Revista românã nr. 3 (57)/ 200944

E. GUZUN: Acum cîteva decenii scriitorulVintilã Horia, într-un titlu de celebru roman, intuia ºisintetiza o stare de lucruri ce urma sã se confirme înzilele noastre, în epoca marii migraþii ºi adezrãdãcinãrii în masã. Cum cautã ºi cum gãsesccalea spre Dumnezeu conaþionalii noºtri din cea de-adoua Românie, cei peste 13 milioane de români aflaþiîn afara graniþelor? Ce pot ºi ce fac pentru sufleteleînstrãinate ale acestora apostolii Bisericii OrtodoxeRomâne? Sînt întrebãri la care a avut bunãvoinþa sãne rãspundã Înalt Prea Sfinþia sa Siluan, EpiscopulBisericii Ortodoxe Române din Italia.

Îngãduiþi-ne, Înalt Prea Sfinþite, sã vã întrebãm,într-un limbaj profan, dacã putem vorbi astãzi despreo nouã laturã a Bisericii Ortodoxe Române – ceamisionarã… ªi care ar fi dimensiunea acestui mision-arism?

ÎPS SILUAN: Biserica în general, de la apostoliîncoace, este misionarã ºi bineînþeles, fiecare bisericãlocalã are misiunea ei în funcþie de momenteleistorice ºi realitãþile pe care le trãieºte. ªi dacã laînceputul anilor 1900 biserica încerca sa fie aproapede românii care mergeau în America, sau chiar, maiînainte, în 1848 trimitea un arhimandrit la Paris caresã fie aproape de studenþii români de acolo, dacãdupã Al Doilea Rãzboi Mondial la Roma la fel era unpreot, un cãlugãr care fãcea cîte o slujbã în mijloculromânilor, iatã cã dupã emigraþia care s-a înregistratde la 1990 încoace ºi mai ales dupã anul 2007, dupãintrarea României în UE, biserica a cãutat sã trimitãpe urmele fiilor ei pe pãrinþii duhovniceºti, pe pastoriicare aveau menirea sã caute ºi sã adune turma ceaîmprãºtiatã. Zicea Domnul Iisus Hristos înEvanghelie: „poporul acesta e ca o turmã fãrã pãs-tor”. În Europa, dar este valabil în lumea întreagã,acolo unde trãiesc români, biserica a trimis pãstoricare sã adune turma în jurul lor ºi… în jurul valorilor,

atît religioase, duhovniceºti, evanghelice, cît ºi acelor tradiþionale româneºti ºi a tot ceea ce înseamnãspiritualitate ºi culturã româneascã.

E.G.: Cineva, mai în glumã, mai în serios, îmispunea zilele acestea „Romanii au cucerit Dacia, iarnoi, românii, cucerim astãzi Italia, cucerim Roma”.Ce ne leagã pe noi atît de mult de aceasta þarã?Limba, un cod genetic, ori faptul cã sîntem ºi unii ºialþii creºtini?

ÎPS SILUAN: Cred cã un pic din fiecare dintreelementele pe care le-aþi evocat. Nu cred cã este oîntîmplare cã „România” are ca rãdãcinã Roma, eti-mologic vorbind, în cuvînt ºi în nume. Nu este, deci,o întîmplare cã românii revin la Roma ºi în þara acãrei capitalã este Roma. Undeva în Sicilia, în urmãcu cîþiva ani, un primar mã întîmpina, spunîndu-mi:„Bine aþi venit! Voi sînteþi veriºorii noºtri… cã noisîntem dintr-un neam… Traian, venind acolo la voi,în Dacia, ne-a dus pe noi acolo ºi acum voi veniþiînapoi sã vedeþi unde stau strãmoºii voºtri…”. Deci,într-un fel existã o legãturã, o afinitate a istoriei carene-a legat odatã pentru totdeauna…Chiar aici, înapropierea Romei, la Albano, legiunea care fusese înDacia a venit ºi a rãmas pentru o bunã perioadã, pînãcînd împãratul Traian a hotãrît sã-i mute din aceazonã pentru cã neavînd rãzboaie deveneau periculoºipentru populaþie, fãcînd multe daune. ªi Columna luiTraian, bineînþeles cã ne aratã clar legãtura aceasta.Nu degeaba s-au mirat „urmaºii Romei” cînd l-auvãzut pe Badea Cîrþan, venind îmbrãcat ca ºi dacii depe Columnã ºi au fãcut imediat legãtura: „Iatã, esteun om ca ºi cei de pe Columnã!”. Pe de altã parte,este evident cã identitatea noastrã creºtinã face ca ºipopulaþia Italiei, ºi italienii, biserica Italiei, realitateasocialã italianã sã ne asimileze cu totul altfel decîtdacã eram de altã tradiþie ºi de altã rînduialã. Cu atît

