revistÃ de cul turÃ fonda tÃ la craiov a, În 1838, de ... · ding by fragment brothers...

www. revista-mozaicul.ro

Lejere, superficiale, dacãnu de-a dreptul frivole,comentariile din presa

quebechezã pe tema atât de inci-tantã a modelului pornesc de ladouã cazuri, aparent fãrã nicio altãlegãturã decât cuprinderea lor învasul comun(icant) al existenþeicotidiene.

Cu o carierã muzicalã inaugu-ratã eclatant la numai 16 ani, încãadolescentul Justin Bieber(n.1994) este deja un star pe calesã facã uitatã popularitatea luiMichael Jackson. Produs tipic alindustriei specializate în fabrica-rea gloriilor la moment, Bieber areîn spate un impresionant staff ceîi potenþeazã profesionist talen-tul ºi carisma. Rãsfãþat insistentîn paginile revistelor ºi pe micileecrane, adus în prim-plan la eve-nimente mondene alãturi de per-sonalitãþi consacrate, nominalizatla mai multe categorii în cadrulcelebrelor American MusicAwards ºi Grammy Awards, i seconfecþioneazã idile ºi conflicte,în librãrii existã albume copiosilustrate, în supermarketuripijamale imprimate cu drãgãlaºulsãu chip, madama Tussaud i-amodelat o replicã în cearã, în fine,o ºtire de ultimã orã anunþã per-formanþa documentarului muzica3D ce i-a fost dedicat: Never SayNever bate toate recordurile deaudienþã.

Spre deosebire de Justin Bie-ber, a cãrui putere de seducþie seclãdeºte, etapã cu etapã, dupãproiecte de verificatã eficienþã, unidol instantaneu a apãrut în per-soana lui Jonathan Duhamel(n.1987), figurã desprinsã parcãdin benzile desenate, gratulat cuepitetul cocheluº (ceea ce în fran-cezã ar însemna „tuse convulsi-vã”) ºi care, abandonând ºcoala,ºi-a ales drept scop al vieþii joculde tip alea, dacã ar fi sã-l definimdupã clasificarea lui Roger Cail-lois. Duhamel a devenit un po-kerstar, unde altundeva decât înLas Vegas, în urma turneului des-fãºurat pe durata a patru luni, cu7300 de participanþi din 92 de þãri,când a câºtigat 9 milioane $. A

autoritateamodelului

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

„luptat” de unul singur contratuturor ºi a dobândit faima mon-dialã gestionându-ºi cu abilitatenorocul.

Reprezintã cei doi „prototi-puri” pentru noile generaþii, maiau acestea nevoie de „modele”ºi „calapoade”, se întreabã socio-logi, jurnaliºti, pãrinþi trãind opermanentã punere în gardã antisau pro vedetism. Notorietatea,prosperitatea, împlinirea profesi-onalã, în fapt, cred mulþi, se potobþine nu prin austera dar nobilasuferinþã a instrucþiei sistemati-ce, ci prin tehnici de provocare adestinului. Încã o datã, succesulnu este echivalentul valorii, darasta nu-i împiedicã pe participan-þii la dezbatere sã se mobilizezeîn favoarea „învingãtorului”, in-diferent cine este acela, eludândlinia de demarcaþie, netã ºi fatalã,dintre vocaþie ºi strãduinþã, pe deo parte, ºi dexteritãþi, pe de altãparte. Argumentele, în generalbovarice, se rezumã la concluzia,totuºi de bun-simþ, dupã caremodelul nu este neapãrat unexemplu.

Cred cã elementul cel mai im-portant în aceastã disputã ceconcentreazã impulsuri con-trastive este lipsa dinamismuluiimaginaþiei care sã sfideze adec-varea obedientã la o realitate dince în ce mai agresivã.

P.S. O prezenþã mult mai dis-cretã, captatã în special de ante-na sensibilã a comunitãþii româ-neºti din Montréal, este cea a tâ-nãrului tenor Corneliu Montano,„absolvent” al cunoscutei StarAcadémie (un fel de „ªcoala ve-detelor” de la noi), cu studii se-rioase de canto, afirmat pe sceneprestigioase din Canada ºi Sta-tele Unite (Carnegie Hall), actual-mente în distribuþia operetei „Via-þã parizianã” de Jacques Offen-bach, producþie a Operei bufe dinQuébec. Considerat un al doileaLuis Mariano, Corneliu Monta-no reprezintã un reper autentic,fãrã emfaza unei biografii supra-licitate.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 6 (152) • 2011 • 20 PAGINI • 2 lei

Ilie Gheorghe: „acasã estesinonim cu spaþiul virtualîn care tu respiri, îþi creezifamilie, prieteni, te dãruieºtiunei profesii”

Cãluºul – obicei, ritsau spectacol?

















Fo

to: T

ati

an

a G

an

dra

bu

r (C

raio

va

20

11)

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 66666 ( ( ( ( (152152152152152), 20), 20), 20), 20), 201111111111

able of contents

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Autoritatea

modeluluiIn his editorial “The model”, C.M. Popa

speaks of «manufacture» and exacerba-tion of ethical models starting from twoexamples of showbiz. l 1

MIªCAREA IDEILORNarcisa ªTIUCÃ: „…sã studiem Cã-

luºul în dinamica lui, sã consemnãm cuonestitate transformãrile ºi sã încurajãmpãstrarea lui în dominantele originare”

Responding to the journalistic propo-sed by Mozaicul literary magazine on thesignificance of Cãluºari, Narcisa ªtiucãbelieves that staging the Cãluºari helpedkeeping its vitality. l 3

Anca GIURCHESCU: „…cetele de cã-luºari au capacitatea de a se dedubla ºide a performa cu aceeaºi convingere ºicredinþã atât în context tradiþional câtºi scenic”

Anca Giurchescu believes that Cãlu-ºari’s roots are deeply embedded some-where in a (or more) cultural layer(s) thatonly a process of “cultural archeology”might find it. l 4

Ionuþ SEMUC: „…Cãluºul constituiecel mai evident exemplu de trecere alunui obicei de la rit la ceremonial ºi apoila spectacol”

Ionut Semuc highlights several featu-res of the Cãluºari, but its capacity to trans-form is due to its polysemy, that ensuredits survival in a changing society. l 5

ªtefan ENACHE: „Azi, Cãluºul este undans de virtuozitate, desprins de contex-tul istoric care i-a dat naºtere”

For ªtefan Enache, Caluºul is a mythand a cultural-historical document of theRomanian people’s fundamental that a fewmillennia of historical existence commoncause, from Neolithic through to medie-val times and modern Christian era. l 6

Cornel BÃLOSU: „Trebuie sã afirmcã, tot cãutându-i originile, am uitat, defapt, ce este Cãluºul”

In Cornel Bãlosu’s view the magicaland religious complexity of the Caluºulritual is given by sacred rites and actionsthat lead to a default of maximum symbo-lic efficiency. l 7

Carmen BANÞA: „Valoarea cãluºu-lui este astãzi tridimensionatã”

Carmen Banþa says that from its multi-ple meanings, Cãluºari has preserved themagical one (to boost fertility, protectionagainst evil forces and especially thau-maturgy). l 7

Ioana REPCIUC: Cãluºul din judeþulTeleorman: de la ritualul secular la con-temporaneitate

About the book signed by Stan V. Cris-tea, Ioana Repciuc says that it belongs toregional research hypostasis, while exce-eding this level by the aspiration to setup a general framework, like national onefor different rites specific to a certain coun-ty. l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: ContraexpresionismulIn his article, Ion Buzera analyzes the

volume of poetry Miºcãri de insectã sig-ned by Ionel Cipureanu. The world of hispoetry, says the critic, a bottle-enclosed,self-sufficient, making chaos, terror andgrotesque presence quiet like the bottomMississippi herbs, including alligatorslazy walks: opaque figures of speech.l 11

LECTURIMihai GHIÞULESCU: Despre sursa

rãului comunistThe article The source of the commu-

nist evil reviews Stéphane Courtois mostrecent book, Communism and totaliaria-

nism, which gathers several studies pre-pared by the author during the last tenyears, after the publishing of the BlackBook of Communism. The main idea is thatthe source of the evil should be soughteven in the communist founding fathers’thought and not only in the communistregimes’ practices. l 12

Cristina GELEP: Confesiunile uneimaºti – pendularea între mascã ºi sosie

In her article, Cristina Gelep examinesthe novel by Yukio Mishima, Confessionsof a mask, with a key that opens the rea-ding by fragment Brothers Karamazov byFM Dostoevsky, in which beauty is de-scribed as something creepy. l 12

Petriºor MILITARU: Ilarie Voronca,omul din douã patrii

In his article “Ilarie Voronca, a man oftwo homelands”, Petriºor Militaru analy-zes the volume Ilarie Voronca, le poèteintegral by Christophe Dauphin, aboutwhich he states that the author knew howto express the homogeneity of Voroca’spoetic universe in all its complexity. l 13

Mircea MOISA: Poveste cu ºi despreTudor Gheorghe

In his article, Mircea Moisa examinesMircea Pospai’s book - Tudor Gheorghe,în umbra menestrelului, that focuses onTudor Gheorghe, an unique poet and com-poser. l 14

SERPENTINEAdina MOCANU: Los ojos de Julia

(Ochii Juliei)In her article, Adina Mocanu speaks

about film Los ojos de Julia, that is consi-dered a good alternative, especially fortrying to express something else in an areathat is predominantly sentimentalist. l 14

Horia BADESCU: „Nu poþi despãrþipoezia de om. Ar fi tot atât de iluzoriu caa despãrþi piatra de tãcerea sa”

Luiza Mitu made for Mozaicul’s readersan interview with Horia Badescu whichstates that the value of silence and spe-ech and the poet’s responsibility in rela-tion to this, the lesson of silence, the poemdenudation of jewelry, sobriety and rigor,the poetic of full vacuum and that of theword before the Word is not taught in avery short time. l 15

NNNNNooooo 66666 ( ( ( ( (152152152152152) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111111111

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 77 1 45 4 22 9 00 2

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Victor CHIRIÞÃ BÃLCEÞEANU:Monumentul Independenþei de la Craio-va «Cartea de Aur» (II)

In his article, Victor Chiriþã Bãlceþeanucontinue their exposure on the Indepen-dence Monument from Craiova. l 16

ARTSIlie GHEORGHE: „Acasã este sinonim

cu spaþiul virtual în care tu respiri, îþicreezi familie, prieteni, te dãruieºti uneiprofesii”

Diana Nedelcu conducted an interviewwith the distinguished Ilie Gheorghe sta-ting at one point that the theater is like achurch, although the tears in a church aresometimes more theatrical than that of anactor. l 17

Colibri, Liric ºi CreangãOn May 28, Elena Teodorini Lyric Thea-

tre from Craiova got on stage the actorsfrom Colibri Theatre, who performed theplay The Old Woman’s Daughter and theOld Man’s Daughter by Ion Creangã. l 18

Nicolae MARINESCU: Vasile Buz - unrafinat al desenului ºi culorii

In „Ion Þuculescu” Art Gallery openedat Administrative Palace in Craiova by DoljCounty Prefecture Institution, it held onMay 26 a.c. Vasile Buz’ artist exhibition. l18

Gheorghe FABIAN: Concerte de þinu-tã artisticã

Oltenia Academic Philharmonic Chora-le, under the baton of young and talentedconductor Emanuel Pecinginã, gave us aconcert of high artistic performance. l 19

George MITRICOF: Portret de artist.Arabela Tãnase

Regarded as a determined and tena-cious nature, uncompromising and wellversed in the mysteries in the preparationof an opera, Arabela Tanase managed overa decade of working closely to study thepossibilities of artistic collaborators thathas highlighted the along the time. l 19

The poems published are signed byBucur Demetriad. In its “Translations” co-lumn we present the work of MarianneLarsen, translated by Lia Boangiu.

Foto: Tatiana Gandrabur (Craiova 2011)

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 66666 ( ( ( ( (152152152152152), 20), 20), 20), 20), 201111111111 3

nnnnn CONF. UNIV. DR. NARCISA ªTIUCÃ

1. Dacã în cazul unor cãlãtoriºi învãþaþi strãini tradiþia aceastaconstituia o atracþie prin pitores-cul ºi arhaicitatea ei, în viziuneasavanþilor români ea a cãpãtat detimpuriu valoarea unei emblemenaþionale. În lipsa unor documen-te de necontestat, ei au emis oserie de teorii impregnate de ideo-logia epocilor istorice: teorii lati-nizante lansate de corifeii ªcoliiArdelene, continuate ºi dezvol-tate de romantici ºi postromantici,teorii privind descendenþa elinãºi traco-illyrã susþinute de exe-geþi în secolul trecut ºi continua-te, în parte, pânã azi ºi interpre-tãri raportate la substratul indo-european.

Personal îmi este greu sã mãpronunþ asupra originii propriu-zise a acestei manifestãri cutumia-re. Dacã lecturãm cu atenþie nunumai lucrãrile înaintaºilor, ci ºisurse documentare din întregcuprinsul Europei, remarcãmanumite puncte de convergenþã:fundamentarea ei pe o instituþiede mare prestigiu – confreria mas-culinã –, încadrarea – în virtuteacelei mai importante componen-te, dansul – în categoria manifes-tãrilor coregrafice similare (dan-surile cu arme ºi cele cu substratcultic). Existã însã cel puþin douãdiferenþe marcante care au con-tribuit în mare mãsurã la conser-varea in vivo ºi in actu a Cãluºu-lui. Deºi are un caracter agonis-tic evident ºi recunoscut, el sediferenþiazã de cele vest-europe-ne întrucât este non-figurativ ºiabstract (nu se poate vorbi de-spre un mesaj clar privind un anu-mit tip de confruntare). Nici ra-portarea la manifestãrile balcani-ce echinocþiale ºi solstiþiale nuconduce la o suprapunere per-fectã, întrucât funcþia dominantãnu este una ludicã sau de diver-tisment, ci una de protecþie ma-gicã ºi chiar de vindecare. Aces-tora li se adaugã relicte mitico-rituale precum cele care derivã dincultul zânelor, cultul solar, vege-taþional ºi cel cabalin care anco-reazã puternic performarea luiîntr-un timp festiv ºi dicteazã asu-pra componentei coregrafice.

Prin urmare, nu aº putea sã dauun rãspuns tranºant ºi cred cãnici nu ar fi prudent. Ceea ce þinînsã sã menþionez este cã, indife-rent care va fi fost originea Cãlu-ºului, în timp, funcþiile, ºi odatãcu ele semnificaþiile, s-au schim-bat, s-au suprapus ºi s-au îmbo-gãþit într-o etapã de acumulãri,pentru ca mai apoi cele care numai puteau fi receptate ºi decrip-tate de cãtre performeri ºi benefi-ciari sã lase locul altora. De aici,bunãoarã, aspectul ludic-licen-þios dominant pe care îl detectãmîn variantele perpetuate pânã înprezent, dar ºi accentul pus pevirtuozitatea dansului, ca o con-cretizare a caracterului originar.

cãluºul – obicei, ritsau spectacol?

1. Chiar din secolul al XVIII-lea s-au lansat maimulte opinii despre originea acestui dans

ritual. Care este – în viziunea dumneavoastrã– originea Cãluºului ºi cât de importantã este

aceasta pentru înþelegerea semnificaþiei luisimbolice?

2. Existã mai multe componente magice aleritualurilor ºi dansului cãluºarilor: de

stimulare a fertilitãþii, de protecþie împotrivaforþelor malefice ºi mai ales taumaturgice. Pe

de altã parte, componenþa cetei trimite larosturi iniþiatice ºi ezoterice. Care dintre

aceste trãsãturi ale Cãluºului trimite cãtresensul lui originar? Care este astãzi cel mai

bine conservat ºi mai evident?

3. În zilele noastre obiceiul cãluºãresc asuferit mutaþii semnificative în sensul cãaccentul cade acum mai mult pe partea

spectacularã (dansul rupt de contextul festivtradiþional ºi reprezentat scenic), iar latura

magicã ºi cea ritualicã par a fi puse în umbrãmai ales când este vorba de „exportul deculturã”. Ce anume a determinat aceastã

schimbare?

Anchetã realizatã de Petriºor Militaru ºi Luiza Mitu

Universitatea din Bucureºti

„…sã studiem Cãluºulîn dinamica lui, sã consemnãmcu onestitate transformãrileºi sã încurajãm pãstrarea luiîn dominantele originare”

2. Dupã pãrerea mea toate suntdefinitorii pentru Cãluº; altfel nunumai cã nu ar fi avut unicitateacare l-a consacrat, dar nici nus-ar fi dovedit atât de viguros. Înultimii 15 ani m-am oprit îndelungasupra studiului lui cãutând sãrãspund tocmai la aceste între-bãri. Observând, înregistrânddesfãºurarea ritualã ºi stând devorbã cu protagoniºtii, dar ºi cubeneficiarii, urmãrindu-i, deopo-trivã, în sat, pe scenã ºi în pieþelepublice urbane, am ajuns la con-cluzia cã, întâi de toate, pãstra-rea stratului mitic ºi plasarea luiîntr-un interval festiv de mareprestigiu religios au consolidatpãstrarea ºi transmiterea Cãluºu-lui. Este limpede pentru oricine îlcunoaºte nemijlocit acolo, în ve-trele satelor, cã atât funcþiile enun-þate în întrebarea dvs., cât ºi con-figuraþia grupului, ba chiar ºi re-ceptarea de cãtre un public com-petent în sens folcloric derivã dinrelaþia cãluºarilor (mijlocitori în-tre sacru ºi profan) ºi Iele, ªoi-mane sau Vântoase ca unele din-tre cele mai de temut ºi mai capri-cioase reprezentãri supranatura-le. Efigiile grupului ºi mai alescomportamentul de tip ezotericsunt raportabile tot la aceastãrelaþie. Cred cã este de ajuns sãinvoc aici doar obedienþa dato-ratã vãtafului, rigoarea cu care secer respectate atât zilele de sãr-bãtoare, cât ºi interdicþiile în con-tactul cu semenii, tainele joculuiºi magia lui.

Sigur cã astãzi consemnãmabateri de la normele tradiþionaleatât în privinþa componenþei gru-pului, cât ºi a cadrului spaþio-tem-poral, dar semnificativ este fap-tul cã acestea au loc atunci cândvorbim despre formaþiile destina-te performãrii scenice ºi nu de-spre cetele tradiþionale de cãlu-ºari. Bunãoarã, vãtafii care se res-pectã nu duc niciodatã la festi-valul de la Caracal sau oriundealtundeva steagul pe care s-a fã-cut jurãmântul, ci poate doar unsimulacru, ºi nici personajul mas-cat, ale cãrui pantomime licenþioa-se nu ar putea fi interpretate fidelde cãtre spectatorii outsideri. Câtpriveºte elementul care face uni-cã aceastã manifestare cutumia-rã, magia terapeuticã, majoritateagrupurilor afirmã cã deþin aceas-tã competenþã, dar, cu foarte pu-þine excepþii, nu pot oferi decâtnaraþiuni ºi evocãri plasateîntr-un timp îndepãrtat. Evidentcã atitudinea reticentã ºidetaºarea prin povestire pot fipuse pe seama rigorilor iniþiaticeale performerilor, dar un altargument invocat a fost acela cã„dupã Revoluþie lumea a începutdin nou sã creadã ºi sã respecteRusaliile” fapt care a redus laminimum riscul de a fi „luaþi dinCãluº/loviþi de Iele”.

Dacã însã vorbim despreprestigiul pe care aceastã mani-festare îl conferã performerilor eiºi, prin extensie, aºezãrilor în cares-a conservat, cred cã trebuie sãavem în vedere mai ales compo-nenta kineticã. De altfel, primeleconsemnãri timpurii denotã cãaceastã formã de expresie a fostremarcatã ºi apreciatã în chip de-osebit, iar cercetãrile ulterioaredovedesc faptul cã, în timp, ea afost îmbogãþitã necontenit decãtre cei mai înzestraþi dansatoricare au ridicat-o la rangul de mã-iestrie inegalabilã. Chiar ºi obser-vatorul nespecializat poate alcã-tui o ierarhie în acest sens, pla-sând pe locuri privilegiate execu-þia elegantã ºi sofisticatã a cãlu-ºarilor de pe Valea Cotmeanei,virtuozitatea ameþitoare a celordin Olt ºi stilul artificios-acroba-tic al vâlcenilor. Existã însã ºi lo-calitãþi în care – graþie unor vã-tafi autoritari, adevãraþi gardieniai tradiþiei – s-au pãstrat variantefascinante prin solemnitatea ºigrandoarea lor arhaice precum laOporelu ºi Icoana (Olt), Giurgiþa(Dolj) ºi Plopi (Teleorman). Dinpãcate, în ultima vreme, Cãluºuldin Mehedinþi, caracterizat decercetãtorii de la sfârºitul sec. XXca având aceleaºi caractere, s-astins... În fine, aº menþiona fie ºiîn treacãt, capacitatea acestei tra-diþii de a genera mituri desprecãluºari de excepþie, adevãraþieroi civilizatori pãstraþi în memo-ria comunitãþilor precum Ilie Mar-tin, vãtaful din Coloneºti (Olt).Procesul de legendarizare este înplinã afirmare ºi el va angrena,fãrã îndoialã, ºi momentele me-morabile ale succesului rãsunã-tor pe care formaþiile ºi grupuriletradiþionale l-au avut pretutindeniîn lume. Ar mai fi de adãugat va-loarea persuasivã ºi iniþiaticã aacestor naraþiuni: ele se consti-tuie într-un cod oral al Cãluºuluiactual destinat atât pregãtirii ti-nerilor în zilele premergãtoareRusaliilor, cât ºi cultivãrii valori-lor identitare locale.

3. Ei bine, aºa cum deja amanticipat, acest lucru se întâmplãºi este oarecum firesc. Revin –cu riscul formulãrii stereotipe –la caracterul esenþial agonistic alCãluºului. Esenþa însãºi a obiceiu-lui cãluºãresc – aceea de domi-nare temporarã a vieþii satului, decreare a unei dependenþe magi-co-rituale faþã de ceatã – dar ºicaracterul pronunþat competitivau fãcut din el nucleul unor ma-nifestãri agonistice: concursuri,festivaluri, turnee. De aceea,dacã, raportându-se la trecut,cãluºarii de astãzi vorbesc de-spre „jocul pe rãmãºag” prin careo ceatã se impunea ºi cãpãta pri-vilegii locale, atunci când îºi au-toevalueazã performanþele actua-le, se raporteazã la succesul de

scenã ºi, în ultimii ani, la faptulcã au devenit „ambasadorii Ro-mâniei”. Acest fapt este real ºinu þine decât din punct de vede-re retoric de mândria cãluºãreas-cã, întrucât, în preajma marilorevenimente aºteptate de þaranoastrã ca recunoaºtere a schim-bãrii regimului, aceastã manifes-tare folcloricã a fost aleasã sã nereprezinte pe întreg mapamondul.

Nu sunt puþini cei care pun peseama „Cântãrii României” ºi afestivalului fondat în 1969 valo-rificarea lui scenicã, dar acest lu-cru denotã o cunoaºtere de su-prafaþã. Primii „ambasadori aiCãluºului” – cum le place multo-ra sã se autointituleze – au fostcei din Pãdureþi (Argeº) care, în1935, la invitaþia English FolkDance and Song Society, au ju-cat la Londra. În contrapondere,pentru a atesta vechimea apre-ciabilã a tradiþiei, alþi autori facapel la o operã de ficþiune – ro-manul Kornis Ilona al scriitoru-lui secui Dozsa Daniel publicatîn 1859 – în care se vorbeºte de-spre cei 100 de cãluºari care aucelebrat în 1600 la Alba Iulia în-coronarea lui Mihai Viteazul.Eroarea a fost de multã vremeîndreptatã de folcloriºti avizaþi,dar ceea ce vreau sã spun estecã, dacã autorul romanului a alessã includã aceste informaþiietnografice, aceasta este pentrucã dansul cãluºãresc, fie el ºi

extras din contextul spaþio-temporal cu puternice noterituale, se preteazã punerii înscenã.

