MEDITATIONES

DE

PRIMA PHILOSOPHIA

IN ROMÂNEŞTE DUPĂ TEXTUL ORIGINAL,

CU UN REZUMAT, PUNCT CU PUNCT, AL

INTÂMPINĂRILOR ŞI RĂSPUNSURILOR

PRECUM ŞI UN INDICE

DE

CONSTANTIN NOICA

BUCUREŞTI 1937

./

RENATI

DES·CARTES, MEDITATIONES

DE P RIMA

PHILOSOPHIA, IN QVA DEI EXISTENTIA

ET ANiME JMMORTALIT.AS

D 10 M o N' STR A T V R.

PARISfTS, ApudMiCHAELEM SOI.y,Viâ hcobta.,fub

f1gno Plia:nicis,

M. O C. XLI. CHm 'Priuile.gio, (:7' Appro(;'dtione Do8orHm,

�--- �----�--------------------�

Reproducere a copertei din frunteu prirl1el ediţii.

CUV ĂNT INAINTE

LA TRADUCEREA ROMÂNEASCĂ

o traduc-ere în limba română a «Meditaţiilor» lui Descartes nu, mai are) de b,ună seamă) nevoie de îndreptăţire. Este cu­noscută de toată lumea însemnătatea filosofică a operii de care

e vorba. Iar dacă traducătorul nu dă ad mai mu,lte amănunte

asupra împrejurări lor istorice în care e scrisă opera) o face nu numai fiindcă a dat cu alte prilejuri asemenea amănunte) dar ş'i fiindcă lucrurile sunt îndeajuns de bine C'unoscute.

Totuşi) o. introducere Za traducerea de faţă nu ar fi fost ne­fi,rească sau de prisos. Ohiar atunci când e vorba de opere bine cunosCiute) poţi rosti asupră-le) în cazul că le cercetezi cu bă­

gare de seamă) judecăţi închegate) diacă nu) întâmplător) unele noui. Dar tocmai pentrucă ai de rostit - sau ţi se pare că ai de

rostit - judecăţi ce ar putea uneori ieşi din rândul interpretă­rilo.r obişnuite) e mai înţelept să le rezervi pentru lucrările în care) mai puţin îngrădit fiind decât în cuprinsul unei introdu­ceri) îţi este îngăduit să le înfăţişezi în chip mai înt6meiai. Aşa

ceva nădăjduim să putem face cu prilejul uneia din lucrările ce nu ar trebui să apară prea mult în urma traducerii de faţă.

Mai mult decât o introducere la tălmăcirea «DI editaţiilor» - introducere pe care cititorul şi-o poate cu uşurinţă alcătui singur) din e"bementele ce le găseşte în orice monografie asupra

lui Descartes şi chiar în oricl6istorie ma'i întinsă a filosofiei -­am f'i fost ispitiţi să punem în frunte o analiză a întâmpinăriZor

şi răspunsurilor la ele. Intradevăr) cercetwrea îndeajuns de atentă a unora cât şi la altora) ne-a adus la încredinţarea că) în

afară de lungimile şi repetiţiile fireşti întro asemenea materie)

IV MEDITATII

întâmpinările şi răspunsurile sunt sort�te să lămurească în

multe privinţe pe cititor, ba adesea îi deschid unele orizonturi

noui, fie cu privire la slăbiciunile filosofiei cartesiene, f�e ou privire la virtuţile 6i. Este, ca atare, un lucru demn de mirare

puţinul interes ce li se arată de obiceiu. Dacă în privinţa scri­

sorilor lui Descartes - scrisori ce de asemenea ar trebui să fie

de cel mati mare interes pentru cercetătorul filosofic - se poate

invoca scuza că ele nu se găsesc în 6diţiile obişnuite, despre în­tâmpinări şi răspunsuri nimeni nu poate afirma că nu le are la îndemână, de vreme ce figurează chiar în ediţiile populare

ale operelor lui Descartes. Iar traducătorul lucrării de faţă se

vede silit să facă mărturisirea că a dat până acum la iV6ală trei

studii şi un mic volu,m asupra lui Descartes, fără a folosi cum

trebue materialul preţios ce se găseşte în cuprins;ul întâmpină­rilor şi răspunsurilor.

Iată pentru ce un studiu asupra lucrurilor oe Srunt 'IJ'I'1ednice

de subliniat în ele, ar fi fost binevenit. 'Traducătorul pusese însă

umle din însemnările, ce t7'ebuia,u să încapă în st'udiul acew" în notele din josul paginilor care cuprind întâmpinările şi răspun­surile. Iar cum traducerea de faţă, dimpreună cu rezumatul ce

o întregeşte, nu tind să alcătuiască decât o unealtă de studiu,

ni s'a părut mai potrivU ca observaţiUe şi sublinieriZe ce le

avem de făcut să rămână în nemijlocita apropiere de locurile

cari le-a�t prilejuit, decât să intre în corpul unui studiu, care

poate, sub alte raporturi, ar fi inter,esat mai mult pe cititor, dar

l-ar fi făcut, în orice caz, să lucreze el însuşi ceva mai puţin. Ne

mărginim, aşa dar, în locul acesta, să atragem atenţia celo.r cari vor să pătrlundă mai adânc în gândirea lui Descartes, asupra

însemnătăţii întâmpinărilor şi răspunsurilor. Cititorul va vedea

singur ce folos are de tras din ele pre:<Jum şi măsura în care adnotările celui ce le 1'ezumă sunt îndreptăţite să stea acolo.

Şi de sigur, chiar daro unele din ele sunt, ele nu înseamnă decât

prea puţin faţă de tot ce ar putea să deştepte, în mintea cuiva,

cufundarea aceasta, neaşt.eptată aproape, în adâncimile gândirii lui Descartes.

Textul tradus este cel al ediţiei Adam et Tannery, text ce

se bizue mai mult pe ediţia a II-a, din 1642 (la Amstrerdam),

CUV.\.NT INAINTE LA TRADUCERE.-\. RO)lA:\L-\.ScI V

îngrijită de în� decât pe cea primă, publicată in 1641 (la Paris), sub îngrijirea părintelui Mersenne, credindosul prie­

ten al filosofului. In privinţa traducerilor folosite spre a o con­trola pe cea de faţă, n'a încăput nici o greutate de alegere, de vreme ce există o traducere franceză (prima, publicată în 1647

fi întreprinsă de ducele de Luynes, pentm textul Meditaţiilor, .şi de Glerselier pentru cel al întâmpinărilor şi răspunsurilor) revăzută de însu§i autor. Iar textul acesta francez figurBază şi el în ediţia Adam et Tannery, anume în cuprinsul volumului IX, în timp ce textul latin alcăt�wşte volumul VII.

Nu am întreprins traducerea întâmpinărilor şi răspunsuri­l01', deoarece, după cum se ştie, eLe sunt de câteva ori mai în­

tinse decât lucrarea propriu zisă. Am întreprins în schimb re­zumarea lor punct cu punct, spre a oferi astfel cititorului, în­tr'un nU1năr relativ rv::dus de pagini, un inventar cât mai în­grijit de-al lor. S'ar putea ca în unele locuri rezumatul nostru să fi isbutit chiar a limpezi unele argumento[� înfăţişate prea încâlcit sau prolix de către intâmpinători şi autor. (Bine înţe­les că alteori s'ar putea să fie to�mai pe dos). In orice caz ne-am trudit să facem o amănunţită daTe de seamă a desbateri­lor, şi chiar dacă nu am scutit pe cititor de a străbatof paginile intâmpinărilor şi răspunsurilor, nădăjduim că i-am dat mijlo.­mI să se orienteze în ele, îmbrăţişând întregul şi putând tot­deodată alege doar aceea ce-i trebue.

Text,ul după care au fost alcătuite rezumatele e cel fran­cez, din volumul IX ,al ediţiei amintite. Pentru al cincelea şi al

şaptelea şir de întâmpinări şi răspunsuri, cari nu figurează în volumul IX al ediţiei Adam şi Tannery, sub cuvânt că tradu­cerea lor n'a fost revăzută de către Dfscartes, s'a folosit tex­tul obişnuit din ediţiile popu,Ia1�e în limba franceză. De altmin­teri, deşi cele mai întinse, aceste două şiruri de întâmpinări şi răspunsuri sunt cele 1nai puţin substanţiale dintre toate, aşa Încât rezumatele au putut lăsa mult de o parte din conţinutul

lor. - Dintre rezumate le în limbi străine, ce se pare că a1,,{, mai fost întreprinse asupr,a tewtului întâmpinărilor şi răspunsurilor, niciunul nu a căzut în mânx traducătorului român. De aseme·

VI MEDITAŢII

nea, nu a folosit niciun alt Indice în redactarea celui al său, oare figurează la sfârşitul lucrării.

Revenind la traducerea propriu zisă, vom 1'ecunoayte că textul original nu prezenta prea multe gn-utăţi, limba latină a filosofilor moderni fiind, de sigur, pellfrn cei de azi, forma cea mai uşoară sub care se poate înfăţişa ea; în schimb nu pu­tem fi mulţumiţi cu limba românească pe care o întrebuinţăm în filosofie, limbă ce nu şi-a căutat încă bine isvoarele şi nu s'a reîmprospătat îndeajuns din sine. Simţim în chip hotărît că limba românească ar putea da mai mult, cu alte cuvinte că noi înşine am putea scoate mai mult din ea. Traducerea de faţă a Meditaţiilor, dimpreună cu alte traduceri tipărite de noi, sunt în cel mai bun caz corecte. Tălmăcitorul lor nădăjdueşte să le revadă şi refacă ceva mai târziu, când o mai adâncă pătrundere a limbii româneşti îl va fi pus în măsurii să nu dea numai echi­valentul românesc al unei cugetări, ci să se folosească de acea cug1etare spre a însufleţi propria sa limbă.

E de prisos să adăogăm cele ce se rostesc întotdeauna în cazul lucrărilor de soiul traduoerii de faţă, şi anume cii am fi recunoscători să ni se atragă atenţia asttpra greşelilor fie de traducere fie, ou prilejul rezumatelor, de interpretare, ce s'au stn-curat în paginile ce urmează. Ne-am ţinut însă tot timpul. atât de aproape de libera textultd - la ce bun să ne depărtăm prea mult, de vreme ce nu stăpânim încă limba cea potrivită?­încât nădăjduim să nu fi greşit mai des decât se întâmplă de obiceiu. In locurile unde ne-am depărtat întru câtva de expresia din original, am pus-o pe aceasta în notă.

Tălmăcirea operii filosofice principale a lui Descartes apare în anul când se sărbătof'eşte împlinirea a 300 de ani dela tipă­rirea Discursului asupra Mi&todei. Cineva şi-ar putea închipui că era mai firesc să tradtwem lucrarea a cărei apariţie se anive'f­sează astăzi, decât o alta, oricât de însemnată, a aceluiaş autor. Dar o traducere românească a Discursului există, chiar .dacă nu e dată prea recentă; iar pe de aUă p.arte nu s'ar putea susţ'ine că sărbătoarea de azi e mai de grabă a Discursului ikcât a lui Descartes însuşi. Intre 'atâtea feluri în cari putea fi - şi a fost sărbătorit - filosoful, ni s'a părut că nu, e cel mai nepotrivit fel traduce'fiea uneia din lucrările sale.

CUYANI INAINTE LA TRADUCEREA ROMÂNEAScA VII

Deşi era întreprinsă, traducerea de faţă n'ar fi putut vedea prea de grabă lumina tiparului şi n'ar fi apărut ca un omagiu românesc Za sărbătorirea lui Descartes, în cazul că Institutul Francez din ţara noastră nu ar fi luat asupră-şi cheltuelile de tipărire a lucrării. Conducătorul acestui InstiJtut, d-l prof. A. Dupront, a arătat atât de multă bunăvoinţă proectului de a ti­pări «Meditaţiile», încât ne temem că o simplă mărturisire de recunoştinţă nu poate fi un răspuns mulţumitor. De aC€ea ru­găm pe cititor să ne -ajute - prin interesul pe care-l va purta lucrării ,de faţă - a dovedi d-lui prof. Dupront că simpatia pe care-o arată literelor româneşti nu e fără ecou, iar sacrificiile pe cari înţelege să le facă nu sunt nici ele fără folos.

TRADUCĂTORUL.

CĂTRE DECANUL ŞI DOCTORII PREA îNŢELEPŢ!'

ŞI STRĂLUCIŢI AI SFINTEI FACULTĂŢI DE TEOLOGIE

DIN PARIS

o pricină atât de firească mă îndeamnă să vă pun înaintea ochilor scrierea aceasta şi nădăjduiesc că Domniile Voastre veţi avea de asemenea, după ce veţi fi afl8Jt rostul Întreprinderii mele, lma atât de 'f:ire2.scă s'o luaţi sub ocrotire, Încât n'a.ş putea s'o laud aci în niciun fel mai bine decât înfăţişând pe scurt ce anume am urmărit în ea.

Am socotit Întotdeauna că două chestiuni, eea despre Dum­nezeu ,şi cea despre suflet, sunt mai de seamă, printre cele care trebuesc dovedite cu ajutorul filosofiei, mai degrabă decât al teologiei : căci deşi nouă, celor credincioşi , ne e deajuns să avem credinţa că sufletul omenesc nu piere dimpreună cu trupul pre­cum şi că Dumnezeu fiinţează, de bună seamă că celor necredin­cioşi niciun soiu de religie, ba aproape nicio virtute morală nu pare a le putea fi convingătoare, dacă mai Întâi aceste două chestiunii nu lel·au fost dovedite pe căile raţiunii naturale : şi întru cât adesea, în vieaţa· aceasta, mai multe răsplăţi sunt făgă­duite de către vicii decât de către virtuţi, puţini inşi ar pune ceea ce e drept înaintea plăcutului , în caz că nici nu s'ar temeI de Dumnezeu şi mci n'ar aştepta o vieaţă viitoare. Iar deşi e

cu desăvârşire adevărat că trebue crezut în existenţa lui Dum­nezeu fiindcă ea ne este înfăţişată în Sfintele Scripturi şi , la rândul 101':, Sfintele Scripturi trebuesc crerute fiiindcă sunt că.­pătate dela Dumnezeu - căci, de vreme ce credinţa este un dar al lui Dumnezeu, cel care ne-a hărăzit să credem în celelalte lucruri ne-a putut face, tot el, să credem în faptul că el însuşi

există - aşa ceva totuşi nu poate fi �nfăţişat c:}'!0r necredin-

2 MEDITATII

cioşi, căci ei 1, ar socoti un cerc viţi:os. Şi, în adevăr, am luat

aminte la faptul că nu numai Domniile Voastre toţi dimpreună

cu alţi teOilogii, afirmaţi cum că exiJSten�a lui Dumne'�eu p08!te fi dovedită pe căile raţiunii naturale, dar şi că din Sfintele Scrip­

turi se poate trage încheierea că e mai lesnicioasă cunoaşterea

sa decât multe ounoaşteri despre lucrurile create, ba că ea este

intr'atât de uşloară, încât păcătuesc cei cari n'o au. Aşa o arată Cap. 13 prin aceste cuvinte: Nu trebuesc iertaţi d.� acestea. Căci dacă au fost în stare să ştie atâtea încât să poată .Judeca despre cele ale lumii, cum de n'au afla.t mai lesne de stăpârwJ acesteia? Iar la Rom. Cap. 1 stă scris că ei sunt de neiertat. Şi tot an ace­laş[ loc, prin aceste cuvinte: Ceea ce e cunoscut de Dumnezeu est'3 vădit în ei, ni se pare a se reaminti că toate cele ce au fost

ştiute 'cu priVITe la Dumnezeu pot fi arătate prin a�gumente, căutate nu în altă parte decât în însuşi cugetul nostru. In ce

fel se face aceasta şi pe ce cale e cunoscut Dumnezeu mai sigur

şi mai lesne decât cele ale lumii, -- pe acestea le-am soco1Jit a nu fi strădne de cercetarea mea.

Cât despre suflet, cu toate că mlulţi au socotit firea sa grea de cercetat, iar unii au îndrăsnit chiar să spună că argu­

mentele omeneşti ne încredinţează că el piere odată, ou tCorpul

şi că dOlar prin credinţă se afirmă dimpotrivă, -- fiindcă totuşi aceştia sunt osândiţi de Conciliul din Latran, ţinut sub Leon

X, în sesiunea a opta, care cere în chip anUll1� ftilosofilor creş­tini să ruimicească argumentele lor şi s,ă dove:12ască, d�pă Pl'­

teri, adevărul, n'am şovăit să purced şi eu la aceasta.

De altminteri, ştiind că cei mai mulţ.i atei refuză nu din·· tr' altă �icină să creadă că Dumnezeu există şi că spiritul ome­

nesc e deosebit del trup, decât fiindcă afirmă că aceste două

chestiuni n'au putut fi încă dovedite de nimem; chiar dacă nu mă potrivesc de fel în părere cu aceştia, ci dămpotriv.ă socotesc

c·ă aproape toate dov;ezHe cari au fost înfăJţişate de către cuge­

tele mari au, atunci când sunt înţelese bine, tărie demonstrativă şi mă 'încredinţez că abia de se mali pot aduce vreuul:'Ile cari să nu fi fost născo:cite dinalinte de către alţii; socotesc totuşi că

nimic nu poate fi mai de folos, în filosofie, decât faptul de a

cerceta cu s,ârg, odată, pe cele mai bune dintre toate, şi a le înfăţişa a.tât de îngrijit şi de limpede, încât toţ� s,ă socoate, după aceea, că e vorba de dovezi neîndc!ioase. Şi, în sfârşit, fiind-

CATRE DECAN ŞI DOCTORI 3

'Că unii - .ştiind că m'am îndeletnicit cândva cu O metodă pen­

tru deslegarea oricăror greutăţd în ştiinţe, metodă, e drept, nu

nouă eăci nu ·există nimic mai vechiu decât adevărr'ul, dar pe ,

care au văz-ut că adesea nu o folosesc prea rău în alte chestiuni

- fiindcă ei a.u cerut stăruitor a.ceastru dela mille. m 'am gândit

ca rurmare că e de datoria mea să incerc ceva ,în această ma­

terie.

