CMYK

Revistã lunarã editatã de FUNDAÞIA „PETRE IONESCU-MUSCEL“ DOMNEªTI - ARGEª ANUL IV, NR. 7Iulie 2010

Despre frumuseþea locurilor ºi a oamenilor

DOMNEªTI – SAT ÎN ISTORIE, VIITOR ORAª

DDDDeeee ddddrrrraaaagggguuuullll tttt ããããuuuu,,,, oooo ssssaaaa tttt ,,,, DDDDoooommmmnnnneeeeºººº tttt iiii ,,,,CCCCuuuu uuuunnnn tttt rrrreeeeccccuuuutttt uuuurrrrzzzz iiii tttt ddddeeee vvvvrrrraaaa jjjjããããBBBBããããtttt rrrrâââânnnniiii iiii aaaazzzz iiii nnnneeee ssssppppuuuunnnn ppppoooovvvveeeeºººº tttt iiiiIIIIaaaarrrr RRRRââââuuuullll DDDDooooaaaammmmnnnneeee iiii ssss ttttãããã ddddeeee ssss tttt rrrraaaa jjjjãããã ....

„Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decât atât“ - Petru Rareº

TABLETA EDIÞIEI

GÂNDURI ÎN DERIVÃ (I)

Întorcând spateletimpului am înþelesce înseamnãcunoaºtere. Osuferinþã cu faþadã deformulã ºi temelie detrãire în idee. Peruinele judecãþilor sesfârºeºte muzicanimicului cupretenþie de Fiinþãîmbrãþiºatã verbal detranscendenþa inimii definitã pleonastic, antiraþionalism.

Dealtfel, imperialismul legii morale din mine ºi tãcerearãbdãrii – ca meserie fãrã destin – sunt contemplareasocraticã a Daimonului revoltat de patul biologic al ispiteimateriei care suferã.

Existã, totuºi, o rãdãcinã a haosului pe care orice om ocuprinde în vidul sãu statistic al gândirii prin interjecþie.

***Oamenii sunt niºte virgule distanþate de puncte. Freamãtul

întâmplãrii cã sunt nu este altceva decât inocenþa trupuluideºirat pe cruce, la marginea infinitului cu oboseli de materie.

Dincolo, suspinul plictisit al Întregului de a fi Tatãl, Fiulºi Sfântul Duh.

***Motivul pentru care sunt e suferinþa rãbdãrii. Fiindcã ea

este demersul imprecis al cãlcâiului ros de potecafenomenologicã a existenþei. Cum sã mã vindec de uzuragândului cã putreziciunea propoziþiei cu care mã definesc epreaplinul infinitului cu gest de îndoialã?

George BACIU

Deºi îmi este atât de dragã, aceastãexpresie nu-mi aparþine. Am auzit-oîncã din primii mei ani de studiu, cândam pãºit pe treptele liceului „VlaicuVodã” din Curtea de Argeº, de ladomnul director Negrescu, de ladoamna profesoarã Niculina Nicolau,fosta mea dirigintã, rostitã despre unalt cadru didactic – Ion Rizescu, unerudit de excelenþã ºi un om de obogatã culturã, pe care generaþiisuccesive de adolescenþi l-au admiratcu deplinã sinceritate.

Ca expresie cultã „Omul de carte”este o expresie echivalentã titluluiunui basm popular „Fãt-Frumos celcu cartea în mânã nãscut” – adicãîntre toate preocupãrile da bazã aleacestuia, cititul ºi interpretareacãrþilor devenind cea mai de seamã…„Un om de carte nu este doar un

absolvent de facultate, un erudit cuvaste lecturi, un profesor de vocaþie,ci mai mult: un om pentru care carteadevine o vocaþie, trãieºte în atmosfera

ei, îi respirã frumuseþea luminii, îiasimileazã înþelepciunea, un Om pecare, dacã-l întâlneºti pe BulevardulBasarabilor din Curtea de Argeº,observi de departe cã fruntea luiemanã lumina cãrþii, care te cuprindesub stãpânirea ei îndatã ce-þi întindemâna, te copleºeºte când îþi vorbeºte ºiîþi rãmâne prieten pentru tot restulvieþii – dacã întâmplãtor eºti ºi tu „unom de carte”.

Tocmai am fãcut portretuldomnului profesor ConstantinVoiculescu ºi am prezentatîmprejurarea în care l-am cunoscut.Dar aici este vorba de un plural:împrejurãrile care m-au convins cãnoul meu prieten este, într-adevãr,„un om de carte”.

George Baciu

(continuare în pagina 2)

PORTRETE CULTURALE

OMUL DE CARTE

Constantin Voiculescu la biblioteca din Domneºti

Prof. Ion C. ªtefan

2 PIETRELE DOAMNEI

Mergeam într-o zi de varã la osãrbãtoare de suflet spre aceabibliotecã bogatã cu multe donaþiide preþ, pe care oamenii comuneiDomneºti ºi prietenii lor le-au fãcut,ºi în microbuzul care ne purta spredestinaþie, am stat pe o bancã alãturide domnul Constantin Voiculescu…Pânã atunci îl cunoºteam dinarticolele publicate în „PietreleDoamnei” ºi din relatãrileadmirative, care se rosteau despredumnealui, de cãtre unii prieteni aimei mai de demult.

Vã mãrturisesc abia acum cãm-am bucurat mult; tocmai mi setipãrise la Editura Semne, dinBucureºti, cea de-a doua ediþie avolumului de comentarii ºi sinteze

„Literatura românã în liceu” ºiaveam mintea reîmprospãtatã cuultimele noþiuni de specialitate.„Iatã, mi-am zis, un profesor de

românã cu care voi putea purta undialog interesant!”.

Surpriza a fost cu atât mai mare cucât am constatat cã noul meu prieten

era temeinic informat în specialitateanoastrã comunã ºi de la care maiaveam unele lucruri de aflat.

Apoi l-am reîntâlnit în cadrulactivitãþilor de la Clubul Iubitorilor deCulturã, condus cu atâta competenþãde domnul academician GheorghePãun. La orice lansare de carte oridezbatere teoreticã, domnulConstantin Voiculescu vorbea liber,inteligent ºi degajat, rãspândea în jur,ca o mireasmã de flori, proverbe,zicãtori, citate celebre sau ziceri de lasine care nu erau deloc mai prejos.Pãrea, ca om de carte, ºi un foarte bunorator, adicã un astfel de intelectualcare ºtia ce spune, stãpânind atât debine noþiunile, de parcã le-ar fi scrisanterior, ºi acum le citea de undeva,din interiorul minþii sale, de pe unecran fascinant, cu atâta intensitateîncât nici nu mai trebuia sã le aºtearnãpe hârtie. Dar de scris le scria el, puþinmai târziu, în revista „PietreleDoamnei”, care devenise o adevãratã

tribunã a culturii de masã, a bunuluisimþ popular ºi a informaþiei culturale,prin strãdania mentorilor ei: GeorgeBaciu ºi Ion C. Hiru.

Nu ºtiu dacã dumnealor au fostprimii sau eu l-au îndemnat sã-ºiadune aceste articole într-o carte,volum care a devenit, la Editura„Arefeana” – „Articole, eseuri,recenzii”.

Am scris prefaþa acestei cãrþi, s-aupronunþat cu multã pricepere maimulþi cititori, atât în paginile revistei„Pietrele Doamnei”, cât ºi cu prilejullansãrii cãrþii la BibliotecaMunicipalã „Nicolae Velea”, daracum vreau doar sã afirm cã acestdebut târziu este în egalã mãsurã ocarte de informare, competenþã ºitalent. Vã felicit, domnule profesorConstantin Voiculescu, pedumneavoastrã ºi pe prieteniiargeºeni care vã susþin ºi vã admirã.

*

PORTRETE CULTURALE

OMUL DE CARTE(urmare din pagina 1)

Prof. Constantin Voiculescu

De-a lungul vieþii, am trãit maimulte momente dramatice,semnificative pentru reflecþia asupracondiþiei umane. De fiecare datã, amînþeles cu o nuanþã mai mult cevaloare aparte are viaþa.

Marcel Crihanã, dascãl de vocaþie,profesor universitar doctor, poet,prozator, eseist, critic literar, directorde revistã, manager de editurã … esteo personalitate culturalã complexã.

Pe Marcel Crihanã l-amcunoscut încã din tinereþe, cuocazia unor consfãtuiri ale cadrelordidactice, activitãþi metodice ºiîntâlniri cu scriitori. Eram colegi,profesori de Limba ºi literaturaromânã. Cele mai frumoasemomente culturale ºi profundumane le-am surprins în evocarea

Creatori din cartierul nostru,Editura Arefeana, Bucureºti, 2009.

Marcel Crihanã a excelat, în primulrând, în volumele dedicate luiPerpessicius - Dumitru S.Panaitescu, un cunoscut istoric ºicritic literar, folclorist, eseist ºi poetromân, cercetãtor ºi editor al opereieminesciene, membru titular alAcademiei Române.

Remarcabile sunt ºi volumeledespre „Limbaj ºi artã literarã înoperele scriitorilor români” ºi„Scriitorii ºi cãrþile lor”, studiile delingvisticã ºi teorie literarã, volumelede maxime ºi cugetãri, apoi articoleledin revista „Paradox”. La acestea sepot adãuga prezentãrile fãcutemultora dintre cãrþile realizate laEditura „Perpessicius”, care ar putea

constitui un volum de criticã literarãcontemporanã.

Semnificativ ºi demn de admiraþieeste ºi faptul cã Marcel Crihanã a fostde-a lungul timpului un profesor prinexcelenþã, îndrumãtor în taineleculturii, care, prin editura ºi revista pecare le-a condus, dar mai ales prinimplicare directã, personalã, a susþinutdezvoltarea literarã a multor oamenicu potenþial creator.

Îndelungata noastrã colaborare afost marcatã de realizarea unei cãrþicomune „Elemente de gramaticã”, olucrare dedicatã celor care studiaugramatica limbii române în ºcoalã.

Mesajul pe care, dincolo de timp,îl transmite opera ºi activitatea luiMarcel Crihanã este încredereanemãsuratã în culturã, în rolul

pozitiv al literaturii în viaþa defiecare zi, victoria asupra a ceea ceeste efemer prin acordarea unei

importanþe pe mãsurã pentru ceea ceeste semnificativ, esenþial.

Ion C. ªTEFAN

MARCEL CRIHANÃ - O PERSONALITATE COMPLEXÃ

Prof. Marcel Crihanã

„Calde amintiri alecopilãriei”. Mihai Tican-Rumano a fost, prin excelenþã,un sentimental racordatsufleteºte spaþiului copilãrieievocate cu pasiunea trãirilorirepetabile... „Calde amintiriale copilãriei !... Sfinte amãgiricare mi-aþi încântat sufletul ºimi l-aþi înãlþat pe aripi de visîn lumea de basme a fericirilorîmpãrãteºti ! Unde oare aþidispãrut?...”, se întrebanostalgic scriitorul, la aniimaturitãþii...

Din vatra caldã aBerevoieºtilor, temeinicitã întremuscelele molcome aleSlãnicului ºi Godenilor, pornea,pe traiectul unui destin aleternelor peregrinãri însprenecunoscut, Mihai Tican...Nãscut la 2 iulie 1895, înfamilia þãranilor Nicolae ºiSafta Tican, statornic legaþi,prin tradiþie, de sfoaramoºneneascã de pãmânt carefusese, însã, subþiatã în timp,pentru înzestrarea fiecãreigeneraþii, Mihai Tican s-adesprins de legãturile anteiceale leagãnului strãbun,încumetându-se lucid spreorizonturile unei lumi seductive.

Mihai Tican pãºea, de altfel,în marea aventurã a vieþii sale,în postura insolitã a unui omfãrã certificat de naºtere

propriu... Un statut incert deperegrin îi fusese, parcã,hãrãzit prin însãºi naºterea sa...Scriitorul îºi începea,paradoxal, periplul terestru cucirca doi ani înainte de„apariþia” lui în lume, potrivitconsemnãrii „oficiale” dinarhivele primãriei comuneinatale Berevoieºti - Muscel.

Incredibile, însã, cucertitudine, veridice, relatãrilesoþiei sale, avocata SilviaTican, limpezesc un important,dar controversat repercronologic al biografieiscriitorului: „Mihai Tican a trãitdrept fratele sãu... S-a nãscut laBerevoieºti, în anul 1895, lapuþin timp dupã ce pãrinþilor sãile murise un alt copil.

Când tatãl s-a prezentat lanotarul comunal pentru a seface înregistrarea în catastifulde nou-nãscuþi, acesta l-aîntrebat de numele pruncului:

- Zi-i, acolo, Mihai, ca pe ãlde mi s-a prãpãdit, ca sã fie pepãmânt tot un Mihai Tican !...La care, omul rânduielilor înscripte, i-a spus:

- Dacã-i tot Mihai,adicãtelea Mihai Tican, la ce sãmai fac alt act... Îl ai acasã peãl vechi ?… Þine-l pe ãla !…La ce sã mai întind cernealã peregistru ?!...

ªi, astfel, certificatul denaºtere al fratelui mort a

devenit al sãu, prin „soluþia”comod birocraticã adoptatã denotarul Ion Stoica-Iordãchescu,fixându-i, pentru eternitate,drept an al naºterii:1893 ºiadãugându-i, în clepsidra vieþii,doi ani pe care nu avea cumsã-i trãiascã, dar care i-aumarcat, prin situaþii inedite,existenþa...

Înscris oficial în clasa întâi,la vârsta „biologicã” de numaicinci ani, mama a refuzat sã-ltrimitã la ºcoalã, fiind, înconsecinþã, amendatã – potrivitlegii – cu doi lei...

Mai târziu, în cursulcampaniei din Bulgaria dinanul 1913, deºi nu avea efectivetatea prevãzutã pentrurecrutare, participã, totuºi, cavoluntar...

Copilãria i-a fost profundmarcatã de inconfundabilacãldurã maternã, pe care asimþit-o întotdeauna, în ciudaprivaþiunilor materiale ce nuocoleau casa natalã – cu douã

odãi ºi pridvor – duratã lângãValea Bisericii, casã în caretatãl se stinsese prea detimpuriu, iar grija celor treibãieþi: Gheorghe, Ion ºi Mihai,precum ºi a surorii lorrãmãsese pe seama mamei,femeie singurã, dar hotãrâtã sãbiruie greutãþile vieþii...

Poveºtile bãtrânilor din satºi micile incursiuni înperimetrul de adânc farmec alplaiurilor împãdurite dinBerevoieºti, împreunã cuprietenul sãu, Gheorghe alPopii, vor sãdi în sufletulcopilului, o nepotolitã sete decunoaºtere a altor orizonturi deviaþã, spre care se îndreptasemai demult, din nevoia de auºura chinul permanent almamei pentru asigurarea hraneizilnice, Ion, fratele lui, plecatla Bucureºti, ca sã se angajezeucenic la o brutãrie...

Mânat de acelaºi spectrunecruþãtor al foamei, el însuºiluã drumul oraºului când nuîmplinise încã 11 ani, muncindca bãiat de prãvãlie în casaunui negustor bogat dinCâmpulung-Muscel.

Supus, deseori, unorprivaþiuni insurmontabile,simþindu-se permanent frustratîntr-o casã neospitalierã,obsedat de imaginileparadisiace din jurnalele decãlãtorii pe care le citea cu opasiune rar întâlnitã ºi careproiectau miracolul altor lumiîn sufletul lui de adolescent,Mihai pãrãsi, în anul 1908, pestãpânul mereu nemulþumit deel, în speranþa cã, la Bucureºti,lângã fratele sãu, Ion, îºi vagãsi afecþiunea familialã decare copilul în vârstã de numai

13 ani fusese vitregit, fiind silitsã trãiascã printre strãini.

Ion, însã, sufocat de luptacontinuã cu o existenþã mizerã,îl sfãtui se se întoarcã la stãpânsau sã-ºi caute, în altã parte,norocul...

„În mine, strigã nevoiaplecãrii”. Încrezãtor îndestinul sãu, Mihai luã caleaBrãilei, de unde a ajunsclandestin, cu un vapor, laConstanþa. „Dacã fratele meunu m-a primit ca un frate –gândea micul aventurier, am sãmerg unde m-or purta paºii,mai ales, cã strigã în minenevoia plecãrii...”. Sedus defarmecul mãrii, se hotãrî sã-ºiîncerce norocul în „lumealargã” ºi, profitând de prezenþaîn port a unui vapor strãin subpavilion italian, se îmbarcã pefuriº, aventurându-se spreparalele ºi meridiane desperanþã...

Descoperindu-l, într-untârziu, flãmând, murdar ºiînfricoºat de propria-i aventurã,marinarii îi arãtarã o afecþiuneneobiºnuitã ºi, la Neapole, îlajutarã sã se angajeze cavânzãtor la un cârnãþar din port.

„Foamea” de cãlãtoriimarine îl determinã, însã, sã seîmbarce din nou, evident,clandestin, pe un vapor cudestinaþia Buenos Aires !...Navigând pe MareaMediteranã, traverseazãStrâmtoarea Gibraltar, apoiTropicul Racului ºi Ecuatorul,cu escale, pe un itinerar careavea sã-l ducã în porturileArgentinei: Recife, Rio deJaneiro, Sao Paolo...

La începutul anului 1909,Mihai Tican îºi încerca, din

nou, norocul în Buenos Aires,muncind din greu ca hamal înport, vânzãtor de ziare orivãcsuitor de ghete, dormindprin docurile sau prin parcurilemarelui oraº...

Îmbolnãvindu-se grav, estesalvat de cãtre o familiegeneroasã de argentinieni careintenþiona, de altfel, sã-lînfieze. Deºi este înconjurat deafecþiunea pãrinþilor adoptivi ºitrãieºte fãrã obsesia zilei demâine, dispare din acest micparadis oferit de destin, spredeziluzia ocrotitorilor sãi…

„Bãtând la porþiledestinului”. Adolescenþafulgeratã de aceeaºi patimã anecunoscutului va fi iarãºidominatã de mirajulpermanent al mapamondului,care nu se va dovedi, însã,întotdeauna ospitalier...Bãtând la „poarta destinului”,Mihai Tican cutreierã lumeacu sufletul încãrcat de dorulþinuturilor natale…

Destãinuire amarã, darsemnificativã, „Cuvântulînainte” la volumul«Argentina, amintiri» seconstituie într-o mãrturieelocventã despre privaþiunileîndurate în „raiul” visat: „Amgustat, în aceastã þarã, toatebucuriile ºi deznãdejdile vieþiide hazard. Zilele de belºug seînvârstau cu cele de crâncenãsãrãcie. Mã culcam flãmând ºimã visam magnat, pentru ca, adoua zi, cu puteri reînnoite ºicu zâmbetul pe buze, sã bat dinnou la poarta destinului...”.

Dar destinul avea sã-laducã, prin chemarea inefabilãa pãmântului natal, în patria de

PERSONALITÃÞI MUSCELENE

MIHAI TICAN-ROMANO (I)„Oriunde m-au purtat în depãrtãri drumurile, visarea, dorul

de cunoaºtere ºi dragostea de oameni, mi-au stãruit în gândþara ºi meleagul natal al Muscelului ºi, ca o fata morgana, mi-au însoþit prielnic fiinþa ºi patosul scriitoricesc.“

(MIHAI TICAN-ROMANO)

Mihai Tican-Romano (continuare în pagina 3)

PIETRELE DOAMNEI 3

mult timp pãrãsitã... Vesteaizbucnirii Rãzboiului balcanica fost hotãrâtoare !...

Simþind, asemeneastrãmoºilor sãi, datoria de a fiprezent când þara era în pericol,Mihai Tican se îmbarcã pe celmai rapid vapor spre Europa.Nu avea, însã, oficial, 20 deani, deºi, în realitate, abiatrecuse de pragul maturitãþii...La insistenþele sale, a fost,totuºi, înrolat ca voluntar la ounitate militarã din Dobrogea.

Epidemia de holerã carefãcuse ravagii printre ostaºi încursul campaniei din 1913putea sã-i fie fatalã, dacãprietenul lui din copilãrie,Gheorghe al Popii, sanitarulregimentului, nu l-ar fi

descoperit absolut întâmplãtorºi nu i-ar fi administrat o dozãmare de picãturi antiholerice„Davila”, într-o disperatãîncercare de a-l salva, înmomentul când îl duceau petargã împreunã cu ceilalþicondamnaþi de soartã sã moarãprintre strãini.

Însãnãtoºindu-se, MihaiTican a revenit la Bucureºti,unde, la 14 ianuarie 1914, s-acãsãtorit cu Floarea Ghicaªandru, originarã din satulvecin al Berevoieºtilor,Godeni.

Dar aceastã legãturãsentimentalã fragilã nu sedovedi o stavilã insurmontabilãla continua chemare adestinului sãu de peregrinincurabil, Mihai Tican

reîntorcându-se, în varaaceluiaºi an, în Argentina...

Vocaþia de ziarist capãtã,prin articolele publicate în „ElEcco” din La Plata ºi „Prensa”,ori „Corras y Carretas” dinBuenos Aires, certitudinea

unor atât de reuºite perspectivescriitoriceºti. Imaginea þãriisale, a României, estedominantã, obsesivã ºipermanentã...

În 1916, prin apariþialucrãrii «Despre pãmântuldrag al patriei mele», MihaiTican îºi semna propriulcertificat de scriitor autentic,dar, în acelaºi timp, fãcea

dovada incontestabilã aremarcabilului sãu patriotism.

Hotãrârea României de aintra în Primul Rãzboi Mondialîn august 1916 declanºã însufletul sãu acelaºi glas tainical pãmântului, pe care numaiadevãraþii fii ai þãrii îl percep,peregrinul revenind la matcaexistenþialã originarã, pentru a-ºi apãra plaiurile strãmoºeºti.

În cursul luptelor din MunþiiFãgãraº, Mihai Tican – aflatîntr-o misiune de cercetare –este luat prizonier. În opera saliterarã, va rememora„nesfârºitele nopþi de veghepetrecute în tranºeele din faþainamicului...”.

(continuare în nr. viitor)Prof. Grigore

CONSTANTINESCU

PERSONALITÃÞI MUSCELENE

MIHAI TICAN-ROMANO (I)

ÎÎÎÎNNNN FFFFIIIIEEEECCCCAAAARRRREEEE ZZZZIIII CCCCUUUU EEEEMMMMIIIINNNNEEEESSSSCCCCUUUU

Din nou trãim vremuri grele. NiciDumnezeu parcã nu mai þine cu noi.Sãrãcia ºi disperarea au cuprinsRomânia. Conducãtorii noºtri dauvina pe criza mondialã ºi pecalamitãþile naturale. Þara fierbe dincauza mãsurilor de austeritate impusede guvern.

În astfel de momente de crizã seconstatã cã ne lipsesc elitele,valorilepolitice ºi culturale. Parcã minciunageneralizatã e la putere. Cinismul„hãhãitului” ne duce la disperare.Rãbdarea oamenilor nu trebuie pusã laîncercare pânã dincolo de limita eiomeneascã. Tabloul întunecat alperioadei actuale trebuie spãlat culumina poeziei eminesciene…

Întâlnirea cu Eminescu nu trebuielãsatã numai la aniversarea zilei denaºtere sau la omagierea trecerii salespre nemurire. La vremuri grele,ebine sã ne întoarcem în fiecare zi laEminescu. „Românul absolut” (cum îlnumea filozoful Petre Þuþea) evrednic de pomenire ºi de cinstireoricând ºi oriunde omul simteromâneºte. De Eminescu ne simþimlegaþi prin identitatea de gândire ºisimþire româneascã. Implicatpermanent în istoria þãrii, Eminescu afãcut prin opera sa un act civic deangajare patrioticã ºi de militantismpolitic. De aceea, mi se pare firesc sãne întoarcem în timp la Eminescu,ceea ce înseamnã o terapie lavremurile pe care le trãim.

Întoarcerea la Eminescu este ca unbalsam pentru sufletul românului.

Ca om, Eminescu aparþine timpuluisãu doar biologic,iar ca gândire ºiatitudine militantã el ne estecontemporan. ªi astãzi, Eminescu sedovedeºte un bun purtãtor de cuvânt alromânilor ºi,în special, al românilorsãraci ºi umiliþi. Gurile rele spuneau cãnu putem bate la porþile bãtrânuluicontinent cu „Doina” lui Eminescu. Eucred cã tocmai aceastã bijuterie literarãeste de o tulburãtoare actualitate. Sã nereamintim câteva versuri semnificativedin „Doinã”: „Vai de bietRomân,sãracul! / Îndãrãt tot dã caracul, / Nici îi merge, nici se-ndeamnã /Nici îi este toamna toamnã, / Nici evarã vara lui,/ ªi-i strãin în þara lui !”

Iatã o concluzie amarã, în ritmuri de otainicã muzicalitate, în care poetulcântã suferinþele „bietului Român”. Sãfie, oare, Doina lui Eminescu untestament patetic, cu care românii seprezintã ºi astãzi în faþa lumii ? Sigurcã este o întrebare retoricã…Dincolo demormânt, ºi astãzi, prin opera saEminescu protesteazã la adresa celor dela putere, la adresa clientelei politice,baronilor, mogulilor, a „omului grascãlare pe cel slab”… Sunt mai actualeca oricând celebrele versuri din„Scrisoarea III”: „Prea v-aþi arãtatarama, sfâºiind aceastã þarã,/ Preafãcurãþi neamul nostru de ruºine ºiocarã,/ Prea v-aþi bãtut joc de limbã,de strãbuni ºi obicei/ Ca sã nu se-arateodatã ce sunteþi – niºte miºei !”

Vai ce adevãruri valabile ºiastãzi!... Vizionarul poet avea oatitudine protestatarã împotrivasocietãþii vremii sale, împotrivapoliticienilor,care trãdaserã cu totulidealurile revoluþionare paºoptiste,degenerând într-un liberalismmercantil ºi demagogic. Într-o

adevãratã „comedie a minciunii”(ca ºiastãzi?) defileazã mãºtile caresimuleazã virtuþile ºi disimuleazãdrojdia celor mai nocive vicii :panglicarii „care joacã ca pe funii”,stâlpul de cafenele „urâciunea fãrãsuflet, fãrã cuget / Cu privirea-mpãroºatã ºi la fãlci umflat ºi buget,/Negru, cocoºat ºi lacom…”,falºiipatrioþi, falºii virtuoºi „cu evlavie devulpe”, spuma înveninatã, gunoi, „Totce-i însemnat cu pata putrejunii denaturã,/ Tot ce e perfid ºi lacom…”Iatã o aglomerare explozivã deimagini (care au fost ºi, din pãcate,sunt ºi astãzi) – imagini care exprimãdispreþul poetului faþã de o lume ademagogiei ºi a ipocriziilor generatãde clasa politicã de-atunci.

Sã amintesc, în treacãt, ºi depoemul „Împãrat ºi proletar”,în careEminescu denunþã ºi condamnã cuvehemenþã satiricã nedreptãþile socialeºi politice ale vremii sale. S-au întors,oare, vremurile? Marele poet îndemnaatunci: „Zdrobiþi orânduiala ceacrudã ºi nedreaptã, / Ce lumea o

împarte în mizeri ºi bogaþi ! Atuncicând dupã moarte rãsplata nuv-aºteaptã, / Faceþi ca-n astã lume sãaibã parte dreaptã, / Egalã fiecare ºisã trãim ca fraþi!” Evident, poetul erasceptic pentru cã nu întrevedea învremea aceea nici o forþã în stare sã„zdrobeascã” lumea „miºeilor” dincare cauzã concluzia justiþiarã arevoltei lui este aceea pe care oexprimã în epilogul poemului„Scrisoarea III”: „Cum nu vii tu,Þepeº doamne,ca punând mâna pe ei,/Sã-i împarþi în douã cete: în smintiþiºi în miºei, / ªi în douã temniþi largecu de-a sila sã-i aduni, / Sã dai foc lapuºcãrie ºi la casa de nebuni !”