Aº conchide, riscând iscareaunor polemici, cã tocmai sceni-zarea Cãluºului a contribuit lapãstrarea vitalitãþii lui. Sigur, cumgrano salis, cum spuneau latinii:licenþele regizorale, stilizãrile co-regrafice ºi mai ales transpune-rea fãrã discernãmânt (ºi ceea ceeste mai grav!) fãrã o profundãcunoaºtere a fundamentului mi-tico-ritual nu intrã în discuþie ºicred cã trebuie sã fie sancþionateca atare, deopotrivã, de public ºide specialiºti. Concret, atâta vre-me cât tradiþia Cãluºului este încãvie în câteva zeci de localitãþi dinsud-estul României – pentru cãoamenii cred în el ºi se raportea-zã la el ca la o valoare identitarã –nu avem de ce sã ne neliniºtim.Reprezentarea scenicã a dansu-lui – chiar ºi cu anumite sugestiirituale – are importanþa ei, aceeade a-i stimula mai ales pe tineriipurtãtori ai tradiþiei, dar ºi comu-nitãþile pe care le reprezintã maiales acum, când Cãluºul este in-clus pe lista reprezentativã aUNESCO. Tot ceea ce ne rãmânede fãcut ca specialiºti este sã stu-diem fenomenul în dinamica lui,sã consemnãm cu onestitatetransformãrile ºi sã încurajãmpãstrarea lui în dominantele ori-ginare.


nnnnn ANCA GIURCHESCU

1. Nu am siguranþa unui rãs-puns fãrã echivoc, fãrã întrebãriºi îndoieli. Rãdãcinile unui ritualatât de complex cum este cãluºulsunt adânc înfipte undevaîntr-un strat cultural (sau maimulte) pe care numai un demers de „arheologie culturalã” le-arputea depista. Din acest motiv nueste de mirare faptul cã de-alungul timpului au fost susþinutecu pasiune, cu fantezie dar ºi cuargumente, numeroase tezeprivind originea cãluºului.Originea romanã cu referire laColli Salii ºi la legenda „rãpiriiSabinelor” a dominat sfârºitulsecolului XIX în Transilvania, iarla începutul secolului XX aînglobat ºi spaþiul cultural elen.Originii latino-elene i s-a opus, lamijlocul secolului, teoriaautohtonã traco-dacicã, la care s-a mai adãugat ºi un ingredientslav. Nici decriptarea etimologicãa denumirii ritualului: Cãluº/Cãluºer nu a adus mai multãluminã. Din toate variantelepropuse, douã meritã a fi reþinu-te: cea care se referã direct la sim-bolul calului ºi cea care derivãnumele de la termenul latin col-lusium însemnând „societate se-cretã”.

Conform versiunii specialis-tului etnolog Ion Ghinoiu, caresusþine teoria autohtonã geto-dacicã, cãluºul este „o formãcontemporanã de supravieþuire a cultului unui zeu cabalin, simbo-lizat de masca „mutului”. Înaceastã viziune, cãluºarii cautãsã se substituie cailor însuºin-du-ºi calitãþi ca: virilitate, forþã ºieleganþã. Ei constituie simbolico herghelie divinã care, alãturi dezeul cãluº, se opun Rusaliilor/Ie-lelor. Cu toate cã în mitologia ro-mânã calul este un simbol major,el nu pare sã justifice specificita-tea geto-dacicã, deoarece imagi-nea calului are o largã rãspândireîn spaþiul european cu precãdereîn Anglia, sudul Franþei, þara Bas-cilor, Spania, dar ºi în Polonia,Grecia ºi rãzleþ în Balcani. Aceas-tã complexitate a cãluºului faceca în mod paradoxal, aproapetoate teoriile asupra originii salesã includã o parte de adevãr. Suntînsã douã nuclee rituale esenþia-le, care mã fac sã plasez origineasa în spaþiul cultural meditera-nean având rãdãcini în antichita-te. Pe de-o parte, este cultul mor-þilor ºi credinþa în prezenþa lorprintre cei vii ca spirite ale naturiice apãrã oamenii, restabilind echi-librul atunci când el este rupt derãzbunarea spiritelor. Studiindcãluºul în context cultural euro-pean cele douã nuclee rituale potfi gãsite ºi în culturile tradiþiona-le din vestul, sudul ºi sud-vestuleuropean, dar fãrã legãturã întreele. Originalitatea ºi unicitateacãluºului românesc rezidã înlegãtura organicã (misticã) pecare ceata de dansatori ostabileºte cu lumea spiritelorpentru protecþia oamenilor.

2. Cãluºul trebuie conceput caun „text” cultural pluridimensio-

nal, construit prin interacþiunea unor componente magico-ritua-le, estetice, spectaculare ºi chiareconomice. Aceastã structurãcomplexã face ca participanþii înfuncþie de vârsta, educaþia, inte-resul ºi

poziþia lor de „insider”

sau de „outsider” faþã decomunitate sã interpreteze înmod diferit unul ºi acelaºi joc cã-luºãresc. Persistenþa cãluºuluirezidã în polisemia sa, încapacitatea de a fi înþelessimultan ca ritual sacru (de ceicare mai cred în forþa beneficã acãluºarilor ºi în cea maleficã aielelor); ca moºtenire culturalã cetrebuie pãstratã ºi transmisã (decei ce vãd în practica sa respectultradiþiei), ca act artistic (cu referirela dans ºi muzicã), spectacoldistractiv (cu referire la„comicãriile” mutului), ºi camodalitate de câºtig (cu referirela lumea ce se înghesuie sã cum-pere pelinul „jucat” de cãluºari,atât la sat cât mai ales la oraº).Cred încã oamenii secolului XXIîn conþinutul magic ºi eficienþaritualã a cãluºului? În multe ca-zuri rãspunsul este ambivalent,deoarece omul modern este maicomplex decât ne închipuimtrãind o realitate schizoidã, încare unei gândiri pragmatice i sepoate alãtura credinþa într-o lumesupranaturalã.

Substratul ritual în care suntancorate rãdãcinile cãluºului ºicare a rezistat campaniei anti-re-ligioase ºi anti-mistice dusã decomuniºti timp de 45 de ani, estecel al cultului morþilor ºi a pre-zenþei spiritelor lor printre ce vii.Cãluºului i se mai atribuie capa-citatea de a proteja comunitateade acþiunile malefice ale Ielelor cuajutorul plantelor magice, a dan-sului, muzicii ºi obiectelor magi-ce. Dar dintre multiplele funcþiirituale ale cãluºului, oamenii (ceicare mai cred) aleg pe cele carele-au fost transmise prin tradiþie:de fertilitate, de fecunditate, deprofilaxie, sau de vindecare. Cutoate cã în ultimul deceniu amasistat la trei vindecãri a celor„luaþi din cãluº” este evident cãaceastã practicã magicã aproapea dispãrut. Cercetarea îndelunga-tã a cãluºului mã îndreptãþeºte sãmã întreb: Cum se poate „salva”sau perpetua în context socio-cultural actual conþinutul magi-co-ritual al cãluºului care s-a con-struit de-a lungul secolelor ºi careaparþine unei lumi trecute? Nuputem aºtepta ca practicele ma-gice sã aibã acelaºi sens pentruoamenii de astãzi ca pentru ceide la începutul secolului XX.Aºadar, poate fi perpetuatã o for-mã ritualã fãrã suportul credinþeiîn rostul ºi eficacitatea sa?

3. Pentru o comunitate ruralã,practica cãluºului era o parte in-tegrantã, organicã a vieþii ei spi-rituale. Cãluºul se practica înbaza forþei tradiþiei ºi fiecare de-coda multiplele sale mesaje înfuncþie de gradul de educaþie, decredinþã în eficacitatea sa, de in-terese, etc. La un moment dat,

din toate componentele cãluºu-lui, celei artistice i s-a conferit oimportanþã mai mare decât sub-stratului ritual. Aceastã distinc-þie au fãcut-o persoane situate înafara comunitãþii („outsideri”),care au realizat cã potenþialul es-tetic al cãluºului poate fi utilizatpentru a demonstra valoarea de-osebitã a culturii tradiþionale aþãrii noastre. Un exemplu esteparticiparea cetei de cãluºari dinsatul Pãdureþi, jud. Argeº la Fes-tivalul Internaþional de Folclor dela Londra (1935 ºi 1937). Din zo-nele unde cãluºul exista în gradediferite de evoluþie (în raport cufondul sãu ritual), a fost aleasãde cãtre marele etnomuzicologConstantin Brãiloiu, o ceatã lacare complexul artistic ºi cel ri-tual puteau satisface cele mai exi-gente criterii estetice ale unuipublic situat în afara spaþiuluinostru cultural. Cu toate cã loculºi timpul ritual al cãluºului au fostcu aceastã ocazie drastic modifi-cate, credinþa în esenþa sa ritualãºi în puterea ielelor au fost atâtde puternice, încât cãluºarii (cumut ºi stegar) nu au vrut sã apa-rã pe scena de la Albert Hall fãrãplante magice (pelin ºi usturoi)la brâu. (Fapt menþionat în multeziare ale timpului).

O rupturã clarã între formascenicã ºi practica cãluºului încontext tradiþional s-a petrecut în timpul comunismului. În pe-rioada „comunismului internaþi-onalist” (1947-1965) politica dede-românizare ºi antireligioasã auinterzis practicile rituale (inclu-zând cãluºul) considerate misti-ce ºi disfuncþionale. Propagan-da ateistã a adâncit fisura dintrepopulaþie ºi autoritãþi, dând naº-tere la duplicitate ºi la discrepan-þa dintre gândire, verbalizare ºi

acþiune. Aceastã atitudine ambi-valentã a salvat cãluºul de la ex-tincþie, el intrând într-o fazã la-tentã de existenþã. În evident con-trast, dansul din cãluº a fost ma-nipulat scenic, fiind folosit în dis-cursul politic ca emblemã a cali-tãþii estetice ºi originalitãþii cul-turii româneºti, dar ºi a superio-ritãþii sistemului socialist repre-zentat de un tineret talentat, vi-guros ºi optimist. Cãluºul tradiþi-onal a fost considerat doar camaterie primã, care trebuia se-lectatã, curãþatã de tot ceea cepãrea „vulgar”, mistic ºi neartis-tic, adaptatã scenic ºi „îmbogã-þitã” coregrafic de cãtre instruc-torii ºi coregrafii strãini de comu-nitatea localã. Sub influenþa ma-rilor ansambluri profesionistecare obligatoriu au preluat larândul lor modelul coregraficsovietic (Igor Moisejev) cãluºulprezentat pe scenã devenea, latoate nivelele, o demonstraþie devirtuozitate, omogenitate ºi sin-cronizare care prin precizia ei me-canicã impresiona publicul localºi strãin.

În perioada „naþionalistã” aregimului comunist, cãluºul de-vine simbolul vechimii, continui-tãþii istorice ºi originalitãþii cul-turii autohtone. În acest contextsunt valorificate ºi componente-le sale rituale ºi magice; mai pu-þin în plan artistic (scenic) ºi maimult în cel al cercetãrii documen-tar-ºtiinþifice. În 2005 cãluºul afost proclamat de UNESCO Ca-podoperã a Tradiþiilor Orale aleUmanitãþii, fiind înscris pe listacelor mai Reprezentative Moºte-niri Culturale ale Umanitãþii. În afara mândriei naþionale – de-plin justificate – prezenþa cãlu-ºului pe lista producþiilor repre-zentative impunea salvarea, re-

etno-coreolog

„…cetele de cãluºari au capacitatea de a se dedublaºi de a performa cu aceeaºi convingere ºi credinþãatât în context tradiþional cât ºi scenic”

vitalizarea, promovarea ºi dise-minarea sa. Aceste cerinþe veni-te de la nivele superioare de de-cizie (internaþionale ºi naþionale)ar fi trebuit sã fie expresia nece-sitãþii ºi dorinþei de afirmare acelor care practicã ritualul. Dinpãcate (sau poate din fericire)comunicarea între cele douã ni-vele este aproape inexistentã.Multe cete de cãluº nici mãcarnu au auzit de prestigioasa apre-ciere pe care UNESCO a confe-rit-o practicii rituale complexe acãluºului, NU doar dansului pescenã.

Planul Comitetului Naþionalpentru Cãluº vizeazã doar jude-þul Olt, zonã în care cãluºul estevital atât la sat cât ºi în forma despectacol scenic. Este, dupã pã-rerea mea, trist cã zonele în carecãluºul este pe cale de dispariþienu fac parte din proiect. Desi-gur, pentru revitalizare sunt sti-pulate cercetãri de teren ºi asis-tenþã ºtiinþificã, dar ca principalemodalitãþile pentru transmitere ºipromovare sunt propuse festiva-lurile de tot felul (copii, maturi,locale, zonale, naþionale etc.) ºi,în principal, Festivalul de lungãtradiþie a „Cãluºului Românesc”de la Caracal. Fãrã îndoialã, oricefestival-concurs are o funcþieemulativã, mai ales în cazulcãluºului la care lupta directãdintre douã cete, practicatã în tre-cut, a fost substituitã în timp deconfruntarea artisticã. Recente-le cercetãri de teren mi-au demon-strat cã cetele de cãluº au capa-citatea de a se dedubla ºi de aperforma cu aceeaºi convingereºi credinþã atât în context tradiþi-onal cât ºi scenic. Dar propune-rea festivalurilor (pe scenã) camodalitate principalã de transmi-tere a cãluºului ºi de conºtienti-zare a valorilor sale excepþiona-le, va avea ca rezultat (este pãre-rea mea) grãbirea profesionalizã-rii grupurilor ºi „sãrãcirea ” cã-luºului atât de esenþa sa ritualã,cât ºi de caracterul sãu de spec-tacol popular care încã îi justifi-cã existenþa în contexte socialevernaculare. Se poate oare sce-niza un ritual? Rãspunsul estedubitativ deoarece, chiar creat cuexactitate pe scenã, el devine ri-gid ºi lipsit de viaþã pierzând atâtvaloarea de informare, cât ºi ceaartisticã. Oare de ce nu s-a gân-dit nimeni sã coboare cetele depe scenã? Chiar ºi într-un festi-val, cãluºarii (cu „mut” ºi stegari)ar putea juca în spaþii neconven-þionale (parcuri ºi pieþe) unde sãse simtã în largul lor, mai aproa-pe de adevãr ºi de publicul carear avea libertate sã interpretezejocul lor aºa cum doreºte: ritual,spectacol artistic, distracþie etc. Cât priveºte promovarea cãluºu-lui peste hotarele þãrii: oare nuse poate organiza cu ocazia Fes-tivalului „Cãluºului Românesc”un seminar internaþional (cuexemplificãri) dedicat unor cetesimilare de dansuri bãrbãteºti dinrestul Europei? ªi nu se poateoare ca acest festival (în noua saipostazã) sã facã parte dintr-uncircuit de turism cultural pentrustrãini?

Pantomimã comicã („pedepsirea cãlugãrului”)la Giurgiþa (Dolj) - 2008)


1. În legãturã cu originea Cã-luºului, putem spune cã nu exis-tã un moment radical de la careobiceiul a început sã existe ºi nicinu poate fi gãsitã vreo cale caresã ne permitã sã ajungem la el.Ca orice creaþie umanã de acestgen, nici obiceiul Cãluºului nu areun început undeva anume. Spe-culaþiile pe aceastã temã constaudoar în construcþii subiective ºiarbitrare asupra cãrora nu existãniciun control. Considerãm însãcã deºi nu putem reconstitui for-ma primarã, originalã a Cãluºu-lui ºi nici nu putem ºti dacã aces-ta se prezenta la origine ca un sin-gur obicei sau un complex deobiceiuri similare provenite dinsurse diferite, unele elemente careintrã în alcãtuirea diferitelor salestraturi oferã indicii semnificati-ve (urme ale cultului soarelui, ar-melor ºi vegetaþiei, organizareaexclusiv masculinã a cetei etc.),fiind specifice unor populaþii decrescãtori de animale din epocabronzului ºi fierului, iar asemãnã-rile eventuale cu alte manifestãride culturã nu pot fi explicate de-cât pe baza unei origini strãvechicomune, indo-europene.

2. Similar tuturor celorlalte ri-turi, practici magice, credinþe,norme etc., apariþia a ceea ce maitârziu a devenit Cãluºul, a expri-mat în fapt o necesitate spiritua-lã umanã, oferind simbolic solu-þii la anumite probleme ale vieþiiindividuale ºi sociale. Prin acestgen de practici, oamenii au încer-cat sã dea un sens vieþii, sã seadapteze mediului înconjurãtor,dar mai ales sã împiedice sau sãînvingã ceea ce percepeau ca fi-ind o crizã periodicã a timpului.

În mentalitatea societãþilor ar-haice un astfel de moment eraînceputul anului, primãvara. Re-prezentând trecerea de la iarnã lavarã, primãvara, în mod special,era consideratã o perioadã nesi-gurã, expusã unor pericole maimult sau mai puþin imaginare. Înacele momente, dupã cum remar-ca Mircea Eliade, creativitatea oa-menilor era provocatã de „miste-rul naºterii, morþii ºi al renaºterii,identificat în ritmul vegetaþiei”.

Cu ocazia fiecãrui An Nouavea loc un ritual spectaculos dereînnoire a lumii. Peste tot în lume,aceste ritualuri recreeazã simbo-lic haosul primordial urmat de oregenerare temporalã ºi de o nouãîntemeiere a lumii. Pentru evita-rea disfuncþiilor care pot apãreaîn aceste momente omul i-a con-trapus, instictiv sau raþional,dupã caz, ceea ce Bronislaw Ma-linovski denumeºte „rãspunsuriculturale”. Prin ele a realizat tre-cerea de la neputinþã la acþiunerelativ eficientã ºi a redus rolulhazardului în derularea de ansam-blu a vieþii lui.

Existã credinþa potrivit cãreia,prin anumite practici magice,omul putea influenþa desfãºura-rea ciclului naturii, asigurarea fer-tilitãþii, noua recoltã depinzând

de acestea. Aceste credinþe erautransmise prin unele acte imitati-ve, prin rostirea cuvintelor caredenumeau lucrurile dorite de oa-meni pentru Anul Nou, ele fiindatribute sacre ale unor corporaþiide iniþiaþi. Considerãm cã puteminclude în aceastã categorie ºiceea ce mai târziu s-a numit ceatacãluºarilor.

3. O caracteristicã comunã tu-turor obiceiurilor este mobilita-tea, acestea aflându-se într–unpermanent proces de transforma-re ºi auto-reglare. Ritmul acestuiproces, reflex al evoluþiei istoriceºi al schimbãrilor intervenite îndomeniul ideologiei, a fost inse-sizabil o perioadã îndelungatã,lent apoi, pentru ca dupã al DoileaRãzboi Mondial sã fie din ce înce mai intens, în proporþii maimari, „forþa de înnoire dominândincontestabil forþa de pãstrare atradiþiei” dupã cum semnala Mi-hai Pop.

În general, obiceiurile tradiþi-onale ºi-au menþinut structura debazã, principalele momente dedesfãºurare ºi succesiunea lor,transformãrile producându-se, înprincipal, la nivelul sensurilorprimare, datoritã unor necesitãþifuncþionale ºi de semnificaþie,prin estomparea, dispariþia, mo-dificarea sau impunerea unor ele-mente ºi motive. Astfel, ele ºi-aupierdut tot mai mult din valenþelerituale originare, desacralizându-se. Acest proces de transforma-re nu se reduce însã numai la eli-minarea credinþelor ºi practicilorsuperstiþioase, la atenuarea do-minantei rituale. Totodatã, are loco accentuare sau o revalorificarea elementelor ceremoniale ºi, înultimã instanþã, a celor artistice.Mihai Pop sublinia cã obiceiurile„au trecut treptat de pe planul cudominantã ritualã, sacralã, pe pla-nul cu dominantã ceremonialã ºitrec astãzi pe planul de specta-col”.

În momentul în care credinþaîn puterea ºi eficacitatea unui ri-tual s-a diminuat, semnificaþia saritualã dispare în mod gradat, iarînsemnãtatea ca fenomen artis-tic, ca spectacol devine dominan-tã. Când credinþa în puterea ºieficienþa ritualului rãmâne intac-tã, pe de altã parte, funcþia sa debazã continuã sã existe deºi ca-drul sau componentele sale suntalterate.

Similar oricãrui alt fapt cultu-ral, Cãluºul, ca realitate istoricã,este determinat de condiþiile so-cio-economice ºi psiho-sociale încare a existat ºi a evoluat în ra-port cu aceste coordonate. Per-manenþa lui se datoreazã unuimecanism de autoreglare care aprovocat deplasarea mesajuluide la nivelul ritual spre niveluldistractiv ºi artistic. Cu cât neapropiem de zilele noastre se ob-servã o deplasare a funcþiei luidin planul ritual, în care accentulse punea pe credinþa în eficacita-tea actelor performate, în cel ce-

remonial, în care factorul deter-minant al recreãrii îl constituierespectarea tradiþiei, ºi în celspectacular, în care este receptatca un produs artistic. El consti-tuie totodatã cel mai evidentexemplu de trecere al unui obiceide la rit la ceremonial ºi apoi laspectacol. Forma sa actualã, înfuncþie de contextul social localsau general în care este perfor-mat, reuneºte într-un tot coerentcele trei funcþii care altãdatã eraudistincte. Anca Giurchescu pre-

nnnnn DR. IONUÞ SEMUCInstitutul de Etnografie ºi Folclor

„Constantin Brãiloiu” din Bucureºti

„…Cãluºul constituie cel mai evident exemplude trecere al unui obicei de la rit la ceremonialºi apoi la spectacol”

cizeazã cã între rit ºi spectacol nueste un raport de opoziþie ºi nicide anterioritate. Elementele despectacol nu sunt adãugate la ri-tual, ci mai curând conþinute deacesta.

În regiunile unde Cãluºul aavut o structurã simplã ºi legatãstrâns de funcþia sa vindecãtoa-re, pierderea semnificaþiei ritualea fost urmatã de dezintegrarea saprogresivã, ºi aceasta pentru cãniciun alt mijloc de expresie nu aexistat pentru a prelua noi înþele-

suri. Pe de altã parte, în zonele încare obiceiul a avut o structurãcomplexã ºi elemente de expresiecu valoare artisticã (dans, muzi-cã, costum, scenete comice), par-ticipanþii au putut alege dintr-ogamã largã de semnificaþii ºi mo-dalitãþi de expresie pentru a reali-za trecerea de la ritual la specta-col. Capacitatea Cãluºului de ase transforma se datoreazã carac-terului sãu polisemic, ceea ce i-aasigurat supravieþuirea într-osocietate în continuã schimbare.

2020202020202020202020202020202020de ani decarte liberã

Debuturile Aius laprima strigare a lui 2011

Lucrarea rãspunde uneinecesitãþi istoriografice (dar ºipractice, prin faptul cã se discu-tã, la nivel central, o nouã reor-ganizare administrativã a þãrii) ºio împlineºte prin modul organizat,tematic ºi cronologic, în judeca-rea faptelor ºi a evenimentelor,prin dorinþa de a aduce în circui-tul ºtiinþific elemente de originali-tate.

Vladimir Osiac

Remarcãm nuanþele sub-tile pe care le introduce uneori înlucrarea domniei sale dl. MihaiGhiþulescu, ceea ce ne face sãafirmãm cã nu ne gãsim în faþaunei descrieri fade a unui sistemadministrativ, cum poate am fi fosttentaþi sã credem cã ar putea fivãzând titlul tezei, ce nu anunþanicidecum ceva spectaculos.

Laurenþiu Vlad

Mihai Ghiþulescu – Organizarea administra-tivã a statului român modern. 1859-1918A5, 260 p., 32.50 lei

Ceatã de cãlugãri din Plopi(Teleorman) la o curte

de gospodari - 2010)


Cãluºul este mitul ºi do-cumentul cultural-istoric fundamental al po-

porului român, care solidarizea-zã câteva milenii de existenþã is-toricã, începând cu neoliticul ºiterminând cu evul mediu creºtinºi modern. Este documentul ati-pic în Europa, pe care istoricii îlcautã ºi nu-l gãsesc în arhiveleromâneºti ºi strãine.

Originalitatea Cãluºului, privitdin perspectiva cercetãtorilorcontemporani, constã în statu-tul de mit total asemãnãtor mitu-lui hristic care propunea mântui-rea, salvarea omului de la moar-te, dar deosebit de aceasta prinevocarea ºi renaºterea naturii cafundament al surselor existenþei,indispensabile supravieþuirii, as-pect care aparþinea miturilor pre-creºtine, constituind ceea ceMircea Eliade numea creºtinis-mul cosmic în tradiþiile populareromâneºti. De asemenea, o altãparticularitate care individuali-zeazã obiceiul Cãluºului esteutilizarea unui limbaj exclusivnonverbal întemeiat pe simbol,spre deosebire de mitul biblicbazat pe cuvântul creator ºi obi-ceiurile populare semnificativedin ciclul calendaristic (Crãciu-nul, Anul Nou, Paºtele etc.) careabordeazã un fragment al viziu-nii asupra lumii (Naºterea Mân-tuitorului, regenerarea naturii cusursele existenþei, învierea lui Ii-sus Hristos etc.), utilizând undublu limbaj, simbolic ºi verbal.

Toate simbolurile specifice jo-cului Cãluºului, începând cu pie-sele de port ºi recuzita, figurilede dans ºi terminând cu structu-ra ºi actorii jocului Cãluºului potfi conexate cu mãrturiile arheolo-gice ºi documentele scrise ale An-tichitãþii ºi Evului Mediu creºtin.Apelul la aceste surse documen-tare ne este suficient pentru iden-tificarea originii Cãluºului ºi aevoluþiei semnificaþiilor jocului înepocile istorice pe care le-a tra-versat. Mai este nevoie ºi de unconcept, de un model pe care îldefinim ca viziune tradiþionalãasupra lumii, model care sã per-mitã raportarea ºi evaluarea tu-turor informaþiilor de tip simbolicºi scrise la aceleaºi teme ºi prin-cipii specifice creaþiei culturale ºia unei viziuni asupra lumii. Labaza creaþiei culturale, de la apa-riþia omului pânã în epoca mo-dernã, se aflã necesitãþile funda-mentale ale existenþei omului caspecie: alimentaþia, locuinþa, îm-brãcãmintea, sãnãtatea, preocu-pãri specifice ºi lumii de azi. Ac-cesul la aceste surse ale existen-þei, producerea ºi reproducereaacestora, viaþa de dupã moarte,aspecte despre care vorbesc nu-meroase categorii de mituri cos-mogonice, de origine antropogo-nicã etc. ºi ritualurile ca tehnicide acces la aceste idealuri, obi-ceiurile din ciclul calendarisric ºifamilial ca ºi doctrinele economi-ce moderne ºi teoriile privind apa-riþia vieþii ºi omului, geneza uni-versului contureazã sfera decercetare a unei viziuni asupra lu-mii.