Tot ce am putut îndeplini se găseŞlte în acest tratat. Nu

doar că m;am silit să adun în e� toate argumentele felurite ce

pot fi aduse ·spre dovedi:rea acestor lucruri. şi nici nu-mi pare

că merită! osteneaJă aşa ceva, decât acolo unde niciunul nu e socotit îndeajuns de sigur; ci am urmărit numai pe întâiele şi pe cele însemnate , lîn aşa fel încât să cutez a le înfăţişa acum

drept cele mai sigure şi evidente dovezi. Şi aş adăuga, chiar, că ele sunt de aşa fel , încât nu cred să se deschidă minţii omei· neşti vreo cale prin ,care să isbutească a găsi vreodată altele mai bune: însemnătatea cauzei şi slava iui Dumnezeu; unde tintesc toate acestea, mă îndeamnă să vorbe::;c ceva m'3� liber despre ale mele decât îmi stă in obiceiu . Dar, oricât le-aş socoti de sigure .şi' evidente, nu mă încredinţez totuşi, prin aceasta, că ele sunt pe măsura minţii tuturor; ci, după cum în geometrie eXii:stă multe dovezi de-ale luă Arhimede, Apollonius, Pappus, ori alţii, dovezi care, deşi sunt socotite de cătlre toţi drept evi­dente, chiar, şi drept sigure, - deoarece anume nu cuprind cu desăvânşire nimic C8lI'e, privit în sine:. să I1lU fie foarte 18sne de ,cunoscut .şi nimic rÎn care cele ce urmează să nu se lege în chip îngrijit de ,cele dinainte, - fiindcă totuşi sunt destul de lungi şi oer un ci1J�tor deosebit de atent. nu Stmi; înţelese decât de

prea p1Uţini : la fel, deşi cele de care mă folosesc aci sunt, după părerea moo, asemeni . în 3iguranţă �i evidenţă , celor geumetrice,

ba chiar Jeintrec, mă tem totuşi că nu pot fi pătrunse îndeajuns de m,ult, fie pentruc.ă sunt şi ele destul de lungi, atârnând unele d,· -=.ltele, fie mai r 'ffi, fiine::ă ('lOr Uit ru?'et despr ' n� cu OI":ă,· vârşire de prejudecăţi şi care să se desfacă lesne de tovărăşia

siu�ţurilor. Şi, de sigur, nu .,� !�ăsesc pe lume rr'.a� mulţi inşi înzestraţi pentru studiul metafizicii decât pentru cel al geome­

triei . Pe deasupra. se întâJne:şte o deosebire în aceea că, în geo­

metrie, întru· cât t:oţi sunt încredinţaţi că nu se obişnueşte a SE: înfăţi'şa nimic cu privirt) }[' care să nu : e aibă o e!- monstraţie

4 MEDITAŢII

sigură, cei neştiutori plăcătuesc mai adesea prin aceea că încu­

viinţează lucruri frulse, nămind să arate că le înţeleg, decât

prin aceea că înlătură lucruri adevărate; pe când in filosofie, ..

�tru cât se socoate că ,'nu există nimic despre care să nu se

poată face afirmaţii într'un sens ori într'altul, puţini inşi cerce-­

tează adevărul şi mult mai mulţi ţintesc, prin aceea că S�

trudesc să combată tocmai pe cele mai de preţ, să capete faima

în ale spiritului.

Şi astfel, oricum ar fi argumente�e mele, dat fiind că to­

tuşi ele aparţin fHoscfiei, niU nădăjduesc că, plrin ajutorul lor,

voiu săvârşi {!eva de răsunet, dacă nu mă ajutaţi CIU ocrotirea

Domniilor Voastre . Căci, întru cât toate cugeteile au o părere

atât de înaltă cu privirei la Facultatea Voastră, iar renumele

Sarbonei e cel al unei autorităţi atât de mari, încât nu numai că în chestiuni de credinţă nicio tovărăşie omenească, tn afară

de Concilii, n'a avut vreodată trecerea ce o vădiţi, dar chiar

în filosofia cea omenească, nicăieri nu se socoate a fi () iscuslÎnţă

şi temeinicie, preClUm şi o nepărtinire mai mare în rostirea ju­

decăţilor; nu mă îndoesc că, - dacă binevoiţi a purta o astfel de grijă lucrării de faţă incât, mai întâi, s'o indreptaţi: căci

gâIl!dîndu�mă la neştiinţa omenească, dar mai ales la a mea , nu socot că nu există greşeli în ea; apoi, ca acele luel'uri cari fie

lipsesc, fie nu sunt îndeajuns de desăvârşite , fie au nevoie de o

expHcaţie mai întinsă, să fie adăugite, desăvârşite, lămurite, sau

de către Domniile Voastre înşivă sau măcar de mine, după ce mă veţi fi înştiinţat; şi insj'ârşit ca, după ce argumentele cu­

prinse în ea, mijloeiită cărora se dovedeşte că Dumnezeu fiim­ţează şi că spiritul e altul decât corpul, VOT fi aduse la acea. limpeziciune la care gândesc că pot fi ele aduse, anume astfel încât să trebuiască a fi socotite dx�t dovezi dintre cele mai sigure , să vroiţi a mărturisi lucrul acesta în chip public: nu mă .

îndoesc, zic, că, dacă aşa ceva se întâmplă, toate greşeliiJ.e ce au existat vreodată cu pI1ivire la aceste chestiuni, vor pieri în SQUrt timp din cugetele oamenilor. Căci adevărul însuşi va face lesne pe ceilalţi oameni iscusiţi şi învăţaţi să subscrie judecăţii Voas­tre; iar autoritatea, ca ateii cari sunt de obiceiu mai de grabă. îndrăsneţi 1) decât iscusiţi salU: învăţaţi, să se lepede de pornirea_

1) scioli.

CĂTRE DECAN ŞI DOCTORI 5

,de a contrazice şi chiar, poate, să apere ei înşişi argumentele, "despre cari vor şti că sunt socotite demonstraţiuni de către toţi

cei cU! cuget, să le apere spre a nu părea cumva că nu le înţeleg. Şi în sfârşit, toţi .ceilalţi vor da lesne crezare atâtor mărturii, şi nu va mai fl nimeni pe lume care să cuteze a se îndoi fie de

':eXlÎstenţa Lui Dumnezeu fie de adevărata deosebire a spiritulrui omenesc de trup. Iar despre folosul unui astfel de lucru. Dom­niile Voastre înşivă îl puteţi socoti mai bine decât or�cine cât e de mare, în înţelepciunea rară ce aveţi. Şi nu mi-aT şedea bine să vă lau.d aci mai pe larg cauza lui Dumnezeu şi .a.. religiei,

:Domniilor Voastre, cari aţi alcătuit neincetat stâlpul cel mai ,,:::le seamă al bisericii catolice.

PREF AŢA CATRE CITITOR

Despre chesti1mile privitoare la Dumnezeu şi Sttfletul ome­nesc, am mai pomenit, în puţine cuvinte, altădr.tă, în Disertaţia despre metoda potriIvită pentru a-şi îndruma raţiunea şi a des­coperi adevărul în �tiinţe, dată în anul 1637 pe limba franc.]ză, - nu însă spre a le trata, acolo în ,amănunţime, ci doar spre It le schiţa şi a învăţa, din părerile cititorilor, în ce chip ar trebui să le tratez mai târziu. Căci 'mi s'au părut a fi de o astfel de însemnătate, încât să socot că tl1ebue vorbU despre (le mai mult decât odatăj iatr calea ce urmez pentru lămurirea lor este atât de puţin bătătorită şi întrJatât depărtată de experl,enţa obişnuită, încât n'am socotit bine s'o înfăţişez tnai pe larg într'o lucrare franceză, putând fi citită pretutindeni de toată l'a/mea, pentru ca nu cumva şi cttgetele mai slabe să poată crede că le e îng�uit să ur,meze calea aceea .

. Insii, - înt.ru cât rugasem ,acolo pe toţi cei caTi vor în­tâlni în scrisul meu ceva vrednic de îndreptare, .să binevo.iască a mă înştiinţa de aceasta - n'au fost adust!, cu privire la cele ce menţionam despre chestiunile de mai sus, niciun fel de în­tâmpinări demne de reţinut, în afară de două, la care voiu răs­punde ac'i în puţine cuvinte, înainte de a păşi la explicarea lor mai amănunţită.

Prima întâmpinare este că, deoarece spiritul omenesc res­frânt asupră-şi nu percepe că e altceva decât�tn lucru ca,re cu­getă, n'ar l'eieşi că natura sau esenţa lui constă (loar în aceea că e un lucru cugetător, aşa încât cuvântul de doar să le înlăture pe toate celelalte car'i ar putea fi socotite că se leagă de fiTea lui. La caTe obiecţie răspund că, într'adevăr, n'am 'ilrmărit acolo să 1.(3 ,înlătur pe acest,ea în ce priveşte realitatea însăşi a lucrului (realitate despre care fireşte cii nu vorbeam afttnd) ci

8 M E D I T A Ţ I I

doar în ce priveşte percepţia mea, astfel încât înţelesul să fie că nu cunosc C'H desăvârşire nimic despre care să ştiu că ,<;e ra­

portă la esenţa mea, afară de faptul că sunt un lucru cugeti'itor, adică ceva care închide în sine facultatea de a cugeta. In cele

următoare, de altfel, voiu arăta în ce chip, cuno.scând că nimic altceva nu ,aparţine esenţii mele, urmează, de aS'cmenea, că ni­mic altceva nn-i revine întradevăr,

Cea de a doua este că, având în mine ideea unui luc'f'IL mai desăvârşit decât mine, nu reiese că ideea însăşi este mai desă­

vârşită decât mine, şi cu atât rnai puţin că aceea ce este înfă­ţişat prin ideea în chestiune fiinţează. Insă răspund că, aci, se ascunde un înţeles îndoit în cuvântul de idee: căci ea poate fi luată sau în înţeles material, drept o operaţie a intelectulu,i, în care înţeles nu pot spune că e ma,i desăvârşită decât m'ine; sau obiectiv, drept lucrul înfăţişat prin această operaţie, lucru care, chiar dacă ntt se pres'upune că există în afară de intelect, poate totu,ş'i să fie mai .desăvârşit aecât mine, datoritii eS6nţei sale. Dar felul în care, din aceea doar că se află în mine un lucru mai desăvârşit reiese că el fiinţează cu adevărat, va fi înfăţişat mai pe larg în cele ce urmează,

In afară de acestea, am mai cercetat două scr'ieri destul de întinse, care totuşi nu combăteau atât dovezile mele ctt pri­'II'ire la tezele în cheStiune, cât concZuziunile, folosind a1'gumente împrumutate din locurile comune ak ateilor. Şi fiindet'r, argu­mentele de acest soiu nu pot avea nici o tărie pe lânge"i cei cari-mi înţeleg dovezile, dar fiindcă, pe de aWi parte, cugetele multora sunt întratât de nepricepute şi de nevolnice, încât sunt convinse mai de g,rabă de păren'le acceptate mai intai, oricât de greşite ar fi ele şi de străine judecăţii, decât de răspumsu,l la ele, 10ăspuns adevărat şi temeinic dar cunoscut rn,ai târziu, -nu vo'Î<U răspunde obiecţiunilor de care e vorba, ca nu cumva să trebttiască a le înfăţişa mai întâi. Voiu zice numai, în chip general, că toate cele ce sunt de obiceiu afirmate de către atei, pentru combaterea existenţii lui Dumnezeu, atârnă întotdl3aww de faptul că, sau simţirile omeneşti sunt alribuitelui Dumne­zeu., sau ne însuşim pentm minţile noastre o astfel de putere şi de înţelepciune, încât năzuim să determinăm şi înţell3gem tot ce poate şi tnbue să facă Dumnezmt; astfel că, amintindn-ne c:.i spiritele noastre trebu.esc socotUe mărginite) Dumnezeu, în

PREFAŢĂ 9

..schin1b de necttprins şi nemărginit, acestea nu ne vor l'r-idnui nicio gl'eutate .

Acum însă, după ce, oricum, am întâmpinat odată părerile

oarl/,enilor, pornesc din nou aci să tratez aceleaşi chest-iw!i des­pre Dumnezeu ş·i sufletul omenesc, iar odată cu ele principiile întregei filosofii prime; dar în aşa fel, încât să nu mă aştept la niciun soiu de aplau.ze din partea mulţimii şi nici la /,tit număr mare de cititori; ba chiar nu sunt un autor pe care să-I citească decât cei car·i, pot şi vraiesc să ,mediteze în chip ser'los dim­preună cu mine, precum şi să-şi depărteze mintea de simţuri şi .dl;. toate prejudecăţile, cititori de soiul cărora şti1t bine că nu se -întâlnesc decât foarte puţini . In ce priveşte, în schimb, pe cei cari, fără să aibe grija de a îmbrăţişa rânduiala şi înlânţu,irea

argumentelor mele, se vor osteni doar să trăncăneasâi asupra unora dintre ele luate deosebit, după cum mt mulţi I)biceiul, ei nu vor avea de Ciules un rod pl'ea însemnat din citirea lncn'ir'ii acesteia; şi cu toate că, poate, vor găsi ade8ea prilejul de bat­jocarire, nu vor obiecta totuşi lesne ceva primejdios sau dem'n .de a primi răspuns .

Fiindcă însă nu făgăduesc în niciun chip altora că-i voiu satisface în toate privinţele dela început şi nici nu-mi atribui atât de multe daruri încât să mă încred că pot prevedea toate ce vor pă'rea grele cuiva, voio...t înfăţişa mai întâi, în Meditaţitmi, tocmai acele cugetări cu ajrutorul cărora am impresia că am ajuns la o cunoaşrere sigură şi limpede a adevărului, spre a 'în­cerca dacă cumva aceleaşi argumente, prin cMi am fost convins eu însum'i, nu pot convinge şi pe alţii. După aceea, vokl- ră.<;­

:punde obiecţiunilar ttnor persoane, de seamă ZJrin isc1U>'Înţă şi 'învăţătură, cărora aceste M editaţiuni le-artt fost tr'imiae spre cercetare înainte de a fi date la tipar. Căci s'au obiectat de cătro aceştia destul de multe lucruri şi destul de felurite sp1"e a în· drăzni să sper că aliora ntt le va veni lesne în minte ceva -

cel puţin de oarecare însemnătate - care să nu fi fost bănuit de către aceia. Astfel încât rog stăruitor pe cititori să nu 1'Osteasdi o părere despre Meditaţiuni, înainte de a fi binevoit să citească întâmpinările acestea precum şi deslegările aduse.

S YN O P S IS

A CELOR ŞASE MEDITA ŢII CE URMEAZA

In cea dintâi, sunt înfâţişate pricinile pentru cari ne putem indoi de toate­

lucrurile, mai ales de cele materiale; negreşit, atâta timp cât nu stăpânim alte

temeiuri ale ştiinţelor decât cele de până acum, Deşi, la prima vedere, folosul

unei astfel de indoieli întinse nu va fi vâdit, el este totuşi foarte mare, întru cât

ne Iiberează de toate prejudecăţile şi deschide o cale dintre cele mai uşoare

pentru îndepărtarea minţii de simţuri; în sfârşit, face să nu ne mai putem îndoi cu privire la cele pe cari le vom afla mai târziu că sunt adevărate,

In cea de a doua, spiritul care, folosindu-se de propria sa libertate, pre­

supune că toate cele cu privire la a căror existenţă ne putem îndoi, fie chiar

puţin, nu există, bagă de seamă că nu se poate ca el însuşi să nu existe în acest timp, Ceea ce de asemenea e de cel mai mare folos, deoarece astfel se deosebesc

lesne cele ce-i revin sie, adică naturii intelectuale, de cele ce revin corpului. Dar fiindcă, poate, unii se vor aştepta să întâlnească acolo argumente despre nemu­

rirea sufletului, socotesc că trebue să-i înştiinţez aci, cum că m'am silit să niL scriu nimic care să nu fie dovedit in chip desăvârşit; şi astfel n'am putut urmări o altă ordine decât cea care e folosită de geometri, anume de a pune în frunte toate chestiunile de care depinde propoziţia cercetată, mai înainte de a incheia ceva din ea, Insă intăiul şi cel mai insemnat lucru ce se cere pentru cunoaşterea nemuririi sufletului este să alcătuim despre el un concept căt se poate de lim­pede şi cu desăvârşire deosebit de orice concept al corpului; ceea ce s'a şi făcut acolo, Apoi se cere, de �semenea, să ştim că acele lucruri pe cari le inţelegem in chip iimpede şi distinct sunt adevărate, in felul chiar în care le înţe­legem: ceea ce n'a putut fi dovedit inainte de a patra meditaţie; şi că trebue avut un concept distinct al firii corpului, concept care se alcătueşte parte în meditaţia a doua chiar, parte însă în cea de a cincea şi a şasea; şi că din acestea trebue să se tragă incheierea cum că toate cele ce sunt concepute în chip limpede şi distinct ca fiind substanţ,e felurite, aşa cum sunt concepute spiritul şi corpul, sunt într'adevăr substanţe deosebite între ele; iar acest' lucru e în­cheiat in cea de a şasea meditaţie. Acelaşi lucru se adevereşte tot acol� prin faptul că nu inţelegem niciun corp decât ca fiind divizibil iar spiritul, dimpotrivă, ca nefiind nciodată alcătuit din părţi: căci nu putem concepe jumătatea vreunui spirit, după cum o putem face cu cea a oricărui corp, cât de mic; astfel încât

SYNOPSI S n

firile lor nu sunt numai deosebite, dm sunt chiar cunoscute ca fiind contrarii

într'uri fel oarecare. Nu am tratat insă mai mult despre acest lucru, in scrierea

de faţă; atât fiindcă acestea ajung spre a arăta că, din coruperea corpului nu

reiese, şi pieirea sufletului, şi astfel spre a da muritorilor nădejdea unei alte

vieţi, cât şi fiindcă premisele, din care poate reieşi tocmai nemurirea sufletului,_

atârnă de limpezirea intregii fizici: mai intâi spre a şti că absolut toate substan­

ţele sau lucrurile, cari pentru a exista trebuiesc creiate de Dumnezeu, sunt inco�

ruptibile din fire �i nu pot să sfârşească vreodată de a fi decât prin nimicirea

lor, de către acelaşi Dumnezeul ce le�ar refuza sprijinul său; şi intr' al doilea

rând, spre a �e observa că insuşi cocpul. luat in deoblşte, este o substanţă şi prin urmare nu piere nici el vreodată. Dar corpul omenesc, in măsura în care se

deosebeşte de celelalte corpuri, nu este alcătuit decât dintr'o anumită întovără­şire de membre şi alte accidente de acelaşi fel; pe când spiritul nu constă, la fel, din accidente, ci e o substanţă pură: căci deşi toate accidentele sale se schimbă, precum faptul că înţelege unele lucruri, vrea altele, simte altele. ş. a. m. d., spiritul însuşi nu devine astfel altceva; trupul omenesc, insă. devine altul�

prin aceasta doar că forma unor părţi ale sale se schimbă: de unde reiese cii

trupul piere în adevăr foarte lesne, pe când spiritul este, din firea sa, nepieritor.

In cea de a treia Meditaţie am lămurit, după câte mi se pare. îndeajuns

de pe larg principalul meu argument pentru dovedirea existenţii lui Dumnezeu.

Cu toate acestea fiindcă • .spre a depărta cât mai mult cugetcIe cititorilor de �im�

turi, n'am vroit să mă folosesc acolo de niciun fel de comparaţii luate dela lu­

crurile corporale. se poate să fi rămas multe nelămuriri, care însă, dupa cu� nădăjduesc. vor pieri cu totul mai târziu, prin răspunsurile aduse la întâmpinărl;

aşa, între altele, felul cum ideea unei fiinţe întru totul desăvârşi te , idee ce e În noi, are atâta realitate obiectivă încăt să fie cu neputinţă ca ea să nu isvorească

dela o cauză intru totul desăvârşită. se ilustrează în răspunsuri prin comparaţia. cu o maşină foarte desăvărşită. a cărei idee se află în mintea unui meşteşugar

oarecare; căci. după cum conţinutul 1) obiectiv al ideii în chestiune trebu'! ,�'i aibe o cauză oarecare. anume ştiinţa acelui meşteşugar sau a altuia dela care­

el s'o fi primit, tot astfel idea de Dumnezeu. care e în noi, nu poate să nu aibe

pe Dumnezeu insuşi drept cauză.

