CMYK

Revistã lunarã editatã de FUNDAÞIA „PETRE IONESCU-MUSCEL“ DOMNEªTI - ARGEª ANUL III, NR. 4 (28)Aprilie 2009

Despre frumuseþea locurilor ºi a oamenilor

DOMNEªTI – SAT ÎN ISTORIE, VIITOR ORAª

DDDDeeee ddddrrrraaaagggguuuullll tttt ããããuuuu,,,, oooo ssssaaaa tttt ,,,, DDDDoooommmmnnnneeeeºººº tttt iiii ,,,,CCCCuuuu uuuunnnn tttt rrrreeeeccccuuuutttt uuuurrrrzzzz iiii tttt ddddeeee vvvvrrrraaaa jjjjããããBBBBããããtttt rrrrâââânnnniiii iiii aaaazzzz iiii nnnneeee ssssppppuuuunnnn ppppoooovvvveeeeºººº tttt iiiiIIIIaaaarrrr RRRRââââuuuullll DDDDooooaaaammmmnnnneeee iiii ssss ttttãããã ddddeeee ssss tttt rrrraaaa jjjjãããã ....

„Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decât atât“ - Petru Rareº

Într-un sfârºitliniºtit de martie,profesorul,scriitorul, criticulliterar ºi gazetarulAl.Th. Ionescu aplecat spre veºnicieînsoþit numai de

tãcerea limbii noastre cea românã. Lãsaþi o lacrimãsã picure întru sfinþenia dorului nostru pentru EL,Prietenul de lângã fereastra inimii.

EnkiduLa plecarea lui Al.Th. Ionescu

Prietenul meu, Cel cu care am vânat, când lei, când libeluleªi-am ridicat poduri de funigeiÎntre cetãþi de pãpãdie,Prietenul meu tocmai a murit...Alerga pe cãrare înainte-mi,Cu lancea în cumpãnã, ca totdeauna,

Îmi râdea peste umãr ºi mã-ndemna,Pãrea atât de tânãr ºi de puternic,Vânãtor adevãrat, cu lancea în cumpãnã,Am întors capul pentru o clipã –Se scutura un portocal de floare –ªi între timp prietenul meu murise,Se sprijinea de platanul cel mare ºi verdeSub care ne odihneam câte-odatã,Aluneca de-a lungul trunchiului,Cu blândeþe, parcã plutind,A cãzut plutind, pânã a ajuns în iarbãªi a rãmas acolo, nemiºcat,Cu ochii deschiºiªi cu un deget arãtând ceva,Parcã în sus, parcã spre soare-rãsare,Aºa a murit prietenul meu,La vremea când portocalii se scuturã de floare,Lângã tulpina lucioasã a unui platan,Pe la jumãtatea cãrãrii,Privind cãtre soare-rãsareªi încã râzându-mi peste umãr...

Gheorghe PÃUN

Am vãzut oameni fericiþi si triºti. Priveam prin ei ºiadmiram templul indiferenþei lor ca pe-o putreziciunenãscutã din pudoarea sufletului. Ce rost ar mai aveamilostivirea? Mã afund în milã ºi le mângâi orgoliile cape-o cãlugãriþã ce se supune emoþiilor ca unei pietre cerefuzã Biserica. E numai deºert...În acea cutie de lut princare furtunile de nisip danseazã molatec nemaigãsind nicio oaza. Nici instinctele nu mai suna în catedrala copiilor

din flori. Ce ar putea fi trupul fãrã suflet? Un obiect sunând a gol printre genunchiiunui Dumnezeu decadent. Este acesta un motiv ca unul din noi sã iubeascã pe furiº?

George BACIU

TABLETA EDIÞIEI

CROCHIU

O LACRIMÃ DE RESPECTPENTRU UN PRIETEN!

Pe Elena ºi Gheorghe Mateescu, doi sublimimeºteri populari, i-am întâlnit în cãsuþa lor de lamarginea de nord a oraºului Curtea de Argeº.Deloc impozantã, cu o curte destul de îngustã, darcu o aromã de frumos cuibãrit pânã ºi în peteculde lut de sub sfinþenia atelierului unde prind viaþãmulte din obiectele din lemn folosite cu cevavreme în urmã de moºii ºi strãmoºii noºtri. ªicum întreaga gospodãrie seamãnã cu un muzeu„al sufletului lemnului”, numai cãþeluºa „debuzunar” Coca îþi mai aminteºte tulburarearealitãþii mileniului al III-lea.

Familia Mateescu, azi pensionari, au reuºit caîn cei ºapte ani de trudã pe tãrâmul artei popularesã participe la peste 100 de târguri organizate întoatã þara, câºtigând peste 60 de diplome. De undedragostea pentru ceea ce face? Din tradiþiafamiliei…”Dupã vreo ºase luni de ºcoalã, tatami-a cumpãrat de la unchiul Ion o tejghea delucru ºi scule nemþeºti…asta pentru cã, deºi n-aveam decât vreo 14-15 ani, îmi cãzuse dragãmeseria ºi lucram în draci, în grajd, unde-mifãcusem atelier, scaune, dulapuri, mese ºi tot felulde marafeturi pe care mi le comandau vecinii sauclienþii pe care mi-i fãceam”.

Mai târziu, pe la 18 ani s-a angajat tâmplar deÎntreprinderea Forestierã din oraº, urmând înparalel, la seral, cursurile liceale ºi ale unei ºcolitehnice pentru produse semifinite. A fost o

perioadã grea în care a muncit pe brânci, dedimineaþã pânã la miezul nopþii. Datoritãspiritului sãu ambiþios ºi curat a atras atenþiaconducerii întreprinderii ºi a activiºtilor de partid,fapt pentru care ºi-a „abandonat” meseria ºi aluat-o pe calea unui destin cu reverberaþii social-politice, având rãspunderi în Comitetul JudeþeanArgeº al UTC, apoi în comitetul Judeþean Argeºal PCR. Dupã 1989, revine la prima iubire.Cuminþenia vârstei l-a îndemnat sã ia totul de lacapãt pentru cã voia sã demonstreze faptul cã„civilizaþia lemnului este mai veche decâtceramica”. Iatã de ce, marea pasiune pentrusculptura în lemn – învãþatã de la unchiul sãu,maestrul Ion Mateescu – a dat naºtere unorobiecte cu valoare esteticã ºi utilitarã intimã vieþiiþãrãneºti (gãvane, cãuce, copãiþe, linguri decorate,candele, roþi) apreciate cum se cuvine la târguriledin Bucureºti, Târgoviºte, Mediaº, Curtea deArgeº, Fãgãraº, Craiova, Râmnicu Vâlcea,Mioveni etc. Privindu-i schiþele ºi proiecteleobservi, nu fãrã o dozã de mirare, cã el, meºterulpopular, Gheorghe Mateescu, prin ceea ce faceasemuie crestãtura de lemn cu un apus de soare înpicturã, iar ansamblul de crestãturi, cu oorchestrã. De aceea socoteºte cã atunci „cândizolezi crestãturile de concept, lemnul nu mai

(continuare în pagina 2)

OAMENI DE CINCI STELE

DOI MEªTERI POPULARI ÎN CETATEADE SCAUN A BASARABILOR

Doi români desprinºi parcã dintr-un tablou deGrigorescu

Gheorghe ºi Elena Mateescu alãturi de nepotul lorAndrei Ivaºcu

Dupã ce un grup de sufletiºti (prof.Gicu Boºcãnici, prof. Ion C. Hiru,primarul Petricã Avrãmescu ºimuzeograful Iulian Rizea) condus deprof.univ.dr. Petre Ionescu-Muscel s-au strãduit a recupera din sat obiectevechi, reprezentând portul ºi ocupaþiiledomniºanilor, în 1969, în cadrul mani-festãrilor legate de Memoria Argeºuluis-a inaugurat în comunã muzeul etno-grafic ºi de artã popularã. Instalat într-o clãdire corespunzãtoare, muzeul areuºit sã atragã un numãr mare devizitatori, localnici ºi din alte pãrþi,chiar ºi de peste hotare (Socotim cãdouã pãreri ale vizitatorilor suntelocvente pentru importanþaexponatelor din muzeu: „Muzeulcomplex din Domneºti prezintã variateaspecte din cultura localã. Din punctde vedere etnografic, Muzeul cuprindepiese deosebit de valoroase(agriculturã, pãstorit, port, textileetc.). Am fotografiat ºi desenat câtevaobiecte etnografice, din care vomcuprinde un numãr în monografia încurs de pregãtire la Cluj, « ÞaraBârsei ». Prof.dr. Nicolae Dunãre, 5-6iulie 1969. „Avec respect et beaucoupde salutations de la televisionhollandaise!”- Nicolaas C. R.Bogaart. Prof. Lorentzlaan 64, ZeistHolland).

De fapt, la Domneºti, activitateamuzeisticã are o anumitã tradiþie. Înseptembrie 1939 din iniþiativa unuigrup de intelectuali ai comunei sedeschide o expoziþie de cusãturinaþionale sub auspiciile EforieiDoamna Basarab, înfiinþatã de PetreIonescu-Muscel. Paralel cu aceasta seamenajeazã o interesantã expoziþie de

artã feudalã (Muzeul de antichitãþireligioase - a fost înfiinþat în 1938,într-un local propriu, la biserica «BunaVestire» ºi cuprindea obiecte de artãfeudalã, cãrþi vechi, rare, documentepreþioase, veºminte preoþeºti, cruci depiatrã) , unicã pe atunci, în felul ei,prin pãrþile locului.

Muzeul din Domneºti a reluataceastã tradiþie din necesitatea de avalorifica ºi populariza frumoaseleveºminte ºi unelte specifice ocupaþiilortradiþionale ale domniºanilor. Laorganizarea sa o contribuþieimportantã ºi-au adus-o localnicii careau dãruit obiecte interesante, dar ºispecialiºtii Muzeului judeþean ºi aimuzeelor din Goleºti ºi Curtea deArgeº.

- Nu pot uita cum alãturi dedomnul Petre Ionescu-Muscel, cucãruþa lui Stelian bãtrânul, cercetamcasã cu casã pentru a gãsi exponate,îºi aminteºte profesorul Nelu Hiru cunostalgie.

Clãdirea muzeului de etnografie ºiartã popularã era amplasatã lamarginea satului, pe ºoseaua ce vinede la Câmpulung, în imediataapropiere a cimitirului ºi a vileiNegulici, ridicatã pe urmele unor ruinide palaturi domneºti (C. D. Aricescu,“Istoria Câmpulungului”.

Iatã o descriere superbã a muzeuluifãcutã de pana profesorului GicuBoºcãnici:

Prima încãpere cucereºte interesulvizitatorilor cu frumoasele costumepopulare specifice zonei, din care nulipsesc costumul alb de mireasã, darºi cel pe fond albastru care de atâteaori a încântat privirile celor ceascultau corul din Domneºti.Tradiþionala ladã de zestre, multicolorînfloratã este la loc de cinste,pãstrându-se peste ani misiunea de“pãstrãtoare a zestrei fetelor gata demãritiº”. Dintre obiectele de portreþin atenþia în mod deosebit maramaþesutã din fire subþiri de borangic,frumos ornamentatã, cãmaºamocãneascã specificã pãstorilordomniºani, ce aminteºte legãtura deveacuri cu satele de origine din sudulTransilvaniei, fota albã de mireasã,reprezentativã pentru zonaMuscelului, precum ºi o fotãbãtrâneascã de la sfârºitul secoluluiXIX, purtatã de o femeie din familiaNegulici. Pe unul dintre pereþi se aflão carpetã localã unde mâna iscusiteicreatoare Maria N. Hiru-Onu a ºtiutsã îmbine în motive geometricesimplitatea culorilor cu bunul gust.

A doua încãpere este rezervatãuneltelor legate de ocupaþiiletradiþionale: pãstoritul, pomicultura,

prelucratul lemnului ºi “industria cas-nicã”. De remarcat cã în aceastãcamerã organizatorii s-au strãduit sãprezinte atât unelte specifice, dar ºiproduse ale muncii localnicilor. Iatã,de pildã, “gluga”, obiect de port, darºi pentru transportul hranei la câmp,confecþionate din capetele dimiei albe,cu ciucurii pe care sã se scurgã apape timp de ploaie; este o piesã devaloare a muzeului, foarte rarîntâlnitã în zilele noastre.

Legat de pãstorit, reþin atenþia“cupa” pentru mulsul oilor,“ºuºtarul”, precum ºi uneltele folositepentru curãþatul pieilor spre a fiargãsite. Printre obiectele legate depãstorit sunt nelipsite fluierele ºicavalele care au însoþit ciobanii de la“iernatic” spre “vãratic” ºi înapoi.

Între uneltele “ industriei casnice”trebuie sã reþinem obiectele ce cutimpul vor dispãrea: sucala,vârtelniþa, spata, pieptenii pentrulânã, furcile de tors, frumos înfloratede ciobani ºi dãruite soþiilor sauiubitelor, toamna, când, dupã rãvãºitse întorceau în sat; în ele parcã îºiîncrustau dorul purtat o varãîntreagã. Existã în acest meºteºug alînfloririi furcilor o tradiþie de secole,dar ºi o adevãratã mãiestrie, artã de orarã frumuseþe.

Ultima încãpere, camera de locuit,cu frumoase chilimuri locale, plocade,cu leagãn de copii agãþat de tavan,

soba cu olane º.a., ne conduc cu aniîn urmã în casa unui pãstor de prinpãrþile locului.

Muzeul de etnografie ºi artãpopularã posedã o colecþie de peste1000 obiecte donate de locuitoriicomunei. Multe au fost aduse ºi deelevii ºcolii, care au ajutat ºi laamenajarea ºi îngrijirea muzeului ºi aspaþiului înconjurãtor.

Aºadar, cine doreºte sã cunoascãcum s-a scurs de-a lungul timpuluiviaþa pe aceste meleaguri, cine vrea sãînþeleagã cu adevãrat viaþadomniºanului de azi, ridicat înultimele decenii la un confort urban,cine vrea sã admire adevãratelelucrãri de artã popularã din cele maireprezentative, ale Muscelului,trecând prin Domneºti, este bine sã nuuite sã facã ºi o vizitã la muzeu.

Câþiva ani mai târziu, la 24decembrie 1972, tot la Domneºti, aveasã se inaugureze, din iniþiativaSocietãþii culturale “Luca Paul”,Muzeul permanent de artã plasticãcontemporanã, primul de acest gendin þarã, în mediul rural. Cele 40 delucrãri - picturã, sculpturã ºi graficã -donaþii ale unui numãr de 24 de artiºtiplastici din Bucureºti ºi Piteºtidemonstreazã cã artistul nu se poatedefini decât în raport cu societatea, cãarta nu poate fi conceputã în afarasocialului. Mai ales când ea se aºazãîn Muscelul descãlecãtor de þarã, în

Cladirea unde era odatã muzeul de etnografie ºi folclor. Azi e capelã a cimitirului SfântaEcaterina

2 PIETRELE DOAMNEI

cântã, iar poezia lui îngheaþã”.Pentru Gheorghe Mateescu ºi cei ca el,

crestãturile în lemn sunt un alfabet ce se vreadezlegat de cei care îl citesc cu sufletul, aruncându-ºi memoria în vecernia naºterii noastre ancestrale,atunci când locul ºi vremea ºi-au împlinit sorocul.Aºa simþise Brâncuºi în tãcerea daltei sale; iar acelinfinit al dorului nostru mioritic a fost „cetit” înnote muzicale de Ciprian Porumbescu ºi GheorgheZamfir.

Soþia meºterului, Elena Mateescu, îmbolnãvitãºi domnia sa, de eternitatea artei populareromâneºti, picteazã icoane pe sticlã, cãrora meºterulle pune rame din lemn, cu diferite motivetradiþionale. Un exemplu este foaia de trifoi cupatru foi, despre care se spune cã este un simbol alnorocului, dar în acelaºi timp formeazã o cruce.„Când este vorba despre lucrãri sfinte trebuie sãrespecþi anumite reguli: începerea lucrului curugãciunea, sã respecþi posturile ºi sã ai inima

plinã de pace”, spune meºterul. Soþia îlcompleteazã: „Pictorul trebuie sã facã legãmânt cuDumnezeu”. Icoanele realizate au la bazã studiulunor pictori importanþi cum ar fi Savu Moga sauIoan Pop.

Ceea ce fac soþii Mateescu nu se poate realizaoriunde. E nevoie de mult spaþiu ºi de liniºte, maiales sufleteascã. „Eu nu pot sã lucrez dacã suntsupãrat sau stresat…”

Am privit atent atelierul meºterului ºi am înþelesde ce veºnicia s-a nãscut la sat. Într-un colþ, ElenaMateescu fãcea pãpuºi din pãnuº (foi de porumb),pe care le îmbrãca în costume naþionale. „Copiilorle plac foarte mult aceste pãpuºi, fiindcã ele ausuflet ºi chiar vorbesc prin tãcere”, ne explicãdoamna Elena observându-ne nedumerirea dinpriviri.

Familia Mateescu încearcã sã transmitã maideparte meºteºugul lor, iar drept urmare au începutsã-l înveþe pe nepotul lor, Andrei Ivaºcu, câteva dintainele artei populare. „Nepotul nostru, în vârstã de

10 ani, se ocupã cu iconografia popularã, fãrãinfluenþe ale artei bizantine. Lucrãrile secaracterizeazã prin amprente rurale cu forme deexprimare aparte, dar ºi prin tematica picturalãinspiratã de studierea vieþii sfinþilor. În anul 2007a primit premiul de debut în valoare de 600 de leiacordat de Consiliul Judeþean Dolj, cu prilejul

festivalului de tradiþii de la Craiova”, nemãrturiseºte cu falã meºterul Gheorghe Mateescu.

ªi pentru ca truda lor sã aibã siguranþaviitorului, cei doi meºteri populari s-au gândit sãfacã un cerc pentru cei care vor sã practicesculptura ºi crestãturile în lemn. Astfel s-a nãscutprogramul DOR (Datini ºi Obiceiuri Româneºti),prin care tinerii sunt iniþiaþi în tainele arteipopulare. Se pare cã în program sunt înscriºi ºicâþiva ucenici, care lucreazã alãturi de maestru.„Tineretul, poate aºa îºi mai schimbã pãrereadespre istoria poporului român ºi ajung sãiubeascã ceea ce a fost înainte”.

ªi credem cã aºa va fi.Am mai privit încã o datã gospodãria familiei

Mateescu ºi am plecat cãtre redacþie. Parcã erammai curaþi în inimã. Ni se deschisese o „fereastrãspre cer a sufletului”. Am notat pe o filã amemoriei: De lângã suspinul Anei lui Manole, doimeºteri populari, Elena ºi Gheorghe Mateescu, neaºteaptã sã întoarcem faþa spre obiceiurilestrãmoºeºti ºi sã deschidem inima spre arta pe careo practicã cu atâta pasiune.

Au scris acest portret, cu pana ºi cu sufletul,Doru BOBI, Casandra DUÞÃ, Raluca

IONESCU, Irina TRON (Argeº Expres),Carmen OPRESCU (Profit),

George BACIU (Pietrele Doamnei)

OAMENI DE CINCI STELE

DOI MEªTERI POPULARI ÎN CETATEADE SCAUN A BASARABILOR

DIN ARHIVA DE SUFLET A DOMNEªTIULUI

MUZEUL DE ETNOGRAFIEªI ARTÃ POPULARÃ

(urmare din pagina 1)

Pãpuºile Elenei Mateescu

Prof. Gicu Boºcãnici explicând tinerelor domniºance semnificaþia tradiþiei populare într-unadin sãlile muzeului. Costume populare femeieºti specifice zonei muscelene

Sosirea primãverii îndatoreazã pe ceicu o bucãþicã de pãmânt sã segândeascã în vremurile acestea grele

cum sã-i sporeascã rodirea ca astfel sã-irãsplãteascã ostenelile cu ceva câºtig.

E o pierdere mare sã þinem pãmântulcu mãrãcini ºi tufe pe el sau sã nu-lcurãþim de pietre, de muºuroaie ºi deburuieni rele care împiedicã creºtereaierbii bune.

Dacã semãnãm ceva pe pãmânt sãpãzim rânduielile unei arãturi bune.Mult folosesc aceia care fac arãturi detoamnã, cãci rãscolirea pãmântului ºiîngheþarea lui în timpul iernii, mãreºterodnicia ºi stârpeºte rãdãcinaburuienilor care înãbuºã semãnãtura.

O roadã bunã dobândim dacãsemãnãm o sãmânþã bine aleasã. Deaceasta trebuie sã se îngrijeascã dinvreme bunul plugar. Sunt locuri care n-au o scurgere bunã ºi atunci sã cearãsfatul unui agricultor cu carte(agronom) cum sã-i facã drenarea.

Pe un teren oarecare nu se poatesemãna orice ºi în privinþa aceasta iar sãcerem sfatul agronomului; iar dacã ampus un an - doi un fel, cereale saulegume, e bine sã schimbãm punândaltceva un an sau doi. Pentru aceasta sãcitim în cãrþile de agriculturã reguladupã care se face rotaþia semãnãturilor.S-a scris despre aceasta desluºit încartea numitã „Scrisori cãtre plugari”,pag. 45-53, de dl. I. Mihalache, fostulministru al agriculturii.

Apoi, pãmântul îºi îndeseºte putereade rodire dacã e îngrãºat cu bãlegar devite ori cu îngrãºãminte chimice (a seciti în cartea amintitã mai sus, pag. 36-45).

În anumite regiuni ale þãrii, mai alespe coaste ºi pe dealuri, se dezvoltã binevia ºi pomii. Sãdirea, cultura ºi apãrarealor de vrãjmaºi vãzuþi ºi nevãzuþi sã sefacã dupã regula cãrþii, deci citiþitratatele de viticulturã ºi pomiculturã ºicereþi mereu sfatul celor luminaþi.

