restaurarec3

RESTAURARE

C3 ISTORICUL DISCIPLINEI. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE

MONUMENT ISTORIC- continuare

ETAPA EMPIRICĂ – PRIMA JUMĂTATE A SEC XIX

PRIMA ETAPĂ A EVOLUȚIEI CONCEPȚIILOR ÎN LEGĂTURĂ CU RESTAURAREA

NU SE BAZA PE O DOCTRINĂ

PRINCIPIUL REÎNTREGIRII MONUMENTELOR ISTORICE PRIN REPUNEREA ÎN

OPERĂ A ELEMENTELOR INIȚIALE

ETAPA DOCTRINARĂ- CCA 1840-1880

DOCTRINA UNITĂȚII DE STIL- VIOLET LE DUC

DOCTRINA NEINTERVENȚIEI- JOHN RUSKIN

ETAPA RESTAURĂRII ISTORICE ȘI ȘTIINȚIFICE

LUCA BELTRAMI

CAMILO BOITO

GUSTAVO GIOVANNONI

ETAPA POSTBELICĂ

LUCA BELTRAMI (1854-1933)- CONCEPȚIA RESTAURĂRII ISTORICE

DOCUMENTUL SIGUR BAZĂ A RESTAURĂRILOR- Deși revizuiește concepția

arbitrară a unității stilistice- restaurarea istorică încă rămâne legată de o intervenție

înnoitoare.

ÎN LOCUL UNOR EDITĂRI PRIN ANALOGIE-

RECONSTITUIRE PE BAZA UNOR DOCUMENTE

SIGURE.

CRISTALIZAREA NOULUI CURENT-

PROGRESUL ISTORIEI ARHITECTURII CA

ȘTIINȚĂ, STUDIUL ARHIVELOR

LUCA BELTAMI (1854-1933)- CONCEPȚIA RESTAURĂRII ISTORICE

PROIECTUL PENTRU FUNDAȚIILE NOULUI CAMPANIL DIN PIAȚA SAN MARCO, sec

IX-XI, PRĂBUȘIT ÎN 1902 SUB PROPRIA GREUTATE STRIVIND ȘI O PARTE DIN

LIBRĂRIA LUI SANSOVINO

1745 (Canaletto) 1902 foto contemporană

CAMILO BOITO (1835-1914)- CONCEPȚIA RESTAURĂRII ISTORICE

“ESTE MAI BINE SĂ CONSOLIDEZI DECÂT SĂ REPARI, ESTE PREFERABIL SĂ

REPARI DECÂT SĂ RESTAUREZI.”

PĂRINTELE RESTAURĂRII ISTORICE

SAU FILOLOGICE

1879- FORMULAREA PRIMELOR TEZE

1883- CONGRESUL ARHITECȚILOR ȘI

INGINERILOR ITALIENI DE LA ROMA- ÎȘI

ASUMĂ ACESTE TEZE


PRIORITATEA CONSERVĂRII

MARCAREA INTERVENȚIEI

DIFERENȚIEREA LUCRĂRILOR DE INOVAȚIE

MOȚIUNEA ÎN OPT PUNCTE- O PRIMĂ CARTĂ A RESTAURĂRII

1. DEOSEBIREA DE STILURI ÎNTRE NOU ȘI VECHI

2.DEOSEBIRE DE MATERIALE DE CONSTRUCȚIE

3.SUPRIMAREA PROFILELOR ȘI A ORNAMENTELOR

4.EXPOZIȚIE A PIESELOR EXTRASE ÎN JURUL MONUMENTULUI

5.GRAVAREA PE PIESELE NOI A DATEI RESTAURĂRII SAU UNUI SEMN

CONVENȚIONAL

6.INSCRIPȚIE DESCRIPTIVĂ INCISĂ PE MONUMENT

7.DESCRIERE ȘI FOTOGRAFII ALE DIVERSELOR FAZE DE EXECUȚIE

8.NOTORIETATE


Camillo Boito, cele trei tipuri de restaurare (1883): arheologică, picturală și

arhitectonică

RESTAURO ARCHEOLOGICO: reîntegiri în limita materialului găsit

RESTAURO PITTORICO: păstrarea etapelor și a patinei

RESTAURO ARCHITETTONICO: reconstrucții parțiale bazate pe documente și

marcarea intervenției

RESTAURAREA ÎN 1885 A

BISERICII SANTA MARIA

DELLE CARCERI DIN

PRATO, SEC XV, LĂSATĂ

LA ROȘU DE GIULIANO

DA SANGALLO


SANTA MARIA IN COSMEDIN, SEC VI, ÎMBRĂCATĂ ÎN 1718 DE GIUSEPPE SARDI

RESTAURAREA DIN 1882-1898 FĂCUTĂ DE GIOVAN BATTISTA GIOVENALE

ÎNLĂTURĂ VESTIMENTAȚIA BAROCĂ

ALOIS RIEGL (1858-1905)