In cea de a parta. se dovedeşte că toate acele lucruri pe cari le J(ercepem

limpede şi distinct sunt adevărate, şi totdeodată se lămureşte in ce pricină constă.

falşitatea: lucruri ce trebuesc hotărît ştiute. atât spre a întări pe cele dinainte.

cât spre a înţelege pe celelalte. (Insă trebue înştiinţat că acolo nu se vorbeşte­

de fel despre păcat sau despre greşeala ce se săvârşeşte prin urmărirea bine� lui' şi a răului, ci doar despre cea care se iveşte in deosebirea adevărului şi

a falşităţii. N'iei nu sunt luate în consideraţie cele privitoare la ctedinţă sau la

purtarea in vieaţă. ci doar adevărurile speculative şi aflate numai datorită lu�

minii fireşti a minţii). In cea de a cincea, în afară de faptul că e lămurită firea corporală privită

în genere, se dovedeşte existenţa lui Dumnezeu printr' alt argument. unul nour

Insă aci, poate. se ivesc din nou unele greutăţi. care sunt deslegate mai târziu

1) artificium.

MEDITAŢII

in răspunsul la întâmpinări; pe deasupra, se arată în ce fel e adevărat că Slgu� -nmţa demonstraţiilor geometrice înseşi atârnă de cunoaşterea lui Dumnezeu.

In sfârşit, în cea de a şasea, acţiunea intelectului e deosebită de imagi� _'naţie; semnele distinctive sunt descrise; se dovedeşte că spiritul e în adevăr altul decăt corpul; se arată că primul nu e mai puţin legat de cel din urmă, atât de strâns, chiar, încât alcătuesc împreună ca şi un singur lucru; sunt înşiruite toate

{jreşelile ce obişnuesc să isvorască din simţuri; sunt înfâţişate chipurile în care pot fi ele ocolite; în sfârşit, sunt puse înainte toate argumentele, din cari se poate încheia existenţa lucrurilor materiale: nu doar că le-aş socoti foarte fol� sitoare spre a dovedi aceea ce dovedesc, anume că într'adevăr există o lume şi că oamenii au trupuri, - sau alte chestiuni asemănătoare, cu privire la care

-nimeni întreg la minte nu s'a îndoit vreodată - in chip serios; ci fiindcă, cerce� tându-le pe acestea, se vede că nu sunt atât de sigure nici atât de limpezi pe cât

.sunt cele prin cari am ajuns la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a spiritului nostru;

astfel încât acestea din urmă sunt cele mai sigure şi mai evidente dintre toate ce pot fi aflate de către mintea omului, Dovada acestui singur lucru mi-am pres� cris�o drept ţintă în l\feditaţiile de faţă. Prin urmare, nu voiu înşirui chestiunile -.felurite, despre care de asemenea e vorba aci în chip întâmplâtor.

îN T Â 1 A

DINTRE

MEDITAŢIILE DESPRE FILOSOFIA PRIMĂ,

îN CARE SUNT DOVEDITE EXISTENŢA LUI DUMNEZEF

ŞI

DEOSEBIREA SUFLETULUI DE CORP

Despre cele ce pot fi puse la îndoia.lă.

Incă de mai multă vreme am băgat de seamă câte lucruri greşite primisem dintru început dretpt adevărate şi cât de În­doelnice sunt cele ce am clăd�t mai trurziu peste acestea. prin urmare că toate trebuesc, odată în vieaţă, de-a-binelea dărâ-· mate, spre a în�pe munca dd.n nou" dela temelii, în eazul că nă­zuesc ta statornici când'va în şti!i.nţe un lucru .sigur şi care să, rămână. Dar isprava părea grea, şi 8Jşteptam să ating o vârstă atât de mabură încât nicio alta să nu fie mai potrivită decât ea pentru pătrundieirea ştiinţeilor. De aceea am zăbovit atâta vreme încât, de aci înainte, aş păcătui dacă mi-aş măcina, stând pe gânduri, buQ8Ita de timp ce-mi mai rămâne pentru făptuit. La timp, aşa dar, mi-am descătuşat azi mintea de toate grijile, mi-am prilejuit un digaz sigur, mă retrag singur, voiu fi în sfârşit de-a-binelea liber pentru a începe în chip serios acea obştească răstmnare a părerilor mele.

In vederea acestui lucru, însă, nu va fi nevoie să arăt că toate sunt false, ceea ce poate nu aş fi în stare niciodată să isbutesc; ci fiindcă de pe acum judecata mă încredinţează că nu trebue să ne oprim cu mai mică grijă încuviinţarea deJa cele cari nu sunt cu desăvârşire sigw-e şi neîndoioase decât dela cele pe faţă greşite, va fi de ajuns, spre a le Înlătura pe toate, dacii

14 M E D I T A T I I

voiu găsi un anumit prilej de îndoială cu privire la fiecare. Şi .astfeil, nu vor trebui străbătute chiar toate, luate în parte, ceea ce ar însemna o nesfârşită osteneală ; ci fiindcă, surpându-se temeliiJe, se va prăbuşi totdeodată aceea ce se află clădit pe -ele, voiu începe de ând!aItă .clJ. înseşli principitile pe cari se rezema tot ce mi-a foslt altădată obiect de încredere.

Anume" ce eal ce am găsit până azi ca fiind mai adevărat, l-am primit fie dela simţuri, fie prin simţuri ; pe acestea Însă le-am surprins ca înşelătoare uneori, !şi e chibzuit să nu ne În­·eeredinţăm niciodată cu totul acelora cari ne-aiI amăgit, fie şi o singură dată.

Dar, poate, deşi câteodată simţurile ne înşeală cu privire la unele [ucmri neînsemnate şi l!lai depărtate, sunt multe altele despre cari nu ne putem de fel îndoIT, ichia:r dacă sunt S'�0ase tol:: din �iimţurd: : cum e faptul. că mă aflu aci, că stau lângă foc, că .su nt îmbrăcat cu o haină de iarnă, că am în mâini manuscriSl,1 acesta, - şi altele asemănătoare. Şi in c .::; fel s'.ai!' putea Oetre tăgădruli că mâinile acestea şi întreg corpul le faţă sunt alE; mele ? doar dacă, poate, nu m'aş 'aisemui cu nu ştiu cari nebuni, ale căror cireiere sunt altât de turburate de aburul apăsător al fierei celei negre.) încât ei afirmă necontenit fie că sunt regi , când de fapt sunt cât se poate de săraci, ftie că sunt Învestmân­taţi în purpură c:ând de fapt sunt goi, fie că au capul de argilă, că toată fiinţa lor e un dovleac, onii că sunt alcătuiţ.i din sticlă ; ·dar aceştia sunt smintiţi, irur eu însumi n'aş păl'ea mai putin nebun dacă aş IU8J vreo pildă dela ei .

Pe de aită parte, Însă, sunt un om care obişnuesc să dorm noaptea şi să, ir'esimt în somn toate aceste lucruri, ba chiar

câteodată uneile mai puţlin vrednice de crezare decât cele pe cari le resimt aceştia treji . Intr'adevăr, cât de des nu mă Încredin­ţează odihna din timpul nopţii de împrejurările acestea obiş­nUlite, cum că mă aflu aci, că SUl)It îmbrăcat, că şed la foc, -în timp ce, totJwşi, stau În aşternut, desbrăcat ! Dar acum văd de bună seamă cu ochi treji manUJscriiSiUil , capul acesta PE; care-l mişc nu e adormit, Întind şi simt mâna asta în deplină cuno­ştinţă de cauză ; nu tot atât de distincte s'ar întâmpla 8le unuia -care doarme. Ca şi cum , însă, nu mi-aş aminti că fusesem une­ori înşeiat tocmai de asemenea gânduI1i, în timpul somnului ; iar cu cât chibzuesc mai adânc la acestea, văd limpede d nu pot �eoseb.i niciodată prin semne sigure veghea de somn, aşa Încât

îNTÂIA MEDITAŢIE 1 5

l'ămân uimit şi chiar această uimire, aprorupe, îmi întăreşte pă­rerea cru dorm.

Să ne închipuim prin urmare că dormim, că nu sunt ade­

vărate lucrurile a stea particulare cum că deschidem ochii , miş­

>CIăm capul, întindem mâini[e, nic,i {!hiar, poalte, că a;vem astfel

de mâini sau un astfel de corp ; trebue, măcar, să se admită că

lucrurile văzute în timpuil somnuiIJui sunt întocmai anumitor ima­gini pictate, care n'au putut fi plăsmuite decât prin asemănare cu lucrurile aidevăra-ie ; şi astfel , măcar acestea generale, ochii,

capul, mâinile, trupul întreg, există ca lucruri adevărate iar nu

închipu!ite. Căci de sigur pictorid. îl1Jşiş\, nici mă�at atunci când .se trudesc să [lIăsmuiiască, din cele mai neobişnuite forme, Sirene şi Satyri, nu pot atribui ace3tora firi nouă întru totul, ci doar pun laolaltă membrcle felluritelor vieţuitoare ; slau, dacii cumva născocesc un rrucru într'atât de nou încât să nu fi fost văz.ut cu desăvârşire nimic asemănător, lucru care să fie deci întru totul închipuit şi fals, măcar ,oulorHe c.e-l alcăltuesc trebuesc să fie adevărate. Dintr'o pricină de acelaşi soiu, chiar dacii aceste ele­mente generale, ochii, capul , mâinile :şi cele aI3emăil1ătoar/� pot fi .imaginare, în c'hiip necesar totuşi trebuesc recunoscute drept adevărate cel !puţin alttile câteva, mai simple înd şi mai universale, din cari , întocmai ca din CiuloI11�e adevărate, să fie alcătuite !tOlate imaginile :lucrurilor, fie reale fie false, imagini ce se află în cugetul nostru.

De soiul acesta par a fl , natura corporală în de obşte pre­cum şi întinderea ei ; la fel , forma lucrurilor întinse ; tot aşa cantitatea, adică mărimeru şi numărul lor ; la fel, locul în care se află, timpul de-a-lungull căruia durează, şi cele asemfw.ătoare.

Prin urmare, n'am trage poate o încheiere gres,iVi ă'C aci spunând că fizica, astI'lonomia., medicina şi toate celelalte disci­pline, ce atârnă. de considerarea lucrurilor compuse, sunt în­tr'adevăr îndoelnice ; dar eă aritmeti,ca, geometria şi altele de. acest soiu, care nu tratează decât despre lucruril e cele mai simple şi cu totUJl generale, îngrijindu-se prea !puţin dacă e�e se află ori nu în realitate, închid în sânul lor ceva sigur şi temei-: nie. Căcil, fie că sunlt treaz, fie că dorm, doi şi trei adunrute împreună fac cinci, iar pătratul nru are mai multe laturi decât patru ; şi nici nu pare a se putea întâmpb ca adevăruri atât de limpezi să cadă sub bănuiala de falsitate.

1 6 M E D I T A Ţ I I

TotuŞii este împlântată în mintea mea o anumită părere veche, cum că există, un Dumnezeu care e în stare să facă toate şi de către care sunt crei8Jt aşa cum sunt. Şi de unde ştiu că €il n'a făcut astfel Încât să nu existe de fel pământ, nici cer, nici lucru întins , nici Hgură" nici mărime, nici loc, şi totuşi acestea să nu fie altfel de cum îmi par mie acum că sunt ? Ba mai mult chiar, după cum socotesc câteodată că alţii se înşeală cu privire la a�::!ele lucruri pe cari ei cred că le ştiu în chip desăvârşit, -

la fel, de unde ştiu că n'a făcut altfel Încât să mă înşel ori de

câte ori a;dun doi cu trei, sau număr [aturile pătratului , dacă

se poate închipUii ceva şi mai uşor ? Dar poate că Dumnezeu n'a vroit să mă înşel asl!:.f(,>1, deoarece e privit drept cu desăvârşire

bun ; totiUlŞi, dacă s'ar împotrivi bunătăţii sale ca el să mă fi

creiat astfel încât să mă Înşel necontenit, ar părea de asemenea că nu poate îngădui să mă înşel câteodată ; şi c vă.dit că ultimul

lucru nu poate fi susţinut.

Insă poate unii ar prefera să tăgădJU..iască. pe un Dumnezeu.

atât de puternic decât să creadă că toate celelalte lucruri sunt nesigure . Să nu ne împotrivim lor şi să admitem că tot ce'5' a

spus despre Dumnezeu este născocit ; dar ei presupun că am

ajuns la starea unde sunt, fie prin destin, fie prin întâmplare,

fie printr'o serie continuă de lucruri , flie în orice alt chip ; şi fiindcă a se înşela şi a greşi e privit ca o anumită nedesăvâr­

şire, eu cât voliu atribui drept cauză a mea pe un :1utor mai

puţin puternic, cu atât va fi mai probabU că sunt atât de ne­

desăvârşit încât mă înşel întotdeauna. La aceste argumente bine înţeles că nu am ce răspunde şi sunt silit, până la urnlă, să recunosc că nu este nimic, dintre cele !pe cari le socoteam altă­dată adevărate, de care să nu-mi fie îngăduit a mă îndoi, iar aceasta nu din nesocotinţă sau uşurinţă, ci din pricini serioase'

şi chibmite ; astfel încât trebue să-mi reţin cu grijă încuviin­ţarea chiar dela alcestea, nu mai puţin ca dela cele vădit gre­şite, - în cazul că doresc; să aflu ceva sigur.

Dar nu-i destul a fi băgat de seamă cele de mai sus, tre-­

bue îngrijit să mi le şi reamintesc ; căci părerile obişnuite revin în chip statornic şi pun stăpânire pe puterea mea de a crede, ca, şi cum ar fi în:J.ănţuit-o de drept, printr'o îndelungă folosinţă şi tQ!Vărăşie, aproape chiar fără voia mea ; şi nu mă vod.u des-

îNT ÂIA MEDITAŢIE 17

obişnui vreodată de a le încuviinţa pe acestea şi de avea încre­dere în ele , atâta vreme cât le vaiu presupune aşa cum sunt in adevăr , anume e drept Îndoielnice intr'run fel oarecare - pre­cum s'a arătat mai sus, - dar nu mai puţin foarte probabUe,

astfel încât să fie cu mult mai chibzuit a crede în ele decât a le tăgădui . Ca urmare, socotesc că n'aş săvârşi o ispravă re'a:, dacă,

întorcându-mi voinţa cU desăvârşire spre partea potrivnică,

m'aş înşela singur , închlipuindu-mi atâta vreme că ele sunt întru

totuJl false şi imaginare până ce, în sfârşit, ca. şi cum preju­decăţile ar fi cumpănite [de rezerveile mele ] , nicio deprindere

proastă să nu-mi mai abată judecata dela drea:pta pătrundere a lucrurilor. Căci ştiu bine că, Între timp, nu va urma de aci nicio

primejdie ori eroare şi că pot Îngădui oricât unei astfel de ne­

încrederi, dat fiind că acum mă îndeletnicesc ni\l cu lucruri pri­vitoare la acţiune, ci doar la cunoaştere.

Voiu presupune, aşa dar, că nu Dumnezeu cel foarte bun ,

isvor ,aJ. adevărului, ci un anumit geniu rău, dar acesta deosebit

de puternic şi iscusit, şi-a dat întreaga o:steneală săJ mă înşele : voii\l socoti că cerul , aerul, pământul , culorHe, figurile, sunetele şi cele externe nu sunt altceva decât înşelări ale somnului , prin mijlocirea cărora a Întins el curse credulităţii mele : mă voiu privi pe mine Însumi ca şi cum h'aş avea mâini, ochi , carne,

sânge, nici vreun simţ oarecare, ci ca unul ce am socotit în chip

greşit a avea toate acestea : voiu rămâne s tatornic în gândul

rostit, :şi astfel, chiar dacă nu stă în puterea mea să cunosc ceva, adevărat, se află măcaT în mine puterea a.lllintit5. ' [de a nu

încuviinţa ] , ba mă voiu feri, Întărindu-mi mintea , să dau crezare

cclor false ori să-mi. poată impune ceva înşe�ătorul ,le care e

vOIba, orlicfut de puternic şi viclean ar fi el. Dar gândul acesta e trudnic, iar o anumită lene mă poartă îndărăt, spre deprin­

derile vieţii. La fel cum un sclav, care se bucura, poate, de o Închipuită libertate în somn, se teme să se deştepte, În clipa când începe să-şi dea seama că doarme, şi reînchide ochii îl1C'et, În miJooul unor dulci amăgiri, - tot astfel recad , f1lxă să vreau ,

în vechile păreTti, şi mă tem de a mă trezi, ca nu cumva; odihnei celei bilânde să-i urmeze o veghe grea" pe care s'o petrec nu · în sânul unei [umini oarecari , ci printre întunecimile de nepătruns ale greutăţilor acum it'ăscolite .

2

1 8 M E D I T A Ţ I I

A DOUA MEDITAŢIE

De..<;pre firea spiritulu.i omerz,3SC : anume că el este mai cunoscut decât corpul.

In astfel. de îndoieli am fost svârlit de către meditaţia de ieri, încât nu mai sunt în st:.l.re să le alung din minte de aci înainte, dar nici nu 'Văd chipul în care trebue-se ele risipite ; ci , întocmai cum m'aş fi scufundat pe n0aşteptate într'o vâl­

tO!l11l"e adâncă , mă simt într'atât de turburat, încât nici nu isbu· truc să aUng fundr..rJl 'cu picior�ll.l , nici, înnotând, să mă rjdic la suprafaţa apei. Imi voiu da totuşi shlinţa şi voiu încerca din nou să merg pe aceeaşi cale pe care păJşisem ieri, anume să dau la o parte tot ceea ce admite o îndoială cât de mică, nu mai pu­ţin decât dacă aş fi găsit că lucrul e cu desăvârşire fals ; şi voiu merge mai departe, până ce voiu afla ceva sigur, ori , dacă nu altceva, măcar aceasta cu siguranţă, cum că nu e nimic sigur. Arhimede nu -cere:a; decât un punct, car<e să fie solid şi nemişcat , spire a urni din loc întregul pământ ; ,la fel , sunt de nădăjduit lucruri însemnate, dacă voiu găsi măcar ceva mic de tot care să fie Sligur şi neclintit.