***În vremile acestea e bine ca cine

cultivã cereale ºi legume sã creascã ºipuþine vite de soi bun: vaci bune delapte, râmãtori de rasã bunã, ori boibuni de jug, cai cu talie ridicatã, pãsãrioutoare ºi de cele cãutate pentru carnealor. Când cerealele produse de noi nuprea au cãutare, le prefacem în lapte,unt, ouã, slãnini ºi ºuncã, pe care levindem repede prin Centrala de Import– Export.

Astfel, când nu se vinde una, sevinde alta ºi sãteanul e totdeauna cubanul în mânã.

Tot aºa de folositor este sã neîndeletnicim dupã putinþã cu creºtereaalbinelor, adicã sã punem în serviciulnostru acele mii de cãrãuºi care, fãrãnici o platã ne dau mierea ºi ceara.

Dar cinstea ºi podoaba caseigospodarului o fac ºi pomii dimprejurulcasei, rozoarele cu legume ºizarzavaturi ºi stratele cu flori, careîmbuneazã ºi înveseleºte toatã firea ºipe ai casei, slãvindu-i prin parfumul lor.

Treburi bune în agriculturã, însã, sepot face când ne unim mai mulþi în

societate cooperativã. Atunci putemcumpãra unelte cu care facem lucrurepede ºi bine. Avem la îndemânãcapitalul cu care sã ne cumpãrãmsãmânþa bunã, vite de muncã ºi nefacem lucrul la timpul lui, iar produselele putem desface cu preþ bun tot princooperativã, cãci ea punându-neaconturi la îndemânã, ne scapã destrâmtorile, cãci ne silesc sã vindemprodusele noastre pe preþ mic.

Bunii noºtri sãteni sã ia aminte cãplugarii altor neamuri, tot prin unirealor în cooperative au scãpat de speculãºi umilinþe ºi s-au înstãrit ducând oviaþã tihnitã ºi îndestulatã.

Deci, primãvara atât de doritã asosit, înviorând toatã firea. Ea sãaprindã ºi în sufletul nostru râvnapentru unire, pentru o muncã chibzuitã,rodnicã ºi rãsplãtitoare a acelora care,cu drag, asudã frãmântândstrãmoºeasca glie.

Luca PAUL(publicat în nr. 2 – 4 din „Gazeta

cooperatorului”, 1933)

Luca Paul

satul stropit cu eternul a douã lacrimi sfinte: ceaa Marghitei Basarab ºi cea a Anei lui Manole.

Cu excepþia profesorului Ion ªuºalã,grafician, fiu al satului, care a donat muzeuluitrei lucrãri (una în lemn gravat, douã dezgrafitofilie), ceilalþi artiºti donatori nu suntdomniºani, dar prin gestul lor au devenit cetãþenide onoare ai satului pe care l-au blagoslovit cueternitatea frumosului (Au expus ºi donat lucrãripictorii Petre Achiþenie - “Compoziþie”,Constantin Baciu - “Lup de mare”, “Coral” ºi“Mascã”, Neculiþã Secrieriu - “Portretcompoziþional”, Octavian Viºan - “Peisaj”, IoanGheorghe Vrãneanþu - “Scenã sãteascã - 1907”,Lazãr Rodica - “Portret”, Lazãr Iacob - “Fetedin Vrancea”, Ion Murariu - “Vânt printresãlcii” ºi “În deltã”, Constantin Marinescu, IonPantilie - “Peisaj”, Gheorghe Pantelie -“Compoziþie”, Constantin Piliuþã - “Victoriasocialismului în România”, sculptorii ConstantinSchirliu - “Portret. Tânãrã þãrancã” (marmurã),Aurelian Bolea - “Portret” (marmurã),Alexandru Deacu - “C.I.Nottara” (gips patinat),

Ostap Andrei - “Doftana” (relief-aluminiu),“Belºug” (proiect pentru un monument - gipsaurit), Emil Ruºi - “Octavian Goga” ºi “Tânãrucenic” (gips patinat), Mircea ªtefãnescu -“Nicolae Iorga” (gips patinat), graficienii IulianOlariu - “Fluieraºi” ºi “Pe þarinã” (gravuri),Maria Popa Georgescu - “Port popular”(vernis-mou), Ion ªuºalã - “11 iunie 1848”(lemn gravat), “Bãtrânul pomicultor” ºi“Întovãrãºire” - zgrafitofilie)

Nu întâmplãtor, arta plasticã a „inundat”sufletele domniºanilor. În 1972, profesoaraAngela Crãciun a atras în jurul sãu pe ceipasionaþi de “vraja” penelului. Astfel, au prinsviaþã multe picturi pe sticlã, desene în cãrbune ºiacuarele care ºi-au gãsit locul în acelaºi Muzeude artã plasticã contemporanã, alãturi de creaþiilemarilor artiºti (În deceniul ºapte al sec. XXDomneºtii Argeºului avea coordonate educativ-estetice materializate în muzeul de etnografie, deartã feudalã, în colecþia de icoane - una din celemai valoroase din þarã - în muzeul de artãplasticã contemporanã, în expoziþia de picturã pe

sticlã, acuarelã ºi mãºti realizate de copii, înformaþia de teatru, cor ºi orchestra simfonicã aelevilor. Iar azi, e trist cã spunem, muzeul deetnografie ºi artã feudalã este adãpostitprovizoriu în incinta Casei de culturã, aºteptândo clãdire corespunzãtoare. Oare când va veniacea vreme? Cãci, cu fiecare clipã cultura

domniºanului - zdrobit de “violenþa” economieide piaþã ºi de societatea tehnicistã - abia mairespirã cu jenã la manifestãrile naþionale).

Ion C. HIRU,George BACIU,

Membrii ai Ligii Scriitorilordin România

PIETRELE DOAMNEI 3DIN ARHIVA DE SUFLET A DOMNEªTIULUI

MUZEUL DE ETNOGRAFIEªI ARTÃ POPULARÃ

PENTRU SÃTENI- sfaturi pentru plugari -

Cine nu are în casã statuia lui Eminescu?Cine nu are pe masã opera lui Eminescu?Cine nu are drept „RUGÔ poezia lui?Nu are sentimentul iubirii, nici al fiorului.La cei 159 de ani de la naºterea sa, ca trimis

poet adevãrat al Geografiei Româneºti, cubalsam epic ºi mai ales liric pe întregMapamondul, trimisul „Luceafãrului” ne-adãruit dragostea lui, veºniciei s-o ascultãmdemiurgic ºi s-o înþelegem cum esteacompaniatã de „Muzica sferelor” în cãlãtoriaspre Celest; poate însoþit de Kant, ori special dePlaton ºi Schopenhauer, fiind totodatã unpasionat admirator al „Vedelor” (cele mai vechiscrieri sacre indiene). Posibil, la masa lui descris, sã nu fie însoþit de Orfeu, nici deAmbrosius, fiindcã muzica lor este diferitãpentru tactul egal ºi cald al poetului român, aflatîn Oraºul Altheim cu toþi compatrioþii din„Junimea”. Stãruie încã a cunoaºte literaturaanticã ºi cea modernã, ajutat de chipul inspiratival Veronicãi. Iar dacã luãm în considerarecomemorarea celor 120 de ani de la moarte,trebuie mãrturisit cã iubirea sa a crescut înintensitate ºi valoare literarã, filosoficã ºiartisticã, specific culturii noastre pelasge.

Sigur, pe Mihai Eminescu l-au cunoscutmulþi iubitori de poezie, în special, ºi de culturã,în general, contemporani, ºi studiat cu pasiuneapoi, de cãtre descoperitori ai poeziei înãlþãtoare.Printre marii cercetãtori ai poetului fãrã perechese numãrã prof. Augustin Z.N.Pop, C.Rãdulescu-Motru, Nae Georgescu, Vladimir

Dogaru, în mâna cãruia au încãput mãrturiiinedite, în care sens, subsemnatul, redau trei,succinte, din volumul „Ei l-au cunoscut peEminescu”, Ion Creangã, 1984.

Augustin Z.N.Pop consemneazã aprecierealui Titu Maiorescu: „Eminescu a electrizat petoþi cu poeziile sale”.

Referindu-se la seratele literare din salonullui Maiorescu, Iosif Vulcan, directorul revistei

„Familia” – în paginile cãreia debutaseEminescu – scria în iunie 1884: „Aceste serateau deja istoria lor, de aceea cred cã cel ce vascrie odatã istoria literaturii noastre va trebuisã aminteascã ºi seratele literare ale luiMaiorescu. Acolo Alecsandri a cetit pentruprima oarã „Fântâna Blanduziei”, Maiorescu aintrodus pe mai mulþi tineri, cetindu-le însuºiscrierile, Eminescu a electrizat pe toþi cupoeziile sale mai noue, Haºdeu a revãrsatluminã asupra unor enigme linguistice, Slavici adelectat auditoriul cu nouvelele sale…”

O mãrturie a Veronicãi Micle: „Lumea m-au acuzat de lipsã de simþire ºi

umanitate faþã de Eminescu. Sunt lucruri maipresus de puterile cuiva. Vã mãrturisesc sincer,nu pot sã-l vãd lipsit de minte, eu care amcunoscut pe Eminescu în cea mai splendidãepocã a vieþii sale intelectuale. ªi aºa sunt fãrãnicio lege ºi fãrã niciun Dumnezeu – sã-mirãmâie cel puþin al poeziei care pentru mine s-afost întrupat, în fiinþa lui Eminescu”.

ªi Vasile Alecsandri l-a omagiat peEminescu. Deºi bardul de la Mirceºti l-a vãzut ºil-a întâlnit în ºedinþele „Junimii”, din nefericirenici el ºi nici cei care au fost de faþã nu ne-aulãsat decât succinte relatãri.

Totuºi, preþuirea – ºi mai mult decât atât,admiraþia autorului „Pastelurilor” faþã demarele poet – sunt ºi una ºi alta dincolo de oriceîndoialã. Astfel, spre sfârºitul anului 1883,aflând cã Titu Maiorescu luase hotãrârea sãpublice în volum poeziile lui Eminescu,

apreciind aceastã iniþiativã „bunã ºi patrioticã”,Alecsandri îi scrie conducãtorului „Jumimii”:„Natura a fost nedreaptã în privirea lui(Eminescu). E bine ca noi sã redregem a eicruntã nedreptate, dând lui Cezar ce este al luiCezar”.

Dar, supremul omagiu pe care Alecsandri l-aadus lui Eminescu se aflã cuprins, dupã cum seºtie, în poezia postumã „Unor critici”:

„E unul care cântã mai dulce decât mine?Cu-atât mai bine þãrii ºi lui cu-atât mai bine!Apuce înainte s-ajungã cât mai sus,La rãsãritu-i falnic se-nchinã-al meu apus”.

Vasile Dorin GHILENCEA,Membru al Ligii Scriitorilor din România

Mihai Eminescu

Vasile Dorin Ghilencea

NICIO CLIPÃ FÃRÃ EMINESCU

EI L-AU CUNOSCUT PE EMINESCU

4 PIETRELE DOAMNEI

E cam mult de atunci, poate sã fiecincisprezece ani, dacã mi-aduc aminte.

Într-o dimineaþã strãlucitã deprimãvarã, treceam plictisit pe CaleaVictoriei, spre enorma clãdire galbenã aMinisterului de Finanþe, unde pe atunci,în aripa dreaptã, erau instalate ºibirourile celui de la domenii. Eramcopist la arhiva acestui minister, ºi-mitâram paºii silnici spre birou, cu pãrereade rãu cã sunt osândit sã pierd o zi aºade frumoasã, pe când inima îmi zburdã,ameþitã de farmecul primãverii.

Stam la îndoialã dacã face sã merg laslujbã, sau s-o apuc pe ºosea, undecântau cintezele, sau sã intru laBiblioteca Academiei, unde îmi plãceasã rãsfoiesc ceasuri întregi colecþii dereviste vechi româneºti. Nu ºtiu de ce ocolecþie prãfuitã de ziar sau de revistãveche, a avut totdeauna o atracþiedeosebitã pentru mine. Parcã în paginileacelea îngãlbenite pluteºte încã ceva dinviaþa de demult…

Cum treceam aºa, zãbovind înadins,cu nehotãrârea în suflet, la o cotiturã destradã, vãd pe maestrul Caragialeînaintând, cu pãlãria datã puþin pe ceafã,ºi-l salut cu acel sentiment de veneraþiepe care-l pãstrez ºi astãzi pentru dânsul.El îmi întinde mâna cu un zâmbetpãrintesc, ºi mã opreºte-n drum:

- Ce faci tu, mã? - Ce sã fac, nene Iancule…Mã bucur

de raiul ãsta de vreme… - Ia ascultã, bãiete! Nu vrei tu sã

intri, în ucenicie, la mine? - ? ? - Sã vii sã te-nvãþ meºteºugul, sã te

scot calfã. Cã „meºteºugul e brãþarã deaur”, aºa sã ºtii tu, bãiete!

Nu era nevoie de multe stãruinþe casã primesc cu entuziasm o propunere, în

care vedeam o încurajare a modestelormele debuturi literare.

Peste câteva minute, intram, pe urmamarelui meu dascãl, în casa din str. Pitar– Moºu , unde locuia p-atunci. O casãboiereascã, veche, cu un petec degrãdinã mãrginitã de un zid îmbrãcat îniederã. Acolo, în cerdacul larg, un birousimplu, la care lucra, de obicei,meºterul. Pe birou câteva cãrþi ºi pe otablà maþina de cafea.

Nu voi uita nici odatã ceasurilefrumoase pe care le-am trãit în acestcadru aºa de patriarhal, ascultândsfaturile pline de înþelepciune ºipovestirile minunate, scânteietoare deacel spirit ce pãrea cã purcede dintr-unizvor veºnic proaspãt ºi nesecat.

Zilnic mã prezentam la un ceasanumit, ºi meºterul mã primea cu aceabunãvoinþã, lipsitã de formalitãþi, alcãrei farmec numai cel ce a cunoscut peCaragiale îl poate aprecia.

Dar serile! Serile erau adevãratesãrbãtori pentru mine! Sub luminaprietenoasã a lãmpii, cu paharele de„ºpriþ” dinainte, alternate de câte o

cafea aromatã, al cãrei secret depreparaþie l-am prins, fireºte, mai repededecât „tainele meºteºugului”, - ceasurilealunecau pe nesimþite, ºi, multã vreme,dupã ce mã-ntorceam în odãiþa measãracã de student, nu putem închideochii, fascinat de viziunile pe care mi leevocase cuvintele meºterului. Uneori îlvedeam cum, zâmbind misterios, ia ocarte a vreunuia dintre clasicii noºtri, odeschide cu evlavie ºi începe sãciteascã:

„Ale turnurilor umbre peste undestau culcate”…

ªi fiecare cuvânt în gura lui cãpãta osonoritate ciudatã, fiecare imagine trãiao viaþã intensã, ºi pãrea de-o frumuseþepe care eu n-o bãnuisem mai înainte. ªinu odatã ochii i se umezeau de lacrimi,ºi emoþia sfântã care-i înmuia glasul secomunica imediat, rãscolindu-l pânã încele mai adânci fibre, sufletului aceluiacare asculta uimit, cu rãsuflarea opritã.

Într-o zi îmi spune: - Du-te ºi te odihneºte, pentru cã

desearã avem de lucru! Seara, m-am prezentat la ora

anumitã. Meºterul pãrea tulburat, ca depresimþirea unei dureri nelãmurite, nu-ºigãsea astâmpãr, ºi ochii lui aveau ostrãlucire mai vie ca de obicei. Fereastracerdacului era deschisã, ºi aerul cald alnopþii încãrcat de miresme.

Pe masa de lucru mã aºtepta un teancde file albe. Mã aºezai la masã, luaipana-n mânã ºi aºteptam.

Meºterul se plimba, îngândurat, cumâinile la spate, - de-a lungulcoridorului. Pãrea un general în ajunulunei bãtãlii, sau un cãpitan de vas carescruteazã cu ochiul ager zãrile ceprevestesc furtuna. Apoi, deodatã seopri, fãcu un gest nervos ºi începu sã-mi

dicteze. Primele fraze porneau anevoios, cu

ezitare, apoi se-nsufleþirã ºi începurã sãcurgã sacadat, tot mai sigure, maitumultuoase, mai repede ºi aºa de repedeîncât mâna mea abia putea sã letransmitã pe hârtie, în alergarea ei fãrãpreget. Filã dupã filã se-negrea, pe cândmeºterul, cu mâinile la spate, continuasã se plimbe ’n sus ºi ’n jos, dictând cuglasul lui puþin cam rãguºit, una din celemai inspirate pagini pe care le-am cititeu vreodatã.

Era un fragment dintr-o nuvelã maimare, la care lucra de mai multe zile.Era vorba de visul unui preot de la þarã,în Ardeal: intrarea triumfalã a lui VodãCarol, ca un alt Mihai – Viteazul, înAlba – Iulia… Nu ºtiu cât a durataceastã avalanºã de imagini care seperindau una dupã alta ca-ntr-un vârtejameþitor, - de la un timp însã simþeam cãmâna obositã începe sã-mi amorþeascã.Totuºi am dus-o cu succes pânã la capãt.Când încheiã cea din urmã frazã,meºterul se apropie de mine, adunãfilele risipite, aruncate una peste alta, le

strânse cu grijã ºi le încuiã în saltarulmesei.

Apoi, îmi zise, zâmbind: „Aºa; astea trebuie sã stea acum la

umbrã, ºi-om vedea ce se poate scoatedin ele”.

Pe urmã începu sã povesteascãamintiri din þara Ardealului, pe careîntotdeauna a iubit-o mult ºi despreanumite locuri pe unde petrecuse încopilãrie.

- Par-cã mã vãd trecând pe alee, pedupã ziduri… Mi-e dor de Braºov,trebuie sã plec la Braºov…

A doua zi când m-am dus sã-l caut,mi s-a spus cã e plecat. Plecase, bineînþeles, la Braºov. Fragmentul dictat înseara aceea neuitatã, a vãzut, pestecâteva zile, lumina tiparului, - cu totulcizelat ºi concentrat la un sfert din ceera. Din mulþimea de pagini nu mairãmãsese decât una! Dar aceea vastrãluci cu toate ale sale, alãturi de celemai frumoase care s-au scris în limbanoastrã româneascã…

ªt. O. IOSIF(revista „Flacãra”, 4 februarie 1912)

(continuare din nr. trecut)Am redat toate acestea sã

vedem cât de atent era preotulRãuþescu cu tot ce se petrecea înjurul sãu ºi cât de preocupat erapentru munca de cercetare ºi decreaþie. Nu întâmplãtor treidintre monografiile sale vor fipremiate de cãtre cel mai înaltfor ºtiinþific al þãrii - AcademiaRomânã. Iatã cum consemneazãRevista „Lamura“ apariþiamonografie ,,Dragoslavele“: ,,Ovastã lucrare la care s-a asociatexperienþa folcloristicã a d-luiCodin cu cunoºtinþele istoriceale pãrintelui Rãuþescu“. „Afarãde „Bogdana“ pãrinteluiepiscop Antonovici, nicio altãistorie de sat nu m-a interesatca ,.Dragoslavele“, vecheaºezare de hotar - trecãtoare, cuvamã ºi drum de nãvãliristreine. La aceeaºi istorie s-auadãugat de mâna misterioasã afatalitãþii ºi luptele noastre dintoamna lui 1916. Ni seînfãþiºeazã trecutul, în afarã deamintirile orale ale poporului,prin multe acte-vechi care ni-sdate în întregime. Monografia sedezvoltã dupã cele mai bunenorme de ºtiinþã: Descriereafizicã, populaþia ºi miºcarea ei,instituþii locale, stare moralã,culturalã ºi socialã.Dragoslavele în 1916 ºi subocupaþie. Orfelinatul.

Merituoasã lucrare, pe care ovor aprecia mai mult specialiºtiiîºi va gãsi desigur cuvenitulsprijin încurajator în public ºiautoritãþi. Cãci nu aºa am puteaavea cândva monografii de sateîn mare numãr, foarte importantpentru adâncirea cunoaºteriipoporului nostru” ( Gh.Ghibãnescu, C. Rãdulescu -Codin ºi preot I. Rãuþescu -Dragoslavele, monografie, în„Lamura“ nr. 3-4 (decembrie1923- ianuarie 1924), pp. 180-181).

ªi Clujul, capitala Ardealuluide curând revenit regatuluiromân (1881 - 1947) semnaleazãapariþia monografiei mai susmenþionate, în „Dacoromânia“,Buletinul Muzeului LimbiiRomâne, ce apãrea în oraºul depe Someº, între 1920- 1940 laBucureºti între anii 1941-1942 ºila Sibiu între 1943-1948.„Dacoromânia“ era editat decãtre Muzeul Limbii Române,instituþie înfiinþatã de SextilPuºcariu, la Cluj ... cu intenþiade a continua Dicþionarul limbiiromâne, început de B.P. Haºdeu(I. Hangiu, Dicþionar al preseiliterare române, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1987, p. 108). Iatã cescrie V. Bogrea (1881-1926) înD .R.: „Monografia cuprinde,pe lângã partea istoricã (pebazã de tradiþii ºi documente, cumulte, poate prea multefacsimile!) ºi geograficã,interesante capitole demografice

etc., plus un amãnunþit memoriuasupra luptelor din 1916 dinacea regiune” (V. Bogrea, C.R.- Codin ºi pr. 1. Rãuþescu,Dragoslavele, DR, Cluj, an III,1922-1923, pp. 877-878).