Aºadar, Luceafãrul poezieiromâneºti strãluceºte încã pe boltapatriei sale ºi va luci mereu caLuceafãrul de searã, care se stinge…ca sã rãsarã din nou Luceafãrul dedimineaþã. Actualitatea lui înseamnã,de fapt, o permanenþã pe firmamentulgenialitãþii româneºti ºi în vremeanoastrã, când dangãtul de clopot alfrãmântãrilor contemporane e gata sãne spargã urechile… Vorba lui AdrianPãunescu: „Eminescu dintr-o Doinãtragic îºi ridicã talpa / În clopotniþade lacrimi a poporului român !”

Prof. Daniel DEJANU

La vremuri grele, terapia Eminescu e un balsam pentru suflet

Motto: „Bate clopotul la Putna, bate clopotul la Alba,Voievozii în morminte au un timp când nu rãmân,Eminescu dintr-o Doinã tragic îºi ridicã talpa,În clopotniþa de lacrimi a poporului român”.

(Adrian Pãunescu „Pentru numele lui Eminescu”)

Prof. Daniel Dejanu

În condiþiile europenizãrinoastre ºi al fenomenului deglobalizare este necesar sãpunctãm unele repereimportante din istoria noastrã,dar ºi din tezauruletnofolcloric, inclusive dinistoria literaturii române, înscopul perenizãrii lor ca zestrespecificã ºi multiculturalã într-o Europã unitã.

De data aceasta am ales peEminescu ca promotor aldragostei de neam ºi þarã, înscopul de a sublinia faptul cãsentiment acesta nu trebuie sã

ne pãrãseascã, el fiind aceeavibraþie specificã ºi singularãpe care o simþim faþã de limbaºi þara în care ne-am nãscut.

Nu demult într-o convorbirepe care am avut-o la Drãgãºanicu Guvernatorul BãnciiNaþionale, Mugurel Isãrescu,întrebându-l de ce vine ,aproape lunar , în oraºul natalde la poalele Dealului Viilor, încare a existat castrul romanRusidava, mi-a rãspuns textual:„Dragã Florine, primaînghiþiturã de aer pe care orespirã copilul când se naºte

rãmâne veºnic în plãmânulomului. Aceasta ne face sã neîntoarcem, mereu, pe locurilenatale, pentru a o împrospãta”.Lãrgind aria, acest fenomen seîntâmplã ºi la nivelul þãrii.

În acest context, estenecesar s-o spunem, cã încã dela primele poezii Eminescu ºi-amanifestat sentimentele dedragoste pentru þarã ºi neamulnostru daco-român, cum l-adenumit, renumitul dacolog,pãrintele Dumitru Bãlaºa.

În poezia Din strãinãtate, pecare-o scrie în 1865 ºi o publicã

în 1866 în revista Familia,Eminescu exprimã nostalgiaþinutului natal. Aceastãnostalgia provine tocmai de laacea primã înghiþiturã de aerabsorbitã de plãmâni la naºtere.În jurul sãu poetul vede numaiveselie, oamenii se lasãcuprinºi de încântãrile ºiplãcerile vieþii. Însã, dintre toþinumai un om este nemângâiat-Poetul Eminescu: „Un sufletnumai plânge, în doru-i seavântã/ L`a patriei dulciplaiuri, la câmpii-i râzãtori.”Eminescu ar vrea sã se afle din

nou în satul sãu natal, sãrãtãceascã în labirintul pãduriipe care a iubit-o din copilãrie,sã salute colibele liniºtite,respiratoare de viaþã simplã,capabile sã deºtepte vizãripoetice. Într-o poezie dincopilãrie, scrisã la vârsta de 17ani „Ce-þi doresc eu þie,dulceRomânie”,în versuri entuziasteureazã patriei sale un viitormare, biruinþã asupraduºmanilor, glorie, dragoste depace ºi frãþie între fiii þãrii.

Pe parcursul vieþii salescurte , poetul va rãtãci ani

întregi de-a lungul þãrii,trecând prin Ardeal, ajungândºi la Floreºti de Gorj,nemaivorbind de Bucureºti, vapetrece o parte din tinereþestudiind la universitãþi strãine;va schimba locuri, dar nusufletul. Acelaºi caldpatriotism îl va însoþi peEminescu tot timpul vieþii sale.Numai experienþa ºi adâncireaproblemelor naþionale îl vaface sã alieze sentimentul-gândirea, cu entuziasmul-prudenþa. În 1876, într-oconferinþã þinutã la Iaºi, el nearatã ce înþelege prinadevãratul patriotism. Cu cât

Mihai Eminescu - dragostea de neam ºi þarã

(urmare din pagina 2)

(continuare în pagina 4)

Imagini din casa memorialã Mihai Tican-Romano

4 PIETRELE DOAMNEI

ne iubim mai mult þara, cu atâtmai mult mintea noastrãtrebuie sã fie nepãrtinitoare, cuatât cugetarea trebuie sãrãmânã mai rece, pentru ca easã ne fie o bunã cãlãuzã ºi sãne împiedice de la agitaþii înîntuneric ºi lupte cu fantasme.Numai o astfel de þarã poate fiîndreptatã pe cãi bune,zbuciumãrile deºarte pot fiferite, relele pot fi stârpite,conchide Eminescu. Va pãstraEminescu acest calm înmanifestarea patriotismuluisãu? Este o întrebare retoricã.Eminescu era prea poet ca sãnu se lase vrãjit de fantezie,prea aprins la suflet ca versulori fraza sã nu devinã uneori oexplozie de indignare ºirevoltã. În momentul când þarase apropia de punctulindependenþei, Mihai Eminescuscrie cu înflãcãrare acesterânduri încãrcate de duioºie ºidragoste: ”E micã þãriºoaranoastrã, îi sunt strâmtehotarele, greutãþile vremurilorau ºtirbit-o;dar aceastã þarãmicã ºi ºtirbitã e þara noastrã,e þara româneascã, e patriaiubitã a oricãrui sufletromânesc.”

O indignare împotrivaacelora care nu îndrãznesc sãrosteascã numele þãrii o gãsimîn „Scrisoarea a III-a”; totuºi ,într-o anexã la aceeaºi poezie,duioºia triumfã ºi Eminescu

scrie cuvinte simple, dar plinede cuprins ºi mesaj: „O maicãþarinã dulce!”

Acelaºi sentiment dedragoste îl gãsim la Eminescuºi pentru neamul sãu în ciclul„Cântãri patriotice”, ediþia l-a,apãrutã în 1883.Poetul facedistincþie între popor ºiconducãtori, iubind poporulfãrã noroc care a ajuns sãserveascã de „calici” celor cese înalþã la putere: „Ce sã vãspun! Iubesc acest popor bun,blând, omenos, pe spatelecãruia diplomaþii croiesccharte ºi resbele, zugrãveºteîmpãrãþii despre care lui niciprin gând nu-i trece;iubescacest popor, care nu serveºtedecât de calici acelora ce seînalþã la putere-popornenorocit care geme submãreþia tuturor palatelor degheaþã ce i le aºezãm peumeri”.Am citat din una dinscrierile sale politice cuprinseîn volumul „Opere complete” ,ediþia A.C.Cuza, 1914.

Cuvântul naþiune are pentruEminescu mãreþia unei expresiisfinte. A-l pronunþa fãrã rost,spune Eminescu, ºi numai pevârful buzelor e a face doarparadã de naþionalism:”Naþionalitatea trebuie simþitãcu inima ºi nu vorbitã numaicu gura .Ceea ce se simte ºirespectã adânc, se pronunþãarareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie sã pronunþe numeleDumnezeului lor! Iubescpoporul românesc fãrã a iubipe semidocþii ºisuperficialitãþile sale.”Poetulne învaþã ºi cum trebuie iubitãnaþia. Nu este nevoie demanifestaþii de uliþã ºi nici defraze, naþia trebuie iubitã aºacum e ºi cum ne-a lãsatDumnezeu: „Nu cu fraze ºi cumãguliri, nu cu gardenaþionale de florile-mãrului seiubeºte ºi se creºte naþiaadevãratã.” În alt articolEminescu spune: „Noi o iubimaºa cum este, cum a fãcut-o

Dumnezeu, cum a ajuns prinsuferinþele seculare pânã înzilele noastre. O iubim sansphrase”. Din textele PoetuluiNaþional reiese cã cine aredragoste de naþiune, nu-i cereacesteia nimic, dar îi dã totul:nu-i cere nici chiar încredere,nici chiar iubire:”o iubim fãrãa-i cere nimic în schimb, nicichiar încrederea ei, atât delesne de indus în eroare, nicichiar iubirea, înnãditã azi lalucruri strãine ºi la oamenistrãini.” Era o perioadã cândse forma ideea statului unitarcare în epocã stârnise oexaltare naþionalistã.Românismul ca principiucãlãuzitor e reprezentat dediferiþi fruntaºi ai vieþii noastrepublice. Ideea cã românismultrebuie pretutindeni sã triumfe- în limbã, în legi, în credinþe,în comerþ ºi industrie-strãbatetoatã activitatea lui SimionBãrnuþiu ,mai ales prin operasa „Dreptul public alromânilor”, apãrutã la Iaºi, în1867.În lumina acestei idei amai scris Bogdan PetriceicuHaºdeu care spunea „Sã fimromâni mai pe sus de toate. CaRomâni sã nu uitãm cã suntemLatini. Numai Români ºi numaiLatini”,în cuvântarea sa avândca titlu „Cosmopolitism ºiNaþionalism”,þinutã laSocietatea Românismul, la 26septembrie 1870.ªi Eminescu afost însufleþit de ideearomânismului. El dorea ca

geniul naþional sã fie scos dinamorþire. El simte cã Româniinu vor produce nimic deseamã, decât când vor renunþala vorbe mari, dar sterpe,pentru a fi Români înainte deorice. Toma Nour din „Geniulpustiu” subliniazã mijloacelede mântuire a neamului:”Schimbaþi opiniunea publicã,daþi-i o altã direcþiune,rãscoliþi geniul naþional -spiritual propriu ºicharacteristic al poporului, dinadâncurile în care doarme-faceþi o uriaºã reacþiunemoralã, o revoluþiune de ideiîn care ideea româneascã sãfie mai mare decât uman,genial, frumos, în fine fiþiRomâni ºi iar Români…”Dragostea de neam îl face peEminescu sã exagerezecalitãþile Românilor. El ajungeuneori sã fie foarte violent faþãde duºmanii þãrii ºisensibilitatea sincerã ºinãvalnicã se revarsã în textelepoetului. Voind sã cânteepocile de bãrbãþie alestrãbunilor, Eminescu descrieastfel poporul românesc:“Popor de falã/ Cap de geniu,piept de foc/ Cu gândirea deproroc/ Dar cu inima regalã/ªi cu flamuri cu noroc.”.Poetuldoreºte ca neamul sãu sã aibãun destin fãrã seamãn:”Popoare sã mai fie c`al meu -nu merit ele/ Sã-i semene.Poporu-mi menitu-i ca sã fie/Astfel de cumu-s alte. Eu nu

cer fericirea/ Pentru-a luiviaþã-O naþie iubitã!”

Limba poporului român,dupã Eminescu, e bogatã înfiguri poetice, sufletulpoporului freamãtã de adâncsimþãmânt pentru frumuseþilenaturii, prietenul poporului ecodru, e calul frumos, e turmade oi. Poporul nostru, scrieEminescu, e „plin deoriginalitate ºi de-ofecioreascã putere, formatãprin o muncã plãcutã, fãrãtrudã”.Dintr-o asemenea viaþãrãsare, spune Eminescu maideparte, „nepãsarea lui pentruforme de civilizaþie, care nu ise lipesc de suflet ºi n-aurãsãrit din inima lui.” Dupãcum se vede, din dragoste deneamul sãu, poetul este ºicritic, nu numai laudativ. Elscrie cã ceea ce caracterizeazãpe Români este adevãrul. „Rãusau bun, Românul e adevãrat.El e inteligent, dar nu viclean,nici fãþarnic;e lipsit de cocoaºaintelectualã ori fizicã.”Nuodatã, laudã Eminescu putereaintelectualã a poporului nostruºi inteligenþa lui. Vorbeºte cumândrie de craniul „în adevãrdaco-romanic”comparaþie cuscorburile gãunoase ale pãturiidominante! Chiar dã sfaturitineretului de la facultatea deMedicinã sã facã studiicranioscopice în aceastãdirecþie.

Prin scrierile lui în care seexprimã dragostea de poporul

sãu, Eminescu se apropie deBãrnuþiu ºi de Haºdeu. Dintinereþe el îºi aratã ºi sila defrazeologia patriotardã, privindcritic manifestãrile celor cevorbesc în numele naþiunii ºi,prin aceasta poetul e unreprezentant al curentului de laJunimea. Este un precursor alpromovãrii europenismului încultura românã. Pe când era laViena, la studii, scrie într-onotiþã cã i-i ruºine sã fie românîn felul celora care ºi-auînsuºit monopolulpatriotismului ºinaþionalismului, cã-i ruºine sãfie român de paradã: „mãsurapatriotismului nostru va fi datãde faptele pe care vom aveaocaziunea de-a le împlini înviitor, iar nu de profesareanimic costisitoare a unor ideipe care individul ºi le alegedupã plac.”

Concluzionândnaþionalismul lui Eminescu iamulte forme de manifestare,izvorâte din sufletul unui poetentuziast ºi aprins aliat. Fiindºi un ideolog serios ºi un ziaristcare nu iartã ºi spune lucrurilepe nume. Atât poetica luiEminescu, dar ºi publicisticalui, emanã idei ce exprimãdragostea de neam, de þarã ºitradiþii româneºti ce trebuiepãstrate într-o Europã în plinãexpansiune. Acestea fiindzestrea cu care ne-am afirmat,încã de pe atunci, într-o Europãa naþiunilor, ºi astãzi tezaur alneamului românesc în Europaunitã ºi multiculturalã.

Al. Florin ÞENE

ÎÎÎÎNNNN FFFFIIIIEEEECCCCAAAARRRREEEE ZZZZIIII CCCCUUUU EEEEMMMMIIIINNNNEEEESSSSCCCCUUUUMihai Eminescu - dragostea de neam ºi þarã

De nu ºtiu câte ori am zis: gata,ajunge, nu mai reacþionez la„emanaþii” ipocrite. Uite cã nu sepoate! Cum sã rãmâi indiferent?Pentru aºa ceva trebuie sã ai „stofã” ºiun strat de toval pe obraz. Uºornesigur, mã întreb dacã din motive pecare doar el le cunoaºte, „cel pe care-l iubesc femeile”, lovit cu capul depragul de sus, s-ar fi putut trezi larealitate, hotãrât sã coboare cupicioarele pe pãmânt: „Azi, pãrinþiimei trãiesc dintr-o singurã pensie ºi,credeþi-mã, nu dintre cele nesimþite.Eu însumi ºtiu prea bine ce înseamnãsãrãcia. Am cunoscut cozile ºi friguldinainte, am cunoscut inflaþiaînnebunitoare de dupã. Timp dedouãzeci de ani nu am câºtigat nimicdin scrisul meu, am trãit din salariulde profesor ºi am susþinut din el ofamilie...” Înduioºãtor! Circumspectdin fire, am convingerea cã pentruimagine, asemenea „ieºiri în decor”reprezintã argumente convingãtoare,de bunã stãpânire a artei persuasiunii.Pânã la atingerea culmilor ºiacceptarea elogiilor, nu totdeaunameritate, semnatarul ultimelor„aforisme social-postdecembriste” nu

a protestat, s-a simþit chiar confortabilîn compania mai vechilor „consacraþi”ai auto-intitulatei elite culturaleromâneºti. Dar sã disecãm puþinconþinutul ultimei expresii ademocraþiei româneºti: „Nu estecinstit sã tai un sfert din salariul unuimedic sau al unui profesor, sãºtirbeºti venitul, oricum insuficient, alunui pensionar ca sã scoþi þara dingroapa de acum. Nu este nici eficient.Poate vom ieºi basma curatã de dataasta, dar vom cãdea imediat în

groapa urmãtoare, cãci statul român,aºa cum e el azi, nu poate sã nu fiesãrac”. Citatul extras din context aremult bun simþ, dar,... existã un „dar”.Vreme de douã decenii, marea elitãculturalã a României s-a învârtit înjurul puterii, a lãudat-o, a curtat-o,primind în schimb câteva ciozvârtearuncate de la masa stãpânilor: unpost de ministru al culturii, altul deministru de externe, de consilierprezidenþial, de ambasador la o înaltãinstituþie internaþionalã, de conducãtorpe duratã nelimitatã al unui institutcultural sau „om cu greutate” la oinstituþie de ºantaj politic, social ºimoral... Întorcându-mã la citatulprezentat domniilor voastre mai sus,mai am o nedumerire: statul român„aºa cum e el azi sãrac” - mult maisãrac decât în anul de graþie 1989,afirm eu - cum a ajuns aºa ºi cine l-aadus la sapã de lemn? Autorulamãrãciunilor enunþate se mulþumeºtedoar sã constate: „vezi zilnic mogulii(expresie de bon-ton) plângând culacrimi de crocodil soarta celor pecare ei înºiºi i-au adus în sapã delemn, prin subminarea continuã astatului de drept”.

De mai bine de douã deceniiRomânia se aflã în postura de„DRUMEÞ ÎN CALEA LUPILOR”,condusã fiind de diletanþi, escroci ºipoliticianiºti interesaþi doar depropriul buzunar, indiferenþi laconsecinþele faptelor comise înpaguba a ceea ce a mai rãmas dinStatul Român. Astãzi o „persoanaimportantã, nu spui cine”, vorbacunoscutului personaj creat de NeneaIancu plânge pe umãrul poporuluisãrac. Cu doi ani în urmã, autorul„aforismelor sociale” ne vorbea de„Falimentul moral al românilor”. Peatunci mãrturisea, referindu-se fãrãvoie ºi la propria-i persoanã: cineva„nu ºi-a fãcut datoria de a netransforma în persoane morale”. Unexemplu cât se poate de edificator îlconstituie absenþa frânelor morale” ºitot domnia sa continua: „...lipsaendemicã de civilizaþie [...] aratãparagina întregului nostru sistemeducativ. O educaþie dezastruoasã, olipsã de principii morale ºi de valoripe care sã le transmitem mai departefiicelor ºi fiilor noºtri ne-atransformat în ochii lumii într-unpopor de barbari, de hoþi ºi deucigaºi [...]. Decãderea noastrã capopor, vizibilã în sfera politicã îninterior ºi-n imaginea noastrã mairea ca oricând în afarã, este produsulabsenþei frânelor morale la un numãr

copleºitor de români, victime aleunei lipse cronice de educaþie.” Peatunci ... nu filosofa, ci acuzapoporul român.

Ajunsã astãzi sã stea la coadaþãrilor îndrumate de iluminaþii planeteiºi de vãtraiele lor, condamnatã sãatingã falimentul material, Româniaeste jefuitã de ultimele resursenaturale. Cu aportul nedisimulat almass-media, românii suntdezinformaþi ºi intoxicaþi pânã lanivelul absurdului, sunt privaþi deoricare alte drepturi decât „vina” de arãbda ºi de a se supune trãdãrii de statºi de neam. ªi morþii i-a fost pusãsemnul întrebãrii: are românul loc ºibani îngropãciune? Pânã la „ultimastaþie” sunt obligaþi sã treacã prinpurgatoriul intereselor aservitemarilor trusturi farmaceuticeinternaþionale, al spitalelor autohtone,decimate de sãrãcie, de lipsamedicilor ºi de multe alte„argumente” postdecembriste.

Închei citând chiar pe autorulnemulþumirilor: „Este monstruos ºinedrept sã-i pedepseºti a doua oarãpe cei sãraci ºi sã te prefaci maideparte cã nu-i vezi pe cei vinovaþi desãrãcia lor”, dar mai monstruos estesã te prefaci cã nu „vezi” decât atuncicând eºti împins pe un drum pierdut!

Ion MÃLDÃRESCU,Agero Stuttgat

MODA PLÂNSULUI PE UMÃR„Niciodatã hoþii n-au strigat mai tare «prindeþi hoþii!»”

(urmare din pagina 3)

Scriitorul Al. Fl. Þene

Ion Mãldãrescu

PIETRELE DOAMNEI 5

(continuare din nr. trecut)„Iar când mã pregãteam sã închei

cartea, tot din þara satanei, televiziuneane-a transmis mascarada prezentãriipretinselor sarcofage în care probele ADNar fi dovedit cã s-ar fi aflat rãmãºiþele luiIisus, ale Sfintei Familii ºi ale MarieiMagdalena !

Aceasta este de departe cea maiodioasã dintre diversiuni ! Reiterândobsesiv blasfemia cãsãtoriei dintre Iisus ºiMaria Magdalena, sionismul vorbeºtedespre teste ADN – fãrã a-ºi permite sãsusþinã deschis aºa ceva, ei sugereazã cumultã perfidie cã pretinsele teste ar dovedicã într-un sarcofag ar fi fost Iisus, iar încelãlalt soþia sa, Maria Magdalena ! Iartinerele generaþii, care îºi întemeiazãcultura pe ceea ce vãd ºi aud la televizorori citesc pe internet, considerã cã într-adevãr, aºa este ! […..] Chiar ºi azi,Sionul încercã încã o datã sã îl ucidã peIisus. Nemernica þesãturã de minciuni asioniºtilor neglijeazã înseºi tradiþiileevreieºti de acum douã milenii. La acelmoment, morþii nu se îngropau însarcofage, ci înveliþi în giulgiuri de pânzã(cum de altfel ne aratã ºi Evangheliile)”.

ªi ca sã ne facã sã înþelegem ºi maibine cum lucreazã „Cel Rãu” ºi slugilelui, autorul cãrþii „Codul lui Lucifer”(pentru cã din aceastã carte citãm), nepune în faþã mai multe dialoguri(imaginare desigur) dintre Lucifer ºipersonajele din Biblie.

Redãm mai jos unul dintre acestedialoguri:

- „Iuda!Tânãrul se întoarse nedumerit. Nu ºtia

sã fie cineva în Ierusalim care sã îlcunoascã.

- Eºti Iuda din Iscaria, nu? Eºti unuldintre ucenicii Lui. Iuda deveni bãnuitor.Este adevãrat, mulþi îl întâmpinaserã peÎnvãþãtor ºi pe ei în Ierusalim cu bucurie,dar mai ºtia ºi cã Învãþãtorul avea mulþiduºmani sus puºi.

- Strãine, nu cred cã ne-am întâlnitvreodatã.

- Este adevãrat cã noi doi nu am statde vorbã niciodatã, dar eu am fost defiecare datã martor la ce a fãcutÎnvãþãtorul vostru. Am fost în apropiereavoastrã la Cana Galileei, Betsaida ,Capernaum, Betania, am fost chiar ºi pemuntele Tabor, am fost peste tot.

- Eºti ºi tu unul dintre adepþi?- O ! Nu ! Sunt ceva mult mai mult. Eu

sunt cel ce Îl va ajuta la împlinireaprofeþiei. Iar tu mã vei ajuta pe mine.Pentru împlinirea profeþiei, pentru caÎnvãþãtorul sã mântuiascã denenumãratele pãcate poporul vostru,pentru a se aºeza lângã Tatãl Sãu. El vatrebui rãstignit aici, la Ierusalim.

Iuda Iscariotul se scãrpinã gânditor încreºtetul capului:

- Da, Învãþãtorul a pomenit despre aºaceva. Dar nu înþeleg ce sã fac eu.

- Tu te vei duce la Caiafa ºi te vei oferisã i-L arãþi, ca sã poatã fi arestat.

- Adicã sã-L trãdez pe Învãþãtor?- Nu, nici vorbã de aºa ceva. El va fi

rãstignit aici, orice ai face tu. ªi dupã cumai spus, El ºtie bine asta. Tu, doar o sãajuþi la împlinirea profeþiei.

- Ba nu. Tu îmi ceri sã-L trãdez. ªi nuînþeleg de ce. De ce aveþi nevoie de mine?El nu s-a ascuns niciodatã. Toatã lumea Îl

cunoaºte, a intrat în Ierusalim ziua înamiaza mare cãlare pe mânzul unei asine,a fost întâmpinat cu flori ºi ramuri desãlcii, a fost în Templu, a sãvârºit minuni.ªi atunci, de ce mai este nevoie de mine?

- Dar þi-am explicat de ce: pentruîmplinirea profeþiei. El trebuie trãdat deunul din ai sãi.

- Ce profeþie este asta ? Fiindcã nu ocunosc.

- Sunt multe profeþii pe care voi,oamenii nu aveþi de unde le cunoaºte ºinici nu le veþi cunoaºte.

- Dar cine eºti tu, ce încredere sã ameu în tine ºi care sunt aceste profeþii pecare nu le cunoaºtem ºi nici nu le vomcunoaºte?

- Nu þi-am spus destule lucruri pânãacum ? Bine, îþi voi mai spune si altele.Stai jos aici. Necunoscutul se aºezã pe unbolovan ºi îl invitã pe Iuda sã ia loc lângãel, pe altã piatrã care era la doi paºi.Apoi, începu sã-i povesteascã o sumedeniede lucruri, începând încã din copilãria sadin Iscaria, lucruri pe care Iuda era sigurcã nimeni nu avea sã le cunoascã.

Mai mult, i-a povestit unele dintregândurile lui, nimãnui mãrturisite.

Când strãinul îºi încetã vorbele, dupãun timp (nici Iuda nu ºtia cât trecuse)ucenicul se ridicã nãuc de pe piatrã.

- Dar toatã lumea va spune cã sunt untrãdãtor.

- Da, acum. Dar peste vreo 200 de anicineva va scrie o carte, ca ºi scrisã detine, cu o altã poveste. Iar peste vreo 2000de ani, alþii te vor face un mare erou alnoii credinþe. Du-te acum ºi nu uita: joinoapte mergi la Caiafa. Te aºteaptã.

Iuda se îndepãrta cu paºi ºovãielnici,cu mintea încâlcitã cum nu o mai simþiseniciodatã. Mai auzi atât în urma lui:

- Te vom rãsplãti pe loc. Nu uita, noi îirãsplãtim pe toþi cei care ne slujesc.”(Dan Cristian Ionescu, „Codul luiLucifer”, 2009, pp. 9, 10, 11, 57, 58, 59).

Gândul ne duce la cuvintele dinBiblie : „ªi a intrat Satana în Iuda, celnumit Iscarioteanul, care era din neamulcelor 12. ªi ducându-se, el a vorbit cuarhiereii ºi cu cãpeteniile oastei, cum sã-Ldea în mâinile lor. ªi ei s-au bucurat ºi s-au învoit sã-i dea banii”( NoulTestament, Edit. Instit. Biblic, 2002,Evanghelia Luca, cap.22, vers. 3, 4, 5).

E inimaginabil rãul pe care poate sã-lfacã în lume omului, Prinþul Întunericului!ªi, de cele mai multe ori, ajutat deslujitorii lui, aºa cum a fost IudaIscarioteanul. Pentru a argumenta acestlucru, aº putea veni cu multe exemple; osã mã folosesc de unul singur, e unexemplu foarte relevant, din activitateamea pastoralã. Sunt aproape sigur cãlucrurile pe care le voi relata mai jos s-aupetrecut în anul ’87, în vara acelui an.