Presupun wşa dar că toa:te lucrurile pe cari le văd sunt '-./

faJ.se ; socotesc că nimic din aceea ce ne înfă�işează memoria amăg.iJtoare, n'a existat vreodată ; că nu am de fel simţuri ; că trupul , forma, întinderea, mişcarea şi locul slmt năluciri. Ce va rămâne adevărat, atunci ? P08Jte doar aceasta, că nu e nimic sigur.

lrusă de unde ştiu că nu există ceva, deosebit de toate cele pe cari le-am înşiruit , ceva cu privirB la care să nu încapă nici măcar cel mwi mic prilej de îndoială ? Nu cumva se află. vreun Dumnezeu oarecare , sau oricum l-aş numi, care-mi insuflă ace·

ste cugetări ? Dar pentru ce să socotesc astfel . de vreme ce eu însumi, poate, sunt în stare să fiu autorul iOir ? N u cumva,

atunci , eu cel puţin sunt ceva ? Dar am tăgăduit mai sus că aş avea unele simţuri sau un trup. Mă opresc, totuşi ; într'adevăr ce iese de I3.lici ? Oare sunt astfeil legat de corp şi sim�uri. încât nu pot fiiinţa fără ele ? Insă m'am încredinţat singur că nu există :cu desăvâfIŞ'ire nimic în lume, nici.Ul1 cer, niciun soiu de

pământ, niciun iSoiu de suflete şi de corpuri ; prin urmare n\}

A DOUA MEDITAŢIE 1 9

'incetez totdeodată ş i e u s ă filu ? B a dimpotrivă e u fiinţam, de vreme ce am fost încredin�at de ceva. Insă există un anum it �spirit înşelător, deosebit de puternic, deosebit de iscusit, care mă amăgeşte dinadins întotdeauna. Fără îndoială , atunci , că şi €/U exist, de vreme ce mă înşeală ; şi , înşele oricât e în stare, ,el IliU va face totuşi niciodată ca eu să nu fiu nimic, atâta timp cât voiu socoti că sunt ceva. Astfel încât, cântărind cât mai bine Lucrurile, e de hotărît, până la urmă, că propoziţia aceasta Eu sunt) eu exist) olI'i de câte ori e rostită :sau conceputft cu

:gândul , este în chip necesar adevărată. Insă tot nu pricep înd€laduns ce anume sunt eu, acesta care

fiinţez în chip necesar ; de aceea trebue să mă feresc de a nu lua cumva în chip nechibzuit altceva .în locul meu şi astfel de ·a mă înşe[a chiar privitor [a acea ounoştinţă despre care pre­

tind că este cea mai sigură. ŞIÎ. evidentă dinJtre toate. Ca urmare, yoiu cugeta acum din nou ce anume am socotit altădată că sunt, înainte de a fi căzut aEiUDra gândurilC/r de faţă ; de unde voiu înlătura, apoi, aceea ce prin angumentele înfăţişate poate fi clă­tinat oricât de puţin, ca astfel s;ă rămână până la unnii doar .ceea ce e sigur şi neşltirbit.

Prin urmare, ce anume am socotit până acum că sunt ? De bună seamă om. Dar ce este omul ? Voiu zice, oare, un ani­mal raţional ? Nu, fidndcă după aceea ar trebui cercetat ce anume este animal şi ce e raţional ; iar astfel, aş cădea dintr'o ·singură chesttune în mai multe şi mai grele ; şi de altÎel nici nu am atâta răgaz încât să mă gânde.3c a mi-[ pierde cu subti­lităţi de 8icest soiu. Mai de grabă voiru lua aminte ce anume se ivea, dela sine şi fire� , în mintea mea, ori de câte ori cercetam, mai înainte, ce sunt. Mi .se ivea , în [lrimul rând, gândul că am

o faţă, mâini , braţe şa. această întreagă alcătuire de membre, care se ob3ervă chiar Ja un trup neînsuflE(it şlÎ pe care o nu­

meam corp. Mi se ivea, în al doilea rând, gândul că mă hrănesc,

că umblu. că simt şi cuget : acţ,iuni pe care, de fapt, le raportam

la sufllet. Ce era suffietul acesta, fie nu -luam în seamă, fie mi-l închipuiam drept nu ştiu ce materie sulbtilă, asemenea vântwui

sau flacării ori eteruluJ., crure să fie răspândit în părţile mele

cele mai de rând. Pe de altă parte cu privire la corp, nici

măcar nu mă îndoiam, ci socoteam că îi \ştiu în chip lămurit

firea, pe care, dacă cumva incercam s'o descriu aşa cum mi-o

închipuiam cu mintea, aş fi înfă;ţişat-o astfel : [nţeleg prin corp

20 M E D I T A Ţ I I

tot ceea ce e în stare să se termine (printr'o figură oarecare, sfui.

ne mărginit de un �oc, să umple într'astfel un spaţiu, încât să; . înlăture din el orice alt corp ; să fie simţit prin pipăit, văz •.

auz, gust ori miros : să f[e mişcat în mai mUlte feluri , nu Însă. prin el însuşi, ci de către vreun alt lucru cu care e pus în con­tact : într'adevăr, socoteam că a avea puterea de a se mişca sin­gur, şi la fel, de a simţi ori cugeta, nu aparţin de fel firii corpu­lui, ba mă şi miram că asemenea facultăţi se găsesc în unele, corpuri.

Ce să cred însă acum, când presupun că un anumit spirit · înşelător, deosebit de puternic şi - dacă e îngăduit s'o spunern_

- răutăcios, m'a amăgit în toate pe cât a putut şi cu tot dina­dinsUll ? Pot oare să afilml că am măcar cel mai mic lucru dintre cele despre c�i am spus aIltădată că aparţin firii corpului ? Cer­cetez cu atenţie, cuget, mă întorc asupra chestiunii, dar nu se · iveşte nimic ; ostenesc de a înşira zadarnic astfel de lucruri. Ce · se întâmplă însă cu cele !pe cari [e atribui am spiritului ? Că mă . hrănesc ş,i; umblu ? Drur de vreme ce nu mai am corp, nici ace­stea nu sunt decât închipuiiri. Că simt ? Negreşit că nici aceasta . nu are loc fără corp, iar adesea mi s'a părut că simt în somn. mUilte Ju('ruri despre cari băgam de seamă apoi că nu le-am simţit. Că, poate, cuget ? Aci aflu ce-mi trebue : e cugetarea ; doar ea nu poate să se desprindă de miine. Eu slUnt, exist ; e lucru sigur. Cât timp însă ? AtâJta timp cât cuget ; căci, s'ar putea întâmpla tocmai ca, dacă m'aş opri dela orice acţiune de, a cugeta, să incetez pe dată şi în întregime să mai exist. Iar acum nu admit decât ceva care e adevărat în chip necesar ; prin ' urmar,e sunt anume doar un lucru cuget'ător, adică un spirit, un , duh, un intelect, o judecată, - cuvinte al căror înţei(� mi-era până acum n€ICiUnoo0ut. Sunt un lucru adevărat, şi fiin.ţând eu adevărat. Dar ce lucru anume ? Am mai spus-o , unul cugetător . .

Iar in afară de aceasta ? Imi voi închipui : nu sunt acea al­cătuire de membre ce e numită corp omenesc ; nu sunt nici un anumit aer fin răspândit în aceste membre, nici vânt, n1ci foc, e nici abur, nici o emanaţie, nimk din :ce-mi închipuesc, de vreme ce am !presupus că acestea nu există ; rămâne afirmaţia : eu nu . sunt totu.şi mai puţin ceva. Să se întâmple, oare, în fapt, ca, . acele Lucruri chiar pe cari 'le presupun că nu există, deoarece îmi sunt necunoscute, să nu se deosebească totuşi în realitate de mine, cel pe care i-am cunoscut ? Nu ştiu şi nu discut acum"

A DOUA MEDITAŢIE 21

'lucrul acesta ; nu sunt în stare să judec decât cu privire la. cele , ce-mi sunt cunoscute. Am ounoscut faptuil că exist ; cercetez ce anume sunt 00, cel pe care l-am cunoscut ca atare. E fapt sigur

- că ideea acestui lucru, tocmai astfel luată, nu atârnă de cele pe cari încă nu le-am cunoscut drept existente ; prin urmare, de vreun ele din cele pe cari le plăsmuesc cu închipuirea. Iar

- acest cuvânt, plăsmuescJ mă înştiinţează despre greşeala mea : ,căci aş plăsmui cu adevărat, dacă mi-aş înch:iipui că sunt ceva, deoa!I'ece a închipui nu e nimic altceva decât a contempla forma

' lucrului corporaJl sau imagUnea. Iar acum ştiu în chip sigur că exist şi că totdeodată s'ar putea ca toate imaginile acestea, precum în deobşte tot ce priveşte firea corpului, să nu fie nimic decât vise. Având în vedere cele de mai sus, socot la ft�l de bine

- că adrurez când spun : voiu da curs închipuirii, spre a cunoaşte ' in chip mal lămurit ce anume sunt, precum dacă aş spune : aNIm

sunt într' adeJVăr treaz şi văd ceva adevărat, dar, fiindcă nu văd încă îndeajuns de limpede, îmi voiu da silinţa să adorm, pentm ca visul să-mi înfăţişeze acel lucru în chip mai adevălrat şi mai eVlident. ştiu, prin urmare, că nimic din cele pe cari le pot prin-

- de cu ajutoruD. imaginaţiei nu se raportă la cunoştinţa pe care o am despre mine şi că mintea trebue depărtată cu grijă de acdea, spre a .. şi înţelege cât mai limpede firea.

Dar ce sunt, prin urmare ? Un lucru ce cuget:i ce este acesta ? Unul ce se îndoeşte" înţelege, afirmă, neagă , vroeşte, nu

' vroeşte, totdeodată imaginează şi simte. Nu SlUnt puţine acestea, de bună seamă, dacă îmi revin

toate mie. Dar de ce să lliu 11d revină ? Nu suat eu Însumi cel {!are mă îndoesc aproape de toate, care totuşi înţeleg Ci;va , care afirm că doar acest lucru e adevărat, tăgăduesc pe c�lelalte, doresc să ştiu mai multe, nu vreau să fiu înşelat, imaginez multe !lucruri , chiar fără voie, observ de asemenea multe ca şi cum mi-ar veni pe cadea simţurilor ? Ce dintre ele - oricât aş dormi întotdeauna;, oricât chiar m'ar amăgi , pe cât poate, acela ce m'a creiat - ce este dintre ele care să nu fie la fel de ade­vă rat ca faptul ca exist ? Ce dintre ele e deo.3e bit de cugetarea mea ? Ce poate fi numit deosebit de mine însumi ? Faptul că eu sunt cel care mă îndoesc, înţeleg, vroesc, e atât de vădit, Încât prin nimic nu e explicat în chip maJi: evident. Dar tot eu sunt cel care imaginează anumite lucruri ; căci deşi poate, după <cum am preswpuiS, niciunul chiar dintre lucrurile închipuite nu

22 .M E D I T A Ţ I I

este adevărat, tO'�uşi facultatea însăş[ de a imagiu'l. e�stă În:

adevăr şi face parte din cugetarea mea. In sfârşit, acelaşi sunt

eu, cel care simt sau care percep lucrurile corpolral�� ca· prin,

simţuri : este evident că văd acum bmina, aud sgomotul şi simt

căldura. Că aCeGtea sunt d'a�se Întru cât dorm ? Dar măcar mi se

pare că văd, aud, simt căldura. Aceasta nu poate fi fals . Acea­

sta e tocmai ceea ce se numeşte a simţi, la mine ; şi luat astfel, .

faptul nu e nimic altceva decât cel al cugetării .

Din ce[e de mai sus, negreşit că încep să cunosc ceva mai bine ce sunt ; totuşi se pare Încă, şi nici nu mă !pot opri de a .

socoti că lucrurile cOIrporale, ale căror imagjni se alcătuesc în cuget ş.i pe cani simţurile le iau în cercetare, sunt cunoscute în chip mult mai limpede decât acest l1iU ştiu bine ce al meu, (:are nu se iveşte în câmpul imagin3J�iei : deşi , de sigur, e de mirare că lucrurZe pe cari le bag de seamă ca fiind îndoielnice, necu- · no;::!Cute, streine de mine, să fie înţelese de mintea mea ma.i lim­pede decât ceea ce adevărat, ceea ce e oono.scut , în sfârşIt decât mine însumi. In să îmi dau seama ce se întâmplă : mintea mea .

are chef să rătăcească şi nu rabdă încă să se re strângă în gra­niţele ajevăruIlui. Fie astfel, prin urmare, şi să-i lăsăm încă . odată cât mai slobode hăţurile pentru ca, puţin după aceea, tră­gând de ele la momentul potrllvit, s'o pli'�em struni mai [esne.

Să ne a�intim privirea asupra lucrurilor acelora, despre cari în mod ob�şnuit se spune că sunt �nţelese mai limpede din­tre toate : anume asri.lJpra corpurilar pe cari le pipaim, le vedem ; nu chiar aSiUpra corpurilor în deobşte , căci aC0st.� percepţiuni generaJe sunt, de obiceiu, niţeU mai confuze, - ci n.supra unui" lucru în particullar. Să luăm" de pildă, bucata asta de ceară : ea a fost scoasă de foarte puţină vreme din fagure ; n' a pier­dut cu totul înc,ă �ustul mierii ei ; !păstrează eeva din miro­sul florilor de unde a fost aduna,tă ; culoarea, forma. mărimea ei sunt vădite ; e tare, rece, lesne de atins, iar, dacă o loveşti, scoate un sunelt ; în stfârşit, îi aparţin toate cele ce par trebuin­Clioase pentru ca un corp să poată fi cunoscut în chip cât mai limpede. Dar iată, pe când 'Vorbesc, ceara e apropiată de foc ; resturile de gust se risipesc, mirosul piere, culoarea se schimbă, forma dispare, volumul creşte, ceara; devine Hchidă, caldă , abia de poate fi atinsă, iar acum, dacă o loveşti, nu mai scoate nici un sunet. Rămâne oare Şd acum aceeaşi ceară ? Trebue să se

afirme că da ; nimeni n'o tăgădueşte, nimeni nu socoate altfeL

A DOUA MEDITAŢIE 23

Atunci ce anume era în ea care se prindea cu mintea în chip a:tât de limpede ? De sigur, nimic dintre cele pe cari le căpă­tam cu simţurile ; căci oirişice cădea sub gust, miros, văz, pi-. păit sau auz, este schimbat alCum ; ceara totuşi rămfllli'.

Poate că era aceea ce gândesc acum : anum!� ceara Însăşi nu a fost de fapt dulceaţa mierii nici mirosuJ florilor, nici această albeaţă, ori formă:, ori sunet, ci un corp care, ceva mai înainte îmi apărea suh ochi plI'in aeele înfăţişări , acum prin alte[e. Ce este lînsă !Lucrul îDl�mşi pe care mi-l închipuesc astfel ? Să ne aţintim privirile şi , înlăturând cele ce nu se referă la ceară, să vedem ce rămâne : anume nimic decât ceva întins, flexibil şi schimbător. Ce este însă acest [uem flexibil şi schimbător ? Imi închipuesc oare că bucata de ceară poate fi prefăcută, dintr 'o formă rotundă întJr'una pătrată., Bau din aceasta, într'una triUll­ghiulară ? Nicidecum ; deoarece îmi dau seama că ea e în stare de nenumărate prefaceri de acest soiu, ş� totuşi nu poţi stră­bate prin înc'hiipuire nenumărat de multe ; prin urmare , înţele­gerea aceasta nu se îndeftl[ineşte prin faCiultatea imaginaţiei. Ce Înseamnă a fi întins ? Nu clUmva de alSiemenea înHnderea ei e necunoscută ? Oăci într'o cealră care se topeşte vo1umul e mai mare ; 'creşte încă, ,într'un� care fierbe; !şi tot mai mult daci spoI'lm că[dura ; ba n;i�i nu aş gândi cum trebue ceara, dacă n'aş socoti că ea îngădue chiar mai multe gr:vie de întindere decât am cuprins vreodată cu închipuireal. Imi rămâne, aşa dar, să admit că nici măcar nu pot închipui ce este această bucată de

ceară şi nu percep lucrul decât prin spirit : şi spun această bu­cată anumită, deoarece cu privire la :ceară în general lucrul e încă mai limpede. Dar care e bucata de cearâ pe care n'o percep decât cu spiritul ? De sigur aceeaşi cu cea pe caI" � o văd, pipăi, imaginez, în sfârşit aceeaşi pe ca,re o socoteam deJa înce­put că este. Insă. - şi lucrul trebue ţinut minte, - percepţia ei nu e viziune. nu e pipăit, nu e imaginaţie , şi nici n'a fost vreodrută, deşi la început părea astfel , ci o in-specţie a minţii singuTIe, in-specţie ce poate fi sau nedesăvârşită şi confuză , cum era la început, salU una clară şi distinctă, ca acum , în măsura în care îmi aţintesc privirile mai mult ori mai puţin la cele din cari e :alcătuit lucrul.

Totuşi mă mir cât de supus e cugetul meu la greşeli. Căci

deşi cercetez acestea în mine, liniştit şi fără de glas, mă îLcurc

totuşi în vorbe şi aproape că sunt înşelat de că:tre Însuşi felul

24 M E D I T A Ţ I I

obişnuit de a 'Vorbi. Intr'adevăr, noi afirmăm că vedem ceara însăşi , d3JCă ea e de faţă, nu judecăm din culoarea S8Jll forma ci că e de faţă. De unde aş încheia îndată : aşa dar cunosc ceara printr'o viziune a ochilor nu printr'o dn-speoţie a minţii sin­gure ; dacă însă n'aş fi privit până '3Jcum pe fereastră oameni trecând pe uliţă, oameni despre cari, nu mai puţin din. obiş­nuinţă decât despre ceară, spun că-i văd. Ce văd însă, în afarrt de păJIării şi straie, sub cari s'ar putea ascunde nişte paiaţe automate ? Dar hotă:răsc că sunt oameni. Iar astfel, aceea ce so­coteam că văd cu ochii, înţeleg doar prin facultatea judecăţii, ce se afiă în spiritul meu.

Ar fi de Iruşine, totuşi, ca acela care ar dori să cuget o alt­fel decât villgul să fi căutat pri[ej de îndoială În formele de vorbire născocite de către vulg ; să mergem prin urmare mai departe, cercetând când anume percepeam în chip mai desă"/âr­şit ,şi mai ilimpede ce e ceara, atunci când am văzut-o mai Întâi şi am socotit că o cunosc datorită simţului extern sau măcar, după cum i se spune, simţului comun, adică puterii imagina­toare ? sau mai de grabă acum, după ce am cercetat cu mai multă grijă atât ce este ea cât şd. în ce fel se cunoaşte ? Negre­şit, ar fi lucru nechibzuit să ne îndoim de aceasta ; căci anume ce a fost lămurit în prima percepţJe ? Ce impresie care să nu pară că poate fi resimţdtă de către orice anima! ? Dar Etunci când desprind ceara de înfăţişările €Iii exterioalre şi o privese în ea înswşi, 'ca şi desgolJită, - cu toa;te că poate încă săJ.ăşlui o eroare în judecata mea, nu sunt în st8lre totuşi s'o percep fără de un spirit omenesc.

Ce să splUn însă despre acest spirit tocmat cu alte cuvinte despre mine ÎnsumJi. ? Intr'adevăr, până acum nu reCiUllosc că se află nimic altceva în mine, în afară de spirit. Ce sunt, mă În­treb, eu cel C'ărilla mi se pare că percep în chip atât de distinct ceara aceasta ? Nu cumva pe mine Însumi mă cunosc nu numai În chip mult mai adevărat, mult mai siglUlr, dar chiar mult mai limpede şi mai eviderrt ? Căci, dacă socotesc buC'aita de ceară ca existând prin faptul că o văd, neg�eşit reiese cu mult mai evi­dent că şi eu însumi exist, prin chiar faptul că o văd. Şi se poate întâmpla ca aceea ce văd să nu fie în adevăr ceară ; se poate întâmpla să nu am nici măcar ochi datorită cărora �ă văd ceva ; dar nu se poate întâmpla de fel, ca, atunci când văd, sau (lucru pe care nu-l deosebesc acum) atunci când cuget că văd,

A TREIA MEDITATIE 25

eu îns!Umi, c.el care gândeşte. să nu fiu ceva anumit. Dintr'o pricină asemănătoare, dacă socotesc că bucata de cear� există din faptul că o pipăi, reiese din nou, �a :fel, că eu într'adevăr exist. Dacă, din faptul că aş imagina-o , sau din orice altă pri­cină, ar reieşi la fel, de sigur. Dar aceea ce bag de seamă cu privire la cea:ră, se poate aplica la toate lucrurile ce stau în afara mea. Pe de altă par�, dacă perc�ţia cerIi ru părut mai distinctă după ce mi s'a făcut cunoscută nu numai prin văz şi pipăit cii prin mai mwte căi, cu cât mai distinct trebue să afirm că sunt cunoscut aoum de către mine însumi , de vreme ce niciun fel de clUnoştinţe nu pot ajuta, fie la percepţia cerii fie la cea a oricărui alt corp, fără ca ele toate să dovedească mai bine firea spiritului meu ! Insă pe deasupra sunt şi alte lucruri în �"pirit însU!ş�, Într'atât de multe, cu ajutorul cărora cunoştinţa lui poate fi făcută mai limpede, încât cele ce rezultă din corp, în sprijinul lui , abia palI' demne să intre în numărătoare.