II NN TT EE RR VV II UU

DD II AA LL OO GG CC UU ÎÎ .. PP .. SS .. SS II LL UU AA NN

– PARTEA I – – PARTEA I –

mai mult cu cît cred cã românii care vin în Italiavorbesc la fel de repede italiana precum dacii care auvenit în senatul Roman, dupã cucerirea Daciei în 106de cãtre Traian. ªi ei vorbeau ºi înþelegeau latina ºiromânii care vin acum nu au mai mari dificultãþi în aînvãþa italiana. Cred, ºi italienii au o uºurinþã sã-iînþeleagã chiar ºi atunci cînd vorbesc o italianã un picromânizatã.

E.G.: Mai mulþi români, cu care am discutat zileleacestea aici la Roma, mi-au spus cã ajungînd în Italia,printre strãini, au simþit, mai mult ca oricînd, nevoiasã se roage duminica într-o bisericã. Drumul multoradintre ei spre biserica neamului a trecut prin bisericacatolicã. Cîte parohii avem astãzi în Italia ºi în cemãsurã acestea cuprind toatã populaþia româneascãdin Peninsulã?

ÎPS SILUAN: La ora actualã avem pe teritoriulItaliei 94 de parohii formate ºi douã care sînt în for-mare ºi 4 mãnãstiri care funcþioneazã. Aceste unitãþispirituale ºi pastorale (mai ales vorbesc de parohii),rãspund într-o sferã destul de largã nevoilor pastoraleºi sacramentale (ne gîndim la botezuri, la cununii, laînmormîntãri, ne gîndim la solicitãrile primare alefamiliilor româneºti ortodoxe de pe teritoriul Italiei).

E adevãrat cã marea parte a parohiilor se situeazãîn partea de nord a Italiei ºi în Roma ºi împrejurimi-le ei. Vã dau un exemplu: în Roma ºi pe o razã de 50de kilometri sînt 20 de parohii. De la Roma în josnumãrul parohiilor este mult mai mic, dar ºi prezenþaromâneascã nu este atît de mare ca în partea de cen-tru ºi de nord. La sud de Roma avem doar 10 parohiicare funcþioneazã, însã ca urmare a necesitãþilor ºi acererii oamenilor ºi ca urmare a instalãrii sediuluiEpiscopiei noastre din octombrie 2008 la Roma, amînceput o organizare sistematicã a acestei misiuni dela Roma în jos ºi nãdãjduim sã deschidem mai multeparohii în acea parte a Italiei. Avem acolo o prezenþãmai puþin însemnatã în oraºe, dar sînt foarte mulþiromâni care lucreazã în agriculturã, care sînt situaþi însate ori oraºe mici ºi noi cãutãm sã ajungem în prea-jma lor ca sã putem sã le rãspundem necesitãþilorspirituale. Totuºi, chiar ºi în Sicilia avem o a patraparohie de la Paºte încoace – la Messina. În Sardiniaavem o parohie, dar pãrintele merge în vreo 5 filii, ºipoate cã în viitorul apropiat îºi va lua un ajutor pen-tru misiune. Nu se face mai mult pentru cã nu e sim-plu ºi pentru viaþa de fiecare zi. Prin prezenþa acestorparohii se cautã sã se rãspundã nevoilor spirituale alecelor 1 milion ºi 200.000 de români. (Sînt cifrele datela sfîrºitul anului 2008 în raportul fãcut de Caritas).