Analiza jocului Cãluºului dinperspectiva amintitã ºi a docu-mentelor arheologice ºi scrise si-tueazã apariþia cãluºului la sfâr-

ºitul epocii neolitice numitã dearheologie eneoliticã (3800-2800î. Hr.) când are loc întâlnirea ºisinteza culturilor agrare din ve-chea Europã (centrul ºi sudulEuropei) cu cea a grupurilor depãstori de la nord ºi est de Nipru,a cãror existenþã se întemeia pemulþimea animalelor din turmãpentru hrãnirea cãrora cãutau înpermanenþã pãºuni, surse de apãºi locuri de hrãnire pe timp de iar-nã. Primejdiile întâlnite pe timpulmigrãrii cu turmele, provocate deanimalele sãlbatice, de reacþiacomunitãþilor agrare sedentarecãrora le încãlcau teritoriul etc.,întâlnirea cu alte grupuri de pãs-tori ar impune apariþia unui grupde luptãtori ºi a unui conducãtorspecializat în administrarea for-þei de apãrare ºi depãºire a crize-lor ivite în timp, precum cea ali-mentarã, demograficã, climaticãetc. Abundenþa resurselor natu-rale oferite de teritoriile de la Vestde Nipru au oferit condiþii favo-rabile sedentarizãrii pãduri cuvânat abundent, fructe depãdure, flora spontanã, o reþeadensã de opt curgãtoarenecesare aºezãrilor stabile ºipescuitului pentru completareasurselor alimentare etc.Integrarea celor douã tipuri deculturi este documentatã de apa-riþia în aºezãrile eneolitice, Cucu-teni, Gumelniþa Tiszapolgar,Salniþa a simbolurilor solare astatuetelor masculine, a unorfiguri plastice precum hora de laFrumuºica (Cultura Cucuteni) ºia unor aspecte rituale noi, precumînmormântarea separatã a unorbãrbaþi însoþiþi de simbolulstatutului lor în spaþiul culturiiSãlcuþa (Oltenia) ºi Tiszopolgardin vestul României, nord-estulUngariei ºi estul Slovaciei.

Hora, conducãtorul cu statutdeosebit în comunitatea eneoli-ticã, arma specificã primului eroucunoscut în istoria Europei, He-racles ºi patronajul Marii Zeiþe,ai cãrei preoþi au creat scenariulintegrãrii celor douã tipuri de cul-turi ºi îndeosebi a riturilor mar-când începutul indoeuropenizã-rii, constituie primele elemente alejocului Cãluºului. Structura ºicelelalte componente ale joculuicunoscute astãzi au fost cristali-zate în epoca metalelor când, subinfluenþa grupurilor de rãzboinici

din nordul munþilor Caucaz, auavut loc schimbãri profunde înstructura socialã ºi religioasã avechii societãþi neolitice. Mareazeiþã ºi descendentele sale femi-nine au fost trecute în planul se-cund al panteonului divin, locullor fiind luat de zeii masculini. Ie-lele, vântoasele, cele care provoa-cã boala pe care cãluºarii o vin-decã prin jocul lor, jurãmântuldepus pe steag pe malul unei apecurgãtoare sau la o movilã de lahotarul satului, trasarea unui cercîn care cãluºarii îºi desfãºoarãjocul, precum ºi multe aspecte alesimbolurilor din practica Cãluºu-lui pot fi înþelese dacã le punemîn relaþie cu documentele arheo-logice, care sunt obiective,daropace nu vorbesc ºi leintegrau într-un model de analizãºi evaluare dupã aceleaºiprincipii.

Cãluºul ca joc ritual atingeapogeul în epoca statului dac.Sanctuarul mare, rotund, sanc-tuar calendar din Munþii Orãºtieireprezintã o sintezã constructivãoriginalã în epoca în care eraumarcate diferitele segmente detimp (zile, sãptãmâni, luni, ani) ºiprezintã cele douã divinitãþi prin-cipale ale panteonului religios,cea femininã (semnul în formã depotcoavã) ºi cea masculinã (sem-nul solar).

Caracterul deschis, sub cerulliber, al sanctuarelor dacice, stâl-pii de andezit de la sanctuarelepatrulatere cu o înãlþime de 1,50m prevãzute cu cepuri, pe care,probabil, se aºezau plãci de lemn,permite ipoteza cã în incintasanctuarelor s-au desfãºurat,printre altele, ºi dansuri rituale cuprilejul sãrbãtorilor marcate decalendare.

Düsza Daniil, scriitor maghiar,face o descriere, într-un roman din1859, a jocului Cãluºului cu prile-jul sãrbãtorii date de SigismundBathory în onoarea Beatricei, fii-ca lui Mihai Viteazul în 1599.

„La aceastã serbare participauºi oºteni de-ai lui Mihai Vodã,cãluºari sub comanda voiniculuiboier din Muntenia, Baba Novac,care produserã urmãtorul joc:într-un cerc mai larg erau aºezaþi12 stâlpi, pe vârful cãrora se aflautable de un stânjen pãtrat. Pe fie-care se postase câte un jucãuº încostum de aceeaºi croialã (…)

Dinlãuntrul stâlpilor se afla opânzãturã foarte tare, de la carese întindeau 12 sfori de mãtasepânã în vârful stâlpilor, în mâinilecelor 12 jucãuºi postaþi pe stâlpi.În jurul stâlpilor stãteau una sutãde cãluºeri rezemaþi… cu mâinileºi capetele pe bâtele lor ghintui-te cu argint. În centrul cerculuide cãluºeri se pãstra vãtaful, unmuntean cu numele Florean, celmai renumit cãluºar al þinutului.Dar ºi cei 12 de pe vârful stâlpilorerau toþi vãtafi de cãluºeri. So-sind Domnul, la un semn al luiFlorean, cei 100 de cãluºeri por-nirã jocul...”. Cãluºul are trei ac-tori principali: Mutul, Vãtaful,Ceata Cãluºarilor ºi douã simbo-luri semnificative: steagul ºi cio-cul, care delimiteazã sfera de au-toritate ºi responsabilitate în ca-drul cetei de cãluºari.

Mutul reprezintã autoritateadivinã supremã, marele zeu mas-culin cãzut în dizgraþie în epocacreºtinã. Prin atributele pe care leposedã, face cunoscutã comuni-tãþii puterea pe care o deþine: sa-bia sau biciul, falusul ºi ciocul.Forþa reprezentatã de sabie ºi bici,care imitã tunetul, faptul cã nuvorbeºte ºi nu poartã mascã nugenereazã poziþia de zeu suprem– cu Dumnezeu n-a vorbit ºi nul-a cunoscut nimeni. Falusulaminteºte de principiul erosului,specific elegiilor anticeprecreºtine, pe care se întemeiageneza ºi regenerareacosmosului, a surselor existenþeiºi vieþii. Ciocul este un lemn lungde 25-30 cm. cioplit în formã decioc de pasãre, gât ºi corp de calsau de lup. Este îmbrãcat într-opiele de iepure în care se puneaudiferite plante de leac culese înziua de strat de Rusalii, se maipunea mãsura fiecãrui cãluºarlegatã cu sfoarã ºi paie de grâu.Dacã sabia trimite la ideea de forþã,ciocul aminteºte de valorile pecare Marele Zeu le ocroteºte.Iepurele reprezintã ideea deprolificitate datoritã înmulþiriirapide. Mâna de grâu lãsatã dupãsecerat pe câmp este numitã„iepure”, spicul de grâu fiind lafel de prolific. Plantele trimit laideea de sãnãtate. La spargereaCãluºului, ciocul era îngropat înmovila de la hotarul satului.Movilele, în ritualurile precreºti-ne, erau mormintele conducãtori-

nnnnn ªTEFAN ENACHE

„azi, Cãluºul este un dans de virtuozitate,desprins de contextul istoric care i-a dat naºtere”

lor rãzboinici reprezentând pân-tecele Mamei Pãmânt. Vãtaful,prin atributele de organizator ºiconducãtor al cetei, este descen-dentul acelei categorii de semizei,de tipul lui Heracles, cunoscuþi înantichitate, nãscuþi în urma uniriizeilor cu pãmântencele. El poartãbâtã ca toþi ceilalþi cãluºari.

Ceata cãluºarilor formatã din9, 10, 11 jucãtori aminteºte deacele grupuri de pãstori ºi rãzboi-nici din scrierile lui E. Benvenisteºi certificaþi de arheologii care,timp de douã mii de ani (4500-2500 î. Hr.), dupã modelul lui He-racles, au migrat realizând ceeace istoricii ºi arheologii numescindoeuropenizarea Europei, ca-racterizatã prin crearea uneistructuri sociale ºi religioase tri-partite, slujitori ai sacrului, rãz-boinici ºi protectori.

Steagul este o reunire de sim-boluri. Este compus dintr-o prãji-nã de stejar, tei sau alun. Arelegatã în vârf o þesãturã albã(batistã, testamel, basma). Mai arefire de usturoi, pelin ºi grâu verde.În unele sate steagul avea în vârfo pãpuºã îmbrãcatã într-o cãmaºãde izbândã lucratã într-o noaptede fete nevinovate. O asemeneacãmaºã era pusã la marginea sa-tului pentru alungarea holerei.Steagul reprezintã sfera de auto-ritate a Marii Zeiþe precreºtine, pecare jurau cãluºarii care au creatlumea, cerul cu astrele, munþii,apele, pãdurile cu vânatul, vege-taþia. În sanctuarul de la Parºa(jud. Timiº) ºi în alte sanctuare dinneoliticul mijlociu erau instalaterãzboaie de þesut pentru a ilustragestul creativ al lumii de cãtreMarea Zeiþã prin tehnicaþesutului. Legendele româneºtiamintesc frecvent darurile nãzdrã-vane oferite eroilor în primejdie deSfânta Vineri sau de SfântaDuminicã, precum batista saunãframa care, aruncatã în urma lor,creau pãduri sau munþi de netre-cut.

Semnificaþiile jocului Cãluºu-lui sunt completate de informa-þiile oferite de figurile de dans exe-cutate de cãluºari pe timpul sãr-bãtorii Rusaliilor. Simpla enume-rare a figurilor de dans aminteºtede textele colindelor: aratul, se-mãnatul, seceratul, culesul po-rumbului, Rãzboiul, Atacul, Po-dul, Împãrþirea pogoanelor etc.

Dansul, Podul aminteºte, dupãspusele cãluºarilor, consemnateîn monografia cãluºului din jude-þul Teleorman, de trecerea Dunã-rii în 1877 în timpul Rãzboiului deIndependenþã.

Cãluºul se contureazã azi ca oistorie scrisã cu instrumente desemnificare nonverbale cu ima-gini ºi simboluri, indispensabilecunoaºterii istoriei ºi culturii ro-mâneºti. Azi, Cãluºul este undans de virtuozitate, desprins decontextul istoric care i-a dat naº-tere. Necunoaºterea originii se-minificaþiilor jocului în ansamblua condus la pierderea sensuluioriginar al simbolurilor ºi figuri-lor de dans. Jocul ar putea fi revi-gorat prin revenirea la semnifica-þiile iniþiale. Obiceiul Cãluºului, caºi monumentele, trebuie restau-rat, curãþat de negura timpuluitrecut peste el. I-am reda astfelstrãlucirea de altãdatã.

etnograf

Foto: Tatiana Gandrabur (Craiova 2011)


Gâlceava ºi oportunitatea caracterizeazã discuþiile cu privire la ori-

ginea Cãluºului. ªi asta nu doarde acum, ci chiar de la începutu-rile folcloristicii ºi etnografiei ro-mâneºti. Când a fost nevoie sãne pronunþãm ºi sã ne susþinemlatinitatea s-a spus ºi s-a scrisrãspicat cã ritualul trimite inene-gabil la dansul saliilor, celebratîn cinstea lui Jupiter sau la cel alcolisaliilor dedicat lui Romulus.Ulterior, într-o acutã crizã identi-tarã ºi în încercarea de resuscita-re a ei, am afirmat cu aceeaºi ho-tãrâre cã dansul cãluºarilor estede origine geto-dacicã sau, prinextensie, tracicã. Alte câteva su-poziþii, mai mult sau mai puþinºtiinþifice, cetele hazlii, altele S.F.-uri, veneau sã completeze acestmozaic de interpretãri.

În acest context, trebuie sãafirm cã, tot cãutându-i originile,am uitat, de fapt, ce este Cãlu-ºul, care-i sunt cuprinderile ºi dece este el important pentru cul-tura tradiþionalã româneascã.

Prin urmare, încercând sã cã-utãm cu patimã ºi sã stabilim sen-surile originare ale acestui pat-tern cultural, eludãm, mai degra-bã inconºtient, complexitatea ºivalorile lui de fenomen tradiþio-nal pe cât de viu, pe atât de func-þional, cel puþin în lumea satului.În complementaritate cu cele afir-mate mai sus ºi ca o argumenta-re, mai ales teoreticã, acceptatã,altminteri, mizãm pe ideea cã mo-delele ºi expresiile culturii popu-lare au caracter (ºi formã) de pa-limpsest. Adicã stratul care se„citeºte”cel mai bine este cel dedeasupra, acesta fiind totodatãºi cel mai bine receptat de con-sumatori-receptori. S-ar puteaspune, într-o ordine temporalã, cãnu acest strat este preeminent, cidimpotrivã. Dar, din pãcate,structurile primordiale devin în/prin trecerile istorice continue,atât de ceþoase ºi atât de oblite-rate cã, în ciuda eforturilor, nu maipot fi decelate decât sporadic ºidoar în cadrul întregului. Despreaceste rãmãºiþe, pe care noi le-am considerat vreme îndelunga-tã esenþiale ºi care ne-au creatîntru cercetare mari bãtãi de cap,bãtrânul savant É. Durkheim, re-vendicat ºi „fructificat” atât desociologi, cât ºi de etnologi, de-clara, chiar acum 100 de ani, cãele sunt doar „reminiscenþedezorganizate”, deºi „au per-sistat” de-a lungul timpului în„segmente autonome”.

Ca o concluzie: cine vrea sãafirme o certã ºi singularã origi-ne a Cãluºului sã o facã ºtiinþificºi cu argumente. Pe noi ne mul-þumeºte formularea cã el a fost/este o structurã culturalã dina-micã, multifuncþionalã ºi plurise-manticã (simbolicã) ºi, nu în ulti-mul rând, identitarã.

Complexitatea magicã ºi reli-gioasã, de ce nu, a Ritualului cã-luºului (dansul este doar o com-ponentã a lui într-o bogãþie sin-creticã de excepþie, alãturi de alte

expresii ºi limbaje kinetice, muzi-cale, verbale, plastice etc.) estedatã tocmai de coerenþa riturilorºi acþiunilor sacre ce conduc im-plicit spre o maximã eficacitatesimbolicã (categorie folositã deLévi-Strauss în Antropologiastructuralã). Rosturile ºi rostui-rile Cãluºului se raporteazã, îngeneral, la atingerea ºi instaura-rea unei spaþio-temporalitãþi ide-ale care sã atragã ºi sã stimulezefertilitatea ºi fecunditatea, dar ºisã protejeze, sã apere omul, îngeneral atât insider-ul, cât ºioutsider-ul de orice maleficii ºipericole. Toate aceste rituri suntcomplinite sistematic de cele pro-filactice, taumaturgice. Sunt ºicete de cãluºari, în Oltenia ºiMuntenia, care au „în repertoriu”ºi rituri funerare sau, mai precis,postfunerare. Spre exemplu, laIzvoarele (Olt) primul dans ritualal cãluºarilor este „dedicat” ce-lor morþi ºi întru pomenirea lor.

Cât priveºte sensurile iniþiati-ce ale ritualului, ele trimit la o re-laþie simbolicã ºi semanticã cuaºa-zisele confrerii bãrbãteºti,männerbunde, cum le numeºteMircea Eliade. Iniþierea este spe-cificã ºi altor ritualuri, dãm spreexemplu iniþierea cetei de colin-dãtori care în Þara Oltului ºi ÞaraLoviºtei începe la Sf. Andrei. Încondiþiile în care sunt încãlcatenormele preparatoare ºi pregãti-toare, nu sunt respectate detalii-le construirii ºi ordonãrii dispo-ziþiilor rituale, iar „actorii”, actan-þii nu aþin ºi nu susþin principiulde magnifiscenþã (idealizareacontinuã ºi activã a realitãþii),atunci medierea ºi eficienþa

ritualurilor sunt nule. O singurãgreºealã, o singurã eludare atabu-ului ºi a statutului ritualatrage dupã sine neîmplinirea.În acest context, faptul cã„acþiunile” Cãluºului suntperformate la Rusalii nu este ochestiune întâmplãtoare.

Fiind un ritual bãrbãtesc (înOltenia, apar totuºi, sporadic,este adevãrat, în cetele de cãlu-ºari ºi crãiþele) Cãluºul are ºicaracter agonistic care în seco-lele trecute a fost mult mai pro-nunþat (a se avea în vedere de-scrierea fãcutã de Dimitrie Can-temir, dar ºi informaþiile mai re-cente). Azi, afirmã cercetãtorii,caracterul rãzboinic, de întrece-re, este unul mai ales economic,cu trimitere la „stãpânirea” unor„pieþe de desfacere” bãnoase.

Interpretãrile mitologizante cuextindere în special cãtre facerealumii, cosmogonice adicã, trebu-ie sã fie luate în discuþie mãcardintr-o perspectivã complinitoa-re. Altminteri, în lipsa unor susþi-neri coerente ºtiinþific, sunt ire-levante.

Orice transmitere, chiar tradi-þionalã, sub lozinca „aºa am moº-tenit”, poartã in nuce trãdarea.Cine crede altfel, n-are decât. Nici-un model nu este imuabil. Pânãla urmã, spectacolul este o formãde „salvare” ºi de aducere amin-te sentimentalã. Ca sã trãieºti ri-tual trebuie sã crezi mai întâi. „Ex-portul de culturã”?! Pentru acompleta îndoiala, cred cã tre-buie sã ne gândim ºi la importulde culturã atât în cultura micã(oralã), cât ºi în cea mare (scrisã).ªi atunci când le vom alãtura ex-

nnnnn CORNEL BÃLOSUºeful Secþiei de Etnografiea Muzeului Olteniei

„trebuie sã afirm cã, totcãutându-i originile, am uitat,de fapt, ce este Cãluºul”

1. În lucrãrile de specialitate,clasice cât ºi cele moderne, origi-nea Cãluºului este controversa-tã, întâlnindu-se argumentaþiiconstruite în afara mediilor folc-lorice. Valoarea cãluºului esteastãzi tridimensionatã. Poate fiobicei (un complex de manifes-tãri ºi acte tradiþionale), ritual(recunoscute ºi accentuate doarcomponentele magice, iniþiaticeºi ezoterice), dar ºi spectacolcoregrafic (transmiterea mesaju-lui prin limbaj nonverbal). Cãlu-ºul are o origine geto-dacã, eti-mologic cuvântul poate provenide la „cal” care joacã un rol im-portant în acest ritual. Calul a fostsocotit întotdeauna o fiinþã sola-rã, fapt ce conferã cãluºului as-pectul de joc solar.

2. Sensul original ar fi rosturi-le iniþiatice ºi ezoterice, iar cea maiconservatã valoare este cea ma-gicã (de stimulare a fertilitãþii, deprotecþie împotriva forþelor ma-lefice ºi mai ales taumaturgice).

nnnnn CONF. UNIV. DR. CARMEN BANÞA

Universitatea din Craiova,Facultatea de Litere

„valoarea cãluºuluieste astãzitridimensionatã”

3. Evoluþia societãþii duce laschimbãri majore ºi evidente.Reconstituirea sau reluarea unorobiceiuri trebuie sã fie în concor-danþã cu „cerinþa pieþii”, a „con-sumatorului de culturã”. Obiceiulcãluºãresc cunoaºte douã aspec-te: unul comercial, de informare(spectacolul coregrafic al ceteide cãluºari) ºi altul cu notã ri-tualicã, magicã ce se desfãºoa-rã pe tren, „în stradã”, acolo undecãluºarii sunt întâlniþi de Rusalii.S-au simplificat ºi resemantizat oserie de caracteristici ale domi-nantelor rituale, au avut loc mo-dificãri de repertoriu coregraficºi totuºi „scheletic” se pãstreazãaceeaºi structurã. Mesajul estetransmis, cei care participã ºtiucare este rolul cãluºarilor ºi cumtrebuie sã acþioneze. Din anul2005 (24 noiembrie) Cãluºul afost înscris pe lista valorilor re-prezentative ale PatrimoniuluiImaterial al Umanitãþii alcãtuitãde UNESCO.

portul cu importul, poate ne-ommai dumiri.

Schimbãrile în „tradiþiuni”sunt fireºti. Cultura popularãaparþine naturalului ºi are relaþiiperemptorii cu socialul ºi religio-sul. Care va sã zicã, atâta vremecât nu mai crezi în iele sau vân-toase etc., nu mai crezi în cãlu-ºari. Dar te mai uiþi la ei dinnostalgie ºi întru moºtenire. Estefoarte bine ºi aºa.

Cum vã spuneam: nu trebuiesã plângem pe umerii tradiþiei.Însã ea trebuie înregistratã,

pãstratã. ªi trebuie studiatã. Iarprincipiile trebuincioase în aceststudiu sunt cele ºtiintifice. ªi nualtele. În ultima vreme, am redes-coperit tradiþiile. Dar le percepempatetic ºi patriotard. Spuneacândva Constantin Noica cãtradiþia este ca ºi cum ai mergecu pluta: în acelaºi timp, mergi ºistai. Aceastã definiþie mi se pareexemplarã. Tot aºa, modelultradiþional, pentru a rezista,trebuie sã se adapteze. Cãluºulºi el, trãieºte ubicuu: ºi în trecutºi în prezent, dar ºi în viitor.

Ceata din Izvoarele (Olt) - joc în vatra satului (2008)


nnnnn IOANA REPCIUCInstitutul de Filologie

Românã „A. Philippide”

cãluºul din judeþul Teleorman:de la ritualul secularla contemporaneitate

În afara cercetãrii academi-ce instituþionalizate, evi-denþierea diverselor as-

pecte ale culturii populare s-aarãtat a fi un mijloc favorabil pen-tru conservarea valorilor naþio-nale, pânã la riscante exaltãri aleunicitãþii culturilor locale. Studii-le specializate ºi extensive aleobiceiurilor tradiþionale au primitºi au asimilat informaþiile din mo-nografii regionale sau articole depopularizare. Volumul semnat deStan V. Cristea, Tradiþia Cãlu-ºului în judeþul Teleorman. Dela ritual la spectacol, apãrut laEditura Aius, în 2008, aparþineipostazei regionale a cercetãrii,depãºind în acelaºi timp acestnivel prin aspiraþia de a configuraun cadru general, naþional pentruriturile din judeþul avut în vedere.

Rar întâlnim o carte atât debine închegatã ºi articulatã de-scriptiv, nãscutã dintr-o diserta-þie de masterat. Aºa cum preci-zeazã autorul, aceastã apariþieeditorialã a beneficiat de spriji-nul instituþiei culturale a judeþu-lui Teleorman, iar demersul deadevãratã arheologie culturalãrealizat aici confirmã întrutotulnecesitatea acestui suport. Înprimul rând, se remarcã cele douãfeþe ale metodei abordate; studi-erea particularitãþilor Cãluºuluidin Teleorman vizeazã deopotri-vã componenta diacronicã, as-pirând sã creioneze evoluþia obi-ceiului începând din secolul alXIX-lea ºi pânã în contempora-neitate, cât ºi cea geograficã, îm-pânzirea în spaþiu a obiceiului,sat cu sat. Astfel, volumul va fi„o radiografiere exactã a ceea cea însemnat ºi mai înseamnã Cã-luºul în Teleorman” (p. 6). Totuºi,nu ºtim cât de potrivitã este eºa-lonarea elementelor de structurãale performanþei cãluºarilor înfuncþie de un model mitologizantcare nu ºi-a confirmat încã nece-sitatea. Este vorba despre pre-luarea teoriei lui Ion Ghinoiudespre un presupus zeu cabalin,

care ar trece prin diverse ipostazeale vieþii ºi ale morþii. Probabil cãîn astfel de sugestii teoretice, et-nologia ar trebui sã se sprijine cumai multã încredere pe documen-tele etnografice, pe mãrturiile di-recte ale membrilor colectivitãþiitradiþionale ºi mai puþin pe aspi-raþiile de a reconstitui mituri sauzei.