Şi iată până la urmă m' am întors dela sine acolo unde vroiam ; căci întru cât e cunoscut acum faptui că înseşl corpu­rile nu le percep în definitiv prin simţuri ori prin facultatea imaginaţiei , ci doar prin inteJect, nici nu surut prinse cu mintea prin aceea că sunt pipăite ori văzute, ci doar !prin faptul că sunt înţelese, ştiu în chip limpede că nimic nu poate fi perceput mai lesne de mine , sau mai evident, decât spiritul meu . Dar, fi indcă deprinderea părerii vechi nu poate fi !părăsită atât de repede,

hotărăsc a mă opri aci , pentru ca această nouă curioştinţă să se împ1ânte mai adânc în memoria mea, prin răstimpul lung al meditaţiei.

A TREIA MEDI'TAŢIE

Despre Dumnezeu; cum că există.

Voiu închide 3Jcum ochii, îmi voia .astupa urechile, voiu îndepărta; toate simJţurile, voi!U lşterge de asemenea din minte imaginile toate ale lucrurilor corporaJle, sau, cel puţin - de­oarece aşa ceva cu ,greu se poate face - le VOLU nesocoti ca fiind zadarnice şi false , iar antrebându-mă numai pe mine şi scrntându-mă mail adânc, mă voiu sili să mă fac mie însumi, pe nesimţite, mai cunoscut şi mai apropiat. Sunt un lucru care

26 �I E D I T A Ţ I I

cugetă, adică se Îndoeşte, afirmă, neagă, înţelege puţine, nu.

cunoaşte multe altele" vroeşte, nu vroeşte, imaginează de ase­menea şi simte ; căcL, după cum am băgat de seamă mai îmânte, .

deşi poate cele ce simt sau Închipuli: nu sunt nimi c în afara m ea,

toituşi despre felurile de a cug8::a pe c ari le numesc simţiri şi

închipuiri sunt sigur, !În măsura în care ele sunt doar anumite. feluri de a cugeta, că se află în mine.

Iar cu acestea, puţine la număr, am înşiruit toate lucru­rile pe cari le ştiu în adev ăr, Eau cel puţin pe cari am socotit până acum că le ştiu. Acum voiu privi cu mai multă grijă , să văd dacă nu cumva se mai afl ă în mine altel e , la cari n·am luat încă seamă. Mă simt încredinţ at că sunt un) ţucru ce cugetă., Nu cumva IŞtiU totdecdată în felul 3Jcesta, ce se cere spre a fi Î sigur de un lucru oarecare ? Intr'adevăr, în această primă cu­

noştinţă l1Ill e nimic altceva decât o anumită percepere limpede şi distinctă a lucrului pe care-� afir-m ; ceea ce de sigur nu ar ajunge să mă incredinţeze cu privire la adevărul lucrului, dacă s·ar putea întâmpla vreodată ca un lucru pe care l-aş percepe limpede şi distinct să fie fals ; şi prin urmare, mi se pare acum că pot statornici drept regul ă general ă , cum că e adevărat tot ceea ce percep în chip foarte limpede şi distinct.

Tot'Uşi, mai inainte am admis multe drept cu totul sigure

şi Lămurite, penJtru ca după ace2a să le desvă1ui drept Îndoelnice. Cari anume erau acestea ? Pământul , cerul , stelele şi toate cele­

lalte dovedite prin simţuri. Insă ce percepeam în chip Hmpede cu privire 1a ele ? Tocmai că ideile, cu alte cuvinte cugetările asupra unor astfel de lucruri, se arat ă minţii mele. Iusă nici măcar aC1U1ffi nu spun că acele idei nu sunt in mintea mea. Un alt lucru era ceea ce afirmam şi pe (;are de asemenea, din obiş­nuinţa de a crede, socoteam�' căd percep limpede, dar pe care în realita:te nu-l percepeam : anume că erau în afară de mine unele 1ucruri , de unde iSViorau ideile acestea şi cărora le erau înJtru totul asemănătoare. Iar aci mă înşel am sau, cel puţin, dacă judecam drept, aceasta nu se întâmpla prin facultatea mea de percepere.

Dar cum ? Atunci când contemplam ,în materia aritmeticii şi a geometriei, ceva foaxte simplu şi lesnicios, de pildă că doi

şi cu trei fac împreună cinci, şi altele asemănătoare, nu cumva le pătrundeam măcar pe acestea îndeajuns de limpede spre a .

A TREIA MEDITAŢIE 2T

afirma că sunt adevărate ? NegrEşit, nu dintr'altă pricină allL

socotit mai târziu că trebue să ne îndoim de acestea, decât de­

oarece-mi venea în minte că , poate ,o divinitate! oaxecare îmi

va fi hărăzit o astfel de fire, încât să mă înşel chiar privitor la acele IUlCruri ce par a fi ee}c mai limpezi. Iar ori .de câte ori

mi se iveşte această idee, concepută mai înainte, despre puterea

supremă a lui Dumnezeu , nu pot să nu-mi spun că, dacă o vrea�. îi vine [esne aceluia să facă astfeJ încât să mă î11';;el chiar în cele pe cari socotesc că le văd cu ochii cugetului în chipuJ. cel. mai sigur. In schimb, ori de câte ori mă întorc spre în seşi lu­crurile pe ' calri socotesc că le percep foarte li:'lpede, sunt încre­

dinţat de ele în chip atât de sigur, încât aproape fără voia mea isbucne3C în aceste cuvinte : inşeală; ·mă cine o putea , el nu va face totuşi nici odată să nu fiu nimic, atâta vreme cât gândesc că sunt ceva ; sau să ,fie adevărat cândva că eu n'am existat niciodată , devreme ce aCUm e adevărat că sunt ; sau poaJte., chiar, . ca doi şi cu trei împreună să facă mali mult sau mai puţin decât cinci, - ori altele asemănătoare, cu privire 1>3, cari negreşit că resimt o împC'trivire făţişe. Şi ,de fapt, întru cât nu am niciun pdlej de a socoti că un Dumnezeu anumit este înşelător, ba

chiar până aaum nici nu ştiu îndeajuns dacă exisltă vreun Dum­nezeu, prilejul de îl1cVoi3!1ă, prilej ce atârnă doar de părerea de

-mai sus, e foarte mărunt .şi , spre a vorbi astfel , de natură me­tafizică. Insă, pentru ca până şi el să fie înlăturat, trebue, la cel dintâiu prilej , să cercetez dacă există Dumnezeu şi, în cazul că există, dacă poate fi înşelător ; căici neştiind lucY l l acesta, nu cred să pOit fi cu totul sigur vreodată de un altul.

Acum însă rânduiala pare a cere să-mi aşed mai întâi cu- ­getările în anumite genuri şi să caut în cari dintre ele sălăşluesc an special adevărul sau falsitatea. Unele dintre acestea sunt precum imaginille lucrurilor,. iar doar lor li se potriveştl', de fapt, numele de idei : după cum când gândesc un om, o himeră,. cerul, ori un înger. Altele , în s;chimb ,au înfăţişări de un alt . soiu : atlUnci când vroesc, mă tem, afirm, neg, - Întotdeauna de fapt concep un lucru oarecare drept subiect al cugetării mele, . însă pdnd cu mintea ceva mai mult, chiar, decât similitudinea acestui lucru, ; iar dintre cugetările înfăţişate ,unele se numesc acte de voinţă ori porniri 1 ) iar altele judecăţi .

1 ) affcctus.

28 M E D I T A Ţ I I

In ce priveşte acum ideile, dacă sunt privite doar în sine

-si nu referite la altceva, ele nu pot fi, propriu vorbind, false ;

�ăci fie că închipui o capră, fie că 3.IŞ ;închipui o himeră, nu este

mai puţin adevărat faptul că imaginez atât pe una cât şi pe

-cealaltă. De asemenea, nu este de temut nicio falsitate in voinţă

însăşi ori în porniri ; căci deşi aş putea dori lucruri rele, chiar

lucruri care să nu existe nicăieri, este totuşi adevărat că eu le

·doresc pe acestea. Şi , prin urmare, rămân doar judecflţile unde trebue să mă feresc de a nu mă înşela . Principal.a Cl'oare Însă,

�i care se poate întâlni cel mai des în ele, stă în fapitul că soco­

'Lesc ideile, care se află in mine, asemănătoare ori conforme

anumitor lucruri aşezate în afara noastră ; căci negreşit, dacă .aş privi ideile înseşi doar drept anumite moduri ail.e cugetării mele ,şi nu lcl ·aş raporta Ia altceva ,ele cu greu mi-ar putea pri­lejui un câmp de rătăciri.

Dintre aceste idei însă, unele paa:- înnăscute, altele primite ·din afară, altele plăsmuite de către mine însumi ; aşa, faptul că înţeleg ce e :Lucru, ce e adevăr, ce e cugetare, nu par a-l avea de a[itundeva decât din însăşi firea mea ; în schimb faptul că aud sgomortiul, văd soarele, simt focul, pe acestea le-am socotit până acum că isvorăsc din anumite lucruri aşezate în afara 1nea ;

iar, în al treHea rând, sirenele, hyppogryfii şi cele asemănătoare sunt plăsm�ite de mine Însrumi. Sau poate, aş fi în stare să le socotesc pe toate primite ori înnăscute ori plăsmui te : căci încă n'am pătruns lămurit obârşia lor adevărată.

Dar aci trebue să ne întrebăm, în primul rân d , în legăturii cu acele idei pe care �e socotesc luate dela lucruri fiinţând în .afara mea, 'ce pricină mă îndeamnă să le privesc drept asemă­nătoare [or. Negreşit, aşa pare a mă învăţa natura. Şi, de alUcl, :resimt că lucrurile acelea nu atârnă de voinţa mea, prin urmare nu de mine însumi ; căci adesea ele sunt observate chiar fără voie : precli(m de pildă acum, fie că vreau fie că nu, simt căldura şi socotesc astfel că simţirea saiU ideea de căldură isvorăşte dela un [UCriU deosebit de mine, anume dela căldura. fOC ;llui lângă care şed. Şi nimic nu e mai limpede decât să cred că acest lu­

'cru îşi întipăreşte în mine asemănarea sa, mai degrabă decât altceva.

Voiu vedea aaum dacă argumentele acestea sunt destw de Jtemeinice. Când spun aci că am fost deprins astfel de către

A TREIA MEDITAŢIE

naJtură, inţeleg doar că am fost adus, printr'wl anumit îndemn spontan, să cred lucrul acesta, nu că el mi s'a arătat a fi ade­vărat printr'o lumină firească a minţii. Iar aceste două căi sunt, cu mult deosebite între ele ; -căci toate cele ce mi-au fost dove>­dite prin lumina firească - precum faptul că, din aceea că mă îndoesc reiese că exist, şi altele asemănătoare - nu pot fi de fel îndoelnice, întru cât nu poate exista nici o altă facultate

căreia să mă încred �a fel ca luminn acesteia, facultate ce să mă poată învăţa că primele convingeri I1U sunt adevrurate ; Însă în ce priveşte îndemnurile naturale, adesea altădată am EOcotit că fusesem împins de elJ.e către ceea ce e mai rău, atunci când era vorba să aleg ceva bun, şi nu văd de ce să mă încred mai mult aceSltora în vreo altă privinţă.

Apoi, deşi ideile acelea nu atârnă de voinţa mea ,nu reiese ,

că ele isvorăsc în chip necesar din lucruri[e aflate în afara mea. Căci după cum îndemnurile despre car,e tocmai v0'rbii, deşi se află în mine par totuşi a fi deosebite de voinţa mea, le fel , poate, se află în mine o altă facl1.lJtate, nu tocmai bine cunoscută mie 'Până acum , creatoare a acestor idei , precum întotdeauna mi s'a şi părwt că se fOlI'mează ele în mine atunci când dorm, fără de vreun ajutor al lucmrilor externe.

Şi în sfâr:şit, chiar dacă ar isvorî dela lucruri deosebite de mine, nu urmează că ideile ar trebui să fie asel1lănătoar(� lu­crurilor acestora. Ba încă adesea îmi pare a fi găsit Între cie <:1 mare deosebire : aşa de pildă, aflu în mine două idei felurite ale soarelJUi, una ca �şi căpătată dela simţuri şi care trebue tre�

cută tocmai printre cei1e pe care le SOCOitesc primi.te din afară ,

datorită căreia el îmi apare foarte mic, alta, în schimb, s-coasă din dovezile r,stronomtiei, cu alte cuvinte creiată prin anumite noţiu ni ânnruscute mie , sau făcută în orice alt chip de către mine, datOTită căreia soarele �e dovedeşte de câteva ori mai mare decât pământul ; de sigur că şi una şi alta nu pot fi ase­mănătoare aceluiaşi soare fiinţând în afara mea, iar judecata

mă încredinţează că acea idee , mai ales, îi este neasemănătoare,

ce pare a fi emanat cât mai de-a-dreptul dela el. Acestea toate îmi dovedesc îndeajuns că, până azi, nu din ..

tr'o judec rută sigură, ci doar dintr'o anumită pornire oarbă am socotit că există unele lucruri deosebite de mine, cari-mi trimit ideile ori imaginile Jor prin organele simţuri,lor , sau în orice alt chip .

::30 M E D I T A Ţ I I

Dar mi se iveşte încă .o clRr.e spre a cerr-ceta dacă unele lu­

,-cruri dintre cele ale căror idei SWlt în mine , există în afară ,

.de mine. Anume , în măsura în care ideile aC�:.3tea nu sunt decât

anumite moduri ale cugetării , nu ştiu de vre-o deosebire între

.ele, şi toate par a isvorî din mine în acelaşi chip ; însa, în măsura

în care una înfăţişează un lucru , alta un altul , e vădit că sunt

foarte deosebite Î ntre eae. Căci, negreşit, acelea care înfăţi­

şează substanţe repreZiintă ceva mai mare şi, spre 3. vorbi ast­

fel, cuprind în ele mai multă realitate obiectivă decât cele ce

înfăţişează doar mod/uri sau a{!cidente ; 9i tot aşa , acea idee prin

care prind cu mintea pe un Dumnezeu suprem, veşnic, infinit,

atotştiutor, atotputernic şi creator al tuturor lucrurilor ce sunt 'in afară de el , inchide în sine, de sigur, mai mul tă realitate obiooUvă, decât cele prin care sunt înfăţişate substanţe măr­ginite.

Acum , însă, e limpede , prin lumina firească, cum că tot atâta desăvârşire, cel puţin, trebue să rufle în cauza eficientă şi totală pe cât în efectul . acestei cauze. Căci, întreb eu, de unde şi -ar putea lua efectul realitatea sa, dacă nu dela cauză ? Şi în

,ce fel i-ar putea-o da cauza, dacă n'ar avea-o în ea ? De ad însă reiese că un lucru nu poate isvorÎ din nimic , şi, de asemenea, nici ceva mai des'ăvârşit, cu alte cuvinte care inchide în sine mai multă realitate, din ceva care e mai puţin desăvârşit. Iar .acest lucru nu e numai în chip lămurit adevărat cu privire la efectele a căror realitate e actuală ori formală, ci chiar cu pri-vire la ideile în care s·e ţine seamă doar de realitatea obiectivă. Cu ;�lte cuvinte, nu numai că nu se poate, de pildă. ca o piatră

-oarecare, ce n'a exi'stat mai înainte, să înce�:pă acum să. existe, decât dacă e produsă de către un anumit lucru în care să se afle, fie în chip formal fie în chip eminent , tot aceea ce e pus în piatră ; nu numai că nu poate fi introdusă, într'un supiect ('are mai înainte nu era .încălzit, căldura, decât de către un lucru care să fie de un oOOiin cel pt\�in tot atât de desăvârşit pe cât e ea - ­

ş i la fel c u celelalte ; dar, p e dea�r..Ipra, nu s e poate afl a in mine ideea de cMdurră, sau cea de piatră, dacă nu e sădită acolo de o anumită cauză, în care să fie cel puţin tot atâta realitate câtă

-concep că se află în căldură sau în piatră. Căci, deşi cauza nu

face să pă:trundă în ideea mea nimic actual sau formal cu pri­vire la realitatea ei, nu e de socotit prin aceasta că ea trebue

A TREIA MEDITAŢIE 31

-să fie mai puţin reliJIă, ci că natura ideii e de aşa fel încât nu

·cere dela sine nicio realitate formală, în afară de cea pe care

o împrumută dela cugetarea mea, al cărei mod este. Că însă

ideea în chestiune conţine realitatea aceasta obiectivă sau cea··

laltă ,mai" d,e grabă decât o a treia, faptul trebue să ţină, de

sigur, de o anumită cauză, in care să se afle cel puţin tot atâta

realitate formală pe câJt conţine ideea realitate obiectivă. Căci

dacă presupunem că se poate găsi în idee ceva care să nu fi fost

[n cauza ei , acest lucru isvorăşte , aşa dar , dela nimic ; dar ori­

cât de ned\Osăvârşit s'!ar dovedi fe�ul acesta de a fi, anume felul

lucrului de a fi obiectiv in intelect prin idee , el nu este totuşi

cu desăvârşire un nimic şi prin urmare nu po.ate isvoTÎ din

nimic.

De asemenea, nu trebue să bă nuesc că, de vreme ce rea­litatea pe care o iau în seamă în ideill e mcle e doar obiectivă, nu

.� nevoie ca ea să figureze în chip formal în cauzele Rl'.estoT idei

şi că ar fi deajuns dacă s'ar afla şi în ele tot în chip obiectiv.

Căci , după CUm acest mod obiectiv de a fi se potriveşte ideilor

prin firea lor, tot aşa mcdcl formal de a fi se potriveşte cauze­

lor ideilor, măcar celor dintâi ,şi mai însemnate, pr'in firea lor. Şi cu toate că, eveniuaJ, o idEe se poate naşte dintr'alta, nu e

dat totuşi aci un regres la infinit, ci până la urmă trebue să se

ajungă la o idee primă, a cărei cauză să fie întocmai unui arhe­tip, !În care ItoaJtă reaJl:itateaJ să fie conţinută în chip formal , rea­litate ce se află în idee doar în chip obiectiv. Astfel încât, prin lumina firească, îmi e vădit faptul că ideile sunt, în minte, în­

tocmai unor imagini,care în adevăr pot lesne pierde desăvârşi ­rea iLucrurilor de unde sunt luat e, fără însă a putea conţine ceva mai mare sau mai desăvârşit.

