mimico‐gestual si verbal si apoi, când dezvoltarea psihica permite,sunt îndrumați sa înțeleagă structurile limbii romane si sensurile acestora. Elevii deficienți de auz au o motivație scăzuta pentru limbajul verbal oral si folosesc mai ales limbajul mimico‐gestual pentru comunicarea in cadrul vieții sociale. Limbajul mimico‐gestual nu are ceva analog parților de vorbire dar se poate realiza o clasificare lexicala a gesturilor după sensul celor exprimate.

Este important ca auditorii sa înțeleagă modul propriu de percepție preponderent vizual al deficienților de auz. Absenta sau pierderea auzului fac imposibila dezvoltarea normala a limbajului si implicit al gândirii copilului si au implicații serioase in planul dezvoltării psihice. De aceea diagnosticarea timpurie, protezarea si şcolarizarea acestor copii sunt de o importanta majora.

Profesor psihopedagog gr. I Aneta Dontu

*********************************************************************************************************************

ȘTIAȚI CĂ…?

Petele de cacao ies prin spălarea cu apă rece, urmată de aplicarea unui strat de glicerină.

Petele de cafea se scot cu apă sărata, sau cu o soluție diluată de oțet . Petele de ceai (care nu sunt prea vechi) se scot cu suc de lămâie diluat . Petele de cerneală de pe o pânza alba se scot prin frecare cu suc roşii . Petele de ciocolata pot fi îndepărtate cu apă foarte sărata sau oțet alb. Petele de cola ies prin tamponarea petei cu soluție de alcool . Petele de dulceața pot fi îndepărtate cu ajutorul unei soluții de acid acetic . Petele de fructe vişine, mure, cireşe, afine se scot cu o soluție de alcool in care s‐a introdus puțin amoniac .

Petele de grăsime se scot foarte bine cu pastă de dinți. Se laşa sa se usuce, după care se îndepărtează cu peria.

Petele de iarbă se scot cu suc de lămâie amestecat in proporții egale cu vin alb. Petele de parfum se scot cu glicerina calda . Petele de pastă de pix se scot prin pulverizarea locului murdar cu fixativ pentru păr; Petele de rugină scot cu acid oxalic, sau cu apă oxigenată diluată cu apă rece; Petale de ruj de buze ies cu alcool şi amoniac; Petele de sânge ies dacă sunt ținute o zi în apă rece şi sărată;

Profesor gr I Manolache Petronela,

Director adj. al C.S.E.I. “Elena Doamna”

9


CREATIVITATEA LA ELEVII CU DEFICIENȚE DE AUZ

Creativitatea constituie o dispoziție spontană de a crea şi inventa care există potențial în fiecare persoană, la toate vârstele. Creativitatea este un proces care duce la un produs caracterizat prin noutate şi valoare socială. Pentru elevi ultima caracteristică ( valoare socială ) nu este absolut obligatoriu. Este creator şi un elev care găseşte o cale nouă, originală de rezolvare a unei sarcini. Aceasta abordare largă a creativității urmăreşte îndeosebi sarcinile şcolii care trebuie să descopere potențialul creativ al fiecărui elev, să contribuie la valorificarea lui într‐o cât mai mare măsură. Activitatea creativă reclamă participarea întregii personalități psihologice cu toate componentele şi nivelele ei. S‐ar părea că dificultățile mari pe care le întâmpină elevul surd în achiziționarea limbajului verbal ca formă de comunicare interumană limitează manifestările creative în domeniul literar. Doar hipoacuzicii pot intra în acest joc de cuvinte şi de imagini care este poezia. Adolescentul surd are aceleaşi trăiri ca şi adolescentul auzitor şi poate intra în febrila căutare a cuvântului „ ce exprimă adevărul”.

În încercările literare ale fostei noastre eleve Rada Lăcrămioara se poate aprecia transpunerea unor trăiri afective puternice în forme lirice expresive pe măsură.

E toamnă… Copacul amintirilor îşi scutură încet frunzele. Ascultă vântul… E disperarea mea ce strigă

în pustiu. Priveşte vârtejul de frunze… E inima mea ruptă în bucăți. Gustă picăturile de ploaie…sunt lacrimile mele pentru tine. M‐am transformat în vânt, în frunze, în ploaie ca să te pot găsi, dar tu nu mă vezi, nu mă auzi, nu mă mai vrei.

E toamnă şi‐n toamnă a murit iubirea noastră.

TU

Eşti parfumul suav al crinilor albi Ce înfloresc în sufletul meu pătimaş. Eşti picătura de rouă ce se oglindeşte Între petalele unui trandafir. Eşti raza plăpândă de soare Ce mă cuprinde în brațele‐i calde, Eşti mireasma vântului de primăvară Ce‐mi mângâie părul. Eşti lacrima ce alunecă pe obraz Şi se sparge în palmă. Eşti visul ce mă ține treaz, Eşti luna ce mă priveşte‐n noapte. Eşti o iluzie, durere, eşti o şoaptă, Trăieşti ca să iubeşti. Aşa eşti tu, şi… Te iubesc aşa cum eşti.

DIN ACTIVITATEA CERCURILOR

10


Elevii trebuie stimulați să‐şi manifeste creativitatea. S‐a observat acest lucru cu ocazia

organizării pe data de 6 februarie a Carnavalului primăverii. Având în vedere că foarte puțini dintre elevii noştri sunt externi, rolul principal în realizarea costumelor l‐a avut inițiatoarea activității, prof. Lonia Popescu. Surpriza plăcută a organizatorilor şi modul în care s‐a manifestat creativitatea elevilor, s‐a materializat în rolul pe care l‐au interpretat ca personaj sugerat de costumul purtat. Fiecare participant şi‐a gândit personajul în aşa fel încât să convingă publicul să voteze în favoarea lui. Şi publicul a decis că cele mai reuşite personaje au fost interpretate de Budău Valerian (Locul I) Enia Maria ( locul II ) şi Ciulei Geanina ( locul III )

Se spune că, dacă Dumnezeu ia dintr‐o parte, compensează în altă parte. Elevilor le lipseşte auzul, dar nu şi sentimentul frumosului exprimat plastic printr‐o simfonie a culorilor şi formelor, având valoarea unei confesiuni, care dezvăluie sunetele nerostite ale sufletului exteriorizându‐se cu discreție. Este suficient să priveşti desenele elevului Sergiu Ştefanov pentru a realiza că ceea ce‐i lipseşte este doar maestrul care să‐i urmărească progresul.

Şcoala a organizat diferite expoziții cu lucrări realizate cu clasele de SAM. Creativitatea lor s‐a manifestat din plin în felul cum au realizat creații vestimentare ce îmbină nota exuberantă cu una romantică în produse care să scoată din anonimat şi să personalizeze.