Era într-o zi de vineri seara, ieºisemdin Bisericã ºi voiam sã închid uºa de laintrare, când au apãrut o doamnã cu celedouã fiice ale dânsei. Le-am privit. Erauatât de rãvãºite ºi de înspãimântate încâtle-am întrebat: Ce s-a întâmplat? Mi-aurãspuns cã în casa unde locuiesc seîntâmplã niºte lucruri îngrozitoare ºi m-aurugat foarte insistent sã merg sã fac oslujbã.

- Dacã nu veniþi, noi nu avem curajulsã mai rãmânem peste noapte acolo, mi-a spus doamna. Dupã câte mi-amintesc,

fetiþele erau pe clasele a V-a ºi a VI-a.În drum spre casã, doamna mi-a relatatcâte ceva din cele ce se petreceau încasa cu pricina.

- ªtiþi, a început sã-mi povesteascãdânsa, în afarã de zgomotele infernale pecare le auzim uneori – noaptea sau ziua –la noi în casã se petrec lucruri care neînspãimântã. O sã vedeþi, fetele au cameralor : are fiecare biroul ei unde-ºi scriu ºiunde-ºi fac temele, unde-ºi petrec o mareparte din timp. ªi, închipuiþi-vã pãrinte,uneori, când stând acolo ºi lucrând, biroulpleacã brusc ºi se izbeºte de peretelecelãlalt, stiloul zboarã de pe masã cazvârlit de cineva, cartea se închide sau sedeschide singurã, tabloul din perete începesã se balanseze… ºi suntem efectivterorizate de aceste lucruri care nedesfiinþeazã psihic. Nu ne mai putemodihni, nu mai putem dormi, nu maiputem rezista… !

Am fãcut sfinþirea apei (sfeºtania) ºimoliftele Sfinþiilor Vasile ºi Ioan Gurã deAur. Dupã ce am stropit casa cu aghiazmã,am mai stat de vorbã ºi am hotãrât sãfacem (nu mai ºtiu precis) ºapte sau nouãslujbe. În fiecare searã mergeam acolo,ºapte s-au nouã seri la rând. Vreau sãredau cât mai exact ce s-a întâmplat laultima slujbã, deºi este aproape imposibilde relatat în cuvinte. Eram cu toþi îngenunchi, eu, doamna ºi fetiþele; citeammoliftele Sfântului Ioan Gurã de Aur,când, am auzit ceva ca un vuiet. Mi-amamintit brusc de cutremurul din ’77. Ca laorice cutremur într-adevãr, se aude maiîntâi un vuiet, apoi începe zgâlþâiala. Dar,de data aceasta, dupã vuiet s-a întâmplatcu totul altceva; deºi nu se clintea nimic,paradoxal, aveai senzaþia cã în secundeleurmãtoare plafonul se va prãbuºi peste noi,cã vom intra ºi ne vom scufunda cu casãcu tot în pãmânt … ªi toate acestea înalternanþã cu un vuiet care se amplifica ºidevenea înfricoºãtor.

În momentul când mi-am dat seama cãnimic nu se clinteºte, am realizat cã nueste niciun fel de cutremur si cã tot ce seîntâmplã e cu totul ºi cu totul de altãnaturã. Dupã ce am terminat de cititrugãciunile, m-am ridicat, le-am fãcutsemn sã se ridice, dar, nu s-au miºcat,încremeniserã de spaimã. Într-un târziu,dupã ce am botezat casa, s-au ridicat cuteamã ºi s-au dus în vârful picioarelor cuspaima în suflet, în toate camerele,nevenindu-le sã creadã, cã toate lucrurileerau la locurile lor. Am stat îndelung devorbã ºi le-am spus: sper din tot sufletul cãtot rãul care a fost acolo a fost pus pefugã, a fost mãturat.

ªi aºa a fost, din ziua aceea, acolo, laparter s-a instalat pacea ºi liniºtea. Da, laparter. Sus, la etaj, erau douã cumnate aledoamnei, despre care îmi spusese: pãrinte,eu sunt aproape sigurã cã tot rãul care esteaici la noi, este trimis de sus, de la ele. Elenu au nicio treabã cu cele sfinte, cuBiserica, ele se ocupã cu lucruri necurate.ªi nu peste mult timp, una din cele douãsurori a apãrut la mine la Biserica ºi înscurt, mi-a relatat cã în casa lor seîntâmplã lucruri foarte stranii. Am ascultatstupefiat ºi am aflat cã tot rãul de jos, de laparter, unde erau fetiþele ºi mama lor, setransferase sus, la cele douã femei careacum, erau ele înspãimântate de ce seîntâmpla. ªi cele care erau pânã atuncicertate cu Dumnezeu s-au convertit ºi auluat calea Bisericii.

Cele ce nu sunt cu putinþã la oameni,sunt cu putinþã la Dumnezeu – spune IisusHristos, El însuºi fiind Fiul lui Dumnezeu,nu un Zeu oarecare, aºa cum a afirmat ºicum crede Dl. P.C. Dupã 2000 de ani decreºtinism când toþi oamenii mari deºtiinþã (nu este vorba de gânditori de mânaa zecea) spun cã nu poþi face un metru înistorie fãrã sã te loveºti de Dumnezeu, mise pare o nebunie sã îndrãzneºti sã spuiNU ! realitãþii. Desigur, de-a lungulsecolelor, Iisus Hristos a avut ºi va avea încontinuare cei mai înverºunaþi duºmani.Iatã de pildã ce ne relateazã MihailNeamþu (doctor în teologie ºi studiireligioase al Universitãþii din Londra) înarticolul sãu „ revelion multicultural” din„Dilema Veche” numãrul 15-21.01.2009: „în seara de Revelion am fostinvitat de un cuplu studenþesc din AnnArbor pentru o gustare frugalã, înainte cagongul sã batã. […]. Alãturi de gazde, lamasã erau invitate Alima, o arãbistãirakianã atrasã de teme recente înantropologia migraþiei; Rachele, o tânãrãamericanã, interesatã de impactul luiPuskin asupra literaturii ebraicecontemporane; în sfârºit Sonia, o doamnãdin Suedia, cu preocupãri în zona poezieiamericane.[…]

Întrebarea: care religie de pe pãmânte cea mai criminalã ? Fraza a fostrepetatã ca o mantrã pe tot parcursulserii: „creºtinismul a fost ºi este cea maicriminalã religie de pe pãmânt. În plus aºvrea sã spun, dar nu am cui, putem inversaîntrebarea. Care istorie ne documenteazãcâte suflete a salvat creºtinismul? Câþitâlhari, oameni desfrânaþi, alcoolici,delicvenþi, regi ai superbiei sau intelectualiaroganþi au fost transformaþi, îmblânziþi,umanizaþi ºi poate chiar îndumnezeiþi deVestea cea Bunã? În ce contabilitate intrãleprozeriile, aºezãmintele pentru bãtrâni,banul vãduvei. Ajutorul acordat tinerilorstudioºi, secole la rând ? De ce uitãm atâtde repede istoria artei, liturghia frumuseþii(icoanele, arhitectura, muzica sau pictura),istoria cavitãþii, universitãþile deschisegeneros cãtre medicinã, drept saumetafizicã ? ”

* * *Negarea Învierii lui Hristos indicã

totuºi importanþa ei crucialã în viaþaomenirii. Mihai Crama o spune maifrumos ºi mai semnificativ : „se va negaÎnvierea cu violenþa cu care se neagãlucrurile esenþiale”. „Învierea lui Hristoseste într-adevãr, un lucru esenþial. Istoriacelor 2000 de ani de creºtinism dovedeºteacest lucru cu prisosinþã. ªi este ºi logic

într-un fel. Învierea rãstoarnã totul :sensurile, valorile, credinþele, obiceiurile,afacerile. Toþi cei cãrora Învierea le-astricat rutina lovesc în ea. Se dovedeºte cãpentru mulþi Învierea Domnului este uneveniment inconfortabil. ªi cu cât maimult ea rezistã, cu atât mai variate ºisofisticate sunt modurile în care seconcepe lupta împotriva ei. DefiniþiaÎnvierii este biruinþa ”( Preot Prof. Dr.Theodor Damian, „Rãsãritul cel de sus”– Ed. „Lumea credinþei”, 2006, Buc.,pp.79 ºi 106).

Va veni vremea – spunea PavelFlorenski – când lumea nu va avea o altãalternativã decât aceasta: Sfânta Treimesau nebunia!

Pr. Vasile MARINESCU,Biserica Olari, Curtea de Argeº

MAI APROAPE DE DUMNEZEU

Scriitorul Pavel Coruþ a comis un act de lez-divinitate la adresa lui Iisus (III)

Pavel Coruþ

Preot Vasile Marinescu

Sf. Ioan Gurã de Aur

RESTITUIRI:

Poetul Ion

CreangãAceastã poezie a lui Ion

Creangã face parte din vol. IonCreangã, Opere complete,Iaºi,1890, Biblioteca pentrutoþi, format de buzunar, volumoriginal moºtenit dinbiblioteca pãrinþilor mei,învãþãtorii Elena ºi VasileGhiþescu de la ªcoala Groºi-Bãbana (Prof. VasileGHIÞESCU, Piteºti)

OLTENII ÎN IAªICe rãsunã? Ce s’aude?Ce glas dulce românesc?Ce flãcãi ca bradul verde,Ochii noºtri îi uimesc?Sunt Olteni, scãparea noastrã,Bucuraþi-vã ieºeni!Voi cu inima creºtinã,Cumpãraþi de la Olteni.

Oltul falnic prin copiii’ºiZice Prutului scîrbit: - Dulce frate, fii în pace,Steaua ta a rãsãrit!...La cel glas de mîngîiereGeme sufletu’n duºmani,Voi cu inimã creºtinã,Nici un ac de la jidani!Micã e lumina încã!Dar credinþã’n cel de sus,În pãrintele dreptãþii,ªi’ntunericu’i rãpus!Soarele frumos luci-va…Bucuraþi-vã ieºeni!Voi cu inima creºtinã,Cumpãraþi de la Olteni!

Iazmele otrãvitoare,Duhul rãu ºi necurat,Vai, destul ne-au supt putereaªi viaþa ne-au uscat.De pe ochii voºtri rupeþiPînza’ntinsã de duºmani!Voi cu inima creºtinã,Nici un ac de la Jidani!

Fraþii certe-se’ntre dînºii,Fiii cu pãrinþii lor!Dar blãstãm cu fos s’ajungãPe acel cutezãtor,Care fãrã de iubireS’ar uita la cei Munteni!Ascultaþi Români cuvîntu’mi!Cumpãraþi de la Olteni!

ªi atunci viaþa noastrãPrecum rîul cristalin,Se va scurge, limpezitãDe otravã ºi venin.Morþii noºtri n’or mai plîngeSub cãlcîie de duºmani.Sus dar inimile voastre!Nici un ac de la Jidani!

Care este darul cel mai depreþ? Cu acest gând îmideschid inima ºi sufletul cãtreexpoziþia de picturã a d-neiDoina-Laura Mariþa Sibiceanu,asistent universitar alUniversitãþii Naþionale de ArteBucureºti, secþia scenografie,

Nãscutã în Turþ, Oaº, ozonã cu greutate pot spune,unde tradiþiile sunt pãstrate cucredinþã din generaþie în

generaþie, o zonã cu unputernic tezaur folcloric, aicãrei oameni ºtiu ce înseamnãadevãratul Dar. Satul unde s-anãscut artista capãtã o altãdimensiune, a conectãrii lalume, a dãinuirii, prin pânzeleartistei.

Pentru realizarea acestuiinterviu mulþumesc din sufletD-lui Aurel Sibiceanu, fãrãsprijinul dânsului acest lucru arfi fost imposibil.

Doina-Laura MariþaSibiceanu: Scopul deschideriiunei expoziþii este acela altransmiterii unui cod personal,al artistului, ca mesaj sprereceptor, spre fiinþa umanã.Întreg conceptul expoziþional,ca demers, este o calelabirinticã de iniþiere în tainelevieþii ºi ale morþii. Este drumulparcurs de artist în tainelecunoaºterii de sine în raport cupropria existenþã, drumul sprecentru ºi deschiderea spre lumeîn sensul spiralei deschise

dinspre opera artistului, camesaj plastic, spre fiinþaumanã. Important în tot acestdemers al comunicãrii este cacel care intra în impact cumesajul operei sã se regãseascãîn ea sa poatã fiinþa îninteriorul ei. FriederichNietzsche spunea cã opera luise adreseazã „neºtiuþilor luiprieteni”, iar în ceea cepriveºte mesajul operei de artã,e important ca artistul sã-ºiasume impactul mesajuluiasupra receptorului sãu.

Mihaela Cãvescu: Aºa cumspunea Mircea Eliade ,,mituleste o istorie sacrã, uneveniment primordial care a

avut loc la începutul timpului”,am în faþa mea tabloul Adam siEva. Vãd ºi simt la Adam,neputinþã iar la Eva,ruºine...este foarte greu sã vezi

prin ochii artistului, povestiþi-mi despre mitul androginului,despre acele începuturi de caremenþiona Mircea Eliade maisus ºi care este povesteaacestui tablou ?

D.L.M.S.: „Adam ºi Eva”,întruchipeazã ca metaforãplasticã,sentimentul de culpã aomului primordial, conºtiinþaasupra pãcatului primordial,tristeþea indusã de pierdereanemuririi. Miracolul vieþii ºi almorþii într-o mereu întrebãtoareatitudine contemplativã aomului, ca fiinþã sortitã pieirii.Mitul se relevã omului caadevãr,ca istorie sacrã,provocând uimire ºi apoinevoia de cunoaºtere. Luptaeroului mitic cu monstrul, înmitologie devine modelarhetipal consacrat iniþierii.Artistul poate fi asociat cueroul mitic, el având curajul dea se aventura într-o cãlãtorie a

cunoaºterii,ca experienþãpersonalã,umanã,asumatã, fiindun deschizãtor de drumuri,precum eroul legendar. Totbagajul cultural asimilat nevoiide arhetip cultural, precum siexperienþa personalã,contribuie la însuºirea unuilimbaj propriu de exprimare,care prin forþa gestului plastic,se transforma în realitatea vie aactului de creaþie, a fiinþãriioperei de artã, ca un codpersonal de comunicare culumea. Dualitatea individuluiexprimã lupta între acceptareacondiþiei efemere a tot ce estelumesc ºi capacitatea sa de atranscende dincolo de lumeaaceasta,prin sacrificiul de sine.Reflectarea în oglindã, nu estealtceva decât o condiþie apropriului orgoliu,a trufiei faþãîn faþa cu tine însuþi, în sensulrenunþãrii, pentru a depãºicondiþia de trup efemer. Eºti cutine însuþi intr-o permanentadisputã, în sensul înþelegeriipropriului eu ca dimensiunespirituala.

M.C.: „Stilul este omul”,pe atât de diferit pe atât decomplex, sunteþi profund legatãde tradiþii, de folclor, de mitulromânesc, de iubirea faþã deneam, toate acestea le regãsescpe o pânzã, „Troiþa”, douãmari simboluri, roata vieþii ºipasãrea prevestitoare, ce

6 PIETRELE DOAMNEI

La începutul anului 1840 îºiîncepea apariþia la Iaºi, subconducerea lui Mihail Kogãlniceanu,Dacia literarã, eveniment majorpentru evoluþia culturii noastre dinsecolul al XIX-lea. Ea exprimãconºtiinþa de sine a celei mai dinamiceºi mai influente grupãri paºoptiste,hotãrâtã, în pofida vitregiilor istoriei,sã clãdeascã România pe temelianeclintitã a unitãþii naþionale, adreptãþii sociale ºi a culturii moderne.În comparaþie cu alte publicaþiiimportante, de mai târziu, Dacialiterarã a avut o existenþã meteoricã:autoritãþile au suprimat-o dupã numaitrei numere. Or, într-un interval atâtde scurt, e, de obicei, imposibilãmanifestarea deplinã a unei îndrumãriînnoitoare, fãrã a mai vorbi dedificultatea ilustrãrii ei prin opere decreaþie cu adevãrat valoroase. Dar, cutoate cã a dispãrut înainte de a-ºi fidat un drum întreaga mãsurã, Dacialiterarã a deschis un drum ºi acristalizat o atitudine, care aveau sãmarcheze puternic epoca. SpiritulDaciei literare n-a putut fi înãbuºit decenzorii de la 1840, el a rãmas viu ºifecund, însufleþind ºi inspirânddecenii de-a rândul activitateaintelectualã româneascã.

Ce urmãrea Dacia literarã? Aspus-o în stilul limpede ºi incisiv M.Kogãlniceanu, în editorialul primului

numãr. Cele mai bune foi ce avemastãzi - constatã el – pãstreazã uncaracter local ºi un profil mai multgazetãresc decât cultural. Înconsecinþã Dacia îºi propunea sã seadreseze tuturor românilor ºi sã seîndeletniceascã numai cu literatura(termenul luat în accepþie largã).

Punctul ventral al programului îlconstituia afirmarea hotãrâtã a ideii cãoriginalitatea naþionalã trebuie sãconstituie baza necesarã a creaþiei,„însuºirea cea mai preþioasã a uneiliteraturi”. Cu toatã aparenþaexclusivitãþii, formularea nu seîmpotrivea, în fapt, asimilãrii culturiieuropene.

„Istoria noastrã are destule fapteistorice, frumoasele noastre þãri suntdestul de mari, obiceiurile noastredestul de pitoreºti ºi de poetice,pentru ca sã putem gãsi ºi la noisujeturi de scris, fãrã sã avem pentruaceasta trebuinþã sã ne împrumutãmde la alte naþii”. Deºi în acesterânduri nu e întrebuinþat cuvântulfolclor, Kogãlniceanu avea în vedere,printre sursele de inspiraþie, ºi poeziapopularã. Îndreptând atenþia spreaspectele particulare ºi specifice alerealitãþii locale, Dacia literarãdeschidea perspectiva unei literaturiîntemeiate pe observaþie, cultivând„adevãrul” ºi „naturalul”, îndrumarebinevenitã într-o ambianþã sufocatã dedeclamaþie ºi sentimentalism afectat.

Un alt punct programatic declaracã revista va milita pentru ca„românii sã aibã o limbã ºi literaturãcomunã pentru toþi”, fãcând astfelvizibil idealul unitãþii politice aromânilor.

În fine, era avansatã ideeanecesitãþii spiritului critic, dându-se ase înþelege cã faza aprobãrilorbinevoitoare ºi a indulgenþei tactice seîncheiase: „Critica noastrã va finepãrtinitoare; vom critica cartea, iarnu persoana”.

Pe plan literar, scriitorii însufleþiþide spiritul Daciei literare se apleacãasupra trecutului într-o intenþie

pedagogic recuperativã ca sã-i extragãînvãþãmintele, „lecþia”, dar nu maipuþin ca sã-i punã în luminã,asemenea tuturor romanticilor,valorile de culoare ºi mit. Astfel,Grigore Alexandrescu îl evocã peMircea în decorul de o sãlbaticãsplendoare al Coziei, CostacheNegruzzi înfãþiºeazã în cel dintâipoem epic din limba românã (AprodulPurice), un episod din domnia luiªtefan cel Mare, DimitrieBolintineanu descoperã o specie liricãnouã – amestec de baladã ºi legendã –destinatã unui imens succes printrecontemporani. În versuri sculpturale,de o sonoritate gravã, el îºi confruntãeroii cu adversitãþile sorþii, fãcându-isã-ºi dezvãluie înãlþimea moralã,vitejia ºi fermitatea.

Proza aduce douã realizãri: nuvelaAlexandru Lãpuºneanu de C.Negruzzi (reuºitã exemplarã prinintensitatea dramaticã a confruntãrilor,dimensionarea shakesperianã apersonajului central) ºi monografianeterminatã a lui N. Bãlcescu,Românii supt Mihai Voevod Viteazul(operã de întinsã documentare, dar ºide înaripatã poezie, care face din celdintâi fãuritor al Unirii simboluldestinului naþional).

În planul cunoaºterii depline ºiautentice a trecutului, a explorãrii lui

prin luminile ºtiinþei, opera grupuluide la Dacia literarã e tot atât deimportantã: lui M. Kogãlniceanu ºi N.Bãlcescu le datorãm o contribuþiehotãrâtoare la construireaistoriografiei române moderne. Aºacum reiese din Histoire de laValachie, de la Moldavie et desValaques transdanubiens (1837) ºiCuvânt pentru deschiderea cursuluide istorie naþionalã (1843) ale celuidintâi ºi Puterea armatã ºi militarãde la întemeierea PrincipatuluiValachiei pânã acum (1844), aleceluilalt, istoria nu mai este – pentruei – o cronologie seacã adomnitorilor, „un ºir de oarecareîntâmplãri politice sau militareuscate, fãrã nicio culoare, fãrã niciunadevãr local”. În centrul investigaþieiei aºazã societatea, în cuprindereainterconectatã a tuturor laturilor sale– „instituþiile soþiale, ideile,simþimintele, obiceiurile, comerþul ºicultura intelectualã” – iar poporuluiîi atribuie rolul de principal actor alevenimentelor („izvorul a tuturormiºcãrilor ºi isprãvelor ºi fãrã decare stãpânitorii n-ar mai fi nimic”).

Deºi Kogãlniceanu ºi Bãlcescu seinvestesc afectiv în ceea ce relateazã,ei nu-ºi iau dorinþele drept realitãþi ºinu acceptã nici o mãrturie, oricât deavantajoasã, fãrã cel mai sever controlcritic. Recunoscându-ºi o „micãplecare pentru naþia sa” ºi afirmândcã „iubirea patriei îi îndreaptãcondeiul”, Kogãlniceanu îºi luaangajamentul în celebrul sãu„Cuvânt” cã va respecta în totulobiectivitatea, cã va spune „adevãrulfãrã slãbiciune ºi fãrã amãrâre”. Larândul sãu, Bãlcescu socotea cã„treaba agerii critice a istoricului”este sã discearnã între „daturile”materiale „adevãrul de falsitate”.

Dacã, în trecut, Gh. ªincai sestrãduia sã adune ori sã alarmezeopinia publicã în vederea strângerii ºitipãririi de documente, Kogãlniceanuºi Bãlcescu iniþiazã primele publicaþiide izvoare, astfel, prin Arhiva

româneascã (1841 – 1845) ºiMagazin istoric pentru Dacia (1845 –1848), sunt date la ivealã ºi editate oserie de cronici, hrisoave domneºti,acte diplomatice etc. de o importanþãexcepþionalã pentru luminareatrecutului nostru.

Înscrise în matca tradiþiei prinobiectivele generale urmãrite, darînnoitoare prin metodã, organizarea ºiinterpretarea faptelor, prin dialogulpermanent cu ideile avansate alevremii, lucrãrile istoriografice ale luiM. Kogãlniceanu ºi N. Bãlcescuilustreazã admirabil îmbinarea de elanpatriotic ºi sete de cunoaºterecaracteristice Daciei literare. Încât,rãmâne evident cã prin spiritul, încãmai mult decât prin litera programuluiei, Dacia literarã, a dat aripicreativitãþii româneºti, atât pe tãrâmulistoriografiei, cât ºi pe cel alliteraturii; ea a reuºit sã inspirecercetarea trecutului sub semnulcunoaºterii critice ºi reprezentarea luisub faldurile sclipitoare ale mitului.

În ciuda trecerii a 170 de ani de laapariþia Daciei literare, idealurilepromovate îºi menþin viabilitatea, cuatât mai mult cu câtinternaþionalizarea valorilor artistice,inclusiv a celor literare, poateconstitui o veritabilã ameninþare laadresa culturilor mici.

Prof. George BACIU

170 DE ANI DE LA APARIÞIA REVISTEI «DACIA LITERARû- MOMENT DE RÃSCRUCE ÎN CULTURA ROMÂNÃ

INTERVIUL EDIÞIEI: Doina-Laura Mariþa Sibiceanu, artist plastic

„OMUL ACTUAL SUPORTÃ O MARECRIZA DE IDENTITATE”

Mi se pare cã oamenii au un potenþial foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare dacã au curajul sã-ºi asume anumite riscuri. Totuºi cei mai mulþi nu o fac. Rãmân nehotãrâþi ca ºi cum viaþa ar fi veºnicã.

PHILIP ADAMS

Mihail KogãlniceanuNicolae Bãlcescu

Doina-Laura Mariþa Sibiceanu (continuare în pagina 7)

PIETRELE DOAMNEI 7

reprezintã Roata Vieþii, pentru omulDoina Mariþa Sibiceanu, dar pentruartistul Doina Mariþa Sibiceanu

D.L.M.S: „Troiþa” trans-simbolizatã de bradul psihopomp,ca ºipasãrea suflet, care vegheazã, înaºteptare, cu aripile închise,mântuirea, înfãþiºeazã moartea ca ooglinda a vieþii, a zbaterii individuluicu propriile lui limite trupeºti ºisufleteºti, în nevoia lui de absolut,stadiile, treptele vieþii lui spirituale pepãmânt, în nevoia de mântuire. Creatãpe prototipul proporþiei bizantine,fiind compusã în plan vertical ca osuccedare de ritmuri create deinterpunerea unor direcþii orizontale,diagonale,cu ascensiunea verticalei caaxis mundi. Exprimã nevoia deechilibru, creat de raportul vertical-orizontal ºi geometria interioarã asimbolurilor stilimorfe: cercul, roata,rozeta, meandrul, amintind deconsubstanþialitatea omului cu lumeaancestralã. Demersul meu artisticpleacã de la cheia de bolta a întregconceptului artistic expoziþional : „Dela simbolul arhaic la semnul plastic”,ROATA VIEÞII. Regãsireasimbolurilor primordiale într-o lumearhaicã, guvernatã de vechearânduialã ºi transfigurarea lor însimboluri la nivel de cod personal, casemn plastic. Revenirea in illotempore la un timp primordial ,almemoriei ancestrale,captate emoþionalîn copilãrie,într-un mediu arhaic,guvernat de vechea rânduialã, ºirepurtarea acestei memorii,transfigurarea la nivel de limbajplastic a semnelor mnemonice însemne plastice. Reconstituirea unuispaþiu arhaic ºi reconfigurarea lui într-o viziune ambientalã proprie, plecândde la amintiri, locuri, oameni ºiobiceiuri, ce le-am trãit în copilãrie, înTara Oaºului, locul meu de obârºie.Pe mãsura trecerii timpului acestelocuri, oamenii, precum ºi modul lorde viaþã, datoritã unui îndelung procesde laicizare, ca urmare a invazieiproletcultiste ºi a intenþiei dedezrãdãcinare a þãranului de tradiþiilecare s-au conservat atâtea milenii, trecîn uitare, ca purtãtor al semnelorrãmase în memoria afectivã acopilãriei, îmi asum dorinþa de atransmite ºi de a face cunoscutãaceastã lume, semenilor mei,sã o potduce mai departe.

M.C.: Sã ne întoarcem la motivulexistenþei noastre, Iubirea. M-am opritla douã tablouri, IOV( iubirea deDumnezeu, iubirea supremã ) ºiAUTOPORTRET (cele douã feþe alefemeii, femeia în devenire, mireasa, ºifemeia maturã).Aceste douã maritablouri mi-au oprit timpul în loc ºim-au fãcut sã vãd partea nevãzutã alucrurilor, care este pilda zilei,transmisã prin pictura care o faceþi?