Iar toate acestea, cu cât le cercetez mai îndelung şi mai ,cu grijă, cu liJtât îmi par mai limpede şi mai hotărît adevărate . Dar, în sfârşit, ce vdu încheia din ele ? Anume că, dacă re3!li­

tatea obiectivă a uneia din lideile mele e de ala fel încât să fiu sigur că ea nu se află în mine n':'Ci ,în chip formal nici în chip eminent, şi nici prin urmare că eu îmumi pot fi cauza acelei idei , - reiese de aci cu nece.sitate că eu nu mă aflu singur pe lume, ci există .şi un alt lucru, care e cauză a ideii aceleia. Dacă

il1să nu se va găsi în mine o astfel de idee , nu voiu avea cu de-

32 M E D I T A Ţ I I

săvârsire niciun temeiu să mă 5ncredinţez cu privire la existenţa

unui lucru deosebit de mine ; căci am cântărit pe toate cât se

poalte de atent, şi n'am putut afla până acum niciun alt temeiu .

Dar dintre aceste idei ale mele, in afară de cea care mă. , înfăţişează pe mine însumi propriilor mei ochi şi cu privire la,

care nu încape, aci, nicio greutate, una înfăţişează pe Dumne­

zeu, altele lucrurile corporale şi neînsufleţite, unele pe îngeri"

altele animalele, şi ultimele înfăţişează pe alţi oameni , asemă­

nători mie. In ce priveşte ideile ce înfăţişează aJţi oameni , vieţuitoare,

sau îngeri , îmi dau lesne seama că ele pot fii alcătuite din cele pe care le am despre m.im.e, şi , de altă parte, cele ale lucrurilor

corp orale sau cea a �ui Dumnezeu, - chiar dacă n'ar fi de fel pe lume oameni în afar:ă de mine , nici animale, nici îngeri.

In ce priveşte, însă, ideile lucrurilor corporate, nu se iveşte­

rumic în ele care să fie de aşa fel încât să nu pară că a putut. isvorî dela mine însumi ; căci dacă privesc mai adânc şi cercetez pe fiecare în pa:rte, în felul în care am cercetat ieri ideea de ceară, bag de seamă că nu sunt decât p'Llţine aspectele pe cari

le percep limpede şi distinct în ele, anume mărimea sau Înti n­derea în lungime, lăţime şi adâncime ; figura, care se încheagă din marginile acestei înbindleri ; 10001, pe care îl păstrează Între ele diveI".S�le corpuri figmrate ; şi mişcarea, adică s'chimbarea acestui loc, - cărora li se pot adăuga substanţa, dUl!'ata şd. nu­mărul : celelalte însă , precum lunlina ş.i eu[orule, slUnetele, miro­surile, gusturile , căldura şi frigul, precum şi insuşirire tactile,

nu sunt gândite de mine decât în chip foarte turbure şi Întu­necat , aşa [ncât nici măcar n'aş putea şti dacă sunt adevărate' ori false, cu alte cuvinte dacă ideile pe care le am despre ele

sunt sau nu ide:He anumiltor lucruri. Căci deşi despre falsitatea proplrÎu zisă , sau formală, am arătat ceva mai Înainte că nu se

poate găsi decât în judecăţi , există totuşi, de bună seamă, o

anumită fa1'3itate materi ală În ddei, atunci când înfăţişează ceea ce nu este ca fiind : aşa de pildă, ideile pe care le am despre că1dură şi fr,ig sunt atât de puţin limpezi şi distincte, încât nu aş putea spune, prin ele, dacă frigul e doar o pirivaţie a căldurii sau că�.dura una a frigdrui, ori cari dlin două e calitatea adevă­rată şi dacă nu cumva nu-i niciuna. Iar deoa'rece niciun fel de idei nu pot apăJrea decât ca fiind ale lucrurilor, în cazul că e ade-­vărat despre f!1ig că nu e nimic altceva decât o pirivaţie a căI-

� TREIA MEDITAŢIE 33

dur-ii , ideea care mi-l înfăţişează drept ceva real şi pozitiv nu e

pe nedrept privită ca fa[să, - şi tot astfel cu celelalte.

De sigur nu e nevoie să le atribui acestora IUn anumit au­

tor d�osebit de mine ; căci dacă într'adevăr sunt false, adică nu reprezintă niciun fel de lucrUlri, îmi este cunoscut prin lumina minţii că ele isvorăsc de�a nimic, cu alte cuvinte că nu se află în mine dintr'altă pricină decât că lipseşlte ceva firii mele, care nu e întru totu[ desăiVârşită ; dacă în schimb sunt adevărate, dat fiind că îmil înfăţd.şează atât de pu�ină reaH.:ta.te încât uici măcar n'o pot deosebi de ne-fiinţă, nu văd de ce n'ar putea veni dela mine însumi.

Intr'adevăr, dintre cele ce sunt limpezi şi distincte în ideile IUCf!\lIriIQl' corporale, îmi pare că pe unele le-am putut împru­muta de[a id'eBa despre mine înslUmi, anume slUbstanţa, durata, numărul şi toate câte sunt de acelaşi soiu ; căci atunci când socot că piatra e o substanţă, sau că e un lucru în stare să filinţeze prin sine, şi , la fel, că eu sunt o substanţă, - �hiar dalCă socot că eu sunt un lucru ce cugetă iar nu unul întins şi că ipiatra e unul Întins iar nu unul cugetător şi că prin urmare e cea mai mare deosebilre înt:re un concept şi aQtul, eL� par to­tuşi a se acoperi în ce priveşte substanţa ; şi, tot aşa, atunci când percep că exist în clipa de faţă şi-mi amintesc că 3,m exi­

stat mai înainte, precum şi atunci când am gânduri felurite al

căror număr îl observ, capăt ideea duratei şi a numărului , idei

pe care pot apoi să ie trec asupra oricăroiI' a..lto:r lucruri. In

schimb celelalte toate din cari sunt alcătuite ideile lucrurilor

cor-porale, anume întinderea, figura, locul şli. mişcarea, nu sunt

de fapt cuprinse în mine în chip formal , de vreme ce eu nu sunt

altceva decât un lucru ce cugetă ; însă, dat fiind că ele sunt

doar anumite moduri ale substanţei , iar eu sunt o substanţă ,

ele par al putea fi cuprinse în mine în chip eminent.

Prin u:rmare, rămâne doar lideea de Dumnezeu unde tre­

bue cercetat dacă nu cumva se află vreun element car.e să nu

fi putut isvorî deJa mine Însumi. Prin cuvântul de Dumnezeu

înt eleo- o anumită substantă infinită, de s.ine stătăJtoare', cât se , b '

poate de înţeleaptă, cât se poate de puternică , şi de care sun-

tem cfBiaţi , atât eu însumi cât şi orice aLtceva, dacă există Qir'Îce

altceva. Iar toate acestea sunt, în adevăr, de aşa soiu Încât , cu

cât le privesc mai atent, cu atât mai puţin îmi par a îi putut

3

:>4 M E D I T A T I I

isvorî doar dela mine. Şi astfel, după cele spuse mai sus , Dum­nezeu există în chip necesar - iată încheierea de tras.

Căci deşi , de fapt, !ideea de substanţă se află în mine prin chiar faptul că eu sunt o substanţă, nu se află totuşi astfel ideea de substanţă infinJtă, de vreme ce eu sunt mărginit, dacă nu ar isvorî dintr'o altă substanţă , care să fie în adevăr ne­mărginită .

Şi nici nu trebue s'ă socotesc că nu prind infinitul pirintr'o idee adevărată, ci doar printr'o negare a finitulUJi" a.şa cum per­cep nemişcarea şi întunecimile prin negarea mişcării şi a lumi­nii ; căci dimpobrivă , îmi dau seama în chip hotărît că e mai multă realitarl:.e în substanţa nemărginită decât într'una mărgi­nită , şa că, prun wrmare, percepţia infinitului este, Întru câtva, anterioară în mine celei a finitul.ui , cu alte cuvinte percepţia lui Dumnezeu e anterioară celei de mine. Intr' adevăr, prin ce mij­loc să înţeleg că mă îndoiesc, doresc, adică îmi lipseşte ceva, preCium şi că nu sunt întru totul desăvârşit, dacă nu se află în mine nicio idee a vreunei fiinţe m�i desăvârşite, prin compara­

ţie cu care să-mi cunosc cusururriae ? N'a,ş putea spune că ideea aceasta de Dumnezeu este falsă

in chip makerial şi că astfel poate veni dela nimic , după cum am văzut mall înainte cu privire la ideile de cald" de frig şi cele ase­mănătoare ; căci dimpotrivă, fiind deosebit de limpede şi dis­tinctă, şi închizând in sine mai multă realitate obiecti �'ă deeftt o alta, ruiciuna nu e prin ea însăJşi mai adevărată şi in niciuna nu se iveşte o mai mică bănuială de falsitate. Această idee a

unei 'fiinţe întru totul desăvârşite şi infinite este , spun , cat se

poate de adevărată ; căci deşi s'ar putea închipui că o astfel de fiinţă nu există, nu s'ar putea închi!pui totuşi că ideea ei nu înfăţişează nimic adevărwt, după cum am spus mai sus cu pri­vÎlre la, ideea de frig. Ba încă, ea este cât se poate de limpede şi distinctă ; c'ăci tot ceea ce percep limpede ,ş1 distinct, anume ce e 'I'erul şi adevărat, ce poartă în sine o anumită desăvârşire, totul e cuprins în ea. Nu se împotriveşte la aşa ceva faptul că nu înţeleg infinitul sau că există în Dumnezeu nenumarate alte aspecte, pe care nici nu le prind cu mintea şi poate nici m[; ear nu sunt în stare să le bănuesc într'un fel oarecare ; căci e in firea infinitului ca el să nu fie prins cu mintea de către mine , care sunt mărginit ; şi e de ajuns ca 'eu să înţeleg acest lucru şi

să socotesc că toate cele pe cari le percep limpede şi despre eari

.4 TREIA MEDITATIE 35

:ştiu că poartă în ele o anumi1ă desăvârşire, şi încă poate altele nenumărate" pe cari nu le !ştiu, se afilă în Dumnezeu fie în chip !for-mal fie în chip eminent, pentru ca ,ideea pe care o am despre el să fie ,lIlrintre toate cele ce se Întâlnesc în mine, cea mai ade­vărată, cea mai limpede şi cea mai bine desenată.

Dar poate că sunt 'ceva mai mult decât îmi :dau eu �:eama , .iar toate desăvârşirile acelea pe care Je atribui lui D umnezeu ar fi în mine însrumi oarecum în putere, chiar dacă nu au ieşit

încă la iveală şi nici nu au fost actualizate. Intr' adevăr, îmi

dau seama acum de faptul că, pu�in câte puţin, cunoaşterea mea e sporită ; şi nu văd ce se împotriveşte ca ea să sporească tot mai mult, la infinit, nici chiar de ce, cunoaşlterea mea fiind astfel sporită, să nu pot căpăta, cu ajUitorul ei, toate ceJelalte

desăJvânşiri ale lui Dumnezeu ; nici în sfârşit, de ce, dacă se află · ac.um în mine fa'CiUJltatea desăvârşirilor acestora , ea să nu fie deajuns spre a produce ideea lor.

Insă nimic din ceJ-e de mai sus nu poate avea loc. Căci, mai întâ:i, deşi e adevărat , în ce priveşte cunoaşterea mea, că poate fi sporită treptat şi că, în mine, se află în putere multe lucruri ce nu SUIllt încă în laICi, - nimic dintre acestea totuşi nu se referă la ideea de Dumnezeu, în care anume llIU poate fi de fel ceva în p.utere ; căci însuşi faptul că e sporită treptat, e cea mai .sigură dovadă de nedesăvârşire . De altminteri , chiar dacă cu� noaşterea mea ax fi sportită necontentt, nu-mi dau mai puţin seama că ea nu va Iii niciodată, prin aceasta, infin itft în act,

întru cât niciodată ruu va ajunge acolo încât să nu fi e in stare de o creştere şi ml8IÎ mare încă ; în timp ce pe Dumnezen îJ soco­tesc că e într'astfeJ infinit în act, încât nu poate fti ad{mgat ni­mic desăvâr.şiriIi. sale. Şi în sfâJrştit, îmi dau seam;al. că acel a fi în chip obiectiv al unei 1dei, nu poate fi produs din simplul a

fi în chip potenţial , care, la drept vorbind nu e nimic, - ci doar

din ceet& ce e actual ori formal.

Şi, de bună seamă, nu se afl ă. în tOalte acestea nimic care să nu fie vădit, prin lumina minţ.ii , celui caTe le cercetează cu

grijă ; dar fiindcă , atunci când sunt mai puţin atent şi când ima­ginile lucr:u:niloir sensibile îmi slăbesc ascuţimea minţii , nu-mi amintesc la fel de lesne pentru ce pricină ideea unei fiinţe mai desăvârşite decât mine ar isvorÎ în chip necesar dintr'o fiinţă. anumită care să fie cu adevărat mai desăvâl1şită, - :,Jffi de

36 M E D I T A Ţ I I

gând să cercetez mai departe dacă pot exrllsta eu insumi, cel ce are ideea aceasta, fără ca o asemenea fiinţă să existe.

Dar de unde �ş isvorî eu însumI ? Dela mine, de bună sea­mă, oiI'i dela părinţi sau dela altceva mai puţin desăvârşit decât Dumnezeu ; căci nu-mi pot închipui nimic mai desăvârşit, nici măcar ceva la fel de desăvârşit ca el.

Dar. daiCă aş isvorî dela mine, nu aş avea îndoieli, nu aş avea dorinţi şi nici nu mi-ar li!psi cel mail mic lucru' ; căci nu-aş fi dat toate desăvâI'işirile a căror idee anumită se află in mine, şi astfel aş fi Dumnezeu. Nu trebue să-mi în:chipui că, poate, cele ce-mi hlpsesc sun:t mai grele de dobândJi.t decât eele ce se afl.ă în mine ; C'ăci dimpotrivă, e vădit că a fost cu mult mai

greu ca eu, cu alte cuvinte .un l1.11cr!u ori o substanţă cugetătoare ,

să isvoră.sc din nimic, decât să dobândesc cunoştinţele multor Lucruri pe cari nu le :şttu şi can sunt doar acclidente ale acestei substanţe. Şi de sigur, dacă aş avea dela mine ceea ce e mai însemnat, nu mi-aş refuza pe cele ce pot fi căpăta(te mai lesne, şi nici chiaiI' vre'UlIlul din cele ce percep că sunt cuprinse în [dleea

de Dumnezeu ; căci într'adevăr ntciunele nu-mi par mai grele

de făcut ; iar dacă vreunele ar fi mai grele de facut. de sigur mi-ar părea şi mie mai grele - în cazu[ că celeLaJte pe cari le am ar isvorî dela mine - deoarece mi-aş da seama că, puterea mea se curmă în faţa lor.

Şi nu Înlătur tăria ,a1cestor avgumente dacă presupun că, poate, am fost întotdeauna aşa cum sunt acum, ca şi cum ar urma de aci că nu e de căutat n'kiIun autor ail eXJiistenţii mele. Căci, întru cât Întreg 'timpul vieţii poate fi redus la părţi ne·· numămte, dintre care fiecare nu atârnă nicidecum de celelalte, nu reiese, din aceea că am existat cu puţin Înainte, cum că tre­bue să exist acum, dacă o anumită cauză nu mă creiază oare­cum din nou, în clipa de faţă, cu alte cuvinte nu mă con'5ervă. Căci este hlCru vădit, celui care Îşi aţinteşte privirea asu!pra firii timpului, că e nevoie întru totul de aceeaşi putere şi ac­ţiune spre a conseI"Va un lucru oarecare în fiecare moment al duratei , putere de care ar fi nevoie spre a-l creia din nou, dac·l n'ar exi:sta încă ; astfel Încât e de asemenea vădit prin lurnina minţii că faptul conservării se deosebeşte doar prin judecata noastră de cel al cre;aţiei.

Aşa încât trebue acum să mă Întreb pe mine însumi daeă am vreo putere oarecare, datovită căreia să fiu în stare a face

A TREIA MEDITAŢIE 37

ca eu, cel care sunt acum, să exist Şi ceva mai târziu ; căci, de vreme ce nu sunt nimic altceva decât un lucru ce cugetă, sau cel !pUlţin de vreme ce vorbesc doar despre lalcea parte a mea care e

1ucru cuget'ător, dacă ar exista în mine o astfel de putere, fără îndoială că aş fi conştient de ea. Dar, pe de o parte, îmi dau seama că nu am niciuna, iar pe de alta cunosc cât se poate d� IJimpede, din aceasta chiar, că atârn de o anumită fiinţă, deose­bită de mine.

Poate că acea ftiinţă nu e Dumnezeu, şi eu sunt pricinuit fie de către părinţi , fie de orice ail.te cauze mai puţin desăvâr­şite de cât Dumnezeu. Totuşi, după cum am spus mai sus, e lucru lămurit că trebue să existe în cauză cel puţin tot atât cât se află în efect ; şi astfel, deoarece sunt un lrw::ru care cugetă şi am în mine o anumită idee despre Dumnezeu, orice cauză mi-ar fi atribuită până la urmă, trebue să se la\imită că � i ea este un lucru cugetător şi că are ideea tuturor desăvârşirilor pe care le presupun la Dumnezeu. Iar cu privire la ca;uza în chestiune,

se poate cerceta din nou dacă e dela sine sau vine dela o alta. Căci dacă e dela stine, reiese din cele spuse că ea însăşi e Dum­

nezeu, deoarece , aJVând puterea să fiinţeze prin sine, are ne­greşit şJ pe cea de a poseda în act toate desăvâ.rşirile a căror idee o poartă în sine, cu alte cuvinte, toate pe care le concep a

fi în Dumnezeu. Dacă însă vine dela o alta, se va cerceta din nou, la fel , cu privire la aceasita, dacă e prin sine ori vine dela o alta, până ce , în sfârşit, se ajunge la ca;uza ruiltimă, care va fi Dumnezeu.

Căci e îndeajuns de limpede faptiUl că nu poate exista aci nioil:J.n regres Ja infinit, mai cu seamă lîntru cât nu vorbesc atât despre cauza ce m'a p.rodus odinioară, ,cât despre cea care mă păs!trează în clipa de faţă.

Nu se poate închipui nici că, întâmplătoiI', s'au potrivit în a mă creia mai multe cauze parţil3.1le şi că am primit dela una ideea uneia din desăvârşirile pe care le atribui lui Dumnezeu, dela o a doua ide�a alteia, astfel încât în adevăr toate acele desăvârşiri să, se întâlnească undeva în univers, dar nu toate laolaltă într'un subiect anumit, c.are să fie Dumnezeu. Căci , dim­potrivă, unitatea, simplicitatea sau nedespărţenia tuturor ele­mentelor ca!I'iÎ se află în Dumnezeu, este una din desăvârşirile sale de frunte despre care îmi dau seama. Iar ideea acestei unităţi a tulturor desăvârşirilor sale, nu a putut fi sădită în

38 M E D I T A Ţ I I

mine de vreo cauză dela care să nu fi căpătat şi ideile celorlalte desăvârşiri. Cauza n'a făcut să le înţeleg drept în trunite şi ne­despărţite, dacă nu ar fi făcut totdeodată să ş ti u ce anume sunt ele.