Aflat într-o zonã de confluen-þã a acestui obicei specific sudu-lui þãrii, Teleormanul se remarcãºi prin abundenþa semnalãrilorde-a lungul vremii în ceea ce pri-veºte cãluºarii. Stan V. Cristea se-lecteazã aceste mãrturii, din sursevariate, de la rãspunsurile la im-portantele chestionare ale lui Nic.Densuºianu ºi al lui Muºlea ladiversele arhive locale, fãrã aocoli, desigur, descrierile de spe-cialitate ale etnomuzicologilor,coreologilor sau cele din studiimonografice, cum sunt cele sem-nate de Gail Kligman, Anca Giur-chescu sau Horia Barbu Opriºan.Nu lipsesc nici interesantele sur-se literare de care a avut parteCãluºul din aceastã zonã, sur-prins cu autentice veleitãþi etno-grafice de Zaharia Stancu, în Des-culþ, ºi de Marin Preda în primulvolum din Moromeþii. Fãcândsusþinutã operã de aranjare a in-formaþiilor conform logicii date destructura ºi funcþiile obiceiului,autorul construieºte în mod con-ºtient un instrument de lucru,care sã foloseascã unor cititoriavizaþi, îndepãrtându-i pe cei maipuþin rãbdãtori cu cercetãrile deacest gen.

Interesul deosebit manifestatde români ºi de strãini pentruacest ritual de-a lungul timpuluieste motivat de prezenþa asocia-tã a funcþiilor, semnificaþiilor, mij-loacelor de reprezentare, de fap-tul cã virtuozitatea miºcãrilor re-alizate de aceºti dansatori ascundprofunde legãturi cu riturile ca-lendaristice ºi familiale. Asociin-du-ºi un complex inventar de as-pecte estetice ºi sensuri magice,

studiat pertinent în cercetarea et-nologicã româneascã, obiceiuldin preajma Rusaliilor oferã încãpreþioase detalii care pot fi punc-te de plecare ale unor investiga-þii viitoare. Este meritul unor ope-re de genul celei pe care o discu-tãm sã ofere substratul necesar.

De pildã, în legãturã cu aspec-tele carnavaleºti ale jocului cãlu-ºãresc, ipostaza de Trickster aMutului ºi confruntarea dintrecetele de cãluºari pot genera ele-mente de comparaþie cu ceremo-nii similare din folclorul româ-nesc ºi universal. Mãscãriciulsau ghiduºul din alte ritualuri ro-mâneºti practicate în grupurimasculine pot fi asociaþi intere-santului personaj identificat prin

a fost privitã de Horia BarbuOpriºan ca „o adevãratã piesã deteatru clãditã pe farsã ºi burlesc”(p. 159). Relevante sunt detaliilede topografie simbolicã, locurile(apa curgãtoare, pãdurea,rãscrucea, hotarul etc.) în caresunt performate gesturi esenþialedin scenariul Cãluºului. Au atrasatenþia specialiºtilor elementelede etnobotanicã prezente în rituriapotropaice în care cãluºarii fo-losesc diverse plante cu efectemagice binecunoscute în mediulpopular.

Dominanta descriptivã aacestui volum este întreruptãuneori de comentarii ºicomparaþii aparþinând autoruluicare îºi propune sã relevespecificul local. Astfel, cercetareaîºi atinge þinta, aceea de aconserva acele valori regionaleale Cãluºului observate înbibliografie, alãturi de care seadaugã date de teren culese deStan V. Cristea prin intermediulunui chestionar despre obiceiu-rile din Teleorman. Viitoarele cer-cetãri asupra Cãluºului românesc

ºi studiile asupra repartiþiei geo-grafice a obiceiului vor trebui sãþinã cont de volumul de faþã.

Fiind conºtient de ipostazaevolutivã a obiceiurilor tradiþio-nale, autorul nu poate ignoramodificãrile Cãluºului teleormã-nean de-a lungul epocilor studia-te, accentuarea unor componen-te sau funcþii ºi pierderea altora.Trecerea Cãluºului „de la ritual laspectacol” nu trebuie însã privi-tã cu scepticism. Supralicitareadeterminantei estetice, coregra-fice sau dramatice a obiceiuluipãstreazã coeziunea în plan so-cial dintre cãluºari ºi comunita-tea care-i motiveazã ideologic ºifuncþional. Aceastã relaþie esen-þialã de naturã sociologicã repre-zintã structura de profunzime aunei serii de rituri prin excelenþãcomunitare. Tainele care învãlu-ie anumite momente ale ceremo-nialului nu fac decât sã sporeas-cã raporturile dialectice dintresacru ºi profan, dintre grup ºicercul social, instituite prin legidin afara vremurilor.

tabuul vorbirii care este Mutul.Scena „Rãzboiului” ce face partedin ceremonialul cãluºarilor dinlocalitatea teleormãneanã Vlaºca

Foto: Tatiana Gandrabur(Craiova, Parcul Romanescu, 2011)

Ritual profilactic sãvârºitde ceata din Oporelu

(Olt, 2011)


Lumea vãzutãprin sticlã

el vede lumea prin sticlãpânza ca un bandaj pe ochiculorile se ºterg se stingumbra vine de pe meleaguristrãineiatã drumul spre obiecteleaºezate în ordinede la facerea lumiidrumul spre ochiul dintâiurmãrindbãrcuþa de hârtie dintr-unlighean ciuruit

pasul de copilîntâmpinã mãrãcinii ºi frunteapentru spinii altor timpuriploioaseel vede lumea prin sticlãca orice începutºi sfârºit

Ninsoare murdarãte striveºte sub cãlcâieîºi face trupul una cu pãmântulcheamã în arenã fiarelestrânge lãutarii plictisiþiîn piaþa oraºuluicircul cel de toate zilelete striveºte pe limba luidesfãcutã în fâºii subþiri

adunã pictorii sã-i facã tablouladunã plopii sã înalþescara spre ceraºa împarte o monedã

nnnnn BUCUR DEMETRIAN

lacrimii îngheþate

aºa þâºnesc focurile de artificiila marginea oraºuluica o ninsoare murdarã

Uºa absentãieºi în lume ºi primeºti otravao cupã micã din care bei pânã laultima picãturãaºa scrie la carte dar litereles-au ºters ºi acumîncerci sã dai de urma primeisilabea primului fir mincinosieºit pe gurã

sau scris sã nu scape prinochiullãsat la vedereaºa ca un semn ca o uºãabsentãcum scrie la cartesau cum s-a scris povesteape trup pe carnea subþiatãde vezi prin ea

lumea cât toate zilelecât picãtura de otravãdatã pe gâtcât ai zice peºte

Moartea dinlinguriþa de alpaca

priveºti prin el ca prin gauracheiio sitã de carneiatã omul

ºi zãpada peticitã pe câmpulpustiuduci la gurã linguriþa de alpacaaºa cât pentru toatã viaþaºi grãmãjoarele de oaseþipã deºurubate

dar moartea se fereºte deliteree treaba ei sã nu spunã nimicsã zgârie pereþiisã poarte sãculeþul albsã strângã la piept viaþa

eletristică

cât ai bate din palme

Pânã data viitoare

i-am dat din palma meaºi trupul s-a luminatcel singur s-a revãrsat înmulþimeºi a auzit vocile coborând

ce adânc vorbesc bolþile!ºi noroaiele prin care calcse îmbracã în straie celesteîn oglinzi pentru chipul scãpat din mâinimai greu cu fiecare searã

linii sãpate pe o coalã de hârtiepe acolo a trecut viaþaameþita traversare de aicipânã acoloîn pas de dans de sperietoarede nebun vorbind singur

ºi câte am sã-þi mai spunpânã data viitoare

Cât pentru o viaþãaºa vine ea cu spaimã privindu-mãdar lasã la uºã lumea de aburºi deschide sertarele nopþiimicile vechituri ºi tablourile dealtãdatãpentru o altã zi lasã baltãhuiduielile

îmi pare rãu doar de gâzastrecuratãprintre bocanciisoldaþilor

îmi pare rãu sau vreau sãcredeþicã inima mea bate pentruziua cãlcatã în picioaredis-de-dimineaþã la luminaepubretelorºi inima mea bate în restul zileicât pentru o viaþãcât pentru o radiografiecu pete albe ºi negreºi cu potecuþe pe care cu greule scoþi la vedereca sã nu adormiºi atât.

poeme

Ca o uºã trântitã

ºi ce am vãzut nu pot spunesau nu am vãzut nimicpe lumea asta o aruncare dezarzriîn faþa ferestreiîn faþa oglinziitot cu obiectele vechi petreciîntr-un piciordin cãsuþã în cãsuþãdin ºotron în ºotroncu urme de cretã pe mâinipe zilele trecute la rãboj

pe uºi închipuite pe cercurisau ca o paiaþã într-un parpe cuvintele mici schimonositede acre râzi

pânã ce vine toamna ºi nu maiai de zis nimicºi doar pe asfaltdouã picioare depãrtându-sefãrã o vorbã bunãca o uºã trântitã

Într-un planîndepãrtat

ºi ceva s-a întâmplat de nu l-ammai vãzuta pierdut locul timpul habar n-aveaunde-i avereaurechile acului prin care sestrecurade la un capãt la altultrecând firul prin carne prinlimba ascuþitã

mã scoate din minþi cuvinþelulrupt de realitatedin cearºafurile Pentru trupulbolnavaproape mestecenii din grãdinãºi samovarul de pe scenã

în spate ochii înfipþi în cerun plan îndepãrtat cînd nimicnu se zãreºteºi doar spectatorul imagineazãce s-ar întâmpla dacãsunetul chitarei ar devenisânge.

Bucur Demetrian - Autoportret

la a 60-a aniversare


Aº fi putut desigur inti-tula aceastã tabletã li-terarã cu vechiul ºi

permisivul truism ut pictura po-esis, dar, în fuga mea de locuricomune, n-am fãcut-o ºi n-o voiface. Îmi reamintesc cu plãcere cãîn urmã cu un deceniu, când pro-fesorul, poetul ºi criticul literarBucur Demetrian rotunjea o ju-mãtate de veac de existenþã, lasolicitarea redactorului-ºef deatunci al Ramurilor craiovene(l-am numit pe scriitorul GabrielChifu) am scris un text intitulatUn cãrturar în hãrmãlaia cetã-þii. Cred cã aceastã înºiruire decuvinte îl defineºte pe BucurDemetrian cel mai bine. Numai cãpe atunci, acum un deceniu, nuºtiam cã poetul are aplecare ºitalent ºi pentru picturã. Acumºtiu acest lucru fiindcã am fostacolo în dupã-amiaza zilei de vi-neri, 20 mai 2011, la vernisajulprimei sale expoziþii pe care în-suºi a intitulat-o Lumea ca ta-blou, manifestare organizatã laGaleria de Artã Vollard a Caseide Culturã „Traian Demetrescu”,Craiova.

Cele 45 de lucrãri ale sale (ule-iuri pe pânzã) nu ambiþionau sãne cotropeascã privirea prin di-mensiunile lor, dar ne copleºeauatenþia tocmai prin semnificaþiape care noi, invitaþii, o acordam

nnnnn IOANA DINULESCU

poezie ºi culoareacestui dialog dintre opera lite-rarã (ºapte remarcabile volumede versuri cãrora li se adaugãcâteva sute de texte critice rãs-pândite în paginile revistei Ra-muri). Pentru colegul nostru deuniune scriitoriceascã folosireapenelului ºi a culorilor este, fãrãtãgadã, o manifestare a unui spi-rit creator complex ºi atent culti-vat, de altfel Bucur Demetrianavând studii de vioarã ºi de pic-turã la prestigioasa ªcoalã Popu-larã de Artã din Craiova. Aceloradintre dumneavoastrã, dragi citi-tori, care n-aþi apucat sã vedeþiexpoziþia Lumea ca tablou, în-cerc sã vã seduc atenþia citin-du-l pe însuºi poetul ºi pictorulBucur Demetrian: „Ca ºi poezia,pictura prinde în rama tablouluilumini ºi umbre, gesturi filtratespiritual ºi biografii aºternute cuneliniºtea mersului prin timp, dinoglindã în oglindã, de pe ºevale-tul maeºtrilor de odinioarã sprebolþile catedralelor, dintr-un lu-miniº, spre þesãtura de obiecteaºezate în spaþiu”.

ªi totuºi, la finalul acestui texto voi cita ºi pe autoarea lui: „Dacãexistã un poet mai profund ºi maicultivat în acest colþ de þarã ºi delume acesta este Bucur Demetri-an. Sã ne trãieºti, Bucure, o miede ani ºi mai bine, spre bucuriasufletului ºi a ochilor noºtri!”

Bucur Demetrian, mem-bru al Uniunii Scriitori-lor din România, redac-

tor asociat la revista Ramuri, esteun strãlucit profesor, absolvental Facultãþii de Filologie a Uni-versitãþii craiovene, impunându-se elevilor prin solicitarea perma-nentã ºi integrã a personalitãþi-lor, fiind în acelaºi timp adoratpentru nobleþea, demnitatea ºicãldura lui umanã.

La Galeria de Artã „Vollard” aCasei de Culturã „Traian Deme-trescu” prin cele 45 de tablouri aprezentat publicului craiovean oreuºitã expoziþie de picturã.

Am descoperit la Bucur De-metrian bucuria ºi plãcerea de ase picta. Arta, în concepþia sa,este o delectare, un mijloc frumosde a comunica privirilor, semeni-lor, stãrilor ºi trãirile pe care artis-tul le are ca participant efectiv lauriaºul spectacol al vieþii.

Studiile de vioarã la ªcoala deMuzicã ºi studiile de picturã laªcoala Popularã de Artã din Cra-iova au contribuit la dezvoltareaºi formarea sa în domeniul artis-tic dovedind astãzi o mare sensi-bilitate pentru domeniile artei,literaturii, a artei muzicale ºi mu-zicii.

Bucur Demetrian nu urmãreº-te numai efectul plastic, ci încear-cã sã creeze o imagine cât maiconvingãtoare a straturilor maiprofunde ale vieþii sufleteºti, aco-lo unde freamãtã nevãzute, tai-nele. Straturile sufleteºti suntpentru Bucur Demetrian stãri deculoare conturând atitudini sem-nificative conjugându-se cu fo-losirea expresivã a liniei în ductcontinuu ca în schiþele ºi portre-tele: „Portretul Bunicului”, „Spe-rietoarea”, „Autoportret”.

Este semnificativã ºi poezia„Schiþe de autoportret” apãruteîn cartea „Bãrbaþi în faþa oglin-zii”, Ramuri, 2008 (…„cu ochii emai greu/ ei trebuie mereu ºterºi/ºi refãcuþi în fiecare zi/ pentru fra-þii lor din oglindã./ Ei trebuie me-reu ºterºi/ ºi deschiºi cu alte cu-lori/ cu alte chei/ deschiºi mereufiindcã/ se închid/ când nici nute aºtepþi.”)

Exemplarã este continuitateastrãdaniei de a da formã pictura-lã imaginii ºi exprimãrii transfigu-rate. Stau mãrturie lucrãri ca:„Floarea soarelui”, „Catedrala ier-nii”, „Carnavalul veneþian”, „Cã-piþe în asfinþit”, „Varã”, „Peisaj înCorfu”, „Autoportret”, „Vânzãto-rul de oglinzi”.

nnnnn OVIDIU BÃRBULESCU

expoziþiade picturã

Bucur Demetrian

eletristică

Bucur Demetrian


Debuturile Aius laprima strigare a lui 2011

Entuziast ºi temperându-ºi pat-hos-ul visceral, Gabriel Nedelea expe-rimenteazã fãrã sã cadã în pãcatul se-miozei infinite. Poetul îºi asmute ani-ma sã calce pe propriile ritmuri într-ununivers oniric traversat de farmeculcotidianului, stimulând memoria foto-graficã a poemului cu pauze aproapeincantatorii. (Petriºor Militaru)

Lecþia lui Naum, aceea a „în-cãlcãrii oricãrei logici a poemului”, caºi acceptul dat lirismului în tehnica fa-cerii poemului, ca metodã de autolus-trare a manifestului suprarealist, îl re-comandã pe Gabriel Nedelea ca pe unexperimentalist cu doxã, cãruia nu-ieste strãinã propria cãutare în teritoriiabandonate, dar nu mai puþin capabilede înnoire a limbajului poetic. Deocam-datã, el vine dintr-un teritoriu filologic,dar sunt sigur cã mai târziu va ºti sã sesãlbãticeascã îndeajuns.

(Nicolae Coande)

Gabriel Nedelea – Peisaj cu întâlnire(versuri)A5, 78 p., 10 lei


nnnnn ION BUZERA

Poezia românã contem-poranã se recomandãprin inexistenþã ºi ceva

vaiete. E aproape o sinuciderescripturalã sã scrii despre o ab-senþã atât de gonflatã, populatãcu resturi ale unor resturi, cãci,scârbit, postmodernismul însuºia abandonat. Dozele de þuicã pecare scrie Coca-cola plutesc înderivã pe suprafaþa liniºtitã aunui ocean de speranþe. Miciisfârâie pe grãtarul unor foºti sauactuali critici care nu se vãd niciei de fum. Iar tabloul bucolic, înafarã de faptul cã nu are prim-plan, mai este completat ºi de foar-te mult fundal.

ªi totuºi, ºi totuºi: asta e a tre-ia cronicã de poezie la rând pecare o scriu. Trebuie sã fie un „ceprofit” aici, îmi spun, din momentce, în acest decepþionism de lar-gã respiraþie, un poet craioveanîºi vede de treabã: a mai scos unvolum. Ionel Ciupureanu, Miº-cãri de insectã, Casa de EditurãMax Blecher, 2010, 72 p. Aceastanu e, de altfel, decât o sinecdocã(foarte puternicã, ce-i drept) arestului lumii poetice: neantul ela el acasã, limita dintre viaþã ºimoarte se trece, într-un sens ºi înaltul, de parcã ar fi pasajul Bã-neasa, se turuie cu un elan foarteermetic, din când în când se ºigândeºte, dar mai ales „ne con-vingem de multe” (p.63), cãci –oricum – altceva mai bun de fã-cut nu avem. Lumea acestei poe-zii e, de fapt, una sticlos-închisã,autosuficientã, fãcând din haos,teroare ºi grotesc prezenþe liniº-tite, ca niºte ierburi de pe fundulMississippiului, printre care seplimbã leneº aligatorii: opacelefiguri de stil. Strigãtul, deºi exis-

tã, nu e ostentativ, n-are nimicexpresionist, aº vorbi, mai degra-bã, despre un „contraexpresio-nism” în cazul acestui poet, cãcipuþin expresionism de pornireexistã. Ce nu existã e scãparea deaici, din microuniversul care setânguie pre limba lui: „În oraºulãsta puþintel plesnit la gât/ stro-pindu-mi ciorapii ºi izmenele ºilegitimaþia// femeile mele visarãmaxilare ºi dinþi/ ºi-apoi sughiþulmeu în cutii pe tejghele// intrândsau ieºind/ mã tot legãnau pen-tru a nu putrezi// chiar îºi dãdeauseama dacã vomam/ nu refuzaunimic pentru a nu pierde nimic//mã-mpiedicam doar de umbrelelor/ trecuse lumina ºi cotrobãiau// deasupra ochiului meu fusesepãmânt/ mai departe n-am fostniciodatã// aceasta-i fanfara ºi nuse mai ºtie/ femeilor le-am arãtataltceva/ ºi-au tãcut.” (Faþa demasã deasupra, p. 28). Derivacontinuã, dar în acelaºi spaþiu, nueste altceva decât o co-inciden-þã a eului poetic cu ce îi e dat sãtrãiascã. Dacã „zboarã”, nu poa-te zbura decât înãuntru: „Pe mar-ginea potecii deasupra dulapu-lui/ între pâclele golfului gâl-gâind/ am colindat dar eram aici// zburam chiar deasupra capuluimeu/ abandonându-mi sângeledintr-un capriciu/ mai mult ca sãrâdem ori ca sã întoarcem pagi-na// strivindu-mã-n disperarea tade femeie.” (Bãrcuþe în vis, p. 22)Poezia ca detenþie moale a incon-ºtientului, iatã cu ce ne confrun-tãm.

Dar în cuºca de cristal dotatãcu orori, cum observam, se poa-te ºi bavarda, pânã la un punct:„Ai dat cu vopsea te-ai umplutde vopsea/ erai ºi cu mine ºi cutot ce mai era acolo/ nu?// în afa-rã de noi nu/ ºi-atunci ce faci? Îlvisez pe ionel ºi spãl geamurile/plâng noaptea cu varul pe mine// fiindcã da da sângele meu sedilatã ºi visez cu uºurinþã/ ºi-

atunci ugerul îmi iese din zugrã-vealã/ dar ce-ar trebui sã fac? sãnu-þi mai imaginezi asta sã faci//dacã trebuie mã îngrop ºi singu-rã cã se poate/ îl visez pe ionel sãvãd dacã mai trãieºte/ dar pot sãºi tac cã lumea-mi spune sã tac.”(Pot sã ºi tac). Dezeseperarea eaproape hedonistã, mecanisme-le mentale sunt aproape fireºti,„defectã” nu poate fi, evident,decât existenþa însãºi. De aceea,e ºi substituitã cu simulacrele eivesel tragice, cu poezia sau ce arputea fi poezia sau ce ar puteacompensa ea.

contraexpresionismul

Totul se vede foarte bine dejos în sus: „Cu gândul la anima-lele astea ºi la greaþa lor/ ce-aº fiþipat dacã eram viu// pentru cãeu hoaºcã bãtrânã cu frica voas-trã gândesc/ chiar abuzând pe-ndelete înþelesul clar a ce nu maie// m-am sãturat sã ne prefacemîn altceva/ prelungind greaþa caremã viziteazã// ºi pipãie rãneºteridicã ce þipã/ pãrãseºte-mi per-soana pe care-o secãtuiesc// dincastitatea ºi din preacurvia celor-lalþi/ nu a mea// cãci din minevorbeau sã mã devore/ ca sã mãscap de mine ºi scãpat am fost//

bolborosind mamã ºi doamne/dracului nene.” (Dacã mai eram,p. 58). E aici o lume eventualã,dar atât de concretã, ivitã dinapercepþii periferice, din bubelecotidianitãþii, mucegaiurile dorin-þei, noroiul nefiinþei, dar ºi dinmetafizica limitatã de tavan a unuideºert eschatologic, minimal larândul lui, cãci nimic nu dureazã,deºi totul e consternant de intui-bil. Ritualistica gesturilor e, to-tuºi, cea care rezistã un timp ºiconteazã mult în efemerul ei: „Dece plângi pãtând faþa de masã/sã te sãrut sau sã schimb faþa demasã// dacã mori viseazã ºi tu camine/ închide uºa ºi nu mai veni// dã-mi o oalã dã-mi ceva/ aratã-mi unde sã mã prãbuºesc.” (În-chide uºa, p. 40). Traiul în comunfavorizeazã neliniºtea, aceastadin urmã conduce la angoasã, iarangoasa la chietudine: „Din soa-rele pe jumãtate lucid noaptea sescurse-ncetiºor/ ºi-n spasmemãruntaiele mele venirã ºi ele/împreunã cu ce-ar putea fipânã-n zori// un monstru cusângele meu nãscuse un fel derãni/ care se sfâºiau între ele/pentru cã nu prea aveau de ales// sã mã legãn fãrã instincte/ sãsfâºii ce mai rãmãsese din tine/sã mã baricadez pentru a nuputrezi// nu ºtiu ce-ar fi pânã-nzori/ coºmarul nostru e oricumprea crispat/ sub povara celorinexistenþi.” (Ia-mi paltonul sãzac, p. 65). Nu e vorba de„rezolvarea” situaþiei în oximoronsau alt fel de coincidenþã acontrariilor, ci de o continuãînfãºurare în sine a posibilitãþilordrastic limitate de care ontologiapoeticã poate dispune: earecicleazã, de fapt, propria ei „ge-latinã”, cum zice poetul la unmoment dat cã ar fi lumina. E un„tot” atât de dens, cã poate da ºicu împrumut.

O poezie alien de mare valoa-re scufundatã într-o lume literarãºi mai alienatã.