D.L.M.S.: Toþi ne punem aceleaºiîntrebãri în faþa condiþiei efemere avieþii, însã nu toþii ne asumãm drumulcãutãrii de sine,ca adevãr exprimat ºiasumat. Dacã avem curajul sã trãim,iubind viaþa,ca fiind cel mai de preþdar,ca rod al iubirii, trebuie sã neasumam moartea ca prag al acceptãriitrecerii noastre într-o altã dimensiunea vieþii, eliberatã de condiþia efemerãa valorilor profane, de trufiadimensiunii trecãtoare a trupului.Pictura, ca limbaj, spre deosebire decuvânt este foarte carnala, materialã.De aici ºi nevoia de eliberarecatharcticã, de exorcizare prinintermediul gestului plastic, de hainatrufaºã a carnalului. „Iov”, plecând dela nevoia de arhetip a omului arhaic,iubind pe Dumnezeu necondiþionatchiar în momentele de revoltã,considera trupul doar înveliºul dedoliu al sufletului, iar credinþa estesingura motivaþie a sensuluiexistenþei. Arta poate fi ºi ea o cale demântuire, în sensul eliberãrii de sine,de iniþiere în tainele morþii, catranscendere, ca o scara a lui Iacovcare face punte între lumea aparentã ºiesenþa lumii acesteia. Omul arhaic seregãseºte în ritual, acesta eliberându-lde dimensiunea efemerã a timpuluiistoric, iar artistul prin intermediul

ritualului creaþiei, prin forþa gestuluiplastic, ca act catharctic în raport curitualul,al eliberãrii, precum eroulmitic, atinge mersul, ca dimensiunecosmica, a lumii acesteia, participândla ea. El se miºcã liber odatã cu lumea,în uimirea descoperirii unui nouînceput, în faþa fiecãrei pânze albe,guvernat de neliniºtea creatoare,exprimat prin forþa gestului plastic,care leagã cãmãrile subconºtientuluicu rigoarea geometricã a formeiplastice. E nevoia de perfectare alimbajului,a drumului spre esenþã,spre simplitate. Nu exista stilpersonal, ci nevoia permanentã deperfectare a propriului limbaj, aceastafiind preocuparea artistului, obsesivãde autodepãºire a propriilor limite, anevoii de introspecþie, de explorare asinelui în raport cu lumea. E opermanentã luptã între dezlãnþuireafãrã limite (ca haos germinativ) ºinevoia de armonie prin control.Limbajul plastic oferã valenþenemãsurate de cãutare ºi regãsire asinelui in raport cu lumea. Forþagestului plastic denotã originalitateaoperei de arta, unicitatea ei. Totul esteca nevoia de exprimare sa fie sincerã.E o miºcare în spirala de redefinire înfaþa unui nou început, plecând de laalta stare,dar pãstrând reperele. Înceea ce mã priveºte, nevoia deregãsire în dimensiunea reperelorsacre, nevoia de absolut. De lasimbolul arhaic la semnul plastic.Oricât de abstracte ar fi formele,semnele cu care operez, cel maiataºatã mã simt de fiinþa umanã, deparadoxurile ei, pentru cã fãrã trãirileomului nici opera de artã nu ar avea

suflu. Revenind la miturileprimordiale, de unde parvine tristeþeaomului, nostalgia unui timpprimordial, dacã nu tocmai dinconºtiinþa asupra condiþiei efemere aexistentei omului pe pãmânt?

Ce exprima „Plânsul luiGhilgameº”, dacã nu tocmai tristeþeaeroului mitic în faþa morþii vãzutã ca ocãlãtorie în cãutarea nemuririi?Enkidu, înfrânt în lupta cu taurulceresc, simbolizând nemurirea, pierdebãtãlia. Prin moartea prietenului sãudrag, Enkidu, Ghilgameº capãtãconºtiinþa asupra morþii, devine maiuman, încercând îmblânzireaanimalului, prin sentimentul de culpã,înfrângerea instinctului uciderii.

„Mireasa”,ca imagine a oglindiriisinelui în dubla ipostaza, este pictata pepânza þãrãneascã, îmbinatã pe mijloc,înplan vertical, tocmai pentru a accentuadualitatea,pe doua registre. Unulsimbolizeazã semnificaþia nunþii camoment sacru, iar celalalt trufia in faþaoglinzii. Emoþia trãitã de mireasã înfaþa oglinzii, înainte de cununie, esteaceea a asumãrii momentului sacru, caimportanþã, dar ºi teama legatã depierderea frumuseþii, odatã cu trecereatimpului. Ca mijloace plastice,amrecurs la a picta albul valului miresei,alb, în raport cu albul pânzeinepictat,care în plan metafizicreprezintã lumea imaterialã. Pasãreapãun troneazã deasupra capuluimiresei, simbolizând armonia dar ºitrufia. Un chip rigid, înþepenit înimaginea în timp,a bãtrâneþii, vegheazãdincolo de oglindã. Totul este efemer,rãmâne doar memoria momentului, camoment sacru: Nunta. În spateleoglinzii troneazã trufia. E nevoie sã tedezbari de haina trufaºã a valorilormult prea ataºate de lumea aceasta, decarnal, ca sã pãtrunzi în miezul ascunsal lucrurilor simple, care te definesc.Pasãrea este mesagerul drag sufletuluimeu, omniprezentã în picturile mele.Ea trans-migreazã dinspre efemer spretranscendent, în cãutarea libertãþiiproprii, ca sens al creaþiei ºi almesajului ei spre lume. Pajura capersonaj mitologic are puterea de atranscende înlãuntrul ºi în afaralucrurilor, totodatã. Ca mesager alpropriului eu,pasãrea de foc estemetafora chatarsisului, al eliberãrii desine prin actul creaþiei, al regãsiriiidentitãþii, al propriei libertãþi deexprimare. Pasãrea suflet, apare pe

troiþele din Ardeal ca simbol al trans-migrãrii sufletului în vãmilevãzduhului, având rol apotropaic,protector adicã, precum bradulpsihopomp. Toate picturile careexprimã TRECEREA ca nevoie detranscendenþã, fac apel la registruliconic al simbolurilor legate decultul morþii.

M.C.: Opera unui artist trebuie sãreflecte universul sãu interior,viziunea lui asupra lumii,idealurile ºinãzuinþele sale, privindu-vã tablourileam simþit teamã, meditaþie ºirugãciune, apoi o clipã de seninãtateºi pace interioarã, oare acestea suntamãnuntele fericirii ºi dacã da, careeste preþul ei pentru un artist? Poatecã nu este o întrebare bunã pentru unfinal,dar mai mereu artistul cât e înviaþã nu are nici o valoare,dupã cemoare vin ºi laurii...

D.L.M.S.: Fiecare individ are oidentitate bine înrãdãcinatã. El devineun purtãtor al valorilor culturale,integrate spiritului universal. Dorescprin acest proiect de restaurare avalorilor sacre sã redau simbolurilorarhaice, ca semne iconice,semnificaþia lor religioasa, pierdutã întimp. Transfigurarea simbolului însemn plastic, nu-i schimbãsemnificaþia originara, o integreazãunui cod personal de transmitere aunui mesaj de decriptare ºi definire apropriei identitãþi culturale, carãdãcini. Ele sunt în esenþã stâlpiiidentitãþii noastre, iar prin redareavalorii lor autentice nu facem decât sãne integram spiritului universal. Într-olume modernã, post-modernã în caretotul devine post-factum, omul actualtrãind în flashuri existenþiale, suportao mare crizã de identitate. Vâneazãsuccesul imediat, trãind prea puþin cusine ºi cu ritmul propriului destin, iarbunurile de care se înconjoarã,guvernat de dorinþa de a posedalumea, îl îndepãrteazã de chiar esenþavieþii, reperele sacre.

Mihaela CÃVESCU

INTERVIUL EDIÞIEI: Doina-Laura Mariþa Sibiceanu, artist plastic

„OMUL ACTUAL SUPORTÃ O MARE CRIZA DEIDENTITATE”

(urmare din pagina 6)

Mihaela Cãvescu

Marþi 6 iulie, de la ora 15.00, la Secþia pentru copii din cadrulBibliotecii Municipale a avut loc întâlnirea lunarã a Cenaclului literar“Nicolae Velea”. La reuniunea din iulie au participat academicianulGheorghe Pãun, prof. George Baciu din Domneºti, prof. ConstantinVoiculescu ºi Cezar Bãdescu, poetul Dumitru M. Ion, consilierullocal ªtefan Dumitrache, care este nelipsit de la evenimenteleculturale desfãºurate în municipiul nostru ºi mulþi alþii. Temareuniunii din iulie a fost legatã de viaþa ºi activitatea lui Nae C.Ionescu, marele profesor al generaþiei de aur din perioada interbelicã.

Nicolae C. Ionescu s-a nãscut în data de 16 iunie 1890. A fostfilosof, logician, pedagog ºi jurnalist român. Orientarea sa filosoficãa fost trãirismul. A ºtiut sã adune în jurul sãu ºi sã eleveze o pleiadãde membrii ai generaþiei de aur interbelice a literaturii ºi gândiriiromâneºti ca Mircea Eliade, Mircea Vulcãnescu, Mihail Sebastian,Emil Cioran, Vasile Moisescu, George Murnu etc. Este pentru scurtãvreme profesor, apoi director la Liceul Militar „Mãnãstirea Dealu”,pentru ca în acelaºi an sã fie numit asistent la catedra de „Logicã ºiteoria cunoaºterii”, a profesorului Constantin Rãdulescu-Motru. NaeIonescu îºi inaugureazã activitatea universitarã cu lecþia “Funcþiuneaepistemologicã a iubirii”.Între 1911 ºi 1916, în calitate de colaborator ºi apoi de redactor la“Noua Revistã Românã” condusã de Constantin Rãdulescu-Motru,publicã mai multe articole ºi cronici. În 1922 publicã în „GazetaMatematicã” studiul „Comentarii la un caz de intrazienþã a

conceptelor matematice”, pentru care obþine „Premiul de FilosofieMatematicã” în anul 1923. Din mai 1926, Nae Ionescu conduceziarul „Cuvântul”, la care a colaborat ºi grupul de talente adunate înjurul sãu: Mircea Eliade, Mircea Vulcãnescu, Mihail Sebastian ºiEmil Cioran. Prof. George Baciu, de la revista „Pietrele Doamnei”din Domneºti a fost printre primii dintre cei care au luat cuvântul:„Nu vã voi vorbi despre filosofia lui Nae Ionescu, ci desprepersonalitatea sa foarte controversatã. Dacã în Grecia îl gãsim peSocrate, în România îl avem pe Nae Ionescu. Acesta este abordat dindouã extreme. Pe de o parte, escrocul de la catedrã, iar pe de altãparte profesorul. Este fãuritorul unei generaþii de elite”, a spusGeorge Baciu, dupã care a citit portretul filosofului fãcut de MirceaVulcãnescu. „Noi nu suntem conducãtorii unei miºcãri, ci numaireflexul critic al unei stãri de fapt!” - este caracterizarea lui NaeIonescu ºi a generaþiei de elite.

De data aceasta, alãturi de membrii Cenaclului „Nicolae Velea” aparticipat ºi prof. Gabriel Popa, care la rându-i a vorbit scurt ºi laobiect de Nae Ionescu. Acesta a fost felicitat de prof. ConstantinVoiculescu pentru lucrurile pe care le-a citit despre filosoful,logicianul ºi jurnalistul român.

Fiecare dintre participanþi a avut câteva cuvinte de spus la adresafilosofului Ionescu. „În enciclopedia britanicã, Nae Ionescu estepomenit drept posesor al unui talent didactic ºi a unei forþe deconvingere ieºite din comun. În ceea ce priveºte atitudinea lui se zice

cã opta pentru un stat de structurã þãrãneascã. Aceastã formã purromâneascã ar fi singura în care am trãi cu adevãrat dupãindicaþiile firii noastre”, a spus prof. Cezar Bãdescu. Acesta s-aarãtat foarte încântat de prezentarea fãcutã de George Baciu ºi a spuscã prin cele scrise pentru întâlnirea cenaclului nu a fãcut decât sã-iincite pe cei prezenþi sã citeascã mai mult despre viaþa logicianului.

„A exercitat în cadrul generaþiei sale o adevãratã fascinaþieasupra unor intelectuali de frunte din perioada interbelicã. Mulþidintre membrii grupãrii «Noua Generaþie» au fost discipolii lui NaeIonescu. Pentru a-ºi afirma o poziþie proprie, au început sã criticegândirismul din care fãcuserã parte. Pe doctrinarii trãiriºti îi uneaneliniºtea metafizicã”, a spus prof. Constantin Voiculescu. Oparticipantã activã la cenaclu este Ioana Olteanu, care a citit în finalcâteva poeme religioase, creaþie proprie.

Ana-Maria TÃNÃSESCU,Argeº Expres

ªTIRE ZONALÃ

«Trãirismul» lui Nae C. Ionescu - analizat la Cenaclul «Nicolae Velea»

8 PIETRELE DOAMNEI

Evenimentele petrecute în aceastãzonã sunt prezentate fie succint, fie pelarg în câteva documente. Cel maidetaliat dintre acestea este cel intitulatReferat asupra evenimentelor care auavut loc în Plasa Domneºti, judeþulMuscel, înainte, în timpul ºi dupãalegerile din 19.XI.1946 provocate deorganizaþia P.N.Þ. Maniu, documentîntocmit de ajutorul ComandantuluiLegiunii de Jandarmi Muscel, lt.Gheorghe Ionescu.

În anul 1946, plasa Domneºticuprindea urmãtoarele comune:Aninoasa, Bãdeºti, Berevoeºti-Ungureni, Berevoeºti-Pãmânteni,Corbi, Coºeºti, Leiceºti, Domneºti,Jupâneºti, Nucºoara, Pietroºani,Retevoieºti, Stãneºti, Vlãdeºti, Slãnic.Conducãtorul acestei plase era pretorulRomeo Theodoru, cel ce va juca un rolimportant în desfãºurareaevenimentelor. Evenimentele prezentatese referã la comunele Domneºti,Bãdeºti ºi Corbºori.

Cercetarea celor întâmplate ºiarestarea celor implicaþi au fost ordonatede Prefectura Judeþului Muscel prinadresa nr. 2/22.XI.1946, de ParchetulTribunalului Muscel, prin aprobareadatã pe adresa nr. 969 Legiunii deJandarmi Muscel.

Comuna Domneºti era cunoscutãautoritãþilor comuniste ca un bastion alPartidului Naþional Þãrãnesc. ªefulnaþional-þãrãniºtilor din Domneºti eraGheorghe ªuþa, personalitate cuascendent deosebit în rândurileconsãtenilor sãi.

S-a nãscut în anul 1891 în Domneºti,ca fiu al lui Petre Niþã ªuþa ºi al Marieioriginare din Nucºoara. A avut doi fraþi:Petre, cãzut la datorie în Primul RãzboiMondial, ºi Nicolae, avocat, fruntaºþãrãnist ºi deputat de Muscel în douãlegislaturi, ce va sfârºi ca urmare achinurilor îndurate în închisorilecomuniste. Despre activitatea politicã ºipatrioticã a avocatului Nae ªuþa vomvorbi în alt material. La vârsta de 13ani, Gheorghe ªuþa rãmâne orfan, iar la

18 se înroleazã în rândurile tineretuluiþãrãnist devenind, mai târziu, prietenapropiat al marelui om politic IonMihalache. De profesie industriaº ºicomerciant, moºteneºte de la tatãl sãuun magazin de manufacturi. Prin anii1930 a cumpãrat de la Ion Rizescu, încolaborare cu Petre Preda, o moarãþãrãneascã, dârstã, maºinã de dãrãcit. Peacel teren a construit o fabricã decherestea cu douã gatere ºi douãcirculare, unde lucrau 30 de muncitori.Instalase ºi un dinam care produceacurent electric pentru comunã. Îndemnape toþi sã munceascã ºi nu suporta leneaºi nesinceritatea. Ajuta pe cei nevoiaºi,fiind un bun prieten al copiilor ºitineretului, devenind conducãtorulspiritual al þãrãnimii de pe valea RâuluiDoamnei. A luptat pânã la sfârºitulcutremurãtor al vieþii sale pentrudrepturile þãrãnimii, luminarea spiritualãa satului, pentru adevãr ºi dreptate. Aînfiinþat Banca de credit ,,RâulDoamnei” ºi Societatea culturalã,,Înfrãþirea”, sprijinind material ºi moralviaþa cultural-artisticã. Teatrul ,,Niºeta”este opera sa. Aici, în fiecare zi desãrbãtoare, mai ales vara, locuitoriiDomneºtiului se puteau delecta cuserbãri din care nu lipseau piese deteatru interpretate de intelectualiicomunei sau de elevii veniþi în vacanþã.

Tot la ,,Niºeta” se organizau frumoasebaluri cu regine, ilustrate ºi confetti.

În anul 1933, când P.N.Þ. era laguvernare, þãrãnistul Gheorghe ªuþa afost ales în Comisia Centralã de Juraþi,fapt ce ilustreazã aprecierea de care sebucura din partea lui Ion Mihalache ºi aapropiaþilor din conducerea partidului.Alãturi de Gheorghe ªuþa se aflau ºialte personalitãþi marcante naþional-þãrãniste locale precum Ghiþã Ardei,Ion Petricã, Nicolae Bicheru sauînvãþãtorul Ioan Grigorescu. Dinsondajele fãcute de autoritãþilecomuniste reieºea cu claritate opoziþiamajoritãþii domneºtenilor faþã de B.P.D.ºi ataºamentul lor faþã de PartidulNaþional Þãrãnesc-Maniu.

Importanþa acordatã de comuniºticomunei Domneºti în perspectivaalegerilor reiese ºi din faptul cãdetaºamentul de jandarmi trimis încomunã a fost pus sub comanda chiar aajutorului Comandantului Legiunii deJandarmi Muscel, lt. Gheorghe Ionescu.

Nemulþumirea mocnitã a locuitorilorcomunei faþã de comuniºti a izbucnit înziua de 15.XI.1946 când … laaproximativ ora 22.30, plutonul dejandarmi semnaleazã prezenþa unuigrup de cetãþeni ce ieºia din cârciuma(lui) Nicolae Ardei zis Musolinii,cântând cântece legionare. S-a cântatªtefan Vodã al Moldovei (A.M.R., fondDivizia a 2-a Voluntari ,,Horia,Cloºca ºi Criºan”, dos. nr. 379/1946, f.137). În urma intervenþiei jandarmilornu a putut fi reþinut decât locuitorulPetre Cojocaru, ceilalþi reuºind sã scape.

În dimineaþa zilei urmãtoare,17.XI.1946, în conformitate cu ordineleprimite, lt. Gheorghe Ionescu împreunãcu comandantul secund aldetaºamentului de jandarmi ºi cuplt.maj. Ion Mocanu, comandantulSectorului de jandarmi Domneºti, amers la locuinþa lui Gheorghe ªuþa,aflatã în centrul comunei, pentru a-laresta. Dar: Dupã câteva minute casa afost înconjuratã de un grup compact deþãrãniºti care vociferau. Clopotele setrãgeau continuu, iar populaþiaîndârjitã venea ca un torent de pe toatestrãzile comunei cãtre casa (lui) Ghe.ªuþa” (Ibidem).Coincidenþa a fãcut caîn acelaºi timp: Trei locuitori carefãceau parte din echipa de lãmurire ablocului însoþiþi de un jandarm, lipeaumateriale de propagandã ale bloculuipe stradã. Ajunºi în apropierea caseiGheorghe ªuþa au fost întâmpinaþi deun grup compact P.N.Þ. Maniu,vociferând ºi interzicându-le lipireaafiºelor (Ibidem). Evenimentele au luato turnurã deosebit de periculoasã odatãcu intervenþia jandarmilor pentruapãrarea propagandiºtilor B.P.D., ceicare de fapt au adus injurii locuitorilordin Domneºti. În busculada care s-a

creat, propagandiºtii Alexandru Talpaººi Gheorghe Marinca au fost rãniþi,primul cu capul spart, iar cel de-aldoilea, cu urechea tãiatã. Aceºtia auscãpat de furia mulþimii sub escortajandarmilor, fiind adãpostiþi chiar înincinta Sectorului de jandarmi, clãdireaflatã vizavi de casa lui Gheorghe ªuþa.

Pretorul plasei, Romeo Theodoru,sosit la faþa locului, a dat ordinjandarmilor: „Înconjuraþi ºi Trageþi!”.Puhoiul de mulþime care era agitat îºiîndrepta privirile de data aceastaasupra pretorului cu intenþiunea de a-llinºa. Printre primii care s-au repezit aufost Gheorghe P. I. Gulie din Domneºti.A fost însã stãpânit de primarulcomunei (Ibidem). În continuare, lt.Gheorghe Ionescu a pãrãsit casa luiGheorghe ªuþa ºi a dat ordinul în urmacãruia s-a format un cordon de soldaþi înfaþa clãdirii Sectorului de jandarmi, cuscopul de a-l apãra pe pretor ºipropagandiºtii Blocului adãpostiþi acolo.Dupã discuþii ºi parlamentãri, locuitoriis-au împrãºtiat dar: Tot timpul seauzeau voci care cereau impunãtorplecarea comuniºtilor ºi a pretoruluidin comunã. ,,Nu avem nevoie decomuniºti” erau cuvintele de ordinecare trebuiau executate […](Ibidem).

Datã fiind opoziþia recunoscutã alocuitorilor din Domneºti la instaurareaunui regim comunist, deºi era cea maimare comunã de pe valea RâuluiDoamnei, totuºi aici nu s-a organizat osecþie de votare. La fel ca ºi în cazulcomunei argeºene Oarja, domneºtenii aufost trimiºi sã voteze departe, în comunaLeiceºti aflatã la aproximativ 20 km, însperanþa cã mulþi vor renunþa.Speranþele autoritãþilor au fostzadarnice, deoarece sãtenii dinDomneºti începând cu ora 2 a zilei de19.XI.1946, în grupuri ºi cu cãruþe, auînceput sã se îndrepte cãtre comunaLeiceºti unde se afla secþia de votare lacare erau arondaþi.

Pentru lt. Gheorghe Ionescu ºidetaºamentul de jandarmi detaºat în razaSectorului Domneºti, la ora 4 dimineaþaa mai apãrut un eveniment. În comuna

Pietroºani, aflatã la 3 km de comunaDomneºti, în faþa încercãrii autoritãþilorde a-l aresta pe preotul ªtefan Pãduraru,fruntaº local naþional-þãrãnist, localniciiau manifestat în faþa casei preotuluiamintit, la fel cum s-a întâmplat ºi încazul încercãrii arestãrii lui Gheorgheªuþa din Domneºti. Lt. GheorgheIonescu împreunã cu un detaºament demilitari, s-a deplasat cu un camion alRegimentului 5 Inf. Vol. la faþa locului:La sosirea maºinei în faþa grupului auînceput sã se tragã clopotele pentrualarmarea populaþiei, acelaºi sistem caºi la Domneºti. M-am strãduit pe cât afost posibil sã împrãºtii manifestanþii pecale de înþelegere. A fost imposibil.Clopotele continuau sã tragã ºi grupulP.N.Þ. sã devinã tot mai numeros,înarmat cu ciomege, furci, coase ºitopoare, huiduind armata. În faþaacestei situaþii am fost obligat sã facsomaþiunile necesare pentru a seîmprãºtia. Nu au înþeles. Camionul ºiostaºii împreunã cu subsemnatul, fiindameninþat cu topoare ºi ciomege, carese îndreptau asupra noastrã, amdeschis câteva salve de focuri pentruintimidare. Am patrulat comuna dintr-oparte în alta în mijlocul unei mulþimiimense ºi în huiduielile care nu maiconteneau, ameninþând barareacamionului ºi tãerea cauciucurilor, dincare cauzã tot timpul a trebuit sã tragsalve de focuri. Populaþia s-a calmatapoi oarecum, iar masa de manifestanþidislocându-se (Ibidem).

Între timp, îndemnaþi de liderul lorGheorghe ªuþa, domneºtenii au ajunsspre dimineaþã în comuna Leiceºti,hotãrâþi sã voteze în conformitate cunãzuinþele lor spre libertate ºi împotrivaunui regim totalitar ce se prefigura.Sosiþi la Secþia de votare, au constatatcã numeroase buletine cu semnul,,Soarele” se gãseau deja în urne, iarautoritãþile fãceau tot posibilul pentru anu-i lãsa sã voteze. În aceste condiþii,domneºtenii au renunþat sã participe lasimulacrul de vot, luând drumul înapoispre Domneºti. În drumul lor deîntoarcere, pe terenul viran din satulLãpuºani s-au prins cu toþii într-o marehorã, au cântat cântece patriotice, austrigat lozinci, manifestându-ºinemulþumirea faþã de aºa-zisele ,,alegeridemocratice”.

(continuare în nr. viitor)Prof. Ion I. ªTEFAN

ISTORIA FACE PARTE DIN NOI

Desfãºurarea alegerilor din noiembrie 1946 în localitãþile Domneºti, Bãdeºti ºi Corbºori (I)

De data aceasta, gândurilemele s-au oprit la un moment,un foarte scurt moment, dintimpul studenþiei mele. A fostceva ce, acum, aº numi unmoment magic, de care îmiaduc aminte când ºi când, ºi afost ºi atunci destul de special,dar ºtiþi ºi domniile voastrecum sunt tinerii, le iau pe toatemai uºor, sunt mai puþinimpresionabili ºi, grãbiþi fiindsã-ºi trãiascã viaþa din plin,nu-i mai analizeazã cuminuþiozitate fiecare clipã.

Cred cã eram prin anul doiºi, într-o zi, profesorul nostrude stilisticã, domnulTohãneanu, ne fãcea cursulobiºnuit de joia dupã-amiazã.Nu mai ºtiu care era temacursului, nu mai ºtiu dacã era

materie de examen sau nu, ºtiudoar cã, spre sfârºitul orei,profesorul ne-a dat, ca exemplual unei chestiuni teoretice, unfragment dintr-o poezie a luiBlaga. Acest fragment:

„La obârºie, la izvor,Niciun drum nu se-ntoarce,Decât în chip de dor;La obârºie, la izvor,Nicio apã nu se-ntoarce,Decât în chip de nor;O! Drum ºi ape, nor ºi dor,Ce voi fi, când m-oi întoarceLa obârºie, la izvor,Fi-voi dor atuncea, fi-voi nor?”

Ne-a spus textul cu atâtasimþire, a pus atât de multsuflet când l-a recitat, încât toþieram amuþiþi. Parcã visam,parcã timpul încremenise, parcã

eram toþi hipnotizaþi. Peultimele versuri, domnulprofesor ºi-a luat cãrþile de pecatedrã ºi a ieºit, fãcându-nedoar un semn fugar cu mâna. ªinoi, noi am mai rãmas acolo,nemiºcaþi, încã vreo treiminute, încercând sã nedezmeticim, sã înþelegem ce nise întâmplã ºi sã coborâm dinnou pe pãmânt. ªi ºtiþi care eraculmea? Era faptul cã sunasedeja de ieºire de vreo optminute, ºi noi nu auzisemnimic, nu vãzusem nimic,trãisem numai, conduºi pedrumul imaginaþiei ºi simþiriide un mare maestru, o clipãmagicã, o minune ce seîntâlneºte rar ºi pe care trebuiesã o pãstrezi ºi s-o aperi maiceva ca pe bijuteriile coroanei.

Am rãmas aºa de marcatã depasiunea pe care acel dascãl alnostru o punea în ceea cetransmitea minþilor noastreînsetate de cunoaºtere încât, laînceputul carierei mele deprofesor, mi-am dorit din totsufletul sã le pot crea ºi eumicuþilor mei elevi unasemenea moment. ªi cred cã, odatã, de douã ori chiar amreuºit. Asta, la început. Peurmã, trebuie sã mãrturisesc cãam mai pierdut din iluzii ºi, casã mã scuz ºi eu, cum se scuzãtoatã lumea, cã „m-am lãsatînvinsã de sistem”, asta pentrucã eu predam franceza, iarbietul copil de clasa a V-a nuºtia bine nici limba românã(programele ºcolare fiind fãcutede niºte oameni care habar nu

aveau de realitatea din ºcoli),deci ce momente magice sã maitrãim noi, care ne chinuiam sãne reamintim (sau sã învãþãm)câte ceva din gramatica românã,ca sã putem sã mai facem unpas, mic ºi chinuit, sprecunoaºterea limbii lui Voltaire?!