“Der Moderne Denkmalkultus, sein Wessen und seine

Entstehung” – 1903

MONUMENTUL VERSUS MONUMENTUL ISTORIC

- Monument - obiect încărcat cu semnificație

- Monument Istoric- obiect încărcat cu semnificație a

posteriori


VALORILE MONUMENTULUI ISTORIC

I.- Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre un monument

istoric)

Valoarea de vechime:

Valoarea istorică

Valoarea de rememorare intenţională

II.- valori de contemporaneitate:

Valoarea de utilizare

Valoarea artistică:

-Valoarea de noutate

- valoarea de artă relativă

RECEPTAREA MONUMENTULUI ISTORIC

Monumentul istoric are o dimensiune istorică, artistică şi tehnică dar totodată este

şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.


RELAŢIA DINTRE VALOARE ȘI CONSERVARE

CONFLICT ŞI COMPLEMENTARITATE ÎNTRE

DIFERITELE TIPURI DE VALORI MONUMENTALE:

Valoarea de vechime şi valoarea istorică

Valoarea de vechime şi valoarea de utilizare

Valoarea de vechime şi valoarea rememorare

RELAŢIA DINTRE VALOAREA DE REMEMORARE

ŞI DE CONTEMPORANEITATE ŞI CONSERVARE

EXTINDEREA ARIILOR DE INTERES ALE DISCIPLINEI RESTAURĂRII

TIPOLOGIE:

de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G.Giovannonni, 1913), la ţesutul urban și

ambientul înconjurător

CRONOLOGIE:

de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale

DIFUZARE:

de la spaţiul european la cel mondial

INTERES ŞI COMPETENŢĂ:

istorici, istorici de artă, filozofi, arhitecţi, ingineri, urbanişti, arheologi, oameni politici,

scriitori, artiști etc.

CONGRESUL INTERNAŢIONAL AL ARHITECŢILOR, MADRID, 1904

DEFINIREA MONUMENTELOR :

1. VII - ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite.

2. MOARTE - nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit

inutilă.

MONUMENTELE TREBUIE FIE CONSOLIDATE (CELE

MOARTE), FIE RESTAURATE (CELE VII).

-Restaurarea trebuie să păstreze unitatea de stil, porţiunile de

edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar

dacă nu afectează echilibrul estetic general.

-Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc

executate exclusiv de câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi

acţionând sub controlul tehnic, estetic şi arheologic al statului.

-Constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice

şi artistice în fiecare ţară.

CARTA DE LA ATENA (1931) - ORGANIZAŢIA DE COOPERARE INTELECTUALĂ A

SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR

-SE FORMULEAZĂ PRINCIPALELE TEZE PRIVIND PRINCIPIILE ȘI

METODOLOGIA RESTAURĂRII MONUMENTELOR

-importanța păstrării patrimoniului artistic și arheologic al umanității

-părăsirea reconstrucțiilor integrale

-distincție între monumentele în ruină și cele în stare de integritate

-recurgerea la tehnica modernă pentru păstrarea „in situ”

-dreptul comunităţii în faţa celui privat asupra conservării monumentelor

istorice.

-restrângerea dreptului de proprietate atunci când acesta se referă la un

monument istoric.

-respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din

apropierea acestora (construcţii noi, reclame, structuri edilitare sau plantaţii).

-cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în metode fizice,

chimice sau biologice de conservare, urmare a creşterii gradului de deteriorare a

monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili.

-folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor.

-întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor

-creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor.

întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale patrimoniului.

CARTA DEL RESTAURO ITALIANA (1931)

ELABORATĂ DE CONSILIUL SUPERIOR PENTRU ANTICHITĂŢI ŞI

ARTE.

-activitatea tehnică a conservării monumentelor

istorice - proces de reinstituire a valorii lor artistice.