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllll

POVESTEA ORESTIE-NE. „Oreste era fãrã îndoialão astfel de rara avis, cãci înnoaptea sosirii sale peste Ro-deºti plasele seducþiei au fostaruncate de o forþã tainicã ºiinexorabilã, iar chemarea ace-ea irezistibilã a tulburatsomnul tuturor, pentru ca spredimineaþã fiecare sã-ºi lasebaltã trebuirile ºi sã se alãturepelerinajului colectiv pe la casa

eroului nostru. (...) O lumefantasticã li se desfãºura prinfaþa ochilor, ca ºi cum Ores-te, printr-o magie inexplicabi-lã, ar fi reuºit sã-i strãmute înacele minunate þinuturi pentruun timp. (Constantin ARCU,Faima de dincolo, roman, edi-þia a II-a, revãzutã, Ed.Paralela 45, Piteºti, 2011) **

MECANISMELE CREA-ÞIEI. „În ceea ce priveºtesecolul al XX-lea, se impuncâteva nuanþãri, în sensul încare regenerarea clasicã esteperceputã, de aceastã datã, caun remediu, nu doar pentru ocrizã culturalã ce defineºteorice perioadã de trecere,cum este cea de la începutulveacului, dar ºi pentru o crizãontologicã pe care a declan-ºat-o Primul Rãzboi Mondial.Astfel, nevoia de ordine ºiechilibru din plan literar careeste o consecinþã a saturaþieide zbuciumul romantic se con-

jugã, în perioada primilor anide rãzboi ºi imediat dupã ace-ea, cu nevoia existenþialã destabilitate ºi armonie, prinamândouã dimensiunile sale,neoclasicismul secolului alXX-lea se întemeiazã sub for-ma unui rãspuns, a unei reac-þii împotriva unor realitãþi re-simþite drept insuportabile”(Monica BOÞOIU, Neocla-

sicismele clasicismului fran-cez, Editura Junimea, Iaºi,2010) **

JUST US. „m-am sãturat/sã trag cu ochiul/ la cei morþi./m-am sãturat/ sã privesc,/ plinde invidie,/ pe cei vii.// m-amsãturat de luxul/ în caretrãiesc/ ºi pe care nu-l merit./luxul care mã face/ sã scriu/atât de prost// m-am sãturatde cuvintele:/ bãsescu, boc,românia, crizã.// m-am sãtu-rat de moartea lui/ adrian pã-unescu/ ºi de viaþa lui emi-nescu.// m-am sãturat deratele la bãnci/ ºi de româniicare emigreazã.// m-amsãturat de cardurile visa/ ºi deemisiunile de ºtiri.// m-am sã-turat de mine,/ de ºcolile pecare le-am fãcut,/ forþat debunii mei pãrinþi/ ºi de conven-þiile sociale.// m-am sãturat/ detwitter, google, facebook/ ºide toate spamurile/ care-micoloreazã viaþa.// m-am

sãturat de stânga,/ de dreaptaºi de toatã/ heraldicasecuristã în/ care-am fostcrescut.// m-am sãturat sãdistrug/ în loc sã creez.// m-am sãturat sã respir/ aerulãsta ºi sã spun/ cã Dumnezeunu existã.// m-am sãturat sãplec (Grigore ªOITU, Poemede stânga, Casa de pariuriliterare, Bucureºti, 2011) ***


Stéphane Courtois, Comu-nism ºi totalitarism, traducere deAna Ciucan Þuþuianu, Ed. Poli-rom, Iaºi, 2011, 278 pp.

Citeam deja cartea luiStéphane Courtois,când am dat, pe un

post public de televiziune, pestediscursul unui stimabil deputat-artist de stânga. Pornit sã con-damne regimul trecut, zicea dom-nia sa cam aºa: „Dacã Marx ºiLenin ar fi trãit în anii ’70, i-ar fiomorât pe conducãtorii comu-niºti de atunci”. Douã idei se des-prind de aici. Prima este, evident,cea pe care opinentul a dorit sã oexprime, anume cã în practica re-gimurilor comuniste s-au înregis-trat abateri – grave, putem spu-ne, de vreme ce se vorbeºte de-spre pedeapsa cu moartea – dela „doctrina marxist-leninistã”.Altfel spus, sursa rãului este iden-tificatã nu în doctrina însãºi, ci înîncãlcarea/pervertirea ei. E un cli-ºeu, larg rãspândit la noi ºi aiu-rea. Dar mai e ceva: distinºilorMarx ºi Lenin li se presupun, cutoate idealurile lor umanitare,egalitare etc. etc., ºi niºte porniricriminale. În acest context, ideeapoate stârni zâmbete. Formulatãexplicit însã, s-ar lovi de nume-roase reacþii ostile, dupã cum auarãtat dezbaterile occidentale –ºi în special franceze – din ulti-mul deceniu. Blamarea celor doiechivaleazã cu prãbuºirea comu-nismului ca sistem doctrinar, ceeace pentru mulþi ar însemna obli-gaþia de a recunoaºte o uriaºãeroare ºi poate chiar o vinã. Pre-

despre sursa rãului comunistferã, aºadar, sã se învãluie în vari,sofisme/paralogisme politice,care, încâlcite într-un ghem, selasã cu greu desprinse ºi contra-zise. Aici intervine magistralStéphane Courtois, istoric deve-nit celebru în calitatea sa de co-ordonator al Cãrþii negre a co-munismului.

Puþine scrieri au generat atâ-tea controverse precum Carteaneagrã. Criticilor/reproºurilor dindiverse pãrþi li s-au adãugat di-vergenþele iscate chiar între ceicinci autori principali. Marile temede dezbatere au fost: numãrultotal al victimelor operaþiunilorrepresive din (prea) multele regi-muri comuniste, comparaþia din-tre nazism ºi comunism, ambeleconsiderate forme de totalitarism,ºi sursa rãului comunist – existão criminalitate intrinsecã a comu-nismului sau este vorba doar deun efect al transpunerilor sale,greºite, în practicã? În anii careau urmat, Courtois a derulat ointensã activitate publicisticã –de apãrare, explicare ºi (re)argu-mentare a opiniilor sale, altfelbine cunoscute – din care a re-zultat Comunism ºi totalitarism.Deºi este o „carte din bucãþi”,concepþia de ansamblu este evi-dentã chiar ºi pentru cititorul ne-familiarizat cu istoria comunismu-lui.

O datã în plus ni se reaminteº-te cã demersul de comparare acomunismului cu nazismul nu în-seamnã echivalarea celor douã,negarea unicitãþii fiecãruia ºi, cuatât mai puþin, minimalizarea cri-melor naziste. Dimpotrivã, „hiper-

mnezia” în ceea ce le priveºte artrebuie sã reprezinte un modelpentru raportarea la cele comu-niste, multã vreme acoperite de oamnezie, nici astãzi complet vin-decatã. Situaþia este explicabilã,în spaþiul occidental, prin apro-pierea fizicã de experienþa hitle-ristã. În cazul celei comuniste,privite „de departe”, oricât ar fide elocvente dezvãluirile, „refu-zul imaginaþiei” tinde sã se mani-feste mai puternic. Fiind vorba deo chestiune ce þine mai degrabãde simþire decât de raþiune – lacare se adaugã, de foarte multeori, ºi un partizanat ideologic –este de aºteptat ca argumentelelogice ºi istorice ale lui StéphaneCourtois sã nu aibã o prea mare„prizã la public”.

Cel mai important atac la adre-sa Cãrþii negre a fost cel care aîncercat sã o loveascã chiar în ti-tlu, reproºându-i folosirea terme-nului comunism, pentru a desem-na o „deviere teribilã a unui idealcomunist” (formulare a Partidu-lui Comunist Francez; p. 240),care ar trebui numitã stalinism.Sã nu uitãm cã diabolizarea luiStalin ºi punerea sa în antitezãcu Lenin a fost ºi tactica folositãde Hrusciov în celebrul „Raportsecret” din 1956! Comunismul arfi trebuit sã rãmânã neatins, ex-plicaþia pentru rãul care l-a înso-þit fiind aruncatã spre factoriiumani ºi conjuncturali. Stépha-ne Courtois respinge acest tip dediscurs, aºa cum respinge ºi pro-clamarea caracterului complet ira-þional al totalitarismelor, de natu-rã sã descurajeze, voit sau nu,

Romanul lui Yukio Mis-hima se deschide cu ocheie de lecturã, prin

fragmentul Fraþii Karamazov deF.M. Dostoievski, în care frumo-sul e descris ca un ceva „înfiorã-tor”, de necuprins, un loc al con-trariilor, unde linia dintre o extre-mã ºi o alta e abia perceptibilã.„ªi apoi, nu pot sã suport cã uniioameni cu suflet mare ºi luminaþila minte încep prin a slãvi idealulSfintei Fecioare ca sã ajungãpânã la urmã sã nãzuiascã spreun alt ideal, idealul Sodomei”.

Decripitând romanul pornindde la pendularea între douã iden-titãþi, textului i se pot aplica celedouã concepte ale lui Iulian Cos-tache din studiul Eminescu –Negocierea unei imagini respec-tiv cele de mascã ºi sosie. Aces-te douã ipostaze ale sinelui se

confesiunile unei maºti – pendulareaîntre mascã ºi sosie

regasesc ºi în Confesiunile uneimãºti. Prima ipotezã, cea de mas-cã, se traduce prin încercarea dea fi o altã entitate, iar cea de-adoua se identificã cu modelul real„eu sunt cel ce sunt”. Avem aºa-dar, o disimulare adusã de mascãºi o asimilare a modelului adusãde sosie, cum se exprimã criticul.Aceastã sublimare a identitãþiiapare încã din primul capitol alromanului: „Vreme îndelungatãobiºnuiam sã suºtin cã mi-amvãzut scena propriei naºteri” încare naratorul-personaj apare casosie a sa.

Romanul este unul al claustrã-rii ºi însingurãrii lãuntrice, claus-trare manifestatã încã dincopilãrie prin semeni ceprevestesc anormalitatea. Primuldintre ele este travestirea înfemeie, ce îl exaltã pe Kohan ºi îiproduce o bucurie nespusã, însãreacþia mamei care rãmânestupefiatã duce la concluzia cãtotul trebuie ascuns sub mascanormalitãþii. Astfel, în aceastãsecvenþã se realizeazã nevoiafiinþei de a purta o mascã, cuintenþia clarã a unei dedublãri, încomparaþie cu sosia care arepuþine puncte diferite faþã desinele cel adevãrat, niciodatãelucidat, explicat ºi surprins cuclaritate. Aºadar, cum se afirmãºi în studiul amintit, conceptualde „mascã” va fi unul de rupturã,pentru protejarea identitãþii în

orice tentativã explicativã. El sus-þine existenþa unei „dimensiunicriminale” a comunismului ºi,pentru a o demonstra, nu se mul-þumeºte cu simpla inducþie, pebaza exemplelor de teroare aleregimurile comuniste, din zone ºidin momente diverse, ci porneº-te pe firul „ideii totalitare” pânãla origini. Iniþial, ºtiind cã autoruls-a declarat în continuare destânga, uitându-mã peste cu-prins ºi chiar parcurgând primelepagini, am avut bãnuiala cã rãdã-cinile totalitarismului vor fi împin-se doar cu o generaþie mai jos,pânã la Lenin, „inventatorul”,care, în scrierile sale pre-revolu-þionare, vedea în rãzboiul civilforma permanentã a regimuluiproiectat, iar în teroare, „o moda-litate obiºnuitã de guvernare”. Arfi fost ceva pentru vestici, dar mainimic pentru noi ceilalþi, care amdat totuºi de mult de pãmânt custatuile sale. Mai departe însã,

autorul scrie cã, deºi „Lenin mo-dificã profund gândirea marxis-tã”, el nu face decât sã treacã dela „o gândire protototalitarã lainventarea unei organizaþii pro-tototalitare”, întrucât cea dintâipurta oricum „germenii totalita-rismului” (p. 40). Urmeazã altecâteva referiri grãbite la „rãzbo-iul civil” de care vorbea Mani-festul Partidului Comunist (p. 44,54) pentru a ajunge la notareaîndemnului marxist la „luptã ne-miloasã, rãzboi pe moarte […],exterminare, terorism fãrã a se þinecont…” (p. 195). Marx, Lenin,Stalin, dar totalitarismul nu seopreºte aici. Ar fi o eroare sã cre-dem cã lucrurile s-au schimbataltfel decât formal. În cazul româ-nesc, de exemplu, nu s-ar puteaspune cã teroarea s-a încheiat în1964. Ceea ce a urmat – în fond,ceea ce mai existã încã în memo-rie – este numit „teroarea de sla-bã intensitate” sau „teroarea«blândã»”, etichete care „nu în-seamnã cã a fost mai puþin efi-cientã pe termen lung” (p. 107).

De ce atâta efort intelectual –cãci este – pentru explicarea aceva care pare deja departe? Toc-mai de aceea! Pentru cã, odatãcu trecerea „adolescenþilor puþintriºti ºi sãraci” (p. 238), pe careistoricul francez i-a vãzut la Si-ghet în 1999, comunismul înce-teazã sã mai fie memorie ºi rãmâ-ne doar istorie. Or, de felul în carese scrie istoria depinde dacã ci-neva va mai încerca vreodatã sãîl transforme în prezent.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

relaþie cu ceilalþi, pe când sosiaimpune o relaþie de acord cupropria interioritate.

Un alt element al ordinii nefi-reºti este reprezentat de portre-tul Sfântului Sebastian de GuidoReni, portret care îºi pune atât deprofund amprenta asupra tânã-rului Kohan încât ajunge sã îl ex-cite. Acest fapt poate fi cu uºu-rinþã explicat deoarece în culturajaponezã nu existã o culturã anudului precum în cea europea-nã. Corpul bine lucrat al Sfântu-lui aflat la capãtul puterilor într-ovoluptate a durerii ºi a agonieipare sã fie un alter-ego al narato-rului. La fel ca ºi el rãstignit,într-o lume ale cãrei sãgeþi lovescºi stigmatizeazã prin neacceptare.O altã conexiune legatã deSfântul Sebastian se poate realizacu arta însãºi, corpul armonios alsfântului poate aveacorespondent un corp textualeliberat de orice imperfecþiuni.

Cu toate acestea e posibil caapariþia unei fete suave, care emo-þioneazã prin frumuseþea ei, în-truchipatã în tânãra Sonoko, ºicare trece dincolo de a-i trezi luiKohan sentimente artificiale ºi ofalsã dorinþã carnalã provocân-du-i o adâncã tristeþe, semãnânda cãinþã, strãinã chiar ºi de pro-pria-i mascã; e posibil sã aprindãlumina normalitãþii ºi sã sfarmemasca în mii ºi mii de bucãþi? Eposibil ca sentimentele tempera-

te pentru Sonoko sã concurezecu trãirile aduse de atracþia faþãde sexul opus care merg pânã lapendularea între senzualitate ºicruzime?

Scena luptei pentru normali-tate se încheie cu un dans al luiSonoko cu Kohan. Masca ºi so-sia danseazã împreunã ºi formea-zã un armistiþiu pentru o clipã,„masca” îºi îndreaptã gândul cã-

tre Sonoko „întruchiparea iubiriimele de normalitate, de cele spi-rituale, de cele veºnice”, iar so-sia sa tresare la vederea celorlal-te trupuri ale dansatorilor bãrbaþi.

Homosexualitatea – o temãtabu, abordatã cu o delicateþespecific japonezã în acest roman,fãrã nimic abject ºi vulgar, totulpetrecându-se la nivel mental, unadevãrat seppuku literar în încer-carea de a exorciza trãiri ºi dorin-þe ce merg contra firii.

nnnnn Cristina Gelep

ecturi

Bucur Demetrian


ecturi

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Poet, critic literar ºi eseistfrancez, ChristopheDauphin (nãscut pe 7

august 1968 la Nonancourt, înNormandia) a condus revista „LaLézardière”, a fost membru în re-dacþia revistei „Le Cri d’os”, apublicat în mai multe reviste deculturã, printre care se numãrã„Froissard”, „Le journal des poè-tes”, „Poésie 1/Vagabondages”.În prezent este directorul revis-tei „Les Hommes sans épaules”,unde scrie din 1985 ºi, dupã în-tâlnirea cu Jean et Alain Breton,Christophe Dauphin s-a apropiatde scriitorii care promovau „poé-sie pour vivre”, o poezie careavea un discurs accesibil omuluiobiºnuit ºi care era împotrivapoeziei elaborate, dupã cumsubliniau Jean Breton ºi SergeBrindeau în manifestul Poésiepour vivre. Le manifeste del’homme ordinaire publicat în

1964. Christophe Dauphin esteautorul a cincisprezece volumede versuri (ca Totems aux yeuxde rasoir sau L’Homme est uneîle ancrée dans ses émotions),dar ºi a douã antologii de referin-þã – Les Riverains du feu, o anto-logie emotivistã de poezie fran-cezã contemporanã ºi Les Rive-rains des falaises, o antologie apoeþilor din Normandia din seco-lul al XIX-lea pânã în zilele noas-tre. În ceea ce priveºte cele nouãcãrþi de eseuri ale sale, patru din-tre acestea reflectã interesul luiChristophe Dauphin pentru miº-carea suprarealistã: Sarane Ale-xandrian et le surréalisme de

l’après-guerre, Jacques Héroldet le surréalisme, Marc Patin etle surréalisme sous l’Occupa-tion sau Lucien Coutaud et lapeinture éroticomagique.

Acest interes pentru miºcareasuprarealistã de care vorbeam afãcut ca pe 20 aprilie a.c., la Insti-tutul Cultural Român din Paris,Christophe Dauphin sã lansezecartea Ilarie Voronca, le poèteintegral, un eseu de douã sutede pagini, dublat de o selecþie detexte ºi poeme semnate în limbafrancezã (o parte traduse din lim-ba românã), plus o serie de ilus-

Ilarie Voronca, omul din douã patriitraþii inedite ce cuprinde coperteale volumelor lui Voronca sau alerevistelor de avangardã la care aactivat, portrete, fotografii cu alþiscriitori români avangardiºti saucu soþia poetului, Colomba Vo-ronca, plus o anexã despre resta-urarea mormântului lui Ilarie Vo-ronca din cimitirul de Pantin (Pa-ris), a cãrui piatrã tombalã a fostrefãcutã în septembrie 2010.

Încã din prima parte a Intro-ducerii de la cartea sa, Christop-he Dauphin evidenþiazã faptul cãIlarie Voronca (1903-1946) faceparte din acea pleiadã de perso-nalitãþi artistice nãscute pe teri-toriul României ºi care au venitîn Paris în prima parte a secoluluiXX pentru a contribui la dezvol-tarea modernitãþii în chiar capita-la acesteia. Alãturi de Voroncasunt amintiþi poeþii Hélène Vaca-resco, Anna de Noailles, ClaudeSernet, Benjamin Fondane, Ghe-rasim Luca, Paul Celan ºi IsidoreIsou, romancierii Panait Istrati ºiMircea Eliade, compozitorulGeorge Enescu, sculptorul Con-stantin Brâncuºi, dramaturgulEugène Ionesco, pictorii VictorBrauner, Grégoire Michonze, Ju-les Perahim ºi Jacques Hérold, fi-losofii Stéphane Lupasco ºi Emil

Cioran ori fotograful Eli Lotar.Ilarie Voronca a debutat în

1923 la Bucureºti cu volumul deversuri Restriºti, ce a fost ilus-trat de Victor Brauner, împreunãcu care va tipãri peste un an re-vista „75 HP”, devenind doi din-tre principalii animatori ai avan-gardei artistice române. Volumulde debut este scris într-o manie-rã postsimbolistã ºi numai câte-va asocieri neobiºnuite de cuvin-te l-ar putea anunþa pe Voronca,cel deschis spre experimentelepromovate de miºcãrile de avan-gardã. În ceea ce priveºte revista„75 HP”, ea va deveni miticã pen-tru istoria avangardei româneatât datoritã jocurilor sale îndrãz-neþe la nivel grafic ºi scriptural,cât ºi a faptului cã promova prin-cipiile Pictopoeziei. Tot în 1924,André Breton publica primulManifest al suprarealismului, iarVictor Brauner avea prima expo-ziþie personalã (26 octombrie-15noiembrie) la Galeria Sindicatu-lui Artelor Frumoase din Bucu-reºti, unde va ºoca publicul ro-mân prin nonconformismul lucrã-rilor sale. Evoluþia liricã a lui Vo-ronca va continua cu poemulColomba (1927), prin care se vadesprinde de poezia tradiþionalãºi discursul liric va câºtiga în ra-finament, ajungând chiar la expri-mãri ce amintesc de celebrul dic-teu automat promovat de supra-realiºti. Apoi, poemele lui IlarieVoronca încep sã se abstractize-ze, cuprinzând noþiuni specificeimaginarului tehnic sau geome-tric, captând influenþe fie speci-fice programului constructivistpromovat de revista „Punct”(1924-1925), fie influenþe de tipintegralist caracteristice „revisteide sintezã modernã”, numitã chiar„Integral”(1925-1928). Acestepoeme vor fi reunite în volumulInvitaþie la bal (1931). Iar o datãcu volumul Patmos ºi alte ºasepoeme (1933) se încheia etaparomâneascã a operei lui Voronca,pe care Ion Pop îl numeºte „scri-itorul cel mai reprezentativ al pri-mei etape din istoria avangardeinoastre literare”. De altfel, criti-cul clujean a îngrijit cele mai re-cente reeditãri, în limba românã,din opera lui Voronca, Ulise(1928) ºi Brãþara nopþilor, poe-me ce reprezintã cele mai valo-roase scrieri din opera scriitoru-lui român stabilit în Franþa1 .

Pentru a scãpa de „tenebrelebalcanice”, Voronca s-a mutat în1933 cu soþia sa, Colomba, la Pa-ris, dar pãstreazã legãturi strân-se cu viaþa literarã româneascã.În Franþa, subliniazã ChristopheDauphin, el nu mai este artistulcare executã un solo, cãci eul sãuînfloreºte în fiecare voce, iar vo-lumul sãu La Poésie commune,din perioada francezã (1933-1946), reprezintã „integralismuladus pe cele mai înalte culmi”2 :„Vreau sã mã amestec cu aceastãmulþime. Fac parte din viaþa ei.”(La Poésie commune, 1946). Ast-fel, Ilarie Voronca devine poetulanonim al mulþimii ºi, în acelaºitimp, „vizionar al invizibilului”,fiindcã poezia comunã este înslujba omului ºi a bucuriei pecare o anunþã poetul însuºi: „ªiaº avea dreptul sã mã numescpoet/ Dacã nu aº auzi suferinþele

voastre, plângerile voastre,/ Lace bun un cuvânt care nu uneºtedoi oameni?/ O mare bucurie vãeste destinatã. Fiþi demni de ea.”

În viziunea lui ChristopheDauphin originalitatea poeziei luiVoronca vine tocmai din capaci-tatea acesteia de a nu ne amintide nimeni, de a nu se referi la ci-neva dispãrut, dar nici în viaþã,vine din capacitatea ei de a fiumanã, generoasã ºi entuziastã,aºa cum rareori se întâmplã în is-toria literaturii. Totuºi, euforiaaparentã care radia atât din crea-þia, cât ºi din personalitatea luiVoronca ascundea o angoasã ceîl rodea în subteran, dupã cumreiese dintr-un poem scris înain-te cu doi ani de a se sinucide:„Am fost omul – Din douã patrii,una de pãmânt, cealaltã de nori;– din douã femei, una de zãpadãºi de vin, cealaltã de brumã; – dindouã limbi, una de aici, cealaltãdintr-o þarã care încã nu e situa-tã.” (Autoportret, 1944). IlarieVoronca este poetul integral prinexcelenþã: exegetul francez sem-naleazã cã nu existã o rupturã ra-dicalã între perioada românã (a„integralismului conceptual”) ºiperioada francezã a Poeziei co-mune sau a „integralismului prac-tic”, de aceea integralismul re-prezintã cuvântul cheie care de-scrie traseul ºi biografia lui Vo-ronca de la un capãt la altul. El varãmâne fidel idealului sãu din ti-nereþea româneascã trecând dela o vizunie teoreticã integralistãla o practicã a integralismuluimenitã sã aducã o împlinire a eu-lui liric pe toate nivelurile:„Atunci când va veni vremeadreptãþii ºi a bucuriei/ se vor citicântece frumoase în pieþele pu-blice/ ºi eu, de asemenea, îmi voiciti poemul în care voi cânta iubi-rea minunatã/ Care mã unea cufemeia ce mã aºtepta într-o þarãîndepãrtatã.” (Misiunea poetu-lui, poem inedit, 1943). De la opatrie la alta, de la un integralismla altul, Ilarie Voronca ca poet alexperienþelor integrale îºi dezvã-luie în eseul lui Christophe Daup-hin omogenitatea universuluisãu poetic, pe care autorul fran-cez îºi propune sã ni-l dezvãluieîn toatã complexitatea sa.

1 Ion Pop, în Prefaþã la Ilarie Vo-ronca, Ulise. Brãþara nopþilor, co-perta reproduce portretul lui IlarieVoronca de Marc Chagall, EdituraDacia, Colecþia „Avangarda”, Cluj-Napoca, 2003, p. 5.

2 Christophe Dauphin, „Prefaþã.Permis de ºedere”, în Ilarie Voron-ca, le poète integral, Rafael de SurtisEditinter, Paris, 2011, p. 17.


Lansare Aius laprima strigare a lui 2011

lent. Provocator, pentru cã, într-adevãr, fiziologia sexului, explo-zia scatologicã, surpriza ludicã,bulversarea manierismului ºi amanierelor, ºtiinþa fixãrii narativepe scene care se reþin, amorul pur,senzual, nefardat, grosolan, bule-vardier ºi pe de-a-ntregul trupesc,aruncarea la coº a resentimentu-lui, reticenþei ºi apetenþa mizeri-cordiei de cocoterie caragieleas-cã, toate acestea ºi multe alte ino-vaþii picante îþi furã lectura. Pro-zatorul are plãcerea, ca ºi cândar mesteca un zâmbet în colþulgurii pe o bucãþicã de chewing-gum, îmbibatã de salive romanti-ce (paradisul devine paraidis, dela parai, „bani” în limbajulgãºcarilor de cartier sau de oraºepostdecembriste; colosul dinRhodos, nimic altceva decât„coios”, adicã viril, etc.), sãstrecoare balcanic, nastratinesc,câte un enunþ apodictic, bun depus în buzunarul memoriei ºi defolosit la vreo ocazie de boemã.De pildã: „Când ai patru pisici încasã se cheamã cã locuieºtiîntr-un felinar.”

