Lindsey Becker

-tfid

il

I

Honorine infelese ci avea si fie o noapte dificil[ cAnd intri in

salonul de est ca si gteargi pufin praful Ei il gnsi in fliciri'

- Fir-ar si fie! spuse ea cAnd din gemineu fAgni o ploaie de ti-ciuni incingi.

Erau destule alte camere in uriaEa mogie Vidalia care ar fi putut

lua foc - precum dormitoarele goale de la etaj pentru oaspelii

care nu veneau niciodatl sau cimara cu miile de tacdmuri, vase qi

sfegnice de argint care trebuiau lustruite deqi nimeni nu le folosea

vreodatl - gi probabil ciL n-ar fi deranjat-o deloc dacb s-ar fi intAm-

plat asta. ins[ camera care luase foc acum era salonul de est, tocmai

inciperea preferati a lui Honorine din toatd casa. Era plini de arte-

facte bizare qi incAntitoare, cirfi Ei oase, cranii 9i colfi sculptali, in-

secte prinse cu bolduri in vitrine Ei casete de sticli cu pisiri moarte

umplute cu bumbac imbibat in ulei, toate ob{inute de lordul Vidalia

in cilitoriile lui indelungate.

Puse jos repede cArpele de prafqi felinarul qi se apuci sd stingi

flicirile.

10 LINDSEY BECKER

* Nu vd ingrijorafi, domnule, murmurd Honorine in timp ce cdlcape covorul fumegdnd cu tocul uzat al cizmei. Vi salvez eu comorile!

Lordul Vidalia, ca de obicei, nu rdspunse. O privea, pur gi sim-plu, din tabloul de deasupra poligei, unde stitea vegnic tdcut im-preund cu sofia lui frurr'roasi gi eleganti gi bebelugul lor, Francis,pe puntea unei nave, inconjurafi de ape intunecate gi mii de stele.

Tabloul fusese pictat in 1879, dupi cum arita semnitura din collulde jos al pdnzei, gi era singurul portret cu toli cei trei membri aifamiliei Vidalia in acelagi cadru, pentru c6, la scurt timp dupi ce

fusese terminat, lordul Vidalia dispiruse.Honorine se gribi si stingd orice scAnteie riticiti, impiedi-

cAndu-se de mobili, de vitrine gi de specimenele de animale impi-iate inghesuite in camera uriagi gi foarte dezordonati. Se lmpiedicide o vulpe rogcati in timp ce cilca pe covor, apoi apuci vaza ceamaiapropiatl cu trandafiri proaspdt tiiafi, stinse un tdciune aprins dincoama falnicului leu african gi alergi direct sub burta unei girafe ca

si arunce conlinutul vazei, cu tot cu api gi trandafiri, in gemineulcare trosnea. Flicirile se stinseri indati, sfArAind gi scolAnd un norimpresionant de fum gi funingine. Honorine tresdri vdzand cuLm

norul acesta inecicios inviluia pictura in ulei de deasupra polilei.Apuci o mituri s,i o fluturi intr-o parte gi-n alta ca si-l imprigtie.

- Cine trebuia si aibi grijd de focul dsta? intrebi ea, dar anima-lele impdiate nu-i rispunseri.

Focurile ardeau toatd noaptea, chiar si in camerele goale ale co-nacului, pentru ci lady Vidalia stdtea treazd. la ore ciudate gi erateribil de speriatd de intuneric. Dar cineva trebuia sd supravegheze

focurile permanent gi sd se ocupe de ele, oricit de plictisitoarear fi fost sarcina asta. Aceasti situalie o inspirase pe Honorinesd facd felinarul, un aparat pe care ea il concepuse gi-l construise.Daci exista mai multi lumind electricS, ar fi fost nevoie de maipufine focuri aprinse in toatl casa gi mult mai puline ore petrecuteagteptdnd in camerele altminteri goale. Cel mai recent prototip alfelinarului includea o pild voltaici ce alimenta un bec mic aqezat

HOTUL DE STELE 11

in sticla unei l6mpi vechi cu kerosen. odati focul stins, Honorine

ridicd mica lanterni ca si inspecteze stricdciunile.