Oricine poate sã facã un simplu calcul – o sutã deparohii la 1.200.000 de români care sînt în proporþiede 87 la sutã ortodocºi, reieºind din recensãmîntulcare s-a fãcut în România acum cîþiva ani…, deci,aproximativ un milion… de oameni, ceea ce arînsemna cîte 10.000 de oameni la fiecare parohie. Mise pare înfricoºãtor de puþin. E totuºi mai bine decîtîn 1988, cînd erau doar 8 parohii. Atunci a începutlucrarea misionarã a Înalt Preasfinþitului Arhiepiscopºi Mitropolit Iosif de la Paris, primul arhiereu orto-dox în Europa Centralã ºi Meridionalã. În 2004, cîndam fost trimis ca episcop vicar în Italia din parteaMitropoliei de la Paris, erau 36 de parohii, în 2008,cînd am început ca Episcop titular, aici erau 76, deatunci mai sînt încã 20.

… Nu ºtiu pînã unde o sã ajungem. Eu mã gînde-sc cã dacã ar fi 1000 de parohii aº fi un pic mailiniºtit, deºi o mie de creºtini la parohie mi se paredestul de mult. O mie de suflete înseamnã o marerãspundere la Judecata de apoi.

E.G.: Ce dimensiune în plus, fãrã de biserica dinþarã, are o parohie româneascã din strãinãtate?

ÎPS SILUAN: Ar fi niºte caracteristici oarecumnegative. Aproape fiecare parohie din Italia este în

55Revista românã nr. 4 (58)/ 2009

gazdã, în afarã de una singurã – parohia de la Pavia,care, din mila lui Dumnezeu ºi mijlocirea efectivã aPatriarhiei Române ºi cu sprijinul GuvernuluiRomâniei, anul trecut a dobîndit propria bisericuþã, obisericuþã destul de micã, dar care este pusã lapunct… La iconostasul bisericii se lucra deja de maimulþi ani de pãrintele Nicolae Popa, care a fost ºi pic-tor bisericesc pînã cînd a fost hirotonit preot. Însãtoate celelalte parohii, în afarã de aceastã bisericuþã ºirespectiv de sediul Episcopiei Ortodoxe Române aItaliei care, tot anul trecut, a dobîndit propria eiaºezare ºi proprietate în Roma cu sprijinul ºimijlocirea Patriarhiei ºi cu suportul financiar alGuvernului României, deci, toate celelalte parohiisînt în gazdã. Unele dintre ele sînt în gazdã pentru 30de ani, altele au contract pentru 20 de ani, 15 sau 10.Preoþii, într-adevãr, au un statut misionar ºi apostolicpentru cã au doar o micã susþinere, o subvenþie de statfixã din partea României, din partea Patriarhiei… Laînceput aproape obligatoriu trebuie sã lucreze ºi ei ºisoþia, ori se sacrificã foarte mult pînã cînd parohiapoate sã-i susþinã pentru minimum necesar în a-ºiputea duce o viaþã normalã aici. Este un sacrificiu ºide aceea cãutãm numai oamenii care sînt dispuºi sãse angajeze la acest sacrificiu… ei în bunã înþelegerecu soþia ºi familia lor, copiii care vin, sau chiar senasc aici.

Asta ar fi prima caracteristicã, însã, pe de altãparte, parohia de aici este un loc de întîlnire al oame-nilor ºi un punct de încredere, un element de echili-bru pentru oamenii din zona respectivã. În momentulîn care românii au auzit ºi au aflat despre existenþaacestui loc – se îndreaptã spre „bisericã” – în mod, aºspune, aproape automat. Au nevoie de acest spaþiu…Deci este un loc de întîlnire, o insulã în deºertulrelaþional în care petrec oamenii, mai ales femeilecare lucreazã în case ºi care uneori ies o datã în sãp-tãmînã, duminicã dimineaþa, ºi se refugiazã în acestspaþiu. Este o realitate care se construieºte, o realitatecare nu se naºte dintr-o datã, e o realitate care creºteca un copil, la care se lucreazã cu multã rãbdare ºicare face ca slujitorii care se angajeazã la acest lucrusã se maturizeze odatã cu parohia. E valabil ºi pentrumine ca Episcop ºi pentru ceilalþi, care sîntem înOccident, sau în afara graniþelor. Ne maturizãm ºicreºtem odatã cu realitatea bisericeascã care este aici.