Dar momentul acela, de lacursul de stilisticã, chiar m-amarcat, mi-a rãmas în minte, cu

toate cã mai târziu, poate amvãzut ºi am trãit lucruri maiemoþionante, maisurprinzãtoare ºi mai pline deînvãþãminte. Însã el, acelmoment, e pus de mine la locde cinste în „colecþia degânduri”, iar când îl mairememorez, cum am fãcutacum pentru domniile voastre,revãd chipul transfigurat alprofesorului, ochii noºtri aþintiþispre dânsul, ºi retrãiesc, defiecare datã, acea senzaþie deplutire ºi, aº îndrãzni sã zic, defericire (cãci, da, sunt de acordcã fericirea vine din lucrurimãrunte ºi cã, uneori, estefoarte aproape, iar noi o cãutãmaiurea...) Revãd cu ochii minþiitoate acestea ºi, de undeva, dinamintire aud, ca o ºoaptã:

„Fi-voi dor atuncea, fi-voinor?”

Lavinia AVRAM

COLECÞIA DE GÂNDURI (XIII)

Lavinia Avram

Învãþãtorul Ionel Grigorescu

Aurica ºi avocatul Nae ªuþa, împreunã cufiica lor Constanþa, 1931

Avocat Nae ªuþa, 1914Teatrul „Niºeta“ construit cu sprijinul industriaºului Gheorghe ªuþa

PIETRELE DOAMNEI 9

De ce revin ºi recitescmereu cartea „Frumuseþealumii cunoscute. Zile deneuitat”? Cartea este oglindasufletului lui Artur Silvestri. Orecitesc cu multã plãcere,deoarece doresc sã retrãiesc caºi autorul, frumuseþea clipelorîn care el a trãit zile de neuitatºi a descoperit, ca ºi noi,frumuseþea lumii cunoscute. ªicum sã nu ne regãsim în acestepagini, când descoperim cã amgândit ºi am simþit la fel cu ofiinþã pe care nu am întâlnit-oniciodatã, autorul volumului?Artur Silvestri, cel care a datmultora speranþe ºi imboldulde a scrie literaturã, a aºternutpe hârtie amintiri emoþionante,a lãsat pentru posteritateimpresiile inedite ale vieþiicotidiene, în care totul este aºade viu, de frumos colorat,totul palpitã ºi intrã înrezonanþã cu inima autorului.Este o lume magicã, plinã defrumseþe ºi de culoare, demuzicalitate, redatã în cuvintemiºcãtoare, cãci ne face sãretrãim ºi noi aceleaºi emoþiiavute poate în aceleaºi locuridescrise de autor. Suntem,împreunã cu autorulimpresionaþi de lumeaminiaturalã a insectelorsau în cea plinã detandreþe a animalelor,cea plinã de culoare aflorilor sau arborilor,vedem, pânã la durere,frumuseþea trandafiruluiînflorit, ne plimbãm prindulcea luminã a suduluiFranþei pe Canal du Midiºi asistãm la joculvidrelor în apã, neînfioarã moartea unuiporumbel sau ne

plimbãm pe strãzi ºi parcuricunoscute din Bucureºti.

Parcã ne deºteptãm dinvis, cãci vedem cã un scriitorcu inimã de poet a aºternutpe hârtie acel miracol ce ne-aimpresionat ºi pe noi „în zilede neuitat” când am fi vrut sãspunem: „Clipã, opreºte-te!”. ªi noi am tresãrit, când,în tumultul cotidian, auzimun stol de vrãbii care, prinlarma lor, parcã ne face sãsimþim încã o datãfrumuseþea lumii de lângãnoi. Magie a naturii ºi magiea cuvântului, ambele convergspre a ne reda acel farmec„dureros de dulce” cumspunea Eminescu. ªi, citind,noi suntem acolo, pe malulmãrii, contemplând, ca ºiautorul, acea zbatere avalurilor permanentã care nulasã sã-i pãtrundem misterulºi trãim un sentiment „atâtde viu, acut, tulburãtor”.

Frapant este faptul cã noidescoperim cã altcineva aspus lumii ceea ce am simþitºi am gândit noi cândva, faptce face ca opera lui ArturSilvestri sã treacã înuniversalitate. Evocând

micile îndeletniciri ale unuiscriitor, paginile ne fac sã negândim la lumea fascinantãce poate sã aparã de sub panaunui creator. Un sufletfrumos, care a cultivatfrumosul în arta scrisului,care a valorificat ceea ce alþiiau creat, încurajându-i mereusã scrie pentru a construiacea „Românie tainicã”, ceaa spiritului, Artur Silvestrine-a lãsat în aceste paginiportretul sãu moral.

„Frumuseþea lumiicunoscute” este o carte ce nelasã nostalgie în suflet, cãciautorul aminteºte de multe oritrecerea ireversibilã atimpului, cu impactul luiimplacabil.

Mirajul lumii evocate înaceste pagini ne vrãjeºte, cãcicuvintele au puteri sugestive.Amintesc doar scrisoareaprimitã de autor de la unprieten din Mehedinþi carespunea cã „doar pãdurea îlliniºteºte”,fapt ce a adus înamintirea scriitorului acel„Ceahlãu”, leagãn deadevãratã fericire, aºa cum ºinoi vibrãm la frumuseþealocurilor natale.

Cartea mi-a stârnit dragiamintiri, cãci am cunoscut, caºi autorul, aceleaºi locuri dinsudul Franþei cu lumina lor devis, am stat, ca ºi el pe cheiul„Paul Valléry” la Sète, chiar înacelaþi an, dar am cunoscutacel oraþ mediteranean într-oluminã strãlucitoare, care sereflecta în valurile mãrii în miide oglinzi rotunde, am privitcimitirul marin ºi teatrul de pemalul mãrii în acea Veneþie aFranþei ºi îmi pot imaginaacum acel loc, vãzut de ArturSilvestri printr-o perdea a uneiploi mãrunte, ca la noi, lamunte. Am simþit ca ºi autorulacea „meteorologie fluidã,asemenea psihologiei omului”.Vedeam ca ºi el lanurile delavandã mov sau raþelesãlbatece de pe Canal du Midiºi aveam un sentiment detristeþe, cãci îmi aminteam cumpriveam pânã la extaz, pelacurile de un albastru închisdin Delta Rhonului, aceastrãlucire a cârdurilor nesfârºitede flamenco roz, apariþii de visîn dulcea luminã din jurulMarsiliei, peisaj ce îmi umpleasufletul de bucurie..

Toate aceste repere aleexistenþei terestre a lui ArturSilvestri fac din viaþã poezie,sporesc frumuseþea clipeitrãite, prin amplificarea lainfinit a unei fericiri trãitãcândva.

Câþi nu am mers fãrã þintã,ca ºi autorul, doar pentruplãcerea de a contempla, devedea prelungindu-se „ceasuldilatat al amiezii”? într-un„septembrie elegiac” în oraºulcapitalã, oraº pe care l-a iubitaºa de mult Artur Silvestri, el,care a observat ca mulþi alþiifarmecul deosebit alprimãverilor ºi toamnelorbucureºtene. Erau „clipelungi, de voluptate fãrãnume” când ºi cãþeii adormiþipe trotuar pãreau „ohieroglifã a zileiindescriptibile” De ce„indescriptibilã”? Poate cã erauna „din zilele de neuitat”care mai avea multe de spusautorului. ªi tot într-o zi deneuitat mergeam, ca ºi el înParcul Ciºmigiu, unde„timpul zace concentrat” Dece a avut, ca ºi noi,sentimentul cã acolo timpulparcã se opreºte în loc, cãacea lumea vegetalã ne facesã trãim un alt timp, un timpal reveriei, un timp al iubirii,un timp al frumuseþii eterne?Impresionat de frumuseþeaHerãstrãului, vãzut peste timp,autorul face urmãtoareaînsemnare: „Treceam de fapt,prin douã meditaþii diferite,definind nu ani, ci lumi”.

ªi Artur Silvestri s-aînfiorat ca ºi noi de strigãtulpescãruºilor peste oraºul luiBucur, atât de straniu parcã,având chemãri bizare, „mesajeininteligibile ”fãcând opotrivire tulburãtoare întreglasurile acelor pãsãri de apãºi nouri plumburii. Altãdatã,ascultând glasul ploii privitã

prin geam, a fost impresionatde acel tablou straniu „devegetaþie parcã desenatã ºifãrã timp, poate mumificatã”.În noi a rãmas însã acea„scânteiere de apã” ºi toatãaceastã frumseþe care eraamplificatã ºi aveaprofunzime tocmai datoritã„foºnetelor muzicale, un felde ritm asimetric, asemãnãtorcu valurile mãrii”. Prin acestBucureºti, cu beþia de culoriale toamnei, trec stoluri depãsãri cãlãtoare care lasãautorul „îngândurat ºiîncremenit, cu sentimentulimplacabilului” .Dar tot aici,un stol de vrãbiuþe þin un„concert al bucuriei, minutefãrã sfârºit” ca ºi fâlfâitularipilor unor porumbei lafereastrã care îl fac sã revinãdin visare.

Un om cu sensibilitatea luiArtur Silvestri ni seconfeseazã, cã sã nepãtrundem mai mult desufletul lui tandru, cândvorbea cu brãduþul, cu floriledin grãdina lui. ªi tot imaginisculptate parcã, aduc subpriviri o „toamnã lungã… cuo bogãþie de luminã ceadaugã o frumuseþe nouãmemoriei noastre, care, pânãla urmã este tot ce ne poaterãmâne”. ªi încheie cu ofrazã pe care am vrea s-orepetãm, scandând silabele.„Culorile simple, puternice,triste, se adaugã luminii zileide neuitat.”

Este concluzia autoruluicã, din aceastã lumea, ceea cerãmâne este doar sentimentul,sentimentul ce ne leagã dealþii, de locuri ºi fiinþe dragide tot ce dã „frumuseþe lumiicunoscute” o lume defarmecul cãreia ne lãsãmmereu pãtrunºi.

Prof. Ecaterina CHIFU

AMINTIRI DIN ROMÂNIA TAINICÃ

FRUMUSEÞEA LUMII CUNOSCUTE…

Deºteptãtorul îngânã alene omelodie ambientalã plãcutã ºi seîmbujoreazã în culori pastelate, tonîn ton, ca la baia popularã de aburi.Barbu cascã ºi se întinde cinciminute. Are grijã sã respecte mãcarîn linii mari instrucþiunile dincartea de yoga. Îi vine greu sã sedea jos din patul cu saltea modelatãdupã conturul coloanei salevertebrale, anume conceput ca sã-ifaciliteze odihna plãcutã. Odatãajuns în baie, întinde mecanic mânaspre tubul cu pastã de dinþi hi-tec,protecþie maximã cu înãlbitori ºiîntãritori de smalþ. Ca sã poatãzâmbi mai târziu fãrã complexe,dacã-i vine. La micul dejunconsumã un iaurt cu culturibenefice, care-l ajutã sã meargãregulat la WC. Ca sã aibã o zibunã, fãrã dureri de stomac. Bea ocafea fãrã cofeinã, îmbogãþitã cuextracte de ginko. Îmbunãtãþeºtememoria ºi combate senilitatea.Aruncã ambalajul de la iaurt însacul de deºeuri recuperabile ºidepune cana de cafea în maºina despãlat vase. Pentru un consumeconomic. ªi ca sã cruþe planeta.

În maºinã ascultã muzicãclasicã. Îi induce bunã dispoziþie,ca sã ajungã destins la serviciu. Cuun zâmbet deschis îºi salutã colegiiîn parcare ºi pe culoar. Când voravea nevoie de el, îºi vor aminti cãare o fire optimistã ºi-l vor trata cu

prietenie, chiar dacã nu vor fi deacord întotdeauna cu ce spune.Legat de zâmbet îºi aminteºte depasta de dinþi ºi-ºi propune sã nuuite s-o treacã pe lista decumpãrãturi din agenda electronicã.Efortul de memorie e numai bun caexerciþiu mental, cãci creierultrebuie antrenat ºi menþinut înformã, ca un muºchi.

Barbu îºi trateazã partenerii deafaceri cu mare amabilitate. Lezâmbeºte pânã ºi la telefon. Pentrucã ºtie cã zâmbetul îºi puneamprenta imperceptibilã pe cespunem ºi se transmite telepaticinterlocutorului. Barbu sestrãduieºte sã fie atent la tot ce seîntâmplã în jur, fidel mottoului sãupreferat: “sã nu pierzi nimic!”.

În pauza de masã mãnâncã osalatã dreasã cu multã lãmâie ºi cuun strop de ulei de mãsline, urmatãde o supã-cremã de morcovi nuprea fierbinte (previne cancerul deesofag) ºi o felie de pâine integralãcu puþinã brânzã de vaci. Aºa sealimenteazã cu cap ºi economiseºtetimp, evitând coada de la banda cumâncare gãtitã. În fond „mâncãmca sã trãim, nu trãim ca sãmâncãm”. Autocontrolul e odovadã de civilizaþie ºi Barbu econºtient cã prin asta se distinge elde marea masã.

Ca premiu autoadministratpentru timpul economisit îºi

permite luxul unei plimbãri prinparc în pauza de masã, ºi opuncteazã din loc în loc cuexerciþii de respiraþie profundã ºide destindere conºtientã amuºchilor.

Întors la birou, Barbu dã totulca sã atingã randamentul maxim.Pentru el tot un fel de sport, maiales de când are scaunul ergonomiccare-l obligã sã-ºi þinã spateledrept. κi terminã treaba cu ojumãtate de orã înainte de finalulprogramului ºi profitã de ocazie casã-ºi sune prietenii (pe Bucur ºi peBãlan) ºi sã se punã reciproc lacurent cu ultimele noutãþi.Contactele sociale sunt sarea ºipiperul vieþii, asta ºtie oricine.

Dupã program se întâlneºte cusoþia. Împreunã inspecteazã câtevamaºini la mâna a doua. E timpulsã schimbe marca ºi sa-ºi ia cevade fabricaþie mai recentã, mainepoluant. Intrã apoi la o librãrie,cã tot e în drum. Doamna Barbu îºicumpãrã revista “Myself” ºi douãvolume de literaturã pentru femei.Barbu nu-ºi poate suprimazâmbetul superior, amuzat depreferinþele ei literare. Ea se scuzãcochet: „N-am chef de clasici greudigerabili în concediu. Revista e pepost de «o searã la meci» iarromanele sunt antidot la serialeletale poliþiste”. Barbu o sãrutãcharmant în timp ce o mângâieîmpãciuitor pe obraz. Îi zâmbeºteºi o priveºte lung în ochi pânãnumãrã în minte de la unu la cinci.Ocheade sub cinci secunde pot

trece neobservate; cele mai lungide cinci secunde pot provocasuspiciuni. κi alege ºi el douãcãrþi: una de antrenament autogenºi una cu practici de succes pentruinvestiþii sigure.

Pentru copiii lor, ambii studenþi,Barbu cumpãrã manualul „Cum sãfacem impresie bunã” ºibestsellerul „Viaþa mea îmiaparþine numai mie”. Apoi iaumasa la un restaurant cu produsenaturale. Comandã peºte. Întorºiacasã se uitã împreunã la ºtiri.Barbu cedeazã soþiei fotoliul de latastaturã ºi o lasã sã cotrobãie învoie prin internet dupã o destinaþiede vacanþã care sã satisfacã pe câtposibil gustul lor barbinian (un picdin toate, dacã se poate la preþ uºor

rectificat în jos, se înþelege). El sedestinde la televizor cu undocumentar despre cele maidificile meserii din lume, emisiunerecomandatã de revista ProgramTV, explicit pentru bãrbaþi. Pentruseara urmãtoare, Barbii au dejaprogram. Sunt invitaþi acasã laBucuri, cuplu de medici, elestetician, ea dentistã.

Weekendul e de asemeneaprogramat cu atenþie. Îl vor petreceîmpreunã cu Bucurii ºi cu Bãlanii– avocaþi specializaþi pe taxe ºiimpozite – într-un hotel detratament din capitalã. Pachetul„wellness” e convenabil lapreþ pentru grupuri de mai mult decinci persoane ºi conþine tot ce enecesar unei destinderi fructuoase,inclusiv o reprezentaþie de teatruexperimental în casa scãrilor a unuibloc vechi din fostul cartiermuncitoresc socialist.

Dacã starea vremii vacorespunde prognozei pe termenmediu, Barbii, Bucurii ºi Bãlaniivor savura un weekend perfect ºise vor întoarce stimulaþi pentru noirandamente maxime pe sãptãmânaurmãtoare. Întins în pat, Barbuîncearcã un zâmbet înainte de aadormi. Ca sã viseze frumos. Darnu-i vine. Renunþã, cã tot nu-l vedenimeni pe întuneric în pat. Aºa cãn-a pierdut nimic.

Gabriela CÃLUÞIU-SONNENBERG,

Fragment din „Que pasa?”Editura ANAMAROL,

Bucureºti, 2010

Artur Silvestri

RÂNDURI DIN DIASPORÃ

„Ritualuri egoiste“

Dr. Gabriela Cãluþiu-Sonnenberg

10 PIETRELE DOAMNEI

Din când în când, prietene urbanMã-ntorc la gândul simplu de sãtean.Cu-ndreptãþire acolo mã rostescCeva mai clar,mai simplu, mai firesc

Aºa cum ritmic pasul mi-e la drum,Cum inima din piept îmi bate-acum,Aºa cum mai respir – cu gând seninLa rãdãcinã-mi place sã revin.

Cuvintele, nu-mi sunt decât un murmurDe trecerea prin viaþã dezlegate,O spovedanie ce m-a salvatSã nu mã vãd înstrãinat de toate.

Nu-ncerc sã-l apãr pe þãranul meu,Nici vreau sã zãdãrãsc pãreri de rãu...Sãteanul ce cândva l-am cunoscutE rãdãcina-n care am crescut

Acel þãran s-o spun îmi pare dreptAdesea cumpãtat ºi înþeleptSe rostuia vãzându-ºi locul luiDupã mãsura datã, a timpului.

Muncea din greu, de dragoste mânat.Urbanul tânãr nu l-a cercetatPrea des l-a-ntâmpinat cu mârlãnii,L-a-nstrãinat de-aceea n-ai cum ºtii

Cât de adânc se cuprindea-n firescEl rege-n spirit..., în trudã argat domnesc... Le aborda pe toate cu mãsurãCât nu i se-apãsa talpa pe gurã,Cât nu i se lua cãrbunele din vatrãªi ultima fãinã din covatã.

Cãlcat de neamuri ºi de-acei strãini,Ce l-ar fi sfâºiat sã-l dea la câiniMai blestema, mai huiduia sãracul,Când trebuia sã lupte ºi cu dracul –

În lumea veºtejirilor prea strâmtã,Îl ponegresc prea mulþi ºi îl descântãCu teorii livide care-l facPe zi ce trece-n toate, mai sãrac –

M-a-nvãluit un nuc în frunz-amarãUmbrind un ochi, altu-i spre mine-ntorsPrin flãcãri trec pe scãri subþiri de cearãSpre apele oglinzii scurse jos.

În ele te zãresc, hrãnind himere tulburiCu râvnã, dãrnicie ºi extazCu creieru-n broboane de sudoareªi cu o mascã trasã pe obraz.

Gândind sã fi Tu, mai frumos ca alþii,Visezi deasupra lor sã te ridici.În van dispreþ la frumuseþea vecheSub biciul din orgoliu o dezici.

Nefericit de-atâta libertateCe-ai moºtenit refuzi, loveºti ºi strici,Ca Om,... îmi este greu sã te vãd frate,Cum corectezi pe alþii cu urzici.

Crezând cã numai tu cunoºti mãsuraÎn care sufletul poate cânta Pe scena de concert prea-ngustã poate Am vocea modulatã altcumva.

Gândesc în simplitatea-i sã rãmânãO rugãciune-a pãcii tuturorªi o urare a inimii ce-mbunãLa primii paºi curajul pentru zbor.

M-or ocãrî duºmani necunoscuþiM-or lãuda prieteni neºtiuþiC-am cutezat sã scot din lada vecheRãbdarea-armoniei nepereche.

Nu mi-am zidit vreun piedestal de marmori Nici în castel de fildeº nu mã-nchidN-am provocat ºi nu provoc dueluriÎn care pot sã-nving dacã ucid.

Eu caut codul rostului pe lumeªi plânsul dureros de-ar fi sã-l stingAceasta mi-e perena rugãciuneÎn care din durere mã rãsfrâng.

Cuvintele nu-mi sunt decât un murmurDe trecerea prin viaþã dezlegat.ªi-o spovedanie ce s-a cerut rostitã,Când m-am simþit de-ai mei înstrãinat.

Vãleana

� AcademicianulGheorghe Pãun - alesmembru al IAMC. Decurând s-a desfãºurat laDubrovnik-Croaþiacongresul anual alInternational Academy ofMathematical Chemistry, lacare printre participanþi s-aregãsit ºi senior-editorulziarului nostru, cetãþeanulde onoare al municipiuluiCurtea de Argeº. Cu aceastãocazie a fost ales membru al

acestui for ºtiinþific de prestigiu (IAMC). Astfel, GheorghePãun ºi-a adãugat la activ calitatea de membru al celei de apatra, dupã cum urmeazã: Academia Românã, AcademiaEuropei, Academia Internaþionalã de Informatizare ºi AcademiaInternaþionalã de Chimie-Matematicã, de la Dubrovnik. „Semnde bãtrâneþe”, a comentat maliþios proaspãt cvadruplulacademician (Doru BOBI)

� Eroii anticomuniºti omagiaþi la Londra. Pe 6 iulie2010, la Londra, Fundaþia Raþiu în colaborare cu CentrulCultural Român din Londra a organizat evenimentulintitulat „Toma Arnãuþoiu ºi rezistenþa armatã anti-comunistã din România“ - expoziþie, proiecþie de film,

prezentare de carte ºi conferinþã de presã. Prezentarea afãcut-o Ioana Voicu Arnãuþoiu, iar moderator a fost Dr.Mike Phillips, romancier, istoric ºi curator britanic.

Au fost invitaþi Monica Tãnase, regizorul filmului„Tradarea, moartea, uitarea” (2009) ºi Ioan Crãciun, directoral Editurii Ars Docendi - Universitatea din Bucureºti.

Evenimentul a fost însoþit de prezentarea albumului cuimagini ºi documente din arhiva CNSAS - ‘50 Years since theTrial and Execution of the Members of the Anti-Communist Partisan Group led by Toma Arnautoiu’, Ediþiede Ioana Voicu-Arnãutoiu ºi Ioan Crãciun. Versiune în limbaenglezã de Christian Mititelu (Ion C.Hiru)

Acad. Gheorghe Pãun

Tatãl marelui umorist domniºanGhiþã Petricã zis Mãgãreaþã era unbãrbat înalt, bine fãcut, cu umeriatletici pe care costumul naþionalformat din cãmaºã albã cusutã cuborangic, baiere negre ºi vestã neagrãdin stofã stãtea de minune; cioareciimocãneºti acopereau picioarele solideale cãror pulpe ieºeau în evidenþã; înpicioare avea pantofi sau bocancitotdeauna bine vãxuiþi.

În zilele de sãrbãtoare în loculcioarecilor mocãneºti purta pantalonidin ºai alb – iar pe cap pãlãrie neagrãdin fetru.

Era tipul reprezentativ almunteanului cu stare ºi cumsecade,respectos, a cãrui vorbã aºezatãimpunea respectul celor din jur, alconsãtenilor dar ºi al celor cu carevenea în contact în negustoriile cu oi,pastramã ºi miei.

ªi-a cãsãtorit unicul bãiat, Ghiþã,cu fiica hangiului Aliman, un om totde lume bunã, cu cârciumã, multeanimale ºi servitori, cum îi stã bineunei gospodãrii serioase cu destuleacareturi prin curte.

N-a prea vrut Aliman sã-i dea fata,fiind cunoscut în urma batjocorilor pecare le fãcea, de altfel bine fãcut ºiMãgãreaþã, întreprinzãtor bogat ºi maiales prezentabil.

Într-o noapte ºi-a chemat viitoareaconsoartã pânã afarã, ca de obicei, darde data asta a luat-o pe sus ºi a fugitcu ea prin grãdini.

De fapt nu a furat-o, a vrut ºidânsa, care ºi azi în ciuda vârstei esteo fiinþã deosebitã, frumoasã,pãstrându-ºi zâmbetul angelic de

odinioarã. Vã daþi seama cum eracând avea 20 de aniºori!

Alergând prin grãdini, sãrindgarduri, Ghiþã nimereºte în groapa unuifost closet, unde intrã pânã aproape debrâu. Iese ca ºi când nu s-ar fiîntâmplat nimic ºi îºi urmeazã cursacontra cronometru, adresându-i-seviitoarei soþii: „rahatul aduce noroc”

Noroc a avut de o soþie frumoasã,bunã ºi iubitoare care i-a dãruit luiGhiþã doi copii. Primul, Casian,întreprinzãtor ca ºi tatãl sãu,crescãtor de oi recunoscut, dar ºi unneobosit cititor a tot ce îi cade înmânã; al doilea, Mãiþa, inginer lauzinele Dacia.

Hangiul Aliman, pe numeleadevarat tot Petricã, dar din altãramurã, era cãsãtorit cu o femeie totfrumoasã, bine legatã, ce se purtaîntr-un excepþional costum naþional,de fel fiind din Slãnic.

Într-o bunã zi i-a venit rândul ºitatãlui, nenea Gheorghe, sã fie pãcãlitde fiul sãu, Mãgãreaþã, cã prea îi þineapredici prelungite dupã fiecarenãzbâtie ce o fãcea.

Invitã într-o duminicã la masã orudã de la Slãnic. Din vorbã în vorbã,Mãgãreaþã se laudã cu cei doi porcicumpãraþi din rasa Landras, cu douãcoaste în plus care chipurile dau unspor de greutate de pânã la 2kilograme pe zi.

- Nu cred mã Ghiþã, n-o fi ca Fãt-Frumos care creºtea într-o zi cât alþiiîntr-un an.

- Vino sã þi-i arãt dacã eºti TomaNecredinciosul.

Îl duce pe slãnicean în spate, undeavea grajdurile, saielele de oi, cocinilede porci, toate construite din cãrãmidã

ºi scândurã pe 5 cm ca la un omînstãrit. Deschide uºa la cocinãrugându-l sã intre, dar repede ca sã nuiasã porcii.

Intrã creºtinul în încãpere, Ghiþãînchide portiþa cu zãvorul, o leagãbine în timp ce omul începe sã înjureºi sã þipe.

Mãgãreaþã îºi vede de treabã,merge în casã, dar curios unde esteruda de la Slãnic. Nenea Gheorghe îlîntreabã:

- Unde-i, bã Ghiþã, slãniceanulnostru?

- L-am dus sã vadã porcii, tatã, amcumpãrat azi din piaþã doi porciLandras, cã prea îþi era fricã sã nurãmânem fãrã orãtãnii.

- Foarte bine, Ghiþã, foarte bine cãse strânge o groazã de zer ºi-laruncãm. Mã duc ºi eu sã-i vãd.

Pleacã bãtrânul singur ºi din ce seapropia de cocinã, cu atât voceaslãniceanul creºtea în intensitate.Ajunge la locul cu pricina, vedeizvorul tras ºi legat cu sârmã dându-ºiseama cã fiul sãu îl închisese pe bietulom în cocinã pe post de Landras. Îldesface, îl scuturã pe haine depãienjeni ºi praf ºi amândoi seîndreaptã cãtre Mãgãreaþã nervoºi dincale-afarã, mai ales când îl vãd peGhiþã râzând cu gura pânã la urechi.