Din caietul VIII (1922-1926)am notat doar evenimentele dinprima jumãtate a anului 1922,urmând sã mai trec pe la distinsafamilie Vasilica ºi IonCotenescu din Dragoslavele.„Marþi 4 ianuarie 1922 - Amaflat cã a cãzut guvernul TakeIonescu, deoarece Camera i-adat vot de blam ºi suntem înaºteptarea unui nou guvern(Guvernul T. Ionescu a cãzut la17.01.1922, urmându-i o lungãguvernare liberalã în frunte cuIonel Brãtianu, care era ªIministru de Rãzboi, la interne -general A. Vãitoianu, la AfaceriStrãine - LG. Duca, la Justiþie -Th. Florescu, la Finanþe - VintilãBrãtianu. Al XLVII-lea guvern adurat pânã la 27 martie 1926).Miercuri 19 ianuarie 1922 -

Guvernul Ionel Brãtianu s-aconstituit numai cu partizani deai sãi .... Duminicã 30 ianuarie1922 - La botezul pruncului,fiului cumnatul meu Niþã Þuicu,naº Alexandru Muºatescu (Al.Muºatescu, personalitateproeminentã a Câmpulungului,profesor renumit al ªcoliiNormale, de 2 ori primar aloraºului ºi de 4 ori deputat deMuscel; tatãl dramaturguluiTudor Muºatescu (1903-1970) ºial avocatului AlexandruMuºatescu (1898-1968). Laîntrunire a vorbit Ion Mihalache,fost ministru” (Cabinetul condusde Al. Vaida-Voevod (ldecembrie 1919 - 13 martie1920 - al XLIV-lea guvern) esterestructurat la 16 decembrie1919 ºi în locul lui V. Bonþescude la Agriculturii ºi Domeniivine muºceleanul L Mihalache(1882-1965) care în decembrie1918 înfiinþase PartidulÞãrãnesc, care prin fuziunea cuP.N.R. din Transilvania (I.

Maniu), din octombrie 1926 vaforma P.N. Þãrãnesc, cel maiputernic partid dupã P.N.L.” Înmartie 1922, „Glasul Þãrii“ dinCâmpulung îi publicã articolul„Constatãri dureroase“.

„Duminicã 12 iunie 1922 -Frumos ºi bine, ieri a plouat dindestul. A venit vestea morþiicelui mai mare bãrbat de stat alþãrii, Take Ionescu. A decedat laRoma ºi corpul lui va fi adus înþarã pentru a fi înmormântatvinerea viitoare. Toate ziareleEuropei vorbesc elogios dedânsul. L-am cunoscut ºi eu înanul 1920 ºi l-am auzit vorbindla Camerã în calitate deMinistru de Finanþe. Duminicã17 iulie 1922 - Marioaraîmplineºte azi 24 de ani“. Esteamintitã aici Marioara(Arsulescu) soþia sa, nãscutã înDragoslavele la 17.07.1898. Maimicã cu ºase ani, Marioara îi vadãrui soþului (pãrintelui I.Rãuþescu) ºapte tinere vlãstare(doi bãieþi ºi cinci fete) ºianume: Ionel, decedat la19.02.1922; Nicolae - decedat lao vârstã înaintatã (mult timppoºtaº); Anicuþa - cãsãtoritãBlidaru la Micloºani, comunaMalu cu Flori (pânã în 1950 înjudeþul Muscel, judeþ abuzivdesfiinþat, azi judeþulDâmboviþa); Vasilica cãsãtoritãcu învãþãtorul Ion Cotenescu,fiul renumitului învãþãtorMihalache Cotenescu (Renumitopozant din Muscel (din PrimulRãzboi Mondial) pentru

prinderea ºi uciderea cãruianemþii au pus un mare premiu înbani) din satul Coteneºti,comuna Stoeneºti; Rodica -cãsãtoritã Bãdescu (inginerã);Sofia - cãsãtoritã Jigoreanu(educatoare); Puica - cãsãtoritãPetroºanu (licenþiatã în litere cudomiciliul în Braºov). SoþiiVasilica ºi Ion Cotenescu (SoþiiCotescu au trei bãieþi. Cel maimic locuieºte în Câmpulung iarceilalþi în Cãlãraºi. Unul a fostofiþer iar, celãlalt, Mihai, esteprofesor doctor ºi PreºedinteleFilialei Cãlãraºi a Societãþii deªtiinþe Istorice din România) auavut amabilitatea de a-mi punela dispoziþie o parte din caieteleJurnalului mulþumindu-lecãlduros ºi cu aceastã ocazie.

Despre activitatea preotului I.Rãuþescu au scris: S. Mehedinþi,V. Bogrea, Gh. Ghibãnescu, N.lorga (I. Datcu ºi S.c. Stroescu,Dicþionarulfolcloriºtilor, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1979, p. 370) ºi alþii.Marele savant N. Iorga (luceafãrulistoriografiei româneºti) apreciazãîn mod deosebit activitateamonografistului muscelean pentrudocumentarea amplã ºi pasiuneavie în cercetarea trecutului nostruistoric („Revista Istoricã“, an X,nr. ) -3, ianuarie-martie 1924, pp.54-56. despre 1. Rãu þes cu vezi ºiTraista cu poveºti, Dorohoi. an II,nr. 1-2-3, aprilie 1924, p. 47)

Meritele preotului I.Rãuþescu sunt cu atât mai mari,cu cât nu a avut la dispoziþie

157 DE ANI DE LA NAªTEREA GENIULUI DRAMATURGIEI ROMÂNEªTI

CUM SCRIE CARAGIALE

Goga, ªtefan Octavian Iosif ºi CaragialeIon Luca Caragiale

Localitatea Dragoslavele-Argeº

PERSONALITÃÞI MUSCELENE

PREOTUL IOAN RÃUÞESCU –UN OM VERITABIL DE CULTURÃ (III)

Vintilã Purnichi

„Târziu te-am iubit,Frumuseþe, atât de veche ºi atâtde nouã, târziu te-am iubit! ªiiatã cã tu erai înlãuntrul meu,iar eu eram în afara mea ºiacolo te cãutam ºi mãnãpusteam, în urâþenia mea,asupra frumuseþilor (lumeºti), pecare tu le-ai creat. Tu erai cumine, dar eu nu eram cu tine! ªimã þineau departe de tinelucruri care, dacã nu ar fi fiinþatîntru tine, nu ar fi fiinþat deloc.Tu m-ai chemat, ai strigat lamine ºi ai sfâºiat surzenia mea,ai fulgerat, ai strãlucit ºi aiizgonit orbirea mea, airãspândit mireasma pe care amrespirat-o, þi-am simþit gustul,dar sunt flãmând ºi însetat detine, m-ai atins, dar mã mistuide dorul pãciitale”(AUGUSTINUSCONFESS 10,27,38) ETERNALATINITAS - pag.277 (EugenMunteanu, Lucia-GabrielaMunteanu, Editura Polirom,1996)

Una dintre puþinele cãrþi demare valoare pe care le-am gãsitîn casa pãrinteascã (restul decãrþi fiind ridicate de securitatecând tatãl meu era închis) a fostun volum scris în chirilicã cu„Confesiunile” FericituluiAugustin.

Faptul cã m-am nãscut ºi cãam trãit 40 de ani lângã obisericã ºi o pãdure, faptul cãam fost ºapte fraþi, faptul cã tatãlmeu a fost preot, ei bine, ºifaptul cã în casa noastrã auexistat Confesiunile luiAugustin, toate acestea, mi-auoferit un avantaj uriaº.

Nu cu mult timp în urmã amfost oprit pe stradã de unprofesor care m-a abordat abruptºi mi-a spus cã are multenelãmuriri. Mi-a povestit cã afost la mari psihologi, layoghini, la cei iniþiaþi înparanormal, dar aceºtia nu l-aumulþumit.

I-am povestit pe scurt cã laun înþelept a venit cândva untânãr, care i-a pus zeci deîntrebãri despre viaþã ºi despremoarte. Dupã ce ºi-a terminatîntrebãrile înþeleptul i-a zis:

„- Eu aº putea sã-þi rãspundla toate întrebãrile, darzbuciumul tãu interior s-arputea sã rãmânã acelaºi; înschimb, eu pot sã-þi dau

remediul.- Pãi asta vreau a rãspuns

tânãrul. - Atunci rãmâi lângã noi

(lângã înþelepþi) ºi fã ce facemnoi, i-a spus înþeleptul.

Domnule profesor - i-amspus celui care mã oprise -dumneavoastrã alergaþi peundeva pe la periferia lucrurilorºi pierdeþi exact esenþialul. Amînþeles cã aþi ºi citit foarte mult,dar n-aþi citit ce trebuie. Drumulcãtre maturitatea spiritualã estedrumul cãtre esenþial spune IvanRupnik. Dumneavoastrã aveþi oculturã profanã care nu dãsoluþii, din contrã, te introduceuneori în niºte hãþiºuri din carecu greu mai poþi sã ieºi.

Citiþi Biblia ºi Sfinþii Pãrinþi.Citiþi, recitiþi ºi mai alesmeditaþi. În paralel, rugaþi-vã!De asemenea, participaþi laSfânta Liturghie. În Bisericã vãveþi încãrca cu acea energieredutabilã pe care n-o puteþigãsi în altã parte. Gãsiþi-vã unduhovnic iscusit, mãrturisiþi-vãla el ºi împãrtãºiþi-vã cu Trupulºi Sângele lui Hristos!

Cãutaþi în cultura spiritualã,numai acolo veþi gãsi rãspunsuriºi soluþii definitive ºinetrecãtoare.”

Revenind la opera FericituluiAugustin, îmi amintesc cât deprofund tulburat am fost cândam citit pentru prima datã„Confesiunile”. Cioran spune cãîn afarã de poezie, muzicã ºimisticã, totul e eroare ºiminciunã!

Ei bine, în „Confesiuni”gãseºti ºi poezie ºi muzicã ºimisticã.

„Filosof de geniu ºi inimãarzãtoare ca soarele african, ele totodatã spiritul cel mai adâncmuncit de cãutarea luiDumnezeu. Marea neliniºtereligioasã, ale cãrei valuri deocean ºi biciuiri de uragan

rãsunã ºi azi în cartea fãrãmoarte a „Confesiunilor”, aveasã se domoleascã în convertireafilosofului la creºtinism ºi sã seodihneascã, transformatã ºipurã, în esenþa de luminã acontemplaþiei”(Nichifor Crainic,„Sfinþenia, Împlinireaumanului”, Curs de teologiemisticã, Editura Trinitas, Iaºi,1993, p.87).

Pentru marele respect pe careîl am faþã de „Confesiuni” ºiºtiind cã sunt încã mulþi care n-au citit nimic din acest gigant alTeologiei, voi cita câtevafragmente:

„…Dã-mi, o, Doamne,putere sã ºtiu ºi sã înþeleg ceeste mai important: Sã Te invocsau sã Te laud; ºi ce este maiimportant: Sã Te cunosc, ori sãTe invoc?

Dar cine Te-ar putea invocape Tine, necunoscându-Te ?Cãci, necunoscând, omul poatesã invoce pe cineva în loculaltcuiva.

Dar oare ce-ar putea fi maipotrivit?: Sã fii invocat sau sã fiicunoscut? În ce fel însã Te vorinvoca necredincioºii, pe Tine,Cel în Care ei n-au crezut ? Sauîn ce fel vor crede ei, fãrã acelacare le va spune dinainte cevadespre Tine ? ªi vor lãuda peDomnul cei care îl cautã. Cãcinumai cei care îl cautã îl vorgãsi, ºi gãsindu-L, îl vor lãuda.

Dar eu am sã Te caut, o,Doamne, invocându-Te, ºi am sãTe invoc, crezând întruTine”(Sfântul Augustin,„Confesiuni”, EdituraHumanitas, 1998, Trad.Gh.I.ªerban, p.87).

„Dar în cel fel îl voi invocaeu pe Dumnezeul meu, peDumnezeul ºi Domnul meu ?Fiindcã oricum îl voi invoca, îlvoi chema în mine, întru totul peEl Însuºi. Însã care ar putea sãfie locul din fiinþa mea în caresã poatã veni întru mineDumnezeul meu; în care loc sãvinã întru mine Dumnezeul meu,Dumnezeul care a fãcut cerul ºipãmântul?

O, Doamne, Dumnezeul meu,existã oare în fiinþa mea cevaatât de mare, care sã Te poatãcuprinde ? Dar oare cerul ºipãmântul, pe care Tu le-ai fãcut,ºi în care Tu ºi pe mine m-aizidit, Te cuprind ele oare ? Dar,

întrucât fãrã Tine nimic din totce existã n-ar putea sã existe, arfi cu putinþã oare ca ceea ceexistã sã poatã sã Te cuprindã?

Fiindcã la fel sunt ºi eu: dece îþi cer eu sã vii întru mine,eu, care n-aº putea sã exist dacãTu n-ai fi întru mine ? Deoareceeu, chiar ºi la cei de jos de mãvoi duce, Tu eºti totuºi pânã ºiacolo; iar de voi coborî la iad,Tu iarãºi eºti prezent.

Aºadar, o, Dumnezeule almeu, eu n-aº putea sã fiu, n-aºputea în nici un fel sã exist,dacã Tu n-ai fi întru mine. Or,

aº putea eu oare sã exist, dacãn-aº fi întru Tine, Cel datoritãCãruia sunt toate, prin care sunttoate ºi în care sunt toate?Chiar aºa, o, Doamne, chiaraºa! În ce loc sã Te chem deci,de vreme ce eu sunt întru Tine;sau Tu, de unde anume sã viiîntru mine? Cãci unde m-aºputea eu retrage în afara ceruluiºi a pãmântului, pentru caDumnezeul meu sã vinã deacolo întru mine, El, Care a zis:Eu umplu ºi cerul, ºi pãmântul.”(Sfântul Augustin,„Confesiuni”, EdituraHumanitas, 1998, Trad. Gh. I..ªerban, p.88).

„Aºadar, Te cuprind oarecerul ºi pãmântul, de vreme ceTu le umpli pe ele cu fãptura Ta? Oare Tu le umpli ºi încã mairãmâne pe afarã, deoarece elenu sunt în stare sã Te cuprindã? ªi încotro mai reverºi Tu ceva,care prisoseºte din Tine, dupãce ºi cerul ºi pãmântul s-auumplut de Tine ? Nu simþi oare

nevoia sã fii conþinut de ceva,Tu, Care le conþii pe toate,fiindcã pe cele pe care le umpli,Tu le umpli conþinându-le ?Cãci nu vasele care sunt plinede Tine Te fac neschimbãtor;deoarece ele, chiar dacã s-arsfãrâma, Tu tot nu Te-airevãrsa, iar când Te vei revãrsapeste noi, Tu nu vei rãmâne lapãmânt, ci ne vei ridica ºi penoi, ºi nici Tu nu Te veiîmprãºtia, ci ne vei aduna.

Dar Tu, Cel Care le umpli petoate, le umpli cu totalitatea Ta? Ori poate cã întregul nu Tepoate cuprinde în întregime ºiatunci el cuprinde numai o partedin Tine? ªi toate cuprind înacelaºi timp aceeaºi parte dinTine, ori fiecare parte conþinenumai câte ceva din Tine, ºianume, pãrþile mai mari pe celemai mari ºi pãrþile mai mici pecele mai mici?

Pr. Vasile MARINESCU,Biserica Olari,

Curtea de Argeº

Pe 19 martie 2009 a avut loc la BibliotecaMunicipalã Gh. Asachi din Iaºi lansarea a douãcãrþi in memoriam Artur Silvestri. Prima,intitulatã Artur Silvestri, mãrturii tulburãtoare,conþine mãrturiile pline de afecþiune ºi admiraþie,a zeci de scriitori din toate colþurile lumii,scriitori care prin rãspândirea lor în spaþiuformeazã o adevãratã geografie spiritualã,concretizatã virtual la iniþiativa lui ArturSilvestri, (19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008 ,scriitor, istoric ºi filosof al culturii ), care ºi-apropus ºi a reuºit sã dea la ivealã o Românietainicã, constituitã din creatori, oameni deculturã, feþe bisericeºti. Nume ca AlexandruStãnciulescu – Barda, Ion Marin Almãjan,Francis Dessart,Al.Florin Þene, Ioan Miclãu,Alexandru Nemoianu, Dimitrie Grama, ValentinaBecart, Cezarina Adamescu, Mariana Gurza,Sabin Bodea, Ioana Stuparu, Cezar AdonisMihalache, Lucian Hetco reprezintã doar câtevadintre cele care vor rãmâne legate depersonalitatea lui Artur Silvestri.

Aceastã carte este o carte a emoþiei, ne spunescriitoarea Mariana Brãescu Silvestri, soþia celuiplecat de curând dintre noi, în cuvântul înainteintitulat Durerea rãmâne în inima mea. LecþiaOmului Mare sã n-o uitãm niciodatã! Dar ºi ocarte scãldatã în lacrimi, dupã cum a spus înCuvântul de deschidere la lansarea cãrþilor.

Domnia Sa a subliniat ideea de Om Mare, deModel spiritual care era permanent vie în sufletullui Artur Silvestri, idee prin care Artur Silvestriîncerca sã calce pe urmele unor personalitãþi deseamã, precum Antonie Plãmãdealã ºi ZoeDumitrescu Buºulenga. Aceastã idee a stat la

PIETRELE DOAMNEI 5

altele decât „mijloacelemodeste ale unui preot deprovincie“ (Enciclopediaistoriografiei româneºti,Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, ) 978,p. 280). Student fiind l-amvizitat pe „patriarhul“ de laDragoslavele în primãvaraanului 1970, în ziua de 17 mai.Mi-a dãruit atunci, cu ofrumoasã dedicaþie, monografiaistoricã „Câmpulung Muscel“ºi mi-a împrumutat douãvolume din ,,Istoria românilor“ale marelui meu profesorConstantin C. Giurescu, revenitla catedra de istorie, dupã aniide detenþie comunistã. Lapãrintele I. Rãuþescu m-au

impresionat bunãtatea ºi maiales modestia specificãoamenilor mari. Aceastãmodestie reiese ºi dinparagraful ce încheie prefaþapreþioasei lucrãri primite în dar,lucrare premiatã de AcademiaRomânã în 1945 cu premiulsecþiunii istorice în valoare de12.000 lei. „Celor ce vor gãsiîn aceastã lucrare lipsuri ºigreºeli le rãspund: cu blândeþeºi cu dragoste, sã adãugaþi ºisã îndreptaþi, cãci fire pãtimaºãºi slabã sunt ºi eu, ca ºi oricarealtul ºi nu uitaþi cã ºi celecuprinse în aceastã carte, nule-a scris mânã de înger, ci deom pãmântean” (Preot IoanRãuþescu, Câmpulung Muscel.

monografie istoricã, TipografiaGh. Gh. VIãdescu, CâmpulungMuscel. 1943, p.VIII)

Peste patru ani ºi douã zile(de la neuitata mea vizitã laDragoslavele, la 19 mai 1974,„Dieu a rappele chez Lui“ pemonografistul, istoricul,folcloristul, publicistul ºimemorialistul Ioan Rãuþescu. Afost înmormântat la Biserica„Înãlþarea Domnului“), dinsatul natal, la care a slujit pesteo jumãtate de veac.

Muscelenii i-au purtat o vieamintire, iar locuitoriimunicipiului Câmpulung, pringrija familiei ºi a organelorlocale (primar ing. Cãlin Andreiºi viceprimar ing. Buta Sorin)

i-au ridicat în centrul oraºului unfrumos monument (bustul înbronz) (În ziua de joi 11noiembrie am primit la ºcoalãurmãtoarea înºtiinþare „Cãtreinstituþiile de învãþãmânt,Municipiul Câmpulung Muscel,Ministerul Culturii ºi Cultelordin România. Am onoarea de avã invita în ziua de sâmbãtã 13

noiembrie, ora 113 , pentruevenimentul organizat înmemoria personalitãþii preotuluiIoan Rãuþescu premiat alAcademiei Române pentruMonografia istoricã aCâmpulungului Muscel. Veþiparticipa la dezvelirea bustuluipreotului Ioan Rãuþescu,executat de sculptorul Nicolae

Daicu, amplasat în vecinãtateaBisericii Sf. Nicolae, în centrulistoric al municipiului. Deasemenea se va lansa cartea„Luptele din regiunea Bran ºiDragoslavele”, de Fritz Ortlepp,în traducerea preotului IoanRãuþescu. Vã rugãm a implica încunoaºterea evenimentului eleviipasionaþi de istoria ºi culturalocalitãþii noastre) care gãsim

scrise urmãtoarele cuvinte:„Preot IOAN RAUÞESCU,1892 - 1974, PREMIAT ALACADEMIEI ROMANEpentru CÂMPULUNGMUSCEL, monografieistoricã“.

Prof. Vintilã PURNICHI,Preºedintele Filialei Muºcel

a Societãþii de ªtiinþe Istoricedin România

PERSONALITÃÞI MUSCELENE

PREOTUL IOAN RÃUÞESCU –UN OM VERITABIL DE CULTURÃ (III)

MAI APROAPE DE DUMNEZEU

CONFESIUNILE FERICITULUI AUGUSTIN

Preot Vasile Marinescu Sfântul Augustin

Artur Silvestri

CORESPONDENÞÃDIN ROMÂNIA TAINICÃ

(continuare în pagina 6)

baza proiectului de înfiinþare a maimulte edituri ºi reviste on-line, undeerau ºi vor continua sã fie primite culargheþe sufleteascã creaþii literare,socio-culturale, religioase, selectatedoar dupã criteriul valoric. Un alt merital lui Artur Silvestri a fost acela deapreciere, de recunoaºtere a unorpersonalitãþi din diferite domenii deactivitate care au fost premiate anualprin înfiinþarea Premiilor AsociaþieiRomâne Pentru Patrimoniu al cãrormentor spiritual ºi material era. Dintrecei premiaþi în 2007, a vorbit profesoruluniversitar Gh. Sandu de la Facultateade Teologie din cadrul UniversitãþiiAlexandru Ioan Cuza din Iaºi care aprimit Diploma de excelenþã din parteaAsociaþiei ARP. La rândul sãu,profesorul universitar Gheorghe Sandui-a înmânat scriitoarei Mariana BrãescuSilvestri o diplomã de recunoaºtere ameritelor sale în activitatea de îngrijirea cãrþilor lui Artur Silvestri ºi a cãrþilordespre activitatea acestuia.