Ucenicia creativității trebuie să înceapă la cea mai fragedă vârstă. Grădinița din şcoala noastră dispune de un colectiv de cadre care se preocupă de acest aspect. Dacă activitățile creative reclamă participarea întregii personalități psihologice, cu toate componentele ei, în vederea educării creativității trebuie acționat asupra tuturor acestora . S‐ar impune şi la noi introducerea în şcoli a unui curs de creativitate ( in S.U.A. există din 1931) care ar putea avea ca efect stimularea imaginației şi a laturilor nonintelectuale ale personalității, elevul nemaifiind doar un „învățăcel tocilar”.

Profesor Elena Mazilu

Aş vrea Aş vrea să fiu un nor, Să mă preschimb în ploaie Şi‐apoi pe trupul tău Să curg în dulci şiroaie. Aş vrea să fiu o floare Pe care s‐o miroşi, Aş vrea să fiu şi lacrimi În ochii tăi frumoşi. Aş vrea să fiu pământul Pe care tu păşeşti, Aş vrea să fiu eu însămi Aş vrea …să mă iubeşti

11


SLUJBA MUTĂ

“Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: EFFATTA! Ceea ce înseamnă: Deschide‐te!

Și urechile lui s‐au deschis, iar legătura limbii lui îndată s‐a dezlegat și vorbea bine”

(Marcu, 7:34‐35) Creștinii ortodocși cu deficiente de auz si

vorbire au avut ieri (05.04.2009) prilejul de a „asculta” cuvântul Domnului prin limbajul semnelor. A fost pentru prima oara când o astfel de slujba religioasa a avut loc intr‐o biserica din Focșani. Capela „Sfintul Teodosie“ a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ a fost plina de oameni care au

vrut sa asiste la o slujba religioasa susținută de preotul Constantin Onu, conferențiar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Pitești, si de părintele Radu Birsă. La facultatea din Pitești se formează preoți dedicați creștinilor care nu pot comunica decât prin limbajul mimico‐gestual. Pe lingă grupul de elevi ai Centrului de Educație Incluzivă „Elena Doamna“ din Focșani au fost prezenți în biserică și oaspeți din Buzău, membri ai Asociației „1 iunie“. Inițiativa slujbelor dedicate creștinilor cu probleme de vorbire si auz va continua, părintele Radu urmând să se întâlnească in fiecare luna cu aceștia. Unul dintre elevii Centrului „Elena Doamna“, prezent la slujba de ieri, este hotărât sa își dedice viața slujirii ca preot. „Îmi place tare mult ceea ce face preotul si stau mereu aproape de el. Îmi doresc sa ajung si eu preot. Vorbește in limbajul meu natural, pe care îl pot înțelege. Daca m‐as face preot as vrea sa ii ajut pe cei care au aceleași deficiente ca si mine“, a precizat Florin Țurcan, elevul de 16 ani. La slujba nu au participat doar oameni cu probleme, ci și curioși. „Sint foarte binevenite slujbele. Eu nu am mai văzut pina acum asa ceva. Şi surzii sint tot oameni, sa se simtă si ei ca noi. Înainte erau izolați, acum mai dau si ei cite un pomelnic mai ales ca vine Pastele, se pot si spovedi. Am venit tocmai din Nistorești sa asist la aceasta slujba“, a precizat Vasilica Toma. Preotul care va oficia de acum slujbele, Radu Birsă a primit binecuvântarea de la preotul Onu. „Slujba este o binecuvântare de la Dumnezeu pentru credincioșii care comunică altfel. Pentru întâia data surzii vor avea cui sa se spovedească. S‐au făcut aceste slujbe deoarece ei vin la slujbele tradiționale însă nu înțeleg nimic. Am înființat 28 de parohii printre care se numără si cea din Focșani. Este o izbândă pentru biserică“, a declarat preotul Constantin Onu.

Articol preluat și adaptat din ziarul Monitorul de Vrancea din 6/04/2009

EVENIMENT

12


SCURT ISTORIC

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din

Focşani funcţionează din anul 1864 prin mutarea azilului „Elena Doamna” din Bucureşti în Focşani. Începând cu anul 1960, elevii şcolii s-au mixtat prin aducerea fetelor de la Brăila, iar din anul 1963 s-a înfiinţat şi învăţământul preşcolar. În anul 1984 s-a dat în

folosinţă o clădire nouă cu dotări corespunzătoare specifice copiilor deficienţi de auz. În anul 1994 s-a înfiinţat şi învăţământul profesional – profil confecţioner îmbrăcăminte, apoi a luat fiinţă şi învăţământul liceal, în iunie 2003 având prima promoţie de absolvenţi de liceu. Pentru o finalizare a studiilor elevilor şcolii noastre, începând cu anul 2004 s-a înfiinţat şcoala postliceală – specializarea optician, având în 2006 primii absolvenţi .

„Matra – Rondo” – proiect româno-olandez “A real step for Universal Cooperation”- proiect multinaţional (România, Belgia, Turcia, Portugalia) "Just squeezz it!" – proiect multinational (România, Belgia, Turcia, Cehia) Programul S.N.A.C. Parteneriate cu şcoli de masă şi instituţii Modernizare C.S.E.I. "Elena Doamna" Focşani – proiect din fonduri structurale, iniţiat şi implementat de C.J. Vrancea. Informaţii suplimentare pot fi obţinute la sediul Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă "Elena Doamna" Focşani – Vrancea Str. Cuza–Vodă nr. 56 Tel./Fax. 0237/626769 e-mail: [email protected]

Proiecte şi programe

13


Învăţământ preşcolar – 3 grupe

Învăţământ liceal, profesional şi postliceal

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Elena Doamna” Focşani asigură servicii în următoarele domenii: educaţie specială şi specializată a copiilor cu deficienţe; cu dificultăţi de învăţare/dezvoltare/adaptare, tulburări de limbaj, tulburări de comportament/socioafective, deficienţe senzoriale-de auz, autism.

Facilităţi oferite elevilor: cazare C.S.E.I. „Elena Doamna” Focşani, masă la cantina din incinta şcolii, bani de buzunar, manuale şi rechizite şcolare, echipament gratuit pe toată durata şcolarizării, cabinet stomatologic - medic stomatolog, asistenţă medicală permanentă, consiliere şi diagnoză, kinetoterapie.

În şcoală funcţionează cinci cabinete TSC (Terapii Specifice de Compensare), un cabinet audiologie, un cabinet ludoterapie, un cabinet psihologic, 4 laboratoare: 1 de informatică, 1 multimedia, 1 fizică chimie, 1 biologie, 3 ateiere instruire practică tricotaje-confecţii, 1 atelier de instruire practică optician, bibliotecă cu peste 10 mii de volume dotată cu aparatură audio-video.

