CMYK

Revistã lunarã editatã de FUNDAÞIA „PETRE IONESCU-MUSCEL“ DOMNEªTI - ARGEª ANUL II, NR. 2 (14)Februarie 2008

Din cauza unei false logici am învãþatcã existã contrarii. Iatã pentru ce plantamoare când ajunge sãmânþã, iar cel ce setransformã nu e decât o umbrã în þintirim ºiuitare. Am urcat înspre trecut, aidoma unuicopac ce nu cunoaºte tristeþea ºi mi-amrãstignit visele între fapte ºi gânduriistovindu-mi imperiul în basilica sufletuluiconsternat de nimicurile zilnice. Mi-am

aºezat oasele sã priveascã înlãuntrul paºilorzdreliþi de profunzimea câmpiei cu velelearuncate înspre limbajul stupid coaseloreºuate sub lava firavã a transpiraþieidezmoºtenite de nãvala simþurilor.

Aºa mi-am început prima clipã derespiraþie descoperindu-mã în stupiditatea denecuprins a cuvintelor. Ca un copil palid,înrolat în armata raþionamentelorinsuficiente pentru a transmite o experienþãce nu poate fi împãrþitã ºi exprimatã înformule. Mai târziu, pe faþada unei case pustiiam descoperit legenda rãzboinicului dezertor,rãmas fãrã dinastie. Odatã, mai mult, amaflat cã logica ucide viaþa, fiindcã existãcontrarii. Între formulã ºi pasiune. ªi cum sãmã tãmãduiesc de aceastã duplicitate? Cãciuna este a formula ºi alta este a dori, iar eu nucunosc decât o singurã contradicþie – viaþa ºi

cum aº putea sã vorbesc despre mine, fãrã sãmã contrazic ? Prin a crea un limbaj care sãelimine contradicþiile. Adicã inima sã n-o iaînaintea minþii.

Dumnezeu a creat lumea fiindca osimtea în inima. Si a facut din poporul sau unimn. Dar, iata ca poporul sau se teme deratiune, de tacerea de dincolo de cuvinte.

Scãparea e transformarea formulei însentiment, singurul pântec în care potgermina contrariile. Cãci spaþiul în caresufletul îºi poate deschide aripile estepasiunea. ªi ea vine din inimã.

Iatã pentru ce am chemat educatorii ºile-am spus: „Nu veþi crea oameni îndopându-icu formule goale, ci fãurindu-le un stil pentrua putea înþelege contrariile. Nu-i veþi învãþanici mila, nici milostenia. Fiindcã ar putea firãu înþelese ºi transformate în slava injuriei ºi

putreziciunii. Veþi þine seama, înainte de toatede dragoste”.

Doar aºa se poate învãþa gustulperfecþiunii, cãci orice operã este un drumspre eternitate ºi nu se poate sfârºi decât înmoartea pasiunii.

Dar, câtã comoditate în educaþie! Omuzicã rostitã de buzele celui ce nu simtenevoia de a o pãtrunde. Îi numesc pleavã pecei ce trãiesc numai din raþiune, fiindcã n-auutilitate. ªi ei cresc ca buruienile împrejurulcitadelei mucegãindu-i lumina aleilor ºifructul a cãrui coajã devine amarã.

Or, adevãrata dulceaþã a instruirii easemenea celui ce merge la fântânã ºi trage elînsuºi lanþul ce scârþâie, saltã cãldarea greape ghizd ºi cunoaºte astfel cântecul apei ºitoatã muzica ei zgomotoasã.

GEORGE BACIU

Despre frumuseþea locurilor ºi a oamenilor

DOMNEªTI – SAT ÎN ISTORIE, VIITOR ORAª

DDDDeeee ddddrrrraaaagggguuuullll tttt ããããuuuu,,,, oooo ssssaaaa tttt ,,,, DDDDoooommmmnnnneeeeºººº tttt iiii ,,,,CCCCuuuu uuuunnnn tttt rrrreeeeccccuuuutttt uuuurrrrzzzz iiii tttt ddddeeee vvvvrrrraaaa jjjjããããBBBBããããtttt rrrrâââânnnniiii iiii aaaazzzz iiii nnnneeee ssssppppuuuunnnn ppppoooovvvveeeeºººº tttt iiiiIIIIaaaarrrr RRRRââââuuuullll DDDDooooaaaammmmnnnneeee iiii ssss ttttãããã ddddeeee ssss tttt rrrraaaa jjjjãããã ....

TABLETA EDIÞIEI

LECÞIE DESPRE MINE

George Baciu

1. NAE LU’ DOGUÞÃScriind aceste rânduri, mã duc

cu gândul la un personaj al luiAgârbiceanu, numit Fefeleaga, aceaþãrancã truditoare a cãrei soartãtragicã mai smulge încã lacrimi dinochiºorii copiilor.

Un personaj real existent întoate satele românesti, mai ales încele de munte.

Fiecare sat îºi are Fefeleagalui, chiar dacã personajul estemasculin.

Dis-de dimineata, vara, auzeaipe ulitele Domnestiului, fluierulmelodios, chiar corect muzical, altruditorului Nae lu’ Doguta,fredonându-si cântecul din buzelearse, fie de arsite, fie de geruri: „Pesub deal, pe sub padure/Trec fetitelela mure/Zarzarea, zarzarea,zarzarica, zarzarea/Pe la poartamândrei mele, Ionel trecea”.

Când buzele îi oboseau demelodiosul fluierat, începea sã cântedin gurã. Anunþa la acea orã,

oamenii satului cã Nae lu’ Doguþã ºiroaba lui, în sezonul de varã, sania însezonul iernii, au ieºit pentru a le stala dispoziþie. κi câºtiga existenþaprin muncã cinstitã.

Îl vedeai cu câte un sac deporumb ducându-l la moarã, sã-lmacine pentru un sãtean sau altul,însoþit fiind de cântecul sãu.

Încãlþat cu tradiþionaleleopinci confecþionate din anvelopetocite de maºinã, legate cu ºnur depiele împletit deasupra gleznei, pestepantalonul din dimie groasã lucratãîn rãzboi, vara cu pãlãriuþa pe cap,iarna cu cãciula de miel puþinþuguiatã ºi cu un dulman gros,cãptuºit cu pielicicã de oaie, dedimineaþa pânã seara, mereu ocupat,greu putând sã-l arvuneºti pentru otreabã sau alta.

El, Nae lu’ Doguta, dadeaculoare tabloului satului, pentru caera al nostru, al satului, al tuturor.Când boala îl lega la pat, satului îilipsea ceva, o rotita nu functiona.

ªi ce mult s-a bucurat acesttruditor al satului când gropile ºibolovanii strãzii au fost acoperite cuasfalt în 1968. Putea sã manevrezealtfel roaba sa, înlocuind roata dinfier cu spiþe cu o roatã pe care unbinevoitor a aplicat un cerc dincauciuc masiv. Se mândrea cuobiectul muncii lui, îl îngrijea, ungearulmenþii, spãla bena din tablã,mereu gata sã meargã la moarã sãmacine azi pentru unul, mâinepentru altul.

Cum nu existã pãdure fãrãuscãturi, aveam ºi noi în sat oamenicare nu apreciau statutul de om ºitruditor al lui Nae. Nu o datã îlvedeai plângând, reclamând pe unulsau altul, fie cã i-a întors cãciula pedos, fie cã a încercat sã-i deapantalonii jos sau îl mânjeau cucãrbune ori vopsea pe faþa arsã desoare, îmbibatã cu sudoareamuncilor.

Mila se îndrepta mai multasupra acelora ce sãvârºeau

asemenea nelegiuiri, iar pe eloamenii adevãraþi îl încurajau, îiþineau parte sau chiar se hãrþuiau cunemernicii.

Greu le-a fost acestora sã sedebaraseze de astfel de apucãturi,greu le-a fost sã realizeze cã Nae lu’Doguþã trudeºte din greu sã-ºicâºtige existenþa ºi cã în faþa acestuiom cinstit se cade a-þi ridica pãlãria.

Îmi vine în minte o întâmplarece meritã a fi luatã în seamã. Era învara anului 1974. Îl rog sã-mi aducão ladã cu sucuri ºi trei sifoane maride doi litri. A pus lada goalã înroabã, iar eu cele trei sifoane duble.Nu vedea bine ºi dupã ce pipãiesticla sifonului mã roagã sã nu mãsupãr, refuzând sã ia în roabãsifoanele fãrã plasã, „poate sã facãexplozie, dom’ Nelu, cã nu au sitã”.Aºa era, l-am înþeles. Îmi aduce ladaplinã cu sucuri ºi îi dau 15 lei. I-abãgat în buzunar ºi, însoþit decântecul sãu, a plecat spre sat. Seara,la poarta mea era Nae. Credeam cã a

pierdut ceva. Nu pierduse, ci venisesã îmi dea înapoi 10 lei, pentru cãtransportul costa numai 5 lei. Amrãmas surprins. L-am chemat încurte, i-am dat sã mãnânce ºi apoi, i-am mai dat 10 lei. Total, 25. Cu greui-a primit. Câtã cinste ºi omenie amputut simþi din partea unui istovit alroabei sale, un þãran harnic al cãruisingur þel era munca ºi un câºtigcinstit.

(urmare în pagina 2)

„Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decât atât“ - Petru Rareº

Nae lu’ Doguþã

DESTINUL A TREI SUFFLETE

Cu mult respect, m-a rugat sãmerg cu el a doua zi, la CEC, sã-icalculeze dobânda de pe carnete.Avea trei. Pe douã câte 10.000 delei, iar pe celãlalt 5000, banicâºtigaþi cu mâinile ºi cu sudoareafrunþii. Bani cinstiþi, strânºi cu leul.De atunci, de multe ori mergeam sã-i depun alþi bani pe care îi strângea.

Tare suparat era într-un timp,când dupa moartea tatalui meu, nu semai scoteau sifoane. Era o sursa decâstig pentru Nae, caci cara sifoaneoamenilor si acestia îl plateau.

Era apreciat de oameniiadevãraþi ai satului. Îmi amintesc cãîntr-una din discuþiile mele cumedicul Teja Papahagi, ce seîntorsese din Europa, îl întreb dupãmulte povestiri frumoase: „De ce nuaþi rãmas dincolo, domnule doctor,mai ales în Germania, unde vã suntºi surorile”?. Dupã un moment detãcere, a suspinat adânc ºi îmi spuse:„Neluþule, acolo îmi lipsesc multe,care nu þin de baza materialã. Îmilipseºti tu, familia Mitucã, NãicãAvram, îmi lipseºte cântecul cuculuiprimãvara, îmi lipseºte chiar fluierullui Nae lu’ Doguþã”.

Am rãmas surprins derãspunsul romantic al marelui om ºimedic Teja Papahagi... Îi lipsea chiarfluierul acestui truditor alDomneºtiului.

ªi aºa, într-o zi, apune soarelepeste ochii bolnavi ºi istoviþi, carede-abia mai zãreau ai lui Nãicã lu’Doguþã. Fluierul sãu, care de o viaþãfredona „zãrzãricã, zãrzãrea” aîncetat sã mai rãsune pe strãzileDomneºtiului. S-a stins acealuminiþã din viaþa satului. S-a stricatacea rotiþã din marele angrenaj allocalitãþii. Ca orice muritor, Nae lu’Doguþã merge sã ducã la moarã ºipentru cei ce au fost ºi nu mai sunt.

Oare tot aºa de zbuciumatã îiva fi ºi viaþa de dincolo? Oareaceeaºi soartã de truditor o are? ªtiedoar Dumnezeu!

2. SLUGÃ LA MUSOLINIOm înstãrit conu’ Nae:

grajduri cu cai ºi vaci, cârciumã cumalta nu era în Domneºti, pãmântdestul de mult, o curte mare pavatãcu bolovani de râu, multe hangaraleºi în spatele casei o grãdinã mare.Beci rãcoros pentru pãstrareavinurilor ºi sifoanelor în cãlduriletoride ale verii ºi cãlduros în zilelegeroase ale iernii pentru pãstrareazarzavaturilor la nisip, a murãturilorºi mai ales a borcanelor cu bureþi defag care stãteau aºezaþi precumpeºtii, iar din când în când vedeaialbul cãþeilor de usturoi ce le da ungust deosebit.

Bucãtãria coresponda cusalonul hanului printr-o ferestruicãmicã de unde te îmbiau mirosurilesarmalelor cu praz în compoziþie îlloc de ceapã ce le da o dulceaþãanume, ale pastramei nesãrate,ciorbei de burtã ºi tuslamalei numaidin mura stomacului de junincã.Deseori la comandã puteai degustaspecificul domniºan: bulzulciobãnesc cu mãmãliguþã pripitã ºibrânzã de burduf din abundenþã.Nelipsiþii gogoºari cu conopidã ºiasortaþi cu rondele de morcovi cumnumai coana Leana ºtia sã prepare, îiputeai mânca pânã în varaurmãtoare, pãstrându-ºi calitãþileculinare. Castraveciorii cât degetulmare erau de douã ori fierþi cucimbru ºi ardei iute puºi în saramurãdupã o reþetã ardeleneascã.

Cine intra o data în cârciumaconului Nae Musolini n-o maiocolea a doua oara. Veneau dinsatele vecine si chiar de la oraspentru a face un chefulet în ambiantarusticului si traditionalului, udat cu otuica veche si un vinisor de Orlesti.

De retinut este faptul ca niciunul nu pleca de la cârciumanepacalit de cârciumar sau deospatarii acestuia precum Boaca.Dar totul era placut, pâna sipardoseala alba spalata periodic cusapun si lesie, frecata de mâinileservitorilor, mai ales de ale luiGheorghe Netotu, gitan, despre carema voi ocupa în cele ce urmeaza.

Aveam poate vreo ºase ani, sãfi fost prin 1947 – 1948, când într-ozi de varã toridã, prin iulie, zãresc înfabrica de sifoane ºi limonadã atatãlui meu – nu i-o naþionalizase –un bãrbat înalt, negricios, cu o ºapcãde militar pe cap, îmbrãcat într-otunicã de ofiþer, cu epoleþi de pe careatârnau fire galbene, împletite, iar înpiept erau agãþate fel de fel demedalii.

Cât timp tatal meu i-a umplutsifoanele, vreo patru lazi, pentrucârciuma lui Musolini, ma dau pelânga „general”, îl întreb de vorba,raspunzându-mi cu o voceprietenoasa, groasa dar si dura,folosind în ciuda vârstei cuvintecopilaresti. Îl întreb pe tata cine este,aratându-se surprins ca nu stiu „eGheorghe Netotu de la NaeMusolini”.

Îl privesc pe toate pãrþile, îlcercetez bine. Avea legatã cu unºnur o cutie cred cã de cremã pe careo purta în buzunarul de sus de la tu-nicã de unde strãlucea un bumb dinmetal galben, cutie ce þinea loculunui ceas pe care o scotea mereuspunând o orã oarecare, ca ºi când arpierde trenul. În celãlalt buzunaravea un fluier legat cu un lãnþic.

La plecare scoate aºa-zisulceas ºi îi spune tatãlui meu cã i-astat. Apoi ia fluiericiul ºi suflã cuputere cã ne-am speriat cu toþii defluierãturã. Nu ºtiam despre ce-ivorba. Îmi plãcea omul „deculoare”, dar mã ºi speria totodatã.

A cãrat sifoanele în cãruþulspaþios ºi a plecat, dar nu înainte sãbea cinci limonade cu bilã pe carebunul meu tatã i le-a oferit gratis,cum era obiceiul.

Rãmas cu tata, îmi povesteºtedespre Gheorghe Netotu oîntâmplare pe care o þin minte ºiastãzi.

Comerciantul Vicã Ionescuadusese în Domneºti primul aparatde proiectarea a filmelor pe care l-ainstalat în sala Bãncii Înfrãþirea. Laprimul spectacol de film auparticipat ºi curioºii din care fãceaparte ºi Gheorghe Netotu. Vãzând peecrane o locomotivã în mers, s-asperiat aºa de tare cã-l va cãlca încâta sãrit peste lume strigând „trinulmã!”, ascunzându-se în camera luide unde a ieºit a doua zi spre searã

dupã ce coana Leana l-a convins cugreu cã nu este vorba de nici un tren.

Mintal nu era prea sãnãtos.Avea o minte de copil, deºi eradestul de vârstnic. Era dinPietroºani, la cinci kilometri deDomneºti, dintr-o familie de þigani.Neavând cu ce-l întreþine, pãrinþiil-au dat slugã la diferite familii dinDomneºti. În tinereþe fusese lapreotul Nicolae Ionescu, tatãlmarilor Petre ºi Iosif IonescuMuscel, la Nae Pavelescu, apoi laMusolini. Avea o putereextraordinarã, dar minte de copil.Era iubit de domniºani. Mereu îl în-trebau cât e ceasul iar el scoteatacticos din buzunarul tunicii cutiaºi rãspundea: „Mi-a stat, nene!”.Dupã ce m-am mãrit am început sã-lînþeleg pe Gheorghe Netotu (la noinetot înseamnã prost) ºi de multe oriîmi era milã de acest truditor folositla maximum de stãpânul sãu. Îlchemam ºi îi dãdeam porþia de cincilimonade ºi câte trei, patru ouã fiertepe care din câteva înghiþituri lemânca. Îi mai dãdeam ºi bani, dar nuºtiu dacã fãcea ceva cu ei, nu cred cãavea noþiunea banilor, totdeaunaintra gratis ºi la film.

Îmi era milã când oamenii, casã-ºi batã joc de el, îl puneau sã aratecum face trenul. Nu-i refuzaniciodatã. Imita conductorul carestriga „poftiþi în vagoane”, fluierulanunþa plecarea din garã, pe fondulgâfâitului greu al locomotivei, gâfâitritmic, încetinel la început, apoi dince în ce mai rapid ºi cu mai multãforþã. Era un adevãrat spectacol. Semulþumea cu zâmbetul spectatorilorcare ironici, îi lãudau talentul.

Eram elev la liceu. Crescuserespectul faþã de acest suflet nobil,rãmas la stadiul inocenþei, blând ºicuminte, de care mulþi îºi bãteau joc.

Îmi amintesc cum o datã,Andrei lu’ Bârzu i-a luat ºapca demilitar ºi i-a pus-o invers pe cap. N-am putut suporta gestul având ouºoarã altercaþie din care am scãpatcu fuga de furia acestuia, cãci þineaîn mânã un þapin.

A muncit la Musolini pânã lasfârºitul vieþii, dar nu numai la el,oriunde era chemat pentru cã hanulfusese închis, iar posibilitãþilemateriale ale conului Nae erau din ceîn ce mai precare. Totuºi l-a þinut încurte pânã când ºi-a dat obºtesculsfârºit.

Îmi amintesc ca azi. Era o zide sãrbãtoare, spre toamnã, cândmama întreabã pe tanti GeanaBãrboiu, vecina noastrã, cine amurit. Aceasta îi rãspunse cã bietulGheorghe Netotu. Cu duioºie ºidurere în suflet mama rosti„Dumnezeu sã-l ierte”.

Auzind acestea, deºi nu maieram copil, bobiþe de lacrimi s-auadunat în ochii mei. Se stinsese unsuflet chinuit, un anonim pentrumulþi alþii, un truditor ale cãrui

palme erau bãtãtorite de coadatoporului sau a hârleþului, un sufletde o cuminþenie rarã.

S-a stins generalul cu ceasdintr-o cutie de cremã, cu fluier legatcu ºnur de gât, care imita plecareatrenului din staþie. N-a luat cu elnimic, nici ceas, nici fluier. A muritla fel ca un bogat. Dar a rãmas olegendã în viaþa Domneºtiului,legenda lui Gheorghe Netotu, omulcare n-a deranjat pe nimeni.

3. COSTICÃCU DROJDIAPoate aº fi uitat numele acestui

om necãjit, de origine din Brãduleþsatul Galeº, dar aciuat la Domneºti,chiar dacã domniºanii au fãcut multeglume pe seama lui, de multe orideplasate. L-au durut bancurile, dari-a plãcut sã rãmânã pentrutotdeauna aici.

O zicere a domniºanilor spunecã „cine lasã traista pe pãmântulDomneºtiului, n-o mai ridicãniciodatã, aici rãmâne toatã viaþahãrãzitã de Dumnezeu a o trãi”.