E.G.: Ce face biserica, ce fac preoþii pentru rebe-lii noºtri, pentru cerºetori, pentru cîntãreþii ambulanþi,pentru cei din taberele de refugiaþi (unii certaþi culegea)? În ce mãsurã putem vorbi despre recuperareaacestora prin bisericã? Înteleg, instituþiile statului

deseori îºi exprimã neputinþa, nepriceperea, chiar ºinedorinþa de a ºi-i asuma ca parte componentã a naþi-unii române. Sînt incomozi pentru mulþi români…

ÎPS SILUAN: Aici ar fi mai multe direcþii saumai multe atitudini complementare unele altora.Elementul principal ar fi rugãciunea noastrã…Biserica poartã în gîndul ei de mamã iubitoare toatecategoriile sociale ºi mai ales pe cei care sînt în difi-cultate de comportament, de atitudine, care au ajunsla marginea realitãþii sau a societãþii în care ne aflãm.Cred cã este un lucru esenþial, pentru cã aºa cummama îºi poarta în gînd copilul, indiferent ce ar fidevenit el în lumea aceasta, aºa ºi conºtiinþa bisericiiîi poartã pe toþi ºi cautã sã-i pãstreze în grijã ºi chiarîn îngrijorarea ei pentru situaþia, pentru viitorul ºiveºnicia lor. În acelaºi timp, biserica lucreazã profi-lactic. Este o atitudine pe termen lung ºi aceasta este,cred, principala lucrare a bisericii în clãdirea ºi în cul-tivarea unei conºtiinþe. Ceea ce face biserica astãzi vaavea rod mîine… Fruct al strãdaniei ei – este un om,o fiinþã umanã, care sã aibã verticalitate, sã aibãcoloanã vertebralã, fãrã disfuncþii ºi în acelaºi timpfãrã scleroze. La aceasta se lucreazã cu copiii din aopta zi de la naºterea lor, cînd se face rugãciunea pen-tru punerea numelui, dupã aceea la 40 de zile seîmbisericeºte, se boteazã, se împãrtãºeºte cu sfinteletaine, de la vîrsta de 5-6 aniºori începe sã facã cate-hezã ºi sã vinã la bisericã… Cu cei care acum sîntaici, cei pe care noi nu i-am crescut ºi pe care îiîntimpinãm în starea, în situaþia în care sînt – cãutãmprin preoþii noºtri ºi prin sectorul social al Episcopieisã îi abordãm ºi sã-i cãutãm, sã-i întîlnim (în mãsuraîn care ºi ei doresc acest lucru) ºi mãcar sã-i invitãmsã vinã la bisericã. Pe cei care sînt în închisori,cãutãm sã-i cercetãm cu regularitate. Preoþii noºtriajung în închisori, cred cã în marea majoritate acazurilor (nu ºtiu dacã este preot care sã nu reuºeascãsã intre în închisoare, decît, poate, ultimii veniþi, carenu au încã demersul de înaintare, sau nu au închisoarepe teritoriul parohiei lor. La Roma, de exemplu, avemîn cele douã închisori doi preoþi responsabili care aupe lîngã ei una sau douã persoane care îi ajutã ºi careau dreptul sã intre acolo. Sãptãmînal merg în mijloculcelor care sînt în închisoare. La fel se întîmplã ºi încelelalte parohii unde sînt închisori. Preoþii noºtrimerg ºi la cei care se aflã în diferite campusuri (ade-vãrat, numãrul acestora s-a diminuat dupã luna febru-arie, cînd problemele au atins un maximum de viru-lenþã… Dupã acele evenimente mulþi au abandonataceste locuri ºi au plecat fie spre alte zone ale Italiei,fie în Franþa ori Spania). Dar, pînã atunci preoþii