Învăţământ primar şi gimnazial

I II III IV V VI VII VIII

3 1 3 3

1 2 2 1

Forma de învăţământ

Profilul Specializarea IX X XI XII

Liceu - zi Real Ştiinţe ale Naturii 1 1 1 1

Tehnologic Lucrător în tricotaje - confecţii 1

SAM Industrie textilă şi

pielărie Lucrător în tricotaje - confectii 1 1 1

Postliceal– zi mecanică optician 3 semestre

OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ

14


ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII

Motto:„ atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă,

ele se vor înmulți la nesfârșit” Franz Kafka Şcoala de Arte şi

Meserii, care funcționează în cadrul Centrului Şcolar de Educație Incluzivă „Elena Doamna”, este şcoală cu tradiție, ființând mai întâi ca şcoală profesională.

Începând din anul şcolar 2004 ‐ 2005 a demarat instruirea elevilor din clasa a IX‐a, conform programului pentru S.A.M. adaptate elevilor cu cerințe educative speciale, transformându‐se treptat în acest tip, de unitate şcolară.

De la înființare şi până în prezent şi‐a îmbogățit experiența în această activitate cât şi baza materială formată din trei ateliere‐şcolare cu utilaje performante din domeniul confecțiilor textile, cât şi spații corespunzătoare activităților instructiv educative.

Şcoala asigură educarea şi instruirea teoretică şi practică pentru elevii deficienți de auz, în vederea integrării lor sociale şi profesionale.

Unitatea este finanțată din resurse publice şi adoptă forma de învățământ de zi . Prima promoție de absolvire a fost în anul şcolar 2007‐2008 care a obținut nivelul I de calificare în specialitatea „ lucrător în tricotaje‐confecții ”.

În anul şcolar 2008‐2009, Şcoala de Arte şi meserii funcționează cu clasele a IX‐a, a X‐a, a XI ‐ a, şi clasa a XII‐a care susțin examenul de absolvire în luna ianuarie 2009, cu coeficientul de probabilitate de 100%.

Ing. Mariana Mocanu

DIN ACTIVITATEA ATELIERELOR

15


Din activitatea unui cadru didactic de sprijin, ,,Schimbarea înseamnă de fapt învățare!’’

Parteneriatul educațional realizat intre C.S.E.I. ,,ELENA DOAMNA’’ și Şcoala ,,AL. VLAHUTA’’ Focşani a pus in aplicare o strategie de integrare a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Acest model al cooperării a presupus, in acest caz, un parteneriat activ intre cadrele didactice din cele doua scoli care au experimentat si susținut un nou mod de desfăşurare a activităților didactice. Au pregătit împreuna conținutul activităților şcolare, adaptând materiale si mijloace de invitare folosite in timpul orelor si au oferit un cadru adecvat de învățare tuturor elevilor din clasa. Rezultatul a fost unul deosebit prin faptul ca profesorii de la C.S.E.I. “Elena Doamna’’ au beneficiat de posibilități de desfăşurare a activităților de predare‐învățare‐evaluare mult mai largi si de cunoaştere a posibilităților de adaptare şcolara si sociala, iar profesorii de la şcoala obişnuita s‐au putut informa asupra multiplelor aspecte legate de nevoile si posibilitățile reale ale unui elev cu cerințe educaționale speciale (C.E.S.). In anul şcolar 2006/2007 s‐a realizat ASTFEL integrarea parțiala a unui elev cu dificultăți de învățare de la clasa a IV‐a speciala. Planul de integrare parțiala a presupus participarea elevului la anumite activități instructiv‐educative cat si extraşcolare alături de elevii clasei obişnuite din Sc.,,AL. Vlahuta’’ si a vizat o adaptare la mediu sporită, care sa conducă la integrarea in comunitate. ARGUMENT: Elevul din clasa a IV‐a speciala integrata de la Şcoala ,,Al. Vlahuta’’ Focşani, face parte dintr‐un grup de copii cu dificultăți de învățare. In perioada şcolara pe care a parcurs‐o a înregistrat progrese ce îl diferențiază de ceilalți elevi. Are un ritm rapid de învățare iar grupul nu mai reprezintă un cadru stimulator pentru a‐si dezvolta deprinderile obținute. Facem propunerea de a beneficia de o integrare parțiala in şcoala integratoare, Sc. ,,

Al. Vlahuta’’, la o clasa obişnuita cu o experiența practica, in sensul ca aceasta clasa are integrat un copil cu C.E.S. SCOPUL: Acest plan de integrare parțiala va acoperi nevoile de dezvoltare ale elevului si va beneficia de o intervenție educaționala corespunzătoare recuperării si adaptării şcolare si sociale. Pe de alta parte parteneriatul realizat intre cele doua scoli va contribui la dezvoltarea practicilor incluzive de la clase, prin schimbul de experiența intre cadrele didactice de la cele doua școli. Și realizarea unui parteneriat scoală‐familie‐comunitate solid, bazat pe încredere și colaborare. STABILIREAOBIECTIVELOR Pe termen lung: stimularea capacitații de utilizare eficienta a achizițiilor de comunicare verbala si de utilizare a dialogului. Obiective pe termen scurt: Q1.Exersarea diferitelor tipuri de vorbire: adresativă, interogativa, exclamativa; Q2.Sa‐si dezvolte interesul pentru comunicarea interpersonala; Q3.Cresterea performantelor cognitive si practice; Q4.Cresterea încrederii in forțele proprii. PERIOADA: elevul a frecventat activitățile de la clasa integratoare trei zile pe săptămâna timp de un an şcolar la orele de Limba romana, Educație civica, Cunoştințe despre mediu, Matematica. An şcolar 2006‐2007.

STRATEGIA DIDACTICA : METODE FOLOSITE: învățarea

interactiva, negocierea obiectivelor, demonstrația, aplicația si conexiunea inversa, evaluarea continua. MODALITATI DE LUCRU: Participarea la orele de Limba Romana, Educație civica, Cunoaşterea mediului,Matematica; Parteneriatul in predare‐invatare‐evaluare dintre cadrele didactice de la cele doua clase; Pregătirea si participarea la activitățile extraşcolare(serbări,zile festive,vizite)

EDUCAȚIE INTEGRATĂ

16


METODE DE EVALUARE: Monitorizarea progresului individual. ACTIVITATLE DESFASURATE : 1 ‐ Intervenii instructiv formative; 2 ‐ Intervenție logopedica; 3 ‐ Activități verbale de grup. STABILIREA ECHIPEI INTERDISCIPLINARE/RESPONSABILITATI 1‐invatator de la clasa speciala(d‐na Schiopoiu Florina)‐ asigura managementul clasei de elevi; 2 ‐ învățător de la clasa integratoare(d‐na institutor Ion Rodica)‐ asigura diversificarea situațiilor de învățare si stimulează participarea elevilor si a elevului integrat; 3 ‐ profesor de sprijin(d‐na profesor Galoiu Ecaterina)‐ asigura implementarea programului de intervenție personalizata, colaborează cu familia elevului in vederea atingerii obiectivelor propuse, organizează

şedințele de terapie educaționala in grup; 4 ‐ profesor logoped‐asigura parcurgerea programului de recuperare logopedica; 5 ‐ parintele‐colaboreaza cu cadrele didactice, informează despre situația elevului, asigura participarea la orele desfăşurate in parteneriat; 6 ‐ elevul. REZULTATELE OBTINUTE IN URMA APLICARII PLANULUI DE INTEGRARE PARTIALA A ELEVULUI: 1 ‐ Dezvoltarea capacitații de exprimare orala si de utilizare a dialogului; 2 ‐ Învățarea unor modele acționale; 3 ‐ îmbogățirea experienței de cunoaştere si a capacitații de înțelegere a situațiilor complexe; 4 ‐ Creşterea încrederii in sine; 5‐Exercițiul responsabilității. Responsabil Comisie metodica,

Profesor Galoiu Ecaterina

**************************************************** RIDDENDO

“Orientare … profesională!”