Criticul de artã Valentin Ciucã acomparat verticalitatea vieþii lui ArturSilvestri cu Mãiastra brâncuºianã.Teodora Mândru, sociolog ºi redactorARP, a subliniat lupta lui ArturSilvestri, de-a lungul întregii vieþi,pentru afirmarea valorilor locale ºi avorbit de apropiata apariþie a altor douãcãrþi pro memoriam Artur Silvestri:Artur Silvestri, faptã culturalã ºi ArturSilvestri, aºa cum l-am cunoscut, cãrþice vor fi urmate de exegeza opereiscriitorului. Poetul Cãtãlin Bordeianu,directorul Bibliotecii MunicipaleGheorghe Asachi din Iaºi, a subliniatidentificarea vieþii scriitorului cuscrierea cãrþilor, amintind spuseleacestuia care ,,vedea raiul ca pe obibliotecã”. Din cuvântul de închidereal activitãþii de lansare a cãrþilor luiArtur Silvestri a reieºit nu doar dorinþascriitorului de a urma modelul OmuluiMare, ci ºi plãcerea lui de a vedea

cãlãtoria ca pe ,,un impact spiritual înplan auditiv, vizual ºi al asociaþiilor deidei. Artur Silvestri a fost opersonalitate luptãtoare cu sentimentulmisiunii”. (Mariana Brãescu Silvestri).

Cea de-a doua carte, intitulatãFrumuseþea lumii cunoscute, cu subtitlulZile de neuitat ºi având drept motoafirmaþia Aproape în fiecare clipã stãsecretul vieþii, conþine scurte însemnãridin ultimele luni de viaþã ale scriitorului,pline de dragoste de viaþã, adevãratetablete literare. Pentru exemplificare, voienumera câteva titluri: Lumini dedincolo de nori, Mic tablou fãrãpescãruºi, Doi cãþei din vecini, O feeriede dupã-amiazã, Câteva ore în naturã,Jumãtatea de pâine, Suflete pure. Înfinalul cuvântului înainte al cãrþii,intitulat O elegie a vieþii, apare îndemnulînduioºãtor al scriitoarei MarianaBrãescu Silvestri, soþia acestuia:,,Cititorule, ca sã înþelegi, parcurge ºicu sufletul aceste rânduri. Nu suntpagini de jurnal ori de carte. Suntbãtãile inimii sale. Eu le-am auzit. ªi

sunt ultimele”.Artur Silvestri ºi-aacceptat plecarea cu seninãtatea celuicare ºtie cã toate au un sfârºit. ,,Aveaacea însuºire, rarã, stranie, sã simtãlucruri ce aveau sã se întâmple. Eradeznãdãjduit doar la gândul cã nu vareuºi sã termine lucrurile importante cele avea de fãcut. Pentru cã simþea cãviaþa ce i s-a dat se va terminaimplacabil prea repede”, ne destãinuiecu tristeþe Mariana Brãescu Silvestri. Aumai luat cuvântul,printre alþii,ConstantinToni Dârþu, preºedintele filialei Iaºi aLigii Scriitorilor ºi Biºog Valentina carea citit o poezie a scriitorului Al.FlorinÞene dedicatã lui Artur Silvestri.Totdeauna când rãsfoim creaþiile sausimple însemnãri ale celor plecaþi dintrenoi, acestea capãtã noi valenþe, pline de-un farmec neînþeles, punând în luminã otrãire nebãnuitã a vieþii, al cãrei freamãteste cu atât mai puternic cu cât este maiaproape de margine. Ultima tabletã a

cãrþii, intitulatã Ceþuri argintii, se încheieastfel: „Soarele orei de dimineaþã faceca totul sã se vadã printr-un fel decontururi estompate, o ceaþãstrãlucitoare, incredibilã, argintie,lãsând impresia cã vrea sã-ºi retrãiascãîntreaga viaþã, surprinsã succint, ca înniºte scene cinematografice, încãrcatede emoþia trãirii. Pentru cã nu existãviaþã ºi moarte. Existã doar trãire învizibil ºi în invizibil. Pentru cã oriceidee este susþinutã de o trãire. De aceea,meditaþia face parte din farmeculnostalgic al vieþii. În urma plecãriicreatorilor rãmân creaþiile lor. Ca niºte,conturãri estompate ale celor ce le-aucreat”.

Olga Alexandra DIACONU***Doamna Mariana Brãescu Silvestri,

Asociaþia Românã pentru Patrimoniu ºiLibrãria „Mihail Sadoveanu” dinBucureºti, au organizat o superbãmanifestare culturalã în cadrul cãreia s-au lansat cãrþile: „In memoriam ArturSilvestri –mãrturii tulburãtoare”,cuprinzând mãrturiile ºi mesajele celorcare l-au cunoscut, iubit ºi apreciat peArtur Silvestri ºi Albumul „Frumuseþealumii cunoscute”, o carte unica, cecuprinde ultimele texte scrise de ArturSilvestri, adevãrate bijuterii literaredespre lumea vãzutã, tulburãtoare prinfrumuseþea sufleteascã ºi sensibilitateaautorului lor. Albumul este ilustrat deartistul plastic Vasile Cercel.

Despre cum a fost acolo, nerelateazã, trimisul nostru special,maestrul Marin Voican Ghioroiu:

Joi 02.04. ac, orele 16,30... Librãria„MIHAIL SADOVEANU“ a devenitneîncãpãtoare, invitaþi, iubitori de carte,reporteri de la ziare de prestigiu,Televiziunea „ROMÂNIA DE MÂINE“aºteptau cu nerãbdare lansarea cãrþii„Artur Silvestri - mãrturiicutremurãtoare“ în memoriam,

închinatã omului de geniu, adevãratpatriarh al culturii româneºti...subsemnãtura distinsei doamne MarianaBrãescu Silvestri. Soþia, o adevãratã Anadin legenda „Meºterul Manole“ , femeieiubitoare ºi devotatã întru respectareadorinþei soþului de-ai continua opera ºi aface-o cunoscutã publicului larg, ne-aprimit cu o deosebitã cãldurã.

La orele 15 fix a început adevãrataceremonie, pios omagiu adus celuidispãrut prea devreme dintre noi, cãruiatrebuie sã-i acordãm locul ce se cuvineprintre scriitorii de seamã ai României.Dupã o introducere extraordinar deemoþionantã a scriitoarei MarianaBrãescu, care ne-a înfãþiºat pe OMULcãrturar, soþ desãvârºit, luptãtorintransigent pentru a face dreptate celornãpãstuiþi, devotat român care ºi-a iubitlimba, portul, tradiþiile ºi nu a fãcutrabat politic de la conduita sa decetãþean integru ºi nepãtat într-o lumeatât de controversatã ºi imprevizibilã,fiind un slujitor de certã valoare, untalentat scriitor-filosof, iar condeiul sãua brodat flori de-o aleasã frumuseþe înpagini memorabile.

Au urmat la cuvânt academicianul

prof. univ.dr. Ion Scurtu, prof.univ. Nae Georgescu – prieten ºicoleg cu Artur Silvestri, poetulGeo Cãlugãrul care i-a dedicat unînãlþãtor poem ºi, aº aminti înmod special pe domnul AlexandruCetãþeanu, stabilit în Canada(scriitor, Preºedinte al ScriitorilorRomâni din Canada) care a venitla aceastã adunare sub imboldulunei puteri divine, cãci nu ºtiaabsolut nimic de lansare, dar aºa avrut bunul Dumnezeu ca sã-iîndrepte paºii spre LibrãriaSadoveanu ºi sã poatã spune (culacrimi în ochi) cuvinte-nãlþãtoaredespre minunatul confrate ArturSilvestri, care a scris ºi la revistelepe care le conduce ºi apar atât înCanada cât ºi în S.U.A.

Cuvintele celor care l-aucunoscut, au lucrat împreunã ºi au trãitclipe de viaþã minunate…l-au descris cape un truditor fãrã seamãn al condeiului,omul care nu ºi-a precupeþit sãnãtateafiindcã voia sã facã foarte multe lucrurideodatã, dar timpul nu-i ajungea ºi lucrapânã la extenuare, cãci avea deviza sa defilosof erudit: „Numai prin muncã,printr-o dãruire sufleteascã totalã faþãde semenii tãi, vei putea îndrepta rãul,iar lumina binefãcãtoare a luiDumnezeu va pãtrunde în cele maiîntunecate unghere ale existenþeinoastre, ne va ridica spre propãºire ºicivilizaþie”. Din fragedã copilãrie, elev,student, ziarist, coordonator la reviste ºiziare de prestigiu, Artur Silvestri a fostun model pentru apropiaþii sãi, a fost oflacãrã vie care s-a consumat pentru alãsa urmaºilor un tezaur literarinestimabil, bogãþie pe care o vomcunoaºte cât de curând, fiindcã opera saeste în curs de editare, asigurare ce ne-afost fãcutã de editorul coordonatorTeodora Mândru de la EdituraCarpathia.

A scris cu sufletul,Marin Voican GHIOROIU

6 PIETRELE DOAMNEI

Sunt scriitorul Marin Voican-Ghioroiu, reprezentantul Fundaþiei„PETRE IONESCU MUSCEL” –Domneºti, Argeº, colaborator la revistaPietrele Doamnei, prin care aducem unpios omagiu marelui cãrturar ARTURSILVESTRI. Corifeu al literaturiiromâneºti ºi iubitor de oameni, ºislujitor desãvârºit al credinþei ortodoxe,întreaga viaþã ºi-a iubit ºi ajutataproapele neprecupeþind nici timp, nicibani pentru promovarea adevãratelorvalori culturale.

Onorat auditoriu, prin grijaregretatului Artur Silvestri, a sprijinuluifinanciar acordat Fundaþiei „PETREIONESCU MUSCEL” s-a realizateditarea în cele mai bune condiþii, deprezentare graficã, revista noastrã„PIETRELE DOAMNEI”.

Astãzi, când facem cunoºtinþã cu ocarte de excepþie „În memoriam -MÃRTURII TULBURÃTOARE despre

Artur Silvestri” – sub semnãturadistinsei autoare Mariana BrãescuSilvestri, moment emoþionant pentru noitoþi, trebuie sã vã spun cã amintireacelui care nu a murit, ci doar a trecutîntr-o lume mai dreaptã, esteimortalizatã de scriitorul Ion C: Hiru,membru al Ligii scriitorilor dinRomânia, care-i creioneazã portretul deslujitor credincios al poporului ºi alpatriei sale, în articolul „ARTURSILVESTRI – IUBITOR AL FAPTELORNOBILE”

În acelaºi timp aducem caldemulþumiri distinsei doamne MarianaBrãescu Silvestri, soþia regretatului omde artã ºi culturã, Artur Silvestri ºi aCleopatrei Lorinþiu, care prin bunãvoinþadumnealor, cele 3000 de volume decarte aleasã, ce au aparþinut scriitoruluiGheorghe Tomozei, sunt în rafturilebibliotecii Fundaþiei „PETRE IONESCUMUSCEL” ºi a bibliotecii sãteºti din

BÃDEªTI, comuna Petroºani. Deasemenea a trimis cãrþi din fondulARTUR SILVESTRI cãtre bibliotecafundaþiei noastre.

Doresc sã amintesc ºi despreomagiul adus cu adâncã pioºeniefostului minunat OM, om de aleasãculturã ºi înaltã omenie, Artur Silvestri,scris în cartea „Teja PAPAHAGI – unaromân aºezat cu sfinþenie în curteasatului DOMNEªTI” - ediþia a II-a, încare sunt scrise 22 de pagini de acelaºiinimos ºi apãrãtor al Limbii Româneprof. Ion C.Hiru ºi PreºedinteleFundaþiei, prof. George Baciu.

Trãim o clipã solemnã, un momentde-o intensitate deosebitã, bun prilej de-a ne adresa Mântuitorului Iisus Hristossã ne asculte ruga noastrã pentru celdispãrut.

„Domne, Dumnezeul nostru, Tu careai creat lumina ºi puterea Cuvântului,fii bun ºi ascult-mi ruga!... Opreºte oclipã Timpul ºi priveºte la aceºtioameni care-l slãvesc pe Artur Silvestri,fiul Tãu iubitor de dreptate ºi oameni,slujitor întru credinþa Ta, noi Te rugãmsã-i dai simbrie dupã fapta sa, sã-lprimeºti în Raiul sfînt sã-l aºezi de-adreapta Ta, sã poatã privi cu ochiul sãu

vizionar viaþa românilor sãi pe care i-aiubit ºi venerat. Doamne, dã putereacestei femei care ºi-a iubit soþul, alucrat alãturi de el peste douãzeci ºicinci de ani..., sã continue minunata luioperã”.

Vã rog sã priviþi fotografia acestuipatriarh Artur Silvestri, care ne priveºtecu blândeþe, fiind aºezat la MasaTãcerii, unde nobilul sãu suflet seodihneºte ºi se bucurã vãzându-ne cã nul-am uitat, ca apoi sã treacã pe subPoarta sãrutului (arcadã pe care estedãltuitã cu ornamente florale dragosteacelor care îl iubesc), ºi se îndreaptã spreColoana infinitului, antenãintergalacticã de comunicare a sufletelorcu ancestralul. Priviþi cu atenþie, ºiobservaþi asemãnare ideaticã perfectã cucelãlalt mare creator de opere celebre,Constantin Brâncuºi. Pentru tot ce afãcut în domeniul artei, filosofiei ºi aiubirii de oameni, trebuie sã-l aºezãm înpanteonul celor mai buni români. Dragiimei, nu-l uitaþi niciodatã pe cãrturarulArtur Silvestri.

(urmare din pagina 5)

CORESPONDENÞÃ DIN ROMÂNIA TAINICÃ

Marin Voican-Ghioroiu

DISTINªI INVITAÞI,

A vãzut lumina zilei la 14martie 1854, la Bucureºti, fiindal treilea copil al maioruluiAlexandru D. Macedonski ºi alMariei (n.Pârâianu). La vârstacopilãriei, viitorul mare poetavea o constituþie firavã,maladivã, cu perioade de crizepsihofiziologice.De acum secontureazã latura fundamentalã apersonalitãþii sale – egolatria,ajunsã la paroxism (egolatrie –adorare de sine, mania de a sepreocupa exagerat de propriapersoanã; de la gr.ego-eu ºilatreia-adoraþie).

În anul 1870 întreprindecãlãtorii în Italia ºi Austria, iar în1873 (19 ani) publicã în revista„Telegraful” o violentã poezieantidinasticã: „10 Mai”. Pentrua-l pune la adãpost de urmãri,Maria Macedonski îºi trimite fiuldin nou în strãinãtate, la Viena.În 1874, poetul publicã uneditorial antiguvernamental.Acum începe sã fie urmãritpentru delict de presã. În acelaºian este arestat la Craiova, undelocuiau bunicii din partea

mamei, este închis la Vãcãreºti.În iunie acelaºi an este judecat ºiachitat de Tribunalul Ilfov, faptce prilejuieºte ample manifestãride simpatie din partea cititorilor.Colaboreazã la diferite reviste,editeazã el însuºi altele, precum„Tarara” – o revistã satiricãantidinasticã (1880). În 1879cunoaºte Insula ªerpilor, al cãreipeisaj îl va fascina. Aici plaseazãacþiunea romanului sãu„Thalassa”, roman publicat laParis, în 1906 sub titlul „Lecalvaire de feu” ºi s-a bucurat deaprecieri din partea criticiifranceze. În 1880 apare revista„Literatorul”, care va continua,cu întreruperi, sã aparã pânã înanul 1919. În aceastã revistã vapublica, în anul 1892, articolul„Poezia viitorului”- adevãratmanifest al simbolismuluiromânesc.

În anul 1882 este numitinspector al DirecþieiMonumentelor Istorice, iar în1883 se cãsãtoreºte cu AnaRallet Slãtineanu. Îndurã din ceîn ce mai mult lipsuri materiale,iar în 1894 i se vinde mobila,prin licitaþie. Poetul este mereuobsedat de soarta operei sale ºide gloria poeticã. Dupã 1909 îlurmãreºte gândul de plecaredefinitivã din þarã, mai ales cã

fusese dezamãgit ºi de liberali.Pleacã la Paris, dar cu multereîntoarceri în þarã. O boalã deinimã îi curmã viaþa în 1920, ladoar 66 de ani, vârstã la care s-au stins din viaþã alþi mariscriitori români: L.Blaga, IonBarbu, George Cãlinescu. Esteînmormântat la Cimitirul Belludin Bucureºti.

Poetul Al. Macedonski a avuto accentuatã conºtiinþã a proprieivalori, uneori devenind victimãa propriului orgoliu. Tot timpula sperat într-o recunoaºtere avalorii sale poetice, pestegeneraþii: „Dar când patrugeneraþii peste moartea mea vortrece,/ Când voi fi de-un veacaproape oase ºi cenuºã rece,/Va suna ºi pentru mine aldreptãþii ceas deplin/ ªi-al meunume printre veacuri, Înãlþându-se senin , Va-nfiera ca ostigmatã neghiobiaduºmãneascã,/ Cât vor fi înlume inimi ºi o limbãromâneascã”. („Epigraf”)

Temperament extrem desubiectiv, puternic ºi impulsiv,unitar în trãsãturile salecaracteristice, dar deconcertantîn manifestãrile saleimprevizibile, Al. Macedonskioferã imaginea unui om ºi a unuiartist sfâºiat între aspiraþiile sale

contradictorii: idealitate, extazcontemplativ ºi tendinþa departicipare la acþiune. Poetul sezbate între tendinþa de a sesustrage din cotidianul meschinºi necesitatea de a se nutri din el;se zbate între apolinic ºidionisiac, între contemplareseninã ºi atitudine plinã depasiune. Dramatica zbatere este,de fapt, izvorul poeziei sale. Celemai izbutite creaþii ale lui Al.Macedonski reflectã tocmaiaceste seisme tulburãtoare aleunor contradicþii de neîmpãcat:dintre tragic ºi farsã, dintresublim ºi grotesc. Nu e mai puþinadevãrat cã opera poetului estestrãbãtutã de un neîntrerupt filonetic, adevãrat motor al liricii salesociale. Poemul intitulatsemnificativ „Poeþii” exprimãsoarta poeþilor damnaþi într-osocietate care nu-i înþelege:

„De suferinþi, ei suntexemple,/ Când mor li se ridicãtemple/ ªi falnicã statuie!/ Înviaþã însã duc o cruce/ De caretoþi se-ntrec s-apuce/ Sã-irãstigneascã-n cuie”.

Din ciclul „Poemarondelurilor”, redãm douã strofedin „Rondelul meu”, pentrufrumuseþea lor eticã:

„Eºti mare când n-aiîndurare,/ Dar te ridici mai sus

de fire/ Când þi-este inimaiubire,/ Când þi-este sufletuliertare./ ªtiu: toate sunt o-ndurerare,/ Prin viaþã trecem înneºtire,/ Dar mângâierea e-niubire,/ De-ar fi restriºtea cât demare/ ªi înãlþarea e-n iertare”.

Partea cea mai valoroasã acreaþiei sale poetice o constituieciclul „Nopþile”- meditaþii dintr-o perspectivã socialã ºifilozoficã asupra condiþieiomului în societate ºi în primulrând a creatorului. Cele 12poezii ale ciclului suntconsacrate, fiecare câte unuimoment de viaþã ºisentimentului fundamental careîi este specific. Spre exemplu,starea de deznãdejde esteexprimatã în poezia „Noapteade ianuarie”, iubirea în„Noaptea de aprilie”, moarteaîn „Noaptea de noiembrie” etc.Poezia „Noaptea de noiembrie”este ºi o necruþãtoare satirã laadresa unei societãþi în carevaloarea supremã este banul –„zeul cãruia se-nchinã toþi”,cum spunea Balzac:

„Câºtigul!…Epopee de-atâtea mii de ani,/ DivinãComedie având ca titlu: Bani!/Poemã ce cuprinde amor,dureri, plãcere,/ Cu Raiul înurcare, cu Iadul în cãdere”.

Un alt ciclu de poezii îlconstituie „Psalmi moderni”:„Iertare! Sunt ca orice om./Sunt ticãlosul peste care, / Dacãse lasã o-ntristare/ De toþi secrede prigonit,/ Dar, Doamne,nu m-ai pãrãsit…/ Sun om caorice om – iertare” („Iertare”).

Câteva poeme alcãtuiescciclul „Poezii politice”, carecuprinde ºi poezii patriotice, dincare vom cita câteva versuri:

„Aº vrea odatã iubita-miþarã/ Sã se ridice din somnulsãu/ ªi cu glas tare sã strige:Piarã/ Al României oricarerãu/… Aº vrea sã moarã aceiacare,/ Pentru-o monedã patria-ºivând/ Aº vrea iubirea sãpredomneascã,/ Sã nu mai fieurã-ntre noi!” (Ce-aº vrea?).

Poezia „Ce-aº vrea?” are unconþinut de idei ºi sentimentecare amintesc de „Ce-þi doresceu þie, dulce Românie” de M.Eminescu.

Criticul literar AdrianMarino afirma cã întreagapoezie a lui Macedonski este „oinvitaþie la lirism, candoare,spontaneitate, iluzie ºi vis”. Aºtiut sã cânte cu exuberanþã, petoate registrele, bucuria ºifrenezia vieþii.