Musafirul meu, îºi aduceaaminte cu nostalgie fixând ochiiaproape înlãcrimaþi, într-un punct

fix, pe un ulcior de Horezu,adresându-se mamei sale:

- Îþi aminteºti, mamã, sã fi avut7-8 ani când bunicul a chemat încurte un nene scund, puþin ºchiop ºicu o mânã mai micã, dacã nu mãînºel chiar dreapta, ca sã aºezelemnele în ºurã ??... Doream doar sã-l ajut, când fãrã sã vreau am aruncatun lemn peste mâna bolnavã. Cemult m-a afectat, m-a durut mai multca pe el care mi-a spus cu duioºie„nu-i nimic domniºoarã, nu mãdoare”. M-am dus în casã, am luatbanii din turturuºul în care îistrângeam ºi i-am dãruit celui pecare-l lovisem. A rãmas surprins degestul meu ºi þinând bani în mâna luibeteagã, mi-a spus cu blândeþe:

- Ce suflet mare aveþi, câtãbunãtate, dar nu-i primesc, buniculdumneavoastrã mã plãteºte pentrumunca pe care o fac, þineþi-vã banii ºiluaþi bulzuri ºi ardei de la LeanaBuzata care tocmai trecea cu coºul eiplin de dulciuri, prin faþa casei.

„Nu am primit banii. Au ramasîn acea mânuta mica si bolnava cucare a continuat sa aranjeze lemnelebunicului, privindu-ma uimit de ceeace facusem.”

Numai aºa mi-am adus amintede Costicã cu Drojdia, prietenul luiNae lui Doguþã. O parte din familiasa era de peste dealul Cãrbunelui – laGaleº. Locuia la un om cu suflet –Ion Pantilicã – pãdurar, zis Ghivezu.

În fiecare an de marilesãrbãtori, mai ales de Paºte ºiCrãciun, îl vedeai pe strãzileDomneºtiului, cu o cutie legatã cuniºte bete colorate de gât, ca unþambal, în care stãteau pachetele detoate mãrimile de drojdie – de 1 leu,

2, 3, 4, sau 5 lei, pe care gospodinelele cumpãrau în vederea frãmântãriicozonacului, tradiþional al marilorsãrbãtori. Cumpãra toatã drojdia dela cooperativele de consum dincomunã sau comunele vecine, pecare o vindea locuitorilor câºtigândcâþiva ºfanþi necesari supravieþuirii.Sau… poate oameni cu suflet de ladepozitele din Câmpulung sauCurtea de Argeº vindea en-gros, înscopul revânzãrii de cãtre Costicãpentru a trãi ºi el.

Când pe strãzile satului seauzea guiþatul porcilor sacrificaþi desãrbãtorile Crãciunului, într-unpeisaj pitoresc al iernilor bogate înzãpadã ce scârþâia sub bocanci,auzeai glasul stins al lui Costicã.

„Hai la drojdie,neamule/Drojdie bunã,prospeþicã,/De la nãicuþu,Costicã/Prãjituri crescute ºi colaci/Fãrã drojdie nu-i faci”…striga dinpoartã-n poartã sã fie auzit, iarfemeile cumpãrau de 1 leu, 2 sau 3,dupã trebuinþã.

Costicã, acest urgisit al sorþii,bãtea strãzile satului. Mi-amintesc –sã fi avut vreo 17-18 ani – de unCrãciun bogat în zãpadã – îl gãsescplângând pe strada de lângãTãrbaºan, adunând pachetele dedrojdie blestemând pe un nene beat,care-i aruncase cutia legatã de gâtulistovit. L-am ajutat sã le aºeze, multtimp mulþumindu-mi.

Avea în comuna si zoneleînvecinate si un alt rol, de pastratoral unei traditii - „paparuda”.

În secetele lui iulie ºi august,se fãceau slujbe la biserici pentruploaie, se trãgeau clopotele, sau eraupurtate moaºtele sfintei Filofteia dela Curtea de Argeº prin toate satele,scoþând oameni din curþi, ce priveaucerul, implorând pe Dumnezeu sã ledea ploaie, sã salveze culturilepârjolite de soarele nimicitor.

Credinciosii se închinau,faceau matanii, se rugau laSfântulita, si ploile nu întârziau.

Oamenii discutau cã acolounde erau mulþi rãufãcãtori,necredincioºi, nu puteau ridica raclasfintei Filofteia – 10 – 15 oameni –aºa de grea se lãsa. Era o pedeapsãpentru acei oameni.

Credincioºii apelau ºi latradiþie, de comun acord cu Costicã,îl dezbrãcau în pielea goalã, îlacopereau cu frunze de arine, fag,stejar, pe cap îi puneau o coroanã,din crenguþe tinere ºi desculþ bãteastrãzile satului cântând: „Paparudã,rudã/ Vino ºi mã udã/ Dã, Doamne,o ploaie/Sã curgã ºiroaie/ Câmpulsã-nverzeascã/ Recolta sã creascã.”

Oamenii ieºeau la porþi ºiaruncau în paparuda ce imploraploaia, cãni cu apã, unii transformauritualul în circ aruncând gãleþi cu apãpe Costicã, dar care nu zicea nimic,parcã ostentativ sã arate cã el estemai presus decât ei. Uneori, oameniicertaþi cu educaþia, îl dezbrãcau,lãsându-l gol. Primea Costicã banipentru efortul ºi pentru umilinþa lui,strângea o pungã de mãrunþiº cu carecumpãra drojdie în scopulrevânzãrii.

Acesta a fost Costicã cuDrojdia, necãjit al soartei, care amurit aici la Domneºti ºi îngropat desãteni în cimitirul satului ca unanonim.

Oare îi aprinde cineva oluminiþã, la mormântul sãu – neºtiutde mulþi?

ION C. HIRU,Membru al Ligii Scriitorilordin România, Filiala Argeº

(urmare din pagina 1)

Nicolae Ardei (Musolini)

Hanul vechi al Familiei Ardei

2 PIETRELE DOAMNEI

DESTINUL A TREI SUFFLETE

Episcopul Ilarion, bulgaro-grec de origine. Tatãl sãu erabulgar din Silistra, care maitârziu veni la Bucureºti ºi se fãcubãcan, însurându-se cu ogrecoaicã din Ianina, care nãscu,între copii, ºi pe Ilarion, ce penume mirenesc se zice Ilie.Naºterea sa fu la anul de laHristos 1777. Educaþiunea ºi-afãcut-o în casa mitropolituluiDosithei (1793-1810), care-lfãcu ºi arhiduacib. La 1808 fuhirotonisit preot ºi arhimandritde cãtre ecsarhul Gavril, când senumi ºi egumen la MânãstireaDealu, unde ºezu egumen pânã la1820. La 1820 Ilarion fu alesepiscop de Argeº, cãci aceastãepiscopie devenise vãduvã prinmoartea legitimului ºi întâiuluiepiscop Iosif Sevastisu, care s-aîntâmplat la 26 octombrie 1820,iar Ilarion s-a ales la 8 noiembrieacel an.

În miºcarea naþionalã de la1821, Ilarion jucã rolul deconsilier intim al lui TudorVladimirescu, avându-l Tudor caom literat, care cunoºtea multelimbi ºi i le traducea peromâneºte, unde se cunoºteanevoie adesea ori de niºteasemenea traduceri, pe aceeavreme când limba româneascãera puþin dezvoltatã. Pe la 16 maiacelaºi an, Ilarion trecu cu boieriiîn Transilvania, unde a stat pânãîn 1828. Ilarion cunoºtea binelimba slavã, elenã, francezã,germanã ºi înþelegea limbalatinã, turceascã ºi italianã. Erasingurul orator bisericesc peacele timpuri. Unul din elevii sãia fost rãposatul episcop deBuzãu, pãrintele DionisieTraianopolu, care a fost

arhidiacon al lui Ilarion,asemenea ºi arhiereuluiEvantiasu a fost diacon al sãu.

La anul 1823, venind înscaunul domniei Grigore VodãGhica, Ilarion fu invitat a seînturna în þarã spre a ocupascaunul episcopal ce vãduvise detrei ani. Ilarion refuzã, temându-se negreºit de cruzimea turcilor,ca unul ce luase parte activã larevoluþiune, dupã instalarea luiTudor la Cotroceni. Moartea luiSava era încã proaspãtã ºi deaceea moarte justifica proverbulromân: „Nu te-ncrede turcului”,proverb ce dateazã de lacontactul românilor cu turcii ºicare devenise o axiomã princãlcarea tratatelor de cãtre turci,prin omorârea lui Brâncoveanu, alui Mavrogheni ºi alþii ºi prinintroducerea regimuluifanariotic.

Ilarion trimise din exil luiGrigore Vodã Ghica, ca epistolãîn care-l consilia a fi la înãlþimeamisiunii sale ºi-l felicita pentruurcarea sa pe tronul lui Mihai.Acea epistolã probeazã gradulsãu de culturã ºi simþãmintelesale de justiþie ºi de patrie.

La 1828, Ilarion intrã în þarãde-odatã cu ruºii. Protectorii sãi.Trecuserã 8 ani de la moartea luiSava ºi turcii nu se mai gândeaula Ilarion, care sfida acumcredinþa turcului la adãpostulbaionetelor ruseºti. Tot la 1828 elîºi reluã scaunul, în urma morþiiepiscopului Grigore (1823-1828) ºi pãstori turma sa 16 ani,murind la 7 ianuarie 1845 înetate de 67 de ani. Episcopulrãposat de Buzãu, i-a fãcut oraþiafunebrã.

„El fu pentru Tudor, zice

Eliade , ceea ce este o muzãpentru poeþi. Dupã felul muzei,rãsunã ºi coardele; dupãprincipiile amestecate ale luiIlarion, se dezvoltã ºi Tudor, de-o parte ca eterist cu grecii, de laromân ºi pandur în toatã putereacuvântului ºi când veni timpulacþiunii, învinse natura sa deromân”.

Un francez erudit, ce vizitaBucureºtiul în timpul domniei luiAlexandru Ghica, fu întrebat devornicul Mihail Ghica (ministrude interne): „Cum þi s-a pãrutepiscopul Ilarion? O bibliotecãrãsturnatã, rãspunse spiritualulfrancez”.

În biblioteca lui Ilarionfigurau toþi scriitorii sacri ºiprofani din diferite epoci ºi dediferite culori. Librarul Valbaumera însãrcinat a-i trimite toatecãrþile ce primea din strãinãtate,fãrã deosebire; îi plãcea lecturaîn casã, în Adunarea Naþionalã,în cãlãtorii, ziua ºi noaptea, în totlocul îl vedea oricine cu cartea înmânã. Cel mai învãþat dintrearhiereii de atunci, Ilarion eraînsãrcinat adesea cu dediscursuri, pe la zile împãrãteºtiºi mai ales cu oraþiuni funebre.

Ilarion îndeplinea adeseasarcina mitropolitului Neofit,care era tot suferind, cum ºi amitropolitului Grigore. Cuocazia primei zile a anului 1843,urmând a felicita, dupã obicei,capul Bisericii pe capul Statului,Ilarion fu însãrcinat de mitropolitcu redactarea ºi citireadiscursului cãtre Domn, dinpartea clerului. Discursurile defelul acesta urmau sã fie vãzutemai întâi de miniºtrii respectivi,spre a se cenzura ºi a se putea

totodatã, prepara rãspunsuldomnitorului la acele discursuri,ºi fiindcã miniºtrii de subregimul regulamentelor nu erauaºa procopsiþi ca miniºtrii de subregimul constituþional, sarcinalor o îndeplineau în genere,subalternii sau alþii maicompetenþi decât dânºii.Ministrul Cultelor de la 1843,însãrcinat de dl. PetrachePoenaru, directorul ºcoalelor peatunci, cu controlarea discursuluiprivitor la cler ºi la InstrucþiuneaPublicã ºi cu redactareadiscursului ce avea sã pronunþelogofãtul bisericesc cu ocaziuneaAnului Nou. Domnul Poenaru,cerând episcopului Ilariondiscursul sãu din parteamitropolitului, Ilarion îl trimiseînsoþit de urmãtorul bilet, carecaracteriza pe acest arhiereu cuspirit glumeþ ºi ironic: „DomnuleClucer, Eu, cu toate vizitele devii ºi morþi într-aceste zile, darcum am putut am gãsit pentruziua viitoare Sorcova-vesela(poveste bãtrânã a copiilor înziua de Anul Nou) ºi dupãfãgãduialã sã mi-o înapoiaþi cadupã plãcere s-o cânt cu foc, lavreme ºi la loc fiind sãnãtate. Ald.voastrã, gata spre slujbã,Ilarion Argeºiu. Decembrie29,an 1843”.

Acest bilet autograf s-a gãsitde dl. P. Poenaru, de la care atrecut în mâna dlui C. D.Aricescu.

Un alt discurs al lui Ilarion,pronunþat la Mitropolie în ziuade mai, în prezenþa domnitoruluiAlexandru Ghica ºi a consulilor,a fãcut puternic zgomot. Ilarion,pe care natura, cultura, poziþiasocialã, iar mai ales sprijinul ceafla în cabinetul rus, îl fãceauindependent ºi curajos. Ilarion

spunea în bisericã, în auzuldomnitorului, cã toþi dregãtoriicomit abuzuri ce compromittronul, abuzuri ce meritã a fipedepsite, în interesul tronului ºial þãrii ºi el, capul Bisericii,credea de datoria sa a facecunoscute acele abuzuri, capuluiStatului, chiar în templul luiDumnezeu, al cãrui Fiu prea iubits-a sacrificat pentru adevãr ºidreptate.

Despre acest discurs a spuscontemporanilor noºtri, domnulGheorghe Leonid, fost profesorde limba elenã la Colegiul Sf.Sava. Prea puþine din discursurilesale s-au conservat, fiindcãIlarion nu pãstra copii dupãdânsele.

Vom relata câteva trãsãturicaracteristice ale acestui arhiereuoriginal. Când mergea laAdunare, obiºnuia adesea a zicefeciorului, dându-i haina sa sprepãstrare: „Þine-o bine, sã nu þi-oia logofãtul bisericesc”. Cândtrecea cu trãsura pe lângã curteajudecãtoreascã, Ilarion striga:„Mânã mai iute, c-aici e codrulVlãsiei!”

(va urma)A consemnat,

IONEL CRISTESCU-MUªÃTEªTI

PIETRELE DOAMNEI 3PAGINI INEDITE, FAPTE UITATE

Din CRONICA DE LA BERINDEªTIde Ion Arsene Popa

GRAMATICÃ CONSONANTISTÃÎn anul 2006, la Editura

TIPARG Piteºti, a apãrutprimul Dicþionar Enciclopedicde Consonanticã ºi CiberneticãConsonantistã odoblejianã (480pagini) scris de dr. ing. StelianBajureanu, un inventator îndomeniul inteligenþei artificialecreative consonantice ºi al celeicibernetice, reale, de rutinã. Peautorul acestui dicþionar (unabecedar pentru oriceintelectual creator – indiferentce meserie profeseazã) l-amcunoscut la înfiinþarea LIGIISCRIITORILOR DINROMÂNIA – Filiala ARGEª ºila întrunirile de creaþie, încalitatea subsemnatului desecretar al LIGII. Ca redactorºef al revistei „PIETRELEDOAMNEI” am tratat cuautorul dicþionarului, prezentatmai sus, ca Domnia Sa –împreunã cu mine ºi folosindu-se de experienþa mea deprofesor – pe baza unorexpuneri, din dicþionar, sãprezinte cititorilor revisteinoastre, în serial, o altã

gramaticã antrenamentalã,activã, dinamicã ºi vie (ºi,respectiv, nu inertã, pasivã,staticã ºi moartã) cu care se vaface o vivisecþiune în limbaromânã ºi nu o autopsie cumrealizeazã gramatica actualã.

Pentru o înþelegere adecvatão sã explicãm, mai întâi, ce esteconsonantica. „Consonanticaeste o ºtiinþã a ºtiinþelor, cheiaºi baza tuturor celorlalte ºtiinþeºi a filozofiei”. Este vorba deconsonantica odoblejianã,europeanã, nãscutã ºi conþinutã– în întregime – în psihologiaconsonantistã, ºtiinþã a lumiifenomenelor consonantiste,deterministã, esenþialdiscontinuã dar armonicã, areversibilitãþii consonantiste ºia regimurilor forþate ºi fãrãautoreglare, cu stabilitateabsolutã ºi precizie înaltã(înlãturã automat suprareglãrileºi zgomotul alb). ªtiinþã afenomenelor reale (cu zestre),cu inteligenþã creativã, vie ºiprogramare automatã careurmeazã legile ºi clasele

psihologiei consonantiste.Foloseºte informaþiapsihologicã care este de aceeaºinaturã cu energia ºi materiaîntregului nostru univers.Respinge informaþia entropicãwienerianã (care are o naturãaparte) ca ºi circularitatea sa,inferioarã, consonantnereversibilã ºi neelasticã (înacelaºi timp sinergicã ºicoerentã).

Consonantica este opsihologie (consonantistã purã

ºi practicã) la animal ºi lamaºinã. Parte din psihologiaconsonantistã care nu se ocupãde fenomene entropice (ciantientropice), probabiliste (cideterministe), consonantireversibile cum suntfeedbackul ºi aferentaþiainversã (ci consonantreversibile) etc., ci demaºinizarea omului ºiumanizarea maºinilor. Este oºtiinþã care se ocupã cutransferul psihologieianimalului la maºini combinatcu transferul psihologieimaºinilor la om. Este o sintezã acelor douã feluri de psihologii.Pe de o parte este o psihologietehnicã, iar pe de alta otehnologie psihologicã. Ultimao determinã pe prima ºi invers,iar bãteala din concepte sauteorii (clase: sinteze spaþiale,materiale, statice ºi legi: sintezetemporale, de succesiune,energetice etc.)!

O parte comunã a tuturorºtiinþelor ºi artelor, conceputede Odobleja ca „pânze vii” în

care urzeala este formatã dinfapte (descoperiri, invenþii,opere de artã). Pânza vie nu seþese precum pânza clasicã ci,ºuviþã cu ºuviþã sau capãt de fircu capãt de fir, prin„fecundare”. Dacã firul cãpeþelde bãtealã (concepþia) estepotrivit el va fecunda cu firulcãpeþel de urzealã (fapta) ºi vaproduce un capãt nou de bãtealãºi altul de urzealã º. a. m. d.„Ieri Consonantica a evoluat înacelaºi ritm cu celelalte ºtiinþefiind la început materialistã ºichimicã, astãzi a ajunsenergeticã ºi fizicã iar mâine vadeveni ceea ce fizica va deveniea însãºi”. Consonantica este ounificare a logicii cu psihologia,a ambelor cu fiziologia, apoi acelor trei împreunã cu fizica ºimai departe cu tehnologia.Pilonii de bazã ai consonanticiisunt: 1 - Informaþia psihologicã,semanticã, lexemalã, desemnificaþie, în sensul obiºnuit,academic al cuvântului cât ºiinformaþia primarã sub formã

Ionel Cristescu-Muºãteºti

EPISCOPUL ILARION DE ARGEª ( 1777- 1845)

(continuare în pagina 4)

de „imagini“ sau „trenuri deunde“ care n-a îmbrãcat încãhainele vorbirii; 2 –Circularitãþile consonantreversibile (cercurile vicioaseale lui Odobleja), simþuri cumemorii afective, cognitive,reactive gândirile ºi reacþiilecorespunzãtoare etc.; 3 –Compensatorii (reþeleneuronale consonantice),consonatorii, rezonatorii,discriminatorii, excitatorii(amplificatori dinamogeni),inhibitorii (diminuatoriidinamogeni) etc.; 4 – logicarezonanþei a modului cum se„nasc“ ºi se „fabricã“gândurile privite direct ºi nuprin „geamul opac“ al vorbirii;tehnologia inteligenþeiartificiale creative.

Logica lui Aristotel nepermite sã vedem cum se„fabricã” gândurile în minteaomului numai prin geamul opacal vorbirii sau „DumnezeuCuvântul“.

Logica consonanþei sau arezonanþei (logica lui Odobleja)ne permite sã vedem cum se„fabricã“ gândurile în minteaomului, direct, cu ajutorul lui„Dumnezeu Trenul de Unde”,înainte ca imaginile gândurilorºi simþãmintelor proprii sã fietraduse în graiul nostru natal.Aceastã logicã nu ne maipermite sã aruncãm, peste bord,concepþiile, clasele ºi legile,chiar ºi atunci când acestea nu

mai sunt verificate de fapte ºi setransformã în însuºiri sau„convingeri” care sunt pâineacea de toate zilele aneadevãrurilor, a rãu fãcãtorilorsau a proºtilor cu carte.

