R e v i s t a Ş c o l i i G e n e r a l e C o p a l n i c M ă n ă ş t u r

Din vremea bunicilor...Pictorul de suflete

MELODIA IONEL, IONELULE

A FOST COMPUSĂ ÎNCOPALNIC MĂNĂŞTUR!

George Sbârcea, împreună cu Margareta Pîslaru – imagine surprinsă în anul 1973

Ziar vechi , de şcoa lă nouă

Octavian Pop, domnu’ Viucu, ar fiîmplinit anul acesta 80 de ani.Pentru că ne-aţi desluşit culorilesufletului, vă mulţumim DomnuleProfesor.

>> pag. 2 - 6

Poveştile bunicilor reînvie scrisede nepoţi. Farmecul acelor vremi,muzica pe care o ascultau, undelerâului, toate recompun un Mănăş-tur luminos.

>> pag. 16-18

>> pag. 14 -15

GEORGE SBÂRCEA: “În1937, mi-am petrecut va-canţa într-un sat pierdut

printre livezile şi pădurile de stejar delângă Baia-Mare. Era Copalnic- Mănăş-tur, satul natal al artistei dramatice Ma-rietta Anca de la Naţionalul bucureştean.Fratele ei, Leontin Anca, mai târziu diri-jor al O perei Române din Cluj, cu care or-ganizam adevărate concursuri de înotîntr-un iaz umbrit de sălcii din margineasatului, mă persifla mereu din pricinaalianţei mele - pe care nici el, nici eu n-o

bănuiam atât de efemeră – cu muzicauşoară.

- Cel puţin scrie şi tu o melodie pecare s-o fluiere şi copii pe stradă!- mi-aspus într-o după-amiază cu zăduf. Nufleacuri care vin şi se duc fără urmă.

- Bineeee!- I-am răspuns, după ceizbuti să-şi scoată capul de sub apa undei-l vârâsem cu toată forţa. Voi scrie chiarazi o melodie, pe care o vor fluiera pânăşi copiii de pe stradă, cum doreşti. Şi, săştii, o vor fluiera nu numai la oraşe, cichiar aici, în satul tău afurisit...”

(continuare în pag. 14 - 15)

“Ce-ai găsit Ionel la Marioara

De ţi-a pus pe flăcări inimioara

Pentru ce să plângi tu, mai baiete,

Când Pământul este plin de fete

Dacă vrei să uiţi pe Marioara

Hai pe câmp cu mine într-o seară

Să culegem albe floricele

Să visam la lună şi la stele”

02

Ozi, o zi obişnuită marcată de unmoment organizat fără detalii,dar precedat, cum era şi de

aşteptat de altfel, de multe şi foarte măruntemotive şi nemulţumiri. O zi care a adus unmoment semnificativ în viaţa celor care credcu tărie în faptul că arta este tărâmul locuitde iubire. Întâlnirea cu pictorul Aurel Dan,omul locuind în iubirea şi în primăvara artei,pictorul şi artistul anului, spirit modest şi sim-plu, generos şi atât de firesc în ceea ce esteel, OMUL, cu adevărat artist. Însoţind un grupde copii pasionaţi de artă, de la Şcoala Co-palnic Mănăştur, respectiv Preluca Veche,într-o după amiază, am decis să înfruntămoboseala şi chiar plictiseala şi ...am plecat.Curiozitatea copiilor era cu atât mai mare, cucât au aflat că satul natal al pictorului eraAspra, mica localitate, pitită între păduri, lahotarele căreia se află Preluca Nouă, CodrulButesei şi râul Lăpuş, sat cu biserică şişcoală, cum explica maestrul unei fetiţe cu-rioase.

Copiii doreau să-l cunoască, să-i ad-mire creaţiile, să le povestească desprecopilăria lui, despre prieteniile lui, despre aniilui de şcoală. Şi artistul, ca un artist, alunecăuşor nostalgic, în amintire, cu faţa luminată,probabil de inocenţa imaginilor de odinioară.Şi, parcă, păstrează undeva, într-un colţişorde suflet, unică imaginea satului natal. Nuvorbeşte prea mult despre el, poate-ipăstrează imaginea simplă ca sursă de in-spiraţie pentru tot ceea ce-i marcheazăcreaţia: autenticul manifestat în sine, formelecurate care dau sens şi o totală manifestarede ludic şi sacru. De aici din astfel de spaţiuse întâmplă şi ieşirea în lume a predestinat-ului artist, sub protecţia mamei, o persoanăcu calităţi de autodidact, harnică şi severă,specială în felul ei, prin forţa spirituală. Ea arelocul ei bine definit în tablourile artistului.Privesc povestea satului şi-a oamenilor, simtautenticul şi mă gândesc aici, în atelierul său,că trăind în artă se poate învinge vârsta, cătimpul istoric e o percepţie subiectivă… Amaflat aici că talentul se descoperă, că e cevafiresc, ce nu trebuie forţat şi dacă există, tre-buie să găseşti în tine modul în care să-i daiviaţă iar atunci când găseşti forma lui de man-ifestare, poţi deveni mulţumit şi fericit încreaţia ta. Important nu este unde înveţiaceste lucruri, ci cum le înveţi pentru că tal-entul se iveşte acolo unde cauţi, încerci şi-apoi cucereşti. Impresionant vorbeşte

maestrul despre arta sa, despre tablourilesale, parcă ar vorbi despre copiii săi. Aicipovesteşte satul autentic, aici înflorescprimăveri în ochii florilor sau îşi descoperăsatul alba mirare în candoarea zăpezilor. Canişte jucării inocente par satele mara-mureşene. Aici, biserica este axa lumii, loculprin care se poate pleca ascendent dingraniţele teluricului. Găseşti comunicarea cusimbolurile şi de ce nu, o împlinire în ele. Eceva de deasupra lumii şi ceva din lume cetinde spre ordinea desăvârşită şi spre ritualîn arta pictorului.

Parcă “închid cuvintele ochii” spune po-etul Muste şi ies afară, în lume imaginile şirâd, şi plâng, şi povestesc de fericirea unoranotimpuri. Aşa am înţeles arta lui Aurel Danşi am plecat cu copiii purtând în braţe de su-flet imagini de ierni înflorite, zâmbet de floritroienite şi satul, acelaşi din albastre în albas-tre hotare…Apoi a vorbit despre prietenie…şi ochii artistului împrumută ceva din can-doarea luminii şi din bucuria şi sinceritateacopilului de altădată. Marcantă a fost pentruel prietenia cu domnul Viucu, remarcabildascăl, unic în ceea ce era el ca om, unic înceea ce era el ca artist. Două destine care austat sub semnul adevăratei prietenii, fără or-golii, fără invidii, simplu şi sincer. Arta i-a făcut“fraţi de cruce”, pentru că a duce crucea subsemnul sacru al artei, însemna renunţare labunăstarea materială, la viaţa comodă şi în-destulată şi asumarea unor responsabilităţi

nu doar personale. Cine a fost domnul Viucupentru comunitate ştie toată lumea care n-auitat…un dascăl, un artist, un prieten gen-eros, simplu şi sincer al tuturor…şi-n cele dinurmă…al nimănui, pentru că unii l-au uitat,cei ce l-au moştenit au plecat lăsând în urmădoar opera sa artistică, desigur, consideratăfără prea multă valoare. Iată, însă, ca o min-une, arta, ca forţă spirituală a profesoruluiViucu se întoarce sigur acolo unde îi estelocul, în lumină. Domnu’ Viucu a fost profe-sorul şi prietenul pictorului Aurel Dan. Elpovesteşte că i-au legat atâtea şi atâtea am-intiri, unele de-a dreptul tonifiante şiamuzante: călătorii pe jos în Ţara Mara-mureşului, a Lăpuşului, colecţionarea deobiecte vechi din diferite zone etnografice pecare Domnul Viucu ştia să le aprecieze cuochi de adevărat artist, obiecte care, din pă-cate, s-au risipit vândute sau însuşite în di-verse chipuri…şi aceste fapte pot ficonsiderate aşa cum ai desprinde câte o păr-ticică din suflet s-o vinzi unor străini, străinide tot… S-au recuperat tablouri şi poze…atât… Domnul Viucu pare că priveşte, gân-deşte, mustră şi iartă. Acesta-i artistul, nemu-ritorul…Opera sa va fi recondiţionată depictorul Aurel Dan, fostul său prieten şi va fiexpusă. Acesta este semnul învingătoruluicare dă forţă celor ce cred în valorile cre-atoare.

Prof. Ana Bisztricki Florian

O prietenie în numele artei: Octavian Pop şi Aurel Dan

03

Când m-am aşezat lamasa de scris pentru aaşterne câteva rânduri

despre foştii mei profesori, primulcuvânt care mi-a venit în minte afost respectul.

De aceea, solicitarea colegilorvoştri de a ne aminti câteva clipe,prin intermediul revistei şcolii, decei care ne-au îndrumat paşii spre oformare profesională temeinică, esteo idee bine venită, pentru aprezenta un omagiu celor care aucontribuit din greu la educarea mul-tor generaţii şi apoi pentru a trans-mite un mesaj elevilor de azi care sepregătesc să păşească în viaţa ade-vărată şi cărora, înainte de deschidecutia amintirilor, aş dori sa le cerdoar atât:

Dragii mei, respectaţi-vă şi iu-biţi-vă dascălii voştri care de multeori îşi sacrifică timpul, sănătatea siorele dedicate familiei, ca voi sa ştiţimâine mai multe lucruri decât ştiţiazi. Respectaţi-i aşa cum noi i-amrespectat şi stimat şi să fiţi în oriceclipă conştienţi că la temelia viitoru-lui vostru, una din cărămizile celemai scumpe va fi reprezentată deaceşti primi ani petrecuţi in şcoaladin comună, în care aveţi profesoribine pregătiţi, care pot fi adevăratemodele de viaţa, de voi depindedoar să vreţi să vedeţi!

Pentru noi, foştii elevi ai şcoliidin Copalnic Mănăştur, numele fos-telor doamne profesoare: BudeOvidia, Perşa Tuţi, Danciu Iudith,Oniga Stela, Telianu Ana sau adomnilor profesori: Bude Nicolae

care mi-a fost diriginte, Bota Ioan,Pop Octavian, Vida Vasile, BobbOvidiu, Cîmpian Iustin, sunt numecare rămân pentru totdeauna în-scrise în memoria noastră, pentru căfiecare, cu dăruire, a ştiut să nestimuleze curiozitatea, spiritul decompetiţie şi să ghicească în noi vi-itori ingineri, profesori, medici, far-macişti, chimişti ...

Cu deosebită bucurie îmi aducaminte de domnul profesor Pop Oc-tavian, profesorul care pentru minea fost un mentor în arta desenului şisă ştiţi, dragi elevi de azi, că regretcă voi nu aveţi parte de bunătatealui specială, de dragostea pe care orevărsa asupra celor mici şi de pre-moniţiile pe care le avea în ce priveaelevii. Ca şi cum ar fi fost ieri, îmiaduc aminte că la un concursnaţional de pictură mi-a prezentatlucrările unui pictor consacrat; şi

PICTORUL DE SUFLETE

Poetul Adrian Păunescu l-afelicitat de domnul profesorOctavian Pop , sărutându-lpe amândoi obrajii pentrucopiii care ,,Desenează ver-suri sacre...”

04

parcă aud glasul domnului profe-sor: - Fetiţa aceasta pictează înmaniera lui Ţuculescu (un mare pic-tor român de profesie medic).

Nu ştiţi cât de mândră m-amsimţit, când la un alt concurs poetulAdrian Păunescu l-a felicitat dedomnul profesor Octavian Pop înfaţa mea, sărutându-l pe amândoiobrajii pentru copiii care ,,Dese-nează versuri sacre...”

Deşi nouă ne-a fost dat săurmăm şcoala în anii de apogeu aicomunismului, profesorii au ştiut săne îndrume paşii şi spre biserică,prin exemplul personal şi prin cu-vinte meşteşugit alese, aşa încât săputem pune început bun vieţiinoastre, pentru că doresc să ştiţi şide la mine că fără credinţă puter-nică în Dumnezeu, nu veţi izbândinimic bun în ceea ce întreprindeţi.Un noian de amintiri frumoase deînşiră în minte despre anii petrecuţiînvăţând în şcoala din CopalnicMănăştur.

Vă doresc, dragi elevi, săadunaţi şi voi numai amintiri fru-moase şi note bune la învăţătură şidorinţa de a face profesorii mândriide voi să fie un adevărat crez deviaţă .

Stimaţilor profesori plecaţi dinlumea aceasta, Dumnezeu să le deaodihna binemeritată, iar celor careau rămas sa trudească în continuarela catedre, învăţând generaţii decopii, să le dea putere de muncă sisănătate.

(Dr. Micle Marinela)

***

Afost cea mai luminoasăfigură de profesor... Afost şi este. El este încă

prezent prin lucrările sale şi princele ale elevilor. (Când vine cinevastrăin de şcoala noastră la noi primadată remarcă aceste lucrări, a douaoară restul, pe urmă iar lucrările şine spune că se vede că avem profe-sor de artă).

Când am avut prima oră dedesen în clasa întâi îl ţin minte cummi-a arătat ce să fac şi cum să col-orez cu pensula. După clasa I nu ne-a mai predat până în clasa a V a,cum erau vremurile acelea.

Pentru noi, pentru mine, eraun personaj, era deosebit, atât de

deosebit... Era profesor de artă, artăîn adevăratul sens al cuvântului.

Şi dacă atunci mi se părea nat-ural să fie aşa, acum realizez ce greui-a fost lui, sau poate ce greu ne-arfi nouă în locul lui, pentru că el eramereu cu zâmbetul pe buze,glumeţ, parcă era un frate maimare, ocrotitor.

Din păcate noi n-am mai prinsvestitul lui cerc de desen, nici n-amavut atîtea ore de desen ca şi colegiinoştri mai mari, dar am admirat deatâtea ori lucrările lor expuse pepereţii coridoarelor şcolii şi o fac şiacum cu mare plăcere. Doar căacum la plăcere se mai adaugă şi re-gret când văd cum se împuţineazăşi se devastează din lipsa de respecta unor specimene din generaţiile ur-mătoare, care nu mai au înaintea lorun ghid, o lumină călăuzitoare caresă-i facă să înţeleagă puterea înălţă-toare a artei.

Foarte înalt, cu părul sârmos,deseori cu respiraţia grea de efort,cu mersul lui legănat pe piciorulsuferind, cu gesturi ample, largi, caşi palmele lui din care au ieşit atâtealucruri minunate, inconfundabilprin toată fiinţa lui, parcă îl văd şiacum trecând pe coridorul şcoliiavând pentru fiecare un zâmbet, oîncruntătură glumeaţă, un gest spe-cific...şi regret că nu a trăit mai mult.Cum ar fi înflorit arta lui şi câte ne-ar mai fi învăţat...

Îmi amintesc şi acum ziua în-

mormântării sale: o zi mohorâtă, cuvreme ploioasă - natura îşi plângeacu lacrimi amare pictorul. Îmi am-intesc apoi de un tablou cumesteceni albi cu frunze roşii, uncopac cu frunze colorate de toamnăpe care le mai am şi azi pe foile dedesen ca urme ale trecerii acestuiînger printre noi.

Îmi pare foarte rău că arta estechiar mai neglijată în ultimii anidecât era pe vremea lui Ceauşescu.Atunci era un mijloc de evadare,acum este ascunsă sub cenuşamass-mediei care se ocupă de orice,numai de artă nu, cu excepţia câ-torva oaze.

Domnul Viucu ar fi fost unpersonaj pentru Garantat 100%. Eraregizorul trupei de teatru de aici, al-cătuită din profesori, dar şi din alţiintelectuali de aici, îşi găsea timp săfacă picturi-jucării pentru dispen-sar-secţia pediatrie, şi pentru gră-diniţă, şi să amestece culorilezugravului ca să găsească o nuanţăpotrivită pentru casa prietenuluisău Valer, să îndrume elevii la cer-cul de pictură, la cel foto, să-i ducăîn excursii...

Cineva mi-a zis că n-a fostprintre elevii lui favoriţi. Da, aveaelevi care meritau să-i fie favoriţipentru că erau foarte talentaţi şi se-rioşi, copii care poate azi ar fi de-venit pictori, însă în vremurileacelea au ajuns medici, ingineri,profesori, educatori. Eu îl supăram

“...un ghid, o luminăcălăuzitoare care să nefacă să înţelegem pu terea înălţătoare a artei.”

că nu reuşeam să-mi termin de-senele. Am înţeles aceasta doarodată când, plăcându-mi un Pinoc-chio făcut de domnul profesor peperetele dispensarului mi-am făcutşi eu unul, iar el, văzându-mă pestradă cu el mi-a dat un zecespunând:

„- Bravo! În sfârşit ai terminatşi tu un desen!” Şi atunci am înţelesce voia de la mine. Acum înţeleg şimai bine, când văd elevii talentaţicum încep un desen bun şi nu-l maitermină. Aşa că desenul acesta vi-ldedic dumneavoastră, domnuleprofesor, să vedeţi că l-am terminat!

(prof. Oana Chira)

***

Ce să vă spun despredomnu' Viucu? Că mi-afost diriginte şi profesor

de desen. Era foarte înalt şi avea opalmă grea. A fost un dascăl dedicatprofesiei sale, nu a avut altă familiedecât pe sora sa şi pe noi, elevii. Erafoarte apropiat de copii, glumeţ.Picta mult şi făcea sculpturi. Pelângă faptul că lucra cu noi la ore,lucra şi în afara şcolii şi mergeam cuplăcere după ore. Am făcut foartemulte lucrări sub îndrumarea lui lacercurile de creaţie. Multe dintreacestea se află şi astăzi expuse înşcoală. Apropierea de copii şi bună-tatea lui m-au influenţat şi pe minesă aleg meseria de dascăl, a fost unmodel pentru mine în viitoarea meacarieră.

(Delia Pop, educatoare)

***

Despre el nu pot spunenumai de bine. A avuto viaţă grea, a fost bol-

nav de T.B.C. osos, de aceea şişchiopăta, avea dureri mari şi totuşinici un copil n-a ştiut aceasta de lael. Mai întâi a predat la Iara, lângăCluj, de unde s-a transferat cu maregreu acasă.

Era foarte conştiincios şi foarteapropiat de elevi. Organiza cercuripedagogice pe comună la speciali-tatea lui şi era renumit pentru pic-turile sale. Peretele era plin depicturi, trimitea lucrări la expoziţiişi lua premii foarte multe. El predaatunci de la clasa I. Acum se simtelipsa unui cadru de specialitate.

Pe vremea aceea "munca cul-turală" era obligatorie, iar el era re-gizorul nostru la şcoală şi la cămin,un regizor foarte talentat. De douăori pe săptămână făceam repetiţii lateatru şi mergeam şi în turnee prinjudeţ cu acestea, pe la căminele cul-turale şi chiar la Teatrul Municipal.

Nu s-a certat cu nimeni în viaţalui, era foarte înţelept şi înţelegător.

(Stela Oniga, profesoară de biologie,

actualmente pensionară)

***

Afost mai mare cu treiani ca mine. A fost unom foarte prietenos şi

religios, dar a avut o sănătateşubredă, fiind tebecist. Facultateade Arte Plastice a făcut-o mai târziu,deoarece nu a fost primit iniţial dincauza tatălui său care era legionar.S-a dus acolo cu gândul de a ajungeprofesor în satul său natal pentru aimprima dragostea lui de desencopiilor de aici. A fost un om de cul-tură talentat, era regizor, făceadecorurile pentru piese şi alegeailustraţia muzicală.

I-a plăcut să facă lucruri de-osebite pentru comună.

A fost într-adevăr un om dedi-cat oamenilor!

(Iulian Mihalca)

***

Domnu’ Viucu a fost deosebitde drăguţ, un adevărat artist, şi lapropriu, şi la figurat, care, pe lângăcă punea pe pânză natura şi florile,era totdeauna un om cald, plăcut,cu simţul umorului.

A fost un om cu suflet mare, cucare se comunica foarte bine, altru-ist, mereu cu zâmbetul pe buze şiun coleg de trupă de teatru min-unat.

(Valeria Tuţa Câmpian, asistentă medicală)

05

06

***

S-a născut în 24 iulie 1929la Copalnic Mănăştur; aterminat Institutul de

Arte Plastice ,,Ion Andreescu’’. Afuncţionat ca profesor de desen laLiceul ,,Dragoş Vodă’’ din SighetuMarmaţiei . Apoi, tot ca profesor laliceul din Iara, lângă Cluj. Întoamna anului 1971 a venit la Şcoalacu clasele I- X Copalnic Mănăştur,ca profesor de desen si geografie.Organizează un cerc de pictură,sculptură şi metalo-plastie. A făcutcu elevii expoziţii de desene şi pic-turi atât la nivel de comună, cât şide judeţ, chiar şi naţionale,obţinând rezultate deosebite. Aveao foarte bună pregătire profesion-ală, era un om de cuvânt, modest,harnic şi prin tot ceea ce făcea spri-jinea dezvoltarea şcolii, înfru-museţarea coridoarelor cu sculpturi

si picturi. În casa scărilor de la in-trarea principală a şcolii este o pic-tură murală cu o tematică inspiratădintr-un basm referitoare la edu-caţia şi rolul omului pe Pământ. Afost un om minunat.

(Prof. Bota Ioan)

***

În fiecare duminică, pe la11-12, mergeam la şcoalăpentru a participa la cer-

curile de desen, peisaje, portrete,autoportrete, natură vie sau moartă,pirogravaj, colaje. Adesea mergeamîn excursie pe deal unde pictam, de-senam, făceam poze. Nu pot să uitexpresia lui favorită: „Bagă culoare!Dă-i culoare!” Cu lucrărilemergeam la expoziţie la Casa Artis-

tului Plastic, unde ne primea odoamnă în vârstă, fostă colegă adomnului profesor. Pe dânsul îlservea cu o ceaşcă de cafea iar penoi cu suc de casă. Ne ducea şi lastadion pe Dealul Florilor unde neînvăţa să facem poze. Înainte de amerge la stadion însă ne dădea banişi ne trimitea la alimentară să necumpărăm pâine şi salam să avempe deal să mâncăm. Apoi ne duceala cinematograf (cu el am fost primadată la cinema). Tot el ne-acumpărat şi biletele. Şi de-acolo laautogară şi veneam acasă. Tot tim-pul era bine dispus, niciodată nustriga, era un om deosebit.