Spre ugurarea ei, tabloul era nevd.tlmat. Familia Vidalia arlta

ca intotdeauna. Lordul Vidalia, nobil 9i demn, avea guvile cirunte

groase in pir. LadyVidalia,luminos de frumoasi, avea pielea strllu-

citoare gi arimie gi plrul negru ca o coroani magnifici de onduleuri

gi cArlionfi in care erau prinse pietre scumpeverzi Ei scanteietoare.

Copilaqul, Francis, stitea pe genunchiul tatilui siu' Era un ghem de

danteld albi cu fe[iEoari rotundi 9i ochi ciprui mari'

Nimic de deasupra gemineului n9 pirea si fi ars complet, dar

altceva o tulbura pe Honorine.

Polila era goal6.

- $i ce s-a intAmplat cu lucrurile lordului Vidalia? se intrebd

Honorine incruntati.P6l6ria, minugile gi sabia lui stiteau de obicei sub portretul fa-

miliei. Arunci repede o privire in gemineul cavernos, ihgrijorati c5

mormanul de ticiuni qi cenugi ar putea fi, de fapt, mlnuqile qi pi-liria, dar nu se vedea nici urmi de sabie, iar aceasta nu s-ar fi putut

flace scrum nici dac[ ar fi fost aruncatl in fliciri. Restul camerei i se

piru lui Honorine nederanjat, pini cand ajunse in dreptul micului

alcov in care se afla vechea masl' de scris a l0rdului vidalia, incon-

juratl de hirli inrimate ale mlrii gi ale stelelor. cineva umblase

prin lucrurile de pe birou, llsdnd ugile intredeschise 9i sertarele in-

chise in grabi, cu colluri de pergament iegind afaril ca nigte limbi

mici qi asculite. Honorine gisi pe podea, langi birou, lucrurile care

lipseau de pe poli1a. Tot acolo maivdzucdteva pene negre ciudate 9i

niqte clrli mici aruncate intr-ut'r morman neglijent.

Honorine agezl cu delicatele sabia 9i m[nugile inapoi pe polil[,

apoi, dupi ce arunci o privire rapidi in jur ca si se asigure c[ inc[-

perea era tot goali, igi puse pillria pe plrul rogu-inchis. Ridicand

rnitura ca si curele vatra gemineului, igi imagina ci in loc si fie in

salon se afla lAng6 balustrada de pe nava lordului Vidalia, privind

in jos la nisipul auriu al unei plaje nelocuite, gata si sari in valuri

12 LINDSEY BECKER

gi si inoate spre mal... cdnd paiele din mituri trecuri peste cevaciudat in cenugi.

Era incd o cirticici.Cu una dintre cArpele ei de praf Honorine gterse funinginea

udi de pe coperti. Semina cu cdrfile de pe podea, de lAngi masade scris. Era legatd in piele moale gi avea mdrimea gi greutatea unuipachet de cirfi de joc. Pe copertd se vedea imaginea unei coroanecu dinfi asculifi, cu pietre scumpe in formi de stea in virful fieci-ruia. I se pdrea cunoscuti, dar nu fbcea parte din coleclia din salon.Curdlase gi bibilise fiecare obiect din inciperea aceea de zeci deori gi era siguri ci nu vizuse niciodati pAni atunci cartea asta.Honorine o deschise incet la prima pagini.