De mult nu am mai pãcãlit doideodatã. Eu zic sã ne aºezãm la masãºi sã bem în cinstea porcilor Landrascu douã coaste în plus ºi care pun peei 2 kilograme pe zi.

Bineînþeles cã a doua zi tot satulºtia despre porcii Landras ai luiMãgãreaþã.

Ion C. HIRU

Epistolã cãtre un prieten poet

ªTIRI DE SUFLET

UMORUL DOMNIªANULUI

Landrasul lui Mãgãreaþã

Hanul Aliman, istovit de vreme

Ghiþã Mãgãreaþã

PIETRELE DOAMNEI 11

28 iunie - 4 Iulie, la Piatra Neamþ,oraº legendar, unde a avut loc FestivalulInternaþional „VACANÞE MUZICALE”am avut minunata ocazie de-a cunoaºteun basbariton, OM de înaltã omenie,distinsul prof. dr. THEODORE CORESI– Preºedintele festivalului, profesionistdesãvârºit în arta interpretativã a celormai celebre opere din genul clasic: ceaparþin compozitorilor W. A. Mozart, G.Verdi, G. Rossini, Bellini, G. Bizet,Arrigo Boito, Charles Gounod,Musorgski, G. Puccinii, G. Donizetti. P.I. Ceaicovski, A. Ziani º.a. Cursurile demãiestrie artisticã la canto le-a þinut însala Muzeului de Artã unde a avut castudenþi pe Andreea Achilov - sopranã,Marina Porumb - sopranã, Ana LenorIon - sopranã, Rodica Anghelescu –sopranã de coloraturã, tenor - Ion Muºat,mezzosoprana Marinela Nicolae, etc.Dupã cinci zile de studiu intens atât înorele de dimineaþã cât ºi dupã amiazã,studenþii de la masterclass au reuºit sãofere un spectacol de galã excepþional(la Teatrul TINERETULUI) fiindacompaniaþi de pianista prof. CristinaMoroi, interpretând piese de marepopularitate: A. Achilov, aria Suzanei –„Nunta lui Figaro” – W. A. Mozart; M.Porumb, Anna Bolena „ Al dolceguidami” – G. Donizetti; R.Anghelescu, aria Reginei nopþii, act II„Flautul fermecat” – W. A. Mozart,Caro nome „Rigoletto” – G. Verdi; I.Muºat, Quatro e bella, quatro carra,Una furtiva lagrima – „ElixirulDragostei” – G. Dponizetti; M. Nicolae,aria Dalilei „Samson ºi Dalila” –Camille Saint-Saens, Habanera„Carmen” – G. Bizet. Alãturi destudenþii de la canto ºi-au aduscontribuþia ºi cei de la clasa de pian aidistinsei prof. Carmen Daniela Gililov(Germania) remarcându-se în moddeosebit Nicolae Mihãilã cu Mephistowalþer - Fr. Liszt, Sonata nr.3 – S.Prokofiev, viitor student la Academia deMuzicã din Viena; Loik Iansek - ErikSatie Gnossienne (compoziþie inspiratãdupã o doinã pe care i-o cânta la vioarãprietenul sãu Constantin Brâncuºi înatelierul de sculpturã din str. Impasse desuflet Ronsin 11, Paris); Mona NinaStrwe cu Loik Jansek – „Fantomele dinPiatra Neamþ” (compoziþie proprie).Prof. CARMEN DANIELA GILILOVpianistã ºi compozitoare de geniu(nãscutã la Fãgãraº), care de la vârsta de

cinci ani a-nceput sã cânte în public, iarla zece ani compune ºi executã subbagheta maestrului Alfred Alexandrescu„Variaþiuni pe o temã popularã” în salaMihai Jora de la Radio Bucureºti,continuându-ºi cariera artisticã înAustria, Olanda, Finlanda, Elveþia,Rusia, Japonia, Coreea de Sud, Israeletc. în compania unor cântãreþi celebrica Ileana Cotrubaº, Ilie Baciu, LadislauKonia, astãzi nu precupeþeºte nici timp,nici odihnã, ci se dedicã trup ºi sufletpentru a-mpãrtãºi tinerilor arta de-acânta la pianul vrãjit.

Finalul de spectacol a fostimpresionant!... (când s-au înmânatdiplomele de absolvire a cursurilor demãiestrie artisticã – canto ºi pian)Studenþii i-au adresat remarcabiluluidascãl dr. Theodore Coresi ºi prof.Carmen Daniela Gililov un mesaj desuflet: „Dragii noºtri profesori, sã vãaduceþi aminte de noi cã am fost tinerii

entuziaºti ºi veseli, pe care i-aþi avut subaripa dvs. de pãrinþi, iar astãzi cândplecãm pe drumurile vieþii...vom pãstraîn inimile noastre respectul ºi iubireaneþãrmuritã pentru tot ce aþi reuºit sã nedãruiþi în domeniul muzicii, al dragosteiºi prieteniei dintre artiºtii lirici ºiinstrumentiºti. Noi suntem vulturii carene vom lua zborul peste mãri ºi þãriducând o pãrticicã din inima, dorul ºiidealurile dvs. care ne vor fi ca un farcãlãuzitor în cele mai frumoase zile dinviitorul care ne aparþine.”

Festivalul Internaþional „VACANÞEMUZICALE” este la a XXXI-X a ediþie,devenind o manifestare de referinþãpentru lumea muzicalã româneascã ºiinternaþionalã, a spus cu adâncã emoþiemaestrul Theodore Coresi, român neaoº,nãscut în comuna Dochia, judeþulNeamþ, absolvent al Conservatorului deMuzicã „Ciprian Porumbescu” -Bucureºti, secþia Canto. Din 1986 facestudii de perfecþionare la Viena cu prof.Huubert Deusch ºi la Roma cu maeºtriiBoris Christoff, Luigi Infantino,Giuseppe Taddei, ca mai târziu sã fieabsolvent al Facultãþii de Teologie dincadrul Universitãþii de Vest – Timiºoara,fiind hirotonit diacon (în CatedralaMitropolitanã din Timiºoara) de cãtreÎnalt Prea Sfinþitul Nicolae Corneanu,Mitropolit al Banatului. Prof. TheodoreCoresi este ºi un scriitor de marcã,reuºind sã ofere iubitorilor de muzicãdouã volume (publicate la EdituraMuzicalã) „DRAMATURGIA ªIRETORIACÃ, CAPODOPEREMUZICALE INSPIRATE DINLITURGHIE, prin care descoperim unom complet: cântãreþ de operã, interpretde cântece liturgice ºi pedagog foarte

apreciat în þarã cât ºi strãinãtate. Despreprof. dr. Theodore Coresi ar fi foartemulte de spus, dar am sã mã opresc laun episod epocal din viaþa sa, când aavut deosebita onoare sã cânte înprezenþa Sanctitãþii Sale Papa Ioan alII-lea, la reºedinþa Sfântului Pãrinte,Castelul Gondolfo, dovedind princalitãþile vocale de excepþie(comunicare, retoricã, dramaturgie ºiartã mãiestritã în modularea glasului),virtuozitate ºi dragoste pentru Tatãlnostru ceresc, cãruia I-a dãruit cupioºenie imnuri de slavã, dovedind cã-iun fiu minunat care slujeºte credinþaîntr-un Hristos Mântuitorul. Trecând înrevistã numai câteva din succesele pecare le-a avut pe marile scene ale lumii,ne dãm seama de talentul (ce i-a fostdãruit de bunul Dumnezeu) care l-apurtat pe aripile gloriei, dar ºi o muncãtitanicã depusã de-a lungul anilor decarierã artisticã (peste treizeci) înperfecþionarea metodelor de-a cânta câtmai natural, cu un timbru plãcut, careimpresioneazã ºi mã poartã cu gândul laun izvor ce pleacã din munte cu ºoptiridomoale (pianissime) apoi din ce în ce...prinde forþã ºi se rostogoleºte în cascadetulburãtoare redând întreaga frumuseþe adefileurilor printre care ºi-a creat undrum nemuritor, fiind luminat din loc înloc printre arborii umbroºi de soareledãtãtor de viaþã, ca sã-l pot vedea întoatã mãreþia la ridicarea cortineifermecate pe scene de operã ºi concertla Staatsoper Wien, Opera NaþionalãBratislava, Bayerische StaatsoperMunchen, Covent Garden Londra,Musikverein Wien, Opera Naþionalã dinBucureºti etc, fiind laureat (recompensatregeºte cu cele mai prestigioase premii)

în urma participãrii la concursurileinternaþionale de canto: Belvedere –Viena 1986, Teatro Massimo diPalermo, Teatro Sao Carlo di Lisabona,Canadian Opera Company – TorontoCanada, fiind partenerul unor starurimondiale cum ar fi Renata Scotto,Ghena Dimitrova, Maria Chiara, MariaGhiuleaghina, Viorica Cortez, MatteoManuguerra, Vicente Sardinero, NicolaeHerlea, Kith Olsen s.a.

Întreaga organizare a manifestãrilorcare au avut loc în aceste minunate zile,în bunã parte se datoresc prof. dr.Theodore Coresi, Director Prof. DanaMacsim de la Centrul pentru Culturã„Carmen Seculare” – Primaruluimunicipiului Piatra-Neamþ, dl. Gheorgheªtefan ºi a multor oameni inimoºi,îndrãgostiþi de culturã. Stimaþi cititori vãpot mãrturisi (cu cea mai sincerãadmiraþie ºi preþuire) mai rar mi-a fostdat sã vãd spectacole de-o asemeneaanvergurã, þinute în aer liber în PIAÞATURNULUI (existent din timpul luiªtefan cel Mare ºi Sfânt), adevãrateregaluri unde ºi-au dat concursulFilarmonica „Mihai Jora” - Bacãu,dirijor Iurie Florea – Directorul artistical Operei Române din Bucureºti;Recitalul Claselor de Mãiestrie – canto(prof. dr. Theodore Coresi) ºi pian (prof.Carmen Daniela Gililov – Germania;Concert „Bijuterii muzicale” – subbagheta maestrului Gheorghe Costin -dirijor permanent al Filarmonicii„Banatul” din Timiºoara ºi, bine înþeles,cu participarea extraordinarã a basuluiTheodore Coresi. De asemenea ne-ammai bucurat de „O SEARÃ DEBALET” care ne-a fãcut sã plutim pearipi de vals, polcã, mazurcã etc. alãturide tinerii artiºti ai d-nei prof. decoregrafie Cristina Todi – Iuriciuc,Colegiul Naþional de Artã „OctavBãncilã” Iaºi, care au primit aplauze lascenã deschisã.

Acest act cultural propriu-zis (de laPiatra-Neamþ) care va împlini patrudecenii (la anul viitor), pe lângãbeneficiul spiritual oferit cu generozitatepublicului, pot afirma cã a devenit înprima perioadã a verii o adevãratãCAPITALÃ muzicalã a þãrii, atrãgândca un magnet vrãjit foarte mulþiîndrãgostiþi de sunetele armonioase carene fac viaþa mai frumoasã.

Marin VOICAN-GHIOROIU,Scriitor, compozitor

VACANÞE MUZICALE – PIATRA NEAMÞ Ediþia XXXIX - aHAR ªI DÃRUIRE SUFLETEASCÃHAR ªI DÃRUIRE SUFLETEASCÃ

Prof. dr. THEODORE CORESI (Viena)

���� CCCCrrrroooonnnniiiiccccãããã ddddeeee ccccaaaarrrrtttteeee ���� CCCCrrrroooonnnniiiiccccãããã ddddeeee ccccaaaarrrrtttteeee ����Poezia cu obrazulcelãlalt al luniiÎn acest volum de versuri redescoperim o poezie

delicatã, visãtoare ºi confesivã în cea mai mareparte a lui. Poeta Raveca Vlaºin (membrã a LigiiScriitorilor din România) este sedusã de poezia cuformã fixã. În acest sens ºi-a imaginat douã genurinoi de poezie, pe care le numeºte: decareflecþi,poezie cu zece versuri ºi rimã încruciºatã ºidodecareflecþii, poezie din trei strofe cu rimãîncruciºatã,dar ºi îmbrãþiºatã.

Volumul structurat în trei cicluri: Decareflecþii,Dodecareflecþii ºi Amalgamate, ne face cunoºtinþãcu o poetã având un sentiment rafinat cu versuritransfigurate în reflecþii profunde, unde ingenuitateae mai degrabã un efect liric premeditat decât unreflex psihologic.

Dacã sonetul este derivat din cuvântulprovensal sonet ºi din cuvântul italian sonetto,amândouã însemnând cântecel, nefãcându-se aluziela construcþia lui stilisticã, Raveca Vlaºin înconstrucþiile sale poetice, ce deschid drumul spre onouã specie literarã, face aluzie în denumirea lor lanumãrul de versuri. Clasicismul promovat de poetãeste o formã de domesticire a trãirilor lãuntrice, unact de exorcism .Voluptatea irepresibilã aexprimãrii ºi dicþia incantatorie este cizelatã pânã

la narcisism. Poeta „arde” pentru fiecare durere asemenului, dând carnaþie obsesiilor închise înversuri rafinate, în exerciþii de virtuozitate, fãrã acãdea în decorativism: Fruct din floareadorului.../Din durerea viului/Ard în cearagândului,/Flacãra cuvântului.(Dor).Pentru amaterializa ideea pe care o doreºte sã o abordeze înpoeziile sale, poeta a înþeles sã dea formã materiei.Cu cât plãsmuirea se apropie mai mult de idee, cuatât iese mai mult în relief individualitatea ei, spreexemplu: Nalte idei s-ar naºte-n fire/ªi-n frazacelor care damnã./Cu frumuseþea din trãire,/Sepritoceºte-a vieþii toamnã...(Cu voi...).Luate casituaþii extreme, metafora din aceste poezii, la felca melodia purã în muzicã ar putea fi caracterizatedrept specii pure în artã. Dar, din pãcate oasemenea puritate în artã nu existã ºi nici nutrebuie sã existe. Emoþia artisticã emisã de acestepoezii izvorãºte din ideile transmise, metaforã ºi„melodia” ritmului interior. Precum în sonetele luiGuiltone d`Arezza (1235-1294), sau FrancescoPetrarca (1304-1374). Poezia lui Raveca Vlaºincreeazã emoþii estetice auzului ºi vãzului, din celecinci simþuri pe care omul le are. De asemenea,simþul interior este o sursã de emoþii estetice carese exprimã prin cuvânt. Cuvântul din aceste poeziiexprimã o formã ce poate fi vãzutã, exprimatã prinimagini.: Albastru-mi ºtiu visul,/în care mã

scald/cu voi împreunã prieteni.(Cu voi prieteni).Dorinþele sunt exuberanþe ascunse pentru a nu„rãni” aproapele: Aº vrea sã ard, fãrã s-acopãr/Pecei din jurul meu cu zgurã/Ca roua care-mprospãteazã/Cu fiecare picãturã.

Caracterul acesta ambivalent, de trãire ºipremoniþie, de exprimare metaforicã ºi luciditate,dã versurilor o notã romanticã de avertizare faþãcu realul.

Universul liric al acestui volum, întemeiat pedorinþe: Caut în adânca umbrã,/ Luminoasadesluºire,/Ce ne dã înþelepciune/Fãr-a rãstigniiubire. (Caut), ºi simboluri ale purificãrii ºirenaºterii spirituale dar ºi pe o recuzitã livrescã,este redactat în registru patetic al biografiei.

Obsedatã de himera clasicitãþii împletitã cuprofunzimea, de rãdãcinile arhetipale ale fiinþei,poeta desfide existenþa amorfã ºi derizorie, sondândmereu misterul ancestral ºi idealul clasic al omului,rãstãlmãcind aparenþele pentru a descifra filonulspiritual. ”Onirica” e o astfel de redactare înregistru patetic al visului ce leviteazã deasupra unuitãrâm fabulos, anistoric, în atingere cu haloulmitului: Ochii mei priveau cu teamã/ºi uimire denescris/La unirea pãmânteanã/Cu o geamãnã devis. (Onirica). Concreteþea poemelor nu vine dininapetenþa pentru concretul-senzorial, ci din cultulritmului ,rimei ºi imaginii. Materialitateareprezentãrilor se comprimã în chingile poeziei cuformã fixã, cu un spasm interior, pânã latransparenþa noþionalã, sunetul miºcãrii reverbereazãcalm într-o muzicã a ideii. Tehnica e, de multe ori, a

Prof. dr. Teodor Coresi, pe scena festivalului

Soprana Rodica Anghelescu ºi scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu

Soprana Rodica Anghelescu, pe scenafestivalului

(continuare în pagina 12)

12 PIETRELE DOAMNEI

concetto-ului. În spatele amãnuntului liric, care areexplozii, cel mai adesea hiperboreene, stã însã ºi oatitudine de smerenie, formã moralã de supunere laspectacolul lumii care face sã vibreze eul. Antenelelirice nu se întind dincolo de interioritatea fiinþei, eleînsã absorb, ca niºte ventuze, spuma realitãþiiperceputã ca mod de inspiraþie. Poemele poeteiRaveca Vlaºin sunt o formã a introspecþiei, oceremonie pentru reflexivitate. Cu un ochi înãuntru,iar cu celãlalt atent în afarã, poeta îºi controleazãmiºcarea interioarã ºi reverberaþiile ei afective,studiindu-ºi ca-ntr-o oglindã ritmurile eului. Astfelde poezie este oglinda lucrurilor ce nu se vãd, chiarºi pentru obrazul nevãzut al lunii.

Poeziile din acest volum se încadreazã în noulcurent globmodern, ce vine dupã postmodernism.El reprezintã o întoarcere, pe jumãtate, la poeziaclasicã. Fiindcã marea poezie va înflori ºi în viitor,pentru cã nu existã viaþã fãrã poezie. ”The poetry ofearth is ceasing never” (Poezia pãmântului nuînceteazã niciodatã) spune unul dintre frumoºiiefebi ai poeziei engleze, iar altul, aproape în acelaºitimp, rãspunde: Thou was not born for deathimmortal bird! (Nu te-ai nãscut pentru moarte,pasãre nemuritoare!).

Al.Florin ÞENE

Un arc peste timpCând drumul tãu capãtã sens în viaþã, când

dãruieºti din lumina ta altora spre a primi soareîntru cunoaºterea identitãþii, când te simþi parteintegrantã din izvoarele ºi dealurile natale, eºti unom fericit. Dascãli de un mare rafinamentintelectual, Ion C. Hiru ºi George Baciu aduc „Unarc peste timp”, crâmpeie monografice alelocalitãþii Domneºti.

Lucrarea de 700 de pagini, apãrutã în condiþiigrafice de excepþie la Editura Alfa, este unstrigãt al recuperãrii valorilor, un abecedar de

suflet al istoriei de veacuri a satului adãpat dinapa vie a Râului Doamnei.

Tomul aduce în atenþia întregii þãri personalitãþimarcante ale acestor plaiuri, autorii aplecându-se cupioºenie în faþa sensibilitãþii ºi nobleþei inimilorcalde ce bat odatã cu pulsul gliei strãbune aBasarabilor. Cu dragoste fãrã margini pentrumeleagurile natale, autorii au ºters praful de pearhivele neamului redând istoria generaþiei actuale.

Cuvinte din suflet pentru suflete, adevãrate lecþiide viaþã pentru cei de azi, care nu mai simþim cuaceeaºi ardoare termenul de românism, prin a cãrorvene nu mai curge sângele patriei mamã. Îndemersul lor autorii au fost sprijiniþi de prof.Lavinia Avram, fiica marelui dascãl Elisei Avram,care le-a facilitat accesul la documente istorice demare preþ. O carte care va lega sufleteºte de þinutulnatal pe toþi domniºanii, care trebuie sã pãstrezedevenirea întru fiinþã a neamului de la rãscruceadrumului ce uneºte Câmpulung de Curtea de Argeº.

Meritã apreciatã stãruinþa marelui poet AdrianPãunescu de a scrie un cuvânt de întâmpinarepentru monografie. Despre autori, poetul spune cãfac parte din categoria rarã a îndrãzneþilor carereuºesc sã schimbe soarta lumii. Ei au generozitateaºi capacitatea de a scoate problemele din unghiullor mort, cu perseverenþã ºi candoare. Pânã ºipreºedintele Nicolae Ceauºescu da mereu caexemplu Domneºti la comunele frumoase ale þãrii.Concluzia ar fi cã „nu existã chestiune maiimportantã decât viaþa domniºanilor”. Nu puteauautorii cãrþii sã nu aºeze la loc de cinste ºi o poeziedespre comuna lor, scrisã de Adrian Pãunescu:„Suflet al meu, dã-þi voie sã iubeºti/ ºi când povaravârstei se rãstoarnã/ ºi-i ranã biologicã, ºi iarnã/ia-þi trupul ºi dã fuga la Domneºti”.

Ctitorul Domneºtiului modern, prof. dr. PetreIonescu-Muscel, spunea „istoria leagã nãdejdileviitorului de înfãptuirile trecutului”, între douãcetãþi de scaun vremea cãpãtând alt sens, timpulcurgând a eternitate. La poarta de intrare a Þãrii

Româneºti, Domneºtii Muscelului au fost vegheaþide personalitãþi care au sângerat sufleteºte pentrupãmânt, iar generaþiile viitoare ar trebui sãlãcrimeze în unghiul sufletului la fiecare pas peasfaltul modernitãþii, sau la popasul în bisericasfântã a neamului. Într-un document din 1785 unarhimandrit de Argeº spunea despre oamenii de aicicã „nu sunt ca alte sate mai uºurei”, adicã nu sesupun la toate atrocitãþile puterilor. Oamenii de aicis-au manifestat liberi încã dinainte de 1523, cândRadu de la Afumaþi întãreºte printr-un hrisovproprietatea Mãnãstirii Argeº peste mai multe sate,între care ºi Domneºti. Aici este leagãnulromânilor, pe tãrâmul pe care când o lacrimãdevenea tiranicã dând târcoale la fereastra sufletuluicând se auzea cântecul aprig precum strigãtul Aneilui Manole, când bucuria acompaniatã de scârþâitulcumpenelor dãtãtoare de apã vie, însoþitã de rachiulînflorat ºi obrajii roºii ca mãrul domnesc.

Aici ºi-a ridicat o casã domneascã ºi DomniþaClara, soþia lui Nicolae Alexandru Basarab. Satulatestat documentar la 1523 a fost vegheat în timp

de pietrele Doamnei Clara sau Marghita, care ºi-augãsit sfârºitul dorind a scoate din ghearelevulturului prinþiºorul sau înecându-se înghiþite deapele vijeliosului Râu Negru, de atunci RâulDoamnei. Aici, în aºezarea cu istorie tulburã, s-auridicat de-a lungul veacurilor personalitãþiremarcabile: Nicolae Domnescu, Bucur Domnescu,întemeietorii învãþãmântului, Duhovnicul Ion SinPopa Pavel, personalitate marcantã a sec. alXIX-lea, ctitorul Bisericii Buna Vestire, care,printre altele, a interzis fumatul în comunã. Chiar ºiregelui Carol I i-a cerut sã lase tabachera pânã laîntoarcerea de la castelul de vânãtoare, pentrucurajul ºi regulile morale fiind decorat cu medaliade aur chiar de cãtre Majestatea Sa. Dintrepersonalitãþi nu puteau lipsi Ion N. Petricã, primar29 de ani, pictorul Paraschivescu Belizarie,sculptorul Gh. Pantazin, învãþãtorul Luca Paul, fiullui Popa Niþã, iniþiatorul primei cooperative rurale, aprimei societãþi corale, a primei biblioteci, care arepeste 125 ani, învãþãtorul Nicolae Hãnescu, prof. dr.laureat al Universitãþii din Roma, Petre IonescuMuscel, care a declarat staþiunea climatericã.

Un sat bogat, al merelor domneºti, al þuicii deTudoran, al tãriei Agenului din butoaielevremurilor. O carte în care întâlnim oamenifrumoºi, în costume populare pãstrate cu sfinþenie,cu chipuri care oglindesc nobleþea, tradiþiile fiindprinse lângã icoana sufletului, la grinda nemuririialãturi de busuioc.

Volumul, plin de frumuseþi poate fi dãruit, cuîncredere, strãinilor ce ne trec pragul, fiind oadevãratã carte de vizitã pentru români. Plin dedocumente, fotografii de la diverse evenimente,unde personalitãþile din þarã ºi strãinãtate aurãspuns afirmativ, tomul este piatra de temelie întrupãstrarea spre veºnicie a sufletului autentic dedomneºtean.

Menuþ MAXIMINIANJurnalist, scriitor, preºedinte tineret

PROADO BN

���� CCCCrrrroooonnnniiiiccccãããã ddddeeee ccccaaaarrrrtttteeee ���� CCCCrrrroooonnnniiiiccccãããã ddddeeee ccccaaaarrrrtttteeee ����(urmare din pagina 12)

Cartea este structuratã în trei maripãrþi. Partea I poartã titlul volumului –„Gânduri de la marginea lumii” – ºicuprinde scurte eseuri aforistice. Pãrþile adoua ºi a treia cuprind poezii cu unpronunþat caracter reflexiv. Cele douãzecide eseuri aforistice se înscriu în sferaacestei specii, aflate la interferenþafilozofiei cu literatura, prin asociaþialiberã de idei ºi de imagini, prinpredilecþia pentru teme de ordin general,tendinþa de a da expresie unei trãiri aideilor, prin caracterul expresiv ºiambiguu al limbajului, prin dimensiunilereduse ºi alte caracteristici. Eseuriledomnului Baciu abordeazã teme ºimotive diverse, þesute într-un discursliric, modulat în cele mai variate chipuri,în propoziþii ºi fraze cu o alcãtuiresintacticã conformã cu logica ideilor. Eleexprimã un gând personal sau oînþelepciune de viaþã, o judecatã devaloare, într-un stil plastic ºi concentrat.În eseul care dã ºi titlul cãrþii, eseistul îºiexprimã dezgustul pe care l-a avut ovreme faþã de lumea în care trãia.Gândurile îi zornãiau „asemeneanisipurilor printre oseminte”. I se pãreacã lumea a intrat în agonie ºi o auzeavãitându-se. Starea de dezgust nu i s-aschimbat, întrucât nici în lume nu s-aschimbat nimic. Ne hulim aspiraþiile,„buzele ne sunt dospite în licoareacucutei, lumea se îndreaptã spreinevitabilul Potop”. Dupã o lungãmeditaþie, eseistul ajunge la concluzia cão lume mai bunã nu e cu putinþã „decâtîn copiii nenãscuþi ºi în rostul lucrurilorîmplinite”. În eseul Despre mine, temeleabordate sunt suferinþa ºi singurãtatea.Eseistul distinge o suferinþã a trupului ºiuna a sufletului. Cea a trupului duce lastrigãt, iar cea a sufletului este tãcutã,devenind astfel un viciu, fapt ce îlînspãimântã pe eseist. Viaþa este înþeleasãca o permanentã ºi inexorabilã curgere înmoarte, fenomen marcat de ceasorniculuniversal care ne mãsoarã destrãmarea.Aceste cugetãri ne amintesc defrumoasele versuri ale poetului-filozofLucian Blaga din volumul „În marea

trecere”, versuri aºezate ca moto: „ªitotuºi te rog: Opreºte, Doamne,ceasornicul cu care ne mãsuridestrãmarea.” Vom observa ºi în eseurileurmãtoare cã, prin forma aforisticã, prinintensitatea trãirii, prin reflecþiile asupracondiþiei umane, prin temele ºi motiveleabordate, eseurile domnului GeorgeBaciu se înscriu în descendenþa filozofieilirice ºi nesistematice a unor mari filozofiºi eseiºti, precum danezul Kierkegaard,iar la noi Emil Cioran.