Revenind la gramaticaconsonantistã sã dezvãluimnumai una din ciudãþeniile ei.Adjectivul este partea de vorbirefundamentalã. Substantivul,pronumele, articolul, numeralul,verbul ºi adverbul (cu excepþiainterjecþiei) sunt definite cuajutorul adjectivului. Prepoziþiaºi conjuncþia sunt definite cuajutorul adjectivului ºi aladverbului. Practic nouamorfologie, anatomie saustructurã a unei limbi sau graiare douã organe fundamentale ºinu zece! Sigur, unii îºi potînchipui cã autorii acesteigramatici ultramoderne,pãcãtuiesc prin simplitate. Dariatã, spre exemplu, definiþiaarticolului: „Articolul este unadjectiv care determinã genul,numãrul, cantitatea (totalitateasau parþialitatea) ºi preciziacuvântului pe care îl însoþeºte; omodalitate generalã ºi scurtatãde a determina aceste patrucaracteristici. E un adjectivfoarte uzual, foarte comun ºideci, foarte rezumat, racursat”.

Comparaþi, Dragi Cititori, cuce am învãþat ºi învãþãm noi înºcoli ºi universitãþi!?! Au sositdin nou vremi ale normalitãþiicând adevãrata ºtiinþã ºi artã sepoate face atât la Paris cât ºi înMicul Paris, la Lugoj ºi la

Lipcani sau la Dorohoi ºi laDomneºti…! ªi, toate acestea,datoritã „celui mai formidabil ºinesperat laborator de creaþie,purtat de oameni pe umerii lor,ºi a simþului introspecþiei ce sepoate analiza pe sine însuºi cu oexactitudine fãrã pereche”.

PROF. GEORGE BACIU

ADJECTIV: „Adjectivuleste numele unei senzaþii(afective sau mintale) sau a uneicalitãþi sau defect. Este un numecare se adaugã pentru a clarificasau determina un substantiv -Larive ºi Fleury”. Diviziune.Existã adjective cognitive,determinative (mare, mic) ºiadjective afective, calitative(„bun”, „rãu”, „frumos”,„urât”). Existã adjectiveconcrete (adjective propriu-ziseºi adverbe) ºi adjective abstracte(prepoziþii, conjuncþii). Existãadjective complete ºi adjectivesubînþelese (substitute

pronominale: „la fel de”, „totatât de”, „tot aºa de”, … „lafel”, „identic”, „aidoma”…).Existã adjective definite(adjective propriu-zise, formeflexionare) ºi adjectiveindefinite (forme neflexionare:adverbe, prepoziþii, conjuncþii,participiu prezent). Suntadjective pozitive (capabil,sonor) ºi adjective negative(incapabil, nesonor). Existãadjective certe (albastru, cald) ºiadjective incerte (interogative:cine?, ce fel de?, cum?, unde?).Sunt Adjective precise, definite(lung, gros) ºi adjective vagi,indefinite (niciun, nicio, sigur;un mare numãr de, deseori, …nici unul, nul; cine, ce fel de,asemenea, anume; etc.). Existãadjective statice (calitãþi alelucrurilor: adjective propriu-zise„bun”, „facil”) ºi adjectivedinamice (adverbe, calitãþi defenomene: „simplu”, „fãrã

ocoliºuri”, „lesne”, „cuuºurinþã“).

ADVERB: Adverbul este unadjectiv nedefinit (nedeterminat),fãrã numãr, gen ºi caz. Eadjectivul unui verb sau al unuialt adjectiv. „Cuvânt invariabilcare serveºte la completareasensului unui adjectiv, al unuiverb sau al unui adverb” Larive ºiFleury. Diviziune. Existã adverbede afirmaþie sau consonanþã(„desigur”, „da”) ºi adverbe denegaþie sau disonanþã („deloc”,„nu”). Existã adverbe spaþiale,de loc („altundeva”, „înîmprejurimi”, „aici”,„înãuntru”) ºi adverbetemporale; la rândul lor: de timp(„acum”, „pe atunci”, „pevremuri”, „curând”, „astãzi”,„mâine”, „ieri”, „devreme”,„târziu”, „întotdeauna”,„niciodatã”, „mai devreme”,„mai târziu”) ºi de ordine sau desuccesiune („de la început”,„apoi”; „în primul rând”, „în aldoilea rând”). Din punct devedere a concordanþei afective(manierã), existã adverbe deconcordanþã („bine”, „cudreptate”) ºi adverbe dediscordanþã („rãu”). Din punctulde vedere al cantitãþii, suntadverbe de mare cantitate(„mult”, „mai”, „întotdeauna”)ºi adverbe de micã cantitate(„destul”, „mai puþin”,„niciodatã”).

(va urma)Dr. ing. STELIAN BAJUREANU,

Membru al Ligii Scriitorilordin România

4 PIETRELE DOAMNEI

Dr. ing. Stelian Bajureanu

GRAMATICÃ CONSONANTISTÃ

Termenul este de originegermanã, se pronunþã kitsch ºi aintrat în vocabularul limbiiromâne, ca ºi în fondul determeni internaþionali aiesteticii, cu forma lui din limbade origine – Kitsch. În esteticaromâneascã a fost utilizatpentru prima oarã de LucianBlaga în studiul sãu „Artã SiValoare, 1939”, cu sensul de„frumuseþe deplasatã”.

În „Dicþionarul deneologisme” de Florin Marcu ºiConstant Maneca, Ediþia a III-a,Editura Academiei R.S.R.,Bucureºti, 1978, termenul esteexplicat astfel: „termen folosit

pentru a desemna arta de prostgust, pseudoarta; reproduceresau copiere pe scaraindustriala a unor opereartistice, multiplicare sivalorificare comercial; obiect(carte, tablou etc.) de proastacalitate”

În alt studiu „PsihologiaKitsch-ul?” de Abraham Molesîn traducerea MarineiRadulescu, Editura Meridiane,Bucuresti, 1980, în capitolul I„Ce este Kitsch-ul?” se arata catermenul înseamna a face cevade mântuiala. Verkitschen (îngermana) are sensul de „adegrada, a poci, a maslui,

asadar a vinde cuiva altceva înlocul lucrului cerut de el, înconcluzie o negare aautenticului”. Nemtii foloseautermenul pentru produsele arteisablon, ale modelor trecatoare,ale prostului gust.

N-am fi pornit la aceastaîncercare de explicare afenomenului Kitsch si de a face,într-un fel, educatie antikitsch,daca ideea nu ne-ar fi fostsugerata de persoane din cerculnostru de cunostinte care dorescsincer sa afle mai multe lucruridespre subiectul în discutie.Marturisim ca, dupa umilanoastra parere, pe aceasta temase pot scrie carti întregi, fara casubiectul sa fie epuizat. Vomîncerca sa ne referim în generalla acest fenomen având învedere faptul ca ziarul nostrulocal nu este o revista decultura, dar încearca sacuprinda toate aspectele vietii.

Motivul cel mai puternicînsã, care ne îndeamnã laaceastã lucrare este cã suntemprea mult invadaþi de kitsch-uri:în magazie, pe stradã, înlocuinþe, instituþii, în autobuz,în tren etc. Ascultãm cântecekitsch cu versuri obscene,infecte, vulgare,„administrãm” în bâlciuritablouri kitsch, neapãrat de maridimensiuni (cã sunt mai

scumpe) ºi neapãrat cu lac ºicãprioare sau apus de soare,„administrãm” cãrþi U(ºi cineare bani le ºi cumpãrã) de cineºtie ce autoare de peste oceanepentru cã neapãrat când le citimtrebuie sã plângem. Televizorulne invadeazã cu filme kitsch, cuviolenþe, agresiuni, obscenitãþi;parlamentarii se ceartã, folosindcuvinte vulgare, pe stradãoamenii tineri sau chiar maturi„glumesc” neapãrat vulgar.Locuinþele sunt împodobite cucovoare gen „Rãpirea dinserai” dacã se poate în maimulte exemplare, noiconstrucþii greoaie, parcã n-ar ficase de locuit, acoperite cu totfelul de turnuri ºi turnuleþe.Exemplele ar putea continuadar vom reveni la ele dupã cevom discuta despre fenomenulkitsch în sine.

Deºi kitsch-ul este unfenomen extern, el a avut ºiperioadele sale de prosperitate,legate de o anumitã situaþiematerialã ºi socialã, de accesulla bunãstare, dar niciodatã n-afost mai agresiv ca în epocamodernã. „Kitsch-ul se afirmãcu tãrie în cursul evoluþieicivilizaþiei bureze, în momentulîn care acesta ajunge laabundenþã, adicã la un exces demijloace în raport cunecesitãþile, deci la o gravitate

(limitatã) în acel momentanume în care burghezia îiimpune normele ei producþieiartistice” (Abraham Moles în„Psihologia kitsch-ului).

Kitsch-ul este un fenomenuniversal, este o stare de spiritcare se cristalizeaza în obiectedin cele mai diferite aspecte aleculturii de masa: arte vizuale,pictura, sculptura, literatura,muzica, arhitectura. Existaastfel literatura kitsch (romanesiropoase care se gasesc dinbelsug pe tarabele cu carti),mobilier kitsch, muzica kitsch,pictura kitsch. Cercetatori aifenomenului sustin ca termenuls-a aplicat si omului. Se da caexemplu de om-kitsch, unanumit tip de oameni dinAustria secolului trecut care eratara tuturor compromisurilor.„Acest om este fara caracter,dependent de împrejurari,adeptului, al locului comun.Dedesubtul si îndaratulcontemplatiei exterioare seascunde o imagineconventionala a lumii, dorintade idila, de fericire, care seopune nazuintelor detransformare sociala, deactiuni îndraznete si de risc”(Silvestru Patita – despre omul-kitsch).

(va urma)Prof. ION AUREL GÂRJOABÃ,

artist plastic

SÃ IUBIM FRUMOSUL

DESPRE KITSCH (I)

Pictorul Aurel Gârjoabã

(urmare din pagina 3)

Personalitatea scriitorului IlieTudor, coborât parcã din „Cina ceade tainã” pentru a ne toarce spreauzul ºi vãzul tuturor caierulamintirilor sale îndurerate, devinetot mai pregnantã în lumealiteraþilor, pentru cã demnitatea,aproape nonagenarului Ilie Tudor,este un bun câºtigat într-o lungã,mai precis de la vârsta depaisprezece ani când intrã în luptãalãturi de camarazii sãi împotrivaSatanei de la Rãsãrit, împotrivasatanizãrii acestei þãri prinbolºevizare.

În 1937 preotul satului l-a trimiscopil de prãvãlie la o CooperativãLegionarã, gest de binefacere faþãde un copil sãrman. A trãit un anlângã Cãpitanul Corneliu Codreanu„arhanghelul dreptãþiiromâneºti” – cum îl numeºtescriitorul: „Eram prea necopt sãpot înþelege uriaºa personalitate aCãpitanului, trimis de Dumnezeu sãtrezeascã din amorþealã neamulromânesc, târât în prãpastie – celcare n-a cunoscut odihna durerii,nelepãdându-se o clipã de credinþaîn Dumnezeu ºi nãdejdea cã fiarace venea de la Rãsãrit va fizdrobitã.” Acesta a fost, cum spuneIlie Tudor, „Eroul, Martirul” alcãrui crez era salvarea þãrii.

În închisorile de la Sighet, Aiud,în Deltã, la Piteºti, la Canal, înmunþi, în minele de plumb, aceºtioameni martiri au arãtat lumii ºiistoriei cã sângele vãrsat de ei adevenit o armã de temut pentruduºmanii democraþiei ºi libertãþii.

Dupã ce Ilie Tudor în cartea sa„Un an lângã cãpitan” (Ed.Sânziana, Bucureºti, 2007)deruleazã un filmuleþ al cinstei ºidreptãþii, corectitudinii ºiintransigenþei, care s-au imprimatadânc în educaþia copilului depaisprezece ani, Eduþ – cum îispunea Cãpitanul – vorbeºte desprevremelnica stãpânire a lui Lucifer.

Martirii formaþi la ºcoalalegionarã au înfruntat sãlbaticaprigoanã, cei ce-au scãpat cu viaþãau cunoscut chinurile închisorilorcomuniste. Pe unii dintre ei, IlieTudor i-a întâlnit la Aiud, deºischelete vii aveau totuºi aceeaºiluminã în suflet, aceeaºi nãdejde închipuri.

ªi iatã cã în 1989 „s-au spartporþile, s-au topit lanþurile ºi au

cãzut zidurile”. Aceasta a fostcredinþa celor care au mai rãmasnestriviþi de tãvãlugul comunist.

„Stãteam cu Dumnezeu la masã/De necrezut! Ne-nþelegeam./O lunãblândã ºi sfioasã/Îngenunchiaselângã geam./ M-aºez cu Dumnezeula masã/ Eu beau speranþã. Eliertãri/ ªi ard luceferii pe casã/Veºnic nestinse lumãnãri” (dinvolumul de poezii „Întru Slavacelui de sus”).

Bãtãi, foamete, „Neagra”,interogatorii, anchetatori, torturicare mai de care diabolice inventatde minþi bolnave, bãtãi în diferitefeluri, de la funia udã ºi vâna debou, de la vergelele de fier pânã laþigãrile stinse pe faþã ºi pe trupulgol, toate se dovediserã zadarnice.Fierturã de varzã stricatã, cartofimucegãiþi, fasole neagrã ºi cele 100de grame de pâine nu i-auînfometat. Aveau un þel: libertateaºi democraþia.

Condamnarea la 22 de ani muncãsilnicã, cu care-l potcoviserãcomuniºtii, biruitori temporari, nul-au îngenuncheat. Profesoriuniversitari, filosofi, chimiºti,filologi, înalþi prelaþi ºi-au începutcalvarul la Aiud. Prof.univ.Alexandru Mironescu, P.S. Nicolaede la Vâlcea, marele poet patriotRadu Gyr, Nechifor Crainic,pãrintele Stãniloaie ºi mulþi alþiierau acum bandiþi. Încercau fiarelecomuniste tot felul de metodepentru intimidare, sã semnezedeclaraþii impuse de ei. Într-una dinzile, condamnatului Ilie Tudor i seînmâneazã certificatul de deces alfiului sãu, Gheorghe (azi, marelerapsod, Tudor Gheorghe), mort înurma unui accident de circulaþie.

Greu a fost convins de fraþii decelulã cã e un sistem drãcesc de a-istrivi psihic.

Radu Gyr era un deþinutcunoscut, stãtea singur în celulã, darcu acelaºi tratament. Poeziile luicirculau prin morse, din celulã încelulã. Îi mai dãduse o condamnarede 25 de ani pentru „fascizareapuºcãriilor” înfãptuitã prin uriaºasa creaþie poeticã. Celula 604 era apoetului. De aici, Ilie Tudor a dus încârcã trupul bãtrân ºi bolnav almarelui poet român pânã lainfirmerie. Aºteptând sã ducã înapoitrupul firav al „bãtrânului” ºi-aamintit cã-l ºtia. Îl vãzuse lângãCãpitan, la sediul central, cu mulþiani în urmã.

„Mã învrednicise Dumnezeu sãduc în spate firavul trup al barduluinostru, sufletul ºi stegarul nãzuinþelornoastre”. Au vorbit puþin, i-a spuscã-l cunoaºte, adresându-i-se,„domnule comandant”.

„Ne-am privit clipe, eu cuevlavia ºi stima ce i-o purtam, el curegretul cã nu am putut vorbi maimult”.

Frumoase sunt paginile aºternutecu grijã ºi sensibilitate, prezentândzilele Crãciunului, fredonândfrumoasele colinde, unele nãscuteacolo ºi transmise prin morse. Înfiecare searã le vorbea pãrinteleteolog Stãniloaie, slãbit fiind, glasuli se auzea greu ºi de aceea se lãsa oliniºte adâncã.

Despre reeducare nici nu voiausã audã, fie fostul ºef al siguranþeistatului, Alexandru Ghica, poetulRadu Gyr, Radu Mironovici, PetreÞuþea ºi mulþi alþii, considerând-o o

nouã manevrã pentru a-iîngenunchea.

Colonelul Crãciun, ºefulpenitenciarului, acest personajpericulos, dãdea lecþii: „Noi,comuniºtii, avem cap economic”.La care filosoful Petre Þuþea arãspuns: „ºi mai ales puºti ºi urã,v-aþi asigurat cât mai multepuºcãrii”, dupã care a fost dus laizolare.

ªi mare i-a fost bucuria lui IlieTudor când aflã de la un consãteancondamnat de drept civil cã toþi ailui sunt sãnãtoºi. Era pregãtit sã facã22 de ani. Au fost scoºi la muncã lacolonia Salcia din Balta Brãilei.

Mi s-a pãrut demn de deþinutsoarta pãrintelui Gornic ºi adoctorului Iubu Mihai, unul dintrecei mai mari oreliºti ai þãrii.Pãrintele Gornic, luat cu targaaproape mort, a fost transportat lainfirmerie. Fãrã sã le vinã a crede, în1962, condamnaþii îl zãresc

însãnãtoºit. Numai puterea credinþeisale l-a salvat. Doctorul Iubu, unmare admirator al poetului-filosofLucian Blaga, condamnat la 25 deani muncã silnicã, pentru simplumotiv cã-i dãduse filosofului cartelalui de mãlai. Acest prãpãdit dedeþinut, ofilit ºi zdrenþãros, a fãcut ooperaþie ce nimeni n-a vrut s-o facãîn România, scoaterea din ochiulcomandantului coloniei a unui ºpan,pitit bine în ochiul comunistului.Pentru doctor fusese un fleac.

În urma decretului din 1964 aufost eliberaþi, dar veºnic urmãriþi.Doctorului Iubu i-au dat un spital cuzece paturi la Turda, dar dupã puþintimp moare, zice-se cã într-unaccident de circulaþie.

Dupã doi ani, în 1966, într-olibrãrie Ilie Tudor îl întâlneºte pecolonelul de securitate Nicolaecare-l bãgase la zdup. Cu voceamieroasã îi zice: „Nu îmbãtrâneºtideloc”. Rãspunsul a fost pemãsurã: „cred cã celula de laAiud, unde cu dragostetovãrãºeascã m-aþi pitulat, m-aajutat sã-mi pãstrez tinereþea”.Ilie Tudor îl întreabã pe coloneldacã are nevoie de ceva. Acestaprivindu-l îi spune: „Ce fel de omeºti dumneata? Ce fel de oamenisunteþi?”.

Scriitorul rezervã marelui poetRadu Gyr penultimul capitol.Temniþa Aiudului a purtat întenebrele ei nebãnuite poeziilemarelui poet condamnat la moarte,apoi la muncã silnicã pe viaþã.Poezia „Ridicã-te Gheorghe,ridicã-te Ioane” a fost consideratãde comuniºti, manifest, ea fiindpârghia de rezistenþã viguroasã ºide neînfrânt, bandaj sufletesc ceîncãlzeºte ºi catifeleazã lanþuri ºicãtuºe: „Temniþã, temniþã turbatã,cãþea/ Cum þi-ar da foc inimamea./Viaþã, viaþã de-afarã,zãlãudã/Cum joci în somnul meu,paparudã”.

Cum de n-a murit în iadulAiudului Radu Gyr. Rãspunsul îldã tot el: „Doamne, pãzeºte-mã,doamne, ai milã/ Sunt ca oscorburã veche-ntr-un tei/Înnoaptea mea ºi-a lãsat amintireaprãsilã/Toate nãpârcile ei!”

Ultimul capitol al cãrþiieste semnificativ: Ne vomîntoarce-ntr-o zi, lãsându-vã pedumneavoastrã sã dezlegaþimisterul celor douã pagini.

Am respectat mult ideilepolitice ale omului-scriitor IlieTudor din primul moment alcunoaºterii noastre, crezul political prietenului „Nea Ilie” pentru cãºi dânsul îmi respectã ideologiamea.

Ilie Tudor este un scriitoradevãrat, copt, ºcolit ºi educat înºcoala temniþelor comuniste, însemnalele alfabetului morse, în uraîmpotriva satanei bolºevice, îndulceaþa versurilor lui Radu Gyr ºiNechifor Crainic, în slujbelepreotului Stãniloaie ºi în cuvinteleînsufleþite ale patriotuluiAlexandru Ghica.