AlmanahulVidalia al

Constelali i lor Ceregti

Cunoscute 9i Dispdrute

Pentru Honorine, aceste cuvinte erau mai mult aiureli, cu excep-

lia unuia singur: Constelalii. Fiind navigator, lordul Vidalia aveamulte hir{i gi diagrame ale cerului peste tot prin casi. Urmdrireastelelor era un mod destul de sigur de a te orienta in marea largi,unde nu existau drumuri qi puncte de reper dupi care si te iei.Francis fusese mult mai interesat de acest subiect decdt Honorine,dar qi ea gtia multe constelafii dupd nume. Cei doi copii petrecuserimulte seri gi dimine{i incercind sd deslugeasci modul in care erauagezate stelele pe cer. Francis se striduia s6 invele navigafia pe oceanin timp ce stitea pe o banci din gridina de trandafiri a mamei.

Pe Honorine o interesau mai mult miturile despre creaturileneobignuite gi eroii in sine - scorpionul, arcagul, corbul - gi legen-dele despre cum iqi primiseri numele gi locurile de pe cer. insdlordul vidalia avea pu{ine cdrli pe aceste teme in bibliotecile rui.

HOTUL DE STELE 13

Munca sa avea o naturi mult mai practici, iar pe Francis nu-l in-teresau stelele decAt in mdsura in care aveau legituri cu navigafia.

Honorine igi plimbi degetul pe paginile care se lipeau pulin de

la api qi de la arsura de pe margini. CAnd, in cele din urmi, reugi sile desprindi, se uiti uluiti la cartea deschisi. Vizu acolo ilustrafiiminunate cu animale fantastice care galopau, sfhgiau cu ghearele

spaliul in care se aflau gi se avAntau in zbor pe cerul vrijit. Printre

ele erau tauri pitali qi lei aurii frumogi, gerpi argintii strilucitori gi

vulturi negri ca smoala, dar si satiri, centauri, unicorni gi dragoni,

toli pictali cu expresii grote;ti, aritdndu-gi colgi, ln cerneali scli-

pitoare gi viu colorati. igi retrase degetele de pe pagini, aproape

tem6:ndu-se si le atingd.

- Honorine! se risti o voce aspri din spatele ei. Ce faci?

Honorine ascunse repede cartea in buzunarul de la gorf gi se

imbujord cAnd se intoarse cu fafa la Agnes, camerista-gefb.

- $terg praful, rispunse ea, dAndu-Ei capul pe spate ca si vadd

lala lui Agnes pe sub borul pildriei voluminoase a lordului Vidalia.

l)upd cum ai cerut. A fost o micd problemd cu gemineul, dar am

rezolvat-o rapid. Ar trebui si chemlm pe cineva si curefe hornul.(lred ci s-a infundat.

Agnes cletini din cap aproape imperceptibil gi rdmase cu bra-

lcle incordate pe lAngd corp gi gura str6nsi intr-o strAmbiturilirarte acrd.

- Scoate-fi aia! spuse ea pe un ton ristit, privind peste umir ina-

irrte de a smulge pdliria de pe capul lui Honorine gi de a o pune la

krc pe polili.- E doar o pilirie, zise Honorine.

Agnes igi gterse imediat mAinile de gor! ca gi cum obiectul pe care

tocmai il atinsese i-ar fi lisat urme de care trebuia neapirat si scape.

- $i Eva a crezut ci-i doar un mir, rdspunse Agnes, ingustdn-

tlrr-gi ochii a avertizare. Astea nu sunt jucirii. Dacd ai timp de pros-

tii gi aiureli, inseamni ci nu fi-am dat destul de lucru.

14 LINDSEY BECKER

Apoi observi micile porliuni arse de covor 9i ultimul fir sublire

de fum negru care se risucea inci pe marginea polilei.

- Oh! Honorine! iqi duse mdna la inimi in timp ce examina cele

cdteva pete de funingine de pe un dulap din lemn de cireg. Urme de

arsuri pe mobili! Arsuti pe covor! Leul ista a luat foc?

- Doar pufin, rispunse Honorine. E in reguli acum.

- $i asta are cumva leg[turi cu... chestia aia?

Agnes ardtd actzator citre felinarul lui Honorine.