(Ing. Aurel Dragomir)

07

L-am rugat să ne po ves -tească despre tine reţealui, copilăria din satul

nostru, să-şi aducă aminte de cumera satul în vremea când era de-ovârstă cu noi, timp în care a mintirilesenine ale copilăriei s-au transfor-mat într-un coşmar greu de imagi-nat pentru noi, cei de-acum. Şitotuşi acest coşmar a existat şi noiavem datoria să-l cunoaştem din re-spect pentru acei oameni care ausuferit , dar şi pentru trebuie să ştimce s-a întâmplat atunci pentru ca is-toria să nu se mai repete. Ne-apovestit vreo două ore, în română,aşa cum o vorbeşte el, care n-a fostîn ţară atâţia ani la rând, amestecatăcu franceză şi cu engleză americanădin când în când (nu a mai vorbitromână până acum în Germania,Franţa, Israel, S.U.A.) amintiriaşezate mai mult sau mai puţin înordine, aşa cum i-au venit lui înminte după mai mult de o jumătatede veac de despărţire de satul săunatal.

“Mă numesc Iosif…Cum eraMănăşturul?…În piaţă era luminătot anul. A fost ca un orăşel mic,curat. Biserica evreiască era încurtea şcolii evreieşti (actuala casă adoamnei Puşa). Întâi mergeam laşcoala evreiască, apoi la cealaltă.Piaţa era foarte organizată: legume,

haine, brânzeturi; prundaru’ erapentru animale. Când era gata,piaţa se curăţa imediat.

- Spuneţi-ne câte ceva desprefamilia Urdea!

- Doctorul Urdea venea pe la noiîn fiecare zi când eram mic şi măchema afară să mă vadă şi-mi dădeao bomboană. A fost un om foartebun. Noi am făcut pantofii la toatăfamilia Urdea (tata a învăţatpantofărie în armată, în Austro-Un-garia). Ei au avut o casă frumoasă şielectricitate când în sat nu era. Aveao moară şi de acolo a avut curentdoar pentru el. Au avut lacuri mari,cu diferiţi peşti.

- Dar autobuze, maşini, erau?- Nu am avut maşini. Era una

dimineaţa şi una seara până la BaiaMare. Şofer era Sandu Dunca, soţullui Roji, pe care a cunoscut-o chiarla noi acasă. Sandu a avut casălângă el şi acolo a avut maşinamare. Când am ieşit din lagăr,Sandu s-a dus s-o caute şi când ea avenit, el nu era aici, şi s-a întors iardupă el să-l caute şi-apoi s-au întâl-nit. Revenim la sat…Jur împrejurulpieţii erau case evreieşti foarte fru-moase care au fost fie dărâmate, fieluate. (Acum e foarte mare mizerie.Nicăieri în Europa n-am mai văzut

aşa murdărie ca la noi acum. Amfost la Copalnic după borcut …cumarăta...când a ieşit apa, toate plasti-curile au fost pe pomi.). Când erapod de gheaţă s-a spart cu dinamităşi totul a fost apă, apoi a îngheţat şitotul a fost patinoar. Domnul Ucu(Dragomir) era foarte bun patinator,noi i-am făcut pantofii şi acumtreizeci de ani, când am revenitprima dată în România, el ne-a ex-plicat situaţia cu comunismul. Râulera foarte frumos, foarte adânc şiplin de peşti. Vedeam peştii subgheaţă. Gheaţa o tăiau cu fierăstrăulşi o puneu la crâşmă în gheţăriepentru toată vara (după pod, pestânga, cum mergi spre Lăpuş). Şinoi mergeam la râu cu un coş şiprindeam peştii în el. Pârâul delângă Horaţiu era mic şi malul nuera săpat ca acum. Casele eraufoarte curate. Era un orăşel. Poliţia(jandarmeria, cum îi zicea pe-atunci) era lângă Liviu Paşca.

-Aţi avut telefon?-Nu am avut. După casele de

peste drum de dispensarul veteri-nar era gara şi lângă ea, telefonul şipoşta.

-Când a început coşmarul?-În 1 aprilie 1944, ne-au dus în

lagăr la Baia Mare, apoi în Portofok(nu ştiu cum îi zice astăzi) am locuitcâteva săptămâni şi a fost foartegreu…Apoi ne-au dus pe jos, dinnou, la Ferneziu –pe toţi –copii de la16 ani în sus în rând cu bătrânii şine-au bătut ungurii foarte tare.Aşae dacă evreii n-au avut ţară, n-aavut cine să-i apere. Aici, la Mănăş-tur, înainte de a pleca, ne-a anunţatpoliţistul ungur cu care ne-am înţe-les bine: “Mâine ia tot ce poţi” şi adoua zi: hai, afară cu noi! Şi am lăsattot acolo. Tot ce au lucrat părinţiide-o viaţă a rămas acolo şi s-a pier-dut. Urdea Loţi a avut un fiu şi a

“Cine nu-şi cunoaşte istoria,e condamnat s-o repete!”

Pe domnul Iosif îl cunoaştem cam toţi acum şi-ibănuim sau nu, povestea. L-am văzut plim-bându-se în fiecare vară de câţiva ani încoace

prin sat, povestind zâmbitor cu unii sau cu alţii, maitineri sau mai bătrâni, scăldându-se în râu cu copiii saustând de vorbă cu tanti Roji, afară, în curtea familieiDunca. Aşa că ne-am gândit să-l rugăm să ne spunăchiar el povestea vieţii lui, care este o lecţie de istorievie şi dureroasă. A acceptat şi ne-a primit amabil şi ele-gant, într-o ţinută impecabilă, în acea zi frumoasă devară pe care n-o s-o uităm niciodată.

08

avut un ceas de buzunar din Italia,din 1905. Atât a primit înapoi –cea-sul- şi fratele meu l-a transformat înceas de masă ca să-l poată duce înIsrael.

Şi de la NagyBanya am mers cutrenul în vagoane cu platforma delemn şi o scândură pe margine; pebătrâni i-au bătut ca să urce în tren.Am mers aşa 7 zile fără mâncare,fără toaletă. Cei mari au făcut ogaură în scânduri ca o toaletă. Şi aşaam mers la Auschwitz. La graniţaUngariei cu Cehoslovacia am dattot aurul şi argintul înapoi, altfeleram împuşcaţi. S-au născut copii întren, au murit acolo şi ei şi alţii. Eunu am ştiut nimic că merg la moartepână am ajuns acolo.

La Auschwitz n-am putut luanimic din tren. Şi acum sunt baga-jele acolo. Acolo ne-au separat: fe-meile într-un loc, bărbaţii în altul,i-au dezbrăcat şi omorât pe toţi:fete, femei, bătrâni, tineri. Tata amers la stânga, iar la dreapta ceipentru lucru- eu am vrut să mergdupă tata, dar unchiul m-a împinssă merg în dreapta la lucru, le-a zis

că pot. Tata a murit în aceeaşi zi, nul-am mai văzut niciodată. Vocea i seîntrerupe des de durere, din ce în cemai des, oftează, noi ne cerem scuzecă-l punem să ne spună asemenealucruri dureroase, însă şi maidureros e faptul că mulţi din nouageneraţie habar nu au despre ce s-aîntâmplat atunci şi că faptele aces-tea sunt atât de aproape de noi, catimp.

Eu am făcut un duş, am primithaine de lucru şi am stat două săp-tămâni. A fost mai greu ca la lucru.Sute de oameni trebuia să stămdrepţi în linie, fără să ne mişcăm.Au fost zile când a plouat peste noicâte 12-16 ore. O dată am ieşit puţindin linie – a fost un SS-ist (ofiţer înarmata germană) care m-a bătutgroaznic, tot am fost sânge.

-Unde dormeaţi?Pe platforme dormeam 6-8 oa-

meni cu haine ude, fără acoperişuri,dacă nu erau locuri pentru toţi ne-au aşezat pe pământ sau pe cimentşi aşa au dormit.

Apoi ne-au dus pe alt tren de

vite şi ne-a dus la Varşovia. Acolo îiomorâseră pe toţi evreii din Polo-nia. Le-au făcut loc pentru mâncare,spital, au curăţat după bombarda-mente (3-4 luni), apoi s-au revoltatşi i-au omorât pe toti. Acolo ne-audus şi pe noi, a fost un pic mai bine,am lucrat la curăţenie şi am primitmâncare.

-La Auschwitz ce primeaţi demâncare?

-Supă caldă şi ceai cald, atât şinimic altceva. Când s-au apropiatruşii ne-au scos afară şi ne-au între-bat cine poate să meargă pe jos 125de kilometri. Pe cei care au zis că nupot i-au dus la dispensar şi i-augazat. Şi am mers 6 zile pe jos, pe ocăldură infernală, în august-sep-tembrie până în oraş, fără apă. Nule-a dat decât mâncare bună : gem,margarină, pâine, dar nu şi apă. Afost numit acest marş în istorie“marşul morţii” pentru că, din 4000de oameni câţi am pornit, am rămasîn viaţă la sfârşit, 1500.

Pe drum, o femeie poloneză ne-a văzut din curtea ei şi ne-a aruncat

09

un măr. Un SS-ist a văzut-o şi s-adus şi a omorât-o pe loc.

Am trecut Vistula şi era apă su-ficientă şi nimeni nu ne-a lăsat săbem. Am vrut să-mi beau urina desete, dar n-am ştiut dacă o să morsau nu. Foarte mulţi au murit acoloînecaţi de soldaţi. Şi eu m-am dus săbeau, dar am scăpat, am avut noroc,altul de lângă mine a fost înecat.Apoi a în ceput să plouă când amajuns la Kotnow.

Aici s-a petrecut însă ceva teribilpentru el , ne spune însă cu maregreu, lacrimile îi curg pe obraji:colegul meu de-aici, fiul măcelaru-lui, n-a mai putut merge şi l-am luatpe umeri şi l-am dus, am zis că-lducem la tren. Însă SS-istul ne-a dato lopată şi am făcut o groapă mareşi ne-a pus să-l îngropăm…

În tren până la Dachau SS-istulavea loc pe mijloc, noi stăteam pemargine, pe jos, iar el ne dădeanoaptea peste cap cu un lemn. Însămăcar aici am avut apă. Aici am stat3-4 zile, apoi ne-au dus la alt lagărunde ne-am culcat la subsol şi acoloam stat. A fost foarte greu, era iarnalui ’44 şi acolo e mai frig iarna ca lanoi, sunt munţi, iar noi eram totnumai cu cămaşa. Aşa a fost defrig… Ne-a dus de la buncăr şi ne-apus iar să stăm drepţi. Vedeai cumîngheaţă oamenii şi pică, îi iau cu

coşurile, îi duc şi-i ard. Am avutmare noroc că am supravieţuit, nicieu nu ştiu cum, poate fiindcă amfost tânăr. Ne-au spus că cine vreasă meargă la lucru, primeşte demâncare Şi am lucrat, am făcutbuncăre contra bombelor cu acoper-işuri de ciment. Ne arată cicatricilede pe mână şi ne spune cum le-adobândit: Am furat ceva dulce demâncare şi SS-istul a auzit şi a în-ceput să puşte după mine şi vrândsă trec calea ferată mi s-a prinsmâna sub pietre. M-au dus la spitalceilalţi şi m-a îngrijit cineva acolo.

În 1945 am ieşit de-acolo, pe 28aprilie, când au venit americanii…Nu mai puteam merge decât înpatru labe şi m-a dus un ofiţeramerican în braţe.

Am fost acum cu fiii mei din Is-

rael şi New-York în lagăre. Au fostbombardate acum. După eliberaream stat în spital două luni. Erauacolo soldaţi români, americani,maghiari. A fost un ofiţer din Con-necticut care mi-a zis că dacă numai am pe nimeni acasă să stau cuei, dacă vreau. Aşa am învăţatcurăţenia în bucătărie, am mers cuei, am învăţat engleza. Unul dintreamericani era din Pennysilvania,avea părinţi maghiari, am povestitcu el în ungureşte. I-am găsit nu-mele acum în cartea de telefon înapropiere de New-York , poate o sa-l caut. În Germania am stat 3 luni,apoi în noiembrie ’45 au zis; “Vreisă vii cu noi la Paris?” şi am plecatacolo, le-am dat hârtiile şi m-au pussă lucrez la aeroportul Orly, amfăcut traduceri din franceză în en-gleză şi invers. Am locuit cu armataamerican la hotelurile cele maibune, am mâncat bine, am primitcartelă să pot cumpăra ce vreau. Mi-a fost bine până ce s-au dus ameri-canii. Am vrut să vin acasă, să iaupaşaport, dar mi l-au condiţionat curevenirea în ţară şi cu armata, aşa cănu l-am luat. Am mers în Israel şiam făcut acolo armata 2 ani şi a fostfoarte rău. Am avut o viaţă acolomai rău ca cei mai săraci de-aici.Am stat 8 ani acolo, din care 3 amfost însurat cu o fată din Cernăuţi,

10

care m-a părăsit pentru un băiat dela ea de-acasă. Fiul nostru i-a făcutacum un apartament frumos undestă, dar nu mai vrea să vorbească cumine. Am trei nepoţi în Israel, unulîn S.U.A.

La 44 de ani m-am recăsătorit cuo fată din America, iar în 1960 amplecat acolo. N-am avut nimic,decât un pantalon şi 5 dolari, daram învăţat o meserie (măcelar), amintrat în sindicat (union) şi amprimit vacanţă, doctor. Mi-am luato casă, apoi alta. Lucram 6 zile şijumătate pe săptămână, asta timpde 5 ani. Mi-era frică să nu îmbătrâ-nesc şi să nu am nimic şi de aceeaam lucrat aşa mult. Am vândut ocasă din New-York cu 20.000$ pen-tru fiul meu din Israel. Ne aratăpoze cu fiii lui. O dată am câştigat1000 $ pe săptămână. Şi azi lucrez laBurger King (ca McDonalds-ul de lanoi): fac curat, mâncare.

- Cum de mai lucraţi încă?- Faptul că lucrez îmi dă sănă-

tate, ţin legătura cu oamenii. Laanul am 78 de ani. Dacă nu lucrezce să fac? Să mă uit la TV şi să aşteptsă-mi crească burta? Aşa am bani săvăd lumea: am fost în Alaska, Eu-ropa, Egipt, Israel.

- Cum e România faţă de ţaraunde staţi acum?

- Unde stau eu acum, în NorthCarolina, e altfel clima: e cald, ningecâteodată, dar se topeşte repede.Aici plouă frumos şi liniştit. E o ţară

frumoasă şi bogată şi tot se fură.Când mănânc aici ceva mi-aducaminte de copilărie, de gusturile de-aici.

- Ce mâncare vă place cel maimult?

- Mămăliga-mi place cel maimult, o mâncam în fiecaredimineaţă.

- Cum de-aţi revenit aici?- Am mai revenit o dată, am dat

telefon la Mănăştur şi am vorbit cusora lui Viucu. De fapt n-a vrut săvorbească cu mine, îi era frică.Domnu’ Ucu m-a lămurit de situ-aţia cu comunismul (asta în 1960).Apoi de vreo 5-6 ani am mers în Is-rael şi mi-am zis ce să fac eu aici 3luni? Şi am mers la Bucureşti. Amzis: ce să fac? Mă duc ACASĂ! Şi deatunci vin în fiecare vară…

Am fost coleg cu Amalia Preduţşi ea mi-a zis: “dacă ai artrită, du-tela râu”. Mie mi-a fost frică, că eu ampsoriazis (o boală de piele care nuse poate vindeca) şi nu am voie lamare, la râu, la soare, eram cu ban-daje la mâini. Şi totuşi am încercat,m-am bronzat şi am văzut că suntmult mai bine. Şi psoriazisul s-a dusdupă 10 ore de apă. Am fost perfectcurat. Când m-am întors în Americasoţia mea a fost şocată când m-avăzut perfect curat, fără nici o loţi-une, nu ştia ce s-a întâmplat. Deaceea a zis: “Dacă vrei să mergi laMănăştur, du-te!”

-Cum de nu vine şi ea aici?-Ea e din New-York, e ameri-

cancă foarte delicată. Nu pot s-oaduc aici.

Am primit aici acum doi ani şicertificatul de naştere. Ni-l aratămândru: s-a născut la 29 august1927, părinţi Reghina şi Lazăr, senumeşte Iosef Ijac.

Mergem apoi să ne arate unde alocuit: unde e dispensarul locuiaavocatul Hegheduş, unde a fostC.A.P.-ul era dentistul, lângă locuiabunica sa, apoi tot venind spre piaţaera garajul maşinii, apoi casa lor,lungă, până la drum, cu pomi înfaţă şi fântână, zice:”nu înţeleg cumnu este apă în Mănăştur, aici e plinde apă, fiecare casă avea fântână”,îşi aminteşte ia rde copilărie, cum s-a ars la căldarea cu majun “şi auvenit toţi cu smântână şi mi-auschimbat bandajul la fiecare minutaşa încât după două zile mă jucamcu nucile”;” erau struguri peste tot”,“în pivniţă era totdeauna apă cândploua”. Din casa lui n-a mai rămasnimic, a rămas pivniţa, pe care ne-oarată Lavinia şi acum e plină deapă, şi şura în care ne facem poză.

Trecem înapoi piaţa spre casă şiîncerc s-o văd cu ochii cu care-auvăzut-o ceilalţi: ştiu ce-a fost înfiecare loc acum, oamenii care aufost ca umbre, mă uit la bloc şi vbivolii în nămol, la C.E.C. şi văd jan-darmeria, crâşmele, măcelăriile,pivniţa cu gheaţă. Nu pot reveni dincălătoria în timp, aud sunetele careau fost, căruţe, idiş, vite, oameni.

Şi din cele ce ne-au fost povestiteam învăţat ceva: nu că nu trebuie săne plângem că altora le-a fost mairău, ci să nu mmai lăsăm să se în-tâmple niciodată aşa ceva. Toţi lesuntem datori, căci aşa ceva nu sepoate uita şi ierta decât transformaîntr-o lume mai bună.

Oana Chira,Laura Bobb, Lavinia Man

P.S. Între timp domnul Iosif amurit şi n-a mai apucat să vadă revistanoastră aici.

11

Satul Copalnic-Mănăştureste atestat documentar la1405, ca făcând parte din

Cetatea Chioarului. După MareaUnire de la 1 Decembrie, la care amavut ca delegaţi pe părintele EmilDragomir şi pe Iuga Liviu, aici se în-registrează schimbări mari: devinecentru de plasă, condus de un prim-pretor, centru de care ţineau şasenotariate (Mănăştur, Ruşor,Cerneşti, Făureşti, Berinţa şi Coaş),conduse de notari. Satul s-a dez-voltat repede, fiind o localitate sprecare se îndreptau din toate punctelede vedere (cultural, bisericesc, eco-nomic) satele menţionate. Notariiaveau toţi bacalaureatul şi un cursde un an în domeniu. Administraţiaera independentă de politică. Lanivelul satelor conduceau primarii.Aceasta era organizarea administra-tivă în perioada despre care vorbim.

Prim-pretorele şi notarii eraufuncţionari de stat, numiţi şi inde-pendenţi de structura politică a mo-mentului. Primarii erau numiţidintre gospodarii de frunte aisatelor şi erau demnităţi onorifice(nu aveau salar). În Mănăştur, pri-mar a fost Şandorul lui Alexă, tatalui lelea Cornelia. Primul prim-pre-tor a fost Goizaga, armean, originardin Gherla (prim-pretorul trebuiaobligatoriu să termine Dreptul).Goizaga era un om exigent şi unbun organizator, de numele lui selegându-se pavarea pieţii. Înaintede el, târgurile se desfăşurau în ac-tuala piaţă nepavată, plină de gropi,în care se scăldau bivolii când erauploi. Pavatul s-a făcut prin anii ’28,iar piaţa era luminată de un singurstâlp în mijloc, pe care badea Gheo-rghe a Ilenii aprindea o lampă şi cucare ocazie noi, copiii, ne strângeamîn jurul lui să-l ajutăm. Notar a fostAvram Adrian, fiul protopopuluidin localitate, care a murit în războila Cotul Donului.

Organizarea bisericii

Locuitorii satului, toţi de religiegreco-catolică, au fost pastoraţi deprotopopii Avram, Medan şiDragomir. Mănăşturenii participaula pelerinaje la Şişeşti, dar şi laRohia. Mergeau pe jos şi duceausteaguri (prapori).

Şcoala

Şcoala din Copalnic-Mănăştur afost vestită pentru că slujitorii ei s-au implicat în viaţa colectivităţii. Aufost trei învăţători şi o educatoare:Paşca Teodor, Iuga Vasile, ValericaMarcu şi Paşca Eleonora-educa-toare.

Cu ocazia sărbătorilor religioaseşi naţionale (Crăciun, Paşte, 1 De-cembrie, 24 Ianuarie, 8 Iunie-ziuastrăjerilor, 10 Mai) şcoala seprezenta cu un program artistic,susţinut de elevi, dar şi de adulţi(programul cuprindea coruri, piesede teatru. recitări). Vestită a rămasrecitarea Scrisorii de la Muselim-Selo a lui Coşbuc de către badeaGheorghe Pop a lui lelea Mărie. Defiecare dată unul dintre membriicorpului didactic ţinea conferinţe,arătând semnificaţia şi importanţaevenimentului sărbătorit. La Copal-

nic-Mănăştur se organiza anual ex-amenul de absolvire de şapte clasecu absolvenţii şcolilor din teritoriu.Şcoala din Mănăştur era foartevestită pentru seriozitatea studiului,motiv pentru care absolvenţii deşapte clase au ajuns în posturi deconducere în comună: Borş Gheo-rghe -contabil la primărie, LenghelVasile-şeful Oficiului Poştal Baia-Sprie, Dragomir Augustin - dirig-inte la poşta din Târgu-Lăpuş,Tureanu Ion -funcţionar la C.E.C,Dragomir Nicolae - şeful agenţiei deteatru din Baia Mare.

Sistemul judiciar

În Copalnic-Mănăştur a existatşi judecătorie, cu primul judecătorErodoszi Elemer, urmat de Turianu.Pe lângă judecătorie îşi desfăşurauactivitatea şi următorii avocaţi:Urdea Gheorghe, Dragomir Virgil,Hegheduş şi dr.Micle Alexandru.Mai exista şi Percepţia, o instituţiece se ocupa cu strângerea im-pozitelor.

Ocupaţiile locuitorilor

Locuitorii satului nostru,românii, se ocupau mai ales cu agri-cultura şi creşterea vitelor, iar com-

Satul Copalnic-Mănăştur în perioada interbelică

Dr. Liviu Paşca

12

erţul şi meseriile erau asigurate depopulaţia evreiască care numărapatru sute de suflete .Aceştia aveaubiserică şi şcoală (haider), precum şişoacter (omul care efectua tăierilede animale şi păsări, respectând rit-ualul specific). Animalele se tăiauastfel numai vinerea, dintr-o sin-gură lovitură şi după o rugăciune,ca totul să fie “coşer”

Cârciumile şi prăvăliile – detoate categoriile (băcănii, fierării)erau evreieşti, în afară de două: celeale lui Pop Alexandru şi ale lui PopIoan (bunicul domnului Preduţ,tatăl doamnei Amalia) şi se aflau încentrul satului. Existau cinciprăvălii şi patru măcelării (Toncsi ,Dunca, Bolundu’, măcelăria cooper-ativei). Erau şi restaurante zise “delux”: a lui Duvăd, A lui Ţaigăr Iacobşi a lui Ţaigăr Roza (peste pod) şi alui Danciu Şimon (la capătul podu-lui), care era de categoria a III-a,unde se cânta şi se bea horincă. LaŢaigăr Roza se făceau lunar şed-inţele protopopiatului, la care ve-neau toţi preoţii dimprejur, şi carese terminau totdeauna cu o masăbună. Acelaşi lucru se întâmpla şi laşedinţele notarilor care veneau lapretură, dar nici învăţătorii nu selăsau mai prejos, având şi ei, lunar,

şedinţe.Atelierele meşteşugăreşti erau

trei pantofării (unul dintre pantofarifăcea chiar şi cizme pentru sărbătorişi pantofi- la Dragoş), două croitorii(Kauffman şi Şimon, tatăl lui tantiRoszi, cu meşteri toţi evrei. Existautrei fierării: la Fechete, Marcu şiMoldovan.