Prof. ConstantinVOICULESCU

PIETRELE DOAMNEI 7

Alexandru Macedonski - poet de o excepþionalãvocaþie, prozator, dramaturg ºi primul

doctrinar la noi al poeziei simboliste- 155 de ani de la naºtere -

Daniela Voiculescu este un „caz”.Ea respirã în versuri, simte în versuri,trãieºte în versuri. Inima ei bate înversuri. Vers alb, prozã liricã, bineamalgamate de agenda – nu numaisentimentalã – cotidianã. Scrieaproape zilnic, probabil cã pentru ea ozi fãrã un poem e o zi pierdutã (ºi-ºinoteazã nu numai ziua-ora la care aterminat – sau început? – poemele, ciºi minutul!). Tânãrã ºi micã de staturã,e de o tenacitate probabil unicã prinlumea literelor (argeºene). Pare cã oþine aºa din adolescenþã – încearcãundeva (Spica, pagina 97) sã neconvingã cã a început sã scrie înjoacã; nu trebuie s-o credem, nu aveaalegere, e sigur cã dacã n-o fãcea, s-arfi ridicat prea mult presiuneainterioarã, ca la o locomotivã Pacific,din cele cu abur, s-ar fi ridicat, ºi ar fiþâºnit poezia pe la toate niturile, ca lalocomotivã aburul.

Dacã am numãrat bine, Orphika,volumul de faþã, este al optulea. Leenumãr pe cele dinainte, pentru cãtitlurile au tâlc: Anahata, Mercurulfilosofal, Nsoromma, Doimeamateriei, Spica, Zeiþa de turcoaz,Indigo ºi portocaliu. Cuvinte exotice,uneori „explicate” de poeme incluse încarte, dând seama de lecturi variate,de plãcerea de a modela lutulvorbelor, de dorinþa de a „arãta”. Toþipoeþii sunt narcisiºti, exhibiþioniºti,mici demiurgi, altfel n-ar mai fi poeþi,altfel n-ar mai fi poezie. Cu sufletul înpalmã, ca Daniela Voiculescu. ªi cutemeritate. Un pic agresiv, chiar dacãaltruist-vulnerabil-iluminat: „Eu suntPoetul”, ne strigã ea dintre filelefiecãrei cãrþi, „primiþi-mã, vã iubesc

pe toþi ca pe mine însumi, nu maiaruncaþi sãgeþi în mine, iubirea ºifrumosul sunt scãparea... cãrþile melesunt eu, eu sunt în fiecare carte...”Mercurul filosofal e deja o antologie,a poemelor scrise în anii 1984-2006.Dupã un prim volum, Anahata, oantologie – cine s-ar fi încumetat? Defapt, toate cele opt volume suntcapitole în aceeaºi mare carte. Vãpropun un experiment mintal, cred cãreuºeºte: pe de o parte sã scriem toatepoemele în acelaºi fel, de preferinþã„în prozã”, cu versurile unul dupãcelãlalt, ca sã semene ºi (picto)grafic;pe de altã parte, sã le punem pe toatecap la cap, pentru a construi un marepoem format din opt cãrþi, cel mult cuspaþii libere între strofe-poeme. Amobþine cartea-poem a DanieleiVoiculescu, cea de pânã acum,desigur. Am obþine portretul poetuluiDaniela Voiculescu, la vârsta celui de-al optulea volum.

O carte a sensibilitãþii (feminine), oneîntreruptã pledoarie pentru iubire,pentru cea asociatã cu grecescul eros,dar ºi pentru agape (iubirea spiritualã,incluzând-o pe cea divinã), o carte asuferinþei, dar ºi a optimismului, fie elraþional sau pur sentimental, o carte încare poeta se dãruie celor din jur(multe poeme chiar au dedicaþiiprecise), dã sfaturi, þine predici. Ocarte a fragilitãþii, de o naturaleþe ºisimplitate a sentimentelor întreruptedoar de cuvintele în englezã, italianã,greacã, latinã ºi în ce alte limbi vormai fi fiind, care apar nu numai întitluri, dar ºi pe la mijlocul poemelor.O carte elegantã, fãrã nicio cãdere învulgaritate (chiar dacã uneori se cade

în circumstanþial, fãcându-se referiri lapoliticieni, figuri mondene, Logan). Ocarte a chemãrii spre divin – poetapare a fi avut o iluminare, ne-omãrturiseºte ºi ne cheamã alãturi deea, în spiritul Apostolului Pavel:„Dumnezeu este adevãratul cod aliubirii”. O carte a „artei pentruarmonie”, pentru a prelua o sintagmã alui Dan Vulpe, prefaþatorul volumuluiIndigo ºi portocaliu. O carteambiþioasã, pusã (iarãºi Spica, pagina127) pe alocuri sub semnul unei spusea lui Goethe: „Simþurile nu înºealã,înºealã raþiunea.” Evident, un paradoxbine gãsit, nu cu mult mai mult, darreconfortant pentru homo poeticus.

Volumul de faþã este un „capitol”al acestei mari cãrþi-poem a DanieleiVoiculescu, continuând-reluând-amplificând temele, ca sã nu spunobsesiile, autoarei. Ca ºi slãbiciunile(primul ºi ultimul poem, Felix ºiAmazing, puteau lipsi liniºtit, poate ºialte file ale jurnalului poetic puteau filãsate deoparte). Dar ce frumoaseobsesii! Despre iubire e vorba pestetot, despre trecere, timp, copilãrie, vis,Dumnezeu, maternitate, trãdare. Chiardacã „mi-am plecat capul,/ dar nu m-amângâiat nimeni,/ mi-am deschisbraþele,/ dar nu m-a îmbrãþiºatnimeni,/ mi-am dãruit sufletul,/ dar numi l-a primit nimeni./ ºi aºtept... calumina unui fulg/ de nea...”(Christmas carol) ºi „tot interiorulmeu este spart, mã doare tot sângelecare curge prin mine(...), a venittimpul sã mai mor o datã” (Toaterãnesc, ultima ucide), tot mai escãpare, pentru cã „mi-au lãsat îngeriisperanþa” (Un scut, o lance), drept

care „voi fi focul invizibil/ dintr-otraistã cu vise...” (Musica poetica) ºi„am început altã viaþã, explozivã!/ sãcred în bucuria coloratã/ a jocului cuclovni ºi baloane.../ sã respir hieroglifesolare.../ te iubesc, uºor, ca pe o aripã/de greier...” (Un nuovo bacio). Demulte ori, accidentul biografic estevizibil, poate prea vizibil, în ciudarostirii lirice: „tristeþe, dragoste deviaþã, sacrificiu. asta e viaþa mea. ºimai adaug ºoapta îngerului,mângâierea Maicii Domnului, emoþiaDuhului Sfânt...” (Sãmânþa bunã) –vezi, de pildã, ºi Spiritul Aloha,Nucleu de pace purã I. Alteoripoliticul se „nemureºte” indemn, ca înfinalul de la Împãrþirea @ yahoo.com,sau În cercul oglinzii, sau în România,liberã în viitor! etc. Dar câte reuºite,care conving ºi cheamã! Citez aproapela întâmplare, din trei poeme: „ºi-ntoatã tãcerea pasiunii/ sã se deºiredoar/ acea îmbrãþiºare scrisã/ peancora unui timp/ fãrã vapor...”(Voiajul astral), „ºi trandafirii vor fi

negri,/ cãci moartea îi va creºte/ cuindiferenþã.../ uitându-mã la cãpãtâiultãu,/ ca pe o secerã care nu ºtie/ sãtaie...” (Restless), „marginea unuigând,/ aripã de fluture, lovind/ îndunga roºie a arhivei tale./(...) ostrãlucire de simplã mirare.../inventând marile iubiri albastre/ pefunia unui marinar.../ pe zâmbetulunui vapor.../ care îºi apropie, vuind,pãmântul!” (Lutul dragostei).

Aº încheia invocând câteva dintrevorbele lui Alex Gãvan, alpinistul-cuceritor de „optmiari”, reluate înfinalul Zeiþei de turcoaz, cartededicatã lui: „Viaþa este o cãlãtorie,(...) tot ceea ce conteazã este sã nu neoprim. Niciodatã”. Este sigur cãDaniela Voiculescu a înþelesîndemnul, este sigur cã jurnalul sãuliric nu se va opri aici. Spre bucuriacititorului, spre bucuria celor din jur.Fãcând din Daniela Voiculescu un„caz” ºi mai complicat... oricum,incurabil...

Acad. Gheorghe PÃUN

CRONICA DE CARTE

NARCISISMUL BINE STÃPÂNITSAU JURNALUL UNEI POETE

Alexandru Macedonski

Daniela Voiculescu

8 PIETRELE DOAMNEI

O utilã întoarcere spre trecutulDomneºtiului, un portret de istorie ivitdin propria cenuºã, într-o localitate încare inimoºii profesori George Baciu ºiIon C. Hiru, douã naturi intelectualedãruite cu un anume simþ al datoriei deconºtiinþã, dar ºi cu cel al susþineriilucrurilor esenþiale, fac miracole de ovreme în Cetatea Dominiºanã. A faceescale în arhive uitate, a le transferaacestora lumina adevãrului, a filosofieiºi a literaturii, sunt argumente care facdin cei doi autori generatori destatornicie istoricã, într-un prezent supusfragmentãrii ºi cliºeelor. Prin tot ceea ceau întreprins distinºii profesori Ion C.Hiru (filolog) ºi George Baciu (filosof),repun pe tapet sublim ºi nemuritoristoria locului, restituie imaginea ºimemoria medicului Teja Papahagi, cuintenþia de a-l numi „ziditorul”

localitãþii Domneºti, de la care au rãmasîn picioare „un spital modern cu utilitãþiorãºeneºti, care azi îi poartã numele, osocietate culturalã menitã a aduce înatenþie istoria domneascã, Casa deculturã – pe mãsura prestigiuluidomniºanului -, educaþia pentrusãnãtate, grija pentru arhitecturacomunalã ori pentru esteticullocuinþelor, expoziþii de artã plasticã,sunt doar câteva din meritele mediculuiTeja Papahagi”.

Cartea „TEJA PAPAHAGI, unaromân aºezat cu sfinþenie în carteasatului domnesc” se constituie într-ovaloroasã, necesarã sursã pentru o istorieveridicã a Argeºului din perimetruloraºului Domneºti, ºi a apãrut sub egidaFundaþiei „Petre Ionescu-Muscel”, aAsociaþiei Naþionale „Cultul Eroilor”,filiala Argeº, a Ligii scriitorilor, afilialei Muscel a Societãþii de ªtiinþeIstorice, a Societãþii Naþionale „SpiruHaret”, precum ºi a Clubului Iubitorilorde Culturã din Curtea de Argeº. Suntantrenate în circuitul restituirii, alãturide medicul Teja, nume din câtevageneraþii care au amprentat locul. Pecâteva file de mãrturie îºi pun semnãturaplasticiana Mariana ªenilã - Vasiliu,avocata Catia Rãdulescu, regizoruluiRadu Boroianu, prof. univ. PetruIonescu - Muscel, dr. Elena Demmer dinHamburg, prof. dr. M. ª. Tanaºoca,

scriitorul Dorin Tudoran, prof. MarianMecu ºi Alexandru Marinescu, av.Gheorghe Vasile, prof. univ. dr. ing.Gheorghe Mencinicopschi, alþiintelectuali. Distinºii profesori Ion C.Hiru ºi George Baciu scriu, schiþeazã îndate ºi imagini esenþiale, cu seriozitate,cu aplicaþie ºi, lucru mai rar întâlnit laautorii de azi, cu multã modestie, pun încauza prezentului acest volumemoþionant, deschizãtor de orizont,despre o personalitate care a pus ambeleumere la construcþia Domneºtiului socialºi cultural pe vreme de comunism.

Modul în cum este structuratã cartea,fiecare informaþie ºi imagine care opopuleazã sunt în totalitate importatespaþiului istoric al Domneºtiului,restituind generaþiei de azi figura ºifaptele de seamã ale inconfundabiluluimedic, aromânul Teja Papahagi, fiinþacare-ºi poartã peste timp cu eleganþãeroismul ºi nemurirea deopotrivã,pãstrând nealteratã posibilitatea unuidialog cu istoria Domneºtiului, dar ºi cusemnul spiritualitãþii ºi identitãþiiromâneºti. Traversând cartea, traversezifila de istorie scrisã de „un aromânaºezat cu sfinþenie în cartea satuluidomnesc”, simþi acel „spirit of the age”de odinioarã, ce strãbate din fotografii ºievocãri, din costume populare, dinjobene ºi dantelãrii. Din atâtea faptepurtând semnãtura sa ºi a înaintaºilor

sãi, îþi iese în cale cu istoria TejaPapahagi, încercând sã amâne prinvocea restitutio in integrum a autorilor,pentru totdeauna, uitarea.

Pentru cã distinºii autori nemurescprin fila de carte „devenirea întru fiinþãa domniºanului, opera acestui aromânplecat din stirpea lui Pericle Papahagi,sã ducã prin veac ideea cã românismultrebuie pãstrat mai ales la sat – izvorulveºniciei acestui neam oropsit deinteresele veacurilor. Doctorul TejaPapahagi face parte dintr-o geografieculturalã ale cãrei efecte sunt resimþiteºi azi, fiindcã truda sa nu a fost omeserie, ci o chemare la parteaîmpãrãteascã a zicerii prin zidire. Citindaceastã carte veþi învãþa ca istoria estealta decât cea din letopiseþe ºicancelarii” (Prolog, autorii). Vorbimdespre un important document literar, ocarte uimitoare, intratã în circuitulvalorilor perene ale spiritualitãþiinoastre, fiindcã restituie memorieilocului ºi nu numai, într-un chipsistematic, un capitol pânã acum maipuþin cunoscut ca atare, unele date,„articole din presa vremii desprefãptuirile medicului” din Domneºtiul depe Râul Doamnei, alte fapte ºi numedintre cele mai importante, printr-oradiografie metodicã a documentelor dearhivã, focalizând asupra personalitãþiide prestigiu, care a fost medicul aromân

Teja Papahagi.Rezultatul? Acest volum copleºitor

apãrut la Editura SemnE, 2009,imposibil de acum de ignorat. În vremeacând mulþi autori îºi fac din tacticarestituirii o imagine publicã ºi socialã,pentru cei doi profesori autori dinDomneºti, acþiunea de restituire þineexclusiv de o datorie de conºtiinþã, iaristoria locului le este prin sãvârºireacãrþii un aliat generos. Pilduitor ºiprofund demersul ºtiinþific ºi istoric,devotamentul prin care cei doi autori aucreat ºi întreþin focul Fenomenuluicultural Domneºti, au creat ºi gireazãspiritual o revistã a localitãþii! Alãturi deîncununarea oficialã a demersuluiscriitoricesc, sã aducem admiraþianoastrã pentru aceastã carte de cãpãtâi ºiîndreptar spiritual al Domneºtiului,aºezare veche româneascã, încãrcatã deistorie ºi legende. Cartea meritã lauda ºiadmiraþia colectivã.

Maria Diana POPESCU,Agero, Stuttgart

Profesorii Ion C.Hiru ºiGeorge Baciu - oameni de mareculturã – au realizat o carte deexcepþie: o monografie a vieþii ºiactivitãþii unui celebru medicaromân ºi om de culturã, TejaPapahagi. În aceeaºi carte auscris ºi o istorie a aromânilor,numiþi de Petre Þuþea „româniabsoluþi”. Cuvântul introductiv,semnat de cei doi autori, cuprindeºi un portret psihomoral aldomniºanului, care adunã „înlacrima existenþei sale douã firi:una provenitã din nobleþeaaromânã ºi alta din ºuviþadomneascã a basarabilor”.Doctor Teja Papahagi s–a ivit înlocalitatea Domneºti, a trãit ºi „afãptuit profesional ºi cultural caun crin sublim din marea familiea Papahagilor.”

Din articolul semnat de prof.dr. Nicolae ªerban Tanaºoca –directorul Institutului de StudiiSud-Est Europene al AcademieiRomâne aflãm cã ilustra familie adr.Teja Papahagi este originarãdin Avdela Pindului, strãvecheaºezare de pãstori aromâni.Familia Papahagi a fost de laînceput profund angajatã înmiºcarea de redeºteptare

naþionalã a aromânilor, strãvechiromâni desprinºi de veacuri dintrunchiul comun al romanitãþiiorientale, risipiþi, enclavizaþi ºisupuºi procesului fatal dederomanizare ºi asimilare cunaþiunile balcanice în mijloculcãrora trãiau. Profesorul GeorgeBaciu – membru al Societãþii deªtiinþe Istorice din România, pebaza unei bogate bibliografii, aredactat studiul „Scurtã istorie aaromânilor”, dar o expunereprecisã, clarã ºi accesibilãcititorilor. Aflãm cã procesul deromanizare a popoarelor tracicede pe ambele maluri ale Dunãriia dus la naºterea protoromânilor(români comuni), care, ulterior, s-au diferenþiat în dacoromâni – ceidin nordul Dunãrii, aromâni – ceidin sudul Peninsulei Balcanice(Epir ºi Macedonia),meglenoromâni – cei dinregiunea Meglen din sudulPeninsulei Balcanice ºiistroromâni – cei din PeninsulaIstria. Aºa se explicã ºi cele patrudialecte ale limbii românecomune: dacoromân, aromân (saumacedoromân), meglenoromân ºiistroromân. Dialectul aromân maieste vorbit astãzi de circa

300.000 de oameni aºezaþi înEpir ºi Macedonia. Iatã un textaromân:

„Lu-ntribã feata: -Te plândzi?…-Scumpã, cum s-nu plângu?

Vu vedzi tu þe lãiatã h’iu!”Domnul prof. Baciu – pasionat

de istorie – aratã cã aromânii aujucat un rol important în secolulal XIX-lea în lupta pentruindependenþã a mai multor þãribalcanice, precum Bulgaria,Albania, Grecia faþã de ImperiulOtoman. Autorul studiuluisubliniazã rolul ºcolilor româneºtidin Balcani, numeºte maripersonalitãþi din cultura românãcare sunt aromâni, precumprofesorii universitari TeodorCapidan, Tache Papahagi, GeorgeMurnu, Athanasie Joja - fostministru al Învãþãmântului º.a.

Prof. Ion C.Hiru, care l-acunoscut bine pe dr. TejaPapahagi, cei doi fiind ºi buniprieteni, i-a consacrat un adevãratstudiu monografic, prezentându-lca medic, ca preºedinte alSocietãþii Culturale „Luca Paul”din Domneºti, ca director ºi ctitoral spitalului din Domneºti care,astãzi, îi poartã numele, ca om,prieten ºi cetãþean al localitãþii,ca domniºan. Dr. Teja Papahagis-a nãscut la 4 iunie 1919 înoraºul Silistra. Mama eraabsolventã a Gimnaziului de Fetedin Bulgaria, iar tatãl, PericlePapahagi a fost profesoruniversitar, lingvist ºi folclorist,membru fondator al Muzeului deArheologie din Constanþa,membru corespondent alAcademiei Române. Maria ºiPericle Papahagi au avut ºaptecopii, dintre care au trãit doartrei. Teja Papahagi a absolvitFacultatea de Medicinã dinBucureºti în anul 1944. Între anii

1945-1947 a funcþionat ca medicla Spitalul Judeþean din Piteºti,iar în 1947 a fost numit medic ºidirector al Spitalului dinDomneºti, unde a funcþionat pânãîn anul 1988 când „a intrat înnoaptea lungã a întunericuluiveºnic” – cum spune autorularticolului. Pe baza propriiloramintiri, a dialogului cu foºtipacienþi, a aprecierilor din presavremii, dl. prof. Hiru realizeazãportretul medicului ºi al omuluiPapahagi. A fost un chirurg deexcepþie, un om de vastã culturã,un bun director de spital, îºirespecta pacienþii, discuta cudomniºanii „despre bucuriile ºinecazurile lor”. Era modest ºidemn, de o rarã sensibilitate, bunsoþ ºi pãrinte, „o inimã dãruitãcomunei Domneºti” – cumafirma Dorin Tudoran într-uninterviu publicat în „Românialiberã” din 28 ianuarie 1973.Personalitatea dr. Teja Papahagimai este evocatã de RaduBoroianu, fost senator P.N.L. ºiambasador al României în câtevacapitale europene, de avocataCatia Rãdulescu - preºedinte deonoare al Fundaþiei „PetreIonescu-Muscel”.

Tot dl. prof. I. C. Hiru, într-unsubstanþial articol, îl prezintã pedr. Papahagi ca participant ºi

organizator al unor mari acþiuniculturale ale comunei Domneºtiîn perioada 1970-1985.Perspectiva din care îl prezintãeste aceea a faptelor, subliniate înmotto-ul plin de înþelepciune:„Vorbele se uitã, sentimentele seschimbã, iar faptele rãmâncandele aprinse.”

Alte articole despre dr.Papahagi, prezentat dinperspective diferite, sunt semnatede prof. Const. Cârstoiu -vicepreºedinte al AsociaþieiFolcloriºtilor Argeºeni, de prof.univ. dr. ing.Gh.Mencinicopschi -director general al InstitutuluiNaþional de Cercetãri Alimentare,de prof. Mariana ªenilã-Vasliu,de prof. Ion Hiricã, deeducatoarea Elena Samoilescu -Chiriasiu, de dr. Mihai Mitucã,de av. Gheorghe Vasile, fostprimar al comunei Domneºti, deprof. George Baciu, de prof.Marian Mecu – membru al LigiiScriitorilor din Romania, dePetricã Avrãmescu – fost primaral comunei Domneºti în perioada1968-1972.