‐ Bine‐i acum, frățiore, N‐avem grijă de stăpâni. Eu stau cu burta la soare, Iar tu... tai frunză la câini. Ce‐om face când vom fi mari? ‐ Ne facem... parlamentari.

Recunoașteți personajul?

Răspuns: Iștoc Daniel, Rohozneanu Viorel, Moise Alexandru, Cojocariu Ionuț, Dobre Robert (ne cerem scuze celor pe care nu i‐am amintit).

Realizator: elev Ștefanov Sergiu

EDUCAȚIE INTEGRATĂ

17


Din activitatea cercului de folclor si obiceiuri tradiționale

Baba Dochia Cercul de folclor şi obiceiuri tradiționale din şcoala noastră urmăreşte cunoaşterea tradițiilor

specifice poporului român legate de marile sărbători creştine şi laice (Crăciunul, Anul Nou, Paştele, Sf. Nicolae, 1 Martie, 8 Martie, Ziua Dragobetului etc.) Dintre activitățile cercului nostru organizate în acest scop menționăm: organizarea unor serbări cu punerea în scenă a unor obiceiuri tradiționale (Colindul, Steaua, Pluguşorul şi Capra); excursie in zone folclorice sau legate de mituri străvechi (în Ceahlau ‐ Baba Dochia); prezentarea pe internet a unor obiceiuri folclorice. Elevii noştri au fost foarte interesați să participe la astfel de acțiuni şi să cunoască miturile străvechi mai ales cel al Babei Dochia, legat de formarea poporului român pe care îl vom prezenta mai jos. Există numeroase variante ale mitului Baba Dochia, toate interesante şi la fel de frumoase. Astfel, se spune că Baba Dochia a avut un fiu care s‐a căsătorit împotriva voinței ei. Pentru a‐şi necăji nora, într‐o zi rece de iarnă, i‐a dat acesteia un ghem de lână neagră si a trimis‐o la râu să‐l spele, spunându‐i să nu se mai întoarcă până când nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar, chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i‐a apărut în cale si i‐a dat o floare roşie spunându‐i să spele lâna cu ea. Mulțumindu‐i, fata a pus floarea în apă, a spălat‐o şi a constatat că lâna s‐a albit. Fericită, şi‐a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită cu bucurie de soacra sa, aceasta acuzând‐o că s‐a întâlnit cu iubitul ei. Mărtişor – căci aşa o chema pe fată – nu‐l recunoscuse pe Iisus Cristos . După această întâmplare, Dochia a pornit cu turma spre munte, convinsă că primăvara sosise deja. Altfel, de unde ar fi putut Mărtişor avea floarea ? Pe parcursul călătoriei, si‐a scos ,rând pe rând, cele 9 cojoace pe care le purta, până când a rămas fără niciunul. Dar vremea s‐a schimbat. Pe cât de frumos fusese la început,pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începea să înghețe. Fără alte veşminte cu care să se mai încălzească, Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându‐se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa pe muntele Ceahlăul şi sunt mărturie acestui mit românesc.

Mitul ”Dochia şi Traian„ reprezintă o altă variantă a legendei legate de numele Dochiei. „Dochia şi Traian” e o poveste despre formarea poporului român . În această legendă, Dochia e frumoasa fată a regelui dacilor, Decebal. După ce romanii au cucerit Dacia, Traian a dorit să o ia de soție pe fata regelui dac, asigurându‐se astfel asimilarea populației dacice. Nefiind de acord cu propunerea lui Traian, Dochia s‐a refugiat în munți. Pentru ca Traian să n‐o recunoască, Dochia a cerut ajutor zeului dacilor, Zamolxis, rugându‐l să o transforme în stană de piatră, decât să ajungă pe mâna cotropitorilor. Zeul i‐a îndeplinit dorința şi a transformat‐o în stană de piatră împreună cu turma de oi care o însoțea.

Legenda celor 9 „babe” de la începutul lui Martie e legată de legenda Babei Dochia. Astfel, Baba Dochia, personificare a anului vechi, crezând că a venit vremea caldă, decide să

plece cu oile la munte. Din precauție îşi pune 9 cojoace pe ea şi porneşte urcuşul, alături de fiul ei, Dragobete. De cum îşi începe călătoria începe o ploaie mocănească. Fiindu‐i grele cojoacele, le va dezbrăca unul câte unul, până va rămâne în iie şi catrință. Cele 9 zile de la începutul lui Martie sunt puse în popor pe seama Dochiei, care îşi scutură din când în când cojoacele de ploaie sau omăt. În final, Dochia moare de frig alături de oile sale, în ultima zi a urcuşului, cea de‐a 9, simbolizând moartea anului vechi şi începutul celui nou.

Prima zi a primăverii e ziua Babei Dochia. Baba Dochia e o bătrână zeiță agrară, care moare de 1 Martie şi renaşte de Mucenici, pe 9 Martie.

OBICEIURI ȘI TRADIȚII

18


Tradiția spune că zilele schimbătoare de la începutul lui martie se datorează Babei Dochia,

care îşi scutura cojoacele de ploaie sau zăpadă. Cum ne alegem „Babele” În fiecare an, în primele zile ale lui Martie vă alegem o zi care să fie baba noastră, zi care ne

va reprezenta tot anul. Dacă ziua se nimereşte a fi frumoasă şi însorită, atunci vom avea parte de noroc tot anul. Dacă ziua va fi ploioasă şi înnorată înseamnă că nu ne va aştepta un an atât de bun. În funcție de „babe” ne putem ghici şi caracterul. Dacă vom avea o zi cu soare, cu siguranță vom fi mai buni, mai înțelepți în acel an iar dacă vom avea parte de nori şi ploaie, atunci mai bine să

se ferească apropiații din calea noastră. Prof. Mioara Sandu

Desenele animate punct de pornire a delincventei juvenile?