În satul nostru mai erau cincimori: moara Bota (lângă Horaţiu),moara Pop Ioan (actuală), moaraUrdea, moara Anca Todor, moaraAvacum (a lui Bob Hangea,străbunicul soţiei doctoruluiDragoş).

Personalităţi

Familia Urdea - proprietarulcasei unde a fost staţionarul era unavocat originar din Făgăraş, care s-a căsătorit cu Pop Roza, fiica lui PopAlexandru (a construit Staţionarul,iar capela era a familiei sale), care avenit în Mănăştur din Rozavlea.Fiica lor, Mara Urdea, s-a căsătoritcu Ilie Lazăr, originar din Giuleşti,fost secretar general al P.N.Ţ.C.D, şicare a fost vizitat într-o vară, aici, decătre marele om politic Iuliu Maniu.Alte personalităţi care s-au născutaici au fost Marietta SadoveanuAnca, pomenită mai jos, Lia MărcuşAnca, soprană la Teatrul de Operăşi Balet din Bucureşti, Leontin Anca,prim dirijor al Operei Române dinCluj, Lucian Anca, dirijor la Operadin Bucureşti precum şi alţi membriai familiei Anca (Adriana, Ştefana -instrumentiste în străinătate. Cân-tecul Ionel-Ionelule, al compozi-torului George Sbârcea, a fostcompus într-o vacanţă în CopalnicMănăştur în şura doctorului Anca.

Sănătatea

Ocrotirea sănătăţii a fost asigu-

13

rată de medicii de plasă. Primulmedic a fost dr.Cârlig, originar dinCurtuiuş, a terminat facultatea laBudapesta şi făcea naveta săptămâ-nal de două ori la spitalul din Şom-cuta Mare unde îşi avea el sediul.Apoi a fost dr.Anca (care a absolvitfacultatatea la Viena) şi care a avuttrei copii: pe Marietta Sadoveanu-Anca, actriţă la Teatrul Naţional dinBucureşti, pe Leontin Anca, dirijorla Opera din Cluj şi pe celălalt fiu,judecător la Şomcuta Mare. El avenit aici în anul 1921 şi a construitcasa de lângă biserică. Dr. HoctailColoman (a absolvit facultatea laCluj) a venit în anul 1926 şi a siguratasistenţa medicală până în anul1940 când a fost deportat laAuschwitz. Din 1940 a fost aici unmedic maghiar, Deszo, apoi n-a maifost nici unul până ce s-a întors dr.Hoctail din lagăr (familia sa muriseacolo) şi a rămas aici până în 1947.

În Copalnic Mănăştur mai ex-ista o farmacie, înfiinţată tot în anul1926, foarte bine aprovizionată, cuorar permanent, căci farmacistullocuia la farmacie.

Viaţa sportivă

În această perioadă s-a construitstadion cu instalaţie de apă şiduşuri. Mănăşturul avea şi o echipăde fotbal, cu antrenor şi care partic-ipa activ la campionatul judeţean(mai târziu au fost vestiţi ca fotbal-işti în apărare domnii Bobb, Teofil,Borş). Se făceau antrenamante săp-tămânale, exista echipament, iarcând erau meciuri veneau comer-cianţi cu îngheţată şi bere.

În curtea actualului Cămin Cul-tural era o popicărie unde tinerii,după-masa şi în zilele de sărbătoareîşi petreceau timpul în mod plăcut.

Activitate economică

La Mănăştur s-au ţinut şi se ţinşi azi târgurile săptămânale demiercuri, la care luau parte toţilocuitorii din plasa Copalnic-Mănăştur, Tg. Lăpuş, ŞomcutaMare şi Baia Mare, aducându sprevânzare produse industriale demanufactură, legume şi, în special,vite. Erau vestiţi ţăranii din sateleBloaja, Ciocotiş, Trestia, care

aduceau bovine de mare calitate.Comercianţii de animale mânaumiercuri seara spre Baia-Mare cirezide vite şi oi spre Abatorul din BaiaMare sau pentru export, în aşa felîncât unul dintre însoţitorii acestorcirezi sortite exportului, badeaTodoru Brumii, un ţigan foarte in-teligent, a ajuns până în Israel, laHaifa sau în Ceholovacia la KarlovyVari. Oferta bogată în legume eraasigurată atunci ca şi acum de cătregrădinarii din Dămăcuşeni, care ve-neau cu căruţele încărcate cu zarza-vaturi.

Viaţa culturală

În afară de activităţile menţion-ate în cadrul şcolii, tineretul orga-niza după postul Paştelui şi cel alCrăciunului, Vergelul, jocuri cu du-

rată de patruzeci şi opt de ore, lacare fetele aduceau mâncare, iartinerii ţuica şi muzica. Mamele în-soţeau fetele şi şedeau pe laviţă, pelângă pereţii sălii unde era dansul.Acestea aveau loc la Grădiniţă(fosta şcoală de sus) sau afară. Înafară de aceste jocuri, în timpulverii, tinerii organizau jocuri laşură, în unele duminici după-masa.Nu mai puţin vestite erau balurileorganizate de intelectualitatea satu-lui, la care veneau tineri chiar de laŞomcuta şi Tg. Lăpuş.

Nunţile erau prilejuri de dans şiveselie. Acestea erau organizatedoar duminica după-masa, iar cu-nunia se făcea în prezenţa tuturor,după slujbă, după care întregul alaise deplasa la casa miresei unde che-ful şi dansul ţinea până lunidimineaţa, când familiile celor doicontinuau cheful aşa zis ,,în socrii”.

Trenul (Ghezeşul)Prin satul nostru trecea şi o cale

ferată îngustă, care lega Răzoare deTârgu Lăpuş şi de Baia Mare. Setransporta mangan. Vagoanele eraude marfă şi de călători, care călă-toreau pe materialele pe care letransporta trenul.

La urcare la Pietriş şi la Groşi,călătorii alergau de multe ori dupătren şi, deoarece treceau prin livezide pruni şi meri, îşi umpleaubuzunarele cu fructe. Gara era dupăcasa lui Nechita Ştefan. Aceastălinie ferată a fost desfiinţată în 1940,iar fierul şi şinele au fost ridicatepentru a se confecţiona materiale derăzboi.

14

Muzică uşoară am compus încă de pe băncileliceului. Orchestra grădinii de vară, unde am avutbanchetul după absolvirea ultimei clase, a cântat toatănoaptea o romanţă a mea în ritm de tango: Studentina.Avea o melodie mai mult siropoasă decât sentimentală,“ de prins cu ea muştele”. Pe urmă am scris, pe cânderam la Conservator şi la Universitate, altele, unele re-pede date uitării, altele traduse în limbi străine şi pub-licate în Belgrad, Viena, Milano şi Paris (Anişoara, Untango de adio, De ce-ai plecat, Nenita –acesta din urmăam câştigat un premiu internaţional al editurii JulioGarzon din Paris, pentru cel mai frumos tango argen-tinian al anului 1934.)

Dar succesul adevărat, acela pe care şi-l doreşteorice tânăr compozitor logodit - fie şi numai temporar– cu Muza uşoară, a fost cântecul meu de pahar Ionel-Ionelule.

În 1937, după ce ajunsesem la teatrul ”Alhambra”din Bucureşti unul din ajutoarele lui Ion Vasilescu, mi-am petrecut vacanţa într-un sat pierdut printre livezileşi pădurile de stejar de lângă Baia-Mare. Era Copalnic-Mănăştur, satul natal al artistei dramatice MariettaAnca de la Naţionalul bucureştean. Fratele ei, LeontinAnca, mai târziu dirijor al Operei Române din Cluj, cucare organizam adevărate concursuri de înot într-un iazumbrit de sălcii din marginea satului, mă persiflamereu din pricina alianţei mele - pe care nici el, nici eun-o bănuiam atât de efemeră – cu muzica uşoară.

- Cel puţin scrie şi tu o melodie pe care s-o fluiereşi copii pe stradă!- mi-a spus într-o după-amiază cuzăduf. – Nu fleacuri care vin şi se duc fără urmă.

- Bineeee!- I-am răspuns, după ce izbuti să-şiscoată capul de sub apa unde i-l vârâsem cu toată forţa.– Voi scrie chiar azi o melodie, pe care o vor fluierapână şi copiii de pe stradă, cum doreşti. Şi, să ştii, o vorfluiera nu numai la oraşe, ci chiar aici, în satul tău afu-risit!

Leontin Anca aranjase într-un fel de hambardărăpănat, lipit de zidul casei părinteşti, un aşa zis stu-

dio muzical- cum îl botezaserăm în glumă. Este ade-vărat însă că stampele, cărţile, partiturile, colecţiile dereviste şi ziare, statuietele şi o pianină hodorogitădădeau oarecum iluzia că prea-capricioasa zână amuzicii se simte acasă într-însul.

Lăsându-l pe colegul meu mai mare să zburde sin-gur în apa verzuie a iazului, am luat-o înspre ham-barul-studio. M-am instalat pe-o ladă goală la pianină,şi am improvizat, fără nici o premeditare, melodia de-spre care pretindeam – cu fronda tinereţii, fireşte, darfără nici o convingere –că va fi un “cântec al tuturor”.

Seara i-am cântat noua mea invenţie lui Anca.- Fleacuri!- a fost şi de astă dată singurul lui

răspuns.Însă, în toamna aceluiaşi an, în timp ce la Teatrul

“Alhambra” se pregătea noua premieră, Nicuşor Con-stantinescu mi-a cerut în ajunul vizionării să-I născo-cesc, într-o singură după-amiază, un cântec vesel, curitmul bine punctat – “ceva care să prindă”, cumspunea. M-a încuiat în acest scop într-o cabină cu pian,de după-amiaza până în târziul serii.

Nu eram în stare, se-nţelege, de nici o idee, de nicio fărâmă de melodie : secase parcă din mine orice urmăde muzică.

Tocmai când credeam că totul e pierdut, mi-am

MELODIA “IONEL, IONELULE”A FOST COMPUSĂ ÎN

COPALNIC MĂNĂŞTUR!

Una dintre cele mai cunoscutemelodii româneşti a fost com-pusă în Copalnic Mănăştur.

Aflăm din volumul “Muza veselă” alcompozitorului George Sbârcea, volumoferit redacţiei de către doamnă VioricaPaşca, istoria acestui şlagăr care a străbă-tut lumea şi vremurile...

15

adus aminte deodată de “fleacul”compus în hambarul amicului meude lângă Baia-Mare. Auzindu-l,Nicuşor Constantinescu a exclamatînsufleţit:

- Ăsta e!… Ăsta e şlagărul re-vistei!

Într-adevăr , nu s-a înşelat:Ionel-Ionelule s-a răspândit cuiuţeala pârjolului, s-a cântat pestetot, în mai multe variante, s-au con-fecţionat zeci de mii de discuri decătre toate casele de patefon din ţarăcu melodia mea , şi a fost înregis-trată, în interpretarea Miei Braia şia lui Dorel Liveanu, cu un alt text,pe care-l urzisem împreună cu Ilar-ion Albul :

Ţi-am cules aseară floriceleŞi sub geam te-am aşteptat cu ele.L-am adus cu mine pe Ilie,Scripca lui să-ţi cânte numai ţie,Că mă arde-un dor, bătu-l-ar focul,Iac-aşă de nu-mi găsesc nici locul.Şi mă-neacă chinul şi oftatul, De-am ajuns de pomină-n tot satul…

Ani in şir, Ionel-Ionelule a fostcântecul de pahar al tuturor. Încâteva cărţi ale timpului, scriitoriinoştri îl menţionează, integrându-latmosferei epocii; între ei şi IonelTeodoreanu, în Crăciunul la Sil-vestri. Un ziarist englez, care ne viz-itase ţara, şi-a publicat reportajele,după întoarcerea sa la Londra, subtitlu generic : “În ţara lui Ionel-Ionelule…” Transformată în fel şichip, melodia a figurat şi mai fig-urează în repertoriul multor cân-tăreţi şi orchestre. Înainte de a fipublicată la Paris, la Műnchen, laBuenos Aires de către editura EddieBarclay, înainte de a deveni omelodie utilizată în emisiunile depublicitate ale posturilor de radio şiteleviziune americane, Ionel-Ionelule a fost cântat – cu darul săude a asimila şi înfrumuseţa tot ce-iplace – de popor.

Îl mai cântă şi azi, uitând deobicei pe autorul lui.

Uitarea aceasta e cel mai fru-mos dar pe care ascultătorii îl potface unui (fost) compozitor de mu -zică uşoară!

George Sbârcea şi poetul Vasile Voiculescu.

16

Poveşti din vremea bunicilor

Pe vremea când bunica mea era încă în aniicopilăriei s-a întâmplat ceva ciudat în VimaMică. Într-o seară fratele bunicii mele s-a

hotărât să meargă la pescuit. Zis şi făcut! Pe la miezulnopţii auzi din apă un glas tremurător:

“Bate ceasul, omul nu mai vineCeasul trece, omul nu mai vine!”Auzind aceste vorbe, speriat, îşi dădu seama că e

vorba de ceva necurat, dar tăcu mâlc, fiindcă ştia că,dacă ar fi scos o vorbă, ar fi rămas fără glas. Îşi luă lu-crurile şi fugi mâncând pământul spre casă, iar cândajunse, povesti celor de-acasă toate cele întâmplate.

După câteva zile se auzi că a mai mers un om la pes-cuit, dar fiind în chef nu a luat seamă la aceste vorbe şia dispărut. Oamenii, crezând că a căzut în râu, îl cău-tară acolo, apoi prin păduri şi peste tot locul unde seputea găsi fiinţă omenească, dar în zadar, caută undenu-i, omul nu a mai fost găsit.

Atunci oamenii s-au gândit că acel spirit rău, zisFata pădurii l-a răpit, căci ea se adăposteşte prin locuripustii pe unde bântuie, mai ales prin pădure, dupămiezul nopţii.

Tatăl meu, în tinereţe, venind de la o nuntă dinMănăştur pe drumul spre casă, a urcat pe cărarea aceeacare duce pe Dealul Mănăşturului. Era o noapte de varăcaldă şi frumoasă, dar când a ieşit din pădure la loculunde este acum răstignirea deodată a început să batăun vânt puternic şi să se întunece cerul plin de stele.Când a văzut s-a speriat, însă şi-a păstrat cumpătul, a

grăbit pasul şi după ce-a trecut de răstignire puţin maiîncolo, totul a revenit la normal: s-a oprit acel vânt put-ernic, s-au împrăştiat norii şi totul a părut ca mai înainte

Aceste lucruri nu sunt chiar aşa cum le crezi cândle auzi, mai rău este când o păţeşti! Bătrânii spuneau căeste mâna diavolului şi a spiritului rău. De aceea s-apus răstignirea acolo, în vârful dealului, ca oricândtrece pe acolo un drumeţ noaptea să-şi aducă aminte deTatăl nostru şi de toate rugăciunile pe care le ştie ca sătreacă cu bine, fără să i se întâmple ceva.

Culese de la Florian Rozalia de către Florian Laviniadin clasa a VI-a B

***

Pe vremea când bunicul meu era tânăr şi abiase înfiinţase colectivul (adică toţi oamenii lu-crau pământul tuturor împreună şi tot aşa în-

grijeau şi animalele, fără să aibă fiecare pământul lui,ci numai parcele repartizate de către stat) era un omcare avea o parcelă de pământ dincolo de o pădure.

Într-o zi a venit rândul acelui om să cosească şi săaducă iarba la animale cu căruţa cu caii. El şi-a luat caiişi-a plecat la coasă. Când a terminat de cosit şi-a pusiarba în căruţă şi a pornit spre casă, însă l-a prins în-tunericul prin pădure. Cum mergea încet cu caii odatăce-i apare în faţă un fel de câine cât un viţel, de coloarealbă şi cu ochii roşii. Văzându-l, caii s-au speriat şi omuls-a trezit în nişte tufe cu spini. Când a ajuns acasă

17

tremura tot şi era vânăt. După ce s-a mailiniştit le-a povestit oamenilor din sat cea păţit venind către casă.

După o vreme i-a venit iar rândul sămeargă la pământul de dincolo de pă-dure şi-atunci a mai luat trei oameni cuel. Au cosit şi au pus iarba în căruţă şi iari-a prins noaptea în pădure. Mergândîncet şi cu grijă au văzut nişte lumini carejucau prin pădure, dar nu erau licurici şi,dintre copaci, le-a ieşit în faţă Mama pă-durii, despletită şi atât de urâtă că şi caiis-au speriat şi au luat-o la galop,lăsându-i pe oameni în pădure. Cu glasînfricoşător i-a întrebat ce caută prin pă-durea “Trei scântei” şi a fugit după ei să-i prindă şi să-i sărute. Oamenii au totfugit în toate părţile până ce s-a făcutdimineaţă şi au ajuns în sat toţi sfârtecaţişi speriaţi de nu puteau să vorbească.

După ce le-a mai trecut sperietura aupovestit sătenilor cele întâmplate, iaraceştia au zis că pădurea e bântuită şi aunumit-o “Trei scântei”, aşa rămânându-inumele până astăzi. Şi se mai zice că, decând Ceauşescu a fost omorât, poţi sătreci prin pădure fără frică.

Culeasă de Moge Iozefina, din clasa aVII-a B

***

Mama bună n-a fost o femeiemincinoasă, a rămas vă-duvă, la douăzeci şi patru

de ani cu doi copii, unul de patru, altul

de doi ani, şi cu doi bătrâni. Ea era şi băr-bat şi femeie şi gunoi purta iarna cu saniape câmp. Într-o primăvară a ieşit soacră-sa pe prag să asculte cum cântă cucul şi-a zis: “Cântă-mi, cucule, că nu mi-i cântaaltu’”. Şi-aşa a şi fost, că peste două săp-tămâni a murit şi-a rămas numai cubătrânul.

Într-o iarnă s-a pus să ţeasă la războişi, cum era singură, nu putea ţese numainoaptea. Într-o joi seara (joia şi marţea nuera voie să lucri, că umbla dracu’) îi făceacămaşă lui Văsălica cel mic pentru Paşti.Bătrânul s-a ridicat din pat şi-a zis: “Tu,lasă lucrul şi te culcă că a veni Ucigă-lcrucea!”. Atunci s-a culcat şi mai târziu aauzit piedicile la război şi a strigat: “Tată,‘mneta nu nimereşti să ieşi afară?”.Atunci el i-a răspuns: “Taci, tu, că-iUcigă-l crucea, că ţi-am spus să nu totstai noaptea să lucri!”. Şi-atunci în tindă(unde dormeau noaptea găinile, pescară) au auzit găinile cârâind şi a dat cuuşa de la casă de era s-o scoată din ţâţâni(pe atunci nu se închideau uşile cucheia). Şi de atunci s-a temut să lucremarţi seara şi joi seara că umblă strigoiişi Ucigă-l crucea!

Demult li se întâmplau la oameni maimulte, că şi credeau, înainte de anul ’14spiritele rele se materializau în animale,acum nu se mai întâmplă că nu crede ni-meni de-acele şi nu se nici întâmplă.

Culeasă de la lelea Mărişcuţa

Câte hâde sînt în satMai toate s-au adunat La o gură de părăuSă zică de mine rău.Zică şi gura să le sece Eu pe toate le-oi întrece.Le-oi întrece cu lucruŞi de-nşelat pe mândru,Potu-să ele zdrobiCa şi mine-n veci n-or fiCăci nici îs albe-n jos lapoale,Nici îs ca mine la floare,Nici îs albe-n jos la stan, Nici îs ca mine şohan.

Culeasă de Raluca Paşcadin Lăschia de la mătuşa ei

***Leliţă dacă ţi-i somn,Mărită-te după domnC-apoi ti-i hrăni de somn.

Fost-am tânăr ca frăguţaŞi m-o-mbătrânit mândruţa.

Hei, hei, slabă-i mintea la femeiDa’ mai slabă-i la bărbaţiCă umblă dezbrăcinaţi.

Hai, leliţă, să te joc,Pă sub mână să te-ntorc,De trei ori pe supţioriCă ai ochi negrişori.

Pă la noi pă la VăduţTătă fata-i cu drăguţ.

Pă la noi pân PomnişoriCărare de domnişoriUnu mere, altu vine,Unu m-a lua pă mine.

Lasă mândră că-i vedeaLa care rău ne-a păreaMie, după sărutatŢie pân’ ce m-ai lăsat.

Boii-mi plac, averea-miplace,Da’ cu hîda ce m-oi face?Boii i-oi mâna la muntePă hâdo-i lovi-o-n frunte.

Mere lelea la cămarăLa oala cu rumeneală.Când pă scară s-o urcatRumeneala s-omburdat.

Culese de Mădălina Nechitade la bunica ei

18

Demult, trăiau într-o pădure, departe de sat,o familie de oameni săraci. Această familieera formtă din cinci copii şi părinţii aces-

tora. Şi iată ce se spune că s-a întâmplat cu ei:Într-o seară, pe când toţi au mers la culcare, Alina,

fata cea mai mică a familiei, a auzit un zgomot urmatde sunetul unei viori

Sunetul o îndemna să se ridice din pat şi să meargăîn vale.

Fetiţa s-a sculat, dar tatăl ei a observat-o şi a oprit-o din cale. După un timp povestea s-a repetat iar,numai că de această dată fata a vrut să iasă pe fereastră.Tatăl a oprit-o din nou. A treia oară fata a reuşit să iasădin casă. Tot mergând după sunet, ajunse într-o valeunde, pe o creangă stătea Moartea cu vioara în mână.Aceasta a întrebat-o pe fată cine este şi de ce a chemat-o. Apoi ia zis fetei că de azi înainte va fi şeful ei. Astfelcă i-a arătat o oală mare cu smoală încinsă, spunându-i că dacă se aruncă în ea, familia ei nu va mai fi muri-toare de foame. Fetiţa n-a mai stat pe gânduri şi s-aaruncat, iar după aceea a plecat acasă. Dimineaţa, tatălei a întrebat-o ce este cu semnele pe care le avea pe în-treg corpul, dar aceasta habar nu avea. Şi au muncit eice au muncit, că se facuse iar seară. Tatăl fetei a închisbine uşa pentru ca fata să nu mai poată ieşi, dar aceastaa luat securea şi a spart uşa, ducându-se la Ea. Acesta a

felicitat-o că este atât de ascultătoare. Moartea i-a datun cuţit cu care să-şi facă un semn mai ciudat pentru ao recunoaşte. Şi-a făcut acest semn pe vena de la mânastîngă şi pe maxilarul stâng, iar după aceea Alina a ple-cat acasă.