Prof. ION C. HIRU

PIETRELE DOAMNEI 5

Tudor Gheorghe ºi tatãl sãu scriitorul Ilie Tudor

CONCURSUL NAÞIONAL DE POEZIE, PROZÃ, EPIGRAMÃ, ESEU, VEXILOLOGIE ªI HERALDICÃ, UMOR, REPORTAJ,FILM DOCUMENTAR DE SCURT METRAJ, PICTURÃ ªI FOTOGRAFIE ARTISTICÃ

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”EDIÞIA I, DOMNEªTI-2008

Fundaþia „PETREIONESCU-MUSCEL”,colectivul de redacþie alrevistei „Pietrele Doamnei”,Casa de Culturã Domneºti,Liga Scriitorilor din România –filiala Argeº, AsociaþiaNaþionalã „Cultul Eroilor” –filiala Argeº, AsociaþiaNaþionalã de Vexilologie„Tricolorul”, ClubulIubitorilor de Culturã dinCurtea de Argeº, Cenaclul„Nicolae Velea”, BibliotecaMunicipalã din Curtea deArgeº ºi revista „Dor de dor”,condusã de scriitorul MarinToma, organizeazã ConcursulNaþional de poezie, prozã,

epigramã, umor, eseu,vexilologie ºi heraldicã,reportaj, film documentar descurt metraj, picturã ºifotografie artisticã – „PEARIPI DE DOR DOMNESC”.

La concurs pot participacreatori din întreaga þarã,indiferent de vârstã. categoriiletematice sunt: lumea satuluiromânesc, iubirea ºi istorianaþionalã. Juriul format dincritici literari ºi de artã, poeþi,scriitori, artiºti de imagine,umoriºti, eseiºti va acorda câtetrei premii pentru fiecaresecþiune ºi categorie tematicã:Premiul I, II ºi III, concretizateîn „Diplome”, bani ºi

publicarea în revistele„Pietrele Doamnei” ºi „Dorde dor”. Picturile ºifotografiile premiate vor faceobiectul unei expoziþiiorganizate la Casa de CulturãDomneºti ºi BibliotecaJudeþeanã din Curtea de Argeºîn cursul lunii iulie. Lavernisajul acestei expoziþii –din ziua de 5 iulie 2008 - vorfi citite poeziile, creaþiileumoristice ºi epigramelepremiate. Concurenþii vortrimite 5 poezii, 5 epigrame, 2lucrãri umoristice, 2 eseuri, 2reportaje sau 2 proze scurte,dactilografiate în cinciexemplare, 1 film documentar

de scurt metraj (maxim 10minute), pe CD. Participanþii lasecþiunea „Vexilologie ºiheraldicã” vor trimite olucrare de maxim 3 pagini A4(parte scrisã ºi desen) privindistoricul însemnelor naþionale(drapel ºi stemã) ale unui stateuropean. Lucrãrile vor fisemnate cu un MOTTO. Într-un plic închis, care va însoþilucrãrile, vor fi introduse toatedatele concurentului, inclusivadresa ºi numãrul de telefon.Acelaºi motto va figura ºi peplicul închis. Artiºtii fotografivor trimite 5 lucrãri avânddimensiunea de 20x 30 cm, iarpictorii vor trimite un singur

tablou reprezentativ, însoþit deun plic ce va conþine numele ºiadresa autorului. Lucrãrilepentru concurs se vor expediapânã la 30 aprilie 2008, laadresa: Fundaþia „PetreIonescu-Muscel”, BulevardulAl. Ioan Cuza, Nr. 77,Localitatea Domneºti, judeþulArgeº, cod 117370. Informaþiila telefon: 0248/269115;0744682591, 0723581017, fax.0248/269625.

Festivitatea de premiereva avea loc în ziua de 5 iulie2008, ora 11,00 la Casa deCulturã din comuna Domneºti,judeþul Argeº.

ORGANIZATORII

CRONICÃ DE CARTE

UN AN LÂNGÃ CÃPITAN

Istoria rromilor este aproapeimposibil de stabilit cu exactitate,deoarece rromii nu au scris nimic pânã decurând. Aproape tot ce se ºtie despreistoria romilor veche se datoreazãlingvisticii. Evidenþe lingvistice ºiculturale dovedesc clar cã rromii sunt deorigine indianã, probabil din regiuneanordicã Punjab. Se estimeazã cã plecarealor din India a avut loc acum cel puþin1000 de ani. Unii cercetãtori considerã cãau existat mai multe valuri de migraþiedin India. ªi astãzi existã triburi nomadesau seminomade în India, susþinândteoria cã rromii au fost nomazi de laînceput, au pãrãsit India în timpul uneiinvazii ºi apoi au fost împinºi înspreEuropa de rãzboaie ºi invazii ulterioare.O altã teorie considera rromii ca fiind ocastã de rãzboinici adunatã sã lupte cuinvadatorii musulmani, care au pãrãsitIndia ulterior. La începutul secolului alXI-lea, India a fost atacatã de forþelemusulmane, însã au existat prea multeinvazii în acea perioadã pentru a puteaspune sigur care din ele a cauzat migraþiarromilor. În plus, surse persanemenþioneazã prezenþa unui popor deorigine indianã încã din secolul IX, carear putea fi rromii.

Denumirea de „þigan” vine din grecul„atsiganos” (a nu se atinge), numele uneisecte eretice, cu care rromii nu au niciolegãturã, însã cu care au fost asociaþi

datoritã aspectului lor strãin. Probabildatoritã invaziei turce, rromii au intrat înBalcani în secolul al XIV-lea, ºi dupãcucerirea Balcanilor de cãtre forþeleotomane unii au pãtruns în vestulEuropei. Înfãþiºarea lor strãinã, duce ladenumirea englezã de „gypsy” ºi ceaspaniolã de „gitano”. Abia în a douajumãtate a secolului al XVIII-leaeuropenii ºi-au dat seama cã limbaromani seamãnã foarte mult cu hindi,stabilind originea indianã a rromilor.

În general, rromii ºi-au pãstrat multtimp stilul de viatã nomad sauseminomad în mijlocul unor societãþisedentare, ceea ce le-a permis sã-ºipãstreze identitatea ca popor. În vestulEuropei, avansat din punct de vedereeconomic, rromii nu au avut un rolimportant ca meºteºugari ºi în generalprezenþa lor nu a fost apreciatã. Deºi aufost primiþi iniþial cu mare curiozitate ºichiar entuziasm, odatã ce europenii îºidau seama cã „pelerinii din Egipt” au degând sã stea permanent în þãrile lor, se iaunumeroase (ºi variate) mãsuri împotrivalor. În est, ei au un important roleconomic ca meºteºugari, ceea ce explicãnumãrul mult mai mare de rromi deastãzi din estul Europei comparat cuvestul.

Pe teritoriul de azi al României, primaatestare documentarã a rromilor dateazãde la anul 1385, când domnitorul ÞãriiRomâneºti, Dan I, dãruieºte MãnãstiriiTismana posesiunile care aparþinuserãmai înainte Mãnãstirii Vodiþa de lângãTurnu Severin. Între aceste bunuri,mobile ºi imobile, donaþia unchiului sãuVladislav I, cãtre Mãnãstirea Vodiþa, pecare o întemeiase cândva între 1370-1371, se aflau ºi 40 de sãlaºe de „aþigani”[DIR, B, vol. I, p. 19-22].

Toþi robii rromi ai unui stãpân formau„þigãnia” acestuia ºi locuiau, în principal,la marginea satelor de români sau în sateintegral rrome. O „þigãnie” varia cadimensiune dupã numãrul de robideþinuþi ºi putea fi mãritã dacã stãpânulcumpãra sau dacã moºtenea de la familiemai mulþi robi. Existau trei mari„þigãnii”, denumite dupã stãpânii în acãror proprietate se aflau. Cea mai mareera „þigãnia domneascã”, formatã din

robi care aparþineau domnitorului þãrii ºisoþiei acestuia. Toþi rromii din þarã carenu aveau un stãpân aparþineau domnului,la fel ºi cei care veneau din alte þãri ºicare deveneau automat robi ai acestuia. Adoua „þigãnie” era „þigãniamãnãstireascã” sau „cãlugãreascã” ºi îicuprindea pe robii rromi care aparþineaumãnãstirilor, bisericilor, schiturilor ºioricãrui alt aºezãmânt bisericesc.„Þigãnia boiereascã” cuprindea pe robiiaflaþi în proprietatea boierilor. Termenulde „þigãnie” desemneazã ºi astãziconcentraþii mai mari de populaþie rromãîn anumite sate sau cartiere din oraºe.

Doi robi se puteau cãsãtori, însã cuacceptul stãpânului, iar dacã aveaustãpâni diferiþi, era nevoie de aprobareaambilor stãpâni. În mod obiºnuit, seajungea la o înþelegere între aceºtia; fiecã un stãpân îl cumpãra pe robul careurma ca, prin cãsãtoria cu celãlalt, sã vinãpe moºia sa, fie cã se fãcea un schimbcompensator, stãpânul dând pentru robulpe care-l obþinea un alt rob, de o valoareegalã sau apropiatã. Pentru aceastãsituaþie, majoritatea documentelorsecolului al XVII–lea specificã „þiganpentru þigan, dupã cum este legea”. Îndocumentul din 29 iunie 1634, aparefaptul cã „þiganul” Radu Guze din„þigãnia” mãnãstirii Bistriþa era cãsãtoritcu o „þigancã” a cãpitanului Rãzvan.Stãpânii nu-i despart, dar Radu Guze

plãteºte impozit separat. Erau însãfrecvente ºi cãsãtoriile fãrã voiastãpânilor. La 18 iulie 1777, de pildã, un„þigan boieresc” din Moldova fuge înÞara Româneascã, unde se cãsãtoreºte cuo „þigancã” boiereascã. Boierul dinMoldova este despãgubit de boierul dinÞara Româneascã, care îi pãstreazã perob ºi pe copiii lui .

Cãsãtoriile între robi ºi oamenii liberi,atât în Muntenia cât ºi în Moldova, pânãîn prima jumãtate a secolului al XVIII-lea, se fãceau dupã regulile prevãzute în„obiceiul pãmântului”, ceea ce înseamnã,dupã vechile obiceiuri ºi tradiþii ale þãrii.

Cãsãtoriile fãcute de rromi, dupãobiceiul lor, adicã fãrã a cere voie de lastãpânii lor, nu erau luate în seamã,femeia ºi copiii acesteia revenindstãpânului ei. Se impunea juzilor rromi sãsupravegheze ca astfel de cãsãtorii sã nuse facã, în caz contrar erau pedepsiþi, atâtei cât ºi robii în cauzã. Aceste cãsãtorii sepetreceau de cele mai multe ori fãrã castãpânii robilor sã ºtie de ele ºi sã leîncuviinþeze. De obicei, femeia fugea labãrbat ºi, pânã a putea fi despãrþiþi aveauºi copii împreunã. În multe rânduri,familia era despãrþitã, iar copiii erauîmpãrþiþi între stãpâni sau întremoºtenitorii acestora.

Un rrom sau o rromnie, eliberaþi derobie, nu aveau drept de a se cununa cu

oamenii liberi; numai copiii lor erauliberi pe deplin, bucurându-se de toatedrepturile unei persoane libere

În Muntenia, în anul 1714,Mitropolitul þãrii, datoritã faptului cã unom liber cãsãtorit cu cineva în stare derobie devenea rob, interzice preoþilor sãmai dea binecuvântarea la cununie înaceste situaþii. Odatã cu trecerea timpuluiînsã, lucrurile încep sã se schimbe sprebine, dar într-o mãsurã foarte micã.

Constantin Mavrocordat, domnitorulMoldovei, în martie 1743, interzicestãpânilor sã-i despartã pe soþii „þigani”,care aparþineau unor proprietari diferiþi.Copiii rezultaþi din aceastã cãsãtorieputeau în continuare sã fie împãrþiþi întrestãpâni, dacã aceºtia nu cumpãrauîntreaga familie pentru a nu o despãrþi.Situaþia era aceeaºi ºi pentru ÞaraRomâneascã. Femeia era plãtitã cu 50 delei, iar bãrbatul cu 70. Însã cei care ºtiauo meserie trebuiau sã fie plãtiþi mai bine,întrucât la preþul pentru om se adãugapreþul pentru meseria pe care ocunoºteau. Totodatã, copiii nu maiputeau fi despãrþiþi de pãrinþii lor, cãciunul dintre stãpâni trebuia sã cumpereîntreaga familie de robi. Copiii peste 16ani erau plãtiþi ca adulþi, iar cei subaceastã vârstã - la jumãtate din preþ.

În secolul al XVIII-lea, au locschimbãri în ceea ce priveºte cãsãtoriilemixte (rrom cu româncã sau român curromnie). Pânã atunci, regula era cã soþulliber, prin cãsãtoria cu o roabã, devenearob, ca ºi copiii nãscuþi din aceastãlegãturã.

Aºezãmântul lui ConstantinMavrocordat interzicea cãderea în sclaviea persoanelor libere care se cãsãtoreau cusclavi rromi. Copiii care se nãºteau erauliberi. Se pare cã în epoca imediatanterioarã adoptãrii acestei mãsuri,cãsãtoriile mixte erau frecvente. Pentruboieri ele erau un mijloc de a-ºi sporinumãrul robilor, dar pentru stat eleînsemnau însã o pierdere, þãranultransformat în rob particular fiind scutitde bir ºi de celelalte obligaþii publice. Deaceea, este posibil ca renunþarea laobiceiul care fãcea posibilã înrobirearomânilor sã se fi fãcut ºi dinconsiderente fiscale, ne spune Vasile

6 PIETRELE DOAMNEI

PROFILUL SPIRITUAL AL ROMÂNULUIÎN SOCIETATEA CONTEMPORANÃ

CULTURA RROMILOR ªI „DESCÃLECATUL“LOR ÎN ÞÃRILE ROMÂNE

Individul uman se cãlãuzeºte însocietate dupã valorile superioareetice, estetice, gnoseologice ºireligioase (ale binelui, alefrumosului, ale adevãrului ºi alecredinþei.

În rândurile ce urmeazã mã voireferi doar la valorile etice dupãcare trebuie sã se conducã omulmodern. Acestea trebuie privite dinpatru perspective: în raport cusemenii, cu societatea, cu sine, cualte popoare.

Le vom prezenta în ordineaaceasta ºi succint. În relaþiile dintreoameni, educaþia moralã trebuie sãurmãreascã ceea ce este mai profundºi mai înãlþãtor în fiinþa umanã:dragostea de om, respectul,sentimentul de omenie ºi desolidaritate, sinceritatea ºiîncrederea în om, în posibilitãþile luide dezvoltare. Aceste valori trebuiesã le cultive familia, ºcoala ºisocietatea prin mijloace specifice,cu deosebire prin mass-media.

În relaþiile cu sine, valorile spre

care trebuie sã-i orientãm pe cei înformare (copii ºi adolescenþi) suntcinstea, onoarea ºi demnitatea.Aceste valori exclud, deopotrivãaroganþa ºi umilinþa dincomportarea oamenilor.

În raport cu þara ºi cu neamul,valoarea spre care trebuie orientaþitoþi cetãþenii, încã din copilãrie, estepatriotismul. Din pãcate, despreacest sentiment se vorbeºte tot maipuþin, iar formarea ºi educarearespectului pentru þarã ºi neam suntuitate. Sentimentul patriotic includeatitudinea oamenilor faþã de þarã ºipoporul lor, ataºamentul faþã delocul de naºtere ºi al copilãriei,devotamentul faþã de neam,respectul pentru limba, credinþa,cultura ºi tradiþiile neamului, grijapentru viitorul þãrii, pentru pãstrareaidentitãþii naþionale, efort pentruprestigiul þãrii în lume.

Din nefericire, auzim în modfrecvent la emisiunile TV expresiide felul: „ Aºa ceva numai înRomânia se poate întâmpla”, „Cumsã mai stai în România”? , „La noi

ca la nimeni” ºi multe altele. O maifi vreo þarã care sã fie aºa deblamatã de propriile posturi deteleviziune?

Nu trebuie sã identificãm hoþii,borfaºii, cerºetorii de tot felul cuþara, cu neamul. Tuturor cititorilorle recomand sã (re)citeascã scurtapovestire „Micul patriot padovan”din volumul „Cuore” de Edmondode Amicis. Povestirea emoþioneazãpânã la lacrimi ºi produce oadevãratã revelaþie în conºtiinþã, cepoate duce la schimbãri deatitudine.

În relaþie cu alte naþiuni,românilor trebuie sã le fie strãineatât xenofobia (de la gr.xenos=strãin ºi phobos= urã) cât ºixenomania (de la gr. xenos=strãin ºimania = nebunie). În zilele noastre,xenofobia este aproape eliminatã,dar ne macinã grozav xenomania:de la îmbrãcãminte, la modã,gesturi, limbaj ºi comportament,ajungând sã denatureze fizionomianoastrã spiritualã.

Sunt adolescenþi ºi tineri, chiar ºiadulþi, care râd, se mirã, aplaudã laspectacolele televizate (show-uri),se bucurã, se indigneazã, îºimanifestã curiozitatea imitândpersoane ºi scene din filme strãine,mai ales americane, cele mai multede o calitate cel puþin îndoielnicã.Un asemenea comportament esteridicol ºi chiar dãunãtor frumuseþiispirituale a poporului român.

Sã ne amintim ce spunea marelecãrturar M. Kogãlniceanu – ctitor alculturii române moderne: „Dorulimitaþiei a devenit la noi o manieprimejdioasã pentru cã omoarã înnoi duhul naþional”. Se referea, înanul 1840, la literaturã. Doamne, cear spune acum!?

Un poet contemporan scria în„Jurnalul naþional” cã televiziunearomânã „s-a transformat dintr-omiraculoasã instituþie de informareºi cunoaºtere într-o giganticã fabricãde scãlâmbare fizicã ºi spiritualã”.

De reþinut cã valorile superioarede adevãr, bine, frumos ºi credinþã

nu se importã de aiurea. Ele seformeazã ºi se cultivã pe fondulnaþional care, din fericire, oferãnumeroase exemple de demnitatenaþionalã prin eroi, oameni deºtiinþã, scriitori, sportivi. Ce bine arfi sã cunoaºtem aceste valori,precum ºi valorile altor popoare!

Sã renunþãm la imitaþia ridicolãºi sterilã, mai ales la cea de limbajºi comportament.

Prof. CONSTANTINVOICULESCU

Prof. Constantin Voiculescu

(urmare din nr. trecut)

JUSTINACONSTANTINESCU(1912 – 1983)Nãscutã la 12 aprilie 1912, în

Poenãrei a fost condamnatã, prin sentinþa119/4 iunie 1959 a Tribunalului Militaral Regiunii a II-a Militare, la 15 animuncã silnicã, pentru „omitere dedenunþ” ºi pentru sprijinul efectiv –moral ºi material – acordat membrilorformaþiunii de partizani «HaiduciiMuscelului», fiind torturatã în cursulanchetelor de cãtre torþionarii odioaseiSecuritãþi din Piteºti ºi din închisorile:Jilava, Ciuc, Arad ºi Oradea.

În interogatoriul din 30 iunie1958, Toma Arnãuþoiu, coordonatorulformaþiunii de partizani, declara, laSecuritatea din Piteºti, cã „soþia luiConstantinescu Ioan a zis cã doreºte ºi

ea sã vinã la noi (la partizani), cã ºi eaeste o «bunã» româncã” – confirmareindubitabilã a sentimentelor patriotice pecare prezbitera Justina Constantinescu,descendentã din generaþii succesive depreoþi – le nutrea pentru þarã ºi pentrudestinul ei de libertate.

IULIANACONSTANTINESCU-PREDUÞ (1929 – 2002)Data naºterii: 16 iunie 1929 ? † 1

octombrie 2002, în PoenãreiLocul naºterii: sat Poenãrei, com.

Corbi, jud. MuscelPãrinþii: pr. Ioan ºi Justina

ConstantinescuStudii: Universitatea Bucureºti,

Facultatea de IstorieFuncþii/ocupaþii: profesoarãStarea civilã: cãsãtoritã cu ing.

Nicolae Preduþ din Lãcusteni, jud. VâlceaDomiciliul ultim: Cobadin, raionul

Negru Vodã, regiunea ConstanþaData arestãrii: 22 iunie 1958Cauza condamnãrii: Delictul de

favorizare la acte de teroare prevãzut de art.284 alin. ultim combinat cu art. 207 alin 1din Codul Penal anterior.

Sentinþa: 12 ani muncã silnicã, 5 anidegradare civicã ºi confiscarea totalã aaverii (Sentinþa nr. 174 din 12 septembrie1959 a Tribunalului Militar al Regiunii aII-a Militare).