Despre viciu este un eseu antikantian,imputându-se marelui filozof german cã eprea moralist. Kant credea cu tãrie într-olume a normelor morale, înãlþate multdeasupra lumii reale, empirice ºi susþineaexistenþa indubitabilã a esenþelor morale:„Douã lucruri îmi umplu sufletul…:cerul înstelat deasupra mea ºi legeamoralã în mine.” Eseistul G. Baciuafirmã cã existenþa purã e « dincolo deceea ce numea Kant „cerul înstelat” ºi„legea moralã în mine” ». ªi eseulDespre iubire trezeºte interesulcititorului, atât prin viziunea originalãasupra acestui sentiment, cât ºi prin stil.Prin viziune, eseistul intrã în disputã curomancierul ºi dramaturgul CamilPetrescu. Pentru autorul romanului„Ultima noapte de dragoste, întâianoapte de rãzboi”, iubirea este un produsal spiritului, un acord al intelectului cuafectul: „Bucuriile adevãrate aledragostei sunt bucurii ale minþii. Mintea

trebuie sã ne dicteze ceea ce este deiubit.” Pentru dl. G. Baciu „iubireaînseamnã supunere faþã de inimã.”Eseistul considerã cã e mult mai bine sãmergi, în iubire, cãtre pasiune, cãtre„dulceaþa dezmãþului.” Pentru cititor sepune o întrebare: Dacã împlinireadragostei presupune o comunicarespiritualã între cei doi sau numai oalunecare spre stãri pasionale. Reflecþiileautorului despre iubire se continuã îneseul Despre fericire, în care se spunedirect cã „fericiþi sunt cei ce încearcã sãaibã plãceri”. „Suntem nefericiþi – spunemai departe eseistul – pentru cã suntemprea raþionali.” Aºadar, raþiunea faceimposibilã fericirea sau, mai bine zis,firile hiperlucide nu pot fi fericite. Încazul acestora ºi suferinþa esteamplificatã: „Câtã luciditate,… atâtadramã” – spune un erou al lui CamilPetrescu. Filozoful german Schopenhauerafirma cã fericire înseamnã absenþadurerii. Privitor la suferinþã, dl. Baciuafirmã cã „viciul este cuminþeniasufletului”, înþelegând prin cuminþeniasufletului o atenuare a suferinþei sau chiaro absenþã a acesteia. ªi eseul Lecþiedespre mine ne cere sã formulãmîntrebãri ºi rãspunsuri la ideile exprimate.Pasiunea vine din inimã – afirmã eseistulºi este spaþiul „în care sufletul îºi poatedeschide aripile.” Cred cã prin aceastãcugetare se afirmã o îmbinare a spirituluicu pasiunea, a intelectului cu afectul.Fãrã a fi antiraþionalist în sensulgnoseologic al termenului, dl. Baciuafirmã cã raþiunea îl plictiseºte, iar

„pietatea înþelepciunii” o identificã încelebrul aforism al lui John Locke:„Nimic nu existã în intelect care sã nu fifost înainte în simþuri.”

Cred cã cel mai concludent eseu alacestei cãrþi, privind convingerile etice ºifilozofice ale eseistului este Respirãri.Mai întâi prezintã o anecdotã din viaþafilozofului grec Diogene Laerþios (sec. IIId.Hr.): „Într-o zi un om l-a adus peDiogene într-o casã somptuoasã ºi i-azis: « Ai grijã, sã nu scuipi pe jos ».Diogene, care simþea nevoie de scuipe, l-a scuipat pe obraz pe omul respectiv,strigând cã acela era singurul lucrumurdar din preajma-i”. În aceastãanecdotã, eseistul identificã cinism ºimândrie, pe care le numeºte „Douãecouri ale lãtratului nostru”,… ale eticiinoastre, pe care o vede ca o„îngrãmãdire de instincte.” Altecomponente ale eticii sunt definite totmetaforic: „Orgoliul e o drojdie ametafizicii”, iar egoismul – „o veºnicãagresiune a imprevizibilului.” Eseistulrecunoaºte cã „în respiraþia credinþei e odârã de vulgaritate a descompunerii”.

În aceste eseuri, dl. Baciu sedovedeºte a fi o fire reflexivã, dominatãde frãmântãri, îndoieli, tensiuniintelectuale, intransigenþe etice, stãriexprimate în confesiuni directe ºi fluente,într-o explozie de sinceritate dezarmantã.Temele cele mai frecvente ºi maiapãsãtoare sunt dezgustul în faþamediocritãþii, singurãtatea, vidulexistenþei, deznãdejdea, sila, plictisul º.a.Într-o lume caracterizatã de un „haos alneantului mintal”, eseistul are revelaþiacã „adevãrul nu e decât un strãnut alminciunii” (Fãrâme existenþiale).

Poeziile din cele douã capitole alecãrþii au un pronunþat caracter reflexiv,putând lua uºor forma unui eseu aforistic,precum poezia Trec prin sufletul:

„Trec prin sufletul acestei pietre,/ cuumbra cocoºatã ca un os de aer,/înghesuit în trupul cerului./ Îmi lasgândul pe tâmpla ei/ cu priviri de nisip,/în care se rupe timpul,/ fãrâmându-se înpiramide”. În esenþa ei, poezia d-lui.Baciu apare ca expresie a unei trãiri înadâncime ºi parcã este sustrasãcanoanelor logice:

„Doamne, fã-mã dor pe frunzã,/ ca sãmã reazem de gândul copacului, retras înploaia din pleoape” (Rugãciune).

Se poate observa relaþia dintremiºcarea versului ºi tensiunea liricã, iarcuvântul se adapteazã conþinutuluilãuntric. Poetul stabileºte analogiineaºteptate, aparent fãrã legãturi întreele, folosind metafore sugestive ºiimagini relevante:

„Îmi stãtea alãturi,/ mai sfioasã decâtprelungirea/ ritmului unei zile intacte.-Se dizolva în linii -/ un luciu fugar -,/Scormonind echilibrul/ dintre mine ºicer” (Umbrã).

Sunt ºi poezii care au o formulãprozodicã total diferitã de ale celor citate,precum poezia Mi te du:

„Mi te du, stricatã fatã,/ Lumea nu-idecât o roatã./ Mi te du spre cruceamea,/ Lumea e ºi noi ca ea:/ Douãlacrime haihui/ Pe obrazul nimãnui./ Mite du, din flori fãcutã/ ªi din crin ºi dincucutã,/ Sã-mi zornãie mirarea/Picurându-mi destrãmarea”. Ca ºi încelelalte poezii se observã varietateamijloacelor artistice pentru amplificareasentimentului sau a ideii: comparaþii ºimetafore, hiperbole, antiteze, viziuniabstracte, chiar ºi procedee morfologice,precum folosirea dativului etic, adativului posesiv etc. Sintaxa urmeazãlogica gândurilor exprimate.

Cartea se încheie cu un eseu careîncununeazã opera, intitulat „Gânduri deluat aminte”. Cuprinde câteva aforismememorabile prin frumuseþea,profunzimea ºi înþelepciunea lor:

„În viaþã, omul nu trebuie sã stea încalea luminii celorlalþi”.

„Lumea s-a aºezat cu capul în jos ºifiecare rugãciune a ei este rostire cãtregenunchi, nu cãtre inimã.”

„Ne chinuim pentru o fãrâmã de timp,numai cã viaþa ar trebui mãsuratã nudupã duratã, ci dupã folosirea ei.”

„Mai ieri plângea un porumbel,fiindcã observase cã suntem robiipatimilor, nu ai sufletului”.

Asemenea gânduri fulgerã ceruloricãrei inteligenþe superioare ºiîndeamnã la reflecþie, stare ce înnobileazãspiritul ºi dã aripi imaginaþiei.

Prof. Constantin VOICULESCU

George Baciu: „Gânduri de la marginealumii” - (Poeme)

PIETRELE DOAMNEI 13

12 iunie, zi canicularã curãsuflãri de zefir îndrãgostit defrunza teilor, stropiþi cu aurulflorilor, a falnicilor nuci ºi aviþei de vie...(cãrora le ºoptea,ca un înger binefãcãtor,aducãtor de rãcoare, sãmurmure o doinã musceleanãde dor nestãvilit cu Feþi-Frumoºi, Ilene Cosânzene ºihaiduci legendari), ca apoi sãse rãsfeþe printre arbuºtii detrandafiri multicolori dingrãdiniþa „ROATATIMPULUI” ce aparþinefamiliilor profesorilor IONC.HIRU ºi GEORGE BACU,unde am onorat invitaþia cemi-a fost fãcutã mie ºi soþieimele, RODICAANGHELESCU-VOICANsolista de muzicã popularã dincadrul Ansamblului„CIOCÎRLIA” al M.A.I.

Dupã o jumãtate de orã,timp în care am admirat ogospodãrie de oameni harnici,realizatã cu mult gust ºipricepere, rãcorindu-ne custropii de argint ai unei apedumnezeieºti care nu dezminteproverbul românesc:„dãtãtoare de viaþã ºi tinreþefãrã bãtrâneþe”, am intrat însera de legume, unde acest(grãdinar vestit I. Hiru) a sãditºi rãsãdit roºiile noastre celedulci ºi aromate, castravecioriiurcãtori, mici parcele cupãtrunjel, leuºtean, mãrar,leuºtean... iar de jur împrejurulcasei (agãþate la uºa de laintrare, ferestre, corniºeaacoperiºului) ghivecele cuanemone, petunii, cerceluºi,busuiocul cu noroc (pe care-lpun fetele în sân ca sã visezeiubitul în noaptea Sânzienelor)dãdeau un aspect plãcut, intim,familial ºi, ca niºte regine cudiademe de petale fragede, neinvitau la relaxare totalã, lacare am spus gazdelor, înglumã: „Cred cã voi, dragiimei prieteni, vã îmbolnãviþi desãnãtate... Apoi, când un„meºter bun de gurã dinguvern” ne tãmâia la T.V. cu

promisiunea (o s-oducem...bine) am adãugat:„De-ar fi sã vindeþi acestefrumuseþi împreunã cu buteliide aer curat, aþi scoate þaradin crizã”. Când ne-amdeplasat spre Casa de Culturã,priveam la prof. dr. GeorgeBaciu (filosof, istoric, eseist)care-mi arãta cu mândriemonumentul eroilor comuneinatale, strãjuit de tunurile ce-ausuflat prin þevile de foc„Pe-aici nu se trece!” – jertfãprin care pãmântul patriei afost apãrat ºi întregit, caurmaºii acestor eroi de povestesã trãiascã liberi pe-un plaimirific, pe unde de-a lungulanilor împovãraþi de glorienepieritoare treceau domniimuºatini „dãtãtori de legi ºidatini” spre cetatea de scaunde la Curtea de Argeº, sau spreCâmpulung.

Deodatã ne-au apãrut celetrei statui ale iluºtrilor înaintaºiai comunei Domneºti: PETREIONESCU-MUSCEL – ctitorulDomneºtiului modern; LUCAPAUL (iniþiatorul bãncilorpopulare, bun sfetnic al luiSpiru Haret) ºi ALFONSPOPESCU (mare profesor,compozitor, dirijorul unui corcelebru din România) care seaflã într-un pãrculeþ plin deverdeaþã ºi flori, ca un simbolal cinstei ºi onoarei pentru ceicare nu au precupeþit niciunefort spre a ridica localitate laloc de frunte în judeþul Argeº.

Urcãm treptele de piatrã aleCasei de Culturã. De dataaceasta prof. ION C.HIRUmembru al Ligii Scriitorilor dinRomânia, condeier renumitprin strãlucirea cuvântuluiaºternut pe file de carte pentruînvãþãturã, dascãl cu multsuflet, care a dãruit multorgeneraþiile de tineri dincomoara sufletului...cunoºtinþede specialitate, dar ºi sfaturi ºiîndemnuri pãrinteºti, motiv cemã face sã-l numesc „Omul deonoare al comuneiDOMNEªTI” – cãci atunci

când a fost viceprimar defrunte în judeþ, alãturi deprimarul de-atunci, vreme de 8ani, a pãstorit cu pricepere,înþelepciune, dãruire ºidragoste frãþeascã pedomneºteni, care-i poartãrespect ºi recunoºtinþã pentrurealizãrile din timpulmandatelor, Casa de Culturã cu500 de locuri, asfaltareaºoselei, canale betonate,grãdiniþe ºi multe altele. Obunã perioadã, datoritãsucceselor artistice ºi culturalea fost membru al ConsiliuluiNaþional al Culturii, alãturi demari personalitãþi cum ar fi:Dina Cocea, Radu Beligan, IonDodu Bãlan etc.

Am intrat în altarul de sufletal acestui impunãtor edificiu,Biblioteca „GHEORGHETOMOZEI” care numãrãpeste 5000 de exemplaredãruite prin grija soþiei poetuluid-na Cleopatra Lorinþiu.

Aceastã firmã „BibliotecaGheorghe Tomozei” care-ifrumos confecþionatã, atrageatenþia cãlãtorului prinDomneºti ºi-l invitã sãpãtrundã în universul creaþieiacestui fãuritor de rimãmãiestritã, cãci ne-a lãsat spreaducere aminte un tezaurinestimabil pentru cei care-ivor citi filele cãrþilor.

Priveam la poetulGheorghe Tomozei ºi laprietenul sãu Nichita Stãnescu(pe care i-am cunoscut în 1965la Congresul VIII al U.T.C.-ului) ºi am simþit fiorii emoþieicare m-au cuprins în mreaja

unor amintiri...la gândul cãlumea materialã este efemerã,dar opera (literar-artisticã aacestor truditori neobosiþi vadãinui secole spre onoareapoporului român care a avut fiiadevãraþi: iubitori de plai,limbã, port ºi tradiþii pe carele-au apãrat ºi înnobilat,dându-le valoarea ºistrãlucirea diamantului.

Dl. prof. Ion C. Hiru aadãugat: „Datoritã marelui omde înaltã omenie, patriarhulRomâniei Tainice, al culturiiromâneºti, Artur Silvestri, carea mijlocit donaþia, fãcutã desoþia poetului ce a locuit laCâmpulung-Muscel”.

Nu pot sã nu scot în primplan câteva din strãlucitoareleversuri ale poetului GheorgheTomozei, în care veþi puteadesprinde puterea unei minþi cuadevãrat geniale.

„ÞARA LACRIMEI” Moºiamea e o pleoapã cu lacrimã-nea, cu veche dragoste ºipriveghe ºi cu sareneiertãtoare…

„CASA CUVÂNTULUI’’Casa cuvântului o porneºticonstruind ºarpele casei.

În poemul „BIBLIOTECIFERICITE’’ , o adevãratãviziune a trecutului ce neacoperã sub mantia sa veºnicã,uneori neîndurãtoare, rareoriiertãtoare cu cel care faceumbrã pe acest pãmânt cãlãtorîntr-o galaxie de luminã, ne dãpanoramic soarta acestor lãcaºeideale ale culturii.

În bibliotecile în carecartea de gresie/ întrece preþulcãrþii de smarald,/iar cartea desalcie deschide cartea-lotus./Eu am vãzut biblioteci fericite./Am vãzut biblioteci fericite/ cucãrþi din care creºtea iarba,/cãrþi de apã, de piatrã ºinaftã,/ cãrþi volatile ºicarnivore, cãrþi/ din careieºeau locomobile ºi/ ghilotine,cãrþi în care Romeo ºi Iulia/chiar se iubeau tãvãlindcinstitele,/ uriaºe in-folii,cãrþi-arce/ pline de lighioane(girafe-ntre ele)/ cãrþi bolnavecu teribile rãni putrefacte/ ºicãrþi tãmadã./

Nedespãrþit de prietenul sãuNichita Stãnescu, GheorgheTomozei era trup ºi suflet cândasculta versurile: N-au murit înzadar/ pãrinþii pãrinþilor noºtrila Mãrãºeºti,/ o dovedeºteprea clar/vorba care-o zic azi:Sunt, Eºti/.

Aºa cum afirmam laînceput, într-un lãcaº deculturã, alãturi de cei doiminunaþi interlocutori,adevãrate personalitãþi aleDomneºtiului, priveam cuadmiraþie ºi adâncã veneraþiela obiectele de birou care auaparþinut poetului (prinadopþiune) domneºtean –Gheorghe Tomozei : o lampãcu picior (plinã cu gazlampant), tabachera cu þigãriCarpaþi, câteva amintiri dragidin ceramicã veche(colecþionate din diferitebazine arheologice în care s-aascuns, ani în ºir, valorile

civilizaþiei dacice, SteauaRepublicii în semn de rãsplatãºi recunoºtinþã din parteaguvernului României pentrumunca neobositã depusã laedificiul culturii naþionale) Întimp ce ne-a fãcut poze înbiblioteca Gheorghe Tomozei,am pus o întrebare scriitoruluiIon C. Hiru:

- Poþi sã-mi spui, dragulmeu prieten, cãrþile pe carele-ai scris împreunã cuginerele tãu George Baciu,unde le veþi aºeza?

- În «PALATUL VIEÞIIMELE». Vezi tu, Marine...aicieste o pãrticicã din sufletulmeu pe care am zidit-oprecum meºterul MANOLE,iar zile ºi nopþi neîntrerupteau fost pentru mine un vis, osperanþã în a lãsa dreptmoºtenire acest edificiucultural în care, dacã religiaortodoxã mi-ar permite, aºodihni fericit….

Câtã trãire, ce nobleþe!...Ochii lui, senini ca cerul uneinopþi de mai, erau stropiþi deraze magnifice, iar vocea luicare-i caldã, de frate iubitor,avea un tremurat aproapeimperceptibil, trãdatã de-oemoþie puternicã, fiindcãînþelesese prea bine tâlculvorbelor mele.

Da, câtã dreptate avea…Ca orice trecãtor prin astãlume i-am înþeles ardereapsihicã, clocotul lãuntric alrobului fãrã stãpân (rege alconºtiinþei sale ºi a unui trupsupus unei voinþe de fier sprea scote la razele soareluipiatra filosofalã a existenþeiomului pe pãmânt) ce seînhamã la o muncã extenuantãa creaþiei ºi ctitorii.

În «Palatul vieþii mele»/Am pus dor ºi cu iubire, / Voilãsa ca amintire / Ca o dulcemângâiere ,/ Ca lumina sfinteistele, / File scrise dinplãcere…/ Domneºtiului meuiubit; / Toatã viaþa l-am slujit.

Când m-am întors sãprivesc încã odatã spre Casa deCulturã, am tresãrit cãci estectitoria unor oameni, primarulde atunci, Gheorghe Vasile ºiajutorul sãu, Ion C. Hiru, este« PALATUL VIEÞII LOR»aºa cum au botezat-o pentrueternitate, ctitorie demnã destrãbunii basarabi, altar sfântde culturã prin care vor trecemii ºi mii de iubitori ai poeziei,cântecului ºi jocului,îndrãgostiþi care vor dansa, sevor iubi cu dor, dar din când încând vor ºopti numeleminunaþilor scriitori ION C.HIRIU ºi GEORGE BACIU.

Marin VOICAN-GHIOROIU, scriitor-compozitor

ÎN PALATUL VIEÞII MELE,DOMNEªTI, PLAI DE LEGENDÃ BASARABÃ

CONCURSUL NAÞIONAL DE POEZIE, PROZÃ, EPIGRAMÃ, PICTURÃ ªI FOTOGRAFIE ARTISTICÃ

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”EDIÞIA a III-a, DOMNEªTI, 22 august 2010

Fundaþia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redacþie alrevistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Culturã Domneºti, Liga Scriitorilordin România – filiala Argeº, Asociaþia Naþionalã „Cultul Eroilor” –filiala Argeº, Asociaþia Naþionalã de Vexilologie „Tricolorul”, ClubulIubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº, Cenaclul „Nicolae Velea” dinCurtea de Argeº ºi Biblioteca Municipalã din Curtea de Argeº,organizeazã Concursul Naþional de poezie, prozã, epigramã, picturã ºifotografie artisticã – „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”.

La concurs pot participa creatori din întreaga þarã, indiferent devârstã. Tema concursului o reprezintã: lumea satului românesc. Una dincreaþiile autorilor va avea ca temã satul Domneºti – prozã sau poezie,adevãr sau ficþiune. Juriul format din critici literari ºi de artã, poeþi,scriitori, artiºti de imagine, pictori, va acorda câte trei premii pentrufiecare secþiune: Premiul I, II ºi III, concretizate în „Diplome”, bani ºipublicarea în revista „Pietrele Doamnei”. Picturile ºi fotografiilepremiate vor face obiectul unei expoziþii organizate la Casa de Culturã

Domneºti în cursul lunii august. La vernisajul acestei expoziþii – din ziuade 22 august 2010 - vor fi citite poeziile ºi epigramele premiate.Concurenþii vor trimite 5 poezii, 5 epigrame, 2 proze scurte,dactilografiate în cinci exemplare. Lucrãrile vor fi semnate cu unMOTTO. Într-un plic închis, care va însoþi lucrãrile, vor fi introdusetoate datele concurentului, inclusiv adresa ºi numãrul de telefon. Acelaºimotto va figura ºi pe plicul închis. Artiºtii fotografi vor trimite 5 lucrãriavând dimensiunea de 20x 30 cm, iar pictorii vor trimite un singur tabloureprezentativ, însoþit de un plic ce va conþine numele ºi adresa autorului.Lucrãrile pentru concurs se vor expedia pânã la 20 iulie 2010, pe adresa:Fundaþia „Petre Ionescu-Muscel”, Bulevardul Al. Ioan Cuza, Nr. 77,Localitatea Domneºti, judeþul Argeº, cod 117370. Informaþii la telefon:0248/269115; 0744682591, 0723581017.

Festivitatea de premiere va avea loc în ziua de 22 august 2010, ora11,00 la Casa de Culturã din comuna Domneºti, judeþul Argeº.

ORGANIZATORII Casa de Culturã Domneºti

La biblioteca “Gheorghe Tomozei” La Domneºti, florile surâd a melodie româneascã

Pe scãrile Casei de culturã Domneºti, juriul Festivalului Tinereþii,Costineºti, 2010

Marin Voican-Ghioroiu în grãdina prof. I.C. Hiru

14 PIETRELE DOAMNEI

���� PPPPaaaaggggiiiinnnnaaaa llll iiiitttteeeerrrraaaarrrrãããã ���� PPPPaaaaggggiiiinnnnaaaa llll iiiitttteeeerrrraaaarrrrãããã ����Daniela Voiculescu

ÎNTOARCEREA ÎN SINEabia ninge...parcã liniºtea s-ar liniºti,încercând sã numere amintiri de pentaclu,sidefate-n roz violaceu...zâmbete de flori de migdal.

mã doare osul cu himere,mã doare el ºi caii lui Nichita, mã doare el ºi inima-ntâmplãrii.ºi tot deºir din mine plânsul...haina cu oase dansatoare tresare.

tâmpla dreaptã mi se va face cupolã,compasul, rotire prin Tarragona...dor cãrãmiziu, sorbire de vis nevisat.ºi ochii mei vor fi cetinã portocalie,acel departe sortit sã nascã acea iubire,acea victorie fãrã sãgeatã, acel înger...

A IUBI – ACEASTA VINE...taci... ºi ascultã! te iubesc!cum se apropie miezul nopþii,strãinul matematician,prins în gardul împãrþirii...mai sunt trei minute, isoscele,ºi stau ca un trifoi de oglindã.acum se priveºte linia veselã,pe care pedaleazã norocul...bicicleta are o roatã ascuþitã,trecutul, ºi are o roatã rotundã,viitorul. poþi sã vezi fluierul,cum prinde culoare... hei!taci... ºi ascultã! te iubesc!ºi norocul pedaleazã spre vis,

ºi bicicleta face zgomotîn suflet... e o iubire tãcutã.

PE UN FIR DE ROMANIÞÃmai avem timp...sã citim un poem eminescian,sã alunecãm pe ramul cel mai înaltal dorului, contrarii de eºarfãcosmicã, animate de sevã stelarã,ploaie cu cercei din tei albi...

mai avem timp...sã ne vindem scrisorile virtuale,sã ne aducem aminte de noi,de sãrut, de simplul care naºtefiecare fulg de zãpadã...putem fi bulgãri roºii, de jar!

mai avem timp...sã ne schimbãm logica,sã ne dãruim unei îmbrãþiºãri,ca ºi cum Eminescu s-ar trezi,lângã versul nãscut de Veronica,floare micã, floare mare...

LA VIE EN ROSEzãpada ar trebui sã fie o rochie albã,un val de flori mãrunte,o altã primãvarã,pe care sã o ghiceºti blând,tocmai pe coama neagrã a unui gând.

dorul ar trebui sã fie un leu alb,o adulmecare înþeleaptã de amurg,ca ºi cum ochiul închis ar trãidin aºteptare, ca sã fie pãtrunscu povestea deschisã de o lunã albastrã.

pânza de pãianjen ar trebui sã fie din boabe de rouã, mãrgele cu chipurisunând a repetiþie rãsturnatã-n psalm,legând teoria rãsãritului de soarecu infinitul iubirii, zâmbet în alergare.

seara asta ar trebui sã fie simplã,din douã inimi de flamingo...dorinþele sã treacã prin ametistulvoluptos al aripilor de libelulã,împletind strãzi cu vitralii ºi îngeri.

Virgil ªerbu CisteianuECOULNeantul e clipa din urm[ºi drumul acoperit de timp,pierzând urma fratelui sãuinfinitul,ºi nu se întâlnesc niciodatã.

Doar ecoul lor,lasã rotocoale de luminã.

Vã rog puþinã liniºte.

Ce se aude?A, da, este El,este începutul.este El,Cuvântul, care ºi-a fãcutaºternut din viaþã,dându-ne lumina,din eternul spaþiu.

AMINTIRIÎntotdeauna îmi retrãiescamintirile în liniºte,dupã modelul meu obiºnuit.

Mi le evoc uneori colorat,ºi simt o vibraþiea conºtiinþei care mã întreabã:tu ai fost acela care le-a trãit?

Mã vãd de fiecare datãamestecat cu întâmplãrile mele,pe care uneori le-am consideratlente deformãri în planuri sentimentale.

Erau palide, anemice,multiplicându-mi eul pe portativulcosmic.

Am trãit în toþi ºi în toatedezvelindu-mi lumea.

O! Cât de sãracã poate fi viaþacelor care n-au trãit voluptatea,cu rãdãcinile înfipte în timp.

RÃSPÂNTIEÎn mine þãrmurile vieþiinu sunt identice.

Nici mãcar asemãnãtoareunele cu altele.

Pentru cã eu nu suntfiul bãrbatuluinici fiul femeii.

Eu sunt doar cauza lor,adicã ceva mai mult,fiindcã marginile melese aflã în nicãieri,în nesfârºitul adâncce cautã altul.

SUNT ATÂTA DEBÃTRÂNSunt atâtade bãtrân.

Aud carele ceruluicum umblãpeste hotarul meu rotund.

Pe ºira spinãrii mele,se pot aºeza femeile,ca pe-o targã,sã se roage,sã plângã,sã se bucure,numãrând stelele,care cadde pe cerul copt,colindând prin sânii lor,ca iubirea prin codrihotarului meu.