Dimineată povestea s-a repetat, dar tot nu ştianimic; astfel tatăl ei a făcut o uşă nouă şi s-a lăsat seara.Acum pe unde să mai iasă? Cum? Pe unde? pe geam!A luat o găleată şi a spart geamul ieşind afară. Când aajuns în vale, Moartea a pus-o să mergă acasă după ofunie şi o lopată. Când a ajuns cu funia, Moartea a în-demnat-o să şi-o înfăşoare peste gât şi să se spânzure.Zis şi făcut.

După un timp Moartea a reînviat-o zicându-i săsape o groapă mare şi să meargă acasă să-şi aducă toatăfamilia şi să-i pună acolo. Fetiţa a săpat goapa şi a mersdupă ai ei. Acolo, în acea groapă i-a aruncat Moarteape toţi. Alina era chia deasupra şi ţinea vioara în mână.Zeci de ani nimeni nu s-a atins de acel loc, până cândbunica mătuşii mele a făcut fundaţia pentru casă şi adescoperit scheletele, vioara în perfectă stare defuncţionare. Pe moment au crezut că este doar o glumă,dar când semnul de pe maxilarul stâng al ultimuluischelet a fost descoperit, şi-au dat seama că totul esteadevăr .

Paşca Viorela

Vioara‘ngropat\

19

Cum am devenit scriitor...Dorul de necunoscut

Povestea a început într-ovară. Aveam doar 13 ani. Ovârstă la care nu orice copil

avea astfel de dorinţe mari precumale mele. Vroiam să descopăr ne-cunoscutul. Să aflu ce este dincolo deCopalnic-Mănăştur, satul meu natal,să descopăr ce se află dincolo deMaramureş, dincolo de România.

Dacă era să hotărăsc după ce aş fiavut întâmplarea, aş fi ales să stauacasă. După cum v-am spus, dorinţaasta aprigă de a afla necunoscutul mămăcina si nu mă lăsa să mă gândescla altceva.

Mi-am convins şi cel mai bun pri-eten, Radu, să vină cu mine, nu ştiucum am reuşit !!I-am spus mamei de-spre ce vreau să fac, dar nu m-acrezut în stare. Cel mai groazniclucru pe care l-am făcut în viaţa meaeste că am furat bani de la părinţipentru a avea bani de drum, iar ur-mătorul pe lista celor mai îngrozi-toare lucruri este că l-am împins şi peRadu să facă asta.

Ne-am cumpărat bilete de avionspre Australia. Următoarea zi ne-amurcat în avion şi duşi am fost.Priveam în urmă cum lăsam Mănăş-turul, cum lăsam Baia-Mare, cumlăsam România şi mă îndreptam spreo lume nouă. Cu nostalgie vă spun cămă gândeam la mama, la tata, labunici, la toţi oamenii pe care i-amabandonat din dorinţa asta a mea.Îmi ştergeam lacrimile şi îmispuneam : « N-are rost să plângi, cădoar e visul tău ». Asta mă mai ţineaîn picioare.

În sfârşit a venit şi noaptea, sprebucuria lui Radu care murea de

somn. Nu cred că am adormit bine,când m-am trezit brusc auzind unzgomot puternic. Am deschis bruscochii, iar în jurul meu vedeam doarfoc şi auzeam ţipete.

-Ce s-a întâmplat?!?!-O să murim!-Mă doare…mă frige rău…AJU-

TOOOOR !Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar m-

am trezit brusc pe o insula. Cu faţa înnisip şi cu nişte zdrenţe arse pe mine.Nici urmă de avion, nici urmă de oa-meni .

-Raaaaduuuu!!! Raaaaduuuu!!!Unde eşti? Este cineva în viaţă?

Nu se auzea nimic. Ochii mi se in-undau, la fel şi obrajii. Nu ştiam ce săfac. Stăteam pe nisip, pierdută… « Dece eu? », «De ce, Doamne, eu?» erauîntrebările pe care mi le puneam.Asta-mi era soarta oare? Mi-a trebuitnecunoscut, acum nu mai vreau. Îmicurgeau lacrimile de creştea marea delângă mine.

Dar ce să vezi? Numai stăteam euaşa plângând când se auzea ceva înspatele meu, ceva suspine şi plâns înhohote. Când m-am întors le-am şirecunoscut, erau animăluţele dinMadagascar. Drăguţele de ele,plângeau alături de mine.

-Hei, ce faceţi?-Ce? Încep ele speriate. Noi?

Nimic!..se agitau ele.-Cum nimic?încep eu.-Ne era milă de tine…spuneau ele

speriate. De ce plângi?Şi încep eu a le spune toată ‘isto-

ria mea’. Mă priveau cu lacrimi înochi, drăguţele.

-Nici o problema! Te ajutam noisă mergi acasă la tine!

-Da ? Serios ?Cum ?-Păi, urmează-ne.

Şi m-au dus într-o cupolă, darcând am intrat mi se părea cevacunoscut. Mă uitam aşa mirată îm-prejur..

-Ce ai păţit ? Nu-ţi place «Maşinaţărilor»?

-Maşina ţărilor! Asta era! Darcum a ajuns la voi?

-De fapt noi am construit-o.-Voi?! Cum?-Păi aşa…din lipsă de ocupaţie

ne-am gândit să înnotăm puţin. Şi amînotat, şi am înotat…până ne-amtrezit într-o chiuvetă. Am cercetatpuţin şcoala aceea, că de fapt amajuns într-o şcoală. Pe coridorerau afişate nişte compuneri şine-a surprins un titlu: «Maşinăria ţărilor ». Am citit-oşi am zis: hai s-o construim! Nuştiu cum am ajuns înapoi aici şiam construit-o.

-Deci asta era! spuneam euîncântată, dându-mi seama căei au ajuns până la Mănăştur şimi-au luat drept model com-punerea mea.

Apoi m-am plimbat puţinpe acolo.

-Laura !Urcă-te, te rog, pebutonul cu numele România,C.M.

Aşa am şi făcut. În două secundemă aflam în patul meu de acasă.Când a intrat mama în camera mea şim-a văzut a crezut că se dărâma cerulde bucurie! Nu vă pot explica ce afost în întreaga mea familie: lacrimi,bucurie, întrebări, ş.a. Am aflat căRadu s-a întors acasă, dar n-a ştiutmama să-mi explice cum.

Totul e bine când se termină cubine.

Laura Mihalca

Cum am devenit scriitor...

Ciocârlia

De dimineaţă bună s-atrezit şi s-a spălat cufrunzele de catifea ale

salciei înalte în care îşi avea cuibul.

Râul ce trecea pe sub crengile puter-nice ale salciei murmura, şi mierla,vecină cu ciocârlia îl imita.

Ciocârlia, când venea soareleîn mijlocul cerului se azvârlea ca înapă spre el, într-un zbor spre ZeulLuminii şi al Căldurii. Se înalţă încer până ce soarele o respinge. Când

se întâmplă aceasta, cade ca un ful-ger pe pământ, în iarba răcoroasă.Se odihneşte şi după aceea pleacăiar.

Seara se întoarce în cuibul eidin salcie şi râul îi cântă să adoarmăpână a doua zi.

Iulia Chira

20

Cum

am

deve

nit sc

riitor

...

Bazinul

Într-o zi de vară foarte fru-moasă, colegul meu Mihai avenit până la mine să

mergem la scăldat. Am mers şi amîntrebat-o pe mama dacă mă lasă sămă duc. Ea a zis că mă lasă, dar să nustau mult. Mi-am luat un prosop şiam pornit pe lângă râu. Apa erafoarte curată, sclipeau pietrele casmaraldele.

Mergem noi ce mergem şi, la unmoment dat, vedem un cuib de sarcă,într-un plop de vreo douăzeci de

metri. Eu i-am spus lui Mihai:- Ce frumos ar fi dacă ne-am

putea urca să luăm ouăle!- Cât îmi dai dacă mă urc până

acolo? mi-a zis Mihai.- Ai putea să cazi, i-am răspuns

eu.Însă Mihai, fără să mai stea pe

gânduri, se scuipă în palme şi începusă se caţere. S-a căţărat până la jumă-tate, dar acolo, când s-a prins de ocreangă mai uscată, aceasta s-a ruptşi el a căzut. A dat de pământ ca ominge. I-am dat palme să-şi revină,că era ameţit.

- Oare nu mi-am rupt bazinul?zise Mihai.

- În ce parte este bazinul? l-amîntrebat eu.

- Nu ştiu, pe aici pe undeva, mi-a arătat el tot corpul.

L-am lăsat să stea puţin să-şirevină, iar după ce s-a sculat am merssă ne scăldăm.

Nu am zis nimănui nimic ca sănu ne certe. Nici în ziua de astăzi nuştie nimeni ce am făcut noi doi, darnici Mihai nu cred că ştie unde îi estebazinul.

Alex Petrehuş

EVADAREA

Bobo e copil rău, lui nu-iplac animalele. Dacă i-arplăcea, nu m-ar ţine închis

în cuşcă ca pe un papagal obişnuit.Dar el nu ştie că eu sunt special şi căpot să vorbesc ce vreau şi nu ştie nicisă se joace cu mine sau să-mi dea mân-carea preferată. Mi-e dor de Julie... căîmi dădea şi mie din cerealele ei culapte. Nu îmi pasă de Bobo, aşa cumnici lui de mine. Acum mă preocupaplanul de evadare, mă gândesc că vafi mai greu deoarece uşa este închisăcu lacătul şi nu ştiu unde a pusnesăbuitul de copil cheile. Oh, dariată-l că vine...îşi ia o bere din frigider,se trânteşte pe canapea şi porneştetelevizorul. Dar uau...are 11 ani şi beabere, e inadmisibil. Aş vrea ca părinţiilui să ştie asta.

Se pare că norocul îmi surâde.- Psss! Bobo, hai afară! S-a auzit

de afară. Era Mihai.A sărit pe geam şi s-a repezit la

prietenul lui. Am strigat-o pe pisicacare dormea jos ca să mă ajute.

- Piss, pis! Hei!- Miauuuu!- Stiu că nu suntem în relaţii

foarte bune, dar te rog...nici tu nu îlplaci pe Bobo, te rog dă-mi cheia,vreau sa scap.

- Mmmm...rămâi dator.Mi-a dat cheia. Şi m-am chinuit

destul de mult, dar am izbutit. Oh... şice frumoasă e libertatea!

Sub mine erau Bobo cu Mihai.- Salut, Bobo! Să fii sănătos!Şi se uita la mine mirat, dar cred

că va fi mai fericit fără mine. Iar pemine mă aşteaptă Julie.

Bianca Filip

Prepeliţa şi puii ei

După ce a venit din

călătorie, un cuplu

de prepeliţe şi-a făcut

cuibul ăntr-un lan de grâu. Pre-

peliţa a ouat trei ouă mici şi s-a

pus pe clocit. Domnul prepeliţă

îi aducea boabe de grâu, frunze

cu apă şi gâze viitoarei mămici.

După un timp au ieşit trei pui

galbeni, înveliţi în puf. Şi erau

drăgălaşi, şi creşteau ca din apă.

Tata prepeliţă le aducea mân-

care, în timp ce mama îi

supraveghea să nu se lovescă, să

nu facă vreo prostie.

Puiul mijlociu s-a ascuns

după un fir de iarbă, crezând că

nu-l va vedea nimeni. Mămica sa

îl luă de-acolo şi râse puţin de el.

Veni şi seara. Tata şi mama

prepeliţă îşi numărară puii, după

care îi trimiseră la culcare.

Noaptea puii visară că pleacă în

Africa.După mult timp învăţară să

zboare. Toamna veni repede şi ei

îşi luară zborul. Ajunseră de-

adevăratelea în Africa, unde se

minunară de ce animale ciudate

sunt acolo: nişte vaci alungite la

gât şi la picioare, porci uriaşi cu

un picior în loc de nas, pisici

mari şi rele, râme mari cu dinţi,

oameni mai mici, dar foarte

păroşi, care se urcau în copaci,

peşti verzi, mari, cu colţi, cai cu

dungi şi câte şi mai câte... Şi

acolo aveau un cuib umbros,

care te îndemna la somn. Ce bine

şi ce cald era!Veni şi vremea plecării. Peste

mare, prietenii lor, pescăruşii, îi

salutară din zbor.

Au sosit şi ei acasă. Era ră-

coros şi bine în cuib. Familia de

prepeliţe se odihni şi spre seară,

ieşi din cuib şi se distră. Apoi toţi

s-au îmbăiat puţin într-un pârâu

şi s-au dus la culcare.

Puii se făcură mari şi îşi

găsiră soţii pe măsură.

Iulia Chira

Îngeraşii

Îngeraş, coboară linLângă patul meu,Somn uşor tu să-mi aduciDe la Dumnezeu

Să adorm pe braţul tăuDulce, drăgăstos,Până-n zori când m-oi treziDintr-un vis frumos.

Pop Larisa

21

Johnny, regele anfirienilor

Într-o noapte ca oricare alta m-am pus în pat să dorm. Eracam zece seara, tocmai se ter-

minase serialul meu favorit şi, fiindobosit, am aţipit foarte repede,trecând imediat în "lumea viselor". Înacea noapte am avut un vis foartefrumos. Din câte îmi aduc aminte eradespre..., dar nu vă voi spune deo-camdată pentru a vă face să citiţipovestea mea.

Totul a început când am mers cupărinţii mei la New-York în vacanţade vară. Oraşul era foarte mare, im-presionant, plin de construcţii gigan-tice. Hotelul în care stăteam avea 25de etaje, noi fiind la etajul al douăze-cilea. Când te uitai in jos de la etajul20, îţi venea să vomiţi. Acolo mi-amîntâlnit un prieten tot român, era deo vârstă cu mine şi mai era comic şifăcea tot felul de trăznăi. O dată amâncat trei muşte pentru a impre-siona nişte fete. Eu l-am pus o data săcerşească 20 de dolari pentru a-i da50 de dolari. Într-o zi eu cu prietenulmeu ne-am cerut părinţilor pentru amerge la filmul ,,Johnny-regele an-firienilor". Era SF, fix pe gustul nos-tru. Ajunşi acolo am mers la o cabinăunde se vindea popcorn şi suc, iarnoi am vrut să ne cumpărăm. Pri-etenul meu a uitat să-şi ia restul, iarvanzătorul a rămas cu 5 dolari înplus. După câteva minute, am ajunsîn sala în care se viziona filmul. Eramultă lume pentru că era premierafilmului, iar amatorii de SF nu aurezistat tentaţiei de a vedea premieraunui film SF. Sala era mare, cu oplasmă imensă, iar scaunele erauroşii şi confortabile. Deasupra plas-mei arăta ora la care incepea filmul şiora la care se incheia. Făcând difer-enţa, filmul dura 3 ore şijumătate.Mai erau 5 minute, iar spec-tatorii erau nerăbdători. Trecuserăcele 5 minute, iar în sală era linişte,mai puţin în zona noastră unde pri-etenul meu mă ciupea. I-am spus cădacă mă mai ciupeşte plecăm de lafilm, iar apoi s-a cuminţit. Plasma seaprinseră invadând sala cu o luminăputernică. Mai erau 10 secunde.10...9...8...7...6...5...4...3...2...1...

BUZZ!!!! Dintr-o dată am auzitsunetul unui clopoţel. Off! Era tele-

fonul care mă trezise să merg laşcoală. M-am îmbrăcat repede,iarapoi am mers la bucătarie să mănânc.Era 7 si jumătate şi trebuia să ajungîn staţie pentru a aştepta maşina carene ducea la şcoală. Prima oră laşcoală era limba română unde amavut ca temă de făcut o compuneredespre ce am făcut noi în vacanţa devară. Orele de la şcoală au trecut re-pede şi pe la ora 14:30 am ajuns acasăobosit de ziua grea care am avut-o laşcoală. Dupa aceea m-am schimbat,am mâncat şi apoi m-am pus la în-văţat, cam pe la ora 16. Temele le-amterminat pe la ora 18, după aceea mi-am ajutat părinţii la treabă. Veni şiseara, iar eu, ca în fiecare luni, marţi,miercuri şi joi mă uitam de la 20:30 laserialul meu preferat pe A TV.Dupăce se termină serialul am adormit şiam revenit din nou în ,,lumeaviselor” încercând să-mi amintesc deacel vis şi noroc că mi-am amintit.Filmul era despre un copil care aajuns într-o altă lume.

Toată povestea a început cu uncopil de 15 ani, pe nume Johnny Pott,care se plimba prin oraşul New York,unde căuta o cabină de fotografiat şiacolo a dat peste o altă planetă penume Anfiria, dar să vă povestescmai detaliat.

Într-o zi Johnny s-a cerut de laşcoală pentru a-şi face nişte pozepentru ceva. Căutând o cabină de fo-tografiat prin oraş a întalnit un omciudat. Era imbrăcat foarte gros iarfaţa îi era acoperită cu o mască nea-gră.

-Bună ziua, spuse domnul acela.-Bună ziua.-Pot să te ajut cu ceva?-Dar cine sunteţi dumneavoas-

tră? spune Johnny.Atunci omul acela i-a dat un bilet

şi a luat-o la fugă. Pe bilet scria,,Strada Anfiriei, nr. 21,cabinet de fo-tografiat”. Johnny chiar asta căuta,dar de unde ştia omul acela ce căutael? Johnny, încrezător, merse pestrada aceea, iar de la începutulstrăzii a întâlnit semne care arătausensul înspre cabina de fotografiat.Strada era pustie, fără pic de viaţă.Intrând în cabină a văzut ceva ne-maivăzut de vreun pământean. Era oaltă lume, cu totul diferită de Terra.Blocurile erau înalte cam de 5000 demetri şi erau semitransparente. Oa-menii aveau corp de pisică, cap decâine, coadă de leopard, iar mâinileşi picioarele erau de ghepard.

Maşinile zburau cam la un metrudeasupra solului. La fiecare 5 metrivedeai câte un pătrat în care erau de-senate 4 animale (pisică,câine,leop-ard şi ghepard). Erau autostrăzisemitransparente. Cel mai ciudatlucru e că toţi ,,oamenii” aceia i seplecau (închinau). Unul dintre ei astrigat după nişte ,,gardieni”, care l-au luat pe sus pe Johnny încercândsă-l ducă undeva. Ei încercau să-ispună ceva lui Johnny, dar el nuînţelegea o iotă din ceea ce spuneau.După 10 minute au ajuns în faţa unuipalat imens. Era acoperit cu plăci deaur, gardurile erau foarte înalte, fă-cute din argint şi ferestrele eraufoarte mari.

În mijlocul curţii palatului găseaio fântână arteziană din care ţâşneaapă roşie, albastră, galbenă şi roşie.Gardienii l-au dus înăuntru, iarînăuntru ce să vezi? Zeci deservitori care i se plecau, fanfarecare-i cântau, parcă era prinţulsau regele lor. O servitoare îioferi de mâncare.

După 5 minute un om îmbră-cat în haine regeşti coborî scărileîndreptându-se spre Johnny.

-Sănătate, domnule!-Cum?-Scuză-mă, mai întâi să mă

prezint. Sunt Johnny Potter şisunt regele Anfirienilor.

-Dar nu se poate, eşti om, iarei sunt ,,animale”. Cum să firegele lor? Ce cauţi aici? Ce cauteu aici? De ce m-au adus gardi-enii aici? Unde....

-Nu te grăbi, am să-ţi răspund latoate întrebările tale, dar mai întâi teinvit în biroul meu.

Johnny era confuz, nu ştia ce sămai creadă.

-Bine, acuma stai jos, spuseregele.

Johnny se aşeză jos cu teamă.-Deci...eu sunt regele anfirienilor

şi am venit aici ca şi tine prin acea,,cabină de fotografiat”.

Când am ajuns aici eram confuz,nu ştiam dacă-i vis sau realitate. Fos-tul rege mi-a explicat cum stau lu-crurile pe Anfiria şi m-a uns rege peaceastă planetă.

-Dar de ce au avut Anfirieniinevoie de tine, puteau să pună un an-firian, nu un om.

-Păi... creierul anfirienilor estemult mai redus ca al nostru şi aici peAnfiria un creier inventiv poate faceorice pentru că există un aparat con-

Cum am devenit scriitor...

22

struit de fostul rege cu care dorinţelepământenilor să se realizeze pe An-firia.

Johnny rămase cu gura căscată.-Dar eu...ce caut aici?-Păi, tu eşti fiul meu...-Cum?-Părinţii tăi de pe Pământ nu sunt

adevăraţii tăi părinţi, ei te-au adoptatde la mine şi de la mama ta.

-Şi de ce m-aţi abandonat?-Eram săraci, nu aveam de mân-

care, iar mama ta a murit la scurtăvreme după ce te-ai născut. Tu iartă-mă, fiule.

Johnny nu ştia ce să mai creadă,era totul un vis ori realitate, era totulo minciună ori adevăr, pur şi simplunu mai înţelegea nimic.

-Şi de ce m-ai chemat acum?-Fiule, eu sunt pe moarte, zilele

îmi sunt numărate, iar tu, fiind sin-gurul meu fiu, vei fi regele acesteiplanete.

-Dar părinţii mei nu ştiaucă...

-Le-am spus eu. Ei ştiau de-mult că sunt regele anfirienilorşi că voi veni după tine într-o

bună zi.-Aha, deci tu erai omul care mi-a

dat biletul.-Da, fiule, eu am fost.-Tată..., poţi să-mi dai o cărticică

despre istoria planetei Anfiria?-Sigur că da, doar trebuie să ştii

totul despre această civilizaţie.Cartea i se păru interesantă lui

Johnny, află că numele de ,,Anfiria”provenea de la cuvântul ,,anfi” careînsemna animal, şi ,,rir”care insemnapatru. Mai află ca planeta avea doar500.000 de locuitori care se află doarîntr-un singur oraş.

Dupa 30 de minute, Johnny ter-minase de citit, dar uitase să-l intrebepe tatăl său în ce cameră din acelpalat va dormi. Tatăl său îi arătăcamera lui. Era frumoasă, mare, cuun pat de 3 persoane, sculptat. Pe josera un covor roşu în mijloc şi pe mar-gini cu auriu. Apoi Johnny se trântiîn pat şi adormi buştean visându-serege, iar poporul lui îi striga numele.A doua zi pe planeta Anfiria a în-ceput cu micul dejun la pat, specialpentru Johnny, iar apoi alte lucruridiverse din viaţa unui prinţ.