- Nu! insistl ea. Din cauza qemineului s-a intAmplat totul, pe

cuvdnt.

- Uitd-te in ce hal e uniforma ta!

Honorine privi in jos la rochia eleganti de lani gri gi la gorlul alb

cu margini de danteli, cAndva apretat gi strilucitor, acum stropit Ei

pitat cu cenugi qi funingine.

- O, fir-ar si fie! spuse ea, gtergAnd mizeria de pe marginea

gorlului.

ii plecea uniforma ei. Rochia se asorta cu ochii sii cenugii gi

Honorine avea chiar qi o panglici gri de catifea cu care si-qi lege

pirul. Nu era elegantd ca rochiile purtate de lady Vidalia, dar era

mult mai buni decAt hainele umede gi lipicioase pe care erau nevoili

si le poarte cei care lucrau jos, la bucitirie gi la spilitorie.Agnes inspiri foarte adAnc gi expiri incet, ducdnd o mAnd fragili

la ochii obosifi.

- $tii ce o si se intimple daci ili pierzi locul de munc[ aici,

Honorine?

- Da, Agnes. Honorine ofti. O si ajung direct la fabrici.Auzise asta de la Agnes de multe ori, precum gi de la ceilalli ser-

vitori, degi acegtia se fineau, in general, departe de ea. Niciun alt

conac n-ar mai fi primit-o odati ce lucrase pentru familia Vidalia.

Casa aceasta era cunoscuti ca fiind blestemati gi bdntuiti de fantome

sau, cel pufin, de ghinion, iar celelalte familii bune din orag se temeau

ci servitorii de la Conacul Vidalia ar aduce fantomele dupi ei.

HOTUT DE STELE 15

- Exact, adiugi Agnes. Acolo ai munci douisprezece ore pe zi

in halele de fesut.

- TArAndu-mi pe podeaua incinsl pe sub rizboaiele de lesut ca

sd adun scamele de bumbac din care se face afi ieftini, continud

Honorine.

- Exact, repeti Agnes bit6nd ferm cu tocul cizmei in podeaua

cle lemn. Acolo am muncit eu cind aveam vArsta ta. Nu m[ plim-

bam printr-un conac mare intr-o rochie frumoasi. Tu nu lucrezi

la etaj decdt pentru ci aga a dorit lady Vidalia. Agadar, eu mi-am

fbcut treaba asa cum se cuvine, degi mi-a fost tare greu si te lin pre-

zentabild aici sus, unde te-ar putea vedea oaspelii.

- Da, Agnes, spuse Honorine. $i ili mulfumesc.

Cu toate astea, in toli anii de cAnd se afla pe moEia Vidalia,

Honorine nu vizuse pe nimeni sd vini in vizltd, cu exceplia ser-

vitorilor gi altor persoane angajate de lady Vidalia, in general doc-

tori, mistici gi ghicitoare. Erau condugi in camerele lor in aripa de

vest, unde lady Vidalia triia mai mult izolat6, inconjurati de amu-

lete gi talismane.

Dupi disparifia lordului Vidalia, lady Vidalia incepuse s[ adune

tot felul de fleacuri cu care si indepirteze blestemele gi piaza rea

elespre care credea c[ ameninfau casa. Avea minunchiuri de ierburi

tleasupra ugilor gi vechi texte mistice sculptate in turnule{ele de pia-

tri din gardul inalt de cirimidi din jurul proprietifii. Avea chiar

,si pietre pentru protecfie. Acestora le spunea pietre prevestitoare gi

crau ingirate gi intinse ca nigte ghirlande la fiecare fereastri gi ugi

rlin cas6, in grajduri, deasupra porfilor din garduri gi pe acoperigul

tle sticli al serei vechi 9i aproape abandonate de pe domeniul fami-

liei. Pietrele semlnau cu nigte cioburi de sticli groasl galbend-ver-

zuie gi erau inqirate pe fire incAlcite de mltase, crednd efectul de

pAnzi de piianjen incircati cu corpuri de insecte.