Partea a doua a cãrþii cuprindeextrase din presa vremii despre„fãptuirile medicului în satul depe o margine de dor a RâuluiDomneºti”, toate fiind însoþite defotografii ilustrative. Reþinem ºi

aici metafora deosebit defrumoasã ºi sugestivã carenumeºte satul Domneºti ca fiind„satul de pe o margine de dor aRâului Doamnei”. Partea a douase încheie cu articolul „Amintirede suflet”, semnat de prof.George Baciu care, într-o singurãpaginã, sintetizeazã personalitateadr. Teja Papahagi, mergând pânãla esenþa faptelor: „Timp de 41de ani s-a luptat cu suferinþa azeci de mii de oameni, folosind,deopotrivã, bisturiul ºi sufletul.Ca director, a creat un spitalrural profilat pe patru secþii:chirurgie, interne, obstetricã-ginecologie, pediatrie, mãrindcapacitatea de spitalizare de la15 la 130 de paturi. A desfãºuratºi o intensã activitate ºtiinþificã.”

Cea de-a treia parte a cãrþiicuprinde „Însemnãri desprecâteva personalitãþi importanteale istoriei aromânilor”. Iatãcâteva nume dintre cele maicunoscute în cultura românã, caresunt aromâne sau cu ascendenþãaromânã: Tache Papahagi –lingvist, etnograf ºi folclorist;Constantin Diniºchiotu – regizorºi director al Teatrului„Alexandru Davila” din Piteºti,Artur Silvestri – scriitor român,nãscut într-o familie de negustoriaromâni pe linie maternã.

Citind aceastã carte nu ºtii cesã apreciezi mai mult. Râvnacelor doi cãrturari pentru actul deculturã ºi pentru cunoaºtereapersonalitãþilor culturii naþionale,truda, migala ºi acribia încercetarea ºi valorificareadocumentelor vremii pentruadevãrul ºtiinþific, capacitatea desintezã? Fãrã îndoialã cã toateacestea la un loc ºi în aceeaºimãsurã.

Prof. ConstantinVOICULESCU

CRONICA DE CARTE

AROMÂNUL TEJA PAPAHAGI.DATORIE DE CONªTIINÞÃ

Maria Diana Popescu

Prietenii noºtri aromânii

TEJA PAPAHAGI – UN AROMÂN AªEZATCU SFINÞENIE ÎN CARTEA SATULUI DOMNESC

- ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã -

Constantin Voiculescu vorbind despre Teja Papahagi

Sà FIU O LITERÃ-NTR-O CARTENu muºca cu dinþi de iarbãCã îmi înverzeºti speranþa;Nu veni cu main de floareCã îmi parfumeazã clanþa,Clanþa uºii spre luminaCare în opaiþe moare;Nu muºca cu dinþi de boare,Sfinþilor le tremur barbaRãsucitã în fuioare.De fum sfânt, miros de smirnãªi tãmâia ca o mânãUscãþivã ºi bãtrânãArde în cãdelniþare.Iarba, floarea, mirul, toate,O mirungere de îngerSpre iertarea de pãcateArde rugul de departe.Aº pleca, dar nu se poate,Aº veni, aº sta deoparte,Ca o literã-ntr-o carte.

VISEZece negri cultivaþi au visat cenacluUnul visa satanist ºi s-a dus la dracu.Nouã negri de-au rãmas aveau creierul la copt,Unul copt s-a ars de tot, ºi-au mai rãmas opt.Opt negri mai citiþi erau puºi pe fapte,Unul era chiar fãptaºul, ºi-au rãmas doar ºapte.ªapte negri diplomaþi se împart pe clase,Unul e indivizibil, ºi-au rãmas doar ºase.ªase negri mai poeþi scriu în versuri cinci lozinci,Unul neavând lozincã, au mai rãmas cinci.Cinci lozincari mititei joacã zilnic teatru,Pe unul l-au “sinucis” ºi-au mai rãmas patru.Patru oameni de la teatru au avut idei,Unul se vedea mai ºef ºi-au mai rãmas trei.Trei oameni de idei zic cã unu-i mai de soi,I-au fãcut un turn de fildeº ºi-au mai rãmas doi.Doi susþinãtori artiºti ziceau cã-s doar unu ºi-unu,Tocmai când s-a-ntunecat, cred cã s-au încãieratªi-a mai rãmas unu.Unul zis deosebit, nu dãdea doi bani pe noi, era lãmurit, A plecat haihui prin UE ºi n-a mai venit!

Viviana ILEA

RÃBOJAm crestãturi pe-aducerile-aminteDe parcã marea m-a jucat în dinþiPrintre corali cu calcarul fierbinteªi în cuþitul scoicilor fierbinþi.

Rãboj cu semne ca din vremi aztece,Sunt încrustat pe suflet filigran,Mã ung cu mir ºi rana tot nu trece,Ba e mai vie încã an de an.

Parc-am cãzut cândva pe piramideDin piatrã-n piatrã ca o piatrã-om,Pedeapsã pentru pleoapele lucideªi pentru fierbinþeala din genom.

RUGÃDã-mi, Doamne, putere sã ies din trufie,Eu, Gheorghe, þãranul cu tãlpile goale,Când calc în grãdina minunilor Tale,Dã-mi talpa lui Gheorghe, ca lui bucurie.Ia-mi zgura dorinþei cãzutã-n afarã,Dã-mi visul lui Iacob, bãtrânul, de scarã,De fum fie scara – dar visul sã fie.Eu, Gheorghe ºi Iacob, sãtean – patriarhul,Cu humã pe talpã – odãjdii ierarhul,Cãutând amândoi cãrãri prin pustie.Rãmânã doar huma, doar talpa rãmânãªi urma de plug ºi de cearã în mânãªi visul de scarã spre-a Ta ctitorie.Cãci de-aia eu, Gheorghe, mã rog în tãcere,Cu ochi de þãran ce nu ºtie a cere:Dã-mi, Doamne, putere sã ies din pustie.

Gheorghe PÃUN

Incontestabil lucru cã diavolulse bagã ºi-n bisericã. Câþi cuvioºi,mãicuþe ºi cãlugãri, preoþi ºi alteierarhii preoþeºti n-au de furca cu el!...

ªi asta v-o spun, nu ca sã vaînspãimânt, ci ca sã vedeþi de ceeste in stare încornoratul

Era în Câmpulung. Comuna ...nu v-o spun din motive strategice.Se topea-n flãcãri asfinþitul.Soarele, rostogolit peste vârfurilede brazi, peste crestele munþilor, sestinge-n baia roºie-violetã aamurgului. Treptat, umbrele seriicuprinseserã întreg satul.

Dascãlul Turculete (PipiþãTurculete), întors târziu de pe laniºte neamuri, tocmai prin Albeºtiide Muscel; se grãbea acum sprebiserica din deal, sã batã clopotelepentru a doua zi. Era slujbã deSfântul Nicolae.

Ajuns la clopotniþã, când sãpunã piciorul pe prima treaptã ascãrii in spiralã, ce urca sus laclopot, auzi douã-trei izbituriînfundate, în clopotniþã. „Aoleu ! -zice, ducând mâna la gurã, cu ochiilarg deschiºi - Ucigã-l Toaca !“Cam sperios din fire, se înarma cutrei-patru-cinci cruci mãrunte, maimult între nas ºi bãrbie, ºi n-avuîncotro, urcã cu strângere de inimã,la clopot. Cercetã-ntâi ºi-ntâiîmprejurimile, apoi bine-dispus, laadãpost, porni sã batã toaca; unritm cum numai în sârbele deMuscel îl gãseºti; zburau ciocanelede lemn pe toaca netedã, lucioasa,ca paºii pe la spate în sârba

zvãpãiatã. Vuirã apoi: clopotele- celmare ºi cel mic - anunþând lumiislujba ce avea sã fie.

„Sfinte Nicolae, rosti apoi,ajutã-mã acum sã cobor de-aici,nevãtãmat ºi-o sã cânt mâine ... sãse holbeze babele ! Sfinte IIie, tumare prooroc, alungã-1 de prinpreajmã, aºa cum faci prin cer cubiciul, sã pot sã ies de-aici, ºi n-osã mã mai uit cu jind la Leana luiCosticã Tupilatu !“

I-a fost pe deplin ascultatã ruga,cãci a ºi coborât ºi-a ºi ajunsnevãtãmat acasã.

Ajuns la ºaptezeci de ani,Turculete pãstreazã aceeaºirigurozitate ca ºi la cincizeci:staturã mijlocie, nu prea robust, pãralb, tuns scurt, sprâncene cãrunþite,ochi sperioºi, vioi, mustaþã a laHitler, cãciulã þuguiatã, genoamenii bãtrâni, stilaþi, de munte,mersul mãrunt, grãbit.

Acasã, deschise ºi intrã. Merseîntâi la grajd. Floreana, vaca,rumega liniºtitã, pufnind din cândîn când pe nãri, greoi, ca „Tatra“când coboarã ºi-ºi încearcã desfrânele. Doinita, capra tânãrã,neagrã corb, sãri din locul ei ºi sepierdu aºa ... prin întuneric.

„Hai, stai aici, stai cu Floreana!“ îl vorbi Turculete blând. O iubeamult, dar ºi ea, toatã ziua, cum îlsimþea, þop ! þop ! în urma lui.închise, intrã-n casã ºi se culcã cugândul la slujba de a doua zi.

Peste noapte, se stârni un vântaprig; nori negri, grei, rãscoliþi dinadânc, pornirã vânzolindu-seînvolburaþi deasupra satului;ameninþãtori, stau gata sã termine,prin fulgere, þinutul. Dar vântul seopri, se liniºti tot cerul, ºi-o tãcerebolnavã, iritantã, învãlui cu beznatotul.

Satul întreg dormea. ***Dimineaþa, ceasul deºteptãtor

intrã în acþiune, târâitul strident allui lovi-n urechile lui Turculete.Acesta sãri privind pe geam afarã,beznã ... cum o lãsase. N-avu-ncotro; se-mbrãcã hotãrât, îºi fãcutrei cruci mãrunte ºi - sfoarã, labisericã. Hotãrâse ca, pânã vine

pãrintele Pafnutie, sã mãture ºi sãaprindã focul.

Mai bãtrân decât Turculete cucinci ani, pãrintele inspira multrespect, evlavie.

De altfel, arãta bine; chiar foartebine: mai înalt cu douã palme decâtdascãlul, roºcovan, plete de neapân-la umeri, ieºind de sub fesulcatifelat, negru, mustaþã-n spic degrâu, barba bine-ngrijitã, pân-lapiept, albã ºi ondulatã, mersmajestuos, popesc, ochi ageri,scrutãtori.

Ajuns sus, la bisericã, Turculetedescuie ºi deschise uºa larg.Doamne, ce beznã ºi-n bisericã !parcã cu mult mai neagrã ca afarã !ºi mai erau ºi zgomotele alea deasearã, din clopotniþã, care-l toturmãreau ... îl prinse aºa, un fel deteamã. Trebuia însã s-ajungã laaltar, sã ia chibritul din firidã, sãscapere, s-aprindã lumânarea, apoisã scuture, sã mãture, s-aºeze ºicovoarele, la urmã. gata: aprindea ºifocul.Gata, uºor de zis! Dar prinbezna asta, sã mergi pân-la altar ... !

Iºi luã inima-n dinþi ºi fãcuprimii paºi; apoi încã vreo doi... ºidin nou încã doi ... mergea pedibuite.

Pe la jumãtatea drumului cãtrealtar, simþi o loviturã apãsatã, caldã,peste pulpe. Parcã îl ºi-mpingea dinspate. Se opri înlemnit. „Doamne !Sfinte Ierarhe Nicolae, ºi tu, Ilie,sfinte prooroc, scãpaþi-mã !“ Se-nchinã lung, evlavios, ºi frica i semai potoli. Mai fãcu vreo doi paºi..., o altã loviturã; ºi ... cineva -zvâc ! îi trecu-nainte. Asta le-a puscapac ! „Doamne, - murmurãpalpitând - mai e de mers’nainte ?!M-aºteaptã ! ... Ãsta e pus pe rele!“ O rupse iepureºte spre ieºire.Din spate - paºi mãrunþi, tropotiþi,izbiþi, cãutând sã-1 ajungã.

Trase ºi-nchise uºa, o încuie.Dinãuntru, cineva izbea-n uºã

furios.Turculete þinea de clanþã tare, cu

amândouã mâinile, ºi „Doamne,liniºteºte-l !“ se ruga-ntr-una, cufebrilitate.

Cât a þinut aºa de uºã, greu despus. Salvarea i-a venit prinpãrintele Pafnutie care, fãrã somn,

plecase mai devreme spre bisericã.Ce faci ? ... Ai pierdut cheia,

taicã ?Pãrinte, e ucigã-1 toaca; e dracu

în bisericã !Ce, eºti copil ? Deschide,

Turculete ...!Pãrinte, nu rãspund ! M-a

fugãrit ºi-am apucat de l-am închisaici ! Stai, ia-uzi cum mai loveºte !

ªi preotul ºi dascãlul ascultarã-ncordaþi, cu urechea lipitã strâns deuºã.

Mã taicã, e ceva necurat, aici!Pãi eu ce zic, pãrinte ? ... Asearã

nu la fel ? Când sã urc înclopotniþã, ... Zdup ! Zdup ! aºa...de vreo trei ori. De-atunci, mãurmãreºte !

- Ãia erau lilieci, dascãle ! ...vorbi a lehamite pãrintele.Turculete se aprinse.

- Ãia sã fie lilieci ?! Pãrinte ... espurcatul ! E pe urmele noastre !

- Desfã, ºi-o sã vedem.- Eu sã desfac, pãrinte ?!Un motan mare, negru,

gudurându-se i se atinse depicioare.

- Pãrinte, altu’ ! þipã sãrind înlãturi Turculete, fãrã sã laseclanþa. Eu nu mai stau ! Cine ºtiecâþi vin !

Ce, eºti zãpãcit, taicã ? Ãsta emotanul Leanii de vinde lumânãri.Nu te prosti’, deschide!

- Ce sã fac ?! Eu pãrinte ?!- Dã, taicã, desfac eu.- Pãrinte, scoate crucea !Preotul se supuse.Dã-o la mine ºi desfã ! slobozi

Turculete clanþa.Preotul desfãcu uºa larg.Din întuneric - doi ochi aprinºi,

douã corniþe mici, ºi ... bâºti! -vijelios, þâºni o caprã.

-Te blestem cu numele... -începu hotãrât pãrintele.Turculete - ducând mâna la gurã:

- N-o blestema, pãrinte !! Ecapra mea, Doinita, bãtu-o-arsãnãtatea ! M-a urmãrit, bag-seamã,de asearã, s-a furiºat din grajd, uite-i la gât fundiþa ! Doamne ! Câte potsã se-ntâmple! ...

Ionel DINCÃ,Membru al Ligii Scriitorilor

din România

PIETRELE DOAMNEI 9

Sunt prima mãsurã a somnului demai târziu cu visele lor, aducând precumpiramida, ciosvârste de viaþã în jurulmumiei, sã-i sature singurãtatea, sã i-oumplem cu brãþãri ºi cu piepteni defildeº...

Da, dacã aº putea înãlþa la capãtulacestui cuvânt un turn de pazã care sã-lvegheze, un foiºor în care sã viseze ºi-opiatrã unde va avea mormânt, aº spunecã am încercat sã pãcãlesc ora ºi noapteamea ar deveni o zi, care nu s-ar terminaniciodatã.

Mi-a cerut cineva sã explic”dependenþa“, termenul consacrat întoatã goliciunea lui ºi am fixat pe axarealã originea, ca reper multiplu, pentrua putea atrage ca un magnet; acesteputeri îºi dovedesc neputinþa în cazul încare dependenþa de ceva sau cineva eatat de profundã ºi cuvintele sunt deprisos.

De ce iubim? De ce mã iubesti sauce iubeºti la mine? aºteaptã rãspunsul,care probabil va veni sau cine ºtie se vaopri pe dealul istoriei sã îºi odihneascãsilabele la un pârleaz, zãrit abia, încolþul grãdinii ce o separã de drumulprãfuit.

Firesc, unei fete îi putem acceptamulte ºi chiar sã-i trecem cu vedereafaptul ca e femeie cu adevãrat, aºa cuma fost proiectatã de la început, dar ecazul sã o trezim din somnul în care afost aruncatã fãrã voia ei ºi sã-i

cãlãuzim paºii, începând cu primul fãcutspontan, care are nevoie de corecþie,poate.

E normal sã iubim, aspectul fizic alfemeii are încãrcãturã destulã, încâtputem muta ºi munþii chiar, pentru aintra în graþiile ei, atunci când suntemloviþi de gravitaþie, în care putem ofericâte în lunã ºi în stele (zâmbesc,amintindu-mi de oferta mea generoasã,când ofeream cadou luna ascunsã lamine în buzunar...), dar nu-i suficient sãai doar un aspect plãcut. ªtiu prea bine,ambalajul frumos vinde marfa mult maibine, dar nu-i îndeajuns dacã produsulnu e de calitate; calitatea de OM eapreciatã ºi are preþul ei destul de bineconturat ºi cântãrit în fel ºi chip.

Nu am cãutat sã despart fizicul,ambalajul, de suflet pentru cã le-amconsiderat ca fiind sudate cu electrozi deaur sau cel puþin cusute cu fire de metalnobil, alcãtuind o armurã care sãîmbrace acea persoanã ºi care sã o ºiapere.

E important sã simtim la fel, sãdescoperim iubirea cum creºteexponenþial la ambii parteneri, pentru ase transforma, în cazul fericit, într-odragoste mãrturisitã sau nu, acceptatãsau aºteptatã.

Prea multe condiþii de existenþãaºteaptã a fi verificate cu ochiul minþiisau auzul primeºte informaþia doritã petoata gama de frecvenþe ºi nu putem uita

tonalitatea impusã de glasul tãcerii lahora pornitã spontan.

E (pentru a câta oarã încep cu acestverb) destul sã recunoaºtem cã iubim,condiþie necesarã dar ºi suficientã? Sãnu facem jocul sã devinã absurd –dansul fericirii începe din momentulcând acceptam cã a intervenit oschimbare în casa sufletului, localizatãîntr-una din camerele de sus, achiziþiaaºteptatã a mobilierului nou ºi aºezareaacestuia dupã un gust îndoielnic, chiarfixarea colþarului în locul închipuit,aduce pasul fãcut la respectarearangului.

Ochii atrag cu lumina lor razele desoare, dar ºi cerul sau marea în care staufixate atatea componente ale vieþii, cumar fi sprâncenele ºi genele, uneoriîntoarse în mãrime naturalã, aducmisterul acolo unde îi e locul, neuitândstelele ºi nici luna. Se spune cã ochiisunt oglinda sufletului, dar e bine sã nu-iascundem sub diveresele forme deapãrare a intimitãþii, în prezentareaartificialã sub acoperiºul unor rame deochelari; ne alegem cu grijã acest suportpentru protecþie sau necesitate, dupã cazºi forma feþei, în culori vesele sau sobre,dar accesoriile sunt neapãrat luate încalcul, dupã buzunar.

Am citit o datã o poveste în ochiialbaºtri ai prietenei mele, când aveam 17ani, apoi am fãcut selecþie ºi citeam câteo poezie scrisã în vers alb pentru fiecare

culoare, începând de la verde ºi amdescoperit astfel culoarea cãprui, în caream citit întregul roman...

Fizicul este prima vizionare, în careindividul se prezintã ºi prima impresieconteazã îndeajuns; recunosc, e plãcut sãobservi un chip drãguþ, niºte picioareparcã prelucrate pe strung ºi neapãratlungi... ca ºi descoperirea unei siluete,dar ºi un bust generos... ãsta e idealul,dar aºa cum ºtiþi, el nu existã!

S-a tot vorbit de frumuseþeasufleteascã, care sã ºtirbeascã dinmeritele celei fizice ºi rezultatul e unulîmbucurãtor, pentru cã nu poþi decâtghici ce se ascunde dupã sufletul ca operdea (asa cum am scris înainte); teaºtepþi sã primeºti cu vârf ºi îndesat ºidin grãmada de vise alegi doar pe aceleacare îþi cântãresc corect trãirile. Oferi cugenerozitate parte din tine ºi te aºtepþi sãprimeºti la fel de mult pe cât ai dat sauchiar mai mult; iubirea nu-i o cursã, caredupã terminarea ei sã încununeze doarînvingãtorii, ci acceptã cecurile în albale celor care aleargã sã-ºi depãºeascãstatutul de fiinþã care are nevoi ºi carevarsã sentimente .

Nu ºtiu sã spun, chiar dacã amîncercat sã dizolv apa liniºtitã, adunatãdin lacrimile care s-au încãpãþânat sãcurgã langã mine, oferind batistapregatitã pentru orice eventualitate,cuvinte mari ºi astfel recunosc cã amgreºit, fãcând evaluarea pripit ºi nefiind

deloc pregãtit sã înfrunt valul schimbãriisau tornada, care îºi trimite soliinemiloºi.

Iubirea e un cuvânt mare, dar unlucru ºi mai mare; de aici accepþi ºirecunoºti cã ai fost înºelat adeseori ºichiar trãdat din vechime, dar vina e pejumatate a ta, neavând curajul sã spuirãspicat un NU sau un DA, când a fostcazul.

Am învãþat ca sã spun NU, târziu ce-i drept, dar totuºi am fãcut pasul ºi mi-am stabilit organigrama sufletului,construind linii ºi cerculeþe în care amînscris locuri, fapte, nume… însubrutina stufoasã ºi am ajuns dupãatâþia de next, la STOP.

Sorin CALEA,Directorul Cãminului Cultural

din Valea Iaºului,Membru al Ligii Scriitorilor

din România

PAGINA LITERARÃ

NOPÞILE ÎN CARE NU EXISTAM…

Sorin Calea

Ionel Dincã

UCIGÃ-L TOACA

Pe 29 mai, cetãþeni din 22 de þãriale Europei ºi din Canada participãla sãrbãtoarea vecinilor, graþieiniþiativei unui roman stabilit laParis.