Proza lui Liviu Andrei mãtrimite cu gândul la Ulysse al luiJoyce. Ceea ce nu e puþin pentruun prozator tânãr, în care chiarcred.

Aurelian Zisu

Liviu Andrei – Para(i)dis. literaturã de cuþit(prozã)A5, 115 p., 20 lei

Postmodern ºi frust, fãrã inhibiþii ºimereu ba coborând, ba urcând pe funia demãtase vopsitã cu sânge, a cuvântului nud,ca în proza lui Moravia, manevrând, uneorisadic, voluptatea dialogului plin, suculent, cuargouri la zi, Liviu Andrei ºtie sa creeze, dinabsurd ºi real, o lume hedonistã. Este însa unjoc literar pe cât de riscant, pe atât de provo-cator. Riscant, pentru cã un cititor cuminte,învãþat la ºcoala pudibonderiilor de pension,s-ar putea sã se sperie frumos de curajul,peste limite, al unui prozator insolit ºi inso-


los ojos de Julia(ochii Juliei)

ecturi

Cunoscutul gazetar ºiscriitor craiovean Mir-cea Pospai a conside-

rat, cu justificat temei – prin 2001– cã se impune, în mod absolutnecesar, un demers jurnalisticamplu, complex, cu ºi despre plu-rivalentul artist. Era cel dintâidemers de acest fel, convenit înprealabil cu artistul, materializat,într-o primã instanþã, printr-o sui-tã de convorbiri transmise peparcursul a 120 de sãptãmâni, în-tre anii 2002-2004, pe postul Ra-dio „Oltenia” Craiova. Jurnalis-tul preciza, încã din debutul de-mersului sãu, faptul cã „Proba-bil, «taifasurile» noastre se vorregãsi într-o carte. Vom respecta,pe cât posibil, principiul crono-logic (...), spre a crea ascultãto-rului ºi cititorului posibilitatea dea urmãri firul vieþii ºi activitãþiisale, despre care eu pot spunede la început cã sunt fascinante.Aºadar, nãscut la Podari...”. Într-adevãr, dupã ceva vreme, convor-birile „se regãsesc într-o carte”,intitulatã Tudor Gheorghe, înumbra menestrelului (ScrisulRomânesc, 2010). De altfel, în2010 artistul a împlinit vârsta de65 de ani.

Confesiunile artistului – sã lenumim, deocamdatã, astfel – seconstituie într-un substanþial ºicomplex discurs narativ. Un dis-curs în „derularea” cãruia artis-tul se relevã ºi ca un veritabilnarator. Personajul principal,aplaudat de mii ºi mii de specta-tori, nu se lasã însã sedus de „au-toficþionarea” existenþei, deveni-rii sale. Evident, recursul la tim-pul istoric nu poate fi eludat ºi eprezent în substanþa naraþiunii,precum ºi sugestii din sfera an-tropologiei culturale, ori conside-raþii istorico-sociologice, vizândconsubstanþiale consonanþe în-tre „timpul trãirii” ºi „timpul mãr-turisirii”. Toate aceste atributesunt perceptibile în pregnanþa ºi

poveste cu ºi despre Tudor Gheorghe

expresivitatea esenþializatã în ti-tlurile capitolelor ºi cele ale sub-capitolelor din cuprinsul lor. Ast-fel, cred, e potrivit sã transcriusubtitlurile primului capitol: „Oursitoare vine la o familie poeti-cã”; „O minune pierdutã: satulPodari”; „Prima ºcoalã unde rã-mâne o pãrticicã din suflet”; „Ar-tistul îºi începe cariera: pe câmp,într-un pom”; iar urmãtorul capi-tol, intitulat „Sãrbãtori la Podari”cuprinde subcapitolele: „Floriile– sãrbãtoarea care ne pregãteºtepentru întâlnirea cu miracolul În-vierii”; „De Paºti, Isus Hristos ºiDumnezeu stau pe muchea undeDealul Podarilor se întâlneºte cuCerul”.

Personajul narator realizeazã ºiun arbore genealogic al neamu-lui din care provine pe linie pa-ternã, în principal, creionând ºicâteva profile memorabile. Sprepildã, cel al bunicului AndricaTudor, al fratelui acestuia, moºulStan, tatã a patru bãieþi voinici,isteþi ºi vrednici, dintre care „tataIon”, cum îl numeºte evocatoruleste un personaj de neuitat, carea ºtiut sã înfrunte în mod inteli-gent, prin calitãþile ºi caracterulsãu, învolburãrile timpului isto-ric.

În arealul obârºiei, cu o evo-

luþie organicã un anumit timp,copilul ºi adolescentul TudorGheorghe îºi dovedeºte ºi mani-festã în clasele primare ºi gimna-ziale, urmate în localitatea de baº-tinã, vocaþia pentru cunoaºtere,inteligenþa ºi memoria profundã,ce se va dovedi permanent pro-didioasã pânã la ceasul de faþã,harurile artistice de excepþie. In-dividuaþia, ca însuºire nobilã ºicreatoare, se manifestã de timpu-riu consubstanþialã fiinþei viito-rului artist plurivalent.

Meandrele ºi „teroarea isto-riei” (Mircea Eliade) din deceniulºase al secolului XX lovesc ºifamilia sa. Despre acest timp is-toric naratorul mãrturiseºte încuprinsul capitolului III, cu titlul„Salt brusc din copilãrie în matu-ritate”, cu subtitlurile: „Tatãlarestat politic”; „Copil duºman alpoporului ºi autoexil la Arad”; „Omamã cãra pãmântul cu roaba pe„ºantierele patriei” pentru a-ºiþine copilul la ºcoalã”.

Într-o astfel de situaþie, cândtatãl Ilie Tudor a fost consideratduºman al poporului ºi conda-mant la mulþi ani de puºcãrie, pen-tru ca fiul sã nu fie exmatriculatdin liceul craiovean, salvarea avenit tot din sânul familiei. „(...)mama a apelat la cele douã suroriaflate la Arad. Erau asistente me-dicale. (...) Aºa se face cã dom-nul Tudor Gheorghe a fãcut cla-sa a noua (anul doi, atunci, n.n.)la Liceul «Moise Nicoarã» dinArad” (p. 34). În pofida unui me-diu strãin pentru el, adolescen-tul licean ºi-a dovedit cu priso-sinþã înzestrarea intelectualã ºisârguinþa. Revine în 1960 la Cra-iova, de data aceasta la Liceul„Carol I”, al cãrui absolvent de-vine în 1962. Mãrturisiri cu privi-re la viaþa oraºului din acei anisunt cuprinse în capitolul patru,„Craiova, farmecul unui oraº”.Din numeroase episoade evoca-te, pe întregul parcurs al discur-

sului narativ din carte, se desprin-de limpede un fapt de o semnifi-caþie majorã, anume cã artistulcontinuã sã simtã ºi sã conside-re satul Podari al rãdãcinilor saledrept un axis mundi. Dupã cum,atribute similare conferã ºi ora-ºului Craiova. Am putea spunechiar cã, pentru el, cele douã to-posuri constituie un „spaþiu ma-trice”, în sens blagian. Iar despreperioada studenþiei la Bucureºti,între anii 1962-1966, mãrturiseºteºi faptul cã „eu, fiind craiovean,ºi înainte de a termina Institutulmã abãteam din când în când pela Teatru” (p. 151) Teatrul Naþio-nal din Craiova, pe scena cãruia,dupã terminarea Facultãþii, înce-pând cu iunie 1966 ºi pânã în ac-tualitatea noastrã a fost mereuprezent. Încât, pe parcursul lec-turii, cititorul recepteazã ºi o „is-torie secvenþialã” a Naþionaluluicraiovean, din perspectiva acto-rului de excelenþã – Tudor Gheor-ghe. În „saga” sa, personajul na-rator îºi situeazã propria existen-þã ºi manifestare a personalitãþiiartistice, în cadrul prestigiosuluiTeatru ºi al confraþilor slujitori aiscenei craiovene. În mijlocul uneitrupe cu actori din vreo trei ge-neraþii, s-a întâmplat sã fie nudoar cel mai recent venit, dar ºicel mai tânãr. Dupã ce, în condiþiipotrivnice ani de-a rândul urmã-rise sã-ºi realizeze un ideal: acelade a deveni actor. Capitolele V,„Student la Bucureºti”, VI, „De-venirea actorului” ºi VII, „Teatrulcraiovean, dincolo de afiºe” de-pun mãrturie într-un mod edifi-cator despre un traiect existenþi-al, dramatic în câteva momente,dar ºi despre stãruinþa de împli-nire, de realizare a unei vocaþiiprin forþe proprii. Dar ºi apreciatºi stimulat de unele personalitãþipe care le numeºte ºi le situeazãpentru totdeauna la loc de frunteîn devenirea sa artisticã.

Întâmplarea, ori mai degrabã

destinul a fãcut, ca la TeatrulNaþional din Craiova sã întâl-neascã ºi un secretar literar maiaparte. „(...) când am terminat In-stitutul de Teatru – mãrturiseºtepersonajul narator – am venit ºiam gãsit aici la Craiova încã unom cu totul ºi cu totul extraordi-nar. Din toate punctele de vede-re. Un om care avea de multe orisã zicã un lucru care mã întrista.Spunea cã el este aici într-un felde exil, cu domiciliul forþat în Cra-iova. Ieºise din închisoare prinanul ºaizeci ºi nu ºtiu cât, fusesela revista «Teatrul» din Bucureºtiºi dupã aceea ajunsese aici laCraiova. Este vorba de Ioan Dezi-deriu Sîrbu, I.D. Sîrbu. Noi îi spu-neam nenea Gari.” (pp. 151-152)În discursul narativ al persona-jului principal se întreþes nenu-mãrate fire pe care cititorul le se-sizeazã ºi opereazã conexiuni derigoare. Iar în cele mai dese ca-zuri mãrturisirile artistului e po-trivit sã fie citate în locul apelãriila un rezumat fugitiv.

În substanþialã carte, cititorulaflã narate numeroase momente,episoade etc. despre prezenþeleplurivalentului artist în întreg are-alul panromânesc, despre „Tea-trul craiovean în lume” (capitolulX) ºi, de asemenea, în întreg ca-pitolul XII despre „Menestrel,hoinar prin lumea întreagã”.

Poet ºi compozitor, totodatã,unicitatea lui Tudor Gheorghe seexprimã ºi prin ceea ce MirceaPospai denumeºte în titlul Capi-tolului VIII «De la menestrel laorchestrã», iar despre aceastã mairecentã dimensiune a unicitãþiisale s-ar cuveni sã se scrie o car-te, în cazul acesta, cred, de cãtreun muzicolog de prestanþã. Cãcise cere evidenþiatã personalita-tea de marcã a tânãrului dirijor ºiorchestrator craiovean MariusHristescu.

nnnnn Mircea Moisa

De fiecare datã cândvreau sã vãd un film,trebuie sã mã docu-

mentez mai întâi. E un ritual: cautcronici cinematografice, pãrerimai mult sau mai puþin speciali-zate, pãrþi din filmul în cauzã ºiapoi decid. Nu fac însã acelaºilucru cu filmele de groazã, aºteptadrenalina horror. De cele maimulte ori îmi imaginez mai multdecât îmi oferã pelicula.

Acum 3 ani am vizionat primulfilm în regia lui Guillermo del Tor-ro, El labirinto del fauno, caremi-a plãcut destul de mult la vre-mea aceea ºi, din aceeaºi plãce-re, am ales sã vãd un an mai târ-ziu ºi El orfanato. O primã impre-sie comunã a acestor douã filmea fost imaginea fabuloasã pe careo creeazã. Regizorul, mai presusde poveste, pune accentul peimagine, pe efectele speciale ºilumea irealã pe care o dezvoltã.În 2010 produce douã filme: Losojos de Julia ºi Don‘t be afraidof the Dark. Dacã filmele din aniiprecedenþi se axeazã mai mult pefantastic ºi mai puþin pe laturahorror, gradual, del Torro schim-bã direcþia spre horror. Los ojosde Julia continuã pe linia fantas-ticului, însã se vrea ca un punctde referinþã pentru filmul spaniolhorror. Dacã în cultura cinemato-graficã spaniolã, filmul de groazãse aflã pe o zonã aridã, regizorul

mexican îºi aduce contribuþia ladezvoltarea acestui gen într-ozonã invadatã de sentimentalism.

Povestea filmului e oarecumprevizibilã. Julia (Belén Rueda)încearcã sã descopere motivulmorþii surorii sale, pe care o gã-seºte spânzuratã în subsolul ca-sei. Pe lângã acest tragic incident,Julia, la fel ca ºi sora sa, suferãde o boalã geneticã degenerati-vã care-i provoacã pierderea pro-gresivã a vederii. Fiecare experi-enþã stranie îi provoacã Juliei ata-curi agresive de orbire. În cele dinurmã, personajul se confruntã cudouã obstacole terifiante: desco-perirea motivului morþii bizare asurorii sale ºi acomodarea cu în-tunericul. Ochii Juliei devin mo-nitorul principal al filmului, ºi prac-tic camera vie a filmului. Specta-torul nu este lãsat sã vadã maimult decât poate vedea Julia, sus-pansul e constant, iar fiecare miº-care filmicã sugereazã neputinþade a fi cu un pas înaintea ei. Exis-tã momente care devin perfectreale, cum ar fi prezenþa aºa-nu-mitului „om invizibil” care devi-ne vizibil odatã cu investigarea

cazului. Cu toate cã vedem nu-meroase cliºee ale genului înaceastã producþie, Guillermo delTorro îºi lasã amprenta originali-tãþii (când protagonista are ochiibandajaþi, feþele personajelor dinjurul ei nu sunt arãtate) plus com-binaþia specific torrianã thriller-fantastic.

În ceea ce priveºte rolul acto-rilor, Belen Rueda pare sã fie oprezenþã perfectã în preferinþeleregizorului. Personal, actriþa numi se pare potrivitã în acest film,exagereazã în abordarea extremi-tãþilor, iar toate acestea nu con-ferã naturaleþe rolului interpretat.Totuºi, un rol interesant interpre-teazã un actor mai puþin cunos-cut, Pablo Derqui, în ipostaza cri-minalului. Personajele spaniolesunt în general, poate prea multdramatice în relaþie cu filmele degroazã.

Los ojos de Julia e o alternati-vã bunã, mai ales cã încearcã sãse afirme într-o zonã care estepredominant sentimentalistã.

nnnnn Adina Mocanu


Luiza Mitu: Domnule HoriaBãdescu, observ cã folosiþi frec-vent în poezie formele gerunzia-le. Ce legãturã existã între aces-te forme ºi sintagma de existândmodificat?

Horia Bãdescu: Foarte mulþipoeþi au prejudecata slabei poe-ticitãþi a gerunziului. Ezit a punemoromeþiana întrebare: „Pe ce tebazezi?” pentru cã în lumea crea-þiei fiecare e liber sã-ºi aleagãmaterialele ºi instrumentele. Însãpe mine unul m-a fascinat dintot-deauna puterea de sugestie aacestui „etern prezent” ori „pre-zent continuu”, cum îl definesceu. Nici un alt timp verbal nu aredinamica gerunziului, a acestuitimp care nu pune în discuþie, nici-odatã, nici trecutul, nici viitorul,ci doar prezentul ori, mai exact,care le conþine pe toate trei: tre-cut, prezent ºi viitor! Gerunziuleste timpul facerii perpetue ºi, înacest sens, el poate exprima ple-nar acel existând modificat decare aminteaþi ºi care, pentrumine, este realul în chiar exprima-rea lui de real, în acea dinamicãpermanentã pe care el o imprimãrealitãþii. Gerunziul este timpulveºnicei lunecãri de ºi în sine în-sãºi a lumii, pe care poezia o ex-primã în dinamica ei atât de parti-cularã. Ce instrument poetic maiadecvat am putea gãsi?

poezia înseamnão rechemare a

Sensului în lumeL.M.: În ce fel poate fi stabili-

tã o legãturã coerentã între ni-velurile de Realitate, baza fon-dãrii metodologiei transdisci-plinare, ºi ceea ce dumneavoas-trã numiþi în poezie niveluri depenumbrã?

H.B.: Spuneam în cartea meadespre poezie ºi sacru cã limba-jul poetic, adicã poemul însuºi,care nu existã decât prin ºi în pro-priul spaþiu, este un alt nivel deRealitate al Logosului: nivelul deRealitate poeticã a Fiinþei ºi pu-terea de a exista în ea. Cãci „sem-nul” poetic nu are o naturã lin-gvisticã, ci ontologicã; valoareontologicã prin care limbajul po-etic devine un trans-limbaj.

Diferenþa dintre limbaj ºi lim-bajul poetic este echivalentã di-ferenþei dintre obiectivitatea pri-mului ºi transcendenþa celui de-al doilea. Primul acþioneazã prindefiniþiile obiectelor în afara ori-cãrui context relaþional transcen-dent. Cel de-al doilea utilizeazãcontexte, lucruri în relaþie, câm-puri de forþã care graviteazã spreunitate, spre o identitate realã ºiinfinit deschisã: Sensul. Pentrulimbajul „profan”, totul este spus.Pentru limbajul poetic, totul esteposibil. Fiindcã pentru el ne-spu-sul este un nonsens. El nu cu-noaºte decât încã-ne-spus-ul,atunci când vorbim despre ima-ginar ºi despre niveluri de Reali-tate, Verbul creator, aceastã ener-gie codificatã, pe cale de a mate-rializa proiectul inclus în propriacodificare.

Fiindca poezia înseamnã o re-chemare a Sensului în lume. O

Horia Bãdescu: „nu poþi despãrþi poeziade om. ar fi tot atât de iluzoriu

ca a despãrþi piatra de tãcerea sa”

rechemare dinamicã în care Sen-sul se manifestã în calitatea ºifuncþia sa, unificator ºi creatordeopotrivã, în auto-consistenþasa. Nãscãtor de niveluri de reali-tate, în care ºi prin care se vali-deazã ca Real, ca Fiinþã. Ca pute-re infinitã în infinitatea Realitãþiisale. Drept cel de nevãzut, deneauzit ºi de nespus.

A da limbajului valoare afec-tiv-ontologicã – ceea ce face ac-tul poetic – înseamnã a trece dela nivelul realitãþii instalate laacela al realitãþii poetice. Fiindcãlimbajul a devenit poezie atuncicând a primit valoare afectiv on-tologicã, atunci când nostalgiaFiinþei ºi-a manifestat în el ima-nenþa. Iar Fiinþa, ca Verb, este acellimbaj universal care-ºi aflãesenþa în infinitatea nivelurilorsale de Realitate, în unitatea lorgenericã.

Acele niveluri de penumbrãspecifice poeziei sunt tot atâteaniveluri de realitate supuse legiiascunderii ºi dezvãluirii simulta-ne în exprimarea Inexprimabilu-lui. Cãci poezia adaugã mistermisterului, dezvãluie ascunzândºi ascunde pentru a dezvãlui,sporeºte taina lumii, cum spuneaBlaga, pentru a o dezvãlui. Ea

opereazã cu penumbrele, cu acelpare precum cã este nefiind ºipare cã nu este fiind, în care seînvãluie nivelurile de realitate aleimaginarului ºi limbajului poetic.

nu definiþia Fiinþeieste importantãpentru poezie, ci

conºtiinþa ei

L.M.: Ce semnificã pentrudumneavoastrã conºtiinþa sa-crului în poezie?

H.B.: Într-adevar, nu definiþiaFiinþei este importantã pentrupoezie, ci conºtiinta ei. Aceastaînseamnã a trãi ºi a spune lumeadin perspectiva unitãþii ºi minu-nii sale, a trãi întru ºi prin Sens,prin sacru, „a locui lumea în chippoetic”, cum spunea Hölderlin.Fiindcã a trãi sacrul înseamnã aadmite prezenþa lui în lume ºi asãrbãtori aceastã prezenþã, cu altecuvinte a afirma prezenþa valoriisale absolute, a Sensului, în ori-zontul armoniei ºi bucuriei, a teumple tu însuþi de aceasta. Fãrãa pierde vreo clipã sentimentultragic al condiþiei umane.Înþelegând cã viaþa este sacrãdoar dacã i se acordã statutul demod de a fi valoare. Încercând

sã-i faci pe semeni sã înþeleagãcã sunt mai mult decât biologicullor, cã scânteia sacrã pe care opoartã în ei e adevãrata lorumanitate. Ajutându-i sã existe,sã fie, redându-le nostalgiaFiinþei.

L.M.: În opinia dumneavoas-trã, cum ar trebui sã fie un criticde poezie ?

H.B.: Cineva care, dacã n-ascris el însuºi poezie, sã aibã unsuflet de poet, sã aibã acea capa-citate de uimire în faþa lumii pecare o are poetul, fãrã de careacest ceva ce depãºeºte literatu-ritatea, care este poezia, nu poa-te fi pe deplin descifrat. Poatetocmai de aceea uneori cei maibuni diagnosticieni ai actului li-ric sunt poeþii înºiºi.

L.M.: Spre ce se îndreaptã/trebuie sã se îndrepte poeziasecolului XXI ?

H.B.: Îmi puteþi spune spreunde se îndreaptã umanitateaacestui secol? Fiindcã nu poþidespãrþi poezia de om. Ar fi totatât de iluzoriu ca a despãrþi pia-tra de tãcerea sa. Spre ce se în-dreaptã omul? Spre existenþã sauspre fiinþare? Spre mistica viþelu-lui de aur sau spre scânteia sacrãdin lãuntrul sufletului? Spre ce îl

îndreptãm cu umilinþa verbuluinostru, noi, poeþii? Îl vom lãsa sãse piardã pe sine însuºi lãsândpoezia pradã nombrilismului es-tetic, mizerabilismului, derizoriu-lui sau o vom reda demnitãþii eide mod de a ne trãi umanitatea,menirii orfice de a îmblânzi demo-nii ºi animalul din noi? Paul Ce-lan spunea cã „sunt prea puþinipoeþi pentru cã sunt prea puþinioameni!”. Numai cã ºi reversuleste la fel de adevãrat: suntemprea puþini oameni pentru cã suntprea puþini poeþi! Prin 1950 Mal-raux afirma „Secolul nostru a re-descoperit prin psihanalizã demo-nii din om – sarcina noastrã esteacum de a redescoperii zeii”.Avea o imensã dreptate: rolulpoeziei este de a nu-l lãsa pe omsingur dinaintea imensei singu-rãtãþi pe care pierderea de trans-cendenþã ºi expulzarea Sensuluio instaureazã cu fiece zi. De a-ispune cã el este sãrbãtoarea cre-aþiei ºi de a-l ajuta sã se sãrbãto-reascã pe sine însuºi, sã-ºi asu-me un mod de a fi care este va-loare, sacralitatea lui. Iar „poeziaviitorului va fi metafizicã sau nuva fi deloc”, pentru a-l cita peprietenul meu dispãrut MichelCamus.

L.M.: Se poate vorbi în poe-zia dumneavoastrã despre o tre-cere dinspre metaforã spre tã-cere ?

H.B.: Prin anii deceniului optal veacului trecut, scriam în vo-lumul meu Apãrarea lui Socra-te: „Nu mai poþi scrie vorbe/ fru-moase. Mâinile tale ca niºtegheare/ þin o bucatã de timp/ înlocul hârtiei,/ un veac fãrã în-ceput ºi sfârºit/ pe care cu ochiobosiþi descifrezi/ urmele încâl-cite/ ale genunchilor.” Nu eravorba aici doar despre acea me-tafizicã a tãcerii pe care o practi-cã atâþia poeþi, precum Blaga sauMachado spre exemplu, ca o re-tragere din realitate în real, ci deo retragere în austeritatea tãcutãa cuvântului, pe care o impunea„dezmãþul” istoric, în acea tãcerevorbitoare în care se aflã toateposibilele verbului, în acea tãce-re care refuzã podoabele pentrua da cuvântului întreaga sa pute-re ontologicã, întreaga lui res-ponsabilitate pentru destinulomului. Valoare tãcerii ºi a cuvân-tului ºi a responsabilitãþii poetu-lui în raport cu acestea, lecþia tã-cerii, a despuierii poemului depodoabe, sobrietatea ºi rigoarea,poetica vidului plin ºi a cuvântu-lui de dinaintea Cuvântului nu seînvaþã de azi pe mâine. E o trudãde-o viaþã ºi nici nu ºtii dacã le-aiînvãþat pe deplin vreodatã. Aºaîncât se poate vorbi, neîndoiel-nic, despre o deplasare continuãa poeziei mele spre tãcere, însãnu dinspre metaforã, cãci meta-fora însãºi este imanentã tãceriiaºa cum tãcerea este imanentãmetaforei, ci dinspre structurileformale care dau poemului doargradul ornamentalitãþii sale spreacelea care poartã în ele rezonan-þa onticã ºi respiraþia unei uma-nitãþi redatã valorii sale.


Cum arãtam în numãrulanterior al Mozaicului,„Cartea de Aur” a Mo-

numentului Independenþei de laCraiova este deopotrivã un ob-iect artistic cu valoare simbolicã,demnã de sentimentele patrioti-ce ale românilor care au trãit cu-cerirea Independenþei de Stat aRomâniei prin rãzboiul de la 1877-1878, cât ºi un document repre-zentativ pentru valoarea energii-lor afective ºi intelectuale care auimpus, într-un context internaþi-onal dificil, un proiect naþional devocaþie istoricã.