- Eu tot mai cred ci a fost o gres,eal6, igi continui Agnes morala

irr timp ce se plimba prin camer6. Dar acum e prea t|rzlt si mai

16 LINDSEY BECKER

schimbim ceva. Servitorii de jos oricum nu te-ar primi, chiar dacd

au nevoie de o m6ni de ajutor.

Trase la o parte draperiile grele gi deschise o fereastri ca sialunge duhoarea de fum qi mitase arsi.

Honorine igi pierdu risuflarea pentru o clipi.Pietrele prevestitoare striluceau.Agnes se albi la fa!6. Trase draperiile la loc.* Cum pot si faci aEa ceva? intrebi Honorine uitdndu-se la

lumina slabi ce strdlucea in jurul marginilor draperiilor de catifea.

De unde vine lumina aceea? Au mai fbcut asa si altd datd?

Agnes nu mai spuse nimic de data asta, nici micar ca s-o certe.

Ticerea ei o fbcu pe Honorine si inghele de spaimi.Deodati, un bubuit puternic 9i profund, ca o explozie indepir-

tatd, zdringini ferestrele gi fbcu si se cutremure toati casa.

- Agnes? intrebi Honorine cu o goaptd abia anzitd. Ce preves-

tesc pietrele... prevestitoare?

Cuvintele lui Honorine cdzurh precum cenuqa care se agterne

peste covor in urma unui foc oarecare qi toatd casa rimase ticutd gi

nemigcatd. Nu-gi mai auzi decirt propria respiralie.

Dupd inci o clipi de linigte, Agnes redeveni atenti.

- Du-te in camera ta, gisegte ceva curat gi acceptabil de imbricatgi du-i uniforma asta murdarS lui |ane si o curele pdnd mdine, se

risti ea.

- Dar ce-a fost asta? intrebi Honorine. Ce se intAmpli cu pietrele?

- Data viitoare cAnd te vdd, md agtept s6 arili prezentabil, con-

tinui Agnes dupi ce ii reveniri complet abilitilile de a o certa. Numi face si-fi spun a doua oari!

Honorine mai rimase nemigcatd o clipi doar in semn de pro-test, apoi incuviinli din cap gi traversi camera. Agnes iegi prin uga

modestl, dositi in spatele salonului, cdtre coridorul servitorilor,care exista acolo tocmai pentru ca valefii gi cameristele si interac-

lioneze cAt mai pufin cu musafirii gi locuitorii de la etaj. Asemenea

HOTUL DE STELE 17

coridoare traversau ca nige artere in sus gi-n jos interiorul casei,

dar erau rareori folosite pentru ci in cea mai mare parte a timpului

conacul era mai degrabi gol.

Honorine igi strAnse felinarul gi cirpele de praf pulin supiratd

pe Agnes. Camerista-geft trebuie si fi gtiut ce fbcea ca pietrele pre-

vestitoare si striluceasci de parci ar fi fost traversate de curent

electric. Agnes n-avea dec1t si dea oricAte sarcihi 9i ordine voia.

Pietrele care se transformau ca prin farmec in becuri nu erau un

lucru pe care Honorine si poati, pur gi simplu, si-l ignore. Era

un fenomen pe care avea de gAnd s[-l investigheze imediat.

Atunci incepu zgomotul.

Se porni deasupra un ciocinit puternic, ca gi cum cineva ar fitropiit cu cizme grele, uriase, spre capitul cel mai indep[rtat al

holului de sus. Sunetul se auzi tot mai puternic gi tot mai apropiat

pdni cAnd candelabrul din salon incepu si se cutremure la fiecare

pas. Pe urmi, bocinitul se opri din senin, dispirAnd ca o flaciristinsi de cineva. Honorine simfi cum ii bubuie inima in piept intimp ce a;teapti gi ascult6. Totul rimase nernigcat pdni cAnd ridicd

piciorul si facd un pas dincolo de uga salonului.