Durata detenþiei: 22.06.1958-1964A fost arestatã în anul 1958, în

ªcoala generalã din comuna Cobadin-Dobrogea, unde funcþiona ca profesoarã delimba românã ºi francezã; condamnatã decãtre Tribunalul Militar al Regiunii a II-aMilitare, prin sentinþa 174/21 septembrie

1959, la 12 ani muncã silnicã ºi 5 anidegradare civicã, pentru „infracþiunea deomitere de denunþ” a membrilorformaþiunii de partizani «HaiduciiMuscelului». În momentul arestãrii, eragravidã în luna a ºaptea. Va naºte, înÎnchisoarea Vãcãreºti, o fetiþã: Libertatea-Justina.

În volumul cu caractermemorialistic, «Speranþe încãtuºate»,apãrut în anul 1999 ºi reeditat în anul 2000,Iuliana Constantinescu-Preduþrememoreazã îngrozitorii ani ai detenþieisale în închisorile comuniste.

Referindu-se la episoadele crunte deviaþã carceralã relatate în aceastã operã,medicul-poet M. Mucenic-Dumitru [1939-2003] – sensibilul autor al volumului«Transplant de suflet. Aforisme. Versuri»,apãrut în anul 2002, el însuºi descendentulunei faimoase familii de intelectuali dinStãneºti-Muscel (tatãl sãu, Victor Mãrtoiu– un celebru chirurg piteºtean, iar buniculmatern – Mucenic Comândãºescu, uninstitutor excepþional ºi un consecventluptãtor pentru eliberarea de subopresiunea comunistã, care ºi-a sfârºit viaþaîn regimul de teroare din ÎnchisoareaJilava), menþiona:

„Cu sacrificiul retrãirii lor,autoarea mãrturiseºte situaþiile-limitã,uneori, greu de închipuit, prin care a trecutîn anii 1959-1964, fiind, atunci, o tânãrãabsolventã de Filologie, abia cãsãtoritã(avea sã nascã, în detenþie, o fetiþã,profetic botezatã „Libertatea”….

Acum, mamã a douã fiice ºi bunicãa 3 nepoþi, îºi descrie tulburãtoareleamintiri cu fireascã sinceritate ºi fineþepsihologicã, dar, mai ales, cu o anumitãdetaºare a acelor rari oameni, cãrora aniide cruntã ºi nedreaptã suferinþã, în loc sã-i înrãiascã, sau sã-i distrugã, le conferã o

toleranþã aproape Cristicã, aînvingãtorilor de Destin, oricare ar fi fostacesta.

Mãnunchiul de «Speranþeîncãtuºate» are, astfel, valoarea unuidocument istoric „trãit ºi suferit” al aceleivremi, scris acum de Doamna IulianaPreduþ-Constantinescu, poate un caz unicîn memorialistica detenþiei la noi, scrisãîndeobºte de bãrbaþi.

Stilul în care a fost conceput acordãacestui document autobiografic ºi valenþaunui „imn” izvorât din durere îngemãnatãcu speranþã, închinat virtuþilor esenþiale,arhetipale ale neamului nostru, mai puþinevidente, poate, azi, dar, credem, perene înistoria noastrã: omenia ºi solidaritatea înmomentele de cumpãnã majore, tãria decaracter, credinþa în Dumnezeu ºi însperanþã, niciodatã ucise.

De fapt, aceastã destãinuire se vreaun îndemn adresat tinerei generaþii, maiales, adolescentelor ºi tinerelor femei aleacestei þãri, ca, prin cunoaºterea ºineuitarea „umbrelor” trecutului, sã eviterepetarea tragediei lor, ca o garanþie

pentru viitorul mai senin al copiilor lor –primele generaþii de români ai secolului cebate la uºã. Pentru cã trãim cu adevãratatât cât ºi alþii vieþuiesc în noi ºi vomsupravieþui, cât vom trãi încã, în ceilalþi”.

În volumul «Speranþe încãtuºate»,Iuliana Preduþ-Constantinescu evocãinfernul închisorilor comuniste ale anilor1959-1964, unde avea sã nascã o fetiþã,cãreia i-a dat numele simbolic «Libertatea»ºi pe care ar fi vrut s-o legene în cânteculgândit, însã niciodatã rostit: „Þie,Libertatea! Ai fost nãscutã-n închisoare/ºi-ntr-o celulã, ai crescut!/ Lumina razelorde soare,/ printre zãbrele, aivãzut!/Cuvinte dragi de mângâiere /eun-am putut sã-þi glãsuiesc,/ fiindcã,acolo-n închisoare,/ nu aveam voie sã-þivorbesc!/Un cânt de leagãn, niciodatã,/mãmica ta nu þi-a cântat,/ ci, numailacrimi prea amare,/ pe trupul tãu, a totvãrsat!…/Tu creºti, odorule, creºti mare/ºiDomnul sã te aibã-n pazã!/ Puterea Luimângâietoare/ sã-þi lumineze ca o razã!...”

Prof. GRIGORECONSTANTINESCU

Achim. În anul 1766, legea a interzisaceste cãsãtorii, oprindu-i pe preoþi sãcunune în astfel de situaþii. Dacã s-aprodus, totuºi, cãsãtoria, soþii trebuiau sãfie despãrþiþi, dar copiii rãmâneau liberi.

Sobornicescul hrisov din 1785interzice cu desãvârºire cãsãtoriile între„moldoveni” ºi „þigani” ºi declarãnevalabile aceste cãsãtorii. Copiiinãscuþi din asemenea cãsãtorii erauconsideraþi „þigani”, deci robi. Aceasta aînsemnat întoarcerea la „obiceiul ce s-auurmat din vechi”, adicã anulareareformei. În Moldova, fenomenul deînrobire prin cãsãtorie a fost remarcatpânã târziu.

În Þara Româneascã, PravilniceascaCondicã din anul 1780 prevedea cã robiicare se cãsãtoreau cu o femeie slobodãerau despãrþiþi de îndatã, iar copiii carese nãºteau deveneau slobozi. În situaþiaînrobirii prin intermediul cãsãtoriei,oamenii liberi dãdeau scrisori la mânaegumenilor cã acceptã de bunãvoie nouasituaþie, cã vor munci la fel ca ceilalþirobi, cã nu vor umbla niciodatã sã-ºirecapete libertatea, adicã fãcând apel lajustiþie.

Dupã abolirea sclaviei în ÞãrileRomâne în 1856, o altã mare migraþieare loc, din România înspre vest. Mareparte din rromii care trãiesc astãzi învestul Europei ºi majoritatea celor dinAmerica vorbesc un dialect care areinfluenþe române. Dupã abolireasclaviei, nu se iau mãsuri pentrureabilitarea economicã ºi socialã arromilor, astfel cã ei continuã sãconstituie un grup aflat la limitasãrãciei, discriminat ºi exclus dinsocietatea româneascã.

Minoritatea rromã are astãzi casimbol internaþional roata cu spiþe, sauchakra. Aceasta este similarã cu AshokChakra, roata de pe steagul Indiei ºireprezintã miºcarea ºi creaþia lumii.

Partea verde a steagului reprezintãdrumurile, câmpiile pãdurile pe undeumblã rromi în nomadismul lor, parteaalbastrã reprezintã cerul, libertatea,unde dorm ºi trãiesc rromii depretutindeni; roata simbolizeazã cãruþacu care umblã rromii. Imnul rromiloreste Djelem, djelem, iar Opre Roma afost adoptat ca motto. Ziuainternaþionalã a rromilor a fostdesemnatã 8 aprilie. Aceastã zi esterecunoscutã oficial ºi în România ca zinaþionalã a rromilor.

Rromii au fost cunoscuþi ca fiindcrescãtori ºi vânzãtori de cai din vremuristrãvechi. Caii au fost întotdeauna unimportant factor economic în viatarromilor, esenþiali pentru stilul de viaþãnomad, fiind îngrijiþi ºi trataþi ca atare.De altfel, rromii erau apreciaþi ºi degadje pentru priceperea lor de a tratabolile cailor. Pe vremuri, în sateleromâneºti, când se îmbolnãvea o vacãoamenii se duceau cu ea la veterinar, darcând se îmbolnãvea un cal, ei se duceau

la un rrom priceput. Deseori, rromiicumpãrau un cal bolnav la un preþ foartemic, aveau grijã de el, ºi când acesta eradin nou într-o condiþie bunã, îl vindeaula un preþ mult mai mare.

Târgurile de cai reprezentau uneveniment major în viaþa lor, atât dinpunct de vedere economic, dar ºi social(reprezentând o ocazie unicã pentru toþirromii nomazi sã se strângã la un loc).Experþi negustori, rromii ºtiau sãaccentueze avantajele cailor pe care îivindeau ºi sã gãseascã defecte la cei pe

care îi cumpãrau, pentru a obþine un preþmai bun.

În România, caii reprezintã încã omodalitate de a face un ban. La târgul dela Câmpulung, pe 17 iulie, de Marinã, uncal din cei mai buni cu cãruþa nouã fãceaaproape 30 de milioane. Calul este folositla multe munci agricole, iar întreþinereaanimalului este mult mai ieftinã decâtbenzina. Un rrom bãtrân, vânzãtorambulant, ne-a spus cã de când se ºtie el,caii au fost ca membrii ai familiei ºi cã i-

ar fi imposibil sã câºtige un ban fãrãaceºtia. El ne-a mai spus cã „un rrom fãrãcal nu e rrom adevãrat”.

Ghicitul este ºi a fost întotdeaunaasociat cu rromii. În comunitãþileargeºene de rromi de la Bughea de Sus,Cetãþeni, Nucºoara, Bãdeºti, Jupâneºti,Pãuleasca, Mãlureni etc, dar ºi de peîntreg teritoriul þãrii, existã mai multemotive pentru care aceastã activitate i-aatras. În primul rând, pentru gadje, rromiiau avut o aurã misterioasã încã de lavenirea lor în Europa ºi aceastã percepþiea fost menþinutã de faptul cã rromii arãtaudiferit ºi nu le plãcea sã se amestece cuceilalþi. Odatã ce au fost asociaþi cu olume misterioasã a magiei, ghicitul li sepotrivea perfect. Totodatã, ghicitul era omodalitate bunã de a afla cum funcþiona osocietate în care rromii erau nou-veniþi.Nu în ultimul rând, ghicitul era omodalitate simplã de a câºtiga bani.

De-a lungul timpului, rromii aufolosit multe metode de ghicit, de laboluri de cristal, cãrþi de tarot (s-a spuschiar cã acestea au fost inventate derromi) pânã la numerologie (interpretareanumerelor) ºi cititul în palmã.Ghicitoarele pretind cã puterilor lor vindin lumea supranaturalului. Totuºi, oexplicaþie mai rezonabilã este cãadevãrata pricepere a ghicitoarelor esteremarcabila lor abilitate de a judecacaracterul omului ºi de a vedea ce-ºidoreºte acesta. Adevãrul e cã oamenii þinminte ce se îndeplineºte ºi uitã ce nu seîndeplineºte.

Pentru a mulþumi clienþii, ghicitoareleprezic deseori un viitor favorabil. Darpentru a trezi interesul, ele îi previn demultele pericole care le stau în cale, carepot fi prevenite, desigur, tot de ele. Ca oregulã, ghicitoarele nu folosesc ghicitulcu alti rromi. În comunitatea lor, rromiiau alte modalitãþi de a prezice viitorul ºide a vindeca. Rromii poartã deseori

amulete ºi talismane norocoase, pentru apreveni necazurile, spiritele rele ºi boala.Ei folosesc ºi ierburi în vindecareabolilor, multe dintre acestea avândproprietãþi farmaceutice recunoscute ºide medicina convenþionalã.

Pãstrarea identitãþii ºi tradiþiilorminoritãþii rrome este strâns legatã cupãstrarea portului tradiþional. Din pãcate,în ziua de astãzi portul tradiþional nu esteacceptat de societatea româneascã îngeneral. A purta haine care te disting carrom înseamnã a te transforma întru-unmagnet pentru priviri rãu voitoare ºidiscriminare.

Am încercat sã realizãm o scurtãincursiune în viaþa þiganilor, care ne oferão perspectivã integratoare între o lume aacestora ºi felul cum ei erau percepuþi lanivelul comunitãþilor locale.

(va urma)Drd. Sorin MAZILESCU,

Centrul Judeþean Pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Argeº

PIETRELE DOAMNEI 7

CULTURA RROMILOR ªI „DESCÃLECATUL“LOR ÎN ÞÃRILE ROMÂNE

Pr. Grigore Constantinescu ºi soþia

Panou comemorativ întru cinstirea Iulianei Preduþ la închisoarea de la Sighet.

DESTINE SCÃLDATE-N LACRIMI BASARABE

8 PIETRELE DOAMNEI

În 1330, Negru Vodã a purtat obãtãlie împotriva pãtrunderii în ÞaraRomâneascã a îngâmfatului regemaghiar Carol Robert de Anjou, în zonanumitã Posada, nume des întâlnit înRomânia ºi care defineºte un „pas” întredouã vãi. Locul bãtãliei nu a fost încãdescoperit de cercetãrile arheologice,motiv pentru care istoricii nu au cãzut deacord unde se aflã POSADA, fiindplasatã în multe zone: defileeleDâmbovicioarei ºi Cheile Dâmboviþei,Cheile Argeºului ºi Cheile Loviºtei(Vâlcea). În scrisorile adresate istoricilormilitari ºi Institutului de Istorie amafirmat cã oriunde ar fi, tot pe pãmânt

românesc se aflã. De aceea am citit atent„Cronica pictatã de la Viena”, singuramãrturie despre celebra bãtãlie,desfãºuratã într-un defileu – prin caretrecea oastea maghiarã -, lovitã de sus, depe ambele creste, de cãtre oºtenii luiBasarab, cu bolovani ºi pietre.

Studiind roca prezentatã încronica amintitã, este indubitabil cãaceasta este calcar, singura care areforme geometrice, putând fi dislocatãuºor ºi transformatã în bolovani. Or, rocãde calcar se aflã numai în zona CheilorDâmbovicioarei ºi ale Dâmboviþei. ÎnCheile Argeºului, roca este cristalinã,

aceasta se faliazã ºi nu oferã bolovani, cinumai lespezi care alunecã, dar nu serostogolesc. Pe Cheile Loviºtei existãnumai conglomerate. Aici, nu sunt panteabrupte ca pe Cheile Muscelului, undeera din belºug rocã de calcar ºi copaci pecreste care ofereau tulpinile prãvãlite.

În 1984, învãþãtorul Ion Amzicadin Berevoieºti intra în posesia unei sãbiigãsitã de un localnic în albia majorã arâului Bratia, între satele Berevoieºti,Pãmânteni ºi Gãmãceºti. Dusã laBucureºti ºi studiatã, aceasta a fostatribuitã ostaºilor unguri, fiindcã aceºtiaaveau sãbii în formã de cruce. Este

posibil ca un ostaºi scãpat din urgia de pedefileu ºi sã fi ajuns peste Râul Târguluiºi Bughea.

Un alt argument îl reprezintãfaptul cã regele ungur dorea sã ajungã lacapitalele Þãrii Româneºti (Câmpulungsau Curtea de Argeº), dar nu traversândCarpaþii peste actualul Transfãgãrãºan, ciprin culoarul Rucãr – Bran, prin ªirnea,Ciocanul, Dâmbovicioara, Rucãr,Câmpulung.

Colonel (r) IOAN DOBRESCU,Vicepreºedinte al AsociaþieiNaþionale „Cultul Eroilor”,

Filiala Argeº

ISTORIA FACE PARTE DIN NOI

CONTROVERSATA „POSADA“, ÎN MUSCEL?

(continuare din nr. trecut)4 ianuarie 1960 - s-a semnat la

Stockholm – Suedia, la iniþiativaMarii Britanii, convenþia AsociaþieiEuropene a Liberului Schimb(AELS), statele membre fiind:Austria, Elveþia, Norvegia,Portugalia, Suedia ºi Irlanda; ulteriorau aderat Finlanda ºi Lichenstein.

30 iulie 1962 - intrarea în vigoarea Politicii Agricole Comune (PAC).

20 iulie 1963 - s-a semnat laYaounde – Camerun Convenþia deasociere la CEE a 18 þãri africane.

8 aprilie 1965 - Tratatul de laBruxelles instituie un singurConsiliu ministerial ºi o singurãComisie europeanã (fuzioneazãorganele executive ale CEE, CECOºi EURATOM). A intrat în vigoarela 1 iulie 1967.

29 ianuarie 1966 - se realizeazãcompromisul „de la Luxemburg”prin care Franþa acceptã sã-ºi reialocul în Consiliul de Miniºtri cucondiþia menþinerii reguliiunanimitãþii atunci când „intereseimportante” sunt în joc.

1 iulie 1968 - se eliminã cu un anºi jumãtate mai devreme ultimeletaxe vamale din comerþulintracomunitar pentru produseleindustriale ºi se introduce tarifulvamal comun la importul din þãrileterþe. Se realizeazã Uniunea Vamalã.

22 ianuarie 1972 - a fost semnatla palatul Egmond din BruxellesTratatul de aderare la CEE aDanemarcei, Irlandei, Marii Britanii(au intrat în vigoare la 1 ianuarie1973) ºi Norvegiei (care a respinsaderarea prin referendum).

3 aprilie 1973 - crearea FonduluiEuropean de Cooperare Monetarã(FECOM).

9 – 10 decembrie 1974 - lareuniunea la nivel înalt de la Pariscei 9 ºefi de stat ºi de guvern audecis sã se întruneascã regulat de 3ori pe an ºi Parlamentul European sãfie ales prin sufragiu universal. Deasemenea, au hotãrât creareaFondului European de DezvoltareRegionalã (FEDER).

28 februarie 1975 - a fostsemnatã la Lome – Togo Convenþiacu 46 þãri în curs de dezvoltare dinAfrica, Caraibe ºi pacific – ACPprin care comunitatea le acordã oserie de facilitãþi comerciale ºisprijin în dezvoltarea lor economicã.

22 iulie 1975 - a fost semnatTratatul care întãrea competenþeleParlamentului European în problemebugetare ºi a fost înfiinþatã Curteade Conturi Europeanã. A intrat învigoare la 1 iunie 1987.

13 martie 1979 - a început sãfuncþioneze Sistemul MonetarEuropean – SME.

28 mai 1979 - a fost semnatTratatul de aderare a Greciei laCEE. A intrat în vigoare la 1ianuarie 1981.

28 februarie 1984 - a fost adoptatprogramul „ESPRIT”, primulprogram strategic european decercetare-dezvoltare în domeniultehnologiei informaþiei.

1985, Schengen - acord semnat în1985 de cãtre cinci state (Belgia,Franþa, Germania, Luxemburg ºiOlanda), prin care hotãrãsc sãintroducã treptat libera circulaþie apersoanelor prin eliminareacontrolului la frontiere. Convenþia dela Schengen, semnatã în 1990 decãtre aceleaºi cinci state, prevedemecanisme ºi garanþii pentrupunerea în practicã a libereicirculaþii a persoanelor. Din 1999,Acordul, Convenþia ºi instituþiilecare le pun în aplicare au devenitparte a acquis-ului comunitar.

2 – 4 decembrie 1985 - lareuniunea la nivel înalt de laLuxemburg se hotãrãºte revizuireaTratatului de la Roma în vederearelansãrii integrãrii europene ºi seredacteazã „Actul unic European”-intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

1 ianuarie 1986 - au aderat laComunitatea Europeanã Spania ºiPortugalia. Se trece la „Europacelor 12”.

27 octombrie 1987 - s-a adoptatla Haga, de cãtre UEO, o platformãcomunã de securitate.

9 noiembrie 1989 - a „cãzut”zidul Berlinului.

29 mai 1990 - au fost semnateAcordurile pentru înfiinþarea BãnciiEuropene pentru Reconstrucþie ºiDezvoltare (BERD).

21 octombrie 1991 - s-a convenitconstituirea Spaþiului EconomicEuropean format din CEE ºi AELS.Acordul pentru SEE s-a semnat laPorto – Portugalia, la 2 mai 1992.

7 februarie 1992 - la Maastricht– Olanda, miniºtrii afacerilorexterne ºi miniºtrii de finanþe aicelor douãsprezece state membre ausemnat Tratatul asupra UniuniiEuropene – care a intrat în vigoarela 1 noiembrie 1993.

1 ianuarie 1993 - punerea înpracticã a Pieþei Unice Europene.