-Restaurarea - operaţiune complexă ce nu trebuie

să excludă nici unul din multiplele criterii sau

perioade ale existenţei monumentului.

-Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii

formale a monumentului istoric şi nicidecum a

unităţii sale stilistice.

-Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele

derivând din :sentimentele populaţiei, spiritul

oraşului, memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă

instanţă, criteriul capacitatii de realizare a

restaurării şi refolosire a monumentului istoric.

GUSTAVO GIOVANNONI 1873-1947- PROMOTORUL RESTAURĂRII ȘTIINȚIFICE

-reia și reelaborează tezele Cartei de la Atena aducând o

mai mare precizie și limitând intervenția restauratorului

-orientarea sa a căpătat denumirea de restaurare

științifică

-monumentele- mărturi istorice care exprimă o

semnificație spirituală ignorându-se valoarea lor artistică

-restaurarea trebuie să țină cont de istoria monumentului

și să nu anuleze nici o etapă

-respingerea tendințelor de a aduce monumentul la o

unitate de stil

-înlăturarea restauratorului care tinde să se confunde cu

autorul

CESARE BRANDI (1906-1988)- ÎNFIINŢAREA INSTITUTULUI

CENTRAL DE RESTAURARE (1939)

RESTAURAREA CA INTERVENŢIE UMANĂ

OPERA DE ARTĂ

RELAŢIA RESTAURARE - OPERĂ DE ARTĂ

DEFINIREA METODOLOGICĂ A RESTAURĂRII

“Considerarea restaurării în raport direct cu

recunoşterea operei de artă ca atare ne permite

acum să o definim: restaurarea constituie momentul

metodologic al recunoşterii operei de artă, în

consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică

şi istorică, în vederea transmiterii ei către viitor.”

C. Brandi, Conceptul de restaurare, în Cesare

Brandi, Teoria restaurării 1963

DEFINIREA PRINCIPIILOR RESTAURĂRII

DUPĂ CESARE BRANDI

prima axiomă: „ se restaurează numai materia

operei de artă ”

al doilea principiu al restaurării: „ restaurarea

trebuie să vizeze restabilirea unităţii potenţiale a

operei de artă, în măsura în care acest lucru

este posibil, fără a comite un fals artistic sau un

fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei

de artă print timp.”

Opera de arta: integralitate şi totalitate

Restaurarea operei de artă: respingerea

analogiei

Restaurarea operei de artă: integrarea

insesizabilă de la distanță reperabilă de la

apropiere

Restaurarea ruinelor, mărturia istorică

Adăugirile operei de artă

ETAPA POSTBELICĂ

RECONSTRUCȚIA MONUMENTELOR AVARIATE DE RĂZBOI

ATITUDINI

1. REFUZUL DE A REFACE CONSIDERÂND PIERDEREA

IRECUPERABILĂ

2.ACCEPTAREA RECONSTRUCȚIEI INTEGRALE (DE LA UNICAT LA

ZONE ISTORICE URBANE)

3.PĂSTRAEEA MONUMENTELOR AVARIATE SUB FORMĂ DE RUINĂ

BERLIN 1945

ETAPA POSTBELICĂ

RECONSTRUCȚIA CENTRULUI ISTORIC DIN VARSOVIA

CARTIER DIN VARȘOVIA

CCA 1950

ETAPA POSTBELICĂ


85% DIN ORAȘ A FOST DISTRUS

CENTRUL ISTORIC A FOST CONSTRUT INTEGRAL DUPĂ RELEVEE

EXISTENTE

AU FOST RECONSTITUITE CA FAȚADĂ ȘI VOLUM DUPĂ TABLOURILE LUI

CANALETTO ȘI EDIFICII DE MULT DISPĂRUTE

S-AU RECONSTITUIT ZIDURILE DE INCINTĂ ALE NUCLEULUI FEUDAL STARE

MIASTO DISPĂRUT IN SECOLUL XVIII

ETAPA POSTBELICĂ


RESTAURATORII AU APLICAT METODE DIFERITE DE LA CAZ LA CAZ- DE LA

RECONSTRUCȚIE INTEGRALĂ LA RECONSTRUCȚIA FAȚADELOR

SAINT LO, FRANȚA

BISERICĂ GRAV AVARIATĂ REFĂCUTĂ FOARTE SIMPLIST

BISERICA EREMITANI, PADOVA

restaurarec3

Documents