Sunt atâta de bãtrân…

(continuare din nr. trecut)

ªi aºa, cam pe la 15 ani neîmpliniþi,mi s-a permis sã fac primul revelion înafara familiei. Eram în clasa a IX-a ºiam fost invitatã de Mihai Popescu, fiuld-nei profesoare de sport, în familiadânºilor, spre a sãrbãtori Noul An,

eram oarecum prieteni. Locuia într-ocasã frumoasã cu etaj, cu balcon, cumcoborai spre str. Râurilor, pe parteadreaptã, colþ cu Brâncoveanu. Fratelesãu inginer, Radu, avea invitaþii sãi.Aºa l-am cunoscut pe d-nul EmilProtopopescu, absolvent al facultãþiide drept ºi pe prietena sa, NuþiTeodoroiu. Printre invitaþi era ºi CristiPapaiani, Mircea Nãdejde, NucuPoianã, colegi cu Mihai, cu prietenelelor, ei mai mari cu doi ani ca mine.

Eram îmbrãcatã cu o rochie dincatifea viºinie, materialul primit cadoude la sora mamei, fusese lucrat tot ded-na Istrate. O atmosferã primitoare, desãrbãtoare, cu un brãduleþ de iarnã lavedere. Eu eram uºor jenatã, d-naprofesoarã a apãrut doar de douã ori,ne-a urat „La mulþi ani!” ºi nu mai ºtiudecât cã am dansat pe o muzicã cântatãde Harry Belafonte, de Bill Haley,Elvis Presley, Nat King Cole, LouisArmstrong, multe tangouri ºi valsuri.Atunci d-nul Protopopescu m-a numit

„franþuzoaica”, de ce nu ºtiu, pãrul îlpurtam lung cu onduleuri, dar probabilfirea mea, foarte comunicativã ºideschisã, veselã, cu replici spumoaseîmi dãdeau aerul unei fiinþe spontane ºiplinã de surprize. O noapte superbã,zãpada era mare, scârþâia ºi priveamdin balcon, în minutele de oareceintimitate, ca la acea vârstã – orãºeniice treceau spre gazdele unde îºi vor

petrece revelionul. Nu-mi mai amintescla ce orã am ajuns acasã, dar m-acondus Mihai ºi abia aºteptam sã intrusub plapumã ºi sã rememorez clipelepetrecute. Eram pentru prima datã într-un anturaj de tineri, cu persoane maimari ca noi cu 8-9 ani.

Era un miros de gutui în camerã,ademenitor, mãmica, de cu toamnã,aºeza câteva gutui pe ºifonierul alb, iarpe masa unde ne fãceam lecþiile, într-unplatou verde în formã de frunzã de viþã-de-vie, stãtea în fiecare an câte o gutuiemare înconjuratã de câteva nuci. Cum

se pãstra mirosul toatã iarna, cum de nuse pigmentau în semn de degradare, nuºtiu, sigur acum 50 de ani pãmântul eraprea puþin poluat. Aºa pãstram toamnaîn casã, pentru mine era cel mai draganotimp. Frunzele galbene pe carecãlcam îmi dãdeau o stare de euforie,mai târziu înºiram pe un fir gros, roºude mãtase, frunze aurii de mãr, prun,gutui, stejar ºi castan, castanii noºtri dinpãdurea Trivale. Agãþam colacul galbende butoanele oglinzii de cristal, era unartificiu ce împodobea camera înapropierea perdelei geamului prin carepriveam iarna ce se aºternea bogatã cuzãpadã, asemenea unor cãciuli imensepe case, pe garduri, pe coºuri, iar pestrãzi era o mare albã ce strãlucea de-þilua ochii. Zburau sãniile pe str. VasileLupu, le zãream dupã perdea ºiaºteptam minute în ºir sã-mi vãdcunoscuþii, colegi ºi colege, prieteni ºiprietene cum urcau ºi coborau, roºii înobraji, veseli, o veselie molipsitoare,trãgând sãniile, hârjonindu-se. Plecamºi eu cu treningul de joacã, cu niºteghetuþe negre, un jerseu din lânã kaki,cu fermoar ºi guler pe gât, cu niºtemânuºi negre cu steluþe portocalii ce se

Daniela Voiculescu

Virgil ªerbu Cisteianu

VACANÞE DE POVESTE (II) (fragment)

(continuare în pagina 15)

Catrinel Popescu

Schitul Trivale

PIETRELE DOAMNEI 15

strângeau cu elastic ºi fesul tot portocaliu, cudungi negre. ªi aºa înhãiburatã o zbugheam lasãniuº. Sania lui Dan era cea mai mare. Încãpeampatru copii ºi ultimul stãtea în picioare pe tãlpice,toþi practicam formaþii asemãnãtoare, dar cei de petãlpice aveau în sarcinã sã strige „Pârtie, la o parte,hei rup, hei rup” ºi mai fluturau câte un fular, voiebunã, veselie, sãnãtate curatã. Nu simþeam gerul,de obosealã nici vorbã, cãscam gura la patinatoriºi schiori, puþini, între prieteni doar Dan Craiu ºiAurel Stãnescu aveau patine, iar Tiberiu Stãnescuera cu schiurile. Mã rugam sã mi le împrumute ºimie, doar le ataºam picioarelor ºi eram datã rapidla o parte, cãci mã fulgerau sãniile. Nu se puteaînvãþa în vânzoleala asta, dar trebuia sã fiu ºi eualtfel decât celelalte. Când se însera, ieºea Georgecu „bobul”, numai el avea în zona aceea, atunci sãte þii la urãturi ºi þipete de bucurie. Împreunã cuTiti Bãrbulescu, cu Valericã Nancov, cu NicuBuºniþã, cu Gabi Constantinescu, fãceau valuri pepârtie. Târziu în noapte le suiau în bob ºi pedomniºoarele care erau în gazdã la d-naAndreescu. Cu altã ocazie le-a poftit pe fetelefrumoase ale preotului Diaconescu de la biserica„Sf. Gheorghe” ºi cum s-a întâmplat sau poate cutot dinadinsul s-au rãsturnat ºi au venit toþi cupicioarele în sus. Au fost de pominã ºi serãspândise vestea, cã era oraºul mic, doar Georgeera bun de asemenea pocinoage. A fost o zi marecând l-au luat ºi pe tãticu, noi stãteam la bazastrãzii sã-i vedem cum coboarã din vârful dealului,din dreptul casei d-nului profesor de chimie Drinªtefãnescu. Prindea o vitezã uluitoare ºi toþiprivitorii de pe margine când treceau prin dreptullor, vociferau exaltaþi de splendoareaspectacolului. Noi urmãream sã nu treacã vreuncamion, deºi era un fenomen mai rar, pentru cãtoate sãniile traversau strada Egalitãþii ºi se opreaupânã în gardul lui Titi Bãrbulescu (Curcanul), pecare nu l-au deteriorat niciodatã. Ce Predeal, ceSinaia! Aici era relaxarea binecuvântatã deDumnezeu. Dar mai era o stradã renumitã pentrusãniuº: str. Fântânii-Bolta cu o înclinare mai mare.Era foarte periculos, dar avea acelaºi farmec ºiîntâlneai aceeaºi frenezie. ªi, cu puþinãbunãvoinþã, s-ar putea reînvia atmosfera de acum50-55 de ani, iarna, numai zãpadã sã fie. Neîntorceam cu ghetele ude, bunicul ni le ungeauneori cu unturã de gâscã sã nu pãtrundã apa, darºosetele de lânã, mai mereu erau umede ºi leaºezam pe lãdiþa pentru lemne de lângã sobã ca sãse usuce ºi vedeam cum ies aburii din ele.

Nici gerul Bobotezei nu ne þinea în casã ºi erager, nu glumã! Dar n-am mers niciodatã laArgeº, sã vedem cum sfinþeºte preotul apele ºicum se scoate crucea la mal. Cum sã nu fii fericitºi sã te bucuri de iarnã, de vacanþa de iarnã,timpul nu se scurgea ca acum, stãteam ore în ºir

afarã ºi la prima zãpadã abundentã George neajuta sã construim Omul de zãpadã. Cred cã dacãpriveai în curþile oamenilor, la douã-trei caseexista câte unul, dar al nostru era foarte înalt ºicel mai frumos. Seara ne ºuºoteam noi trei: eu,Genu ºi Dan, întâi unde sã-l postãm ca sã se vadãde la poartã, apoi ne împãrþeam sarcinile, unulcãra zãpada, altul o bãtãtorea ºi eu aduceam toatecele pentru ornat: mãturã, cratiþã, ºal, cãrbuni,morcov, prune ºi o jumãtate de cutie de conservã.

Dimineaþa, George ne lua în rãspãr, „Ce-aþifãcut pânã acum de nu sunteþi gata?”, ºi noi neiuþeam ºi zâmbeam mânzeºte, dar nu nedãdeam bãtuþi.

Dupã ce s-a înãlþat, finisat, cu ajutorul luiGeorge, îl bãtãtoream bine cu niºte jumãtãþi deuluci, dar cu grijã sã nu-l dãrâmãm, timp în careschimbam câteva perechi de mânuºi. Urma ceera mai frumos: îi aºezam o cratiþã roºie pe capdrept pãlãrie, doi tãciuni negri erau ochii,morcovul portocaliu ascuþit era nasul, parte dincutia de conservã în semicerc, gura, îi aruncamun ºal roºu dupã gât ºi-i puneam o mãturã înpartea dreaptã, iar ca nasturi îi înfigeam pruneuscate. La poale îi înfãºuram coji roºii de mereºi George ne trimitea repede sã luãm o gãleatãcu apã ºi cu mãtura îl boteza cântând popeºte, penas: „Te botez în numele lui Iisus Hristos,Vasilache!” ªi ca sã ne încaiere cu tanti Cristina,a luat unul din ºalurile lui nenea Vasile ºi l-a pusla gâtul Omului. Când a venit de la serviciu ºil-a vãzut, nu-i venea sã creadã, dar bun ºiînþelegãtor cum era, nu s-a supãrat, dar tantiCristina ne-a luat în primire ºi noi nu eramvinovaþi. A fost descoperit George ºi glumele luipiperate erau deliciul curþii.

Rezista Vasilache timp îndelungat, pentru cãiarna era iarnã, temperatura se menþineaconstantã ºi, chiar dacã îl mai lua soarele în

unele zile, îl burduºeam iar cu zãpadã. Noapteane uitam pe ferestre, era în dreptul geamurilornoastre ºi sclipea de lucios ce era. Ziua îl mailãtra cãþeluºa lui tanti Bebi Riconte ºi neamuzam de neºtiinþa ei, mârâia ºi se învârtea înjurul cozii.

Într-una dintre ierni, cea din 1952-1953, a ninsaºa de mult încât zãpada era de 1,5 metri, atrebuit sã facem pârtie serioasã, treceam ca printr-un tunel lung, prin care ne strecuram unul înspatele celuilalt ºi nu ni se vedeau decât moþurilefesurilor, dar numai când sãream. ªi munceam dezor, cu puterile noastre, ºi tãticu’ ne striga:„Catrin, Genu, Dan, aþi obosit, opriþi-vã!”Atunci ne ambiþionam ºi începea sã curgãtranspiraþia pe obraji, dar voiam sã se cunoascãceva din munca noastrã. În curticica pentru pãsãri,zãpada era cât coteþul ºi ne urcam pe ea, de atâtaþopãit se bãtãtorise bine, ºi fãcuserãm rost de niºteclopoþei pe care-i zornãiam pentru repetiþia decolindeþe. Chirãiau gãinile în coteþ, bunica ne maiarãta prin geamul bucãtãriei de le etaj un deget sãîncetãm cu atâta tevaturã, dar noi ne porneam ºimai tare. George ne dirija, ne antrena ºicotcodãcea la gãini: „Cântaþi, primadonelor, cãvã tãiem gâtul, acum nu mai aveþi unde ieºi!”Curcanii fuseserã închiºi în magazie, uºarãmãsese deschisã, sã aibã ºi ei luminã, darîncercau sã zboare ºi, în agitaþia creatã debolboroselile lor, de zãngãnitul clopoþeilor noºtriºi cârâitul gãinilor, ne simþeam în al nouãlea cer.

Ne strigau la masã ºi nu ne înduram sã intrãmîn casã, unde era cald ºi bine. Ne apucatoropeala dupã mâncare ºi ne întindeam, fiecareîn patul sãu, dar nu ne lua somnul, visam lasãniuºul de cu searã când ne întâlneam toþicopiii. Era o simfonie de strigãte ºi râsete, undu-te vino, la deal ºi la vale, era un spectacol pestr. Vasile Lupu, la care asistau, vrând nevrând,toþi trecãtorii ºi toþi cei care îºi aveau casele de-alungul strãzii. Ieºeau la porþi, se uitau pe laferestre, la noi venea într-un târziu ºi ne lua

bunicul cã pierdusem ºirul orelor, dar zarva nuînceta decât pe la 10,30 noaptea. Nu adormeam,gândurile noastre erau tot acolo, tãceam chitic sãauzim zgomotul zdruncinãturilor sãniilor produsla hopuri însoþit de chiuiturile de bucurie ºiteamã. Ne rugam sã treacã noaptea mai repedes-o luãm de la capãt a doua zi. Ce bine era învacanþã, nu exista nicio constrângere decât aceeade a nu uita cã trebuie sã ne pãstrãm sãnãtatea ºisã nu facem excese, sã nu înghiþim zãpadã, sã nusugem þurþuri, sã nu ne frecãm cu bulgãri ºi sã-iintroducem dupã gât în spate. Deszãpezireastrãzilor o fãcea fiecare în dreptul casei sale.Trecea din când în când câte un plug, se înãlþaumaluri de zãpadã, pânã se mai bãtãtorea pemijlocul strãzii, nu mai vedeai o trãsurã, dar nicicamion, maºinile mici erau extrem de rare. De lagarã circulau pe bulevard trãsurile cu felinare, cucaii harnaºaþi cu hamuri colorate, cu ciucuri roºiiºi cu clopoþei, iar clinchetul lor cu muzicalitateaspecificã era aducãtor de o pace imensã în sufletºi de bucurie. Mergeau ºi pe strãzile laterale, maigreu era când trebuiau sã urce ºi caii nechezau,sforãiau sfârâind din copite, buzele le fremãtauºi le ieºeau aburi din nãri ºi din gurã. Vizitiul îiîndemna cu blândeþe ºi ºfichiuia biciul mare ºiodatã zvâcneau ºi-ºi luau drumul. Se agãþaucopiii în spatele trãsurilor ºi întotdeauna cândieºeam la joacã în curte ni se atrãgea atenþia sã

nu îndrãznim sã ieºim în stradã ºi sã ne agãþãmde ele. Cu timpul au început sã disparã, maiexistau prin adãposturile proprietarilor ºi aveamo colegã, Lenuþa Florea, la care mergeam ºi nesuiam în trãsurã ca sã învãþãm. Când eram dejaîn clasa a X-a ºi a XI-a, plecam cu sãniile ºi înTrivale, numai duminica, porneam de lamânãstire, când în sanie, când pe lângã ea. Peacolo se plimba protipendada Piteºtiului ºiadmiram cuplurile de familiºti, de tineriîndrãgostiþi ce mai alunecau, prilej de a se prindede mânã, pentru cã altfel nu era admis. Erauporþiuni de gheþuº de câþiva metri buni ºi eracoadã la acest patinoar periculos, ne înghesuiamtoþi, ne împingeam unul pe altul ºi la un momentdat tot ºirul cãdea pe spate. Ne controlamhainele, am fi dat de bucluc dacã s-ar fi rupt,pentru cã banii erau cam puþini.

(va urma)

Catrinel POPESCU

Am primit cu deosebitã plãcere,în a 21-a zi a lui iunie, invitaþiaBibliotecii Judeþene „DinicuGolescu” din Piteºti. Mai ales cã,alãturi de semnãtura directoruluiera ºi aceea a poetei de excepþieDenisa Popescu, o gingaºã floareîntre florile culturii ºi creaþieiargeºene ºi nu numai. O zi ploioasãde iunie, un timp capricios, cândploaie, când soare, o zi pe care amaºteptat-o cu nerãbdare, fiind vorbade lansarea unui roman semnat deun mare talent al literaturiiromâneºti, Gabriela Adameºteanu,colega mea de clasã de la „ZincaGolescu”, promoþia 1959 – 1960.

Simþeam un fel de mândrie,bucurie ºi preþuire amintindu-mi

sutele de strigãri ale cataloguluiclasei noastre, mereu „A”, careîncepeau cu Adameºteanu Gabrielaºi Ananian Veronica ºi ajungeau,undeva, la Hiru ºi Ioniþã. O clasãcu cinci bãieþi ºi treizeci ºi trei defete. „Amintiri, amintiri/ Voi sunteþidragi comori”.

Dupã prezentarea cãrþii„Provizorat” a romancierei deexcepþie care este GabrielaAdameºteanu, de cãtre criticulliterar prof. Nicolae Oprea,mãrturisesc cã nu aveam niciocuriozitate pentru cele 439 depagini, chiar credeam cã nu o voiciti, iar dacã o voi citi, mã voiplictisi. Iatã cum poþi sã deteºti unlucru prezentat în cascade ºi

neconvingãtor. Îmi amintesc cumodatã, la o inspecþie, un profesorînscris la grad preda „D-l Goe” deI.L. Caragiale. La discutarea lecþiei,profesorul universitar care fãceainspecþia îi spune celui asistat:„Dupã cum aþi predatdumneavoastrã schiþa, aceºti elevivor urî pentru totdeauna pe cel maimare dramaturg al literaturiiromâne: I.L. Caragiale”.

Aceastã amintire m-a fãcut sãmã rãzgândesc. M-am apucat sãcitesc romanul fostei mele colegede clasã de la „Zinca Golescu”,Gabriela, fiica vestitului dascãl deistorie Mircea Adameºteanu, celcare a sãdit în sufletul multorgeneraþii dragostea de þarã, popor ºi

faþã de zbuciumata sa istorie.Romanul este extraordinar.

Dar sã încep cu începutul. Ampãtruns cu sfialã ºi emoþie în salaunde avea sã se întâmple lansarea.Erau puþini în salã, câþiva, cei maimulþi necunoscuþi. În primul rândde scaune, aproape de masa undeavea sã se aºeze scriitoarea, zãrescprin ceaþa emoþiei, un bãrbat înalt,bine legat, puþin albit de cei 68 deani ai lui ºi care, cu un fel demirare, dar ºi cu plãcere, exclamã:„El este Hiru, de la A!” LângãNicu Gheorghe, douã doamne,Doina Papp ºi Miruna Costin,colegele mele de clasã. Le-amrecunoscut, dupã cincizeci de anide la terminarea liceului. Undeva,pe rândul al II-lea, IonelGeorgescu, un mare suflet, care areuºit sã sensibilizeze scriitoarea sã

lanseze cartea la Piteºtiul multorani petrecuþi frumos.

Emoþiile au fost fãrã margini,inima îºi accelera bãtãile, faþa osimþeam fierbinte, mã cuprinsese untremur pe care nu-l puteam controla.Era momentul regãsirii celor dragi, acâtorva dintre colegii de clasã dinªcoala Medie nr. 2 Piteºti. M-amabþinut sã nu-mi curgã lacrimileamintirilor ºi ale bucuriei revederii.Pânã la apariþia romancierei, amdepãnat firul amintirilor, nu multe,cãci timpul ne presa.

Gabriela Adameºteanu, fetiþa deacum cincizeci de ani, azi înplenitudinea maturitãþii, mai alesliterare, ºi-a fãcut apariþia, primitãcu aplauze meritate. Cu greu amputut recunoaºte în ea eleva deacum cinci decenii, o elevã de

excepþie care, spre deosebire decelelalte fete, ne împrumutacaietele, mai ales la matematicã,pentru ca noi, bãieþii, sã putemcopia temele. Avea frumuseþefizicã, dar ºi sufleteascã.

În discursul meu, am întorsfilele acelor ani, readucând înmemorie unele fapte, de careromanciera, dupã mimica feþei, îºiamintea cu greu. Poate fiindcãuitarea e o lege a memoriei, saupoate, conform moralei uneicunoscute fabule, „Noi, fraþii tãi,potaie?/ Am sã-þi dau o bãtaie/ Ceo s-o pomeneºti”. Se prea poate sãgreºesc, dar asta simt. Amintiri...

De pildã, îmi amintesc cãtrebuia sã aparã, din moment înmoment, profesoara de matematicã,

VACANÞE DE POVESTE (II) (fragment)

(continuare în pagina 16)

(urmare din pagina 14)

Parcul Trivale - Grota

ÎNTÂLNIRE EMOÞIONANTÃ

Denisa Popescu

Ionel Georgescu, amintindu-ºi de anii de liceu

ISSN 1843 - 9071

CASETA REDACÞIEIRedactor ºef: Prof. GEORGE BACIURedactor ºef adj.: Prof. ION C. HIRUColaboratori seniori: Prof. Constantin Voiculescu ºi Maria Diana Popescu, Ion MãldãrescuDifuzare abonamente: Prof. Constantin Matei, ºi Biblioteca Municipalã din Curtea de Argeº

Redacþia ºi administraþia: B-dul Alexandru Ioan Cuza nr. 77, loc. Domneºti, judeþul Argeº, cod. 117370, tel. 0248-269115, 0744682591, 0723581017

e-mail: gigibaciu_gsm@yahoo.com.www.fundatiaionescumuscel.wordpress.com

www.pietreledoamnei.wordpress.comResponsabilitatea pentru articolele scrise revine exclusiv autorilor.COLABORATORI: Clubul Iubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº, Biblioteca

Municipalã din Curtea de Argeº, Mihai Golescu – directorul cotidianului „Argeºul”,Liga Scriitorilor din România, Cenaclul „Nicolae Velea” de la Biblioteca MunicipalãCurtea de Argeº, Primãria ºi Casa de Culturã Domneºti, Asociaþia Naþionalã deVexilologie „Tricolorul”, Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, Ion Anton Datcu(Laval, Quebec, Canada).

CMYK

16 PIETRELE DOAMNEI

doamna Ciulianu. În faþa ultimei bãnci de la geam, unde îºiaveau locul Ioniþã ºi Hiru, Gabriela Adameºteanu dictaexerciþiul ce-l avusesem ca temã pentru acasã. La un momentdat, trebuia pus semnul ?. Eu, necunoscând semnul, am scris„epsilon”. Vãzând prostia mea, Gabriela mi-a dat peste mânãcu rigla de lemn... ºi câte ºi mai câte amintiri. Poate mai puþinprezente în mintea scriitoarei.

Noi eram, probabil,nesemnificativi. Ioniþã Valeriu,viitor profesor de istorie,excepþional, eu, viitor profesorde românã, eram copii de laþarã, primul din Bradu, fiu deþãran, eu fiind de laDomneºti,venit de la „VlaicuVodã” din Curtea de Argeº,fiu al lui C. Hiru, „chiabur ºiexploatator”. Simþeam noi, peatunci, aerul de superioritate alcolegilor orãºeni. ªi, poate, din

aceastã cauzã, între mine ºi Ioniþã, copii de la þarã, s-a legat oprietenie solidã, la bunele ºi la relele vârstei, prietenie care adurat mulþi ani.

De atunci se întrevedeau anii de bun augur ce aveau sãurmeze pentru Gabi Adameºteanu. Am urmãrit, pânã la untimp, evoluþia colegilor de clasã, mai ales evoluþia ei, cascriitoare. Am citit unele dintre scrierile sale: „Drumul egal alfiecãrei zile”(1975), „Dãruieºte-þi o zi de vacanþã” (nuvele,1979), „Dimineaþa pierdutã”(1983), „Întâlnirea”(2003) ºiiatã, acum de curând, romanul „Provizorat”, o cronicã a uneiRomânii în derivã, plasatã sub semnul Rãului.

Bucuria revederii unor colegi de liceu, dupã cinci decenii, afost cernitã de trecerea în nefiinþã a bunului meu prieten ºicoleg de bancã, profesorul Ioniþã Valeriu, a colegului MirceaOrban ºi a colegelor Ionescu Victoria, Nicolaescu Georgeta,Paraschivescu Elena, Tomescu Mihaela, Turcea Maria ºiZãbavã Vasilica. Fie ca Dumnezeu sã-i odihneascã în pace!

Intervenþiile doamnei Denisa Popescu, frumoasã fizic ºisufleteºte, elegantã, modestã, sensibilã, înþeleaptã ºi inteligentãau ridicat standardul acþiunii. Artistã a discursului, îl însoþea degesturi pline de graþie ºi gesticula prin metafore demne detalentul ce-l are cu prisosinþã. De-ar fi trãit, Doamne, bunulmeu prieten Romicã, sã-ºi vadã bibeloul! Am stat lângã mamaDenisei, Catrinel Popescu, profesoarã ºi talentatã scriitoare.Denisa a „rupt” din fiecare câte ceva, educaþia fiind datã demama ei, rãmasã de timpuriu singurã sã traverseze viaþa.

Cât de frumos scrie Catrinel, cât de frumos descrie „Înflorireatomniþelor la Meri”, cât de minunat descrie Piteºtiul de altãdatã,uitat de mulþi, un Piteºti cu Piaþã, cu Halã, cu Strada Mare ºi BaraStaicu, un Piteºti cu gospodãrii în care înfloreau primãvara caiºii,piersicii, cireºii, iar toamna fierbeau tuciurile cu zacuscã, magiun

Scriitoarea GabrielaAdameºteanu

ºi sãpun, un Piteºti în care se mai servea încã ºerbet de casã,cu linguriþa strecuratã silenþios în paharul aburit de rãcealaapei, un Piteºti cu Biserica cu Ceas, sau cu statuia-simbol dela întretãierea strãzilor ce duc la Garã, un Piteºti cunegustori, printre care se numãra ºi armeanul AramisDamlamaian, de unde luam pe datorie bragã, ºtrudele ºisarailii, un Piteºti cu Parcul Trivale nepoluat, unde seplimbau în liniºtea ozonatã perechi de tineri îndrãgostiþi,familii elegante, doamne cu pãlãrii de toate culorile ºimodelele ºi domni chipeºi care le sãrutau mâna ºi le ofereauflori, cu chioºcurile stil ciupercã unde se sãrutau de zorliceenii care probabil chiuleau, Piteºtiul din alt timp...

Dar sã revenim la oile noastre. Dupã ce drãgãlaºa poetãDenisa Popescu a citit câteva pagini din cartea doamneiscrisului românesc, Gabriela Adameºteanu, a vorbit însãºiromanciera, prezentându-ºi succint, pe înþeles ºiprofesional cartea, citind câteva fragmente semnificative.Cu îngãduinþa domniei sale, am dãruit din toatã inima

colegei, CU VOIA SA, Gabriela, alãturi de câteva cuvintescrise, ca nu cumva, vorbind liber, sã mã fac de râsul celorce mã precedaserã ºi care ºi-au demonstrat arta oratoriei, oparte din scrierile mele, ºase la numãr, osteneala mea înacest domeniu, asigurând-o cã nici pe departe nu potalãtura Mãcinul de Everestul scrierilor sale.

Am dãruit cu mult drag aceste modeste scrieri, casemn al trecerii ºi retrecerii noastre sub sceptrul inefabilal Alfabetului Tãcerii. I-am urat sã aibã multãînþelepciune româneascã ºi bunãstare sufleteascã fosteicolege de liceu, dar nu ºi de condei, convins fiind cãpãlãria ar fi prea mare pentru mine. Aceastã întâlnire desuflet s-a încheiat cu un mic bufet suedez, unde s-audepãnat amintiri, iar apoi romanciera ºi-a aºternutautografele pe cãrþi – deloc scumpe, 45 de leiexemplarul – la standul de la intrarea în salã. Am luat,bineînþeles, ºi eu una, cu drag ºi cu respect pentruimensa trudã a scriitorului.

ÎNTÂLNIREEMOÞIONANTÃ

(urmare din pagina 15)

Economistul Gheorghe Nicolae evocã anii de liceu

Aurelia Corbeanu ºi Gabriela Adameºteanu

Profesorul Ioniþã Valeriu, plecat spreeternitate cu ceva vreme în urmã