15 aprilie 1994 - semnarea laMarrakech - Maroc a Actului finalal negocierilor comercialemultilaterale din cadrul GATT(Runda Uruguay).

1 ianuarie 1995 - Austria,Finlanda ºi Suedia au devenitmembre ale U.E., constituindu-se„cei 15”.

26 martie 1995 - intrarea învigoare a Acordului semnat laSchengen.

22 iunie 1995 - Româniaprezintã cererea de aderare la U.E.

2 octombrie 1997 - a fost semnatla Amsterdam Tratatul deconsolidare a U.E. A intrat învigoare la 1 mai 1999.

26 februarie 2001 - se semneazãTratatul de la Nisa care deschidecale extinderii europene.

1 ianuarie 2002 - punerea încirculaþie a monedei EURO ºiretragerea treptatã a monedelornaþionale din cele 12 þãri care auadoptat moneda unicã.

16 aprilie 2003 - ConsiliulEuropean de la Atena, în cadrulcãruia s-au semnat Tratatele deaderare a zece state candidate(Cipru, Cehia, Estonia, Letonia,Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,Slovenia, Ungaria.) la U.E. Ianaºtere Europa celor „25”.

25 aprilie 2005 - semnarea laLuxemburg, de cãtre toate statelemembre ale U.E., a Tratatului deaderare a României.

1 ianuarie 2007 - Româniadevine stat membru al uniuniiEuropene.

Prof. GEORGE BACIU

DESPRE UNIUNEA EUROPEANÃ

ISTORICUL CONSTRUCÞIEI EUROPENE

Col. (r) Ioan Dobrescu

Istoria popoarelor lumii esteoglinditã cel mai pregnant pe steagulfiecãrei naþiuni. În culorile ºisimbolistica drapelelor pot fi „citite”originea ºi tradiþiile, influenþa religiilor,aspiraþiile sociale sau marile momenteculturale ºi politice ale unui stat saualtul.

Roºu, galben ºi albastru, culori aletricolorului românesc vin din tradiþiilestrãmoºilor daci, afirmându-se de peatunci ca simbol naþional în frãmântataistorie trãitã la cumpãna dintre ere.

Strãvechiul nume al „celor mai vitejiºi mai drepþi dintre traci”, aºa cum îinumea Herodot pe geto-daci, dureazãdin vremuri de demult. Acesta, dupãStrabon, era DAI sau DAV, adicã lup,„semnul lupului” fiind adânc ancorat însimbolistica acestui neam, coborâtor dinnegura timpurilor.

Zamolxe, zeu al poporului dac,învãluit vremelnic de nori ºi mister înînaltul cerurilor, se arãta numai dupãfurtunã sub forma unui curcubeu cudominantele roºu, galben ºi albastru. Laapariþia sa oamenii se îmbãrbãtau ºi,împodobiþi cu panglici colorate îndominantele curcubeului, se lansau într-un joc dumnezeiesc, „cãluºul”, joc carea durat pânã în zilele noastre.

În vremuri de rãzboi, dacii îl purtaupe divinul protector întruchipat în

stindard sub formã de balaur zburãtor cucap de lup, fiind nedespãrþiþi ºiîmbãrbãtaþi de acesta în hotãrârea de aînvinge ºi de a deveni nemuritori.

Steagul dacic, care a fãcut istorie,este un simbol vexilologic la fel de vechica neamul strãmoºilor noºtri, adepþi ailui Zalmoxis. Ei erau totdeauna însoþiþide stindardul lor în luptele ºi rãzboaielepentru apãrarea pãmântului de laCarpaþi, Dunãre ºi Mare. Pentru daci,acesta reprezenta statornicia, gloria,nemurirea, înãlþarea spre absolut.

Stindardul poporului dac, princonstrucþie, avea o formã înfricoºãtoarede balaur cu cap de lup ºi o compoziþiecoloristicã realizatã din panglici,ordonate în grupe de trei culori care,dupã spiritualitatea neamului ºicontinuitatea în tradiþiile populare,reprezenta culorile dominante alecurcubeului zalmoxian - roºu, galben ºialbastru. În rãzboiul din 101-102 e.n.,vitejii daci ai lui Decebal au luptatîmpotriva duºmanului sub semnul zeuluisuprem Zalmoxe, a cãrui imaginemagicã ºi divinã apãrea arcuitã ca uncurcubeu peste Carpaþi, Dunãre ºi Mare,întãrindu-le astfel credinþa înperpetuarea neamului lor peste veacuri.Dupã anumite intervenþii asupracompoziþiei heraldice ºi cromatice,dragonul „balaurul cu cap de lup”,simbol al neamului tracic, este preluat ºi

folosit de romani în întregul imperiu castindard, ei schimbând doar coloristicapentru diferite neamuri.

Acum, dupã 19 veacuri, putemconstata cã suntem moºtenitorii celei maivechi simbolistici din panteonulvexilologic, cã însemnul nostru naþional-Tricolorul românesc - are între însemnelestatelor lumii, cea mai veche ºi nobilãistorie. Cele trei culori au fost pãstrate casimbol secole de-a rândul ºi au însoþitgeneraþiile în zbuciumatele lor istorii.

Acum, în acest început de mileniuIII, se împlinesc 19 veacuri de când, prinimaginile dãltuite pentru veºnicie înbasoreliefurile de pe Columna Traianãdin Roma ºi Monumentul TriumfalTropaeum Traiani din Adamclisi,stindardul dacic dãinuie peste veacuri.Roºu, galben ºi albastru, preluate dincurcubeul zalmoxian, au rãmas ºi rãmânînsemne sacre ale neamului, ele fiind denedespãrþit pentru fiecare român. Acesteculori care au constituit un imboldpentru toþi locuitorii spaþiului carpato –dunãreano – pontic trebuie readuse însufletul ºi casele noastre ºi, ca urmaºi aistrãbunilor, asemenea lor, sã ne purtãmstindardul mai ales în zilele de lacumpãna dintre ani, culorile sale fiindaducãtoare de belºug, mãrire ºiînþelepciune, generozitate, puritate ºienergie, blândeþe, frumuseþe ºi credinþã.

Aceste caracteristici de acumulare ºistatuare a fondului simbolistic leconstituim ºi în condiþiile istorice, etno-culturale ale poporului român. Spredeosebire însã de simbolurile altorpopoare, Tricolorul românesc are oorigine adânc înrãdãcinatã în tradiþiilepopular-religioase ºi istorice.

Deºi s-a afirmat ca drapel naþional înprima jumãtate a secolului al XIX-lea,culorile sale vin din timpuri îndepãrtate, dela strãmoºii noºtri daci, din timpulrãzboiului daco-roman, de la începutulveacului al II-lea, prin preluareadominantelor roºu - galben - albastru dincurcubeul zalmoxian, prin coloristicafâºiilor pânzate ale stindardului lor de luptã- balaurul cu cap de lup - ºi perpetuareaacestor culori de-a lungul vremurilor prinportul, obiceiurile ºi tradiþiile populare, iarmai târziu, prin simbolistica etno-culturalã,confesionalã ºi militarã.

Tricolorul românesc este unul dinînsemnele naþiunilor lumii cu cea maiveche origine, cu o istorie demnã, legatãde istoria poporului român. Tot aºa ºiînsemnele, drapelele naþiunilor statelorbãtrânului continent îºi au fiecareoriginea ºi istoria sa; într-o Europã aînceputului de mileniu III, într-o Europãunitã, popoarele se apropie, trãiescîmpreunã, dar ca limbã, ca simboluri, elevor fi veºnic împãmântenite în civilizaþia,în tradiþiile fiecãrei naþiuni în parte.

Credem cã avem în continuaredatoria sfântã de a ne respecta aºa cum

se cuvine simbolul naþional ºi, prin el,acest pãmânt strãmoºesc al patriei. Esteimperios sã înþelegem cã aceste treiculori reprezintã în întregul lor, trecutul,prezentul ºi viitorul nostru ca naþiune.

De aproape douã milenii, Tricolorulne vorbeºte într-o limbã tãcutã, darînþeleasã, ne dezvãluie vremile de multtrecute ºi ne oferã imaginea unor timpurinoi ce vra sã vinã. Fie ca sã venerãm ºisã purtãm în suflet cele trei culoriînãlþãtoare ca pe o icoanã sfântã a patrieiºi a neamului românesc.

(va urma)

Istoric GEORGE ROTARU,Preºedintele Asociaþiei Naþionale

de Vexilologie „Tricolorul”

DIN ISTORIA TRICOLORULUI ROMÂNESC

„DE LA CURCUBEUL ZALMOXIAN LA TRICOLORUL ROMÂNESC”

Istoricul George Rotaru

Tricolorul vine de la daci - Legendã ºi adevãr

PIETRELE DOAMNEI 9

Sã fi avut vreo ºase ani, când tataºi-a instalat telefon. Era primultelefon pe strada noastrã. Mama l-apus pe o etajerã în sufragerie, ca noi,copiii sã nu ajungem cu uºurinþã lael. aºezat pe un tiºlaifer brodat,forma un contrast izbitor care mãbulversa. Negru tuci pe albulimaculat. Tot acolo mama a pus ovazã micã, cochetã, din care florilemulticolore din grãdinã nu lipseauniciodatã. Imaginea mã fascina. Eraun tablou atât de plãcut, de pe care cugreu îmi puteam dezlipi privirea.Însã, ceea ce mã fascina cu adevãratºi chiar mã intriga, era obiectul negrula care cei ai casei, ºi chiar vecinii,vorbeau, fãrã ca cineva sã lerãspundã. Eram prea micã sã potajunge la el, aºa cã stãteam ºiascultam când mama sau ceilalþi îivorbeau.

Curând însã aveam sã descopãr,spre marea mea uimire, cã acolo,înãuntru era cineva, cineva care trãiaºi vorbea. O persoanã uimitoare, carese chema simplu „Alo, informaþii, vãrog”. Iar acel „alo, informaþii, vãrog”, ºtia absolut totul. Nu existanimic pe care sã nu îl ºtie. El ºtianumãrul de telefon al oricãreipersoane, el ºtia când pleacã trenul laBucureºti, ºtia ora exactã. Dar, câtenu ºtia! ªi eu aveam câteva întrebãrisã-i pun, mai ales cã mama îºi luaseserviciu ºi noi am rãmas singuriacasã. Dar cum puteam ajunge lamisteriosul obiect negru? ªi cumputeam s-o fac, fãrã ca mama sã sesupere? ªi în afarã de asta, pe caredin întrebãri sã i-o adresez mai întâi?

Curiozitatea mea a luat sfârºitîntr-o bunã zi, când, singurã fiindacasã, mi-am luat inima în dinþi ºi amîncercat sã ajung la el. am tras un picde tiºlaifer. A urmat dezastrul.Telefonul s-a prãbuºit pe podea,împreunã cu frumoasa vazã de flori.Priveam disperatã la cioburileîmprãºtiate pe covor ºi la apa careudase frumosul covor persan, cândaud vocea: „Alo, informaþii, vã rog”.Am luat cu teamã receptorul, care mis-a pãrut teribil de greu ºi l-am dus laureche, aºa cum am vãzut cã fãceaucei din casã, când doreau sã-ivorbeascã. „Ce doriþi, vã rog?” arepetat vocea. Eram paralizatã defricã. Nu reuºeam sã scot o vorbã, deteamã ca persoana din telefon sã nu fivãzut dezastrul din camerã. „Vorbiþi,vã rog!” – a insistat vocea. Cu glasulgâtuit de teamã am rostit fãrã sã mãgândesc la consecinþe: „Am spartvaza!”. Când mi-am dat seama cãm-am deconspirat, am vrut sã arunc

receptorul, dar vocea a insistat:- ªi nu e nimeni acasã?- Nu. Nu e nimeni. Fratele meu e

la ºcoalã, am rãspuns sufocatã deteamã.

- Te-ai lovit? – a întrebat voceaîngrijoratã.

- Nu. Dar vaza…vaza e spartã ºimama o sã se supere rãu.

- Sunt cioburi multe? – m-aîntrebat vocea curioasã, de data asta.

- Douã. Unul mare ºi unul maimic.

- Aaa, nu te necãji. Se poaterepara. ªtiu eu un bãtrânel care poaterepara aproape orice: vaze sparte,pãpuºi stricate, umbrele rupte,jucãrii…

- Dar mama, mama o sã se supererãu.

- Am sã vorbesc eu cu ea ºi o sã-nþeleagã. Tu însã, sã-i ceri iertare. Sãspui cã n-ai vrut s-o spargi, dar ea acãzut ºi s-a spart.

Dupã aceea am chemat„Informaþii, vã rog” aproape pentruorice. I-am cerut ajutorul la istorie ºimi-a vorbit despre comorile dacilorºi rãzboaiele cu romanii. Mi-a spuscã dincolo de râul Argeº nu esteGrecia, ci doar o colonie de grecirefugiaþi la noi din cauza rãzboiuluidin þara lor. Mi-a spus unde pot gãsiplante, flori ºi insecte pentru ierbarulºi insectarul pe care trebuia sã le facpentru ºcoalã. Mi-a spus cã veveriþape care am vãzut-o în pãdure, cândam mers cu clasa la cules de ghindã,se hrãneºte cu alune ºi nuci ºi cãursul stã în bârlogul lui toatã iarna,fãrã sã mãnânce. M-a ajutat ºi lafrancezã.

- Rusã nu ºtiu, mi-a spus când i-am cerut ajutorul. Pe vremea mea sestudia numai franceza ºi germana.

Într-o bunã zi, cam pe cândaveam opt ani sau poate nouã, Pierot,papagalul nostru a murit. Am chemat

„Informaþii, vã rog” ºi înecatã înplâns am reuºit sã-i spun povestea.M-a ascultat, iar apoi mi-a spus omulþime de lucruri pe care un adult lespune, de obicei, unui copil. N-areuºit sã mã consoleze. Printresughiþuri de plâns am întrebat-o:

- De ce trebuie ca papagalul meucare cânta aºa de frumos ºi care neaducea atâta veselie ºi bucurie încasã, sã rãmânã doar o grãmadã depene colorate îngropate în grãdinã ?

Probabil cã ºi-a dat seama dedimensiunile tristeþii mele cã mi-aspus cu vocea ei blândã:

- Nu uita cã mai sunt ºi alte lumiîn care el o sã cânte. N-a murit. Azburat acolo sã le cânte celorlalþi.

M-am simþit un pic mai bine.În altã zi am sunat din nou la

„Informaþii, vã rog”. „Informaþii”,mi-a rãspuns aceeaºi voce.

- Cum se scrie „duce-m-aº ºi m-aº tot duce”?

- Cu trei trãsurici de unire. ªi aînceput sã râdã cum n-am auzit-oniciodatã. Mi-a recunoscut vocea.Eram acum studentã în primul an lafilologie. Îmi lipsea prietena mea„Informaþii, vã rog” aparþinea acumvechiului meu telefon negru ºi atât degreu, aºezat pe etajera cu tiºlaiferbrodat de bunica. Acum aveam altetelefoane mai elegante, mult maiuºoare ºi viu colorate. Dar amintireaconversaþiilor copilãriei nu m-apãrãsit niciodatã. Deseori, înmomente de îndoialã sau tristeþe, îmiaminteam de clipele de siguranþã ºiatunci apreciam cât de rãbdãtoare ºiînþelegãtoare îºi irosea din preþiosulei timp, ca sã rãspundã întrebãrilorunei fetiþe speriate sau singure.

Câþiva ani mai târziu, dupãabsolvirea facultãþii, am plecat într-oscurtã cãlãtorie în Polonia, ºi cummai aveam o orã pânã la decolareaavionului m-am gândit sãîmpãrtãºesc bucuria plecãrii cucineva. Am format numãrul de acasãºi am cerut „Informaþii, vã rog”. Înmod miraculos am auzit voceablândã, clarã pe care o ºtiam atât debine. „Informaþii, vã rog”. Nuplãnuisem nimic dinainte, dar m-amauzit întrebând aproape fãrã sãvreau:

- Îmi puteþi spune cine l-aasasinat pe Kennedy?

A urmat o scurtã pauzã. Nu ºtiamce se întâmplã. Apoi vocea molatecãmi-a rãspuns:

- Cred cã l-aþi gãsit pânã acum pebãtrânelul care reparã vaze sparte!

Am râs. A râs ºi ea cu mine. Atâtde vesel.

- Deci, sunteþi dvs.? – am spus.Mã întreb de atâta amar de vremedacã aveþi idee cât de mult aþiînsemnat pentru mine în toþi aceºtiani.

- ªi eu mã-ntreb, mi-a rãspuns,dacã ºtii cât de mult însemnautelefoanele tale pentru mine. N-amavut copii ºi mereu aºteptam, cunerãbdare, sã mã suni ºi sã mã întrebiceva.

I-am spus cât de des m-am gânditla ea în toþi aceºti ani ºi am întrebat-o dacã pot s-o mai sun ºi de-acumîncolo.

- Te rog, mi-a rãspuns. Întreabãde Sabina.

Curios. Niciodatã n-am ºtiut cumo cheamã. Pentru mine nu era decât„Alo, informaþii, vã rog”.

Am plecat promiþându-i cã ams-o sun la întoarcere. N-am fãcut-o.M-am angajat ºi adaptarea la noulstatut a durat mai mult decât mi-aº fiînchipuit. Totuºi, într-o zi ploioasãde toamnã mi-am amintit de„Informaþii, vã rog”. Radu mã ceruseîn cãsãtorie ºi doream din tot sufletulsã-i spun ºi ei. Sã se bucure cu mine.Mi-a rãspuns o voce necunoscutã:

- Informaþii, vã rog.- Vã rog, vreau sã vorbesc cu

Sabina, am rostit puþin încurcatã.- Sunteþi o prietenã?, m-a întrebat

vocea dupã o clipã.- Da. O veche prietenã, am

rãspuns cu aceeaºi emoþie în glas.- Îmi pare rãu cã trebuie sã vã

spun – a continuat voceanecunoscutã – Sabina a lucrat aicidoar cu jumãtate de normã, în ultimiiani. Era bolnavã. A urmat o pauzã. Amurit acum cinci sãptãmâni.

Înainte sã închid mi-a spus:- Aºteptaþi, vã rog, un minut.Am aºteptat. Mi s-a pãrut o

veºnicie.- Vã cheamã Aura?- Da, am rãspuns gâtuit.- Sabina mi-a lãsat un mesaj, în

caz cã sunaþi. L-am notat pe carneþel.Sã vi-l citesc?

N-am putut rãspunde. Acontinuat:

- A scris aºa: „Spune-i cã maisunt ºi alte lumi în care el o sãcânte”.

A aºteptat o clipã ºi apoi acontinuat cu aceeaºi voceimperturbabilã.

- Înþelegeþi ce a vrut sã spunã?I-am mulþumit ºi am închis.

Bietul meu Pierot!STELUÞA ISTRÃTESCU,

Preºedinta Ligii Scriitorilordin România, filiala Argeº

Nãscut la 25aprilie 1916 într-oþarã cu destintragic –Basarabia, satulCosteºti, þinutulLãpuºna, raionulChiºinãu –Teodor Erhan (m.1988) este nu doarun om de culturã,dar ºi de simþire,cu drag de fiinþanaþionalã ºi limbaromâneascã pecare a cultivat-o

cu o devoþiune exemplarã. Valurile vieþii l-au aruncat laCurtea de la Argeº alãturi de unchiul sãu – Dionisie Erhan– numit aici episcop. A fost încadrat la Eparhia Argeºuluica subºef de birou, apoi la Rm. Vâlcea, contabil, ºi dinnou la Curtea de Argeº, tot contabil, la scoala de Meserii,la Sfatul Popular Raional ºi Regional, fiind obligat sãrenunþe la profesia pentru care se pregãtise urmândFacultatea de Teologie de la Cernãuþi.

În ceasurile de rãgaz, de dor dupã meleagurilenatale, ºi-a gãsit alinare în tulburãtoarele versuriînºirate pe caiete de dictando ºi citite ulterior, ca oeliberare, colegilor de la cenaclul literar gãzduit deCasa de Culturã „George Topârceanu“ din Curtea deArgeº, al cãrui secretar a fost în vremea prof. IonRizescu.