Galeria celor care au dat glasîn „Cartea de Aur” ideilor ºi sen-timentelor care i-au însufleþit reu-neºte, într-un florilegiu de perso-nalitãþi ale vieþii politice ºi admi-nistraþiei naþionale ºi locale, alearmatei, ale vieþii economice ºiculturale, o parte semnificativã aelitei societãþii româneºti aparþi-nând Olteniei.

Astfel, se regãsesc semnãturide la Anastase Stolojan, Gheor-ghe Chiþu, N. Locusteanu, A.Candiano Popescu, N. Haralam-bie, Petre Opran, Petre Cernãtes-cu, deputaþi în Parlamentul þãrii,cu un rol remarcabil în declanºa-rea procedurilor pentru adopta-rea rezoluþiei prin care s-a hotã-rât proclamarea independenþeide stat a României, la generaliiArgetoianu ºi Averescu sau oa-meni politici iluºtrii ca Mihai Can-tacuzino, N. Filipescu, Ion Kalin-deru, Titu Maiorescu, AlexandruMarghiloman, Dimitrie Sturza,Nicolae Xenopol º.a. pânã la ma-rii latifundiari Ion C. Mihail ºi Ni-colae Mihail, familia Vorvoreanu(G. G. Vorvoreanu, Paulina G. Vor-voreanu, George Vorvoreanu,Aurelia Cãlinescu, cãsãtoritã Vor-voreanu), Iulian Vrãbiescu, IonG. Plessia, Constantin N. Popp,Gheorghe Petre Gigurtu ºi OlgaGigurtu, ca ºi mulþi alþii,

Redãm câteva fragmente dinconsemnãrile pãstrate în „Carteade Aur”:

„…Plevna a fost anunþatã deprima tragere de tun din Calafatºi de aceastã primã tragere de tunse leagã numele lui Carol I, om destat, iar nu numai soldat. El varãmâne pentru urmaºi eroul înþe-lept.”

Take Ionescu

„1877-1878 - Calafat, Plevna,Belagragicul ºi Vidinul!

Aceste amintiri îmi deºteaptãazi acel trecut de neuitat. Am vã-zut rãzboiul de aproape la Cala-fat, la Plevna, la Vidin ºi la Bela-gragic.

La Calafat (unde am fost neîn-trerupt de la 18 aprilie la 20 au-gust) am vãzut pe DomnitorulNostru Carol ca un viteaz din altetimpuri. Mulþumesc lui Dumne-zeu cã m-a învrednicit pe mine,singurul ce a mai rãmas din aceice au bombardat Vidinul la 15 mai1877, sã scriu acestea în „Carteade Aur”.

Da, nu pot sã uit pe ofiþerii ºisoldaþii noºtri care au luptat ºiau murit pe pãmântul Bulgariei,ducând fala neamului de Românîn depãrtare.

Cufundat în aceste momenteîn glorioasele amintiri ale trecu-tului ºi cu privirile aþintite în de-pãrtarea vremurilor, aº dori sãdisparã rãzboaiele. Aº dori paceîntre oameni, pace pe pãmânt,

cãci orice am zice, rãzboiul estejustiþia unei omeniri inferioare. Cuprogresele de azi ale omenirii, spercã dorinþa mea nu e o utopie ºi cãse va rezolva în curând.

ªi atunci trecutul va rãmânescris în „Cartea de Aur” ca o epo-cã de fier, iar viitorul se va înscrieca o epocã de Aur.”

General Al. Jearca

„Gloria rãzboiului de la 1877este cu atât mai mare cu cât Ro-mânia nu a alergat dupã foloasemateriale. Neatârnarea o avea defapt, iar mãrirea teritoriului nu aurmãrit ºi nu a obþinut, cãci schim-bul necerut nu-i poate fi pus lasocotealã. Puritatea acestei glo-rii stãpâneºte încã evenimenteleºi dã României dreptate, scutulcel mai rezistent în revendicãrileei de azi. Niciodatã din istorie nuse va putea ºterge pagina eroicãde la Plevna, ºi aceastã paginã apus temelia unei noi stãri de lu-cruri din Orientul European.”

Take Ionescu

„Lãudaþi fie inimoºii craiovenicare au vrut sã preamãreascã printemeinicia bronzului, clipa cea maistrãlucitã din întreaga noastrãistorie naþionalã. Oºtile celordouã þãri surori, unite atunci abia

de un deceniu (unirea mai desã-vârºitã ºi-au cunoscut decât unmoment sub Mihai Vodã) au ruptprin vitejia ostãºeascã reînviatãlegãturile seculare de vasalitateºi ne-au dat Neatârnarea necu-noscutã nouã, afarã de rare cli-pe, de la descãlecare ºi pânãatunci. Tot rãzboiul ne-a dat ºinouã rânduialã internã, prin în-scãunarea Dinastiei ºi o stabili-tate dispãrutã încã de la steagu-rile Basarabilor ºi Muºatinilor, cucare se leagã, deasupra veacuri-lor, Casa de Hohenzollern pecâmpiile Bulgariei.”

N. Filipescu

„Vitejia eroilor din rãzboiul din1877 care ne-a dat Independen-þa, fãcând sã renascã gloria strã-bunã, va fi amintirea cea mai glo-rioasã a neamului românesc.”

Const. N. Popp

„Cel mai însemnat evenimentînregistrat de istoria þãrii, estefãrã îndoialã, gloriosul rãzboi din1878 care transformã vechile ºinenorocitele Principate Dunãre-ne, în frumosul stat rãsãriteancare poartã numele de RegatulRomânia…”

Elvira I. VrãbiescuIulian C. Vrãbiescu

„Mãrturii tãcute ºi totuºi vor-bitoare, monumentele menite aperpetua amintirea faptelor mã-reþe ºi vitejeºti sunt scumpe nea-mului prin îndoitul rost ce-l au.

Prin ele se aduce un tribut piosde recunoºtinþã vitejilor care auîmpodobit cu laurii izbânzii glo-rioasele drapele sub care ºi-auvãrsat sângele.

Prin ele se aminteºte celor cari,rând pe rând, vor veni în jurulaceloraºi drapele, cã au sfântadatorie a se oþeli în fala trecutu-lui spre a fi necurmat o chezãºiesigurã pentru cea viitoare.”

General Averescu

„Romanii, strãmoºii noºtri,stãpâni ai lumii ºi maeºtrii în artarãzboiului, ne-au lãsat ca moºte-nire sufleteascã, datoria sfântã dea cinsti prin monumente nepieri-toare vitejia, eroismul ºi iscusin-þa în luptã. De la ei s-au inspiraturmaºii legionarilor lui Traian,când au înãlþat acest monumentcomemorativ al « Rãzboiului pen-tru Neatârnare din 1877-1878 »menit sã reaminteascã generaþii-lor viitoare cã din Oltenia în bu-buitul tunurilor de la Calafat apornit Domnul nostru cu ostaºiisãi peste Dunãre, la izbânda glo-rioasã.

monumentul independenþei de la Craiova

Cartea de Aur (II)Fie dar ca acest monument,

care înfãþiºeazã în bronz chipulM.S. Regelui Carol I în mijloculvitejilor sãi, sã dãinuiascã în vea-curi ca un semn de recunoºtinþãºi de bun augur pentru mãrireaRomâniei.”

Ion Kalinderu

„Generalul P. Gigurtu ostaºulpe a cãrui sârguinþã ºi dragostede neam s-a ridicat la Craiova, cuobolul tuturor românilor, monu-mentul care simbolizeazã Inde-pendenþa, prin scuturarea jugu-lui turcesc în rãzboiul din 1877-1878, prima etapã a întregirii nea-mului sãvârºitã în marele rãzboidin 1916-1919. Patria ºi armata îiva pãstra o veºnicã amintire.”

General de divizie A. Rozin

„Prin ridicarea acestui monu-ment (Monumentul Independen-þei de la Craiova – n.n.) se rãs-plãteºte vitejia eroilor care ne-aucâºtigat independenþa ºi se dã opildã generaþiilor viitoare, într-uncuvânt se sãvârºeºte o faptãmãreaþã…”

Mihai Mãrescu

„Popoarele pentru a pãstra ºitransmite posteritãþii evenimen-tele importante din istoria lor ºifaptele mãreþe ale bãrbaþilor sãicelebri au sãpat acestea în piatrãridicând monumente… Þie, ge-neral Gigurtu, care ai luptat pen-tru independenþã pe câmpul debãtaie ºi prin a cãrui iniþiativã ºistãruinþã se ridicã acest monu-ment. Craiova va fi în veci recu-noscãtore fiului sãu!”

G. V. PoienaruTeodora G. Poienaru

„Femeile Române au sfântadatorie de a insufla ºi întreþine îninimile fiilor lor, nestinsa flacãrãa iubirii de þarã, pentru ca sã pãs-treze cu bãrbãþie ºi înþelepciunecele ce pãrinþii lor prin vitejie aucâºtigat pe câmpul de luptã.”

D. Sturdza

„Suntem fericiþi cã avem oca-ziunea sã contribuim la ridicareamonumentului în amintirea celuimai sublim act din viaþa poporu-lui român. ªi aceasta o facem dintoatã inima, din tot sufletul însemn de admiraþie ºi adâncã re-cunoºtinþã celor care ne-au datneatârnarea.”

C. G. Vorvoreanu ºiFamilia

Acestea sunt o parte din în-semnãrile înaintaºilor noºtri deacum o sutã de ani, într-o „Cartede Aur” pe care ne-au lãsat-o tes-tamentar, blazon al demnitãþiinoastre naþionale ºi paºaportpentru a fi liberi ca români într-olume liberã.

Niciodatã mai mult decât învremuri de crizã nu e nevoie derepere sigure, validate istoric, ºide idealuri înalte, care sã neuneascã pentru scopuri comuneºi nobile.

Sperãm ca la împlinirea unuisecol de când Monumentul In-dependenþei din Craiova, „Asta-i muzica ce-mi place!”, a fost în-credinþat Craiovei ºi fiilor ei, sãne arãtãm vrednici de a fi pãstratzestrea încredinþatã, ca sã otransmitem, mai departe, urmaºi-lor noºtri.

nnnnn Victor ChiriþãBãlceþeanu


rte

Diana Nedelcu: D-le IlieGheorghe, aþi jucat pe multescene ale lumii, dar de fiecaredatã v-aþi întors acasã. Cred cãpentru dumneavoastrã este foar-te important acest cuvânt, aca-sã, chiar dacã el înseamnã înacelaºi timp scena craioveanãºi casa, clãditã împreunã cu fa-milia, cu cei dragi. Cum definiþiacest univers, acasã?

Ilie Gheorghe: Oooof, cuvân-tul acesta… Dacã te gândeºti lael în locuri diferite pe pãmântulacesta, ºi eu am fost mult timpplecat, acasã înseamnã þara. Amstat cu lunile în Anglia, în Franþaºi acasã nu însemna locul undem-am nãscut, ci însemna cã tre-ceam graniþa acasã. Þara ta e casata atunci când te gãseºti depar-te. Cuvântul începe sã se polari-zeze, într-un înþeles mai restrâns,în casa mea unde mi-am depustoatã strãdania, unde se gãseºtelocul meu de odihnã, de creaþieºi inspiraþie interioarã, solitarã,puternicã.

De fiecare datã când te gân-deºti la acest termen, acasã, indi-ferent unde eºti, el este sinonimcu spaþiul virtual în care tu respiri,îþi creezi familie, prieteni, te dãru-ieºti unei profesii, te jertfeºti pen-tru o anumitã idee interioarã pen-tru cã existenþa noastrã este ojertfã proprie. Nu pentru a tindespre mântuire ne jertfim, ci spre ane convinge cã tot ceea ce gân-dim ºi vrem sã prefacem în operãimpune o jertfã interioarã. Poþi sãte foloseºti de acþiunile tale pen-tru a-þi produce þie însuþi o bucu-rie, dar dacã bucuria o trãieºti sin-gur nu mai este bucurie, trebuiesã o împãrþiþi cu familia, cu nea-murile, cu prietenii. Or, bucuriaasta trebuie sã o trãieºti cu o in-tensitate pentru care nu ai cuvin-te a descrie, oricât ai fi de price-put sã le potriveºti meºteºugit.Bucuria aceasta trebuie sã fie înrelaþie cu ceilalþi, tu singur nu poþisã stai într-o celulã sã te bucuri,n-ai de ce. Te bucuri când vezi cãse bucurã alþii pentru ce faci tu.

Ca sã acorzi înunanimitate un

asemenea premiue semn cã valoarea

a tot ceea ce am fãcuteu în cei 44 de ani

de activitate nu a fostcontestatã de nimeni

D.N.: Cred cã de-a lungultimpului le-aþi creat foarte mul-te bucurii celor din jurul dum-neavoastrã, fie cã au fost prie-teni, familie sau simpli specta-tori. Cu siguranþã a fost o bucu-rie ºi pentru Senatul UNITER dea vã acorda premiul pentru în-treaga activitate artisticã ºi credcã bucuria a fost unanimã pen-tru toþi cei care vã cunosc.

I.G.: Într-adevãr, vestea cãSenatul UNITER mi-a acordatpremiul pentru întreaga activita-te artisticã am primit-o bucurosºi bucuria a venit când am aflatunele detalii. Au concurat foartemulþi pentru acest premiu, în jurde 25 de actori. Ei bine, ca sã

Ilie Gheorghe: „acasã este sinonim cuspaþiul virtual în care tu respiri, îþi creezifamilie, prieteni, te dãruieºti unei profesii”

acorzi în unanimitate un aseme-nea premiu e semn cã valoarea atot ceea ce am fãcut eu în cei 44de ani de activitate a fost necon-testatã de nimeni, însuºitã de totSenatul UNITER, primitã cu bu-curie de ei, la rându-le dându-miaceastã satisfacþie fãrã de sfâr-ºit. Sigur, este premiul pentru în-treaga activitate de pânã acum,eu mai acþionez de aici încolo încãun an, doi, ºapte sau 10. E posi-bil sã mai aparã alte premii deoa-rece UNITER mai are premiul deexcelenþã sau pot apãrea alte pre-mii pentru roluri interpretate.

Am sentimentul,în ciuda vârstei,

cã încã suntinepuizabil

D.N.: Sau, de ce nu, pot in-venta un nou premiu pentrudumneavoastrã, nu-i aºa?

I.G.: (râde uºor) UNITER-ulare aceastã capacitate de a-ºi aºe-za marile valori pe treptele pe carele meritã, dar asta rãmâne în per-spectivã… Am sentimentul, înciuda vârstei pe care o deþin înmomentul de faþã, cã încã suntinepuizabil, încã aº putea, dacãmi-aº propune, printr-o voinþãextraordinar de puternicã, sã mãdesprind de la sol, sã imprim cor-pului starea de levitaþie. În faþa

acelei sãli pline în care mi s-a acor-dat premiul am experimentat ostare pe care aº compara-o cuceea ce am trãit la un moment dat,jucând sub Acropole, în Atena,spectacolul lui Shakespeare,Furtuna. Eram în Anglia, la No-tingham Play House, unde amjucat opt luni de zile ºi am fãcutun turneu sub Acropole. Era unteatru vechi de douã mii de ani,cel puþin 12.000 de locuri sãpateîn marmurã, unde succesul a fostextraordinar. Dar în timpul spec-tacolului am avut un moment, caºi la UNITER, în care, dupã ohorã nãprasnicã, îi puneam lapãmânt pe doi actori englezi, careîi întruchipau pe cei doi clovni,eram pe spate ºi exact deasupracapului meu la o înãlþime de 800de metri strãlucea Acropole înniºte lumini extraordinare. Era târ-ziu în noapte. ªi am avut timppentru o secundã, pentru o frac-þiune de secundã sã mã distan-þez de mine, sã mã privesc de peAcropole, de sus, sã-mi spun: „Iauite-l, ãsta e de la Giubega, cecautã el sub Acropole?!”. Aºapoate mi-am zis ºi la UNITER: „Iauite, ãsta acum 44 de ani plecaun pui de actor într-un teatrumare care putea sã fie un institutpentru el ºi acum a ajuns sã fiebinecuvântat cu o asemenea re-cunoaºtere ”. E semnul cã nu trã-

ieºti degeaba. E semnul cã îþi puisemne pe unde treci.

Eu am peste 30 de premii înmomentul de faþã. Am fost ºi amcãpãtat recunoaºtere pe scene lazeci de mii de kilometri distanþã.Ei bine, semnul acesta pe care eumi l-am pus repetat în drumul meus-a multiplicat. Este precum spu-ne Iona – sã-þi pui semne ca sãºtii dacã vreodatã te vei întoarcede acolo de sus, sã nu te rãtã-ceºti, pe unde sã ajungi în spaþii-le de unde ai plecat, unde ai co-pilãrit, unde ai muncit, unde te-aijertfit. Jertfã o iau în sensul fru-mos al cuvântului, nicidecum oardere pe rug în stare materialã. Esemnul pãtrunderii în oceanul celmai frumos al existenþei omeneºti:arta, cultura, frumosul.

Vedeþi, un premiu ca ãsta nuare valoare materialã, deºi ea eacordatã, dar asta e insignifian-tã, cât de mult ar fi. Valoarea luieste moralã ºi aº zice educativã.Moralã pentru cã îþi dã credinþacã faci lucrurile desãvârºit, edu-cativã pentru cã îi determinã ºipe ceilalþi sã-ºi adopte la un mo-ment dat în conduita personalãambiþii de a ajunge ºi ei pe o ase-menea treaptã. Dacã tu simþi cãai luat-o înainte, bucuria, satis-facþia, împlinirea moralã a ta estefãrã de margini. Dacã nu eºti oda-tã cu un pas în faþa celorlalþi, în

spate sunt 20.000 de inºi, dar doarcel din frunte este cel pe care îlvede lumea, restul sunt anonimi,nimeni nu ºtie cã unul se gãseºteîn rândul al douãzecilea, din spa-te. Aºa e ºi în teatru: dacã nu eºtiîn rândul întâi, ºi nu numai în rân-dul întâi, sã fii ºi din rândul întâicu un pas în faþa rândului întâi,nu ºtii cã ai trãit ca actor, nu ºtiicã ai ars în aceastã frumoasã ca-tedralã care este teatrul. Trãieºticu sens. Mesajul tãu simþi cã estetransmis celorlalþi, cã se hrãnescdin el. Ei bine, pentru mine ase-menea momente, neîmpãrtãºitealtora, sunt coloane, sunt arcadede templu interior pe care eu mile-am construit din rolurile mele,din conduita mea personalã, pia-trã cu piatrã.

Profesia mea de actornu se datoreazã

hazarduluiD.N.: Înainte de a fi pui de

actor cum aþi spus dumneavoas-trã, în urmã cu 44 de ani, aþi fostînvãþãtor. Cred cã aceastã vo-caþie v-a urmãrit tot timpul, pen-tru cã ulterior aþi fost învãþãtorpe scenã, în relaþia cu colegiidumneavoastrã, ºi asta au mãr-turisit-o ei de-a lungul timpului,aþi fost învãþãtor în relaþia custudenþii ºi cu siguranþã aþi fostînvãþãtor acasã, cu copiii ºi ne-poþii dumneavoastrã. Cred cã emare lucru sã fii învãþãtor ºi sãfii numit învãþãtor.

I.G.: E o trecere… Mântuito-rul a fost numit Învãþãtor. Eu ampornit de la învãþãtorul acela careavea 20 de copii în clasã, le pu-nea condeiul în mânã, îi învãþa sãscrie, sã citeascã, sã spunã opoezie, sã cânte un cântec. De laacea funcþie pe care Ian AmosComenius o socotea cea mai înal-tã sub soare, de învãþãtor, am tre-cut ulterior la cea de profesoruniversitar. Dar profesia mea deactor nu se datoreazã hazardu-lui. Ei bine, am credinþa cã toþiaceºtia care spun cã au ajunsactori din întâmplare, fac teatrula întâmplare sunt uneori cei maineîmpliniþi. Eu am fãcut teatrudeliberat, voinþã proprie, vorbaceea. Am vrut sã mã fac actor,ºtiam ce înseamnã un examen, darºi pentru cã un învãþãtor, fiecareîn clasa lui, cu fiecare lecþie pecare o predã, dã un mic specta-col cu elevii. O lecþie în clasã seclãdeºte pe un dialog, se pun în-trebãri, se trãiesc sentimente.Toate aceste trãiri care se nascprin întrebãri ºi rãspunsuri nusunt altceva decât fragmente pecare le gãsim pe scena unui tea-tru. Se pun întrebãri, se dau rãs-punsuri, se face educaþie, se faceinstrucþie.

Ca dascãl, la studenþi mi-amfãcut datoria cu responsabilita-te, dar ºi cu starea de bucurie pecare o invocam la început. Pen-tru cã dacã nu te bucuri ce facestudentul tãu, n-ai sã faci nicio-datã treabã. Sunt foarte mulþi caresunt egoiºti, profesori chiar, carezic „ia sã nu le dau eu totul, sã-imai las ºi pe ei” conform precep-tului: meseria se furã ºi nu trebu-ð

Fo

to:

Flo

rin

Ch

ire

a


rte

ie sã þi se dea murã-n gurã totul.Ei bine, studenþii, ºi mai ales

cei de la teatru au nevoie sã ledai la început murã-n gurã, sã leexplici starea. Sã-i faci sã rãspun-dã la trei întrebãri: de unde aivenit, când ai intrat pe scenã,ce ai fãcut afarã, afarã nu este înculise, afarã este spaþiul de undeai venit tu, de la o luptã, de la obãtãlie, de la mai ºtiu ce. De undevii, vii cu starea în care te-aicãptuºit interior ºi unde ajungi?Aici ai venit cu starea aia, vremsã o vedem, apoi începi sã teumpli de problemele care începsã aparã ºi te duci cu ele sã lefoloseºti în spaþiul celãlalt. Eibine, tânãrul actor nu ºtie toatelucrurile astea. I-am pus de multeori în situaþii disperate. I-am pussã stea pe scenã fãrã sã facã ni-mic. ªtiþi cât de stânjeniþi se simt?Nu ºtiu, îºi freacã mâinile, îºi ro-tesc ochii în cap. ªi atunci îi dai otemã: eºti pe peronul gãrii, aºtepþiun tren, afli cã trenul are întârzie-re, întârzierea se multiplicã… Dece? ªi sã-l vedeþi dintr-o datã cumpe faþã ºi pe fiecare milimetru decorp încep la un moment dat sen-zaþiile unui gând pe care trebuiesã-l stãpâneascã. Ei bine, lucru-rile astea se învaþã din primeleclipe.

În teatru, la un moment datstudentul trebuie sã-ºi expliceîncãrcãtura momentului. Iatã dece, ca profesor, socotesc cã estenecesar sã te apropii de student,explicându-le, cum zice Emines-cu „din bob în bob amorul/ cinumai nu te mânia ºi stai cu bini-ºorul ”. Aºa ºi studenþilor trebu-ie sã le explici la început lucrurileastea, care sunt simple. Pentru cãviaþa unui personaj din acestemomente se coase din întâmplãri:afarã, pe stradã, în casã, în men-talul tãu se produc întâmplãri laun moment dat. Îþi vin idei, launele renunþi, pe unele începi sãle dospeºti, sã le frãmânþi, sã vezice-ai mai putea scoate din ele,cum le-ai putea stoarce de tot ce-ar fi folositor pentru spaþiul tãuinterior sau al celorlalþi. Dacã nufaci lucrul acesta, ideea rãmânedoar idee, oricât de frumoasã arfi.

Îmi vin în minte cuvintele luiSorescu când îl caracteriza peShakespeare: „De-þi pare mic unautor de aproape/ ªi te întrebi elpoate fi acesta?/ Gândeºte-te cãmintea-i ca mãrgeanul/ În scoicãstã/ ªi spre a cunoaºte-o/ mareate cheamã în strãfunduri/ ªi apoisã ºtii/ Chiar marea pare-o baltã/celui grãbit sã vadã-n valuri smâr-curi.” Cât de frumos putea el sãdescrie ce înseamnã bogãþia min-þii, a gândirii proprii. Nu contea-zã cã este aºezatã într-un individmic, cum era descris Shakespea-re „un pirpiriu, cu haina ponosi-tã”, ci în cugetul sãu, în minteasa era un ocean de întâmplãri, defrumuseþi ºi el a ºtiut ca ideileastea sã le stoarcã, sã scoatã dinele perle precum Hamlet, RegeleLear, Othelo, Mãsurã pentrumãsurã ºi toate cele 36 de drameºi comedii sau sonetele, cele osutã ºi ceva pe care le-a scris.

Shakespeare esteun fel de mântuitor

al teatrului lumii

D.N.: Iatã cã au trecut sutede ani ºi Shakespeare se joacãpe toate meridianele lumii. Iarla Craiova Shakespeare a de-venit la fel de craiovean ca ºinoi prin toate evenimentele carese desfãºoarã de ceva vreme.

Pe 28 mai Teatrul Liric„Elena Teodorini” dinCraiova a primit pe sce-

nã actorii Teatrului Colibri, careau interpretat piesa „Fata Babeiºi Fata Moºneagului” de IonCreangã.