66 Revista românã nr. 4 (58)/ 2009

noºtri au fost în mijlocul lor, nu rareori au botezat îngrup copiii acestora, au fãcut cununii… De obicei lise face o bucurie la o sãrbãtoare, cînd se duc niºtedulciuri la copii sau aceºtia sînt aduºi la bisericã lasãrbãtoarea de Crãciun. Valorizîndu-i pe ei ºi dîndu-le o demnitate ºi o cinstire similarã cu a celorlalþicopii, li se dã mãcar un gust despre ceea ce ar puteaei sã fie mai tîrziu. Am avut chiar niºte acþiuni cu oprezenþã mai masivã de copii la Napoli ºi înCatania… Acolo am avut un program fie de alfabeti-zare, fie de ºcolarizare a acestor copii. Preoþii, preote-sele din aceastã zonã i-au înscris în acest program ºis-au legat foarte mult de aceºti copii, iar copiii s-aulegat de feþele bisericeºti. Cînd au plecat vara trecutãdin Italia în vacanþã, copiii plîngeau. Mulþi dintre ei,din pãcate, nu s-au mai întors. Pãrinþii au mers în altepãrþi. Însã sînt niºte gesturi, care ne gîndim cã vorrãmîne undeva în conºtiinþa lor ºi vor da cîndvaroade. Mulþi dintre ei merg duminica la bisericã,cãutînd sã primeascã o bucatã de pîine. Totdeauna…duminica se fac pomeniri pentru cei adormiþi, tot-deauna ºi ei primesc partea lor. Deci, este o legãturãpe care biserica o pãstreazã, ºi o atitudine, care este oatitudine de nejudecare ºi o atitudine de bunãvoire ºide milostenie care face foarte bine nu numai celuicare beneficiazã de aceastã milostivire, dar la fel demult ºi celui care dã, cãci dupã cum zice Sfîntul Pavel– „mai fericit este a da decît a lua”. Trebuie sãrecunoaºtem, însã, gesturile au un caracter destul deminoritar, dar este bine sã se cunoascã acest lucru.Uneori pentru simplul fapt cã noi nu le facem pub-lice, se dã impresia ºi deseori se exprimã prin mass-media opinia cã nu se întîmplã nimic în acest sens înBisericã. Se întîmplã chiar destul de multe lucruri,dar nu avem obiceiul sã vorbim despre ele ºi nici nuprea este evanghelic sã faci public binele pe care îlfaci. Domnul recomandã exact contrariul, adicã sãfacem în tainã aceste lucruri. Numai la sfîrºitul anu-lui trecut, în cele 80 de parohii s-au acordat peste200.000 de euro ajutoare ºi binefaceri sociale. ªiEpiscopia a dat în valoare de 24 de mii de euro, însãnoi nu am contabilizat cifrele acestea ca sã ne mîn-drim cu ele, pentru cã ele nu reprezintã mare lucru.Avînd, însã, în vedere cã sînt din sãrãcia celorlalþi ºise dau la sãraci, este un lucru binecuvîntat… Se zice:„dar din dar se face rai”, ºi este un lucru care estebineplãcut lui Dumnezeu ºi oamenilor.

E.G.: Aici, în Italia, îºi cîºtigã speranþa într-oviaþã mai bunã pentru copiii lor foarte mulþi românibasarabeni ºi bucovineni. Povestea fiecãruia dintre eieste una ce depãºeºte uneori limita imaginaþiei. Felul

cum au ajuns aici, în Italia (fãrã vizã, fãrã acte în reg-ulã) ne confirmã faptul cã aceºtia îºi poartã povaradestinului lor tragic ºi aici, în Cetatea Eternã. Cumreuºeºte biserica neamului sã le aline tristeþile ºi sã-iadune împreunã pe toþi românii… ºi pe cei din þarã ºipe cei înstrãinaþi de þarã din cauza vitregiilor istoriei?