In stfârşi't, în ce piriveşte pe părinţi, deşi toate cele ce am

socotit vreodată despre ei sunt adevărate, totuşi de bună seamă nu ei mă păstrează acum" după oum nici nu m'au creiat în VreUl'l

fel, în măsura în care sunt fiinţă cugetătoare ; ci doar au pus anumite dispoziţii în materia aceea în care am socotit că exist. eu, - eu adică spiritul , pe care singur îl accept acum drept mine . Şi prin urmare nu poalte fi aci nicio gTeutate privitoare la ei ; ci trebue să se tragă cu necesitate încheierea că, din sim­plul fapt că exist ,şâ. că se află în mine o anumită idee a unei fiinţe desăvârşite adică a lui Dumnezeu, se dO�/edeşte cât se­

pOlaite de limpede fapt;u� că şi Dumnezeu există. Rămâne doar să cercetez prin ce mijloc am primit delR

Dumnezeu ideea aceasta ; căci nici n'am 8COS-O din simţuri , nici

nu mi-a venit vreodată pe nevroiite, aşa cum au obiceiul să vinâ

idei[e lucrurilolI' sensibile, alrunci când acestea se i vesc ori când par a se ivi înaintea organelor externe ale simţur1ilor, şi nici

n ' a fost alcătwită de către mine, căci nu sunt de fel în stare să

scot ceva din ea ori să-I.i adaug ; şi prin urmare, rămâ.nt� să-mi

fie înnăscută, aşa cum mi-e înnăscută şi ideea de mim� însumi. Şi, de sigur, nu e de mirare că Dumnereu, creic1ndu-mă pe

mine, mi-a împlân!tat acea idee, spre a fi întocmai unui semn de-aii. autoruhi întipărit operii sale ; nici chiar nu e nevoie ca

semnul acela să fie ceva anumit, deosebit de operă. Cl, prin

faptul 'că Dumnezea m' a creiat, €::;te foarte demn de crezare

cum că eu am fost p[ămădlit într'un anumit sens după chipul şi asemănarea sa, precu..'U şi că aiCeastă asemănare" unde e cu­

prinsă .ideea de Dumnerzeu, e percepută de m�ne tot ipI'lin fa­

cultatea da!torită căreia mă percep pe mine însillllli : cu alte cuvinte, atunci când îmi IÎntorc spre mine ascuţ.işu[ minţii , nu

înţeleg numai că sunt un lucru n edesăvârşit şi care atârnă de

un altul, p.recum şi lil lucru ,ce tinde la nesfârşit către ceva

din ce în ce mai ,Înalt şi maii bun ; dar înţeleg totdeodată că

fiinţa de care atârn nu are doar în chip indefinit şi în putere

tot ce e mare în ea, ci închide totul în sine cu adevărat în. chip infinit, prin urmare că e Dumnezeu. Ia� întreaga tărie

a argumentului stă în faptul că �mi dau seama cum că l1lli

A PATRA MEDITAŢIE 39

se poate întâmplai să fiinţez având natura pe care o am ,

anume purtând în mine ideea de Dumnezeu, dacă în adevăr n'ar exista şi Dumnezeu, acel Dumnezeu, spun, a cărui idee se află în mine - adică ce are toate desăvârşirile pe care nu pot să le cuprind cu mintea dar pot să le ating , într'un fel oarecare, cu gândJirea - şi neslupus niciunui saiu de cusururi. De unde reiese îndeajuns că el nu poate fi înşelă:'�or ; căci e vădit

minţii că orice viclenie şi înşelăciune atârnă de un cusur C.3d"'e­care.

Dar, inainte de a cerceta mai cu grijă aceasta şi totdeo­

daită de a urmări ailte adevăruri ce pot fi căpătate de aci, mă gândesc a 7..ăbovi pe loc mai mu[tă vreme, în contemplarea Dum­nezeului însuşi , a cântări în mine attriJ:mtele sale şi a j ntui , ad­

mira, vener:a , pe cât ar putea răbda mintea mea orbită, îrumu­

seţea acestei nesfârşite lumini. Căci după cum socotim prin credinţă că în simpla contempllare a măre�iei divine constă feri­cirea cea mai Înail.tă a celeilalte vieţi, tot aşa ne dăm seama, de pe acum, că putem resimţd prin această contemplare, deşi

e cu mult ma.i puţin desăvâ.rtşită, cea mai Înaltă desfătare de care suntem în stare în vieaţa de faţă.

A PATRA MEIDITAŢI'E

DespTe adevăr şi falsitate.

M'am depriTh3 într' astfel , zilele aCEstea, în a-mi îndepărta spiritul de sim';:uri şi am constatat cu a1tâta amănunţime că SlUnt prea puţline cele ce se percep în chip adeNărat privitor la lucrurile corporale şi că mai multe se cunosc despre spkitu� omene::;c !iar încă mai multe despre Dumnezeu, încât îmi întorc

acum cugetarea, fără nicio greutaite, dela lucrurile sensibile 1 ) la cele doar inteligibiJe 'şi de1':;prinse de orice materie. Şi, de bună seamă, am o . idee cu mu\!Jt mai distinctă a spiritului omenesc ca lucru ce cugetă, fără întindl21ye în lungime, lăţi­me, adâncime şi neavând nimic de-aiI corp-ului - decât ideea

ce o am despre vreun liUcru corpoo-al. Iar atunci când iau seama

la faptul că mă îndoesc, sau că sunt un lucru nedesăvârşit şi

1 ) imaginabilibu5.

40 M E D I T A Ţ I I

nu de sine stărtător, mi se iveşte o idee Într'atât de limpede şi distinctă a unei fiinţe de sine stătătoare şi desăvârşite, adJcă a lui Dumnezeu ; şi din faptul că se află în mine o astfel de idee, sau că eu exist !purtând ideea aceasta, încheiu în chip atât de lămurit că şi Dumnezeu există precum şi că de el atârnă în fiecare clipă întreaga mea existenţă, - încât socotesc că nimic nu poate fi cunOiScut mai sIgur de către mintea omenească. �i de pe acum îmi pare că văd o cale anumită prin care să se ajungă, de[a această contemplare a Dumnezeului adevărat., în sânul căruia zac It:ăinuite toate comorHe ştiinţelor .şi ale înţelep­ciunii, la cunoaşterea celorlalte lucruri .

Căci , mai întâi., îm.i dalU seama 'că nu se poate întâmpla ca el să mă înşele vreodată", deoarece în orice înşelădune sau amă­gire e un element de nedesăvârşire ; şi cu toate că a fl în stare să înşeli pare o dOiVadă de ascuţime sau de putere, fără îndoială a vroi să înşeli trădează fie răutatey fie s[ăbiciune, şi prin ur­maTe nu revine lui Dumnezeu.

Intr'al doilea rând, îmi dau seama că se află in mine o anumită fac'Ul�itate de a judeca, pe care de sigur, întocmai ca pe toate celelalte care se află în mine , am primi'�-o deJa Dumnezeu ; iar cum acesta n'a vroit ca eu să mă înşel , de bună seamă că

mi-a dat-o astfel încât, atâta vreme cât mă folosesc cum tre­bue de ea, să nu mă pot înşela vreodată.

Nu 'al!' rămâne nicio îndoială ou privire la acest lucru, dacă n'ar părea să reias'ă de aci că, astfeJ. , eu nu pot greşi niciodată ;

căci dacă tot ce se află în mine isvară:şlte dela Dumnezeu , iar e[ nu mi-a dat vreo facultate die a greşi, nu-mi pare că aş putea greşi Ivreodialtă. Şi de fapt, atâta vreme cât nu cuget decât des­pre Dumnezeu şi mă întorc întreg către el, nu observ nicio pri­cină de gre:şearlă ori faL3itate ; daIr', revenit la mine curând după aceea, îmi .dau seama 'că, t()ltuşi . sunt supus la nenumăraJte gre­şelti . Ceircetând cauza lor, constat că mi se iveşte nu numai des­pre Dumnezeu, adtică despre fiinţa Întru totul desăvâ.rşită, o idee reaaă şi pozitivă, eL chiar, spre a vorbi astfel , cu privire la nefiinţă, adică la ceea ce se depărtează cel mai lTIiL,[t de orice de­săvârşire, o anumită idee negativă, şi că sunt alcătuit într'ast­fel drept ,ceva de mijloc între Dumnezeu ;şi nefiinţă, adică între fiinţa supremă şi neant, îneât, în măsura în caTe sunt creat de către fiinţa SlUpremă, nu lSe află cu adevărat nimic în mine prin care să mă înşel sau să cad în greşeală, dar, în măsura în care

A PATRA MEDITAŢIE 4 1

partici{p totdeodată, într'un anumit sens, dela nimic, adică dela nefiinţă, cu alte cuvinte în măsura în care nu sunt eu Însumi

fiinţa supremă :şi-mi lipsesc multe de tot, - nu e lucru de mirare să mă înşel. Iar aşa, înţeleg de sigur că greşeala, întru crut e greşeală, nu e ceva real care să depindă de Dumnezeu , ci este doar un cusur ; şi că, prin urmare , nu am nevoie, spre a greşd , de vreo altă facultate dată de DumnezeiU în aceastii ţintă,

ci se întâmplă �Iă greşesc din aceea că faculta,tea de a judeca adevărul!. , ce am dela €il, nu e, în sân'l.ll :illinţei mele, nemărginită.

Totuşi acerusta nu mă mulţumeşte încă ; antr'adevăr , eroa­rea nu e doar o negaţ�e ci o privaţJ1e , adică lipsa unei cunoştinţe anumite ce ar fi trebuit, Într'o pdvinţă , să se află în mine ; iar celui care cercetează cu atenţte f,irea lui DumnezelU , �1U-i pare că se poate întâIlllD�a ca el să fi 3!şezat în mine vreo facultate care să nu fie , în fe�'Ul ei , desăvârşită, deci care să fie lipsită de vreo de3ăvârşiire cuvenită ei . Intr'adevăr, dacă, cu cât e mai

iscusit meşteşugarul , cu atât isvorăsc dela e[ opere ma.i desă­vâr.şite , ce poate să fi fOlSt făcut de către acel suprem ziditor al tuturor lucrw-ilor care să nu fii'e desăvârşit în orice privinţă ? Nu încape îndoia1ă că Dumnezeu m'ar fi putut crea astfel Încât să nu mă înşel niciodată ; de asemenea, nu încape îndoială că

a vroit întotdeauna aceea ce este cel mai bine : atunci., prin urmare, e mai bine ca eu să mă înşel decât să nu mă înş'eO. ?

In timp ce cântăresc mai ou băgare de seamă acestea, îmi vine în minte, în primu[ rând, împreju�area că nu treb ue să mă mir dacă se săvârşesc , de către Dumnezeu, unel.e lucruri ale căror pricini nu le înţeleg, ,şi astfel nici nu trebue să mă în­doiesc de exisrbenţa sa dacă întâmpilător aş experimenta că e:;'d.­stă alte lucruri cu privire la cari nu pricep de ce sau cum au fost săvârşite de către eL Căci , întru cât ştiu de pe acum că firea mea este foa"rte neputincioasă şi îngrădită, pe eând cea a lui Dumnezeu e nesfârşită, de necuprins cu mintea , infinită, ştiu totdeodată îndeajuns de bine că el e în stare de nenumărate

isprăvi., ale căror cauze nu le cunosc ; iar din aceastii singură pricină" socotesc că întreg soiul de cauze ce obişnuiesc a fi de­rivate din noţiunea de scop, nu are nicio întrebuinţare în cele

ale fizicei ; căci nu fără a fi cuteză.tor îmi închipui eu că pot cerceta scopurile lui Dumnezeu.

Imi mai vine în minte, de aiSemenea, că nu treblle privită o făptură oar,ecare, luată deosebit, ci totalitaJtea lucrurilor, -

42 M E D I T ."- T I I

ori de câte oX'i cercetăm dacă oper.ule �ui Dumnezeu sunt desă­vârşite ; căci lucrul care, da.că e luat singur, ar părea, poate nu pe nedrept, foarte nedesăvârşit, este cât se poate de desăvârşit ca a vând în lmne rolul 1 ) de pauite ; şi deşi, din aceea că am

vrait să mă îndoesc de toate, nu am ştiut .până acmn în chip sigur despre nimic că ar exista, în afară de mine şi de Dum­nezeu , nu pot totu.şd:, din aceea că devin conştient de puJterea nesfârşită a lui Dmnnezeu" să tăgăduesc că multe altele au fost făcute de căue el, sau măcar ar pu!tea fi făcute, astfel încât eu să am rolul de parle în întregul [ucrurilor.

Apoi, întorcându-mă mM mult s�e mine şi cercetând ce fel sunt greşelile mele ( care singure dovedesc o anumită nede­săvârşire în mine) bag de seamă că ele atârnă de două pricini întâlnite la un loc, anmne de facultatea de a cunoaşte, care e în mine, şi de faciUJltatea de aJlegere, ori libertatea arbitriului, cu allte cuvinte de inteilect şi totdeodată de voinţă. Căci prin in. te�ect singur nu percep decât ideile cu privire la care pot aduce o judec3.Jtă, şi nu se află, la drept vorbind, Vil"eO greşală în el, privit asUel ; i.ar cu toate că fiinţează, poate, nenumărate lu­cru.."1, cu privire la cari n'am în mine idei de fel , nu trebue totuşi să mă numesc privat de ele, ci numai l iP3it în inţeles negartiv, întru cât nu pot înfăUşa niciun temeill prin care să arăt că Dumnezeu tr-ebuia să-mi dea o facultate d8 cunoaştere mai mare decât cea pe care mi-a dat-o ; în sfârşit, oricât îmi dau seama că e de isclll'!it creatorul, nu socotesc totuşi di a trebuit să pună în fiecare din făpturHe sade toate desăvârşirile

pe care le poate pune în unele. Nici nu pot, de asemenea, să mă [plâng, cum căi nu am primit dela Dumnezeu {) voinţă ori li­bertate a arbitriului îndeajuns de întinsă şi desăvârşită ; căci simt, de bună seamă, că aceasta a mea nu e îngrădit il prin ni­ciun fel de margini. Şi ceea ce mi se par� că trebue consemnat în chip deosebit, e împrejurarea Că nu se află în mine alte lu· cruri atât de desăvârşite sau întT'atâJt de mari încât să nu gân­dese despre ele că pot fi încă mai desăvârşite sau mai mari. Căci dacă, de pildă, privesc facultatea de înţelegere, îmi dau indată seama că ea e pilăpândJ2i în mine şi foarte îngl'ăditkt , şi aJcătuesc totdeodată ideea unei alteia, cu mult ma,i mari, ba chiar cât se poate de mare şi infinită , iar deSiJ?re aceasta, prin

1 ) rationem.

A PATRA MEDITAŢIE

Îi1lSuşi faptul că-i pot plăsmui ideea, îmi dau seama că ţine de esenţa lui Dumnezeu. Tot aşa, dacă cercetez facultatea de a.-şi a.minti , închipUli , sau oricare altele , nu găselS<! cu desăvârşire­niciuna de care să nu-mi dau seama că e, în mine, slabii şi În­grădită, iar în Dumnezeu fără măsură. Rămâne doar voinţa, sau libertatea arbitriUlui , pe CaTe o resimt atât de mare, în; m ine, încât nu ating ideea niciunei a mai mari ; aşa dar ea, mai ales, este cea datoritâ căreia înţeleg că eu însumi înfăţişez o

anumită im agine şi asemănal!'e a lui Dumnezeu. Căci de..şi ea e·

fără de comparaţie mai mare în Dumnezeu decât în mine, atât din pricina cunoaşterii şi puterii ce i se alătură, cari o fac mai tare şi mai sigură, cât şi din pricina obiectului, întru cât se întinde peste mai multe lucruri, - ,privită în sine, totuşi , în chip formal şi anumit, nu pa.re mai mare ; fiindcă ea nu constă decât în aceea că putem săvârşi sau nu un lucru t adică să-i afÎirmăm sau să-I tăgăduim, să-I urmărim sau s,ă-l ocolim) ori mai de grabă în aceea, doar" că suntem într' astfel purta.ţi către ceea ce ne este înfăţişat de către intelect ca trebuind să fie· afirmat ori tăgăduit, sau urmărit ori ocolit, încât nu ne bimţim hotărîţ-i spre aşa ceva de către nicio putere ilin afar;L Intr ' ade­văr, nu e nevoiie, spre a fi liber, să pot fi atras de fiecare parte,. ci dimpotrivă, cu cât atârn mai greu într 'o parte - :ie pen­truC:ă deosebesc în chip limpede în ea pricina adevărului şi a.

bunătă.�ii , fie pentrucă Dumnezeu a potrivit astfel cele de tot

tainice ale cugetării mele - cu atât mai liber o aleg : l;li de bună,

seamii nici hanul divin si nici cunoasterea! firească a mintii nu - " " " sJ.ăbesc vreodată l�bertatea, ci mai de grabă o sporesc şi o în-

tăresc. II1i2tă. indiferenţa aceea pe care o resimt, atunci c�tnd ni­

dun argument nu mă împinge într'o parte mai mult decât în­

tr'alta, este cel mai mic grad de libertate şi nu dovedeşte nicio

d-esăvârşire în ea, ci mai de grabă un cusur în cunoaştere ori o·

anumită negaţie ; căci dacă aş vedea întotdeaun a limpede ce·

este adevărat şi bun, nu aş sta niciodată la cumpănă cu privire

Ia ceea ce trebue hotJărât ori ales ; şi astfel, deşi intru totul liher,. n'aş putea fi niciodată indiferent.

Din cele de mai sus, însă, îmi dau seama că nici puterea. de a vroi, pe care o am dela Dumnezeu, nu e:sIte, privită în sine, pricina grEişelilor mele, de vreme ce e cât se poate de întinsă şi,

în felul ei, desăvârşită ; nici chiar prin facultatea de a înţelege ,.

de vreme ce orice înţeleg, fără rîndoială că înţeleg în chip drept, ..

44 M E D I T A Ţ I I

Întru cât am dela Dumnezeu faptUJl. de a înţeleg�, - aşa dar nici prin ea nu se poate întâmpla să mă înşel. Atunci de unde isvorăsc greşelile mele ? Din faptul că, voinţa întinzându-se mai mUlt decât intelectu�, nu o încMd Între a'ceileaşi graniţi ci o extiind chiar asupra lucrurilor pe cari nu le înţeleg ; iar fiind­că în privinţa acestora ea e indiferentă, se abaJte lesne dela. ceea ce e adevărat şi bun, iar rustfel mă înşel şi păcătuesc.