Versuri despre un destin de pribeag, „strivit subcopitele cailor”, cum mãrturiseºte, acei cai de vântcare-i populeazã universul poetic, alãturi de „morþiimei care stau de veghe”, de „tãrmuri înstrãinate”, de„întâiele daruri – lacrimile mamei”. Parcurgândproducþiile sale lirice, facem cunoºtinþã nu doar cu unintelectual strãbãtut de îndoieli, de întrebãri, defrãmântãrile fireºti unei firi meditative, reflexive, ci nise deschide totodatã o cale de acces spre metafizicasufletului de român basarabean, îndepãrtate de larosturile sale iniþiale ºi esenþiale. Rosturi pe care leregãseºte în spaþiul poeziei, publicate la început într-oculegere colectivã de versuri (Ramuri în Alb, Ed.Litera, 1974 – împreunã cu Nicu Lucian, Ion Radu, IonNicuþ, Elisabeta Novac, Ion Popa Argeºanu, DumitruEnache, Tatiana Lucsandra, George Ivãnescu), apoi,într-un volum cu semnãtura proprie, Anotimpuri, laaceeaºi editurã, în 1981.

MIHAI GOLESCU,Directorul cotidianului „Argeºul”

AMURGLumina zilei se desface linDe pe retina ochiului învinsPe când din noapte pãsãrile vinLuminii care nu s-a stins.

Râu nevãzut de ochiul orbªi þãrmul pustiit din mine

Doar tremurarea liniºtitã sorbEliberat de hainele strãine.

ªi apoi semne se întrepãtrundPe ochiul luminat ca-n înviereªi regãsesc pe un brumatic prundDoar stele-n cer ºi-n mine o tãcere.

DUPà PLOAIEÎnvinºi, în goanã leii se retrag,Se-ncalecã, se sfâºie-ntre eiªi se despicã haosul când ragªi varsã-n goanã flãcãri ºi scântei.

În straie lungi ºi umede abiaSe prinde seara calmã de tãcereDin lacrimi naºte-n neguri prima steaªi vine-o liniºte din alte sfere.

Un ochi de magmã roºie mã cheamã,Rar pleoapa deschizându-ºi-o dincoloMã voi întoarce, suflete, acoloDe unde-mi face semne cu-o nãframã?

ÎMPLINIREGrãdina-ºi sfâºie veºmântul purLa apogeu e nunta terminatãªi cad petalele în jurªi idolii verzui pe crengi s-aratã.

Dincolo de cãdere ºi de neaDin adormite orele fecundeGrãbeºte-n tainã cinevaUrcarea rodului spre unde?

Parcã se prind de ramuri fulgi de visªi în zadar spre tine cerFrângerea de vrajã ºi misterInelului ce încã nu s-a-nchis.

GREIERUªULRaza lunii piere-n umbrãªi pustie lumea-i sumbrã,Cãtre stele gândul suieSufletul a nimãnui e.

Numai tu sub frunze reciFirul vremii torci din veci,Ne-ntrerupt în unduire,Poartã-nchisã spre gândire.

Eºti cât universul, dens,Condensat în cântec-sens,Monoton un fir frãmânþi,Cânþi ºi nu ºtii de ce cânþi.

Cânþi ºi când e lanul gataDe te-acoperã cu sapa,În adânc ºi pe rãzor,Anonimu-i cântãtor.

Iarna îmi vrãjeºti la focDe noroc ºi nenorocªi acelaºi cântec spuiTuturor ºi nimãnui.

Eºti fiinþã, apã greaPicuratã din vreo steaªi întregului vioarã,Monotonã stea polarã.

PAGINA LITERARÃ

TEODOR ERHAN

BÃTRÂNUL TELEFON

Steluþa Istrãtescu

REALITATEA ÎN CUVINTEPoeta Viviana Ilea din Curtea de Argeº scrie versuri, prozã scurtã ºi

epigrame, fiind una dintre personalitãþile reprezentative ale CetãþiiBasarabilor. Publicã în diverse reviste ºi ziare din Argeº ºi Sibiu. Aparticipat în ultimii 30 de ani la toate întâlnirile literare iniþiate dedramaturgul, romancierul ºi poetul Paul Everac la Podul Dâmboviþei.Sponsorizeazã acþiuni literare, lansãri de carte, pictarea unor biserici ºi eprezentã oriunde se întâmplã vreun fapt cultural.

Iatã câteva definiþii surprinse de poeta Viviana Ilea în periplul sãuexistenþial.

PÃSÃRI ªI OAMENIPasãre singurã – cucuPasãre, cântec popular – ciocârliaPasãrea, instrument muzical – pasãrea lirãPasãre de pe lumea cealaltã – pasãrea paradisuluiPasãre în þinutã de galã – pinguinulPasãre în roºu – pasãre cardinalPasãre în negru – mierla Pasãre care face modeling – pãunulPasãre la pãlãrie – pãunulPasãre epigramist – Pãun UlmuPasãre fraierã – fazanulPasãre care bea nectar – colibriPasãre elegantã – egretaPasãre la repetiþie – papagalulPasãre ascunsã – pituliceaPasãre cu traista-n cioc – pelicanulPasãre chealã – vulturul pleºuvPasãre care bate cu coada – codobaturaPasãre leºinatã – liºiþa Pasãre care cerne – sitarulPasãre pikamer – ciocãnitoareaPasãre clarvãzãtoare – bufniþaPãsãri nervoase – curcaniiPasãre cu ochiul în coadã – pãunulPasãre mamifer ºi floare – liliacul Pasãre cu gheara-n gât – pasãrea spin Pasãre fotbalist – GâscanulPãsãroi prost – guguºtiucul Pãsãri îndrãgostite – porumbeiiPasãre plouatã – curca Pasãre rãpitoare – uliul feminaPasãre certãreaþã – gaiþa Pãsãri celeste – îngerii!

Oameni ºi pãsãriPasãre colaboratoare – cirip, cirip la SecuPasãre istoricã – vrabia Mihai Viteazul Pãsãri care nu mor niciodatã – Corbii de PiatrãUnde corb la corb nu-ºi scoate ochii – la CorbeniSat care ar putea zbura – PasãreaSat cu ochii talentaþi – Vultureºti Comunã în judeþul Hunedoara – Pui Munte, pasãre cu târg de fete – GãinaSat cu pasãre dispãrutã – Dropia Satul huhurezilor – HureziGârla ciorilor – CiorogârlaTaxi –baby – barzaMãnãstire masculinã – Cocoº Pasãre roman celebru – Pasãre spinPuii corbului cresc în satul Corbºori, iarNevasta corbului este din Corbeanca.Pãsãri de luptã – cocoºiiPãsãri la crâºmã – „Doi Cocoºi”Pasãre la puºcã, tot cocoºulPasãre pe casã – cocoº de tablãPe ce gard nu cântã cocoºul?Pe gardul viu!De obicei, amantul este „cocoº”, dar dacã soþu-i Cocoº, atunci amantu-i preºedinte!Personaj din Moromeþii – CocoºilãPasãrea lui Mihail Sadoveanu – Mitrea CocorPersonaj din poveste – PãsãrilãPasãre zicãtoare – Altã gâscã-n altã traistã!Pãsãri divorþate – Pãsãricã, mutã-þi cuibul ºi te du!Pãsãri potrivite: Pãsãroiul cu pãsãricaPasãrea lui Gâgã – gâscaClub zburãtor – stolul Cimitirul pãsãrilor – perna Ultimul cântec e al lebedei!

Seninã, febrilã, zburdalnicã, plinã defarmec ºi de dragoste, ori, dimpotrivã,înnoratã, tristã, chinuitã, dramaticã pânãla tragism ori pânã la negare, copilãriaeste una din laturile existenþei noastre. ªidacã defectele de caracter le reproºãm,uneori, pãrinþilor, avem dreptate, armoniapersonalitãþii depinzând esenþialmente deechilibrul ºi veghea familiei.

Iatã de ce, mi-am propus un „mementopedagogic”, amintind pãrinþilor câtevadin acele lucruri care, neobservate,negândite, necunoscute, ori neluate înserios la vârstele copilãriei, pot ajungedeficienþe mai mult sau mai puþin graveale adultului, pot alimenta veritabiledrame interioare.

AFECTIVITATEA,IMPERIUL DRAGOSTEIªI AL URII

Dintre sute de exemple pe care le-aºputea da cu privire la influenþa climatuluifamilial asupra personalitãþii copilului,alãturi de experienþa mea la clasã, îmiapar deosebit de semnificative celefurnizate de medicii G. Gautier ºi G.Ponte din Lille, Franþa.

Ei au urmãrit îndeaproape evoluþia a16 copii care nu au fost doriþi de pãrinþiilor ºi care au provenit din cupluriîntâmplãtoare, cupluri care-ºi duceauexistenþa în condiþii de permanentãostilitate.

Acest climat de violenþã ºi insecuritatea generat în rândul copiilor un adevãratblocaj care, la rândul sãu, a stopatmecanismele creºterii somatice,

corporale. ªi mai mult decât atât, în viaþalor psihicã au survenit mutaþii radicale. Deexemplu, performanþele intelectuale nudepãºeau nivelul mediocritãþii, copiii încauzã devenind în plus nesociabili ºiintrovertiþi, cu predispoziþii nete sprediverse îmbolnãviri ºi spre violenþã.

Un alt medic, F.I. Nye din SUA,efectuând studii asupra unor familiidezbinate sub raport afectiv, dar unitetotuºi din punct de vedere juridic, aconstatat cã în 13 cazuri din 21 a apãrut oanumitã patologie exprimatã printulburãri psihosomatice, instabilitatepsihomotorie, ticuri de tot felul ºicomportament delincvent. O despãrþire pefaþã s-a dovedit, în cercetãrile mediculuiamerican, mai puþin nocivã, decât în

situaþia în care cei doi pãrinþi coexistãuniþi doar sub aspect formal, relaþiile lorfamiliale fiind de o profundãintolerabilitate ºi intransigenþã, chiar de oprofundã adversitate.

Ce însemnã afectivitateacopilului?

Ca ºi inteligenþa cu care seîntrepãtrunde intim în toate activitãþileumane, afectivitatea este, deopotrivã, unimperiu al dragostei ºi al urii cecondiþioneazã calitatea dialoguluiemoþional cu lumea, educaþia ºi mediulfamilial având un rol foarte important.

Cum are loc dezvoltareaafectivã?

Creºterea afectivã este „o evoluþie încontact cu alþii”, care permite copilului, înintimitatea lui de a se interioriza ºi de a-ºicrea scara de valori. Existã însã, douãatitudini ale adulþilor care pot stingherievoluþia normalã a vieþii afective acopilului: 1. Carenþele afective provocatede rãceala ºi rigiditatea pãrinþilor ºi maiales a mamei. În acest caz, mereubrutalizat, impunându-i-se tipare copilulpoate ajunge pânã la stãri de neliniºte, deinstabilitate, la un „temperamentacaparator” (fuge dupã legãturi afectiveextrafamiliale) ori, dimpotrivã, laindiferenþã, la retragerea apaticã în sine, laagresivitate ºi violenþã; 2. Excesul dedragoste ce amplificã pânã la fanatismgrija pentru emoþiile ºi sentimentele

copilului. Pentru a se evita aceste atitudinieste necesarã cunoaºtereaparticularitãþilor dezvoltãrii afective. Prinurmare:

I. De la 0 la un an reacþiile afectivesunt primare, dar foarte importante. Totuleste dominat de relaþia aproape parazitarãcu mama care þine locul Eu-lui copilului.Dupã câteva sãptãmâni, ºi mai ales dupã 3luni apar nuanþe ale vieþii emoþionale (deexemplu, zâmbetul) exprimate în funcþiede comportamentul faþã de el; între 3 ºi 6luni copilul manifestã mirarea, frica,simpatia, antipatia, curiozitatea (afectivã)

COLÞUL EPIGRAMISTULUI

MARIANADOBRIN

DEFINIÞII EPIGRAMATICE:IADO împãrãþie-n careScaraoschii are-un hanCu specific la mâncare -„Pãcãtosul la cazan”

CE ESTE DAMIGEANA?Formule-ar fi mai mult de-o mie,Eu ºtiu doar una, din pãcate:E sticla ce, din lãcomie,S-a-mbolnãvit de-obezitate.

DRAGOSTEADe-i rea ori bunã, eu nu ºtiu,E ca mâncarea de ciuperci,Efectu-l afli când încerciªi dupã ce ... e prea târziu.

NEVASTAFemeia care te încântã,O lunã-zisã ºi „de miere”,Când te îmbatã de plãcere,Apoi, o viaþã ... te descântã.

AMANTANu vã spun nici o poveste,ªtiþi oricare dintre voi,Ea în cãsnicie este ...Schimbul doi.

SOACRAIei viaþa-n piept cu foarte mult curaj,Te-ai însurat ºi totul merge bine,Pânã când soacra vine pe la tine,Ea, viciu-ascuns al unui mariaj.

FEMEIAE muza, dar e ºi problema,În dragoste e antidotul,Pentru bãrbaþi ea e dilema,Enigma care ... spune totul.

HAREMVisul soþului certatCu „ardeiul” de soþieªi adoarme exilat,Singur în sufragerie.

Nu cu mult timp în urmã putea fi vãzut pestrãzile din centrul Câmpulungului, unpersonaj deosebit, mereu elegant îmbrãcat, cunelipsita-i pãlãrie pe cap, cu batista albã lapiept ºi cu manºetele ieºindu-i strãlucitoaredin mânecile hainei. Era poetul musceleanMihai Moºandrei despre care, în anii aceia, s-a scris ºi s-a vorbit puþin. În jurul sãu se þeseatãcerea. Ideile lui nu conveneau mai marilorzilei; el afirma, acolo unde avea ocazia, cãinspiraþia ºi talentul sunt daruri de laDumnezeu.

Deºi a cunoscut calvarul temniþelorcomuniste, poetul trãind singuratic, într-oliniºte patriarhalã, la Câmpulung-Muscel(chiriaº în propria casã) va depãºi vârsta de 98de ani. Neasemuita sa bogãþie sufleteascã,harul poetic, bunãtatea ºi modestia i-auprelungit viaþa (1896-1994). Nu greºim

afirmând cã poetul M. Moºandrei a fost unadevãrat fenomen biologic întrucât la vârstade 92 de ani, încã mai scria (vezi V. Purnichi– M. Moºandrei – Pagini de Jurnal, ArgesisX. Studii ºi comunicãri. Seria istorie –Piteºti, 2001, p. 595).

Deºi putea trãi în Franþa, la Paris, de undeera soþia sa Juliette Salagnac (a decedat laCâmpulung, la 1 nov. 1982), deºi putea sãrãmânã în Bucureºti, unde practicase trei ani(12 aprilie 1928 – 15 martie 1931) magistraturapoetul – refuzând cariera politicã sau juridicã –a preferat Câmpulungul sãu drag, consacrându-se, definitiv, literaturii. Dar, aici, autoritãþile îlvor trimite la închisoare, „sã mã lãmureascã,sã mã reeduce” – cum el însuºi afirmã.Reeducarea se va face la vestita închisoarePiteºti (vezi Virgil Ierunca - FenomenulPiteºti, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1990), laJilava ºi la Gherla.

Dupa ce în 1929 publicase volumul„Paunii”, iar în 1932 volumul „Gatealaploilor”, premiat de catre SocietateaScriitorilor Români (ambele în versuri,publicate la Imprimeria Nationala), poetuldevine, la 18 martie 1934, membru activ alS.S.R., iar apoi, al Uniunii Scriitorilor dinRomânia. Dar la 31 oct. 1951, M. Mosandreieste radiat din oficiu din U.S.R., fara nici oalta vina, în afara articolului 12 din noulstatut: „lipsa de colaborare partinica înrevistele vremii”. Avocat cu vechime si cudoctoratul în stiinte politice si economice alcelebrei Facultati de Drept din Paris, înacelasi timp, poetul nostru este eliminat si dinBaroul Muscel, devenind un umil dactilografsi apoi, pentru scurt timp, zilier la Fabrica de

caramida Grui, deal ce marginesteCâmpulungul dinspre vest.

Uitându-se ca îsi aparase tara, în primelerânduri, în cele doua razboaie mondiale,poetul nostru, fara nicio vina, „va cunoaste”temnitele regimului de trista amintire. În aldoilea razboi mondial, Mihai Mosandrei aluptat (în primele linii, în Est) cu gradul desublocotenent în Grupul 8 Aviatie deVânatoare, fiind decorat cu medaliaaeronautica cu panglici de virtute militara. Cutoate acestea, în octombrie 1959, sub unregim stalinist, instaurat si la noi orbeste,poetul va fi condamnat la doi ani închisoarepolitica, pe baza articolului 3250 cod penal(detinerea de publicatii interzise). Publicatiileinterzise, confiscate de securitate erau chiarmanuscrisele sale (Marele Ametist – versuri,Carnet de vânatoare – proza, Estampe – prozalirica, Aproape de poezie – eseu critic, Grupul8 Aviatie de Vânatoare – jurnal de razboi încare elogiase faptele de eroism ale unitatiisale aviatice, pe toti bravii ofiteri si tineriisoldati cazuti pe frontul de Est), manuscrisecare nu i-au mai fost restituite. Demersurilefacute de catre profesorul si publicistulAdrian Savoiu (mostenitorul si executorultestamentar al poetului), la Serviciul Românde Informatii pentru recuperarea celor cincivolume în ms. Confiscate abuziv, n-au primitun raspuns pozitiv (vezi Adrian Savoiu,prefata la volumul Lisimah, M. Mosandrei,Ed. Albatros, Bucuresti, 2004).

Printre amicii sãi s-au numãrat: DanBarbilian (Ion Barbu), Mihai Ralea, BasilMunteanu, D. I. Suchianu, Ionel Teodoreanuºi Tudor Vianu.

Academicianul ªerban Cioculescu,criticul ºi istoricul literar, bibliofilul ºicãrturarul – cel mai mare cititor al generaþieisale - cu o „memorie de-a dreptul de invidiat,rigoare ºtiinþificã dusã uneori pânã la

pedanterie, indiferent de capitolul de istorieliterarã abordat, þinutã elegantã ºi dicþieclarã” (Al. Raicu, Autobiografie, Ed.Albatros, Bucureºti, 1983, p.45) va purta ocorespondenþã cu musceleanul nostru (M.Moºandrei s-a nãscut cu 6 luni mai devremedecât marele critic ºi va deceda cu 6 ani maitârziu) mai ales în ultimii ani ai vieþii. Înarhiva familiei pãstrãm, cu sfinþenie, maimulte scrisori ºi felicitãri ocazionale dintreanii 1980 – 1988, (vom reproduce din ele înnumãrul viitor al revistei) cele mai multe, dinanul trecerii în „eternul infinit” al unuiadintre ultimii clasici în viaþã: ªerbanCioculescu. În acelaºi an, 1988, MihailMoºandrei, scrie poezia „Marea Vâltoare”.Puþin mai devreme dãruise UniuniiScriitorilor biblioteca sa, sculptatã în nuc alb,cu 1.400 de volume, broºate ºi legate în pielemulte dintre ele. Cu un an mai devreme (20oct. 1987) ne-a dãruit o parte dincorespondenþa sa ºi o „Autobiografie”, din 27iunie 1985. Încã de pe atunci se pregãtea delunga cãlãtorie cu o imperturbabilã seninãtate,constata cum bucuriile lãsate omului deDumnezeu îi sunt tot mai puþine, pentru ca înfelul acesta despãrþirea sã fie tot mai uºoarã.

A fost un credincios. ªi din credinþã i-auvenit liniºtea ºi împãcarea.

Reproducem, mai jos, douã poeme târziiale poetului Mihai Moºandrei.

(va urma)Prof. VINTILÃ PURNICHI,

Câmpulung Muscel

CIUDATA OBSESIEÎn colþul inimii bãtrâne,Pãstrez mereu un loc ciudat,În care din vechimi valseazã,DOAMNE ºi DOMNI din alt climat.

Sunt spectrul unor vremi apuse,În care vor sã mã strãmute,ªi sã pãºesc în ritm cu ei,Sunt bucurii de mult pierdute…

În colþul inimii bãtrâne,Pãstrez mereu un loc ciudat,În care din vechimi valseazãDOAMNE ºi DOMNI din alt climat.

Câmpulung Muscel, 20. XI. 1988

MAREA VÂLTOAREMai mari,Mai mici,Cu or fãrã steme,Cãdem ritmat într-o vâltoare,Ce se numeºte:Vreme…E poate timpulUn repaus nesfârºit,În care toþi cãdem fãrã probleme,Ca într-un cleºte,Când râdem uneori voioºi,Cu faþa în Soare…Sosim de unde am plecat,Pe-un aprig vânt sau pe o boare,Ne zbatem sã îmbrãþiºãmPe cei iubiþi, Demult plecaþi,Cu ochi adânci, înlãcrimaþi…

Nimeni nu poate ocoliAceste drumuri încurcate,Din orice parte ar porni,Cu, sau mai puþinã carte,Marea Vâltoare…Ce-i lasã iar, spre tainic început,În somn curat, de veºnicie,Fãrã Cruþare.