Peste ºapte milioane ºi jumãtatede europeni, din care cinci milioanenumai în Franþa, participã în fiecarean la manifestarea „Imobile însãrbãtoare sau sãrbãtoareavecinilor“. Acþiunea a depãºitgraniþele europene, reuºind de câþivaani sã “molipseascã” ºi locuitorii de

pe celãlalt mal al Atlanticului,respectiv din Canada.

Ideea organizãrii manifestãrii afost lansata în 1999, în arondismentulXVII din Paris, de asociaþia „Parisulprietenilor“ ºi aparþine fondatorului,romanul Atanase Perifan. Ideea,considerata simplã, uºor de pus inaplicare ºi cu efecte remarcabile, aavut un succes imens ºi a început sãcâºtige adepþi in toate þãrile. „Amplecat de la dorinþa de a «deschideinima cetãþenilor cãtre aproapelelor» ºi a crea posibilitatea întãririilegãturilor sociale între locuitoriiaceluiaºi cartier sau aceluiaºi imobil.În realitate, totul a plecat de la oîntâmplare realã ºi tragicã”, spunePerifan. În imobilul în care locuia laacea vreme a murit o doamna învârstã de 80 de ani, care a fost gãsitãdupã douã luni de la deces. Vecinulde palier nici nu o ºtia cum arata, deºilocuia la acea adresa de cinci ani.

Proiectul a evoluat ºi, în 2000,Asociaþia Primarilor din Franþa aaderat la acþiune, lucru caredetermina extinderea iniþiativei la

scara naþionalã. Din 2003,sãrbãtoarea a devenit europeanã, fiindinstituitã Ziua Europeanã a Vecinilor,sãrbãtoritã în fiecare an, în ultima zide marþi a lunii mai.

„Obiectivul nostru însã este sãmergem dincolo de sãrbãtoare. Într-osocietate în care fiecare se simte totmai fragil, solidaritatea cu veciniitrebuie sa intervinã în completareasolidaritãþii instituþionale ºifamiliale“, mai spune AtanasePerifan. El susþine ca fiecare dintrenoi are o doza de egoism în el, darideea sãrbãtorii este de a evidenþiapãrþile bune ale caracterului uman -solidaritatea de proximitate ºiajutorarea vecinilor în suferinþã,lucruri care pot deveni o soluþie sauun amortizor social în cazul unorprobleme sociale. „Viaþa este ca unascensor - urcã ºi coboarã, iar intr-un moment de cãdere, solidaritateavecinilor poate fi salvarea pentru opersoanã“, mai spune Perifan.

George BACIU,Redactor ºef revista„Pietrele Doamnei”

MOTTO:Când ajung la tine-n tindã,Nu mã satur sã privescMuºcelul ca-ntr-o oglindãCu tot portul românesc.…………………………..Tu ai rezidit, Ioane,Toata truda celui sfânt,Ai schimbat pânza-n icoane.Cum eu sufletul-n cuvânt.

(Gheorghe POPESCU-GER)

Am început aceste rânduri cu unmotto dintr-un poem al poetuluiGheorghe Popescu - Ger dedicat,,prietenului meu de-o viaþã”, dupãcum îi spunea poetul într-un augusttârziu din 2002, pictorului IonPãuna.

Mi-am luat ghiozdanul ºi amplecat prin sat la locuinþa pictorului.Satului de odinioarã i-a luat locul ,unaltul ,cu miros de asfalt ºi casezvelte ce concureazã cu înaltulcerului. Respirând aerul primãvãraticmi-au venit în minte cuvintele

pictorului JEAN CAMILLECOROT: ,,Dacã pictura este onebunie, ea este o dulce nebunie, pecare oamenii ar trebui nu numai são ierte ,dar chiar s-o caute. Îmiprivesc chipul ºi îmi cântãrescsãnãtatea Amândouã poartã semnelegrijilor ,ale ambiþiilor ºiremuºcãrilor care contorsioneazãfizionomia fiecãruia din noi. Iatã dece ar trebui sã iubim arta!Ea esteprocura acelora care vor sã-ºiechilibreze viaþa ,calmul,împlinireamoralã ºi chiar sãnãtatea.’’

Cu toate aceste în ghiozdan ºi cumulte altele în minte deschid poartacasei pictorului Ion Pãuna ºi mãîntreb, ce a reprezentat picturapentru omul Ion Pãuna? Mãîntâmpinã acelaºi om cald, cu ovoce blajinã, cu mersul puþinlegãnat, ai cãrui ani trecuþi cu multpeste 70, nevãzuþi de cei din jur,ºtiuþi doar de el.

- De-a lungul timpului pictura, afost definitã de scriitori,

pictori,oameni celebrii, „ca oinvestigare a sinelui,un mijloc deautoluminare, un mijloc de a cãdeala învoialã cu viaþa” sau cum ziceaPicasso „un fel de a þine unjurnal”,ce reprezintã ea pentrudumneavoastrã?

- Pictura pentru mine a fost

sursa de întreþinere a vieþii, refugiuldin vâltoarea ei, bucuria de a trãipas cu pas , de a avea putere ºivoinþã sã faci faþã cu uºurinþãgreutãþilor vieþii , într-un cuvântpictura, m-a întreþinut, cãci iatã-mãla 76 de ani înfruntând cu

seninãtate bãtrâneþe.- Aþi fost numit Moromete al

ºevaletului, un nume celebru ales cugrijã de oamenii care au apreciatpictura dumneavoastrã, cum vãsimþiþi purtând pe umeri acest nume?

- Frumos nume, ales poate cã amtrãit ºi muncit la þarã, sunt un þãranromân autentic ºi veritabil (aºa-mispun cunoscuþii), iar prin picturamea sunt un,, Rapsod al Trecutului ,,ºi acesta este a averea pe care o lasmoºtenire. Darul meu iatã-l,Tablourile .’’

- Vã privesc tablourile ºi nu mãmai satur, vã întreb, acest dar cu carev-a hãrãzit Dumnezeu, pentru foartemulþi artiºti reprezintã mândrie,putere, faimã, bani, ce reprezintã elpentru omul ION PÃUNA?

- Dar? Nu este bine zis. Dar eul-am numit ,,Blestem de laDumnezeu’’ ºi mi s-a rãspuns ,,dece Blestem?” pictând am renunþatla foarte multe din plãcerile vieþii(baluri, petreceri), am trãit modestîn spatele ºevaletului asta incluzândºi familia, soþia cu copiii. N-amjucat niciodatã table cu prieteniisau sã ies la poartã la taifas ,nu mi-am permis acest lucru,pentru cãatunci când este chemare, timpulnecesar este puþin ºi trebuievalorificat la maxim.

- Cum pregãtiþi un tablou?Deunde vã inspiraþi,cum de vã vineideea ºi cum reuºiþi s-o puneþi pepânzã atât de identicã, naturalã,autenticã, zic asta, cã un restaurator,un muzeograf, ar putea reda cuuºurinþã societãþii, locuri vechi,casemoºiereºti ,obiecte de artã, costumenaþionale vechi de sute de ani.

- Totul începe de la un desen ,oschiþã, dar asta nu întotdeauna se vaconcretiza pe o pânzã. Pânzã! ªipânza e specialã, ea este din cânepã,cânepã cultivatã ºi þesutã în sat, pecare am achiziþionat-o în schimbulunei pânze albe cumpãrate dincomerþ. Schiþa, desenul de multe orinu ies cum îmi doresc ºi atunci o iaude la capãt cu o alta, un alt desen,pânã când prinde viaþã, contur,imaginea mult doritã ºi abia atunciintervine culoarea.

- Cât dureazã o picturã ladumneavoastrã, nu detalii tehnice, cidoar punerea pe pânzã a culorilor?

- Un tablou poate sã durere mult,nu poþi sã estimezi un timp,mi s-aîntâmplat ca la un tablou sã picteztrei ani este ,,Coºul cu liliac’’. L-amînceput primãvara, când liliacul eraîn floare, l-am întrerupt din cauzaunor probleme familiale, când l-amreluat în primãvara urmãtoare, unfericit eveniment l-a întrerupt,naºterea fiicei mele Magda ºi l-amterminat abia în primãvara ce aveasã vinã, în anul urmãtor...

- Vã privesc ºi vãd în ochiidumneavoastrã multã nostalgie ºi vãîntreb, vin oameni din sat sau dindiverse locuri, vã admirã tablourileºi vor un anumit tablou, cum vãdespãrþiþi de el, având în vederevaloarea lui sentimentalã?

- Destul de greu, e ca ºi cum þi-ai da sufletul, spun asta ,cã mi s-aîntâmplat sã mã despart cu greu deun tablou, în acel tablou, unul dincopii eram eu ,,La sãniuº în vale lamoº Andrei’’. Vroiam neapãrat sãcumpãr o ladã frigorificã ºi fiindvremurile de aºa naturã( vorbesc devremurile de dinainte de Revoluþie,când totul se cumpãra ,,pe submânã“) am cedat, dar cel ce l-acumpãrat fiind un colecþionar deartã, nostalgia s-a transformat bruscîn bucurie.

- Alãturi de tablouri vãddiplome, medalii ºi premii,ce auînsemnat toate acestea la vremearespectivã pentru dumneavoastrã ºice înseamnã ele acum?

- Am ºase premii întâi pe þarã cumedalii de aur, medalii de argint ,diplome pentru creaþie picturalã‘’Pe uliþa satului’’, premii deonoare, ca fiu al satului,chiar nu lemai ºtiu numãrul, toate acestea lamomentul respectiv, au fost momente

de explozie ºi bucurie imense,satisfacþie profesionalã care mi-audat un imbold puternic de a picta ºide a merge mai departe,fãrãremuºcãri .Atunci când este Pasiunenu mai existã tânguialã, totul devineNecesitate... Acum privind în urmã,ele premiile, sunt Statornice, iar eusunt Trecãtor ºi asta te face sãiubeºti mult mai mult pe cel deaproape, aproapele meu Soþia, carea fost cea mai înþelegãtoare ºiiubitoare fiinþã ,care m-a sprijinit ºiajutat tot timpul. Repet, toate acesterealizãri sunt ºi meritul ei, fãrãputerea ºi încurajarea ei nu aº fiputut merge niciodatã mai departe.

- Se spune cã oamenii(vorbesc deoamenii care au un anumit har) aupictat de ºase ori mai mult decât auvorbit sau decât au folosit un limbajscris,drept dovadã, sunteþi un omtãcut, calculat, povestiþi-mi câte cevadespre munca din spateletabloului,ce înseamnã un tablou finit,prin câte mâini trece?

- E posibil, tãcerea implicãfoarte multã muncã,cuvintele au luatlocul culorilor,scrisul loculatelierului. Un tablou finit nu estenumai imaginea pictatã pe o pânzã,ci ºi confecþionarea ramelor,ºasiurilor ºi paspartuurilor, toateacestea mi le-am confecþionatsingur, construindu-mi un atelier,achiziþionându-mi utilajele ºimaterialele necesare. ªi pensulele mile-am fãcut ( asta sã economisescbanii, pentru vopsele), folosind pãrde la animalele din curte ºi chiarpãr uman, tãiat cu grijã din codiþelefetelor mele.

- Oamenii în general îºiprogrameazã timpul ºi banii, îºi facplanuri pentru zilele urmãtoare cumultã uºurinþã, la un artist Timpulînseamnã Chemare, povestiþi-mi câteceva despre aceastã chemare.

- Un artist ca orice alt om, are ºizile de pauzã . Atunci zici: Doamne,este timp suficient pentru picturã!!!Dar, dacã nu este

chemare...degeaba este timp. Oftezºi caut chemarea...încercândaltceva. Cu ani în urmã împreunã cumai mulþi colegi, am încercat sãrestaurez Cula Drugãnescu, am adusarhitecþi ºi ingineri constructori, s-au fãcut mãsurãtori ºi calcule, amconstatat cu mirare cã nu existã cui,totul era din lemn, o adevãratãartã! Cu toate acestea munca asta afost în zadar, Cula era trecutã înpatrimoniul þãrii, ca monumentartistic ºi orice lucrare a fost opritã.A venit Revoluþia ºi a fostrevendicatã de foºtii proprietari, amcrezut cã dânºii vor lupta pentrurestaurarea ºi întreþinerea ei, dar nua fost aºa, drept dovadã, astãzi esteo ruinã.

- Aþi fost învãþãtor, acumpensionar, sunteþi tatã ºi bunic,împlinitã viaþã. Exact ca un mãruriaº din care v-aþi înfruptat cuplãcere!.Sa privim metaforic mãrul,oparte ºcoalã,o parte familia cuminunata gospodãrie ºi o partepictura. Aþi muºcat din el cu nesaþ,savurând bucatã cu bucatã. Cum estegustul mãrului acum? Fiindpensionar zici cu uºurare: este timpsuficient, pot face mult mai mult!

- Timp? Da, timp este,dar nu maieste puterea de odinioarã, anii îºispun cuvântul !!! Cât despre gustulmãrului, încerc sã nu-l fac amar,viaþa în ansamblu ei are duritateaoþelului ºi modalitãþile de adaptaresunt multiple, trebuie doar sã gãseºticalea de adaptare, atunci când ogãseºti e totul bine, porþile sedeschid, curtea îmi este plinã, vincopii ºi nepoþii. În schimb vin ºizilele neputinþei, de zilele astea mi-eteamã vorba cântecului ,,vin copii sãle dai,, iar eu zic ,,dacã ai!“ .Nuvreau sã închei cu amãrãciune, ci cusperanþã,cã poarta mea va fiîntotdeauna deschisã ºi curtea îmi vafi plinã ºi le doresc cititorilor numaizile bune, cu satisfacþii ºi împliniriprofesionale ºi multã pace în suflet.

Mihaela CAVESCU

10 PIETRELE DOAMNEIFILE DIN UMBRA SATULUI

Pictorul ION PÃUNA-RETEVOIEªTI

DIN LUMEA ªTIINÞEI

SOÞIILELUI EINSTEINPrima soþie a lui

Einstein a fost osârboaicã, MilevaMarici, venitã la studiila Politehnica dinZurich, mai în vârstãdecât el cu trei ani, cucare s-a cãsãtorit in1903. Era o fatãinteligentã, cam urâtã,dar fiind singura dinPolitehnicã, nu preaavea de unde alege.

Mileva Marici (Micetta, cum o alinta el laînceput) a rãmas însãrcinatã când ei nu eraucãsãtoriþi ºi a nãscut o fetiþã, Lieserl (1902), pe carea lãsat-o în grija bunicilor, la Novisad. Dupãcãsãtorie a nãscut doi bãieþi: Hans Albert (1904),viitor profesor la Universitatea California si Eduard(1910), decedat în 1965 într-o clinicã din Elveþia,unde era internat pentru schizofrenie.

Relaþiile dintre Einstein ºi prima lui soþie s-audeteriorat treptat. El îºi cam neglija familia – nuaccepta constrângerile cãsãtoriei: dupã el„cãsãtoria este invenþia unui porc fãrã imaginaþie”– iar ea devenise autoritarã ºi geloasã. În una dinscrisorile adresate primei soþii, vândutã la licitaþie ºipublicatã dupã moartea savantului, reiese cã deja în1914 relaþiile dintre cei doi soþi deveniserã

încordate ºi cãsãtoria lor devenise una deconvenienþã. El încearcã sã impunã soþiei sale niºtereguli de coabitare nu tocmai uºor de acceptat, ceeace demonstreazã cã era un soþ dificil. Iatã câtevadin aceste reguli: “Hainele ºi lenjeria mea sã fie înmare ordine... Trebuie sã-mi serveºti trei mese pezi, la ore fixe, în camera mea... Camera ºi biroulmeu trebuie sã fie mereu curate... Nimeni altcinevaîn afarã de mine nu are voie sã se atingã de masamea de lucru... Vei renunþa la orice relaþie cu mine,în afarã de cele necesare menþinerii unei aparenþeîn societate!”

Dupã divorþul de prima soþie (1919), Einsteins-a cãsãtorit în acelaºi an cu veriºoara sa, ElseEinstein, rãmasã vãduvã, care avea douã fiice, darcu Einstein n-a avut copii. Ea l-a urmat pe Einsteinîn exilul acestuia în SUA la Princeton, unde a muritde cancer in 1936. Mileva Marici a decedat dupãea, în 1948, într-o clinicã din Elveþia.

Dupã moartea lui Einstein în 1955, s-adescoperit cã el a avut o “dragoste târzie” pentruMargarita Konenkova, soþia sculptorului rusSerghei Konenkov, cel care i-a fãcut savantuluibustul ce se aflã în prezent la Institutul pentruStudii Avansate din Princeton. S-au descoperitnouã scrisori adresate ei de Einstein, scrise înperioada noiembrie 1945 - iulie 1946, dupãîntoarcerea soþilor în Rusia sovieticã, dupã rãzboi.În scrisori, Einstein, cu toate cã împlinise vârsta de66 de ani, pare un bãrbat romantic. Existã bãnuialacã Margarita ar fi fost o agenta KGB care a fosttrimisã pentru a încerca sã-l manipuleze pe savant,astfel încât acesta sã sprijine public regimulsovietic, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prof. Constantin MATEI

Ion Pãuna-Retevoieºti alãturi de tablourile sale

Cula din Retevoieºti. Un monument istoric de mare însemnãtate lãsat sãmoarã sub ochii indiferenþei

O parte dintre distincþiile maestrului

UN ROMÂN A INVENTATZIUA VECINULUI CUMSECADE

Atanase Perifan

Toatã lumea ºtie cã în CheileArgeºului strãjuiesc de secoleruinele cetãþii lui Þepeº (uniiistorici au botezat-o, greºitCetatea Poenari). Fapteleviteazului voievod sunt cunoscuteîn întreaga þarã, ba chiar în lume.Puþini ºtiu însã de legãturiledomnitorului cu satul Arefu.Locuitorii acestui sat i-au pãstratnumele în suflet din generaþie îngeneraþie ºi-ntotdeauna îl rostesccu adâncã pioºenie. De ce? Ne-ospune legenda în graiulvremurilor apuse:

La câþiva ani dupã ocupareatronului, Vlad Þepeº n-a vrut sãmai dea curs poftelor nesãþioaseale padiºahului de la Istambul.Refuzã sã trimitã la Poartã atâtgalbenii, cât ºi tributul în sânge(copii ce trebuiau daþi anualsultanului, crescuþi ºi educaþidupã legile mahomedane ºi caredeveneau apoi credincioºiiieniceri ai împãrãþiei).

Supãrat, sultanul Mahomed,vestitul cuceritor alConstantinopolului, s-a decis sãvinã în persoanã pentru a-lpedepsi pe îndrãzneþul ghiaur. Cuo armatã numeroasã, câtã frunzãºi câtã iarbã, trece Dunãreainvadând Þara Româneascã.Domnul Vlad înþelege cã nu-ipoate rezista cu oastea lui în locdeschis ºi de aceea pãrãseºtecapitala Târgoviºte, retrãgându-seîn cetatea de pe Argeº. Luându-iurma, omizile pãgâne ajung subzidurile cetãþii din CheileArgeºului în fapt de searã. Întindtabãra în vale, hotãrând ca a douazi, în zori, dupã ce vor lovi cutunurile zidurile pentru a ledãrâma, sã pãtrundã în cetate, casã-l prindã pe necredinciosuldomn. Erau siguri cã n-o sã lescape ºi or sã dea cu el unexemplu pentru toþi domniiviitori.

Acu, cicã, printre ieniceriisemilunii se afla ºi un român deprin pãrþile locului, care fusesedat de mic ostatic turcilor, darcare încã nu-ºi uitase legea ºicredinþa. Acesta s-a gândit sã-lanunþe pe voievod de marelepericol ce-l paºte. Dar cum s-ofacã? De mers personal era cuneputinþã, nu numai fiindcã n-arfi dibuit drumul pe timp denoapte, dar ºi pentru cã l-ar fiobservat strãjile ºi atunci sigurn-avea scãpare de iataganulpãgânilor. De sus, de pe pisculabrupt, se vedea licãrind oluminiþã la fereastra cetãþii. Aºai-a venit ideea sã-i trimitãdomnului un rãvaº.

Cu vârful iataganuluidesprinde o bucatã de coajã depe trunchiul unui mesteacãntânãr pe care scrijeleazã câtevavorbe, împãrtãºind domnuluipericolul ºi sfãtuindu-l sãpãrãseascã în grabã cetatea.Pune coaja în vârful unei sãgeþiºi, încordându-ºi arcul, osloboade drept pe ferestruicaluminatã. Pentru moment,lumina s-a stins, fiindcã sãgeataa nimerit chiar în feºtila ceardea. Tare s-a mai speriat Vodãºi curtenii din juru-i.

Frica i-a cuprins de-a bineleacând, aprinzând feºtila, au citit

vestea cea rea. Nu era vreme depierdut. Ca sã gãseascã o cale descãpare s-au gândit ei sã întrebeoamenii din satul vecin „Hareº”(veche denumire a satului Arefu)dacã nu cumva ºtiu ei o cale deieºire pe unde s-ar putea ajunge înArdealul stãpânit de riga MateiaºCorvinul.

Porunceºte domnul sã plecedegrabã un cãlãreþ care pânã lamiezul nopþii sã aducã la cetatecâþiva sãteni bãtrâni. Printre ceiînfãþiºaþi domnului se afla unpotcovar bãtrân. Toþi au datgaranþie cã ºtiu mai multe potecipe unde vara îºi duc turmele lapãscut pânã în creierul munþilor.Potcovarul, om care în viaþa luipetrecuse multe, îl sfãtuieºte peÞepeº ca, înainte de plecarea dincetate sã-ºi potcoveascã toþi caicu potcoavele întoarse.

- Aºa, Doamne, pãgânilor n-osã le dea prin cap sã neurmãreascã! Or sta liniºtite, cãurmele cailor duc înãuntru, nu iesdin cetate.