Trecură astfel ani, acum Johnnyavea 21 de ani.Tatăl său murise înurmă cu doi ani. Acum el era rege pepământul anifirienilor.

Îmi mai amintesc că filmul se ter-mina cum Johnny era pe balconulprincipal, iar jos, în curtea palatului,erau locuitorii care îi strigau numele.

Filmul se termină, iar în sala defilm răsunară mii de aplauze. Ieşindde la film am întâlnit un căţeluş pier-dut de stăpânul său. Am lipit afişeprin oraş cu speranţa că îi vom găsistăpânul. Visul se termină cum eu cufamilia mea mergem la aeroport în-soţiţi de prietenul meu. La final eumi-am pus în gând:

-Pa, ţară dragă, prieten drag, osă-mi fie dor de tine. Iar apoi amurcat în avion.

Când s-a terminat visul eu m-amtrezit.

Ceasul arăta 7:40. Off! acumamama mă certa de ce nu mi-am pusceasul să sune şi aşa a şi fost! Mamamă certă.

Eu cred ca fost cel mai frumosvis.

Florin Micle

Cum

am

deve

nit sc

riitor

...

MAŞINĂRIAŢĂRILORInvenţia aceasta va fiextrem de folositoaretuturor oamenilor. Eava înlocui în viitorulapropiat graniţele şioamenii care vor doris-o folosească nu voravea nevoie decât de obacnotă de cinci sutede lei. Aceastămaşinărie va duce peoricine, oricând, înţara dorită sau pe unalt continent, sau pe oaltă planetă.Maşinăria ţărilor estemare, cam de douăsute de metri, va tre-bui amplasată în capi-tală şi are formapătrată. Este acoperităcu o sticlă specială careatrage razele soarelui.Înăuntru, pe jos, arenişte benzi pe care este

scris numele fiecăreiţări de pe fiecare conti-nent. Pe peretele dinstânga este scris nu-mele fiecărei planetedin galaxie, iar peperetele din dreaptasunt scrise toate mărileşi oceanele de pe glob.În faţă va sta un omcare va localiza ţaradorită şi cel care vreasă călătorească într-unanumit stat va trebuidoar să apese pe bu-tonul unde scrie nu-mele ţării dorite, însăva trebui să o facădoar cu degetul arătă-tor. Când butonul va fiapăsat, razele soareluiîl vor ilumina pe călă-tor şi va fi teleportat înorice ţară, planetă saumare. Aceastămaşinărie va uşuracontactul între civiliza-ţii diferite.Mihalca Laura.

Imagini călătoare

Trec peste munţi şi peste văi,Peste dealuri şi câmpii,Pe lângă izvorul văiiDe la capătul câmpiei

Trec pe lângă codri verziPe care din ochi nu-i pierziPeste pietrele rotundeCare nu se pot ascunde

Văd păsările pe cerCu zborul lor de misterVăd pe câmpii floriceleCare se joacă-ntre ele

Călătorii imaginarePe-o simplă rază de soareToate merg aşa de-a valmaŞi un doi le prinzi cu palma.

Ancuţa Giurgiu

23

Ultimul pământean

Ocăldură ameţitoaremi-a lovit faţa cândam deschis fereastra

camerei şi o dată cu ea o nelinişteimensă mi-a pătruns în suflet, darnu-i găseam nici un motiv. Dupăcâteva secunde mă îmbrac, ies însufragerie care era, ca de obicei,goală, ajung în hol, deschid uşa, iesafară si fac câţiva paşi pe alee, darmă opresc brusc şi parcă simţeamcum îmi pulsează sângele prinvene, alerg repede în casă şi măspăl cu apă rece pe faţă, merg dinnou afară şi constat că atunci cândam ieşit afară urechile nu mi-aufost lovite de zgomotul maşinilorsau de strigătele copiilor, acestlucru fiind posibil pentru că nu maiera nici o vietate pe stradă. Dupăaceastă constatare îmi pun mâinilepe faţă şi mă gândesc că ar fi im-posibil că la acea oră nici măcar unom să nu se fi trezit; încep să ampalpitaţii şi, speriat, încep să alergbezmetic pe străzi, rupându-minasturii de la haină în încercarea dea-mi uşura mişcările.

După câteva minute de aler-gat, fără să-mi dau seama, ajungde unde am pornit. Extenuat, cadîn mijlocul străzii în genunchi şiatunci un strigăt necontrolat iesedin mine, un strigăt de disperare.Am stat puţin întins pe alee, apoim-am ridicat şi am început să merguitându-mă în jurul meu cu o faţădisperată care căuta ajutor. Şi acelom pe care toată lumea îl ştia unom puternic, care nu se dă bătutniciodată începu să plângă.

Eram asemeni unui copil carecere părintelui său o bomboană şiel nu-i dă, numai că eu ceream luiDumnezeu oamenii şi mă intrebamcu ce am greşit de trebuie să suporto asemenea pedeapsă, dar nuprimeam nici un răspuns. Chiardacă de mulţi ani eu locuiesc sin-gur, nu puteam să îndur pustiulstrăzilor, să mă duc singur pe aleela bibliotecă fară să mă îm-brâncească nimeni.

Am pornit spre casă pentru căîncepuse să se întunece. Urc scările,deschid uşa şi mă îndrept sprecamera mea unde cad în pat cu faţala tavan, îmi fixez privirea într-un

punct fix şi îmi trec prin minte totfelul de lucruri la care nu m-amgândit niciodată, cum ar fi să-mipun capăt zilelor. Dar nu ar aveanici un rost pentru că oricum eramca şi mort. Fără să-mi dau seamaam adormit.

Mă trezesc a doua zidimineaţă, ameţit, mă ridic şi mergdirect la uşă, o deschid şi constat cănu s-a schimbat nimic, strada eratot goală şi aceaşi linişte îmiasurzea urechile. Mă aşez pe otreaptă, îmi îmbrăţişez genunchii şiîmi pun fruntea pe ei, apoi, speriat,încerc să-mi dau un răspuns la în-trebarea “Ce s-a întâmplat?”. Eramextenuat, dar m-am decis să mergla bibliotecă, acolo unde de obiceiîmi petrec fiecare zi. Bineînţeles căam vrut să merg acolo cu un scop,acela de a căuta o carte despreposibila dispariţie a oamenilor saucare ar avea vreo legătură cu situ-aţia în care mă aflam eu.

Intru în bibliotecă, mă îndreptspre masa cu calculatorul şi încercsă-l pornesc, să caut un titlu, darconstat că nu era curent, aşa că amînceput să mă uit prin rafturi.După câteva ore de căutări singu-rul titlu pe care îl găsesc maipotrivit cu situaţia mea este Totuleste posibil. Era o carte nu preamare, cu coperţi albastre, însă erafoarte ciudată pentru că nu aveaautor, paginile nu erau numerotateşi parcă nici nu mai fusese de-schisă, pentru că paginile scoteauca un fel de scârţâit cănd le răs-foiam. Am luat cartea şi am pornitspre casă, dar când am ajuns mi-am dat seama că deja se făcuseseară şi curentul nu mergea, aşa căam căutat nişte lumânări şi am în-ceput să citesc. Fără să-mi dauseama se făcu dimineaţă şi amhotărât să dorm puţin, pentru căeram foarte obosit. După câtevaore de somn m-am trezit şi, stândîn pat, am început să mă gândescla cele citite în carte. Din câte amînţeles eu din acea carte, am ajunsla concluzia că eu aş putea fi vic-tima unui copil cu prea multăimaginaţie. În carte era vorba de-spre un copil care făcea o povesteşi, dacă povestea copilului erafoarte frumoasă şi el avea multă in-spiraţie, personajele din povestea

lui erau chiar oameni cu care el seîntâlneşte zi de zi, aşa că am ajunsla concluzia că eu sunt victimaunui copil cu prea multă imagi-naţie şi m-am gândit cine ar puteafi acel copil. Sigur este unul dintrecopiii care vin la bibliotecă să iacărţi stinţifico-fantastice. Totuşi nuam fost mai liniştit, dar am avut omică speranţă că, odată cu sfârşitulcompunerii acelui copil, o să sesfârşească şi coşmarul meu.

Era cam vreo şase după masăşi nu mă mai puteam ţine pe pi-cioare, aşa că m-am pus în pat şiam adormit. M-am trezit a doua zişi am ieşit afară, am făcut câţivapaşi pe alee şi am simţit din nouschimbarea. Acum nu m-am maiîntors în casă să mă spăl cu apărece, ca să mă trezesc. Am începutsă alerg pe străzi, am alergatplângând de fericire, îm-braţişând pe toată lumea pen-tru că acum străzile erau plinede oameni, pe străzi erau multemaşini şi era foarte multăgălagie. Eram atât de fericit...

În momentul acesta, sincersă fiu, nu mi-aş dori să aflu careeste copilul care m-a luat şi pemine în povestea lui. Tot ce îmidoresc în aceste momente estesă nu mai fiu victima vreunuicopil cu prea multă imaginaţie,pentru că m-am simţit ultimulpământean.

Cristina Tarţa

Cum am devenit scriitor...

Amintiri de neuitat

Din căsuţa mică,Pierdută în sat,Răsare o lume-n miracolDe neuitat.

O prispă dărâmată,O floare neudată,O mână mică mică,O udă şi-o ridică...

O casă mică, plină,Copiii-i dau lumină,Părinţii – iubire seninăŞi pacea devine divină.

Flavia Florian

24

Regină pentru zece minute

16 ianuarie 2009, ora de biologie« Afară este o vreme tare urâtă,

plouă, suflă vânt. Domnul profesorpredă lecţia într-un mod tare încet,încât simt că sunt tare moleşită.Stau şi mă gândesc la importanţabiologiei…Şi tot gândindu-mă euaşa, văd că, după un dulap, sub oplanşă, se tot mişcă ceva. Oare cesă fie, mă întrebam şi blocându-miochii în într-acolo nu l-am auzit pedomnul profesor care striga dis-perat la mine :

- Viorela, Vioreeelaaa, fii atentăla lecţie !!!

Dar eu, nimic, eram prea pre-ocupată de ceea ce s-ar putea aflasub planşă. Deodată iese un şoricel.

Alarmată, înspăimântată, sarîn picioare pe bancă şi începsă urlu:

- Şoarece! Fugiţi, şoarece!Din liniştea ce era în clasă,

parcă dintr-o poveste scoasă,au început deodată să seaudă ţipete şi urlete. Toatefetele erau pe bănci, iarbăieţii, mai curajoşi, au în-ceput să alerge după el.Şoarecele, speriat din cale-afară, s-a ascuns la picioarelemele, dar eu nu l-am obser-vat, cum eram încremenită despaimă. Nici nu l-aş fi obser-vat deloc, dar colega meaRoxana a urlat brusc:

- Vio’, sub scaunul tău… e…e…şoarecele!!!

Până să apuc să mă urc din noupe bancă, şoarecele m-a atins,micşorându-mă. Da, da, aţi înţelesbine, micşorându-mă! Toţi colegiimei au început să alerge dupămine, dar şoricelul m-a salvat,trăgându-mă de mână sub dulap.

- De ce se poartă aşa de urât?Nu vezi, erau gata să mă omoare?l-am întrebat eu pe şoricel.

- Te-am micşorat ca să observiprin ce trecem noi, şoarecii, înfiecare zi.Şi fără a observa că înspatele meu se adunaseră toţişoarecii din şcoală, am spus:

- Înţeleg că v-am făcut un rău?- Nu chiar, pentru că din mo-

ment ce suntem mici şi scârboşi,

este normal să te sperii.- Ştiţi? Nu sunteţi scârboşi, dar

mie mi-e frică de voi. Oare mă veţiputea ierta?

- Da. Însă trebuie să-ţi arătămîntreaga şcoală, modul în caretrăim noi şi prin ce primejdii tre-cem. Bineînţeles, dacă vrei!

- Da, sigur. Normal că vreauorice, pentru a scăpa de la ore.

Am pornit la drum. Am intratîn laboratorul de chimie unde ele-vii dădeau lucrare. Profitând delinişte, m-am plimbat printre băncişi o fetiţă m-a văzut. Atunci, ceimai curajoşi elevi au început săalerge după mine. Am alergat, amalergat şi am intrat repede într-ogaură, trăgându-mi sufletul. Unbăieţel mic, drăguţ, mi-a spus căzilnic i se întâmplă aşa ceva.

- Să ştii că nu mai vreau o altăexperienţă. Pe tine cum te cheamă?Cum ai ajuns aici? l-am întrebat.

- Mă cheamă Paul şi am ajuns lafel, ca tine.

- Eu sunt Viorela. De cât timpeşti aici?... Oare cum vom reveni laviaţa noastră, normală?

- Sincer, nu ştiu…Eu de multăvreme sunt aşa…am aproape douăsăptămâni.

- Aaa, tu eşti băiatul care se zicecă a plecat la bunicii din Cluj şi numai vrea să se întoarcă?

- Da, eu sunt acela şi acum m-aş întoarce!

Fără a băga bine de seamă, m-am îndrăgostit de el, dar nu aveamcuraj să-i spun.

Şoriceii ne-au dus în “cameratronului” unde au început să ne ci-călească şi să ne întrebe dacă neplace să fim alergaţi în fiecare zi.Cum era şi normal, le-am răspunscă nu ne place. Peste noapte amdormit într-o cameră rece şi sin-istră. Prima dată nu ne-am prea datseama, dar după ce am mai studiat,am constatat că era o celulă şi eramţinuţi captivi. Când s-a ivit ocazia,i-am spus lui Paul că-l iubesc. El adevenit mult mai atent cu mine şimult mai tandru.

- Şi eu te iubesc, Viorela, mi-aspus, şi am un plan ca să scăpămde aceşti terorişti. Am uitat să văspun că acele fiinţe mici şi scâr-boase erau adevăraţi tirani.

-Cum vom scăpa? Nu prea

avem mari şanse, şoarecii aceştiasunt adevărate genii.

- Da, este adevărat ce spui tu,dar nu-s la fel ca mine.Tu va trebuisă pari îndrăgostită de rege…Odată ce regele va şti acest lucru,tu vei ajunge regină şi mă vei elib-era. Eu voi săpa un tunel de careei nu vor şti şi astfel vom fi salvaţi.

- Am înţeles, dar mie nu-miplace de el, ba chiar detest aceastăcategorie de fiinţe. Tu ştii că eu teiubesc doar pe tine.

- Şi eu te iubesc, dar acum tre-buie să ieşim din incurcătură şi maiales să ne salvăm.

Zis şi făcut. “M-am îndrăgostitde rege”deşi nu puteam acceptaacest fals, nici în gând. Au trecutmult zile şi “regele” insista săfacem nunta dar eu refuzam,găsind mii şi mii de pretexte.

Am hotărât ca nunta să aibă locde Sfântul Valentin pentru că esteziua îndrăgostiţilor.Ceea ce nu ştiaînsă regele era faptul că din acea zin-o să mă mai vadă, iar vraja se varupe pentru totdeauna.

A trecut mult timp, şi iată, asosit ziua cea mare.

- Ei, draga mea!? Viitoareasoţioară este pregătită pentru a de-veni regina tuturor şoarecilor?

- Da, regele meu….Nu am apucat să-mi termin

vorba că o slugă grăbită vine şispune:

- Maiestate, deţinutul vrea să-idea reginei un cadou de logodnă,aşa că v-a invitat să mergeţi înVegas, acolo unde se intersecteazătoate tunelele, pentru a vă luacadoul.

- Dacă soţia mea vrea, voi facece zice ea!

- Dragul meu soţ! Eu am vrut săfie alungat, dar în lumea mea, uncadou este o onoare.

- Aţi auzit-o pe soţia mea?Mergem!

Ce să mai spun? Fericirea meaera nespusă! Am pornit la drum. Încinci minute am ajuns. Eram atâtde fericită că l-am revăzut pe Paul,încât îmi venea să-l iau în braţe,dar nu puteam, deşi eram aproapeliberă, dar fericirea mea ne-ar fistricat planul.

- Alteţă! Preamărită regină!Iubit rege! Acesta este cadoul

Cum

am

deve

nit sc

riitor

...

25

meu…Un trenuleţ al dragostei…Vă aşezaţi, iar el vă va purta prinmulte locuri frumoase. Haideţi,fără frică! Uite, eu voi sta în spateca să aveţi spatele acoperit.

A pornit trenuleţul…şi, cânderam pe la mijlocul traseului, Pauls-a ridicat, l-a ucis pe şoarece, m-aridicat în braţe şi am ieşit dintunelul pe care-l făcuse. Cândslugile au văzut că regele estemort, iar eu lipsesc, au începutcăutarea…

Am ajuns în clasă. Toţi erauînţepeniţi. Era aceeaşi oră şi aceeaşidată ca atunci când plecasem.Nimic nu se schimbase.

- Ura, am reuşit să nesalvăm!Paul, te iubesc!

- Şi eu te iubesc, Alteţă! Daracum trebuie să mişcăm cutia defier din spatele clasei şi să o punemaici, unde-şi au cuibul.

Am împins de ea, am aşezat-ola locul potrivit, şi, într-o clipă, toţişoarecii au intrat în ea Ce fericităeram! Dar parcă tot lipsea ceva O,da, eram tot mică…Se făcea ora 12

şi simţeam ceva foarte ciudat.Într-o clipă, devenisem iar

mare.şi orele se porniseră. Parcă-laud şi acum pe domnul profesorţipând:

- Viorela, treci la tablă!!! Spune-mi lecţia de data trecută! Nu m-amprea dezmeticit de cap, dar am în-ceput să spun lecţia şi a fost bine,pentru că o ştiam.

Când am ieşit în pauză am datcu ochii de el. Era chiar Paul. Nu-mi venea să cred ce s-a întâmplat.Oare visez? Nu!!! Paul a venit lamine şi mi-a spus:

- Ei, bine, totul a revenit la nor-mal acum. Vino să le dăm o lecţieşoarecilor!

- Ce fel de lecţie? - Adu pisica doamnei de alături

şi se va descurca ea.- O, eşti atât de isteţ, drăguţ şi

îţi mulţumesc că m-ai salvat.- Nu ai pentru ce. Dacă nu erai

tu, poate că eram tot acolo.M-am înţeles tare bine cu Paul,

încât şi azi ne mai aducem amintede acea zi, de peripeţia noastră, de

cum era să devin prima doamnă aşoarecilor şi o regină tristă. Acum,după cincizeci de ani, îmi amintescde parcă ar fi fost ieri. Numai că dedata aceasta, mă căsătorisem cuPaul, un om, nu un şoarece.”

- Ei, bine, draga mea nepoţică,ţi-am povestit. Nu voi uita nicio-dată acele zile minunate în felullor.

- O, bunico, ce n-aş da să am şieu, măcar o dată în viaţă, o aseme-nea peripeţie. Să mă îndrăgostescde un băiat frumos.

- Să te îndrăgosteşti de unbăiat? Şi cu vecinul, Tudor, cumrămâne? Băiatului îi place de tine.

- Tudor!? Atunci mi-am găsitun prieten. Mulţumesc, bunico!Dacă nu erai tu, îl făceam pe Tudorsă sufere.

- Timpul le vindecă petoate, draga mea, şi tu ai tim-pul înainte, ca să-l cunoşti, săte bucuri, să trăieşti, îm-brăţişând speranţe şi împliniri.

Viorela Ioana Paşca

Cum am devenit scriitor...

PLANETA NECUNOSCUTĂ

De câteva zile s-a descoperit onouă planetă. Această planetă nu afost botezată încă, dar se poatespune despre ea că este plină deroci colorate, asteroizi care s-arputea să ajungă şi pe planeta noas-tră. Pe acea planetă sunt mulţi ex-tratereştri de diverse culori cares-au împrietenit cu astronauţii.Planeta este mică, de zece ori maimică decât Pamântul. Acolo suntmulţi copaci încovoiaţi în care suntcasele extratereştrilor. Pe lângă caseeste o grădină, dar în ea nu crescflori, ci animalele extratereştrilorcare îşi schimbă culoarea pe mă-sură ce cresc, din roşu în maro.Acolo, noaptea cerul devine incolorşi se văd luna şi stelele foartemari.Râurile limpezi au în ele razesolare care sunt pufoase şi catife-late. Dacă atingi acele raze, poţi staîn apă o oră fără să respiri, iar dupăce ieşi din apă ai impresia căpluteşti. Pe planeta aceea în fiecarezi este sărbătoare, de aceea a fostnumită PLANETA SĂRBĂTO-RILOR!

Filip Elisa

Amintiri de neuitat

În şcoala mea am învăţatSă iubesc cu-adevăratLumi de care m-au legatAmintiri de neuitat

Universul de-nceputMicii paşi nu i-a pierdutCăci locul n-are uitareŞi nici timpul depărtare

Lumea-n vise adunatăN-o voi uita niciodatăŞi-mi voi aminti mereuLeagăn, dor de satul meu.

Port în suflet amintiriRoi de vise şi iubiri,Joc le voi păstra şi gândCer de viaţă pe pământ.

Lăcrămioara Florian

Primăvară

E prima zi de martie afară,E prima zi de caldă primăvară,

Bătrânul soare iar zămbeşte,Alaiul florilor soseşte.

Primăvară,zână bună,Revii în această lunăÎn caleaşca ta aleasă

Şi faci totul să-nflorească

Greieri cântăreţii,Bondari certăreţii,Furnici gospodineAduci iar cu tine

Ghioceii înfloresc,Păsările ciripesc...

Toate-ţi zic: Bine-ai venit!Pămîntul e fericit!

Lumea este bucuroasăC-ai venit în haină-aleasă,

Cu alai de floriceleŞi cu zbor de rândunele.

Andreea Florian

Poezii

26

Cum

am

deve

nit sc

riitor

...

Prietenia

Prietenia e frumoasăCa şi o floare duioasăCare mereu se ridicăŞi răzbeşte fără frică.

Prietenia-n timp rămâneNu se strică, se supune,O miroşi atunci când suferiE ca şi florile de nuferi.

Dacă tu ai o problemăPrietenia te ajută,Nu există loc de ceartăPrietenia-i pusă-n ramă.

Prietenia-i mai frumoasăDacă tu te străduieşti.Nu mai sta închis în casă!Ieşi afară şi trăieşti!

Mihaela Nechita

O carte...

O carte când citeştiMiroşi o floare,O carte când citeşti E sărbătoare.

O carte când citeştiDeschizi o fereastră,Te-mbogăţeştiCu zarea albastră.

O carte când citeştiVorbeşti ştiinţific,O carte când citeştiArăţi mirific.

O carte când citeşti ,Eşti apreciat;O carte când citeşti,Eşti lăudat.

Petronela Cândea

Cercul florilor

Cerc frumos de floricelePorţi mulţime de culoriRoşii, galbene şi albeSe deschid în prag de zori!

Cerul e un cerc de lumeCe mereu e neajunsPentru florile din lumeCare nu au loc deajuns

În culorile din lumeMereu cercu-i coloratCa florile - o minuneCe mereu a existat!