Radiografiind fenomenul infracțional fie prin prisma datelor statistice, fie aruncând o simpla privire asupra frecvenței cu care aceasta se repetă, dar mai ales cântărind gravitatea faptelor săvârșite se observa că acesta este regulamentul categorii de populație deloc neglijabile minorii. În contextul actual al perioadei pe care o traversează România se accentuează dezinteresul pentru cultură, dezinteres manifestat atât de minori cât şi de familiile din care aceştia fac parte, constituindu‐se într‐un

important factor perturbator al devotării armonioase a copiilor. Părăsiți în fața televizorului – principalul mijloc cu funcție informativa din cadrul mijloacelor mass‐media de un părinte obosit de greutatea zilei trecute, minorii îşi criză in mod greşit un sistem de valori in care actele antisociale şi violenta ocupa primul loc. Un studiu recent din 22 ianuarie 2009 făcut de Consiliul Național al Audiovizualului reflecta ca deşi se releva o uşoară scădere a violentei in audiovizual, comparativ cu 2004 ea se menține la cote ridicate, violența verbală fiind cel mai des întâlnită, urmată de cea fizică.

Canalele de desene animate, principalii prieteni ai copilului singur difuzează în medie cea mai înaltă cotă a violenței: 20 acte violente/oră de emisie, față de 14 prezente posturile generaliste şi cele informative. Desenul animat instaurează o cultură a violentei care poate duce la o anumită acomodare cu violența mediatică şi chiar şi cu socială. Imaginile simple, viu colorate şi aparent inocente ale personajelor desenelor animate, personaje ce deseori atacă pentru a se apăra sau pentru a dobândi o victorie materială se inserează şi rămân în stare latentă în conștiința copilului urmând a fi actualizate în situații sociale concrete. Fie pentru a ocupa o poziție de leder (lider), fie doar pentru respect minorii transpun activ scenele văzute la cel mai la îndemână mijloc mass‐media informativ destinat lor: canalul de desene animate. De aici până la comiterea actelor de delincvență rămâne un singur pas... Căutam departe factori interni şi externi, şcolari şi extraşcolari ce generează acte antisociale. O privire atenta asupra celor mai simple preocupări ale minorului de lângă noi poate ajuta la omiterea sistemului de referință al acestuia spre valori certe în care violența devenită act reflex şi implicit delicventa să devină în raport cu conştiința minorului acte indezirabile.

Prof. Psihopedagog, Gina Moise

19


Boli contactate de copii de la animalele de oraş.

MEDICUL VA SFĂTUIESTE E cât se poate de plăcut pentru unii dintre copiii noștri să lege prietenii cu vreun câine maidanez sprinten şi jucăuş recunoscător că i se dă ceva de mâncat. Joaca poate fi însoțită de lins din partea amicului patruped, sau de mici hârjoneli care se pot solda cu o muşcătură, făcută fără o rea intenție. Dar atenție! Asemenea manifestări de prietenie pot avea urmări extrem de periculoase, deoarece prin câini necunoscuți şi necontrolați se pot răspândi – o serie de boli, foarte grave.

Menționăm mai întâi bine cunoscuta turbare (rabia) produsă de virusul rabic transmis prin salivă. Pericolul nu trebuie neglijat, deoarece, se ştie că rabia odată instalată în corp NU are tratament curativ! De aceea orice muşcătură sau chiar lingere a pielii de către un animal necunoscut impune spălarea imediată, locală, cu apă și săpun, permiterea sângerării locale până la hemostază spontană (plăgile nu trebuie suturate) apoi prezentarea de urgență la spital. TETANOSUL poate fi transmis în urma unei muşcături, deoarece câinii vagabonzi îşi caută hrana prin toate gunoaiele şi pot transporta pe bot spori de bacil tetanic. Incubația bacilului în corpul infestat este de la trei zile până la o lună şi cu cât este mai scurtă, cu atât arată un prognostic mai sever. Este deci utila spălarea plăgii şi asocierea profilaxei specifice a rabiei cu profilaxia specifică antitetanică: prezentarea de urgență la medic pentru vaccinarea antitetanică. LEPTOSPIROZA de la câine este o antropozoonoză produsă de serotipul Leptospira. Manifestările includ febră, stare generală alterată. De subliniat că leptospirele se elimină prin urina câinelui, iar la om pătrunde prin piele şi mucoase, chiar dacă acestea sunt intacte CHISTUL HIDATIC este o parazitoză viscerală produsă de cestodul taenia echinococus Habitatul parazitului adult este în intestinul câinelui şi al pisicii. Ouăle eliminate prin dejecțiile acestora pot fi ingerate de copii(mâini nespălate, alimente sau obiecte contaminate) MICROSPORIA este o dermatomicoza produsa de Microsporum canis, care determina placarde de alopecie pe pielea capului cu localizări la nivelul firelor de păr. Transmiterea se face prin contact direct cu animalul.

Alerta: câinii maidanezi îmbolnăvesc copiii cu TOXOCAROZA, o boala fatala la om!

De la pisica sunt posibile următoarele îmbolnăviri: turbarea (rabia) cu toate caracteristicile menționate mai sus; chistul hidatic (aceleaşi date de mai sus); larva migrans produsa in cazul pisicii de Toxacora cati, cu acelaşi manifestări ca Toxana canis; boala ghearelor de pisica ce are ca agent etiologic un bacil Bartonella henselae. După o incubație de 3‐10 zile la locul zgârieturii poate apărea ca efect primar o leziune minima. Leziunea cea mai importanta este adenopatia satelit tributara regiunii zgâriate – deobicei axilara. Pot apărea complicații neurologice.

SOBOLANUL este transmițător al următoarelor boli: Ciuma, boală contagioasă, răspândită prin puricii de şobolan, care în Evul Mediu a decimat milioane de oameni; rabia (prin muşcătură); tetanosul (prin muşcătură), leptospiroza (prin contaminarea apelor cu urina). La om pătrunderea spirochetei are loc prin piele si mucoase, chiar nelezate.

Asistent, Aurora Ardeleanu

MEDICUL VĂ SFĂTUIESTE

20


COOPERAREA CADRU DIDACTIC – PĂRINȚI

„Părinții care au primit ei înşişi o educație sunt deja nişte modele după care se îndreaptă copiii. Dar pentru a‐i face pe aceştia mai buni, este necesar să facem din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dânsa, iar educația este încredințată unor oameni cu pregătire rea.” (Kant)

Din perspectiva istorică, educația părinților apare necesară, atât pentru creşterea şi educarea copiilor, cât şi ca o cale de emancipare spirituală şi socială, ca un vector al democratizării educației şi societății. Pentru îndeplinirea funcției fundamentale a familiei – de securizare a copilului – şi a rolului său socializator, finalitatea definitorie a educației părinților devine formarea conştiinței educative a părinților, a necesității unui efort conştient pe măsura evoluției nevoilor (inclusiv de educație) ale copilului. Ca puncte de reper în educația părinților se apreciază:

educarea viitorilor părinți (în grădiniță sau în afara acesteia); educarea părinților cu copii mici; relația grădiniță‐familie; rolul mass‐mediei în educația părinților; programe de formare a formatorilor pentru educația părinților.