Zis ºi fãcut. Caii sunt potcoviþicu potcoavele da-ndaratelea ºidomnul, cu câþiva slujitoricredincioºi, porneºte la drum, înmiez de noapte, cãlãuzit deheriºani. Mergând fãrã popas,pânã la ivitul zorilor, ajung înmuntele Paltinul, de unde se

vedea bine hotarul cu ÞaraArdealului. Aici, cãlãuzele s-auoprit pentru a face calea întoarsã.

Înainte de a se despãrþi, Vladi-a întrebat câþi galbeni sã le deapentru cã l-au ajutat. Atunci, celmai bãtrân dintre heriºani i-ar fizis: „Galbenii se duc ca galbenii,Doamne, ba pot sã ne fie luaþi derãufãcãtori, aºa cã, de vrei sã nemilostiveºti, dã-ne, Mãria-Tapãmânt, cã pãmântul rodeºte ºidacã este muncit în credinþãasigurã traiul ºi pentru noi ºipentru urmaºii noºtri!”

I-au plãcut mult lui Vodãvorbele unchiaºului ºi îndatã aporuncit de s-a scris acolo, pe opiele de iepure, hrisov domnescprin care a dãruit heriºanilor 16munþi ºi 10 înþãrcãtori sã le fie lorºi de aici înainte urmaºilor lor,„ohabnicã moºie” („ohabnicã”,adicã proprietate ce nu poate fiînstrãinatã în veci).

De atunci arefenii stãpânesc oserie de munþi în masivulFãgãraº, fiindcã aºa ºtia VladÞepeº sã-i dãruiascã pe ceicredincioºi lui ºi care-i veneau înajutor la ceasuri de grea cumpãnã.

Legenda, pãstratã prin graiulbãtrânilor, din generaþie îngeneraþi, ne ajutã sã înþelegem cãdomnitorul Vlad Þepeº n-a fostvoievodul plin de cruzime, câtmai degrabã omul dreptãþii, carepedepsea fãrã cruþare fãrãdelegilesãvârºite. Dar ºtia ºi sãrãsplãteascã pe cei ce iubeau þaraºi-o slujeau cu credinþã.

Din acest punct de vederepoate cã n-ar fi rãu dacã-n zilelede azi s-ar mai ivi un nouÞepeº… Fiindcã, vorba poetului:„Simt în mine câteodatã/ Omânie ca ºi-a ta/ ªi de-ar fi casã-þi iau locul,/Þepeº, eu te-aºimita”.

Prof. Cezar BÃDESCU,Comuna Arefu, judeþul Argeº

PIETRELE DOAMNEI 11

COLÞULEPIGRAMISTULUI:ISTORIAEPIGRAMEIDin „O Antologie a epigramei româneºti

(1493-1900)”, întocmitã de Nic Petrescu, Ed.Pãmântul, 2008

Autoportret Minerva m-a-nzestrat cu-nþelepciune,Dar mi-a fixat drumeagul carierei;Legat de zei, nemaiavând ce spune,Am slugãrit…lui Bachus ºi Venerei!

(NICOLAUS OLAHUS, 1493-1568)

La icoana sfântului PetruCe stai cu cheia Petre? – În rai voi sã slobodRãsãriteanã ceatã. – Dar celãlalt norod,Ce-n lanþurile papei s-a prins aºa uºor?Eu n-am cu dânºii treabã; Ei au chelarul lor.

(ANTIOH CANTEMIR, 1709-1744)

***Omul care este harnicTotdeauna are praznic;Iar nevoiaºul ºi prostulªi-n ziua de Paºti… þin postul.

(ANTON PANN, 1790 – 1854)

Epigramã Cum þi-e vorb’, aºa te poartã,Ori vorbeºte dupã port;Moºul þi-a deschis o poartãCare n-o s-o vezi nici mort.

(I.H. RÃDULESCU, 1802-1892)

DavilaDavila medic era;Dar astãzi e ºi ostaº.Pare cã nu omoraDestui bolnavi la oraº.

(DIMITRIE BOLINTINEANU, 1819-1972)

RESTITUIRI

RÂULDOAMNEI

Trecu-i peste zãvoi spre Râul DoamneiCredeam cã locul îmi va fi prielnicSã las în inimã din nou sã suneVechile strune ce-am atins odatã.Nu sunt om de la ºes, dar pe la noiApele sunt mult mai domoale.Someºul nici nu s-aude cum trece,Mureºul apoi e lin, de parcã doarme.Ce suflet mi-au dat ele de iubescHoldele de grâu ºi iarba ºi greierii ?Aici n-auzi nimic de cântecul râului,Nici vântul, nici ploaia, toate se pierd, Numai vuietul apei triumfã.M-am aºezat pe mal, chemând în minteRitmuri domoale, rime, gânduri, vara,Rãzoarele de pe la noi, strungile, turmaUliþele ºi pârâul somnoros pe care pruncii goiÎl opresc cu un rând de glii sã se scalde.Dar, râul acesta într-o clipã,Le acoperi cu larma lui surdã.Încalde de-ar vorbi pe înþeles.Dar malul se ascunde zãvoi cât poate,Pãsãrile-i strigã: ne-ai surzit, ce vrei ?Numai un mãgãruº adus de un copilStã pe prund posomorât ºi îl ascultã.Cât despre apa lui sã nu mai vorbim!Te sãgeatã de rece, gheþar, în iunie.La noi pe vremea asta ºi bãtrânii se scaldã.Totuºi nu-i drept sã arunc defãimarePe capul acestui râu glorios, ce e al Doamnei.În alte vremuri treceau peste elRãdvanele domneºti în drum spre Argeºªi Domnul Þãrii cobora sã-ºi vadãMoºia ºi conacele semeþe.El se chema pe vremuri Râul NegruPe vadul a coborât din munteÎntâiul Basarab, tãtucul Negu – Vodãªi sceptrul nou a ridicat la ArgeºPe neamul de pãstori ºi þarã nouã.Purta cu el credinþa din strãmoºiªi meºteri mari zidirã atunci minunea,

Pe loc ales de Domnul tânãr însuºiO mãnãstire cum n-a mai fost altaCi Doamna Margareta a lui Radu,Prinþesã de Dobâca, de pe Someº,Voind sã aducã lege nouã în þarãN-avea hodinã ºi alerga-n caleaºcãDin Câmpulung la Curþile din ArgeºDar, râul furtunos, învolburatCa sufletul întâiului stãpânAicea în Domneºti rosti pedeapsa.O, Doamnã Margareta, þi-a fost datÎn apa aceasta sã-þi gãseºti mormântul!Umblu pe maluri, chipul tãu îl vãdAº vrea sã te servesc, sã ne întoarcem.Nu-mi e strãin nimic de pe aici.Portul ºi graiul sunt ca pe la noi,Cãci domniºanii au venit ºi eiDe dincolo de munþi, de la Poiana,ªi de la Sâmbãta, ºi niciodatãBrãtila ºi Negoiul n-au fost ziduriÎntre pãstorii fraþi din munþii aceºtia.O, þi-i mai mare dragul sã-i priveºti,Mândri, cu vorbã dreaptã cum îºi poartãFãptura, pasul neînfricat de nimeni.Pe valul vechi venirã alte valuriªi sate noi au înflorit prin crânguri,ªi eu sunt ultimul. Venit din sudSã mã întorc acasã, iatã, râul,Livezile, zãvoaiele-mi þin calea.Ah, parcã am mai umblat pe-aici odatãCu Negru Vodã coborât-am oare,Ori poate cã am fost însoþitorulNefericitei Doamnei MargaretaAl cãrei chip parcã-l mai vãd în undaCe-ºi sunã azurul adânc din luncã-n luncã.

Emil GIURGIUCA(Apãrutã în revista „Convorbiri literare”,

nr. 7 din 07.07. 1944, pag. 768-769)

* Sorin ºi-a gãsit Calea înlumea literelor. Joi 19 martie 2009,începând cu orele 17, a avut loclansarea cãrþii lui Sorin Calea,directorul Cãminului Cultural dinValea Iaºului. Gazda evenimentuluia fost Cristian Mitrofan, directorulCasei de Culturã “GeorgeTopârceanu”. În Sala Orfeu, undes-au strâns toþi cei care au dorit sã-ifie alãturi autorului atmosfera eradestul de destinsã. Toatã lumeaaºtepta cu nerãbdare sã se înceapãdiscuþia despre noua producþieliterarã. Printre cei care au dorit sãspunã câteva cuvinte despre volumullui Sorin Calea au fost profesorii delimba românã, participanþi activi laClubul Iubitorilor deCulturã ºi, bineînþeles, ºiceilalþi care au citit saunu cartea. Prof. TudorMihãilã a pornit ºirulaprecierilor desprevolum spunând cã meritãsã fie citit. Datoria celorcare au fãcut prezentareacãrþii a fost aceea de a-idetermina pe viitoriicititori sã ºtie ce sãurmãreascã în respectivul volum.Numele cãrþii - “Cuvântul, ecoultras de urechi” a fost analizat deprof. Constantin Voiculescu:„Cuvântul exprimã întotdeauna ungând, un sentiment, o stare de spirit.Dar de ce tras de urechi? SorinCalea încearcã sã facã din cuvântun joc de perspicacitate spusprintr-un cuvânt englezesc - puzzle.Eseurile libere cuprind asociaþiilibere de idei, de naturi diferite, dinzone diferite, a unor trãiri variate ºia unei culturi bogate. În volum suntfoarte multe metafore, un joc alinteligenþei ºi al atenþiei.În eseuri, autorul vorbeºtedespre viaþã, vãzutãfrumos, filosofic, încurgerea ei ca albia unuirâu”. ªi prof. IleanaGârjoabã a vorbit despretitlul cãrþii: „Într-adevãr,este o metaforã deosebitã,însã nu aº schimba titlulcãrþii cu care a debutat peacesta de acum. Îmi place mai mult«Sufletul ca o perdea» ºi cred cãdacã aº avea cele douã cãrþi în faþã,cu siguranþã aº alege-o pe prima”, aspus prof. de limba românã. Salaneîncãpãtoare de la Casa de Culturãa demonstrat faptul cã Sorin Caleaare foarte mulþi prieteni, care nu auputut rata ocazia de a fi prezenþi laaceastã lansare. Autorul ºi-areamintit faptul cã în urmã cu un ande zile, în aceeaºi încãpere, bunulsãu prieten Nicolae Arsene i-a spuscã în sfârºit ºi-a gãsit calea. Autorula accentuat încã o datã ideea cã ºtiefoarte bine ce are de fãcut pe viitor.

* 23 martie 2009. La MuzeulMunicipal din Curtea de la Argeº, aavut loc deschiderea celei de-a douaediþii a Festivalul “Primãvarapoeþilor”, care se va încheia vineri.Atunci vor fi aºteptaþi oaspeþi deseamã din Bucureºti. Poeta LindaMaria Baros a iniþiat aceastãmanifestare în urmã cu cinci ani, laParis. Festivalul se aflã la cea de-acincea ediþie naþionalã. “La festival

participã poeþi dediferite vârste, de la AnaBlandiana pânã la DanMircea Cipariu. Încadrul manifestãriiculturale de astãzi (n.r. -ieri), Aurel Sibiceanu,membru al UniuniiScriitorilor ºi-a lansatcartea de poemeintitulatã «Priveliºtilescribului», George Baciu

a prezentat revista «PietreleDoamnei», care apare la Domneºti,Dumitru Enache, directorulAtelierului de poezie de la Casa deCulturã a recitat câteva poeme ºiprof. Constantin Voiculescu aprezentat o comunicare despreGeorge Topîrceanu”, a spus MarianGhiþã, directorul BiblioteciiMunicipale. De asemenea, printreparticipanþi au fost prezenþiepigramistul Gheorghe Pãun-Ulmu,prof. de limba românã Florica Popa,poetul Dumitru M. Ion ºi prof.Mihai Tiþa. Printre doamnele care aurecitat poezii s-au numãrat OlgaCãta ºi Viviana Ilea. Nici proaspãtul

debutant Sorin Calea, care ºi-alansat de curând o carte. nu s-a lãsatmai prejos ºi a recitat câteva poeme.Nu au lipsit de la întâlnirea culturalãnici acordurile de chitarã, prof.Cristian Matei de la Casa de Culturãsusþinând un scurt recital.

Ana -Maria TÃNÃSESCU,„Argeº Expres“

* Pe 11 aprilie a.c. s-a deschis laMuzeul Municipal din Curtea deArgeº o expoziþie a sculptoruluiaromân, Mihai Tugearu. Lavernisajul expoziþiei la care au fostprezenþi primarul municipiului –

Nicolae Diaconu, acad. GheorghePãun, directorul Muzeului Municipal– arh. Florin Scãrlãtescu, directorulBibliotecii Municipale – ing. MarianGhiþã, preºedintele executiv alFundaþiei „Petre Ionescu-Muscel” –prof. Ion C. Hiru, un grup dearomâni au oferit auditoriului unsublim moment muzical curezonanþe în istoria celor pe carePetre Þuþea i-a numit „româniabsoluþi”.

Maestrul, Mihai Tugearu, a maiparticipat la întâlnirea din martie amembrilor Clubului iubitorilor deculturã din Curtea de Argeº.

* Tot pe 11 aprilie, la Miovenis-a desfãºurat faza judeþeanã aConcursului formaþiilor artistice dedans popular, unde formaþia dedansatori ai Ansamblului CETINAal Clubului elevilor din Curtea deArgeº, filiala Domneºti ºi al Caseide culturã Domneºti a obþinut loculal III-lea. Meritã amintit aici efortulmaestrului coregraf MirceaIvãnescu, care din 2004 iniþiazã

tinerii de la Grupulªcolar Domneºti întainele tradiþiei populare.Ansamblul CETINA aredeja în palmaresparticipãri la festivaluriinternaþionale, fapt ceatestã dragostea celortineri pentru folclorul ºidansul românesc specificzonei muºcelene.

Cetatea lui Vlad Þepeº de la Poenarii de Argeº

DIN LEGENDELE ARGEªULUI

CUM AU DEVENIT PERIªANII MOªNENI ªTIRI ZONALE

Sorin Calea ºi Cristi Mitrofan directorul caseide culturã din Curtea de Argeº

Cristian Matei amintindu-ne prin strunelechitarei sale de PRIMAVARA POEÞILOR

La vernisajul expoziþiei sculptorului Mihai Tugearude la Muzeul municipal din Curtea de Argeº

Ansamblul CETINA pe scena Casei de culturãde la Mioveni

12 PIETRELE DOAMNEI

ISSN 1843 - 9071

CASETA REDACÞIEIRedactor ºef: Prof. GEORGE BACIURedactor ºef adj.: Prof. ION C. HIRUDifuzare abonamente: Prof. Cristian Matei, Biblioteca Municipalã Curtea de Argeº

Redacþia ºi administraþia: B-dul Alexandru Ioan Cuzanr. 77, loc. Domneºti, judeþul Argeº, cod. 117370,

tel. 0248-269115, 0744682591, 0723581017,Fax. 0248-269625; e-mail: gigibaciu_gsm@yahoo.com.

www.fundatiaionescumuscel.wordpress.comwww.pietreledoamnei.wordpress.com

Responsabilitatea pentru articolele scrise revine exclusiv autorilor.COLABORATORI: Clubul Iubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº, Biblioteca Municipalã

din Curtea de Argeº, Mihai Golescu – directorul cotidianului „Argeºul”, Liga Scriitorilor dinRomânia, Cenaclul „Nicolae Velea” de la Biblioteca Municipalã Curtea de Argeº, Primãria ºi Casade Culturã Domneºti, Asociaþia Naþionalã „Cultul Eroilor”- filiala Argeº, Asociaþia Naþionalã deVexilologie „Tricolorul”, Societatea Naþionalã „Spiru Haret” pentru Educaþie, Culturã ºi ªtiinþã,Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, Ion Anton Datcu (Laval, Quebec, Canada).

CMYK

Clubul iubitorilor de culturãdin Curtea de la Argeº

MARI DISPÃRUÞI,CÃRÞI, EDITURI

Am fost cu toþii, cei mulþi ºtiuþi ºi înfrãþiþi într-ale culturii,la întâlnirea clubului academicianului Gh. Pãun din aprilie, dara lipsit discretul critic literar, echinoxistul AL. Th. Ionescu,chemat de cãtre Cel ce pronunþã fiinþe la cancelaria Timpului,care nu ne va salva pe niciunul dintre noi de mãsura proprieivieþi. Se poate înþelege de ce nu gãsesc o explicaþie maipotrivitã absenþei sale, decât metafora. Al. Th. Ionescu, rãmâne

un prezent continuu, pentru cã fascinanta nobleþe a spirituluisãu ne va face sã-l credem în preajma noastrã (oriunde am fi peteritoriul artei), prieten bun, cu mare rafinament intelectual ºisufletesc, cu dragoste ºi chemare pentru valorile neamului. ÎnSala de consiliu a Primãriei Curtea de Argeº, pe 8 aprilie laorele 16, am plecat capetele în apãsãtoare tãcere, cinstind peprofesorul Al. Th. Ionescu (1950-2009), plecat nefiresc,neaºteptat sã urce pe podiumul ceresc, îmbrãcat cu o albã deluminã cãmaºã, aceeaºi cu care a venit în lume, dar înnobilândcu plecarea memoria colectivã alãturatã istoriei literaturii. Sepoate formula în cuvinte mesajul reculegerii? Nu, e vorba detãcerea plinã de dragoste pentru un cap de promoþie spiritualã,Al Th. Ionescu, care va rãmâne un interlocutor intim ºi demnfiecãruia dintre noi. Am a-i mulþumi pentru respectul pe caremi l-a purtat, pentru colaborarea prieteneascã ºi pentru carteade istorie, pe care mi-a cumpãrat-o cu bani mulþi ºi mi-adãruit-o. Andreea Uþã, elevã a profesorului Al. Th Ionescu ainterpretat la chitarã cântecul cu „Unde sunt cei ce nu maisunt”. Aºadar, parafrazând pe distinsul academician Gh. Pãun,ne-am reunit pentru a cinsti cãrþile, pe cei care le fac sã existe,pe autorii lor, dar ºi pe editorii lor.

LECÞIA CU TITLUL IONC. HIRU, GEORGE BACIUAm avut de învãþat pentru 8 aprilie ºi vom avea de învãþat

pentru examenul memoriei colective, lecþia cu titlul Ion C.Hiru, George Baciu. Lecþia iluºtrilor profesori din Domneºti,care nu mai au nevoie de niciun fel de publicitate. Domniile lorreprezintã, dimpreunã cu vrednicia fãptuirilor culturale,legãtura noastrã indisolubilã cu teritoriul culturii mari. Aceºtidoi strãluciþi intelectuali infectaþi la modul cronic cu frumuseþecreatoare, infectaþi de valoare ºi de conºtiinþã, dar mai presusde toate, infectaþi de dragostea pentru românism ºi pentruvalorile naþionale, au finalizat o lecþie istoricã, ºtiinþificã, de cenu?, care reaºeazã în memoria colectivã pe unul dintre ziditoriicomunei Domneºti, medicul Teja Paphagi, un aromân aºezatcu sfinþenie în cartea satului domnesc. O carte document,editatã la Perpessicius, Bucureºti, 2009, o carte ce nu permiteanalize ºi nici comentarii, pentru cã ea însãºi este o carteziditoare de istorie. O lecþie care trebuie cititã ºi însuºitã caatare, iar demersul autorilor Ion C. Hiru ºi George Baciu, carescot din lada de comori pe ziditorii de istorie naþionalã, fi-vavrednic de lauda ºi admiraþia noastrã. COLONELUL, CAVALERUL

ªI PÃMÎNTULGheorghe Frangulea, directorul Editurii

Pãmîntul, s-a aliat cauzelor culturale alemomentului ºi a susþinut pe cavalerul epigrameicontemporane, profesorul Nic Petrescu, autorulunei vaste ºi unice Antologii de epigramãromâneascã. Am aflat multe date despre EdituraPãmîntul, despre cãrþile strãluminate în ultimavreme de ea. Eu, cronicarul de serviciu, am venitcu o pledoarie de urgenþã pentru „Definiþii hoaþeprinse de un jandarm”, carte care îl surprinde peabilul autor Constantin Mîndruþã în flagrantulunui alt registru, mânuind cu fervoare ºi priceperedomeniul diametral opus rimei, pe cel rebusistic.Depoziþia a adus atingeri favorabile statutului dedirector al celei mai apreciate reviste de umor dinþarã, AG PE RIME, aflatã în al ºaselea an de

existenþã, dar ºi omului de spirit C. Mîndruþã, autora zece cãrþi de poezie ºi de epigramã, care, înmaladiva sa dorinþã de adevãr ºi de frumos,lucreazã prin actul de creaþie la imagineaperfecþiunii lumii, reuºind sã îºi construiascã în

chip organic o imagine a sa pentru lume, o ordinesuperioarã în urma propriilor osteneli. Din Vâlcea avenit istoricul, inventatorul, editorul, autorulCodului Rotarian, domnia sa, George Rotaru,special cu invitaþii la Salonul de carte din 23aprilie, de la Râmnic, de sub egida EdituriiRottarymond. Alãturi de autori au fost aplaudatemomentele muzicale: grupul de fluieraºi dinArefu, coordonat de profesorul Cezar Bãdescu;Lavinia Anghel, elevã la ªcoala Arefu, cu doina„Cine mã aude cântând”; grupul instrumental ºivocal de aromâni, cu frumoase melodii dedragoste. Cãrþi, autografe, înþelegere ºi cele maielegante cuvinte despre mentorul clubului,academician Gh. Pãun, despre modul inteligibil dea osteni în tãcere, dar cu folos nouã, iubitorilor deculturã.

Maria Diana POPESCU,Agero, Stuttgart

Maria Diana Popescu rostind un cuvânt de suflet despre autoriicãrþii memoriale Teja Papahagi

Constantin Mîndruþã ºi definiþiile sale rebusiste