Un al doilea zgomot risuni prin casi. Era mai ugor gi mai rapid,

ca gi cum picioarele unui animal in galop ar fi gonit pe holul de dea-

supra, apoi ar fi cobordt pe sciri gi, in final, pe podeaua de marmurd

lustruiti din foaier. Gheare dure zdringineau pe piatra netedd invreme ce creatura necunoscuti alerga direct spre salon.

Honorine stinse lumina din felinar gi se aEezi pe podea,

ghemuindu-se in spatele labelor din fafi ale leului african. Afard

in foaier vizu pietrele incepind si striluceascd in fereastra uriagl

boltite de deasupra intririi. in partea opusi a holului, in camera de

zi intunecati se zilreat punctigoare de luminl slabi galbenl-ver-

zuie. Pagii de pe podeaua de marmurl incetiniri. Pietrele incepurisi producd o lumini de un galben strdlucitor. Apoi pagii se oprird

de tot.

18 LINDSEY BECKER

Creatura din foaier urli. Sau, cel pufin, era cea mai apropiatd

descriere pe care o putea face fata strigitului silbatic, fantomatic.Rigetul ciudat risuni prin holurile cavernoase, zinginiferestrele gi

o cutremuri pe Honorine ca o gileati de api rece ca gheala.

CAnd urletul'se stinse, casa rdmase ticuti. Honorine ridiciprivirea gi vizu ci lumina pietrelor se estompa de la galbenul auriula un galben-verzui. CAt de repede ii permitea curajul gi pe cdt de

ticut se putea miEca, Honorine alergd spre ugi gi arunci o privireprecauti in foaierul intunecat. Podeaua de marmuri era goal6 gi

lucioasi, ca intotdeauna. Dar pe scirile imbricate in mocheti se

vedea un gir de urme de labe imprimate in fibrele de mltase ale co-

vorului. Amprentele neobisnuite inci fumegau si erau portocalii gi

incinse pe margini,

Urmiri din ochi scara mare pAnd la primul etaj qi se uiti la

ferestrele uriaqe impdrlite in ochiuri numeroase, acoperite, de

asemenea, de o relea de pietre strdlucitoare. insi una dintre fe-

restre era deschisi.

Honorine se furigi afari din salon gi urc6 tiptil treptele, pigindcu griji pe lAngi urmele arse de labe de pe covor. Fiecare urmi era

foarte intinsi, mai mare decAt mAna ei cu toate degetele rlsfirate.Amprentele duceau direct citre fereastra deschisi gi apoi se opreau

brusc, ca gi cum creatura care le ftcuse ar fi sirit pe geam, fhcAnd

un salt destul de indriznef de la etajul doi pdnd in curtea de piatride jos.

Aerul ricoros al serii pitrunse prin fereastra deschis5,, suflAnd

ceva de pe pervaz pdni pe covor, la picioarele lui Honorine.Era o pani, O pani neagr6, cu irizalii violet gi verzi care se

risuceau pe suprafa{a ei ca uleiul pe o api intunecati. Honorine o

ridici de jos, amintindu-gi de penele negre de ldngi masa de scris a

lordului Vidalia. Dar in timp ce incerca si infeleagi ce era cu urmelede labe, cu urletul, cu fereastra deschisi gi acum cu pana, aceasta

incepu si se dizolve in ticiuni violet, ca marginea hdrtiei care se

HOTUL DE STETE t9

risucegte in foc. Nu se simlea cildurd, doar o strilucire scurti gi

slabi in weme ce pana se preschimba intr-o cenugi fini.Pietrele de la fereastri igi pierduri culoarea galbeni gi reveniri

la infbgigarea lor obignuiti. Urmele fumegdnde de labe dispiruri, de

asemenea, de pe covor. Singurele urme ale recentelor evenimente

inexplicabile erau degetele pitate de funingine ale lui Honorine.