Mireasma florilor în prag desearăE frumoasă şi e dulceIar atunci când ele morCercul lumii rămâne gol...

În cercul lumii nimic n-apareDecât o mare singurătate...Iar cu venirea primăveriiCe mare minune! Ea dispare!

Violeta Coman

Cercul luminilor

Multe flori trezite suntPrintre firele de iarbă,Chiar şi-un ghiocel sfios Am găsit venind la şcoală.

Soarele – cerc de luminăCare dimineaţa apareŞi seara din nou dispare...Dar apare un alt cerc...Luna pe cer o zăresc –Prinre mii de steleLuna vcieţii mele.

Soarele când apareApare în faţa mea.Cu razele luminoase Care îmi schimbă viaţa,Soarele dacă n-ar fi,Fluturii – ar mai trăi,Doamne, ce urât ar fi,Fără fluturi n-aş trăi!

Maria Nechita

Luna către Noapte

Noapte, tu, întunecatăSclava mea eşti!Revărs multă strălucire În a ta întunecime – De pe tronul argintat,Dau valuri de lumină.

Un popor mă preamăreşte,Un popor de stele...Ele vin cu miile,Eu le ofer sfaturile:Mai bine să mă slujească,Dar, uneori, de mândrieSe furnică în razele mele.

Fără mine, veşnic tu ai fi dormitDar acuma că eu exisatAi şi de slujit...

Eu sunt cea mai mareDintre toate cele ce-s cereştiNu sunt numai în poveştiCă sunt de neamuri împărăteşti.

Eu te văd şi ştiuNoapte, de ce eşti supăratăŞi uneorci chiar întunecată.Tu îţi dai seamaCă sunt prea mare conducătoareMândră de razele strălucitoare.

Eu sunt preamărita LunăŞi îţi spun: Cu umilinţăPleacă-ţi fruntea,Şi-naintea mea te-nchină!Noapte, sunt a ta regină!

Ioana Vele

27

(o întâmplare din)Viaţa mea la ţară

Cu vreo doi ani în urmă,am produs multeemoţii şi îngrijorări

părinţilor mei. Totul s-a datoratneatenţiei mele.

Într-o zi de toamnă târzie, amprimit sarcina de a pleca după vitela păşune împreună cu bunica. Miemi-a căzut rândul de a aduce caii –o iapă şi o mânză foarte nărăvaşă.Totul e decurs bine, ca de obicei,până la un punct. Apropiindu-nede primele case, mânza pe care oduceam de căpăstru, nu ştiu ceauzi că se sperie foarte puternic.Eu, mai slabă, nu am mai reuşit săo ţin. În acel moment eu am căzutiar mânza zbură pe deasupra meaca un cal fermecat din poveste. Dinpăcate, cu una din copite mă atinsepeste o mână. La început, nu amdat importanţă, spunând, nunumai eu ci şi părinţii mei, că e osimplă lovitură. Dar nu a fost chiaraşa. De cum a început să seînsereze, au apărut şi complicaţi-ile. Părinţii m-au certat pentru cănu am fost atentă şi de ce nu amlăsat la timp mânza liberă. Le-amspus că totul a fost foarte rapid şipe neaşteptate.

Chiar dacă mă durea, euîncercam să-mi folosesc mâna. Darnu mă asculta ca înainte. Mama s-a gândit să îmi pună comprese cuapă de plumb şi să-mi admin-istreze calmante. Cea mai săritoaredintre toţi a fost bunica, cu cele mai

minunate leacuri băbeşti... dar nicimedicina mamei şi nici cea abunicii n-au dat niciun efect. Mânami se făcuse cât o mănuşă de boxiar la culoare asemenea mănuşii. Adoua zi dimineaţa, părinţii s-au în-grijorat foarte mult, diagnosticulera pus deja acasă. Fractură!Părinţii au hotărât rapid: trebuie sămă consulte medicul. Cu toate îm-potrivirile mele, deoarece auzulcuvântului medic mă temeamfoarte tare, ne-am prezentat lamedicul de familie şi de acolo spremedicul chirurg. Diagnosticul eraclar iar medicul a hotărât că sin-gura soluţie era să mă opereze.atâteu, cât şi mama am intrat în panică;ce amai îngrijorată a fost mama.Medicul chirurg a încercat să neliniştească spunându-ne că este ooperaţie banală. Totul s-a întâm-plat foarte rapid, neavând nimicnecesar din obiectele trebuincioase.Mama s-a grăbit să-mi facă rost detoate cele necesare. După intrareaîn salon ne-am găsit repede pri-eteni. Mama a rămas foarte uimităde acomodarea mea. Medicul m-aprogramat chiar a doua zi pentruoperaţie. Mama a fost tot timpul cumine. A doua zi, cu multe emoţii,ne-am îndreptat amândouă spresala de operaţii. Eu. Mai calmădupă o injecţie, iar mama tot maiagitată. Totul a decurs bine, dupăce am adormit nu am mai simţitnimic. După trezire au fost prob-leme o zi deoarece mă durea. Însăşederea a fost şi plăcută, colegii dinsalon şi din salonul vecin erauzburdalnici şi distractivi. Erau

copii cu care mă împrietenisem,apropiaţi vârstei mele. Ne-am dis-trat mult chiar dacă aveam toţiprobleme de sănătate. Chiar dacăeram în spital, aveam o poftă demânare de lup. Auzind câţicremvuşti am înghiţit odată asis-tentei i s-a făcut rău. Tocmai cândm-am acomodatz şi mma eraacasă, timpul şederii meleîn spitals-a apropiat de sfârşit. Într-o zimedicul mă anunţă: „Mâine pleciacasă”. A doua zi, mama sosi cutoată garderoba mea. Mâna îne-puse să se vindece şi nu mai eranecesar să stau inetrnată. Mă de-spărţii de colegii de spital luându-mi rămas bun şi alteptând cunerăbdare întoarcerea acasă. Îmiera foarte dor de casă deoarecepână atunci n-am fost plecatămai mult de o zi, două.

Acasă, toţi ai casei s-aubucurat foarte mult derevedere. Acasă am fost ca înpuf. Nimeni nu-mi dădea delucru numai ca să mă fac bine.Însă refacerea a durat destulde mult. Cel mai greu a fost înperioada de timp pierdută laşcoală. Recuperarea a fost maianevoioasă.

Dar cu toate greutăţile,totul a decurs bine, mâna a în-ceput să se vindece şi totulş areintrat în normal. Amhotărât şi promis părinţilor căvoi fi mai atentă de acumînainte să nu mai păţesc cevaasemănător.

Roxana Giurgiu

Cum am devenit scriitor...

28

Ajutoare de laolandezi

Şcoala noastră a beneficiat înacest an de câteva ajutoare do-nate de către prietenii noştri dinOlanda, fundaţia OuderwaterHelpt Roumanie. Au fost adusepiese de mobilier, aparate pentrusala de educaţie fizică şi sport.Elevii au fost încântaţi că şi-auputut schimba vechile bănci şiscaune. Pe lângă şcoala din Co-palnic Mănăştur, au mai benefi-ciat de donaţii şi celelalte şcolidin comună. Materialele au fosttransportate cu un tir. Toţi copiiidin şcoală au fost foarte bucuroşipentru toate acestea şi toatălumea, chiar şi profesorii, au fostuimiţi de dărnicia olandezilor. Deatunci a trecut aproape o lună şitoate arată foarte bine pentru căelevii din şcoală le-au îngrijit.

Paul Mihnea

Sala de sport

Ca orice şcoală modernă,şcoala din Copalnic Mănăştur cuclasele I-VIII a fost nevoită săconstruiască o sală de sport lanormele europene.Construirea sălii de sport a duratdoi ani, timp în care primăria Co-palnic Mănăştur au strâns fon-duri pentru această minunatăsală de sport. Profesorul desport de la şcoala CopalnicMănăştur se numeste CâmpianIustin şi este foarte bine pregătit.Trebuie să mulţumim autorităţilorcare au ajutat la acest importanteveniment pentru şcoala Copal-nic Mănăştur.Şcoala noastră a primit ajutoarecare constau în instrumentefolosite la exerciţiile fizice chiardin Olanda.

Olimpicii

Anul acesta am avut nişte elevifoarte harnici la română - auobţinut la olimpiada de limba şiliteratura română premiul al III -lea: Laura Mihalca, din a VII a B,Mihnea Paul, din a VII A, IoanaPetrehuş, din a V a B, iarCristina Tureanu din a VIII a A aobţinut menţiune. Îi felicităm şi ledorim succes în continuare!

Biblioteca şcolii

Ca şi orice şcoală modernă şi şcoala noastră are o bibliotecă, care nude mult timp, a fost renovată şi îmbogăţită cu multe cărţi noi pecare elevii ar trebui să le citească. Doamna învăţătoare care are grijă

şi care este responsabilă pentru tot ceea ce se întâmplă în bibliotecă se numeşteMăguţ Valentina. Ea face acest lucru de dragul cărţilor şi al copiilor. Rolul unuibibliotecar nu se reduce la faptul de a împrumuta şi de a prelua cărţi, ci stă subsemnul modestiei, al sfaturilor şi al încurajărilor. Cititorul trebuie permanentîndrumat şi orientat, lucruri pe care doamna Măguţ le face cu o deosebită

plăcere. Foarte mulţi copii vin la bibliotecă pentru a împrumuta cărţi, pentrulectură şi chiar pentru a se documenta pentru noi şi interesante referate sau pen-tru a viziona unele filme. Biblioteca nu este un loc de care trebuie să ne ferim,ea ne deschide sufletul spre basmele cărţilor, care sunt un refugiu din viaţa pecare noi o trăim zi de zi spre viaţa pe care numai prin farmecul lecturii o putemprocura.Biblioteca şcolii din Copalnic Manăştur este locul în care ne putem refu-gia, unde putem fi liniştiţi că vom avea acea pace de care avem nevoie.

Se pare că toate drumurile duc spre acelaşi proverb străvechi:”CINE ARECARTE, ARE PARTE!”.

O oră specială de lecturăCu sufletul încărcat de emoţie, curiozitate, dar şi sete de cunoaştere, elevii

clasei a IV-a de la Şcoala cu clasele I-VIII Copalnic Mănăştur, însoţiţi de doamnaînvăţătoare Nechita Silvia şi doamna bibliotecară Nicoleta Olah au descins înziua de 26 martie 2009, timizi şi cuminţi la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”din Baia Mare.S-a realizat aici o oră specială de lectură acumulând informaţiireferitoare la serviciile Bibliotecii Judeţene şi descoperind noi taine din activi-

tatea bibliotecii.Elevii au admirat lucrările de desene din expoziţia recent inaugurată în Sa-

lonul artelor.Copiii s-au reîntors mult mai bogaţi sufleteşte cu promisiunea că vor reveni

în calitate de cititori ori participanţi la diferite activităţi realizate la bibliotecă. Mihăilă Florin

29

Elevii cu cele maipuţine absenţe:

clasa a V-a A: Bel Adrian GabrielBob DanielBota Alexandru VictorCozmuţa Mihaela RoxanaKosovan Şimon DanielMicle IoanaMihalca Iuliu Ioan

Clasa a V-a B:Paşca Liviu IonuţPaşca Ştefan GheorghePetrehuş IoanaPop Andreea MădălinaVăsuţ Mihaela AdinaVăsuţ Vlad Ionuţ

Clasa a VI-a A:Botiş Liviu CătălinCosma Loredana AdinaFilip GeorgianaPop MădălinaCostin Laura

Clasa a VI-a B:Mihnea AlexandruMicle Ana MariaMicle IuliaCostin Lidia

Clasa a VII-a A:Bota Silviu VasileFilip Alexandra MariaMihnea Paul DumitruMihalca Maria

Clasa a VII-a B:Filip Bianca NarcisaNechita MădălinaOana

Clasa a VIII-a ABelu AndreiCovaciu IonelaMihăilă Mădălina

Clasa a VIII-a B:Petruş RubenTarţa CristinaNistor Ştefan

Elevii cu cele maimari medii:

clasa a V-a A: Tămaş Andrei:9,83Bota Alexandru:9,68Mihalca Iuliu:9,32Pop Paul:9,10Kosovan Daniel:8,95

Clasa a V-a B:Văsuţ Vlad:9,89Petrehuş Ioana:9,23Burian Alexandra:9,20Marc Camelia:9,10Petrehuş Ştefan:8,88

Clasa a VI-a A:Cosma Loredana:10Filip Georgiana:10David Camelia:9,50Pop Ana Maria:9,50Moge Sultenica:9,45

Clasa a VI-a B:Mihnea Alexandru:9,83Micle Iulia:9,73Micle Ana Maria:9,50Costin Lidia:9,19Pop Claudia:8,95

Clasa a VII-a A:Mihnea Paul:9,83Bota Silviu:9,75Nechita Georgiana:9,25Filip Alexandra:9,15Preda Ştefan:9,00

Clasa a VII-a B:Mihalca Laura:10Filip Bianca:10Paşca Viorelia:9,49Filip Elisa:9,20

Iacob Roxana:8,89

Clasa a VIII-a ABelu Andrei:10Covaciu Ionela:9,94Costin Florina:9,83Tureanu Cristina:9,68Mihăilă Mădălina:9,38

Clasa a VIII-a B:Petruş Ruben:9,62Micle Florin:9,59Nistor Ştefan:9,59Simon Ştefan:9,58Petrehuş Alexan-dru:9,30

“Aştept idei şi sfaturi de la voi”

interviu cu domnul Pop Ioan, director al Şcolii Copalnic Mănăştur

Reporter: Ce planuriaveţi pentru şcoală în urmă-toarea perioadă de timp?

Dir. Ioan POP: Ca in-vestiţii vrem să reuşim să re-abilităm interiorul şiexteriorul şcolii, să amenajămun Centru de Documentare şiInformare, să realizăm izo-larea termică a clădirii şi săamenajăm curtea şcolii.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre colaborareacu olandezii?

Dir. Ioan POP: Este vorba despre colaboarea cufundaţia olandeză OUDEWATER HELPT ROEME-NIE, colaborare care a început în 1996 la Şcoala dinPreluca Veche. În prezent au ajutat Şcoala din Copal-nic Mănăştur cu mobilier şi alte bunuri, cum ar fi bănciindividuale, calculatoare, iar acum amenajează toaleteinterioare la şcolile din Ruşor, Lăschia şi CurtuiuşulMic.

Reporter: Ce părere aţi avea despre amenajareaunui parc lângă şcoală, având în vedere că deja aţiplantat gard viu, copaci, flori, lucru pe care nu l-a maifăcut până acum nici o oficialitate?

Dir. Ioan POP: Mai întâi aş vrea ca sălile de clasăsă fie aranjate pe gustul elevilor şi ar fi bine şi curteaşcolii să fie ca un parc mic, printr-un proiect de colab-orare cu Direcţia Ambient Urban Baia Mare.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la noi, elevii?Dir. Ioan POP: Cea mai importantă este îm-

bunătăţirea disciplinei, ar fi loc şi pentru rezultate maibune la învăţătură, pentru proiecte educative. Aşteptidei şi sfaturi de la voi, precum şi o colaborare mai cu-rajoasă.

Bianca Filip

Valentine’s day la şcoala noastră

În data de 14 februarie la şcoala noastră clasa a VII a B, ajutată de doamna

profesoară de limba engleză, Claudia Strempel, a organizat un bal, precedat de

un concurs de miss şi mister. Deşi în sală au fost doar 6 grade, instalaţia de

încălzire fiind defectă, temperatura s-a ridicat cu un grad la propriu, prin dans.

Cu toate că se şopteşte că juriul a fost cam subiectiv, vă prezentăm aici câştigă-

torii concursului miss şi mister:

Premiul I:clasa a VIII-a A: Covaciu Ionela şi Oiegar Mihai.

Premiul II:clasa a VII-a A: Mihalca Maria şi Bota Silviu.

Premiul III:clasa a VIII-a B: Suci Ana Maria şi Horgoş Florin.

Menţiunea I:clasa a VII-a B: Paşca Viorelia şi Lingurar Beni.

Menţiunea aII-a:clasa aVI-a A: Coza Cristi şi Moge Sultenica.

Menţiunea a III-a:clasa aV-aB: Şimon Daniela şi Kosovan Daniel.

Menţiunea aIV-a :clasa a VI-aB: Petrehuş Nicoleta şi Cheşei Lucian.

Menţiunea aV-a:clasa a Va-B: Petrehuş Ştefan şi Pop Andreea.

30

Rep.: Ce părere aveţi despre nouasală de sport?Prof.: Este o sală de sport co-chetă, dotată cu spaţiu de lucru,vestiare, duşuri, cabinet medical,toaletă şi magazie pentru materi-alele sportive, care dau posibili-tatea elevilor să desfăşoareactivitatea conform cerinţelorprogramei de educaţie fizică şisport.

Rep.: Ce aparate noi aţi dori?Prof.: Sala de sport este dotată înprezent cu materiale sportivecare contribuie la densitatealecţiilor desfăşurate în ea. Pelângă dotarea existentă ar mai finecesară procurarea unor materi-ale noi: mingi medicinale, tram-buline pentru sărituri pesteaparate, cercuri, corzi pentrusărit şi altele.

Rep.: V-ar tenta ideea de a face oechipă de handbal a comunei?Prof.: M-ar tenta ideea să formezo echipă de handbal a comuneicare să fie competitivă.

Rep.: De când sunteţi profesor deeducaţie fizică?Prof.: Funcţionez la Şcoala cuclasele I-VIII din CopalnicMănăştur ca profesor de educaţiefizică şi sport de 33 de ani fărăîntrerupere.

Rep.: Ce jocuri îi place cel mai multgeneraţiei de acum?Prof.: La băieţi fotbalul, la fetehandbalul şi tenisul de masă.

Rep.: Ce copii talentaţi aţi avut îndecursul anilor? Mai aveţi şi acum?Prof.: În fiecare an există copiitalentaţi în şcoală, dar din păcatenumarul lor este mai redus.

“Aş vrea să înfiinţez o echipă de handbal a comunei”

- interviu cu Iustin Cîmpian, profesor de educaţie fizică şi sport -

31

Echipa de fotbal formatădin clasele V- VIII a câşti-gat faza locală cu echipeleBerinţa şi Dumbrăviţa pecare echipa noastră le-abătut, şi s-a calificat maideparte în faza judeţeanăjucând cu Mireşul Mare.Rezultatele meciurilor dinCopalnic Mănăştur au fost:

Speranţa-Berinţa: 1-0;au marcat: Bartoş Paul şi PetruşRuben.Speranţa-Dumbrăviţa: 3-1.Au marcat: Bartoş Paul 2 golurişi Petruş Ruben 1 gol.

Cu aceste scoruri echipanoastră s-a calificat mai de-parte. În faza judeţeanăechipele cu care ne-amconfruntat au fost Băiuţulşi Mireşul Mare. Scorurileau fost:Speranţa-Mireşul M.: 1-3;a marcat Bartoş Paul un gol.Speranţa-Băiuţ: 2-7; a marcat Petruş Ruben.

PERFORMANŢE:

2007- handbal fete: loc III pejudeţ, mediu rural.- handbal băieţi: loc IV pejudeţ, mediu rural.- fotbal băieţi: loc I judeţ,loc III între judeţe.

2008- fotbal: loc I interzonă.

loc I judeţ.loc V inter judeţ.

2009- fotbal, clasele I-III:

loc III inter zonă.clasele V-VIII:

loc III inter zonă.

MIHNEA ALEX:Cum ţi s-au părut condiţiile de joc?Condiţiile de joc au fost foarte relepentru că terenul, în meciul cuBăiuţ, a fost impracticabil.Aţi avut şanse să câştigaţi?Dacă terenul era cât de cât mai alt-fel, poate am fi avut vreo şansă.

PETRUŞ RUBEN:Ce părere ţi-au creat adversarii?Adversarii au fost la limita aştep-tării, nu foarte buni.Cum ţi s-a părut arbitrajul?Arbitrajul, pe cât s-a putut, a fostcorect, nu am avut neclarităţi.

BARTOŞ PAUL:Cum ţi s-au părut vestiarele?

Vestiarele au fost acceptabile, nuprea bune, dar se puteau şi maibune.Aţi avut nedreptăţi?Nu! Pentru că arbitrii au fost câtau putut de corecţi.

OIEGAR MIHAI:Au fost serviabili cei din MireşulMare?Da. Ne-au dat tot ceea ce ne-a tre-buit, ba mai mult, unele lucruri pecare nu le aveam. Aici mă refer lateren.Care ţi s-a părut cel mai urât lucru?Categoric terenul. A fost groaznic.Apoi au mai fost unele lucruricum ar fi vestiarele şi toaletele,dar... mai bine tac.

Echipa de bază „Speranţa” Copalnic Mănăştur:Şimon Ştefan: portar; Horgoş Florin: fundaş dreapta; Mihnea Paul: fundaş stânga; OiegarMihai: mijlocaş; Petruş Ruben: atacant stângaBartoş Paul: atacant dreapta;Rezerve: Pop Claudiu, Mihnea Alex, Cordoş Vlad, Nechita Ionel,

PĂRERILE JUCĂTORILOR“SPERANŢA”

32

Cult

ura

Pasionata profesoară de limba şi literatura

română Oana Chira a programat o excursie pen-

tru elevii care au fost interesaţi de vizitarea op-

erei din Cluj. A fost bucuria noastră să facem

acest lucru. Elevii au mers de două ori la operă şi

au fost foarte mulţumiţi şi entuziasmaţi de ceea

ce au văzut. S-a dus vestea în şcoală despre min-

unăţiile operei, iar acum doresc şi cei care nu au

fost să o viziteze. Opera a ţinut trei ore cu câte

trei pauze fiecare, în care puteai să ieşi la aer sau

să cumperi ceva. La prima pauză gongul a sunat

o dată pentru ca oamenii care au ieşit să se în-

toarcă la locurile lor. Opera, pe tot parcursul ei, a

fost pe un fond muzical condus de un dirijor şi o

orchestră cu toate instrumentele muzicale. După

ce s-a terminat a doua parte, gongul a început să

bată de două ori. Interpreţii au cântat toate repli-

cile pe tot parcursul operei în limba italiană. La

sfârşit gongul a sunat de trei ori, ceea ce

înseamnă că s-a

încheiat. Am văzut

două spectacole:

prima dată Băr-

bierul din Sevilla,

de GioachinoRossini, operă, şi a

doua oară Liliacul,

de Johann Strauss,

operetă, adică

artştii au şi vorbit

şi au şi cântat. Sala

a fost impresion-

antă pentru felul

în care a fost gân-

dită de arhitect.Copiii au rămas cu amintiri plăcute de la

opera din Cluj.Paul Mihnea, Silviu Bota

Vizită la Opera din Cluj

Şcoala Preluca Nouă, care în fiecare an ne uimeşte cuminunăţiile făcute cu ajutorul unor profesori care au toatăstima şi respectul celor din jur, şi anul acesta a organizata doua ediţie a concursului”Micul actor”.