ÎPS SILUAN: Dupã cum se întîmplã ºi într-ofamilie, mama cautã sã se apropie cu o mai mareatenþie ºi cu o mai mare cãldurã de copilul care estecel mai plãpînd ºi delicat. În acest fel îi îndemnãm ºiîncercãm ºi noi sã ne apropiem ºi sã-i apropiem pefraþii noºtri de dincolo de Prut, fie din Basarabia, fiedin Bucovina. Din aceastã cauzã am iniþiat mai multeparohii care au un caracter aproape exclusiv pentrufraþii din Basarabia. Chiar aici, în Roma, existã oparohie ºi cãutãm lãcaº pentru o a doua parohie. Maiexistã o parohie la Orvieto, alta la Milano. Existã maimulþi preoþi, care slujesc pe fraþii noºtri de dincolo dePrut. La noi în Eparhie sînt 7 preoþi care vin de din-colo de Prut. Avem ºi un diacon care în viitor, prob-abil, va putea ºi el sã susþinã misiunea ca preot.Secretarul eparhial este din Chiºinãu, chiar de dinco-lo de Prut. A fost student în Franþa ºi apoi cãlugãraici, în Italia. De asemenea, existã un caz excepþion-al la Veneþia, în cartierul Mestre, unde un preot arde-lean slujeºte la o parohie care este constituitã în pro-porþie de aproape 80 la sutã din moldoveni de dinco-lo de Prut ºi care atît de mult îl iubesc pe preotul lorºi preotul atît de mult îi iubeºte ºi-i cinsteºte, cã le-aînvãþat obiceiurile ºi le cere sã-i spunã de fiecare datãcum se fac rînduielile bisericeºti în Basarabia, cum sefac ridicãrile, cum se fac praznicele… º.a. Aceasta nearatã cã este posibil sã se ajungã la sufletul lorindiferent din ce zonã vin aceºtia.

E.G.: Înregistrãm acest interviu într-o oazã deblîndeþe ºi de liniºte, la Episcopia de la Roma. Auzimciripitul pãsãrilor, pe care orãºenii le aud doar în con-cediu, ºi atunci dacã au norocul sã gãseascã o staþiuneunde discotecile nu dau muzica la maximum ºi undemanelele nu ne sparg timpanele. De ce n-o fiînþelegînd omul zilelor noastre bucuria de a ascultaliniºtea?

ÎPS SILUAN: Din pãcate, liniºtea, ca sã fie apre-ciatã, trebuie sã existe în primul rînd înlãuntrul omu-lui. ªi dacã înlãuntrul omului este gãlãgie, nu mai areecou aceastã liniºte dinlãuntru nici spre dinafarã. ªiînãuntru ºi în afarã funcþioneazã ecoul gãlãgios.Pentru ca sufletul sã guste de la sine din aceastãliniºte, trebuie întreþinut aºa cum se întreþine ºi

77Revista românã nr. 4 (58)/ 2009

curãþenia, aºa cum se întreþine ºi ordinea într-o casãsau într-o curte. Liniºtea nu poate sã vinã decît înmãsura în care ea este cultivatã, este cãutatã, doritã.Liniºtea se cere… ºi se dobîndeºte… Numai aºa eapoate sã sãlãºluiascã în sufletul omului. Din pãcate,omul citadin, omul aºa zis civilizat, omul cetãþii apierdut elemente esenþiale care îi pãstrau ºi îi cultivauaceastã liniºte. Noi, chiar ºi generaþia mai tînãrã – ºieu mã socotesc tînãr, cã nu am împlinit încã 40 de ani– am cunoscut-o la bãtrînii satului. Am avut privi-legiul sã mã nasc într-un sat din Mãrginimea Sibiuluiºi am vãzut-o, am simþit, am gustat-o de la cei bãtrîniai satului ºi chiar de la pãrinþii noºtri, care nu audepãºit azi 70 de ani.

E.G.: România zilelor noastre este foarte gãlã-gioasã. Pornind de la zgomotul claxoanelor în stradã,la cel din showurile de televiziune, unde toþi vorbescºi nu se aud unii pe alþii, de la gãlãgia vecinilor debloc – la faptul cã eºti nevoit sã asculþi emisiuni decalitate dubioasã chiar ºi în transportul în comun.Cum ne putem liniºti ca naþiune, cum ne putemdebarasa de acest zgomot? Avem noi, ca naþiune,ºansa sã descoperim farmecul liniºtii, farmecul inte-riorizãrii ºi al gîndirii profunde?