Câmpulung Muscel, 21.XI. 1988

10 PIETRELE DOAMNEIPERSONALITÃÞI MUSCELENE

MIHAI MOªANDREI

LECÞIA DE PEDAGOGIE

* Întâlnirea din ianuarie a ClubuluiIubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº,condus de acad. Gheorghe Pãun, a marcatun eveniment deosebit: reunirea, dupã 54de ani, a celebrului Cenaclu „GeorgeTopârceanu” – al Casei de Culturã dinCurtea de Argeº – înfiinþat de prof. IonRizescu, unul dintre marii literaþi ai zoneiBasarabilor. Sala, prea micã, pentrunumeroºii participanþi, pãrea o citadelã aspiritului patronatã de amintirile superbeale cenacliºtilor, unii deveniþi celebri(Dumitru M. Ion, Elisaveta Novac, IonPopa Argeºanu, Nicolae Velea, IonCristescu, Teodor Erhan, NicolaePrelipceanu).

Amintiri… amintiri… Începutulpovestirilor l-a fãcut prof. Mihai Tiþa, care,venind în 1964 ca director al Casei deCulturã „George Topârceanu”, va preluaºi coordonarea cenaclului. Au vorbit, nufãrã un potop de emoþie poetul Dumitru M.Ion (care voieºte a revigora cenaclul,sperând sã fie o „ºcoalã de poezie”), poetaElisaveta Novac, scriitorul Ion Radu, prof.Mihai Golescu (directorul cotidianului„Argeºul”), criticul Al.Th.Ionescu (acid ºiironic, mãrinimos ºi speculativ, elogiazãîntâlnirea în stilu-i caracteristic) ºi alþi foºtisau nu membri ai cenaclului. ªi caîntotdeauna, în asemenea cazuri, denostalgii ºi dulceþuri existenþiale, poeziaºi-a fãcut simþitã prezenþa prin rostireablândã ºi elevatã a prof. Ileana Gârjoabã,care a recitat versuri de Teodor Erhan. Nua lipsit nici muzica. O interpretare deexcepþie, o muzicã de sublim, uninstrument la care „se cântã mângâindlumina”, cum bine sesiza acad. GheorghePãun. Benedict Popescu, fizician, asistentuniversitar ºi cercetãtor este primul ºisingurul român care cântã la Teramin,uninstrument inventat în 1919 de rusul LevTermen. Instrumentul este alimentatelectric, iar sunetul se obþine din douãoscilatoare, unul cu frecvenþã fixã ºicelãlalt cu frecvenþã variabilã. Are douã

antene în raza cãrora seplimbã mâinileinterpretului, cea stângãslujindu-i pentru notelemuzicale, iar cea dreaptãpentru obþinerea intensitãþiiºi a volumului dorit.Benedict Popescu a debutatla sfârºitul anilor ‘70 caautor ºi interpret de muzicãfolk ºi a început sã cânte laferãstrãu în toamna anului1982. Teraminul l-adescoperit în America, în

primãvara anului 1999, astfel cã înprezent, artistul abordeazã o varietate degenuri muzicale: de la muzica popularã ºiromanþe, la folk, pop ºi jazz, ajungândpânã la muzica clasicã. „Dacã e ascultatãmai de departe, muzica aceasta pare osopranã japonezo-marþianã care ar facevocalize”, a spus acad. Gheorghe Pãun.Cãci, muzica teraminului,este o rostire a tãcerii într-un dans astral ºi fãrã sfârºit.

* În cetatea Vâlcei, la 17ianuarie 2007, o zi ceþoasãºi confuzã, dar dulce ºielegantã în intimitatea ei, s-a petrecut o manifestareculturalã de mare amploare:Lansarea cãrþii „Vâlcea întimp ºi spaþiu. Fapte ºidate”, scrisã de PetrePetria. O monografie ajudeþului, binedocumentatã, ce scoate laivealã existenþa noastrã strãveche înaceastã parte de þarã, s-a adãugat altorlucrãri de referinþã într-o permanenþãistoricã. La aceastã fãptuire culturalã,desfãºuratã în sala de conferinþe aBibliotecii Judeþene „Antim Ivireanul” aufost alãturi Direcþia de Culturã ºiPatrimoniu Cultural Naþional-Vâlcea,Sfânta Episcopie a Râmnicului, SocietateaCulturalã „Anton Pann”, ForumulCultural al Râmnicului ºi Liga Scriitorilordin România. O zi prea micã pentru acuprinde în secundele ei emoþiile plecateclandestin din freamãtul existenþial alfiecãrui participant. O „cântare” asufletului fredonatã pe buzele unor invitaþide marcã ai spiritualitãþii româneºti: P.S.Gherasim Cristea – episcopul Râmnicului;arhimandrit Veniamin Micle – cercetãtor,editor; prof.univ. Al. Stãnescu (Cluj-Napoca), prof.drd. Florin Epure, prof.Mihail Titi Gherghina, prof.univ.dr.pr. IlieIvan, prof.dr. Gheorghe Simeanu, IonMãldãrescu, Eugen Petrescu, Vasile Dorin

Ghilencea (Piteºti), prof.dr. Ion M. Ciucã,prof.dr. Gheorghe Deaconu, prof.dr. IonPredescu, prof. Daniela Ionescu, prof.Nicolae Dinescu – cercetãtori, publiciºti;prof.univ.dr. Leon Durã – scriitor, eseist;prof.dr. Ion Soare, prof.dr. CosteaMarinoiu, general (r) Nicolae Mazilu –scriitori, Doina Pârºcoveanu. Întâlnireamoderatã de ing.dr. Mihai Sporiº, scriitor,a fost deschisã de rostirile prof.univ.Sandalã Constantinescu – director alBibliotecii Judeþene „Antim Ivireanul” ºiprof.univ.dr. Alexandru Popescu-Mihãieºti, prorectorul Universitãþii SpiruHaret – Vâlcea.

Punctul final al manifestãrii a însemnatconstituirea filialei Vâlcea a LigiiScriitorilor din România, al cãreipreºedinte a fost ales scriitorul PetrePetria. O realizare cu aromã de sfinþenie cea deschis un nou capitol în istoria de sufleta Râmnicului ºi a Doamnei Vâlcea.

* 21 ianuarie 2008. Biblioteca publicã„Luca Paul” din Domneºti – cea mai vechebibliotecã din mediul rural românesc – agãzduit o lansare de carte: Poeme din þarascaunului cu trei picioare, volum deversuri scris de poeta musceleancã CristinaOnofre. Reuniunea debuteazã cu o scurtãprezentare a activitãþii poetei, fãcutã deMarian Ghiþã – directorul BiblioteciiMunicipale din Curtea de Argeº. Auparticipat iubitori de culturã domniºani,membrii ai Clubului Iubitorilor de Culturãdin Curtea de Argeº, membrii ai SocietãþiiCulturale Domneºti, reprezentanþi aiFundaþiei „Petre Ionescu-Muscel”, eleviºi profesori ai ªcolii cu clasele I-VIII „IonPetricã” Domneºti ºi ai Grupului ªcolarDomneºti. Cristina Onofre este o poetã alcãrei farmec te vindecã sau te pierdedefinitiv. Lansarea volumului s-a petrecutîntr-o manierã ineditã. Poeta ºi-a cititpoemele, a rãspândit prin salã cetinã debrad, a rãspuns la întrebãrile partenerilor

faþã de personajele strãine; dupã 7 luniîncepe „jocul afectiv” (la apariþia uneipersoane nesimpatizante întoarce capulsã n-o vadã); tot acum apar primele

manifestãri de gelozie; la 8-9 luni seruºineazã dacã e cercetat ºi ºtie sãsimuleze supãrarea; la 10-11 luni apareplânsul, iar la 1 an nu mai vrea sã se uite

la persoanele care l-au supãrat.II. În prima copilãrie (1-3 ani),

experienþa proprie îi îmbogãþeºte viaþaafectivã. Lumea începe sã-ºi piardãmisterele, rãspunsurile emoþionale i semultiplicã. Dar aceste noi posibilitãþi îlseparã de mamã, care la rându-i se temesã nu-l „piardã”. El se aratã exigent,posesiv, gelos. Vârsta de 2 ani este ºi„ucenicia curãþeniei”, când aparconflictele cu mama dacã ea nu are tact ºirãbdare.

III. Vârsta preºcolarã (3-6 ani) esteo etapã decisivã. În funcþie de relaþia tatã-mamã, copilul – ataºat de mamã – vrea sãfie totul pentru ea, dar prezenþa tatãlui,atitudinea acestuia faþã de mamã ºi faþãde el, îi formeazã „imaginea tatãlui”care, cel mai adesea, este aceea de„stãpân”, cel care deþine puterea ºiautoritatea. Dacã relaþiile tatã-mamã nusunt fireºti se nasc sentimente de geloziepânã la complexul Oedip sau complexulElectrei (atracþia puternicã a unui copil

pentru pãrintele de sex opus). În aceastãetapã copilului i se cristalizeazã atitudinimorale, deprinderi, norme, reguli decomportare ºi de disciplinã. La început elcrede tot ceea ce-i spun pãrinþii (existã înmintea lui o conformitate între ceea ce ise spune ºi realitate). Dacã descoperãopoziþii (dacã este îndrumat greºit) seproduc fisuri în relaþiile afective cufamilia ºi o datã dezamãgit nu va maicrede nimic.

IV. Vârsta ºcolarã (6-11 ani) îl vaface sã pãºeascã în lumea extrafamilialã.Apare nevoia de a-ºi crea ºi alteataºamente. Clasa îi aduce experienþagrupului (dacã nu a fost la grãdiniþã) ºi aperechii (colegul, colega de bancã). Prinintermediul colegilor descoperã ºi altemoduri de relaþii pãrinþi-copii pe care lecomparã cu cele din familia sa. Grupuluiimpus (clasa) i se suprapun grupurile deprieteni, dupã alegere ºi preferinþã. În totacest context, copilul evolueazã ºi se

afirmã, sentimentele ºi emoþiile i sediversificã ºi adâncesc. Conºtiinþa de sineeste mai întâi narcisistã ºi egocentricã,apoi laudativã ºi criticã, încercândtotodatã ºi o valorizare a propriului Eu.Cãtre 9 ani începe a se situa afectiv încadrul grupului realizându-se, în acestfel, o inserþie socialã din ce în ce maiconºtientã ºi obiectivã. Pe mãsurã cecreºte are nevoie de înþelegerea,aprobarea, ajutorul ºi afectivitateaambilor pãrinþi, a educatorilor, aadulþilor, în general.

Necunoaºterea acestor particularitãþi aledezvoltãrii afective face ca mulþi copii sãtrãiascã adevãrate ºocuri emoþionale pentru cã„cei mari”, din indiferenþã sau din cauzacarenþelor educaþionale, transformãafectivitatea necesarã relaþiilor adulþi-tineriîntr-un imperiu al urii dominat de stãri deizolare, de anxietate, de sentimentulsingurãtãþii ºi deziluzii.

(va urma)Prof. GEORGE BACIU

PIETRELE DOAMNEI 11

LECÞIA DE PEDAGOGIE

CONCURSULNAÞIONAL DE

POEZIE, PROZÃ,EPIGRAMÃ,

PICTURêI FOTOGRAFIE

ARTISTICÄDOR de DOR“,EDIÞIA a III-a,

CLUJ-2008În condiþiile integrãrii þãrii noastre în Uniunea

Europeanã, unele elemente tradiþionale ale mediuluisãtesc ºi ale sufletului þãranului sunt în pericol de acunoaºte mutaþii sau vor dispãrea. În scopulmenþinerii, mãcar în memoria creaþiilor artistice aacestui izvor de trãiri autentice , colectivul de redacþieal revistei “Dor de Dor” condus de scriitorul MarinToma, Cenaclul “Vasile Sav” din Cluj-Napoca,condus de scriitorul ºi criticul de artã Al.Florin Þenedin cadrul Centrului de zi pentru vârstnici nr.2,Primãria clujeanã, coordonator Maria Bobinã ºiAsociaþia Judeþeanã a Artiºtilor Plastici (AAP) Cluj,preºedinte Octavian Popescu ( pictor) ºi revista„Pietrele Doamnei” din Domneºti-Argeº, condusã descriitorii George Baciu ºi Ion C. Hiru, organizeazãConcursul Naþional de poezie, prozã, epigramã,picturã ºi fotografie artisticã, cu generoasa temã”UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC”. La acestconcurs pot participa creatori din întreaga þarã,indiferent de vârstã, membri ºi nemembri unor Uniunide creaþie. Comisia de jurizare, formatã din criticiliterari ºi de artã, poeþi, scriitori, artiºti de imagine, vaacorda pentru fiecare secþiune câte trei premii.Premiul I, II ºi III. Premiile constau în “Diplome”,bani ºi publicarea în revista “Dor de Dor”, iarpicturile ºi fotografiile premiate vor face obiectul uneiexpoziþii organizate la “Polul cultural” în cursul luniimai, la Cluj-Napoca. La vernisajul acestei expoziþiivor fi citite poeziile ºi epigramele premiate de cãtreactori clujeni. Concurenþii vor trimite 5 poezii, 5epigrame sau 2 proze scurte, însoþite de un motto carese vor regãsi alãturi de nume ºi adresã într-un plic.Artiºtii fotografi vor trimite 5 lucrãri avânddimensiunea de 20x 30 cm, iar pictorii vor trimite unsingur tablou reprezentativ, însoþit de un plic ce vaconþine numele ºi adresa autorului. Lucrãrile pentruconcurs se vor expedia pânã la 15 martie 2008, laadresa: AL.FLORIN ÞENE, Str. ION MEªTER, Nr.3,bloc G, sc.VI, Ap.54, Cluj-Napoca, Cod400650.Informaþii la telefon: 0264/421209;0740/281789 ÎNTRE ORELE:17,00-21,00 SAU LAADRESA REDACÞIEI: Revista “DOR de DOR”localitatea Dor Mãrunt, judeþul Cãlãraºi, Cod. 917055,telefon 0242/644032 (Marin Toma), inclusivrezultatul concursului, se va publica în presa localã ºiîn revista “Dor de Dor” din luna mai, 2008.

PS: Comisia de organizare constatând cã reportajulliterar începe sã disparã, a hotãrât sã includã ca probãîn concurs ºi acest gen literar.

Comisia de organizare

ªTIRI ZONALE

Benedict Popescu cântând la teramin.

Poeta Cristina Onofre

(continuare în pagina 12)

12 PIETRELE DOAMNEI

ISSN 1843 - 9071

CASETA REDACÞIEIRedactor ºef: Prof. GEORGE BACIURedactor ºef adj.: Prof. ION C. HIRUDirector de marketing: Ing. GEORGE CÂRSTEA

Redacþia ºi administraþia: B-dul Alexandru Ioan Cuza,nr. 77, Loc. Domneºti, judeþul Argeº, cod. 117370,

tel. 0248-269115, 0744682591, 0723581017,Fax. 0248-269625; e-mail: gigibaciu_gsm@yahoo.com.

Responsabilitatea pentru articolele scriserevine exclusiv autorilor.

COLABORATORI: Clubul Iubitorilor de Culturã dinCurtea de Argeº condus de acad. Gheorghe Pãun, BibliotecaMunicipalã din Curtea de Argeº ºi Cenaclul „Nicolae Velea”,scriitorul Marin Toma ºi revista „Dor de Dor”, Mihai Golescu– directorul cotidianului „Argeºul”, Liga Scriitorilor dinRomânia, Societatea culturalã „Anton Pann”- RâmnicuVâlcea, Forumul Cultural al Râmnicului, Asociaþia Naþionalã„Cultul Eroilor” – filiala Argeº, Asociaþia Naþionalã deVexilologie „Tricolorul”, Casa de Culturã Domneºti.

Mulþumim celor pesteo sutã de abonaþi care

au apreciat filele revisteinoastre, spijinind

material apariþia ei.

CMYK

de improvizaþie artisticã, a datautografe la umbra maramei ce-imângâia umerii firavi ca o trestie,surâs discret la glumele „maiºugubeþilor” participanþi, aîmpãrþit cãrþi ce-aveau sã atentezela modernismul contemporan prinsublimele imagini în versuri desprelingurã, fus, prispã, urcior, sobã,oala de lupt, putinei, încã acoperitede þãrâna satului românesc.

Au vorbit despre versurileCristinei Onofre – poetã premiatãla Paris în 2005 ºi 2007 –profesorul Constantin Voiculescu,ing. George Cârstea ºi publicistulGeorge Baciu.

* Miercuri, 23 ianuarie 2008,familia Viviana ºi Aurel Ilea,împreunã cu arh. Florin Scãrlãtescu,directorul Muzeului municipal dinCurtea de Argeº, au avut ca invitatla o destãinuire culturalã pecontroversatul om de litere PaulEverac, care ºi-a lansat volumul deversuri „Ce rãmâne dintr-unîntreg”. Manifestarea a început cu

un moment de intimitateexistenþialã, creionatã cu harscriitoricesc de cãtre Aurel Ilea –prieten cu maestrul Everac de zecide ani. S-au readus în memorieîntâlnirile þinute anual la Casamaestrului de la Podul Dâmboviþeiºi alte întâmplãri ce-au fãcut dinscriitorul Paul Everac unul dintreoamenii de culturã români foartecontroversat. Apoi, în neastâmpãrulsãu intelectual, octogenarul scriitorºi-a citit din poeziile de meditaþiecrepuscularã, interpretându-le ca unadevãrat actor.

La finalul întâlnirii, onoratã deinvitaþi selectaþi, s-a pututconcluziona cã maestrul Everacscrie a poezie cu accente filosoficeinspiratã din suferinþa ºi zbatereaexistenþialã ce-i „înãbuºe tot maitare sãrãcãciosul rost”.

* Una dintre instituþiile deculturã importante aleDomneºtiului, Biblioteca Publicã„Luca Paul” a desfãºurat, pe 24ianuarie, o întâlnire cu elevi aiºcolii generale ºi ai grupului ºcolardin localitate, pentru a se omagiacum se cuvine Unirea lui Cuza,piatra de temelie a RomânieiModerne. Elevii ºcolii generale,sub îndrumarea înv. Manuela

Roibulescu ºi a prof.Mihai Grigore auprezentatsemnificaþia actuluide la 1859, rolul luiMoº Ion Roatã înepopeea Unirii.Manifestarea acontinuat cu overitabilã „lecþie deistorie” þinutã deprof. George Baciuºi EmanoilNegriþoiu.

ªTIRI ZONALE(urmare din pagina 11)

A apãrut al XXVII-lea volum alDicþionarului PERSONALITÃÞIROMÂNE ªI FAPTELE LOR 1950– 2000, editatã la Iaºi de ConstantinToni Dârþu, un om-instituþie care adescoperit, prin sublimitateasufletului sãu, pagini de istorietrãitã în anonimatul cotidianului,într-o societate ciudatã, subjugatãnonvalorilor ºi ideologiei de partid.

Destinele creionate cugenerozitate, delicateþe ºi realismde scriitorul Toni Dârþu sunt – dupã

cum afirma autorul – „...oameniiubitori de oameni, care pun tot ceau mai bun în ceea ce fac,rezultând astfel lucruri valoroase,indiferent de vremurile în care senasc ºi trãiesc.”

În cele 26 de volume anterioares-au publicat viaþa ºi faptele a pesteo mie de personalitãþi, dintre careunele nu au lãsat sau nu vor lãsa unnume ºtiinþei ºi culturii române,dar, prin fãptuirea profesiei lor, vortrece în amintirile generaþiilorviitoare ca „oameni potriviþi lalocuri potrivite”. Eroii acestuidicþionar sunt aici, printre noi, ºitrebuie sã-i respectãm fiindcã „totce suntem este rezultatul celor ceam gândit ºi fãcut.” Fiecare, prinactivitatea sa, a umplut un gol,contribuind la permanentizareamaterialã sau spiritualã a acesteiþãri.

Vasta enciclopedie a maestruluiConstantin Toni Dârþu este unmiracol menit a ne mântui de rele, oalbie în care Þara se miºcã ºidãinuie pe degetele nemuritoare aleromânismului. O operã monumen-talã de recuperare, afirmare ºiimpunere a valorilor româneºti.Paul Everac

LA ÎNCHIDEREA EDIÞIEI