În această ediţie au fost unsprezece echipe care au par-ticipat şi care, după tot efortul depus, au primit câte odiplomă şi câte trei cărţi. Echipele care au participat aufost următoarele:Vad, Carpiniş, Făureşti, Preluca Nouă,Preluca Veche, Baia Sprie, Copalnic Mănăştur(doamnaprofesoara Florina Meteş), Berinţa, Copalnic Mănăştur(doamna profesoară Oana Chira), Curtuiuş şi Lăschia.Şcoala din Copalnic Manăştur a participat cu două echipe.Prima echipă a fost cea a doamnei profesoare Meteş Flo-rina care a participat cu renumita piesă „Menajeria de sti-

clă” de Tenessee Williams, iar cea de-a doua echipă a fosta doamnei profesoare Oana Chira care a participat cu ce -lebra piesă a lui Ion Luca Caragiale, ”O scrisoare pier-dută”.

Fiecare echipă a primit câte o diplomă de merit fiepentru costumaţie, fie pentru limbaj artistic sau pentrujocul de scenă.

Mulţumim şcolii din Preluca Nouă şi îi încurajăm pecei care au iniţiat acest festival concurs să nu se opreascăaici, ci să continue şi în anii următori cu alte ediţii. Eleviisunt talentaţi în ceea ce priveşte jocul de scenă, aşa cumau menţionat membrii juriului, şi de abia aşteaptă noiprovocări.

Silviu Bota

Micul actor

Teatrul Naţional dinCluj-Napoca

Teatrul Naţional din Cluj-Napoca este o cladiremare şi fastuoasă. Pe dinafară clădirea arată impre-sionant, ca şi un templu din India. Este o clădire con-struită cu mult timp în urmă, acum 100 de ani.Clădirea este amplasată cam la câteva minute derenumita Catedrală şi vizavi de zidul Cetăţii. Stândînaintea ei, te gândeşti văzând atâtea scări, cum levei urca. Din momentul în care intri în sală, jos veziun covor mare, lung şi roşu. Scările pe care urci suntîmpărţite în două:partea stângă şi partea dreaptăcare duc în acelaşi loc. Când ajungi sus, vazând

atâtea încaperi şi scări, te pierzi, te gândeşti:”oare pece planetă sunt?”şi simţi cu adevărat că eşti într-unpalat

În încăperea operei unde are loc spectacolul suntmulte scaune, iar la primul etaj sunt lojele rezervatepentru persoane importante, la fel şi la etajul aldoilea, iar la cel de-al treilea etaj sunt locurile rezer-vate pentru elevi.

Scaunele de jos şi cele de la loje sunt tapiţate,scaunele de la etajul al treilea nu sunt, dar în schimbsunt foarte comode.

Teatrul Naţional merită şi trebuie vizitat de toţipentru a trăi senzaţia extraordinar de frumoasă pecare am simţit-o şi eu. Pentru câteva momente m-amsimţit o persoană importantă, nu o banală şineînsemnată elevă.

Viorela Paşca

33

Poluarea este devesarea înape a unor substanţe şi ma-teriale care modifică

mediul ambiant şi dăunează vege-taţiei şi vieţii organismelor acvatice.

Deşi este interzisă aruncareagunoaielor în apă, cu toate acestea,mulţi oameni o fac fiind conştienţi deefectele negative pe care poluarea leface. Dacă oamenii continuă în acestfel, nu peste mult timp, râul Cavnic, şinu numai, riscă să devină un focar deinfecţie. A trebuit să se producă o seriede catastrofe pâna să descoperimgreşeala pe care noi toţi am facut-o.Astăzi suntem aproape neputincioşiin faţa anumitelor fenomene de impu-rificare. Odata cu încălzirea vremiielevii Şcolii cu clasele I-VIII CopalnicMănăştur vor incepe ecologizarea perâul Cavnic şi cu mâinile lor curatevor strânge gunoaiele pe care voi le-aţi aruncat în râu. Trebuie să neconvingem că o lupta împotrivapoluării apelor nu poate fi opera uneiţări sau a unei generaţii, ci trebuiegândită la nivel universal.

Este o mare satisfacţie când con-statăm că tinerii şi elevii din lumea în-treagă au o atracţie şi uneori chiar unentuziasm pentru această bătălie,menită să protejeze mediul nostru.

După realizarea unui sondaj deopinie al elevilor şcolii din CopalnicMănăştur rezultatul este următorul:din 100 de elevi numai 64 dintre ei nuaruncă deşeuri în râu sau pe albia râu-

lui, iar restul de 36 de elevi aruncădeşeuri in râu sau pe albia râului, deşiconştientizează că nu este ecologic.

Existenţa vieţuitoarelor şiplantelor acvatice este ameninţată pezi ce trece din cauza poluării apelor.Este un lucru foarte frumos să vrei sărespiri aer curat, să vrei să bei apă cu-rată, să vrei să vezi din când în cândun peşte înotând în râul tău, dar pen-tru acest lucru, noi toţi, trebuie sămenţinem apa râurilor curată şi săspunem: "STOP, NU MAI ÎN-GROPAŢI RÂUL ÎN GUNOAIE !"

Masa substanţelor poluante pecare le deversăm în ape creşte cufiecare zi, ceea ce înseamnă că, dacănu luăm măsuri pentru a preveni peri-colul, poluarea de azi nu va reprezintanimic în comparaţie cu poluarea demâine. După inundaţii, topireazăpezilor şi retragerea apelor, râurileau devenit rampe de gunoi mobile.

În unele locuri pe albia râuluiCavnic, cârpele şi pungile umplumalurile şi sunt agăţate în copaci lamari înălţimi. Nici şanţurile care artrebui să asigure scurgerea apei deploaie nu sunt într-o stare mai bună.

Cu cât natura este mai poluată cuatât noi suntem mai bolnavi. Râurileau nevoie de curăţenie şi noi deasemenea!

Haideţi să salvam împreunăplaneta !

Covaciu Ionela,Mureşan Lidia

Natura în pericol!Natura reprezintă cel mai impor-

tant factor pentru supravieţuirea oa-menilor. Dacă ea ar fi respectată şiîngrijită cum trebuie de către oameniaceştia ar avea o viaţă mai lungă, maibună, respirând un aer curat.

Din păcate însă, oamenii, dinnepăsare şi neglijenţă, uită că naturaeste unicul mediu în care pot trăi şi încare trăiesc. Astăzi există foarte multăpoluare. Aerul şi apa sunt cele maiimportante elemente folosite de om,dar şi cele mai poluate! De multe orioamenii aruncă diverse gunoaie în di-verse cantităţi şi se gândesc că nicide data aceasta nu se va mai întâm-pla nimic, dar riscă să se îmbol-năvească. Un simplu exemplu:aruncă zilnic gunoaie în râu şi apoimerg şi fac baie mai sus de unde auaruncat ei, dar mai jos de unde auaruncat alţii, putându-se îmbolnăvi deboli de piele. Aerul, atât de important,este deseori atât de poluat că oa-menii suferă, se îmbolnăvesc dinaceastă cauză. Eu cred că ar trebuisă se ia măsuri foarte drastice înaceastă privinţă, să fie mai multecoşuri de gunoi, peste tot, gunoiul săfie dus mai des ca oamenii să nu maiarunce în râu mizeriile.

Cred că dacă s-ar întâmplaaceasta am avea o viaţă mai bună.

Nistor Ştefan

Pădurea Pădurea este un loc de recreare,

unde aerul este curat, sau cel puţin artrebui să fie. Dar ea este din ce în cemai distrusă de oamenii care o taie şiaruncă mizerii în ea. Nu-şi dau seamacă astfel pun în pericol sănătatea lorşi pe cea a animalelor?! Pădurea estecea care îi salvează pe oameni de eiînşişi, de stricăciunile pe care leprovoacă cu automobilele, cu arun-carea gunoaielor peste tot, cu fabri-cile, uzinele, combinatele... Cred cădacă nu ar exista încă păduri am fideja sub ape din cauza topirii gheţar-ilor de la Polul Sud.Protejaţi natura şinu o mai stricaţi! acesta este mesajulmeu pentru voi.

Micle Florin

ne îngropaţi râul în gunoaie!NU

34

Osă incepem printr-o o simplăîntrebare: voi ştiţi ce con-sumaţi zi de zi? Evident că

majoritatea persoanelor nu ştiu, de aceeanoi vrem să vă informăm unele lucruri im-portante despre"E"–uri, sinonime cu otrava.

E555 (silicatul de aluminiu si potasiu)este folosit în sare, lapte praf şi făină. Deşise cunoaşte că aluminiul este cauza unorprobleme placentare în timpul sarcinii şi căeste asociat cu boala Alzheimer, este per-mis în România.

E210 (acidul benzoic) se adaugă labăuturi alcoolice, produse de brutărie,brânzeturi, condimente, dulciuri, medica-mente. Poate provoca crize de astm, în spe-cial la persoane dependente de medicaţieşi poate reacţiona, provocând hiperaciditatela copii. În urma testării pe animale de lab-orator a fost asociat şi cu cancerul.

E 211 (benzoatul de sodiu) este folositca antiseptic, conservant alimentar şi pentrua masca gustul unor alimente de calitateslabă; băuturile răcoritoare cu aromă de cit-rice conţin o cantitate mare de benzoat desodiu (până la 25mg/250ml); se mai adaugăîn lapte şi produse din carne, produse debrutărie şi dulciuri; este de asemeneaprezent în multe medicamente; se cunoaştecă provoacă urticarie şi agravează astmul.Asociaţia consumatorilor din UE îl considerăcancerigen, însă este permis în România.

E250 (nitritul de sodiu) este utilizat înstabilizarea culorii roşietice a cărnii conser-vate (fără nitrit, hot-dog şi bacon-şunca ararăta gri) şi dă o aromă caracteristică. Adău-garea de nitriţi în alimente poate duce la for-marea de cantităţi mici de substanţe cupotenţial cancerigen, în special în bacon.Companiile care procesează carneaadaugă acum, pe lângă nitrit, acid ascorbicsau izoascorbic pentru a împiedica for-marea de nitrozamine. Industria cărnii justi-fică utilizarea nitriţilor pentru efectul lorinhibitor asupra dezvoltării bacteriilor pro-ducătoare de toxină botulinică.

E132 (indigotina) este un colorantcare se adaugă în tablete şi capsule,îngheţată, dulciuri, produse de patiserie, bis-cuiţi; poate provoca greaţă, vomă, hiperten-siune arterială, urticarie, probleme derespiraţie şi alte reacţii alergice.

E123 (amaranthul) este obţinut dinplanta cu acelaşi nume; este folosit înamestecuri pentru prăjituri, umpluturi cu

aromă de fructe, cristale pentru jeleuri;poate provoca astm, eczeme şi hiperacidi-tate; în teste pe animale a provocat defecteneonatale şi moarte fatală.

E122 (azorubina) este un colorantroşu, obţinut din gudron, care se adaugă ladulciuri, marţipan, cristale pentru jeleuri, pel-tea. Poate produce reactii adverse la per-soanele astmatice şi la cele alergice laaspirină. Este interzis în Japonia, Suedia,SUA, Austria si Norvegia. Este permis înRomânia.

E155 (brun HT) este utilizat în cioco-lată şi prăjituri. Poate produce reacţii ad-verse la persoanele alergice la aspirină şi lacele astmatice. Se cunoaşte, de asemenea,că poate produce sensibilitate dermică. Esteinterzis în Danemarca, Belgia, Franţa, Ger-mania, Elveţia, Suedia, Austria, SUA,Norvegia. Este permis în România.

E952 (ciclamat) este un îndulcitor ar-tificial care poate produce migrene şi altereacţii adverse; unele testări au arătat căpoate fi cancerigen; este interzis in SUA(din1970) si Anglia din cauza potenţialului can-cerigen.Este permis în România.

E312 (galat de dodecil) se foloseştepentru a preveni râncezirea alimentelorgrase; poate provoca iritaţie gastrică sau cu-tanată; nu este permis în alimente pentrusugari şi copii mici deoarece provoacă tul-burări hematologice; este asociat, deasemenea, cu tulburările nervoase; sefoloseşte în uleiuri, margarină, untură, so-suri de salate. Este permis în România.

E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) esteun îndulcitor artificial si umectant care seobţine din glucoză sau prin sinteză; sefoloseşte în dulciuri, fructe uscate, hranasăracă în calorii, siropuri farmaceutice şieste printre primii şapte conservanţi utilizaţila produsele cosmetice; nu este permis înhrana pentru sugari şi copii mici deoarecepoate provoca tulburări gastrice. Este per-mis în România.

E102 (tartrazina), colorant acceptat delegislaţia românească, dar interzis pentruproduse alimentare în Suedia, Elvetia,Marea Britanie şi Olanda, pentru dulciurileşi produsele răcoritoare destinate în specialcopiilor. Este periculos pentru sănătate, de-terminând deficienţe în vitamina B6 şi zincşi chiar apariţia, în timp, a unor tumori. Acestcolorant determină o reacţie de intoleranţăla aproximativ zece oameni din o mie, care

se manifestă prin edeme ale buzelor, ur-ticarie, rinite, astm, purpură şi chiar şocanafilactic. Persoanele alergice la aspirinăsunt alergice şi la tartrazină. Acest colorantse elimină preponderent prin bilă, deci per-sanele cu afecţiuni la nivelul acestui organpot avea probleme cu sănătatea din cauzaconsumului unor produse colorate ce tar-trazină. Consumul acestor produse deter-mină deficienţe în vitamina B6 şi zinc, ceeace declanşează probleme mai ales femeilor.S-a constatat că vitamina B6 este implicatăîn metabolismul progesteronului, care, larândul său, are un rol în procesarea exce-sului de estrogen. În acest fel, femeile cuprobleme hormonale pot să dezvolte în timpdiferite tipuri de tumori.

E123 - este interzis în SUA şi în fos-tele state sovietice. Se găseşte în bom-boane, jeleuri, dropsuri mentolate,brânzeturi topite şi creme de brânză. Esteconsiderat cel mai puternic cancerigen din-tre aditivi. Din aceeaşi categorie face parteşi E110,care intră în componenţa dulciurilor(mai ales a prafurilor de budincă), col-orându-le în acel galben de "apus desoare".

E330 - produce afectiuni ale cavitaţiibucale şi are acţiune cancerigenă puternică.Se găseşte în aproape toate sucurile dincomerţ.

Aşadar... efectele negative asuprasănătăţii sunt:

-aditivi alimentari care produc cancer:E131, 142, 211, 213, 214, 216, 217, 218,239, 330.

-aditivi alimentari care afecteazăvasele de sânge: E250, 251, 252.

-aditivi alimentari care produc boli depiele: E230, 231, 232, 233.

-aditivi alimentari care atacă sistemulnervos: E311, 312.

-aditivi alimentari care pot produce tul-burări digestive: E339, 340, 341, 363, 465,466, 450, 461, 407.

-aditivul care distruge vitamina B12:E200.

Sperăm că măcar la jumătate dinaceste produse care conţin E-uri să re-nunţaţi pentru sănătatea voastră.

Informaţii prelucrare de Carmen Micle, clasa a VIII a B

Aditivii alimentari - “E”-urile

35

Provine dintr-o familia deţărani neînstăriţi, dinpartea de câmpie a

judeţului Olt, familie cu şase copii,pământ puţin, dar cu multădragoste de carte, ca dovadă toţicopiii au făcut studii superioare(mai puţin unul care a fost mecan-izator).

S-a născut la 26 septembrie1941, în localitatea Câmpul Părului,judeţul Olt. În 1960 a absolvit liceulla Corabia, în acelaşi judeţ, fiindcolegă de clasă cu o soră mai micăpe care părinţii au dat-o mai de-vreme la şcoală. Având slabe posi-bilităţi materiele, părinţii au hotărâtsă le trimită să lucreze. Pe vremeaaceea un absolvent de liceu echivalacel puţin cu un absolvent de insti-tut.

Un verişor le-a chemat aici, înzona noastră, să lucreze ca profe-soare, căci se găseau posturiberechet, aşa că au venit aici, înMaramureş, în 1960. Cum i-a plăcutmult lucrul cu copiii, şi-a continuatstudiile la Baia Mare, absolvind In-stitutul Facultatea de Ştiinţe biolog-ice şi agricole. Calificată fiind, a dattoate gradele didactice, a fost latoate examenele posibile pentru a ase stabili pe post. Soarta a făcut ca şialesul inimii ei să fie din zonă, aşacă a rămas aici şi nu i-a părut rău.

Mai întâi a lucrat ca profesoarăsuplinitoare la şcoală la Berinţa, încătunul Roşia, apoi, calificându-se,a lucrat la Berinţa şi la Mănăştur şipeste tot i-a fost foarte bine. Dupăcum ea însăşi mărturiseşte: “Mi-amiubit foarte mult meseria, dovadăcă un an de zile după pensionaremă trezeam noaptea din somn şiplângeam, unde vedeam copii mi sepărea că mi se rupe inima. Dupăaceea elevii pe care îi cunoşteam auterminat, au venit alţii pe care nu îicunoşteam şi, cu timpul, am uitat.M-am simţit minunat peste tot, însensul că am lucrat cu cadre didac-tice valoroase, cu oameni ca BobAugustin, Bob Ileana, Bobb Elena,Pop Elena, Pop Vasile şi mulţi alţiibine pregătiţi, conştiincioşi.

Cel mai mult mi-au plăcut ex-cursiile, care erau foarte educative

şi odihnitoare, mă mai relaxam şi eudupă munca de acasă. Făceam dis-coteci cu copiii, îi puneam şi să sepupe, dacă n-aveau curaj. Dar erau

nişte generaţii foarte valoroase,copii buni, mergeau la olimpiade,aveau concurenţă, nu se puteaulăsa. Nu ştiu de ce, dar erau maimotivaţi copiii. Se făcea şcoală, nu

Cum să nu înţelegi biologia cu o profesoară ca doamna StelaOniga? Ar fi fost imposibil. Desene, machete, excursii, mi-croscoape, ierbare, pe lângă cele mai precise schiţe ale lecţiei dincare reţineai esenţialul şi dacă nu învăţai acasă. Pe lângă aceastaştia să transforme lecţia într-o poveste, şi cum să nu-ţi placă să as-culţi o poveste? Un asemenea talent pedagogic n-am mai întâlnitdecât la domnul profesor universitar G.I. Tohăneanu, şi am avutmulţi profesori foarte buni. Datorită ei orele de anatomie, de biolo-gie, mi-au rămas gravate în memorie ca înţelese, pe lângă celelaltemomente plăcute cu care îşi asezona lecţia. O profesoarădesăvârşită, ce mai? (Oana Chira)

O viaţă în mijlocul elevilor- doamna profesor Stela ONIGA -

“Li s-a urcat demo -craţia la cap şi elevilor, şipărinţilor şi se schimbătotul mult prea repede, denu mai ştiu nici ei ce săcreadă...”

36

glumă. Înţeleg că se face şi acum,dar dacă valoarea învăţământului ascăzut nu este din vina cadrelor di-dactice. Li s-a urcat democraţia lacap şi elevilor, şi părinţilor şi seschimbă totul mult prea repede, denu mai ştiu nici ei ce să creadă, odată e capacitate, o dată e admitere,o dată sunt teste naţionale, o datăteze naţionale. Ţin minte ce emoţiiaveam noi părinţii când era ad-miterea la liceu. Acum nu-şi mai facprobleme: depun dosarul în altăparte, apelează la învăţământul par-

ticular.Copiii mei : Ovidiu şi Eugen au

dorit să se facă unul profesor desport, celălalt a vrut să urmezechimie alimentară. Însă eu amhotărât să urmeze altceva şi nu le-apărut rău. Ovidiu a intrat al pa-trulea la Facultatea de farmacie, fărămeditatori. Pe vremea aceea nu eramoda cu meditatori, învăţau singuricopiii, cu punct, cu virgulă.”

Eugen a intrat la silvicultură laBraşov, însă după doi ani s-a lăsat,nu i-a mai plăcut. A suplinit o

vreme la Făureşti şi apoi a mers şi ella farmacie, fiind acum reprezen-tantul unei firme farmaceuticefranţuzeşti, Sanofi.

Între timp Ovidiu a terminat şiacum este deja profesor universitarla farmacie, cel mai înalt grad lacare poate ajunge un absolvent destudii superioare. La fel a ajuns şisoţia lui, Ilioara, care este profe-soară universitară şi ea”.

Au consemnat Laura Mihalca,Roxana Iacob

În aşteptarea Învierii Domnului

În fiecare an creştinii se pregătescpentru cea mai mare sărbătoare creştinăcare îl uneşte pe om cu Dumnezeu şi îlînalţă cu sufletul facându-l să fie mai bun,mai credincios, cinstit, iubitor,mai dornic dea-şi atinge scopul .

Bucuria şi frumuseţea primăverii suntîntregite de minunea Învierii Domnului şide ziua in care întreaga omenire aduceslavă lui Dumnezeu pe pământ şi in ceruri. Paştile sau Învierea Domnului este ceamai solemnă si cea mai mare sărbătoarecreştină, praznic al praznicilor caredurează trei zile şi în jurul căreia graviteazătoate sărbătorile de peste an. Cuvântul,,Paşti’’ vine din limba greacă de laPASCHA

(PESAH) care înseamnă trecere sauiesire şi ne aminteşte de Învierea Domnuluişi împăcarea omului cu Dumnezeu, deziua luminată a trecerii de la moarte spreviaţa veşnică prin jertfa lui Iisus Hristos,‘’Mielul care ridică păcatele lumii ‘’ jertfindu-

se pentru noi (cf.I Cor. 5,7 )Data Paştilor se fixează după o regulă

bine stabilită la Sinodul I Ecumenic de laNiceea (325), adică prima Duminică dupasăptămâna cu lună plină după echinocţiulde primavară in perioada (22 martie-8mai), dar sa nu fie serbate odata cu Paştileiudaic care are o alta semnificaţie. (Evreiiîşi amintesc de eliberarea şi ieşirea dinrobia Egiptului).

Învierea Domnului este cea mai marebucurie a creştinătăţii petrecută in bisericiin priveghere si rugăciune. Creştinii sesalută timp de patruzeci de zile dupa În-viere astfel : ,,Hristos a înviat ‘’; ,,Adevărata înviat’’.

Fiecare creştin se eliberează de po-vara păcatelor prin post, rugăciune, faptebune, spovedanie si împărtăşanie. Odatăce creştinul şi-a curăţat sufletul îşi îmbracăşi trupul în haine noi simbolizând atâtcurăţirea trupească, cât şi sufletească .

Semnul regenerării spirituale se man-ifestă şi prin grija creştinului faţă degospodăria sa şi faţă de întreaga creaţie alui Dumnezeu .