ÎPS SILUAN: Sigur, avem toate cele pentru aputea descoperi sau a redescoperi aceastã liniºte ºiaceastã tihnã. Chiar dacã este absentã exterior ºi, cumziceam înainte, ºi interior într-o anumitã pãturã asocietãþii noastre, liniºtea ne curge prin vine, pentrucã înaintaºii noºtri au fost oameni liniºtiþi… pentru cãtrãiau în liniºte. Trãiau în pace ºi lãuntric ºi în paceunii cu alþii. Trãiau în pace cu natura… Nu este nimicmai mult de fãcut decît sã ne întoarcem puþin (nuneapãrat înapoi), ci sã reluãm în considerare, sã neîntoarcem înspre valorile pe care, din pãcate, numaisatul românesc le mai pãstreazã. Satul tradiþional,cãci ºi el este bîntuit de gãlãgia de care vorbeaþi maiînainte. Sã cãutãm aceastã liniºte în obºteacreºtineascã, acolo unde este obºte creºtineascã, dacãnu este într-un sat s-o cãutãm într-o mãnãstire.Rezonanþa acestui spaþiu ºi a acestui loc, cu sigu-ranþã, ne redeschide ºi readuce pe orizonturile sufle-tului, pe orizonturile persoanei liniºtea aceea careeste o liniºte ce vine dinlãuntru spre afarã ºi care necucereºte dinspre dinlãuntru spre afarã. Chiar ziceaun mare ºi renumit sfînt al secolului al 19-lea, sfîntulSerafim al Sarovului: „dobîndeºte pacea ºi mii deoameni se vor mîntui în jurul tãu”… Pacea nu este înprimul rînd numai o lipsã de activitate, nu este deloco lipsã de activitate, ci este mai ales o stare, un dar de

la Dumnezeu, pentru cã Domnul le spunea aposto-lilor: „Pacea mea dau vouã, pacea mea las vouã, nucum vã lasã vouã lumea”… Deci, e vorba de altceva,decît o pace pe care o semnãm printr-un tratat. Estevorba de o stare pe care noi avem toate ºansele s-oregãsim pentru cã am avut-o ºi pentru cã o purtãm înnoi. Paradoxal, noi cei de la Roma o regãsim înaceastã oazã, în acest loc binecuvîntat, care, iatã, din9 octombrie – ziua inaugurãrii oficiale, este pe cale sãdevinã o vatrã româneascã. Este ºi un colþ al naturiicu o multitudine de copaci pe care numai un botanistar putea sã-i deosebeascã. În cei 27 de mii de metripãtraþi de parc parcã s-au nãpustit tot felul depãsãrele. Am reauzit dupã ani de zile privighetoarea,care în noaptea de Vinerea Mare, în noaptea de Paºtiºi în perioada Paºtilor a cîntat încontinuu. Am ºi fãcutînregistrãri cu aceastã privighetoare… Aici am auzitpupãza, pe care în copilãria mea nu am avut ocazia s-o aud. Auzeam cucul, dar nu auzeam pupãza. ªi mier-lele, ºi rîndunelele, ºi vrãbiuþele... Paradoxal, a tre-buit sã le auzim aici, la Episcopie… Românii dinjurul Romei, dar ºi din diferite alte parohii ale Italiei,au început sã vinã aici. Cautã sã vinã aici mãcar pen-tru cîteva ore ca sã petreacã în acest parc, în acest locbinecuvîntat... Sã-ºi lase copiii sã zburde fãrã teamacã vine vreo maºinã sau poate sã-i deranjeze ceva…Vin ca sã poatã sã stea puþin la umbrã în ciripitulpãsãrilor, sã schimbe, pur ºi simplu, o vorbã desprealtceva decît despre muncã ºi iar muncã ºi griji ºiîndatoriri ºi obligaþii.

Transcrierea textului din emisiunea „Românii în lume”(Radio România Actualitãþi)

88 Revista românã nr. 4 (58)/ 2009