În ultima sâmbãtã de primava-rã, copii de toate vârstele însoþiþide pãrinþi au venit sã vadã cumprind viaþã niºte pãpuºi mânuitede oameni obiºnuiþi. Clasica po-veste a lui Creangã a fost pusã înscenã de o echipã de bulgari, re-gia fiind semnatã de Todor Valovîn timp ce scenografia i-a revenitlui Stefka Kyuvlieva. Pe scenã,însã, câteva rogojini stârnesc in-teresul celor mici. Analizeazã sus-pect fiecare detaliu al decoruluiºi pun întrebãri fãrã sfialã. „Spersã fie dragoni în piesã”, spuneun bãiat în timp ce mama sa îi facesemn sã tacã. Mai sunt câtevasecunde pânã la intrarea actori-lor, iar luminile se sting treptat.Cu haine negre „de la þarã” ºi cuopinci în picioare, Oana Stancu,Alis Ianoº, Rodica Prisãcaru, Io-nica Dobrescu, Mugur Prisãca-ru, Adriana Ioncu ºi Daniel Mi-rea îºi fac apariþia pe scenã. Fie-cãruia îi revine o pãpusã careacum pune stapânire pe actor,devine una cu persoana care oþine aproape. Moºul, Baba ºi celedouã fete sunt acum întruchipa-rea lemnului care a prins formãomeneascã ºi care se miºcã

Colibri, Liric ºi Creangã

dintr-o parte în alta a sceneistârnind amuzamentul publiculuitânãr. Fiecare pãpuºã trezeºte încopiii din salã un sentiment deadmiraþie, pentru cã deºi sunt ru-dimentare în comparaþie cu celede acasã, în ochii lor prind viaþã.Chiar ºi pe mine pãpuºile de laColibri mã fac sã mã întorc pentrucâteva secunde în copilãrie. Darnu pentru mult timp pentru cã pescenã intrã Sfânta Duminica, o

La Galeria de Artã „IonÞuculescu”, deschisãîn Palatul Administrativ

din Craiova de Instituþia Prefec-tului Judeþului Dolj, a avut loc pe26 mai a.c. vernisajul expoziþieiartistului plastic Vasile Buz, per-sonalitate reprezentativã a Olte-niei.

Pe simeze se regãsesc peste40 de lucrãri de picturã, ilustrândtemele care l-au impus de-a lun-gul timpului iubitorilor de artã,unui numãr impresionant de co-lecþionari, demonstrând încã odatã cã rafinamentul, oricât ar fiapanajul unei elite, este gustat demarele public atunci când sensulsãu e pur estetic.

Pot fi admirate peisaje urbaneîn care sunt regãsite vechilestrãzi ale Craiovei, acoperite dezãpadã sau estompate în penum-bra înserãrii, alãturi de peisajeinspirate din lumea satului demunte sau „marine” purtând am-prenta lumii mediteraneene, darºi naturi statice pe un fond com-poziþional concis, lãsând câmp deexpresie desenului clar ºi puritã-þii tonurilor cromatice.

Apreciind lucrãrile aflate pesimezele Galeriei „Ion Þucules-

cu”, profesorul ºi pictorul Ovi-diu Bãrbulescu afirma: „Expozi-þia de faþã este produsul uneioperaþii elaborate, convingãtoa-re, în care structurile compoziþio-nale de mare maestru, gradaþiaefectelor cromatice definesc cla-ritatea plasticã a demersului.

În funcþie de ceea ce exprimãîn tablouri: ca „Peisaj marin”, „Pei-saj de iarnã”, „Oraºul”, „Vase ºivatrã”, „Peisaj cu bisericã”, „Pei-saj la munte” etc. structurile cro-matice acþioneazã atât prin inter-mediul impresiilor senzoriale darmai ales prin semnificaþia lor,

I.G.: Craiova nu numai prinacest Festival Shakespeare seimpune. Trebuie sã vã spun cã înurmã cu 40 de ani Craiova a fostcapabilã sã joace timp de o sãp-tãmânã numai spectacole Shake-speare. El este un fel de mântui-tor al teatrului lumii. Dacã ºi ja-ponezii care au un teatru specificjoacã Shakespeare, dacã ºi chi-nezii joacã Shakespeare, numaivorbesc de noi europenii. Am fostîn Biserica Sfânta Treime dinStanford, unde este înmormântatShakespeare cu soþia ºi copiii lui.Ei bine, starea pe care am trãit-ocând m-am apropiat de mormânteste cea pe care am avut-o cândam fost la Ierusalim ºi am fost înSfântul Mormânt al Mântuitoru-lui. Ai senzaþia cã acolo sunt lu-cruri de naturã divinã, suprana-turalã. Shakespeare a spus po-veºti de o simplitate uimitoare,pentru cã prin asta a cucerit elcititorul. Hamlet îl poþi spune întrei cuvinte, dar textul, vorbelesunt precepte de moralitate, suntchintesenþe de trãiri interioare, derevãrsãri de sentimente.

La teatru, cum sã spun, esteca într-o bisericã, deºi într-o bi-sericã plânsul este mai teatraldecât acela din sala de specta-col. Acolo foarte mulþi plâng ºiîºi frâng mâinile zicându-ºi „sã mãvadã alþii cât de mult sufãr cã aml-am pierdut pe…” . Nu crezi înacel plâns. Trãirile de pe scenãsunt mai puternice decât celedintr-o catedralã. În teatru lucru-rile se prezintã mult superior dinpunct de vedere al arderii artisti-ce decât se petrece în bisericã.Aici dacã vezi un botez pe scenãeste mult mai puternic decât unbotez în bisericã. Pentru cã el in-trã în cu totul altã sferã a trãirilor.În spectacol nu se boteazã doarun copil, acolo se boteazã lumea,acolo se boteazã spiritul acolo seboteazã sufletul. De-aia ce sepetrece pe o scenã de teatru emult mai puternic decât într-o bi-sericã.

Pe scenã actorul este supusunei trãiri altfel decât celei dinnaturã. Nu trebuie sã aduci nici-odatã pe scenã elementele natu-rale, ci esenþa acelor elemente.Sfântul Toma d‘Aquino spuneacã cel mai mare semn de iubireeste starea de contemplare. Tre-buie sã te aºezi ca într-un templupe care þi l-ai clãdit mijlocul su-fletului. Nu îl ºtii decât tu, te bu-curi doar tu de el, are o dimensiu-ne nemãrginitã pentru tine, nuþi-l ºtie nimeni, e taina sufletuluitãu, e bucuria ta. Ajunserãm dinnou la bucurie… De altfel ºi primastrofã din Imnul Europei începecu versurile: „O divinã bucurie/Suflet tu din Elizeu”. Ãsta trebuiesã fie sentimentul pe care trebuiesã-l trãiascã fiecare om dacã nuvrea sã spunã cã n-a trãit degea-ba. Cã misiunea lui a fost împlini-tã. Cã Dumnezeu i-a dat cât i-adat ani sã apunã ceva. Sã rupãdin el ºi sã dea altora. Sã-i îmbu-nãtãþeascã ºi pe ceilalþi în com-portament, în gândire, în viaþa lorinterioarã, sã le dea o luminã.

D.N.: Eu vã mulþumesc pen-tru aceastã lecþie despre bucu-rie, teatru, învãþãturã ºi multealte lucruri.

I.G.: ªi eu vã mulþumesc. Mul-þumesc cerului cã mi-a dãruit animulþi ºi frumoºi, cã am avut o viaþãbogatã, care nu este încheiatã,dar am putut sã le transmit celordin jur un mesaj limpede: sã trã-ieºti cu folos, dar mai ales, sã fiide folos…

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Vasile Buz –un rafinat al

desenului ºi culoriicompuse în registre expresive, îngame cromatice ample, nuanþe ºitonuri luminoase, armonizateexemplar de artist”.

Prezent la deschiderea expo-ziþiei, prefectul judeþului Dolj,prof. univ. dr. Nicolae Giugea, aînmânat artistului o Diplomã deexcelenþã pentru 50 de ani deactivitate în domeniul artelorplastice ºi teatrului, ca recu-noaºtere a contribuþiei aduse atâtîn afirmarea unei ºcoli craiovenede picturã cât ºi ca pictor sceno-graf al Teatrului Naþional din Cra-iova.

apariþie plinã de magie care îiamuþeºte pe toþi.

Timp de 50 de minute cei dinsalã au intrat în povestea luiCreangã, una în care morala spu-ne cã „bine faci, bine gãseºti”.Cu „Fata Babei ºi Fata Moºnea-gului” Teatru Colibri a participatla trei festivaluri, luând douã pre-mii importante la Kragujevac,Serbia pentru regie ºi scenogra-fie. S. B.


rte

concerte de þinutã artisticãCorala academicã a Filar-monicii „Oltenia”, afla-tã sub bagheta tânãru-

lui ºi talentatului dirijor EmanuelPecinginã, ne-a oferit un concertde realã prestanþã artisticã. Unprogram a cappella de o diversi-tate evidentã (prima parte: muzi-cã renascentistã; partea a doua:muzicã româneascã veche, clasi-cã ºi de secol XX), a fost tãlmãcit

cu o claritate de cristal, dirijorul a„controlat” reliefurile sonore deo manierã impresionantã, revãr-sând armoniile într-o infinitã va-rietate de culori ºi intensitãþi, fie-care sunet fiind, deopotrivã, scul-

pural ºi translucid. Impetuozita-tea interpretãrii, ca ºi nuanþeleinfinitezimale au dezvãluit carac-terul coral intrinsec al ansamblu-lui, în policromia cãruiaE.Pecinginã a descoperit, cu

ØØØØØ Varã cu tineri - Spectacole de muzicã ºi dans (în zilele de luni: 20 iunie– orele 18.00, 4, 18 iulie, 1, 15, 29 august, orele 20.00)

Spectacolele sunt realizate în colaborare cu Direcþia pentru TineretJudeþeanã Dolj.

ØØØØØ ªahul pentru craioveni (în zilele de miercuri: 8, 15 iunie - orele 18.00, 6,13, 20, 27 iulie, 3, 10, 17, 24, 31 august, 7 septembrie, orele 20.00 în

lunile iunie, iulie, august, orele 18.00 în luna septembrie).

Membri cercului de ºah „Tinerii maeºtri” vor juca ºah cu trecãtorii aflaþiîn acel moment în piaþã.

ØØØØØ Atelier de pictura (în zilele de marti 7, 14, 21, 28 iunie - 5, 12, 19, 26 iulie,2, 9, 16, 23, 30 august, 6, 13 septembrie - orele 18.00).

Paradigma, nr. 1-2/ 2011Multe, multe, multe, multe,

multe întrebãri pe tema „Lecturaºi provocãrile mediatice” lansea-zã Bogdan Creþu prin Paradigma.

Reþinem din rãspunsul IrineiPetraº: „Cititorul se aseamãnã cuo grãdinã. Nu întâmplãtor Arcim-boldo a pus alãturi de omul alcã-tuit din cãrþi pe cel din fructe ºispice sunt amândoi simboluri alevieþii, ale rodului, garanþii pentruperpetuarea speciei umane. Întâl-nirile, mereu esenþiale, cu cãrþileîmpiedicã ori mãcar întârzie îna-intarea pustiului. Nu sã recitescîmi doresc, ci sã rememorez mo-mente de graþie ale lecturilor mele.

Degust tremurãtoarea nesiguran-þã a gândului ce dibuie, în «ritua-lul» solitar al amintirii, o umbrãde certitudine în potopul de în-tâmplãri, cãci întâmplãrile nu maipar întâmplãtoare sub privireaaþintitã a gândului îndoit”. (XKN)

Numãrul 5-6/ 2011 al revisteiVatra este dedicat lui NormanManea. Spectacolul (re)lecturiipe care îl putem citi în revistã estefascinant ºi de referinþã, în opi-nia noastrã. Scriitorul ºi opera sereinventeazã de la paginã la pa-ginã, de la lecturã la lecturã. Reþi-nem pentru acest semnal obser-vaþia lui Susan H. Gillespie în ar-

ticolul „Norman, The Listener”:„Nu cred sã fi întâlnit vreodatã înpovestirile lui Norman Maneacuvintele «spuse de el». Vocilese succed repede, o paletã ului-toare, intimidantã de voci, dialo-gul lor rãmânând nealinat ºi ne-lãmurit de intervenþia unui autoratotºtiutor. Naratorul nu se aratãniciodatã. Trebuie sã ascultãmfoarte atent pentru a ne da sea-ma cine vorbeºte. [...] Am deve-nit interesatã de fenomenul as-cultatului în scrierile lui Norman.Ceea ce am descoperit este cãascultatul, atunci când este in-vocat, se sfârºeºte frecvent nuîn sunet, ci în tãcere. Aceastãtãcere este, cred, unul dintresecretele operei lui Norman”.(XKN)

ocheanul întorsocheanul întors

Absolventã a Liceuluide Artã „Marin Sores-cu” din Craiova – pro-

moþia 1991, Arabela Tãnase ºi-adesâvãrºit studiile muzicale înperioada 1993-1998 la Universi-tatea Naþionalã de Muzicã Bucu-reºti, Facultatea de InterpretareMuzicalã – specializarea Regie deteatru, la clasele regizorilor A. I.Arbore, Hero Lupescu ºi GeorgeZaharescu.

Dupã absolvirea facultãþii afost profesor pian complementarunde, timp de patru ani, s-a ocu-pat în exclusivitate de formareaºi pregãtirea viitorilor artiºti in-strumentiºti. Dar mirajul sceneiºi-a pus pecetea definitiv pe tu-multosul ei destin, atrãgând-o dince în ce mai mult ºi, ca urmare, înbaza concursului susþinut în anul2000 la Teatrul Liric „Elena Teo-dorini” ocupã funcþia de regizorartistic. Apreciatã drept o firehotãrâtã ºi tenace, intransigentãºi bunã cunoscãtoare a tainelorîn pregãtirea unui spectacol deoperã, Arabela Tãnase a reuºitde-a lungul unui deceniu de acti-vitate sã studieze îndeaproapeposibilitãþile artistice ale colabo-ratorilor sãi pe care le-a pus învaloare la momentul oportun. În-zestratã cu un stil inconfundabil,în care vorbeºte fiecãrui artist,precum un vizionar de excepþie,despre cum doreºte sã fie spec-tacolul, tânãra regizoare se impu-ne în elita regizoralã. Acest dezi-derat s-a conturat încã de la pri-mele repetiþii cu spectacolul „Te-lefonul” de G. C. Menotti în 1998,apoi comedia muzicalã „Uite tata,

portret de artist.Arabela Tãnase

nu e tata” de Florin Comiºel, ope-rele „Traviata” – 2002 de Giusep-pe Verdi, „Lucia di Lammermoor”– 2003 de G. Donizetti ºi „Dramala mãnãstire” – 2004 de C. Ungu-reanu. Exigenþa profesionalã ºiînsuºirea muzicalã a rolurilor, miº-carea scenicã ºi familiarizarea cutehnicile de culise au devenit oexcelentã ºcoalã permanentã.Consideratã un spirit neobosit,pãrtaº în fiecare moment la frã-mântãrile, cãutãrile ºi încercãrilevreunui interpret, alãturi de bu-curiile ºi greutãþile inerente înce-putului, cu dorinþa de a învinge,Arabela Tãnase a contribuit sub-stanþial la reuºita premierelor peþarã jucate pe scena Teatrului Li-ric craiovean. Dintre acestea facparte opera „Don Pasquale” deG. Donizetti, opereta „Liliacul” deJ. Strauss, opera „Traviata” de G.Verdi în calitate de co-realizatoralãturi de distinsul regizor TamasFerkay ºi opereta „Vãduva vese-lã” de F. Lehar.

Ca asistent de regie este pãr-taºã în realizarea numeroaselorspectacole curente din reperto-riul teatrului ºi o multitudine decolaborãri ale Teatrului Liric ºiRadio Oltenia Craiova.

Exemplul activitãþii sale regi-zorale demonstreazã în mod eloc-vent faptul cã în operã nu existãroluri mari sau mici, doar roluribine fãcute, actul artistic fiind unact elaborat care cuprinde talent,muncã ºi ardere internã din pasi-une pentru profesia aleasã, nudoar din întâmplare.

nnnnn George Mitricof

siguranþã, soluþii inedite pentrupropria-i concepþie interpretati-vã.

Orchestra simfonicã a Filar-monicii, a fost condusã de Ma-rius Hristescu, unul dintre repre-zentanþii de seamã ai tinerei ge-neraþii de dirijori, un artist carese impune din ce în ce mai evi-dent prin gestica sa pe cât de„economicoasã”, în aparenþã, peatât de eficientã, în relaþia cu an-samblul. „Canþonete, arii ºi due-te celebre”, acest motto al con-certului a fost „susþinut” de cu-noscuþii soliºti vocali Diana Þu-gui (sopranã), Costel Busuioc(tenor) ºi Balla Sandor (bariton),un fascinant terþet „de scenã”, overitabilã paradã a vocilor de opuritate ºi graþie ce fascineazã înmod deosebit. Marea speranþã ascenei lirice româneºti, CostelBusuioc, convinge din ce în cemai mult, strãlucirea inconfunda-bilã a glasului sãu de tenor lirico-spint pãstrându-ºi calitãþile.

Un dirijor excelent, Gints Glin-ka, din Letonia, s-a aflat la pupi-trul Simfonicului craiovean, ºi l-aavut ca solist pe violoncelistulelveþian Adam Mital. În Concer-tul în Re minor pentru violoncelde Édouard Lalo, orchestra ºi-adepãºit rolul de simplu acompa-niator, astfel încât, solistul, cusunetul pur, rafinat, cu frazaremlãdioasã ºi o tehnicã dezinvol-

tã, a avut în ansamblul Filarmo-nicii un partener fidel, comple-mentar. Gints Glinka a strãlucit înSimfonia a II-a în Si minor de Ale-xandr Borodin, pe care Debussyo aºeza în fruntea tuturor simfo-niilor ruse. Opusul i-a permis luiGlinka sã-ºi etaleze arta construc-þiei muzicale prin crescendo-uribine „strunite” ºi dezvoltãri deconsistenþã ºi monumentalitatesonorã.

Ivan Iliev, din Bulgaria, a diri-jat orchestra Filarmonicii într-unconcert în care solist a fost com-patriotul sãu, pianistul RostislavIovcev. Programul a cuprins ce-lebrul Adagio pentru instrumen-te de coarde a lui Samuel Barber,atractivul ºi „simplistul” concertîn Sol major pentru pian de J.Ha-ydn, necunoscutul „Malediction”(Blestem) pentru pian ºi orches-trã de coarde de Franz Liszt ºimai-puþin-cântata Simfonie a III-a în Re major a lui F.Schubert (lu-crare programatã în cadrul „Inte-gralei simfoniilor” a genialuluicompozitor). Predilecþia pianistu-lui pentru coloritul timbral s-a re-levat mai ales în „Malediction”,în timp ce ºeful de orchestrã dinþara vecinã s-a „achitat” conºtiin-cios, cu evidentã mãiestrie, de„sarcina” unei construcþii simfo-nice veridice, de succes. Ivan Ilievîºi foloseºte cu abilitate expresi-vitatea mâinilor ºi privirii spre a„miºca” ansamblul ºi a-l determi-na sã cânte cu „participare”.

nnnnn Gheorghe Fabian

Traian Demetrescu în Piaþa Mihai ViteazulVara lui 2011


poeme

niversalia

niversalia

niversalia

Simt

prezenþa ta

aranjeazãcelulele melepânã la una

cum numai celulelepot fi aranjate

sã însemneiubire.

Aici mã afluîmbrãþiºând aerulcu tine în elatunci când sunt singurã

Luminã

luminavine sã caute

în timp ce ciupeºteo harpã

e violetîn dimineþile astea

Un canalMi-a datun început.

Am fost un canalpornit ºi deodatãoprit imediat.

Cine poate ficel care doar voia sã vadãdar pânã la urmãnu i-a mai pãsat?

Învãþând pe de rostÎnvaþã pe de rost un fluture pe ochiulde sticlã.Al sãu model alb rãspândit pe aripi.

Sticla se retrage.Fluturele dispare în grãdinã.Sticla curge încetiºor din nou.

Nicio urmã nu rãmâne pe ochiul desticlãal imposibilului.Dar eu l-am învãþat pe de rost.

Searã

în acea searã era ceva clarînãbuºitor în legãturã cu apusulîmi amintesc albastrul sãu definitoprindu-se doar înferestrele strãlucitoare electricemirosea a ceai de floare de porumbeîmi amintesc oameniiintrând ºi ieºind din magazineveneau de la muncãºi erau cu siguranþã albaºtricãrau sacoºe de cumpãrãturi ºi erauîndoiþidacã se îndoaie mai multvor murimã gândeam, cu teroare.

Prin aceste locuri

avem o viaþã aicicare seamãnã cu funcþionarii nesiguriîmbrãcaþi la sacouseamãnã cu visele mele schiloadeciudatele maºinicând brusc se oprescreflectate una în cealaltãuºile controlate electronicîntre identitatea mea de client ºi a tanepãsarea formalizatãcauzatã de numere de contpe care le purtãm cu noilimbaj redus la numeralematematici rezervate pentru indicelecostului de traiavem o viaþã aicieste micºorareapãdurilor ºi câmpurilor noastreeste sentimentul cã e normalca nimenisã nu înceapã sã cânte deodatãºi ca nimic sã nu fie consideratadevãratprin aceste locuristau pe podeaua sa lustruitãviaþa aiciaratã ca o selecþiea tot felul de alte lucruricontrolate ºi gata-fãcute

odatã ºi pentru totdeaunaavem o viaþã aicie ceea ce nu evitãme ceea ce urmãrimatunci când greºimºi când avem dreptateviaþa aiciteleviziune fãrã comentarii asuprarealitãþiizile ca un serialdespre amânãrifãrã un început ºi cine ºtie când se vorterminaviaþa aicitrebuie sã mergem mai departe cu eaºi cu toate zâmbetele îndârjiteapologeticepentru cã lucrurile nu sunt altfelele pot fi altfelnumele talentelor noastre pot fi altfelºi numele sentimentelor noastre pot fivalidela fel ºi cuvintele în mãsura în care seducavem o viaþã aicie uriaºãe aproape ºi cuprinde întreaga lume

Sondaj de opinie

Care este atitudinea ta faþã de zori?Eºti în favoarea direcþiei în care batvânturile?Este admisibil sã visezi în culorisau ar trebui sã fie interzis?Este bine ca brizelor ºi pãsãrilor sã lefie permissã vinã ºi sã plece neverificate pestesistemele lumii?Ce crezi despre florile de iarnã?S-ar merita sã visezi cu ochii deschiºipeste mare?Avem destule stele pe cer?

Un loc gol

ar fi trebuit sã viiºi sã spuiîmi placi foarte mult

urãsc scaunulîn care ar fi trebuit sã stai

mi-e teamã cã ura meapentru acel scaune pe cale sã mã omoare

nnnnn MARIANNE LARSEN

Deºi Marianne Larsen nu este popularã dupãstatutul în cercuri literare, ea este cunoscutã cauna dintre cele mai bune poete daneze din ziuade astãzi. Aºa cum spune ea însãºi: „Dintot-deauna am fost retrasã ºi îmi rezerv dreptul de afi timidã. De fapt ãsta e motivul pentru care amînceput sã scriu.”

S-a nãscut în 1951 în Kalundborg, Danemar-ca. Dupã ce a luat Certificatul General, a studiatistorie literarã comparatã ºi chinezã la Universi-tatea din Copenhaga ºi a tradus poezie chinezãmodernã în danezã.

Debutul literar a fost la 20 de ani cu volumulde poeme Koncentrationer (1971) care a consa-crat-o drept o poetã ce experimenteazã cu lim-bajul. De atunci a scris multe selecþii de poezie,romane, teatru ºi cãrþi pentru copii. În 1990 apublicat patru romane mai mult sau mai puþinautobiografice: Guess Who Loves You (Ghicicine te iubeºte), Alien Happiness (Fericire ex-traterestrã), Gallery Reality (Galeria realitãþii) ºiGuests of Each Other (Oaspeþi unul celuilalt).

Volumele sale de poezii au fost traduse înMarea Britanie, SUA, Suedia, Bosnia, Turcia ºiAustralia. A contribuit la multe cãrþi, antologiiºi reviste literare din lume. A câºtigat numeroa-se premii literare. Momentan trãieºte ca scrii-toare în Copenhaga.

Premii ºi burse:1975 – Bursa Harry Kiddes; 1976 – Bursa

Merchant Behrens Sally din partea FonduluiMemorial Otto Behrens; 1980 – Bursa literarãOtto Benzons ºi Fondul Memorial Morten Niel-sens; 1981 – Bursa Johannes Ewald; 1983 –Medalia Emil Aarestrup; 1987 – Premiul culturalHK; 1989 – Premiul Beatrice; 1990 – Bursa Mar-tin Andersen Nexo; 1991 – Premiul FundaþieiEdvard Pedersens; 2000 – Bursa Leo Estvads;2004 - Bursa Martin Andersen Nexo; 2010 –Bursa poetului Paul Sorensen ºi Susanne So-rensen.

Traducere din limba englezã ºiprezentare de Lia Boangiu

„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”„îmi rezerv dreptulde a fi timidã”

Bucur Demetrian

revistÃ de cul turÃ fonda tÃ la craiov a, În 1838, de ... · ding by fragment brothers...

Documents