Mielul este sacrificat de către fiecare

familie creştină simbolizând ,,Mielul careridică păcatele lumii ‘’, adică pe Hristos, iarouăle roşii simbolizează sângele scurs dinrănile Mântuitorului, provocate de bătăileşi chinurile prin care a trecut; care înaintede a fi ciocnite în casele creştinilor sim-bolizează mormântul închis şi sigilat, iarmomentul ciocnirii simbolizează de-schiderea mormântului si Învierea Domnu-lui .

În Joia Mare din săptămâna Patimilorla Biserică sunt aduse de către credincioşiîn dar prescura şi vinul, care prinpregătirea de către preot si prin pogorâreaSfântului Duh se transformă în trupul şisângele Domnului, care pe parcursul săp-tămânii luminate sunt luate de către fiecarecredincios cu multa evlavie .

Fie ca sărbătoarea Învierii Domnuluisă vă aducă întotdeauna multă lumină,pace si bucurie în suflet, bunatate, blân-deţe, iubire, har şi Binecuvântarea luiDumnezeu.

întocmit de elevele Filip Georgiana şiMoge Doriţa sub îndrumarea doamnei

profesoare Florean Lucia

37

Quel est le comble d'unesouris ? Avoir un chat dans lagorge.

Pourquoi les souris n'aimentpas les devinettes ? Parce qu'ilfaut sa langue au chat.

Quand je suis couché, ils sontdebout, quand je suis debout ilssont couchés. Qui sont ils ?Mespieds.

Quelle est la partie la plusdangereuse d'une voiture ? Lechauffeur.

Qu'est ce qui a 2 aiguilles et

qui ne pique pas ?Une montre.Monsieur et Madame Luation

ont une fille. Comment s'appelllet'elle ? Eva

Qu'est ce qui est noir, puis de-vient rouge, puis devient gris ?Le charbon

Qui fait le tour de la maisonsans bouger ? La gouttière.

Qui fait le tour de la maison etrevient à sa place ? Le balai.

Comment appelle t'on un as-censeur en Chine ? En appuyantsur un bouton.

Quel est le comble d'un pro-fesseur de géographie ? C'est per-dre le Nord.

Sous mon manteau jaune, par-fois moucheté de noir, je suisblanche et quand on enlève monmanteau, parfois on ne peut plusle remettre. Qui suis je ?Une ba-nane.

Quel est le comble du docteur? C'est de tailler son crayon pouravoir bonne mine.

Quel est le comble du vétéri-naire ? C'est avoir une fièvre decheval.

Quelle est la différence entreun chewing-gum et un avion ? Lechewing-gum colle et l'avion dé-colle.

Quels sont les chiffrespréférés de la poule ? 7,1,9 (c'estun oeuf).

Quel est le comble pour unpatissier ? Que ses éclairs soientdu tonnerre !

Avec les lettres de mon nom,je peux écrire le nom de ma mai-son. Qui suis-je ? Le chien ( mamaison c'est la niche).

Quel est le comble pour unteinturier ? Etre complètementlessivé.

fr

It’s spring time and everythingis beautiful. The sun make ussmile like the flowers and the treeswhich blossoming.

But Emily doesn’t see thebright side of things. She’s a girl of17 who lives with her grandpar-ents in a little town named Crazy-town. In the last time, she’s all thetime sad, cause she lost her par-ents six months ago. They died ina car accident when she was de-pranded with them. The accidenthappended when she was at homewith her grandparents and whenshe heard about the accident herheart was broken. In the last timeshe was reprimanding with every-one . She didn’t bear nobody. Shehated her town , she hated every-one and everything, and no onecould help her. She was alone allthe time and her grandparentscouldn’t talk with her, cause shewas a deaf person.

One day, Emily went at hospi-tal to search her mother’s bestfriend, who is a nusse. When shefound her, she told her that shewill leave to house but she wantssomeone to care her grandparents.Johana accepted but she told toEmily that she shouldn’t go, causeis dangerous for a young girl to be

alone in the word. But Emily saidthat she doesn’t need conneselfrom nobody. In next day, her lug-gage was made. Whith the heartbroken, she said ,, good-bye” tothe grandparents and she left herhome. She cried running on thestreets. When she meet her bestfriend, Denis, he told her:

,,You shouldn’t leace! It’s abeautiful town, sun is an the sky,why would you wanna be any-where else? You’ll be alright if youstay here. “

,,No I wan’t…… When youlook with your eyes everythingseems nice, but my life isn’t so.”

Cristina Tarţa

Spring is a very beautiful sea-son. Nature comes to life, birds aresinging, flowers are everywhere,the merry sun is shining brightlyin the sky and the entire nature iswaking up after the long wintersleep.

Happy kids enjoy the arrivalof spring together with other crea-tures. They run on fields and playfrom morning till evening.

This is what spring is like:joy, flowers, sun, birds, happykids and songs.

Loredana Cosma

Spring gives us a certainfeeling, the spring season is oneof children’s favourites but it is

also prefered by many adults.When spring comes, all the chil-

dren seem to go crazy... Whensnow melts, it makes some peo-

ple sad and others happy...Laura Costin

Spring has come,Trees are in bud,Flowers come out,Swallows have arrived,Everything is blossomed...The sun brightlyShines upon fields.Spring has come.It has arrived againAfter a cold winter.Spring makes childrenCome out to play.

Laura Costin, Dorita Moge,

en

38

1. De ce ai ales acest liceu? a)Gheorghe Şincai: am ales acest

liceu pentru că o să pot alege întremai multe facultăţi.

b)Colegiul Economic: în primulrând datorită profilelor şi în aldoilea rând cred că este cel maipotrivit pentru mine.

c)George Neniţescu: am alesacest liceu deoarece am consideratcă este un liceu de viitor.

d)Vasile Lucaciu: am ales acestliceu pentru că este un liceu bun.

2. Dacă nu ai fi intrat la acestliceu care ar fi fost a doua ta opţi-une şi de ce?

a) Aş fi mers la liceul Mihai E -mi nescu pentru că îmi place en-gleza şi româna.

b) A doua opţiune ar fi fostVasile Lucaciu pentru că este unliceu bun, dar nu are profilul decare am nevoie eu.

c)Dacă nu aş fi intrat la acestliceu, a doua opţiune era EmilRacoviţă, pentru că are aceleaşi pro-filuri.

d)A doua opţiune ar fi fostcolegiul Economic ,,Nicolae Tit-ulescu’’ sau ,,Emil Racoviţă’’.

3. Care crezi că sunt materiilede la liceul tău care nu-şi au rostulfăcute şi nu te-ar ajuta cu nimic peviitor?

a)Logica. b)Educaţia fizică şi istoria.c)Părerea mea este că materiile

care nu-şi au rostul sunt muzica şidesenul.

d)Eu cred că materia care nu îşiare rostul este educaţia antrepreno-rială.

4.După terminarea liceului aivrea să urmezi o facultate? Dacăda, care ar fi?

a)Da, vreau să urmez o facul-tate, dar încă nu sunt sigură, m-amgândit la medicină veterinară.

b)Normal ca aş vrea să urmez ofacultate, aceasta fiind ISE-ul dinBucureşti, profilul finanţe bănci.

c) Normal ca aş vrea sa urmez ofacultate şi aceasta ar fi tot de pro-filul studiat în liceu.

d.) Bineînţeles că voi urma o fac-ultate, aceea va fi o facultate demedicină.

5.Care sunt diferenţele dintreprofesorii din şcoala generală şi ceide la liceu?

a)Profesorii de la liceu sunt multmai severi.

b)Diferenţa este că cei din liceunu sunt atât de indulgenţi, ei avândun barem de corectare sever atât înevaluarea orală cât şi cea scrisă.

c)Unii profesori de la generalăsunt mai interesaţi să le facă un rostîn viaţă copiilor decât unii de laliceu.

d) Profesorii de la liceu sunt maiseveri decat cei de la generală.

6.Dacă ai putea să schimbi cevala liceul tău ce ai schimba?

a)Să nu se mai facă ore de la 7dimineaţa.

b)Aş schimba uniformeledeoarece sunt făcute după ideile de-modate ale părinţilor.

c)Tot.d)Aş vrea să se facă mai multe

ore de practică.

7.Ce profil ai ales şi de ce? a)Am ales profilul de ştiintele

naturii deoarece cred că o să mergla facultatea de medicină veterinară.

b)Am ales profilul contabilitatedeoarece în acest domeniu îmidoresc o carieră reuşită.

c)Am ales profilul resurse natu-rale si protecţia mediului deoareceaici mi-am dorit să ajung şi amreuşit.

d)Am ales profilul de biologie-chimie, deoarece în viitor vreau săajung în domeniul sănătaţii.

8.Cât timp acorzi pe zi învăţat-ului?

a)Depinde cât am de învăţat, darîn general 3 ore.

b)Păi, cam 3 ore uneori chiar 4.c)Sinceră să fiu, nu prea mult.d)Sincer, o oră.

9.Care sunt diferenţele întreşcoala generală şi liceu?

a)Avem zile în care facem ore

de la 7 dimineaţa până la 3 dupămasa.

b)Diferenţa este foarte mare în-cepând de la mărirea clădirii, ame-najarea sălilor de clasă până lasistemul educaţional foarte variat.

c)La liceu duci o viată puţin maigrea, dar şi frumoasa.

d)La liceu este altfel…

10.Cum te înţelegi cu colegiităi?

a)Mă înţeleg foarte bine cu ei şipână acum nu am avut certurifoarte mari şi dacă au fost micineînţelegeri le-am rezolovat pe caleamiabilă.

b)De la foarte bine în sus, nu ex-istă nicio divergenţă între noi.

c)Cu colegii mă înţeleg foartebine.

d)Foarte bine.

11.Ai regretat vreodată că te-aiînscris la acest liceu?

a)Nu, pentru că nu am avutniciun motiv.

b)Nu, niciodată. Dacă ar fi sămai aleg încă o dată, tot acest liceul-aş alege pentru că mi se potriveştefoarte bine.

c)Nu am regretat niciodată, pen-tru că aici am vrut să fiu şi suntmulţumită.

d)Nu, niciodată.

12.Crezi că liceul tău este unliceu după care poţi să ai un viitorbun?

a)Poţi să ai un viitor foarte bundacă faci acest liceu numai că tre-buie să înveţi mult.

b)Eu consider că liceul meu arputea oferi cel mai bun viitor dintreliceele din Baia-Mare, şi nu spunasta pentru că este liceul meu, ci opoate dovedi el însuşi prin profilele:contabilitate, turism şi administraţiepublică.

c)Categoric da, pentru că secaută mult aceste profile.

d)Da, pentru că in domeniulsanatăţii va fi un viitor întot-deauna...

Sfaturi pentru viitorii liceeni

39

O zi în atelierul pictorului Aurel Dan

Ne-a povestit despre atâtea lu-cruri interesante, dintre careunul ar fi motivul pentru care

eternizează pe pânză Maramureşul. Mara-mureşul este, sau tot mai mult putem spunecă era, Ţara lemnului, cu case şi biserici cuacoperişuri ascuţite, de şindrilă, ca să nustea zăpada pe ele, case cum nu se maivăd decât la Muzeul satului din Sighet. Ne-a povestit cum a văzut prima dată Mara-mureşul, ca o ţară de basm, cum se zăreausatele de sus, ca nişte căsuţe din poveşti,atât de uimitoare că i-ar fi fost imposibil sănu dorească să le picteze, cu porţile lor flan-cate de garduri împletite ca nişte dantele,porţi având o simbolistică străveche, cea apomului vieţii care creşte şi formează ocoroană, care poate fi soare, pâine, inflo-rescenţă, cu motive antropomorfe,zoomorfe, vegetale, cu scobitura de jos cesemnifică izvorul vieţii, simbol ce se tragechiar din epoca iraniană.

Ne-a povestit apoi de domnul profesorPop Octavian, Viucu, care i-a fost pedagog,şi care se juca cu ei cu o bucurie şi o veseliefantastică, şi cât de rău i-a părut după elcând acesta a trebuit să plece să lucreze laşcoala din Cerneşti, în 1957. De colabo-rarea şi prietenia aceasta minunată se leagăchiar începuturile vieţii sale de pictor, când,în 1960, proaspăt intrat la Liceul de Artă dinCluj a primit vizita lui Viucu, care din acel anera şi el student la arte, la a treia încercare(pe atunci era luptă mare pentru cele cincis-prezece locuri, iar profesorii de-acolo erauartişti vestiţi). Viucu auzise că Aurel dinAspra a intrat la liceu şi venise să seconvingă.. Era foarte bucuros, astfel că l-aluat sub aripa sa, ducându-l la Casa Matei,unde era biblioteca de la arte şi unde numaistudenţii puteau intra. Aşa a văzut albumede artă considerată decadentă, capitalistă,interzise în acea vreme, tratate de artă pop-ulară şi icoane bizantine. Mergeau „lapeisaj”, să picteze, dar şi la teatru.

Viucu era un om cultivat şi sensibil, re-ceptiv şi foarte emotiv, puţin mai retras dincauza problemei cu piciorul, însă sociabil şicu simţul umorului. În 1961 s-au făcut fraţide cruce la Aspra, lângă o pădure de stejarivechi. Era ca un frate mai mare pentru el.Cum elevii terminau cu două, trei săptămânimai repede, se pregătea făcând picturi ca

să aibă ce-i arăta când vine acasă.Pasionat al artei populare, Viucu o

considera „esenţa culturii noastre”. Aveacâteva icoane şi blide vechi, în anii aceiamai găsindu-se aşa ceva, apoi dispărânddatorită unei avalanşe de căutători de astfelde obiecte (covoare, haine, ţesături) care le-au trimis în locuri nesemnificative pentrudiplome, examene, bani. Viucu avea câtevaexemplare de o valoare mare, unice şi îl in-iţia şi pe el în arta etno-folclorică, deter-minându-l astfel să devină un colecţionar.Aşa s-a întâmplat că verile anilor 1964 şi1965 i-au găsit cutreierând pe jos Mara-mureşul şi Ţara Oaşului în căutare de ce-ramică de Vama, Iza, Lăpuş, cu simboluri şiîncrestături de un echilibru estetic deosebit.Satele erau uimitor de frumoase, însă eiaveau şi reţineri, datorită custurii pe careştiau că o poartă moroşenii şi oşenii la brâu.N-au avut probleme, deoarece nu s-au con-trazis cu nimeni şi au fost doi călătoricuminţi. (Doar la Certeze miliţia i-a dus laraion pentru că n-a înţeles nicicum cine suntşi de ce se plimbă prin sat).

Au avut multe peripeţii frumoasecutreierând pe jos timp de şapte săptămânide la Seini la Moisei, pe valea Izei şi aCosăului, pe la Borşa, prin acest “raipământesc al României”, cum îi spuneaViucu Maramureşului: „Totul e artă aici”.

Când au pornit din Seini pe jos,dormeau pe unde apucau, prin sate, întresate, frigeau cucuruz, la Certeze se vedeafoarte frumos de lună şi se auzeau într-unaţâpurituri şi nu ştia ce se întâmplă, iar Viucunu voia să-i spună, zicea: “Lasă că-i vedeatu!”. Era, de fapt, hora satului, care dura depe la şase, şapte seara până ce se în-tuneca.

A doua zi au văzut o nuntă ca înpoveşti acolo: patru căruţe cu cai albi, îm-podobiţi, în care erau într-una fete, într-altafeciori, într-alta mirii şi într-alta muzicanţii,flancaţi de vreo douăzeci de călăreţi pe caialbi, ca nişte prinţi. Mergeau la Negreşti săse cunune. „Ce frumos ar fi un film!” a zisViucu, dar ei n-aveau nici măcar aparat defotografiat. Fetele cântau, feciorii ţâpureau,muzicanţii cântau – alcătuiau o imagine irealde frumoasă.

Şi aşa are Maramureşul lucruri de-osebite de văzut, de exemplu la Budeşti

sunt două biserici vechi, una din 1717, altadin 1780, iar în cea mai veche se află că-maşa de zale a lui Pintea, care a luptat multpentru Maramureş, de-acolo îşi avea elcăpitanii, mentorul spiritual, în persoanapreotului din Ieud, un prieten polonezo-ucrainean, Doboş, cu care se sfătuia şi cucare se întâlnea la castelul din Coştiui (pro-prietatea celui care deţinea şi minele desare exploatate din anii 700, iar acolo sezice că ar fi fost şi prima revoltă minereascădin Evul Mediu, în anul 1480).

“Dacă mergeţi în Maramureş, şi sămergeţi” ne-a spus Aurel Dan,”puteţi vedeala Berbeşti, lângă şosea o troiţă de lemn fă-cută de un ocnaş.” Acolo era un loc unde seîntâmplau des crime şi unui ocnaş i s-apromis libertatea dacă face ceva să nu semai întâmple aceste crime doi ani de zile.

Ne-a mai povestit cum a dat admiterela liceu şi la a doua probă trebuia să pictezecu acuarelă, iar el nu auzise în viaţa lui deaşa ceva. I-a explicat, pentru un pumn denuci, un băiat care trecea pe-acolo şi termi-nase clasa a noua la Liceul de Artă; ne-amai spus cum mama sa îl tot căuta pe listacu nereuşiţi, căci erau două liste, şi cum aintrat al unsprezecelea. A fost minunat săaibă de-a face cu profesori renumiţi, care teemoţionează şi te încântă. Atunci a îndrăgitşi teatrul şi muzica simfonică, a primit auto-grafe de la mari artişti, precum Nicolae Her-lea, Ion Voicu. S-a înscris şi la Casa deCultură la cursuri de teatru ca să poatămerge mai mult la teatru şi a făcut şi figu-raţie în drama Apus de soare a luiDelavrancea.

L-am întrebat câtă vreme lucrează laun tablou şi ne-a răspuns că e un timp carenu se poate cronometra, pentru că nu seştie când îţi vine o scânteie şi te-apuci delucru şi te preocupă. Are o pictură acum, lacare lucrează de doi ani, iar uliţele satuluiprezentat în ea sunt goale încă, însă vor fipline, şi uliţele, şi câmpurile, ca săpovestească puţin lumii din ceea ce a fostşi ce s-a întâmplat în sat, între oameni careau fost în Maramureş.

Din păcate timpul s-a scurs tare re-pede şi noi am venit acasă cu sufletul plinde imaginile evocate de picturile şi cuvinteleacestui mare pictor, de care suntem atât demândri. (Echipa de redacţie)

14 mai 2009 – o după-amiază specială pentru cei care am fost în vizită la pictorul Aurel Dan. Am avut acestprivilegiu, această onoare, de a intra în atelierul unui pictor adevărat şi de a-i vedea “în carne şi oase” picturile, de a-l

auzi vorbind despre ele.

40

Culorile zileiFiecare zi are culori şi sentimente, da,

este un adevăr. Pe acesta l-am redescoperitîntr-o zi de vineri, când m-am întâlnit cu ungrup de elevi de la şcoala din CopalnicMănăştur, pe mulţi îi cunoşteam.

Copiii vorbeau cu entuziasm şi cu oanumită candoare de întâlnirea cu pictorulmaramureşean Aurel Dan şi de tablourileacestuia. Dintr-o dată aerul s-a îmbrăcat înculori şi din oglinda timpului am văzut aie-vea momentul în care, copil fiind, am cunos-cut în clasa a V-a, un băiat firav cu ochiluminoşi şi cercetători ce privea cu o anu-mită mirare în jurul său, având un zâmbettimid în colţul gurii. Era Aurel Dan, pe carenoi, colegii, îl strigam în pauză cu cuvintele:

“Aurel, Aurel,Pictor şi desenatorPentru clasa de copiiVesel tu să fii!”Versurile copilăreşti le-am făcut în mo-

mentul în care Aurel a desenat pentrugazeta clasei noastre portretul poetuluiMihai Eminescu, lăsându-ne uimiţi, privindfără să ştim atunci că din linii haşurate senăştea un vis care peste ani se va realiza.

Băiatul cu ochi luminoşi purta un“laibăr” de pănură ţesut de mama lui, o fe-meie înaltă, frumoasă, ce venea miercureaîn târg şi la şcoală, în pauza mare,aducându-i de mâncare. Mama lui eraaşteptată de Aurel, dar şi de noi ceilalţi, care

primeam nuci şi mere dintr-o desagă.Deşi au trecut atâţia ani mi-o amintesc

cu drag; ea venea uneori şi pe la noi, atuncilocuiam în casa parohială. Mama şi tata oîndemnau să-l ducă pe Aurel la Cluj săstudieze pictura, lucru ce s-a şi întâmplat.

În octombrie anul acesta am văzut oexpoziţie a pictorilor peisagişti băimăreni şidin Szeged: pe un perete erau expuseportrete făcute cu talent de un artist fotograf.Atunci am văzut portretul pictorului AurelDan, l-am privit cu interes gândindu-mă lacopilul de ieri, ochii lui privind la fel de uimiţişi cercetători lumea. Omul matur păstra înfiinţa lui candoarea copilăriei.

Printre peisajele expuse o pictură mi-a atras atenţia - Peisaj de iarnă- era a

maestrului Aurel Dan. Iarna lui cuprindea înnuanţele de alb zăpezile copilăriei, cândvenind din Aspra, pe drumul Prelucii, coboraspre şcoala din Mănăştur Aurel. Caseletroienite în albul uşor cenuşiu aveau cevaaparte. Privind tabloul simţeam sufletul curatal oamenilor din satul lui Aurel şi din atâteasate maramureşene care stau sub semnulcredinţei către Dumnezeu şi mi se părea căaud glasul mamei sale:

“- Dragii mei, luaţi nuci şi mere, aşanuci n-aţi mai văzut...”

Voi, cei care îi priviţi tablourilemaestrului Aurel Dan, să nu uitaţi că fiecaretablou cuprinde în el culori şi sentimente.

Rodica Dragomir-Sofonea, profesor de limba română

Mulţumim pentru sprijin tuturor cadrelor didactice şi tuturor colaboratorilornoştri: Stela Oniga, Delia Pop, Ana şi Puiu Bisztricki Florian, ValentinaMăguţ, Valeria Câmpian, Mihalca Iulian, Liviu Paşca, Aurel Dragomir,Griguţă Valer, Măguţ Flaviu, Eva şi Ghe orghe Cheşei.

Mulţumim pentru fotografiile oferite doamnei profesoare Ovidia Bude, doam-nei învăţătoare Silvia Nechita, domnului doctor Liviu Paşca, domnilor profesoriIoan Bota, Câmpian Iustin.

Revista Şcolii Copalnic Mănăştur

Director: Ioan POPProfesor coordonator: Oana CHIRA

ECHIPA REDACŢIEI:Laura Mihalca, Filip Bianca, Viorela Paşca, Cristina Tarţa, Lidia Mureşan, Ionela Covaci, Carmen Micle, Paul Mihnea, Silviu Bota

Revista RÂUREANA apare cu sprijinul:

Primăriei şi Consiliului Local Copalnic Mănăştur;Revistei Vatra Chioreană;

Fundaţiei Culturale ARCHEUS - filiala Copalnic Mănăştur