Devenirea ca părinte este o etapă importantă în maturizarea individului şi se reflectă în întreaga sa activitate socio‐profesională. În trecut existau tradiții şi obiceiuri educative, care creau o stare de coerență şi de siguranță a părintelui care ştia ce să facă în orice situație. Acum însă, s‐a renunțat la aceste tradiții şi nu s‐a pus nimic în loc ceea ce creează o stare de debusolare a părintelui care se simte incapabil să se descurce cu propriul său copil, care riscă să devină incoerent, inconsistent şi contradictoriu în acțiunile sale, datorită faptului că este bombardat cu sfaturi care mai de care mai docte, dar nepersonalizate şi foarte rar ştiințifice.

Această stare generează o incoerență la nivelul sistemului de valori pe care familia îl poate transmite, o stare de nesiguranță a copilului şi de nemulțumire de sine a părintelui (care se poate reflecta şi ca nemulțumire față de copil) – acestea pot să determine fenomenul de abandon în familie a copilului (copilul este lăsat în grija bunicilor) sau un abandon în fața exagerării competenței şcolare (grădinița, şcoala, sunt instituții care trebuie să facă educație şi deci ele poartă întreaga responsabilitate), stare care face imposibilă existența unei vieți de familie şi care determină „fuga” părinților în profesional motivând nevoi economice (nici aici performanța nu poate fi mare căci imaginea de sine în plan profesional este afectată de eşecul ca părinte şi de absența unei oaze de linişte şi reîncărcare pe care ar trebui să o ofere familia). La rândul său, copilul care nu dispune de o familie responsabilă, capabilă de educație şi de transmitere de valori, nici el nu va putea să îşi asume responsabilitatea unei familii şi nici chiar responsabilitate de sine.

De aceea este important să se stabilească nişte repere ştiințifice adaptate la timpul şi societatea noastră pentru a elabora programe de pregătire a părinților şi a viitorilor părinți.

Data fiind această situație, implicarea familiei, în special a părinților în stimularea educațională a copilului devine o componentă fundamentală. Din păcate, principalul impediment îl reprezintă faptul că locul de muncă ocupă o mare parte a zilei şi de cele mai multe ori, odată ajunşi acasă, părinții nu mai au timp să se mai ocupe foarte mult de educația copiilor. Obosiți, stresați, şi uneori pentru că nu ştiu cum să procedeze, părinții recurg la metode greșite de impulsionare.

Toate acestea nu denotă decât incapacitatea părintelui de a înțelege că fiecare copil are înclinații spre anumite materii şi spre altele nu, sau că un copil conştientizează mai puțin noțiunile de viitor sau aspirații. Desigur că are aspirații, insuflate de părinte, dar nu percepe la fel de acut ca şi acesta,cât cântăreşte un eşec sau un succes în viața sa de preşcolar şi implicit cum îi este afectat viitorul, decât în măsura în care părintele ştie să‐i explice.

SCOALĂ ‐ FAMILIE

21


O atitudine greşită a părintelui va genera un comportament greşit al copilului: vânarea unor

laude cu orice preț, frustrare dată de permanenta comparație cu rezultatele unui alt copil şi nu cu sine însuşi, lipsa de interes vis a vis de acumularea de cunoştințe. Obstacolele relației scoala‐familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între părinți, cât si la profesori si administratori şcolari) sau de ordin material (relația scoala‐familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultățile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educația copiilor; libertatea de alegere a scolii de către părinți sau unicitatea învățământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parentala; participarea părinților la gestionarea si procesul decizional din instituția şcolara. Se considera, în general, ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, atât la părinți, cât si la profesori, ca relația de colaborare scoala‐familie (nu)este doar un „drept de opțiune”.

O autentică educație are nevoie mai ales de acea apropiere şi de acea încredere care vin din iubire: orice educator adevărat ştie că pentru a educa trebuie să dăruiască ceva din sine şi că nu se poate mulțumi să dea unele noțiuni şi informații, lăsând de o parte marea întrebare privind adevărul, mai ales despre acel adevăr care poate fi călăuză în viață. De aceea cadrul didactic are o sarcină foarte importantă în stabilirea unei relații optime de colaborare între profesor şi familie, finalitatea acțiunilor sale fiind chiar educarea adulților părinți.

Reproşurile care li se fac părinților privind colaborarea cu şcoala sunt: apatia (nu vin la reuniuni anunțate); lipsa de responsabilitate (aşteaptă inițiativa profesorilor); timiditate (lipsa de încredere în sine); participare cu ingerințe (critica cu impertinenta şcoala); preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul şcolar (notele copilului); rolul parental rău definit (nu înțeleg corect funcțiile si rolurile în educația copilului); contacte limitate cu şcoala (numai în situații excepționale, de criza în comportarea copilului); conservatorism (reactii negative la idei noi). Reproşurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare (nu identice!), inclusiv privind: dificultăți de a stabili relația cu adulții (tratează părinții ca pe copii si nu ca parteneri în educația copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinții); definirea imprecisa a rolului de profesor (oscilează între autonomia tradiționala si perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregătirii privind relația scoala‐familie.

Informarea si formarea părinților în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel puțin, ca fiecare părinte sa cunoască: obligațiile legale privind educația copilului; drepturile de care dispune pentru educația copilului; importanta atitudinii lui pentru reuşita şcolara a copilului; metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori si părinți; profesorii trebuie sa primească o pregătire în materie de relație cu părinții iar competenta lor în aceasta materie trebuie considerata ca o aptitudine profesionala; părinții trebuie sa fie pregătiți pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie sa asigure (asociațiilor) părinților asistenta necesara.

Cooperarea profesor‐părinte în beneficiul elevului nu se poate substitui participării părinților la gestiunea scolii, din mai multe motive: părinții sunt responsabili legali ai educației copiilor lor, deci trebuie sa aibă posibilitatea de a influenta natura acestei educații; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative si la orientarea adaptării scolii la schimbările din societate; este necesara o influențare pe plan local asupra rezolvării problemelor locale si luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putința; este necesara contrabalansarea „îndepărtării” (indiferentei) guvernamentale; cei care sunt afectați de o decizie trebuie sa poată avea o influenta asupra ei; dezechilibrele balanței grupurilor de interes trebuie sa fie corijate autorizând persoanele interesate sa fie reprezentate după importanta implicării lor în instituția şcolara; participarea trebuie sa facă apel la competentele locale; participarea poate stimula inițiativele si inovațiile.

Profesor psihopedagog Ioana Cherciu

22


ÎN TABĂRĂ LA GĂLĂCIUC În vacanța de vară am avut bucuria să merg împreună cu 15 colegi din şcoala noastră, timp

de două săptămâni în tabără la Gălăciuc. Împreună cu noi au fost şi elevi de la C.S.E.I. Măicăneşti şi de la C.S.E.I. Mihălceni. Cu sprijinul fundației „Christ Hospital” din Anglia, aici s‐au desfăşurat activitățile SNAC (Strategia Națională – Acțiunea Comunitară) 2008. Am plecat cu microbuzul din Focşani luni la ora 12. Drumul ni s‐a părut lung până la Gălăciuc, dar nu ne‐am plictisit, pentru că peisajul era foarte frumos. Când am ajuns, pe la ora 14.30, administratorul taberei ne‐a dat cheile de la nişte căsuțe de lemn cu nume pitoreşti, unde ne‐am instalat. După amiază au venit şi englezii, cu un autocar foarte frumos. Am făcut cunoştință cu ei şi ne‐am împrietenit. A doua zi a fost deschiderea festivă a taberei cu un spectacol la care a participat şcoala noastră şi artişti de la Ansamblul Folcloric „Țara Vrancei”. După spectacol, instructoarea noastră ne‐a spus care va fi programul pentru cele două săptămâni de tabără. Era un program foarte variat

constând în activități de muzică şi dans, teatru şi pantomimă, desen şi pictură, sport şi aromaterapie. Ne‐am distrat grozav cu toții la aceste activități. Tinerii din Anglia erau foarte prietenoşi, simpatici şi amabili. Ei ne‐au învățat multe lucruri interesante, participând cu noi la toate activitățile. Deşi

nu cunoşteam limba engleză, ne înțelegeam perfect prin semne. La orele de dans şi muzică englezii ne‐au învățat câteva dansuri şi cântece în limba engleză. La teatru am făcut multe jocuri distractive, imitații şi scene de pantomimă. La desen am desenat un dragon şi diferite animale, am scris litere chinezeşti şi am modelat din lut flori , case, animale etc.. La activitățile sportive făceam alergării şi exerciții de înviorare sau jucam baschet, tenis, fotbal, rugbi şi alte jocuri sportive. În fiecare zi, după terminarea activităților făceam aromaterapie ca să ne liniştim şi să ne relaxăm. Seara vorbeam cu englezii sau ne jucam între noi. În timpul liber nu ne plictiseam fiindcă ne dădeam în leagăne sau ne plimbam prin pădure şi adunam fragi , căpşuni şi mure. Totul a fost foarte interesant şi distractiv aşa că nici nu am simțit când au trecut cele două săptămâni de tabără. Joi seara cu două zile înainte de închiderea activităților de tabără, într‐o poieniță înconjurată de brazi, s‐a făcut un mare foc de tabără. S‐a adunat o mare cantitate de vreascuri uscate, s‐au aşezat în formă de căpiță şi li s‐a dat foc. Flăcările s‐au înălțat până în vârful brazilor. Toți râdeam, alegam şi dansam în jurul focului până când focul a mistuit toate crengile. Vineri, în penultima zi, noi şi elevi din celelalte două şcoli am organizat un spectacol de adio, constând în dansuri şi scene de pantomimă. La sfârşit organizatorii ne‐au dat la fiecare dulciuri, jucării şi câte o diplomă, ca să ne amintim mereu de zilele frumoase petrecute în tabără. Am dansat şi ne‐am distrat până seara târziu. Ultima zi a fost o zi tristă, ziua despărțirilor.

Au plecat mai întâi englezii cu autocarul lor înapoi spre Anglia. Ne‐am luat la revedere, cu lacrimi în ochi, pentru că ne‐au fost tare dragi şi simpatici. Mai târziu am plecat şi noi cu elevii de la Măicăneşti şi Mihălceni, cu regretul că n‐am stat mai mult de două săptămâni în această faimoasă tabără a județului Vrancea, dar eu am speranța că poate ne vom mai întâlni

Elev: Stafi Daniela Cls. a X‐a – liceu

AMINTIRI DIN VACANȚĂ

23


MICII DANSATORI

Dezvoltarea limbajului verbal este o dimensiune esențială a socializării copilului si un element de baza al adaptării sale in comunitatea de care aparține. Absenta sa determina o anumita conduita ce duce la anxietate si la prezenta multor inhibiții ce influențează negativ relația din cadrul grupului de semeni, cooperarea dintre ei si acceptarea regulilor de grup.

Cunoscând strânsa legătură dintre limbaj si celelalte procese si funcții cognitive în dezvoltarea psihica trebuie sa cream copiilor ocazii de a se implica in activități care sa le ofere șanse egale cu ale celorlalți , indiferent de mediul sau de unitatea preșcolară din care provin .

Prin întâlnirile si acțiunile comune, copiii experimentează noi valente ale prieteniei adoptând reguli de conviețuire unanim acceptate. In acest scop ne‐am propus încheierea unor parteneriate educaționale cu alte grădinițe, fie cu alți copii deficienți de auz (parteneriat Buzau), fie cu copii normali (grădinițe din Focșani). In cadrul acestor parteneriate am urmărit realizarea unor obiective pe termen lung (generale) care se refera la :

- facilitarea comunicării intre persoane in scopul socializării - educarea stimei de sine - cultivarea capacitaților si aptitudinilor pentru munca - stimularea responsabilității in diverse situații create - sensibilizarea comunității in educarea unor comportamente si atitudini cerute in procesul integrarii

De asemenea, au fost urmărite si obiective specifice precum: - realizarea unor activități comune cu copii de aceeași vârstă, atât in incinta grădinițelor cu care s‐au

încheiat parteneriatele cat și in unitatea noastră - asimilarea unor norme uzuale de comportament pentru încurajarea formarii unor condiții de viață

civilizată - realizarea unei interacțiuni la nivelul comunicării atât prin limbaj verbal cat si prin limbaj specific - eliminarea unor fenomene precum teama de eșec, timiditate si inhibiție prin organizarea de serbări

școlare si participarea la concursuri artistice Prin efectele pozitive ale serbărilor in ce privește socializarea si inducerea stării de bine, ne‐am propus

atingerea acestor deziderate si prin participarea la concursuri de dans cu copii normali. In anul 2006 am făcut primul pas si ne‐am înscris la Concursul National “Steluțele dansului” organizat la

Rîmnicu‐Sărat, acesta devenind o tradiție. Emoțiile si pregătirea asiduă au fost răsplătite in fiecare an cu premii :

- premiul II si premiul special al juriului – iunie 2006

- premiul III si tot un premiu special al juriului ‐ iunie 2007

- premiul I si un premiu special al juriului – iunie 2008

- premiul I si premiul II – iunie 2009 In afara concursului amintit am mai parti‐

cipat si la alte concursuri de dans : Concursul National “Pe‐o gura de rai” răsplătit cu premiul I si Concursul de dans popular “Opincuta „ unde am primit premiul I si trofeul „Opincuta de bronz „.

Aceste exemple demonstrează atingerea finalităților propuse : - formarea unor abilitați de relaționare - schimbarea mentalității membrilor comunității în legătura cu statutul si rolul copilului cu dezabilități - cultivarea acceptării necondiționate, siguranței si încrederii in sine - valorizarea copiilor cu deficiente pentru inducerea sentimentului de utilitate - valorificarea si valorizarea eficienta a resursei umane

Educatoare Secară Valerica; Educatoare Neagu Păunica

EXPOZIȚII, CONCURSURI,PREMII

24


MIRABILA SĂMÂNȚĂ Un grup de cadre didactice de la C.S.E.I. „Elena Doamna”

Focșani, coordonați de învățătorul pensionar Stoican Dragomir a organizat în perioada 19‐31 martie, a.c., la Casa de Cultură “Leopoldina Bălănuță” Focșani, o superbă expoziție de tablouri cu imagini florale și zoomorfe realizate de copiii de la C.S.E.I. “Elena Doamna” și din alte școli prin utilizarea de semințe și flori. În aceeași perioadă a fost lansat și albumul Mirabila Sămânță vol. II. Ambele acțiuni fac parte din proiectul educațional: „Lumea plantelor şi animalelor în viziunea copiilor”‐ aplicații cu semințe, având un cadru inovator şi creativ. Autorii acestui proiect sunt: inv. Dragomir Stoican, prof. Paraschiva Săndulachi ‐ director, prof. Manolachi Petronela‐director adj., prof. Ioana Cherciu ‐ diriginte cls.I, prof. Camelia Dima ‐ diriginte cls. a‐III‐a, înv.‐ educator Eugenia Turtoi‐cls.I, înv.‐educ.Ciobanu Florica‐cls.a‐III‐a, înv.‐educ. Marghioala Rogozanu‐cls.a‐IV‐a, prof. Fănuță Bogdana‐ dirig. cls. a‐IV‐a, înv.‐educ. Macsim Maria‐ cls.a‐II‐a Tudora Petrea, Maria Popa, Adela Damian ‐ înv.‐educ., prof. Schillo Cătălina, prof. Gabriel Ciribașa şi alte cadre didactice ce urmează să se alăture grupului pe parcurs.

ELEVII VRÂNCENI PREMIAȚI LA NAȚIONALA CONCURSULUI „Împreuna pentru viitor”

Vrancea a reprezentat

regiunea de sud‐est a tarii la faza naționala a concursului „Împreuna pentru viitor” din cadrul Strategiei Naționale de Acțiune Comunitara (SNAC), desfăşurata la Arad in perioada 29‐31 mai, competiție la care au participat cele mai valoroase echipe din toate regiunile tarii si s‐a bucurat de prezenta baronesei Emma Nicholson.

Elevii cu deficiente de auz de la C.S.E.I ‘Elena Doamna’ Focşani au participat la aceasta competiție in parteneriat cu Şcoala ‘Dimitrie Gusti’ Nereju la dans tradițional si cu Şcoala „Nicolae Iorga” Focşani la dans modern. Deşi au fost cei mai mici participanți au câştigat locul I la dansul modern “Arlechino”, îndrumați de doamnele invadatoare Florica Ciobanu, Elena Apopei și Maria Macsim si locul III la dansul tradițional “Chiparusul” îndrumați de domnii profesori: Natalita Dudu și George Lefter. Județul nostru a fost premiat pentru cea mai buna activitate SNAC si pentru cei mai buni coordonatori, printre care se număra inspectorul pentru învățământ special Felicia Panaite, care a primit felicitările juriului si ale oficialităților prezente.

(preluat din Ziarul de Vrancea, joi 4 iunie 2009)


25


Mini fotbal „Fără cuvinte”

Elevii de la C.S.E.I “Elena Doamna din Focşani au participat la campionatul național de minifotbal „Fără cuvinte“‐ ediția a III organizat de Asociația „1 Iunie 2001” care a avut loc in perioada 29 mai ‐ 1 iunie 2009 la Buzău. La competiție au participat copii cu nevoi speciale din 8 localități din tară.

Competiția a fost dominată de elevii

de la C.S.E.I „Elena Doamna” Focșani care a câștigat majoritatea trofeelor puse in joc. Echipa noastră formata din elevii cu vârste între 12‐15 ani s‐a clasat pe locul I iar echipa elevilor de 16‐19 ani s‐a clasat pe locul II. Golgheterul întrecerii a fost elevul Rohozneanu Viorel din clasa a XI‐a: cel mai tehnic jucător a fost desemnat Marius Geana Din Clasa a VII‐a, iar cel mai bun portar Florin Cantaragiu din clasa a VII‐a. Elevii au fost însoțiți de profesorii Lonia Popescu și Barsă Radu.

****************************************************

Prima serbare din şcoala noastră Povesteşte domnul profesor Tomescu Vasile,

personaj de legendă din istoria şcolii noastre, aflat actualmente in pragul centenarului (99 de ani). ”Era la finele anului şcolar 1952‐1953. Şcoala îşi avea atunci sediul pe str. Contemporanul, nr.1, colț cu str. Coteşti era o casa mare cu terasă, confiscată de comunişti de la o doamna bogată. Eu eram directorul scolii şi am propus să finalizăm anul printr‐o serbare şcolară, în prezența părinților, lucru nemaiîntâmplat până atunci în istoria şcolii noastre. Şcoala avea un efectiv de 98 de elevi. Dintre ei învățătorul Matei a selecționat circa 25 de elevi cu pronunție foarte buna care au deschis programul artistic prin „intonarea” Imnului Republicii Populare Române aşa cum se obişnuia la toate serbările. Învățătorul făcea gesturi ca un adevărat dirijor iar elevii pronunțau sacadat cuvintele in cor. După aceasta eu in calitate de director am rostit discursul de deschidere in fața părinților si a colectivului scolii au urmat recitări si dansuri, elevii cei mai buni din toate clasele spunând cate o poezie, după puterile lor. Părinții erau foarte emoționanți. Îmi amintesc ca, atunci când un elev din clasa I a spus poezia, mama lui a izbucnit in plâns de fericire ca la auzit recitând. Aceea a fost prima serbare din istoria şcolii speciale pentru surzi din Focşani, după care fireşte s‐a organizat in anii următori si alte serbări in care elevii noştri se întreceau sa spună poezii cat mai corect posibil. De aceea sun surprins sa vad ca acum la serbările organizate de şcoala noastră se foloseşte doar comunicarea prin gesturi nu si prin cuvinte. De ce oare?

A consemnat prof. Vasile Țibrea


ARC PESTE TIMP

Vechiul local al Institutului de surdo-muți Focșani

revista_1

Documents