De pildă , pe când cercetam, în zilele din urmă, dacă există. ceva pe lume şi-mi dădeam seama că, din îllSUIŞi faptul că cerce­tam aşa ceJVa, reieşea neîndoios că eu fiinţez, n'am putut, de fapt, să nu jUidec că aceea ce prindem cu mintea in chip atât de limpede e adevărat ; nu pentrucă fiusesem sillit la aceasta de vreo putere din afară cii fiindcă, dintr'o mare lumină în intelect a reieşit o înclinare în voinţă, iar astfel, cu atât am crezut mai liber şi din propd:l îndemn aşa ceva, cu cât am fo�)t mai puţin indife:rent pllivitor tocmai la acel lucru. Acum însă, nu ştiu doar că eu fiinţ·e,z, în măsura în c·aTe sunt un anumit lucru eugetător, ci , pe deasupra, mi se iveşte chiar ideea unei aJ.mmite naturi corporale, ba se întâmplă !Să mă întreb dacă natura cugetă­

toare , ce e în mine, sau ma,i de grabă ce sunt eu însumi , e deo­sebită de natura aceea corporal1ă, ori dacă ele SiUrlt aceQaşi lucru ; şi presupun că, până acum, nu se ,iveşte minţii mele l; iciun ar­gument care să mă încredinţeze de adevărul unei teze, mai de grabă decâJt al alteia. De bună seamă, prin aceasta tocmai mă simt nepăsător în ce priveşte afirmarea ori tăgădLllrea fiecărei teze, sau chiar în a lua vreo hotărîre cu privire la lucrul în

chestiune. Ba mai mult încă, nehotăJrîrea aceasta nu se înUnde doar

asupra lucrurilor despre cari intelectul nu ştie �u d�săvârşire

nimic, ci, în deobşte, la to:arte cele ce nu sunt cunoscute de el îndeajuns de lămurit, in clipa, chiar, în care voinţa desbate 00

privire la eLe : căci oricât de probabile ar fi presupunerile ce

mă târăr:c într'o parte, simpla cunoaştere a faptului că sunt pre­

supuneri, iar nu rurgumente sigure şi neîndoioase, îmi tjunge

'spre a împinge încuvjinţarea mea în direcţia potrivnică. Lucru

pe care l-am resimţit din plin zilele trecul�e, atunci când am

presurpus că sunt cu desăvârşire false - doar prin faptul de a fi

în�eles că mă pot îndoi, într'un anumit chip, de ele -- toate

cele pe cari [e socotisem maii înainte drept cât S(� poate de

a.devărate.

A PATRA MEDITAŢIE 45

Când însă nu percep îndeajuns de limpede şlÎ. distinct ce

anume este adevărat - dacă mă opresc, în fapt, dela rostirea

unei judecăţi , e vădit dă fac ce trebue şi că nu mă înşel . Dar dacă, fie afirm fie tăgăduesc , atunci nu mă folosesc în chip po­trivit de -libertatea arbitriului ; lşi dacă mă întorc spre acea teză care e fa,rsă, greşesc din plin ; dacă însă! o îmbrăţişez pe cealal­

tă, pot întâmplător cădea în adevăr , însă nu voiu fi ::t.stfel de­

parte de eroare, deoarece e vădit, prin Lumina minţii , că pătrun­derea intelectuD.lUi trebue să preceadi întotdeaun3.1 hotărîrea voinţii. Iar în această întrebuinţar� , - nu cea dreaptă, - a liberului arbitriu, săIăJşllueşte lipsa care a alcătuit forma greşelii: Epsa, spun, săIă;şlueşte în operaţie îUlSăşIi., în măsura în care

isvorăşte dela mine, iar nu în faeuJltatea pe care am primit-o dela Dumnezeu ,nici ,chiar în operaţie , în miă:srura în care atâr­nă de el .

Căci nu am vreo îndreptăţire să mă plâng de faptul că Dumnezeu nu mi-a dat o mai mare putere de a înţelege sau nu mi-a dat o mai mare [umină f�rească decât cea pe care o am,

deoarece este în firea intelectului 4 ) mărginit să. nu înţeleagă mUilte şi în firea unuia zămislist să fie mărginit; ba este cazul să port recunoştinţă pentru cele ce mi-a împărtăşit, aceluia care nu mi-a datorat niciodată nimic, iar nu să socotesc că m'a lipsit de sau că mi-ar fi iI'ăpit cele pe cari nu mi le-a dat.

La fel , nu am dreptul să mă plâng că mi!-a dat (J voinţă mai întinsă decât intelectul ; căci , întru cât voinţa constă într'un singur lucru, doar, şi Întocmai ca în ceva indivizibil , natura ei

nu pare să îngădue ca o parte din ea să poată fi desprinsă ; şa , de bună seamă; cu cât e mai întinsă, cu atât trebue să arăt o recunoştinţă mai mare dătătorului ei .

iln sfârşit, la fel , nici nu trebue să mă plâng de faptul că Dumnezeu s'ar potrivi cu mine să producă acele acte de voinţă sau aceJ.e judecăţ.i în care mă înşeJ : căci actele amintite sunt întru totul bune şi adevărate , in mă,s!Ura în care a1târnă de Dum­nezeu, şi e în mine, întru câtva, semnul unei mari desăvârşi:ri faptul că pot să 108 produc, decât dacă n'aş putea. In ce priveşte

privaţia, în care singură săJ ăşlueşte pricina formală a falsi­tăţii ,şi a ,greşelii , ea nu are nevoie de nicio participaţie a lu i

Dumnezeu , deoarece nu e ceva pozitiv,-nici , dacă e raportată la

1 ) De ratÎone intellecius.

-46 M E D I T A T I I

.el, drept cauză, nu trebue numită o privaţie, ci o simplă negaţie . .căci , de sigur, nu e nido nedesăvâI1Şire :în Dumnezeu faptul că

n1.Î-a dat libertatea de a încuviinţa ori nu anumite lucruri , a ·cărolI' percepţie limpede şi distinctă nu împlântat-o în intelectul meu ; ci fără îndoială e o nedesăvârşire în mine faptul că nu mă folosesc bine de această libertate şi că rostesc o judecată. cu privire la cele pe cari nu le înţe'leg în chip potrivit. Imi dau

seama totuşi , că Dumnezeu putea lesne face ca, deşi să fi ră­mas tot liber şi de cunoaştere îngrădită, să nu mă înşel nici�·

·odată : anume fie dacă sădea în intelectuil. meu pătrunderea lim­pede şi distinctă a tuturor lum-urHor cu privire la cari voiu fi avut de hotărît cândva ; fie , doar, dacă întipărea atât de

trainic în mintea mea faptul că nu trebue hotărît niciodată cu

privire la un lucru pe care nu-l înţeleg limpede şi distinct, încât să nu pot pierde cu vederea aşa ceva. Pricep lesne că, in măsura în care am rolul unei fiinţe singure ' ) , voilu fi fost mai

-desăvârşit de cum siUnt astăzi dacă eram creiat de Dumnezeu în felul de mai sus. Totuşi nu pot -tăgădui prin aceasta că e Întru -câtva o mai mare desăvârşri.re , în întregul lucrurilor, fapiul că unele din părţile întreguilui sunt neîntinate de greşeli iar altele

nu, decât dacă toate ar fi pe deplin identice . Şi nu am dreptul -de a mă văita de împrejurarea că Dumnezeu a vrait ca eu să joc în lume un astfel de rol , care nu este cel mai ales şi mai

·.desăvârşit dintre toate .

De' altminteri, chiar dacă nu pot să mă ţ i n departe de

greşeli în felu! acela dintâiu ce atrurnă de perceperea l ămurită

.a tuturor lucrurilor cu privire la cari trebue să se ia o hotărîre,

o pot totuşi face în feluJ de-al doilea, care nu atârnă decât de

faptul că-mi amintesc, ori de câte ori nu e limpede adevărul

unui lucru , de datoria de a nu rosti o judecată ; căci deşi resimt

că se află 'în mine o astfel de îngrădire Încât nu pot să mă

opresc, necontenit asupra uneia şi aceleiaşi cunoştinţi , pot is­

buti totuşi , printr 'o atentă şi des repetată meditaţie , să-mi 31-

mintesc de cunO'Şltinţa aceea ori de câte C"ri e nevoie , şi astfel '

să capăt deprinderea de a nu greşi.

Deoarece în lucrul acesta zace desăvârşirea cea mai înaltă .şi mai de seamă a omului , socotesc că nu am câştigat puţin . _--- ---

1 ) .Rationern totius cujusdam.

A CINCEA MEDII A ŢIE 47

datorită medita;ţiei de azi, cercetând pricina greşelii şi a neade�

vărului . Şi , de siglur, pricina nu poate fi niciuna în afară de cea

pe care am arătat-o ; căci de câte ori îmi strunesc astfel voinţa ,

În judecăţile ce sunt de rostit, încât ea să se întindă doar la cele

ce-oi sunt ,înfăţişate în chip limpede ,şi distinct de către intelect,

nu se poate intâmpla de fel să mă Înşel , fJindcă orice perceptl,e limped� şi distinctă este, negreşit, ceva , şi prin urmare nu poate

veni dela nimic, ci are în chip necesar !pe Dumnezeu drept a.mor, pe acel Dum.n>2ZBU, sptill, intru totul desăvârşit, despre care nu se potriveşte eă se :aEirme că e înşelător ; şi astfel ea este, fără îndoială, adeyărată. Iar azi nu am învăţat doar de ce anume trebue să mă feresc spre a nu mă înşela niciodată, ci şi 0e e de făcut spre a atinge adevărul ; căci de bună seamă îl ating dacă nu iau seama cu atenţie decât la toate cele pe cari le înţeleg in chip desăvârşit , şi dacă Je deosebesc de celelalte, pe cari le

prind în chip ceva mai turbure şi mai întunecat. In vederea unui astfel de lucru mă voiu osteni cu sârg de aci înainte .

A CINCEA MEDITAŢIE

Despre esenţa lucrurilor materiale �i din nou

despre Dumnezeu} cum că există.

Imi rămân multe de cercetat cu privire 'la atribu tele lui Dumnezeu, multe despre natma mea însuşi , ori a spiritului meu ; dar pe acestea le voiu relua poate altădată, iar aCUm nimic nu pare mai grabnic (dupa ce am văzmt ce anume trebue făcut pentru atingerea adevărului ) decât să mă silesc să ies din În'· doielile în c ar,e am căzut zilele trecute şi să văd dacă se poate -căpăta ceva sigur despre lucrurile materiale.

Şi, de fapt, înainte de a cerceta dacă fiinţează unele lu­cruri de acest soiu în afara mea, trebue să ,contempLu ideile

lor, în m ăsura în care se află în cugetul meu, şi să văd care dintre ele sunt distincte, care turburi .

Anume, imaginez în chip distinct cantiJtatea, pe care filo­sofii o numesc de obiceiu continuă, sau întinderea în lungime,

l ăţime şi adâncime a acestei cantităţi, mi mai de grabă a mă­rimii lucrului ; număr în ea părţi felurite ; atribui acelor părţi

48 M E D I T A Ţ I I

oricâte mărimi, figuri , locuri şi mişcări locale, iar mişcările acestora oricâte durate.

Şi nu doar acelea, privite aşa în genere, îmi sunt pe deplin

ClllllosCUIte şi apropiate, ci, pe deasupra, percep încă, luând a­

minte la ele, nenumărate [ucruri particulare, cu privire la figuri"

număr, mitşcare şi altele asemănătoare� al căror adevăir este

într'atât de vădit şi de potrivit naturii mele încât, atunci când

desvălui mai întâi aceasta, nu-mi pare atât că deprind celVa nou ,

cât că îmi amintesc de cele ce ştiam dinainte, sau că devin

conşt.ient de cele ce de fapt erau de mult în mine, deşi mai

înainte nu-mi Întorsesem spre ele privirea minţii.

Iar ceea ce socotesc că, mai presus de toate, e demn de luat în seamă, e faptul că se întâlnesc în mine idei nenumărate

de-aJle anumitor lucruri, idei ce, chiar dacă, poate, nu fiinţează

nicăieri în afara mea, nu pot fi totuşi înf�ţişate ca nefiind ni­mic ; şi cu toate că Întru câtva elle sunt 'cugetate de mine după voie, nu sunt totuşi plă:smUJite de mine, ci îşi au naturile loiI' adevărate şi neschimbătoa'l'e. Aşa de pildă, când închipui un triunghiu, chiar dacă o astfel de f1gură nu există nicăieri în afara cugetării mele, şi nici n'a existat, este totuşi hotărnicită o anumită natură, esenţă, ori formă neschimbătoare şi veşnică a ei , ce n'a fost alcătuită de către mine şi nici nu atârnă de min­tea mea ; după cum se arată dlin aceea că se pot dovedi pro­prietăţi felurite cu privire la triunghi:ul ,în chestiune, amur.e că unghiurile sale sunlt echivalente cu două unghiuri drepte, că laltura ciea mai mare e subîntinsă de unghiul cel mai mare şi altele asemănătoare, de care, vrând nevrând', îmi dau limpede seama acum, chiar dacă nu mă gândLsem de fel la ele mai înainte, atunci când am plăsmuit triunghiul - proprietăţi care nu fuseseră prin urmare născocite de mine.

Şi nu aduce nicio schimbare ' ) afirmaţia că ideea acestui triunghiu mi-a venit dela lucrurile din afară, prin organele sim­ţurilor, anume fiindcă am văzut uneori corpuri cu figuri tri­unghiulare ; căci p.ot născoci nenumărate alte figuri, cu privire la care să nu Încapă nicio bănuială cum că mi-ar fi căzut vre­odată sub simţuri, şi totuşi să fiu în stare a dovedi despre ele proprietăţi felurite, nu mai puţlÎn decât despre triunghiu. AC2S-

1 ) Neque ad rem attinet.

A CINCEA MEDITAŢIE 49

tea toate sunt de bună seamă adevărate, Întru cât sunt Hmpede cunoscute :de mine, ş1i astfcl Înseamnă cu adevărat ceva : căci e lucru vădit! că tot ce e adevărat este ceva ; şi am arătat pe

larg că Itoate cele pe cari le cunosc în chip limpede s:unt ade­vărate. Iar cu toate că n'am dovedit faptul, If!iirea minţii mele e de aşa fel încât nu pot să nu mă încred în lucrurile acelea, atâta vreme, măcar, cât le percep în chip limpede. Şi-mi amin­

tesc că întotdeauna, chiar înainte de perioada de faţă, pe când

mă încredeam cât se poate de mult obiectelor sensoriale , soco­

team drept ce[e mai sigure ddntre toate adevărurille de acest

soiU, pe cari le pătrundeam lămurit, cu prilVire la numere, figuri, sau la a'ltele revenind aritmeticii, geometriei, ori, în

deobşte, ştiinţei pure şi abstracte. Acum însă dacă, din simplul fapt că pot scoate din cuge-.

tarea mea ideea unui lucru oarecare, reiese că toate cele pe cari

le percep limpede şi distinct ca aparţinând lui îi revin cu ade­vărat, nu se poate oare căpăta de aci şi un rurgument prin care să se dovedească existenţa aui Dumnezeu ? De sJgur că ideea

acestuia, adică a unei fiinţe cât se poate de desăvârşite, nu o

Întâlnesc mai puţin în mine decât ideea oricărei figuri sau a oricărui număr ; nu-mi dau mai puţin limpede şi distinct seama că naturii sale îi aparţine faptul de a exista veşnic, decât că aparţine chiar figwrii sau naturii numărului aceea ce dovedesc despre o figură sau un număr oarecare ; şi prin urmare, deşi nu toate cele pe cari [ei·am gândit în zilele dÎln, urmă fuseseră ade­vărate, existenţa lui Dumnezeu a:r trebui să aibă în!. mine cel pUJţin acelaşi grad de siguranţă pe care-l avuseseră până acum adevărurile matematicH.

Totuşi , de bună seamă că la prima vedere acest lucru nu e întru totuQ lămurit, ci seamănă cu un soiu de sofisme. Căci , întrucât sunt deprins să deosebesc, în toate celelalte lucruri , existenţa de esenţă, mă încredinţez lesne că pot s'o deosebesc şi de esenţa lui Dumnezeu, şi să gândesc astfel pe Dumnezeu drept nefiinţând. Totuşi, celui care priveşte mai atent lucrurile, i se arată · Hmpede că existenţa ilui Dumnezeu nu poate fi deo­sebită de esenţa sa, mai mult decât de esenţa unui triunghiu mărimea celor trei unghiuri ale sale egaJle cu două drepte, ori ideea de munte de cea de vale : aşa înoât nu e mai, nepotrivit să se gândească un Dumnezeu ( adică fiinţa întru totul desă-

4

5Q M E D I T A Ţ I I

vârşită ) cămia sa-1 11pseruscă existenţ a (deci căruia să-i lip­sească o desăvâJrşire oarecare ) decât să se închipue un munte cămia să ... i lipsească valea.

Ins�, dacă nici măcar nu pot gândi pe Dumnezeu de-cât ca existând, după cum nu pot gândi muntele fără de vale, de sigur că, la fel cum nici din faptul că gândind muntele cu vale nu reiese că există vreun munte pe lume, tot aşa, din faptul că gândesc pe Dumnezeu ca fiinţând.. nu pare a reieşi că el fiin­ţează : căci gând:irea mea nu pune niciun fel de necesitate în lucruri ; şi la fel cum e îngăduit să se închipue un cal înaripat, deşi niciun cal nu are aripi, la fel , poate, sunt în stare să atri­bui ilui 1);umnezeu eXiilStenţa, deşi nu există niciun Dumnezeu.

Dar tocmai a.ci zace sofismul ; căci din aceea că �1U pot gândi muntele fără de vale nu reiese că se află undeva un

munte şi o vale, ci dOI!ll' că muntele şi valea, fie că ( �xistă fie că nu, n:u se pot despăxţi unul de cealailtă. rn3ă din faptul că nu pot gândi pe Dumnezeu decât ca fiin;-ând, reies� că existenţa e nedespărţită de Dumnezeu, şi prin urmare că el fiinţează cu adevărat ; nu fiindcă gândirea mea ar săvârşi aceasta, s:aJll ar impune unui lucru o necesitate anumită, ci dimportrilVă, fiind­că necesitatea lucmlui însu�i, anume a existenţlii lui Dumnezeu, mă hotără;şte să cuget aşa ceva : căci nu am libertatea să gân­desc pe Dumnezeu fără de existenţă ( adică fiinţa întru totul desăvârşită fără de cea mai înaltă desăvârşire) după cum am

libertatea să închipui calul fie cu aripi, fie fără. Şi nu trebue să se spună, aci , că este într'a devăr nevoie

să presupun pe :CfJmnezeu ca fiinţând, după ce am preslUpus că el are toate desăvârşirile, - de vreme ce existen·ţa e una dintre ele, - ci că prima presupunere nu era necesară ; după cum nu e nevoie să socotesc că toate cadrilaterele sunt inscri5'2 cercului , dar, pir'esupunând că socotesc aceasta, ar fi nelVoie să afirm că rombul e Înscris cercului , ceea ce totuşi e în chip vădit neadevărat. Căci deşi s'ar putea să nu cad vreodată în anumite cugetări asupra lui Dumnezeu, ori de câ.te uri cuget, totu:;;i , cu privire la fiinţa primă şi cea mai înaltă şi scot ideea ei ca şi din comoara minţii mele, e nevoie să-i atribui t.oate desăvârşirile, chiar dacă nu le înşir atunci pe toate şi :n id nu cercetez pe fiecare în parte : nevoi e care ajunge pe deplin ca mai târziu, când bag de seamă că existenţa e o llesă.vârşire, să tl'ag pe drept încheierea că fiin�a. primă şi suprem.ă există ; aşa

A CINCEA MEDITAŢIE 5 1

'precum nu e obligator să-mi închipui vreodată. un triunghiu, dar -:ori de câte ori vreau să cercetez o figură plan:)" avfmd doar trei unghiuri, e obligator să-i atribui acele proprietăţi , de unde se trage în chip nimerit încheierea că cele trei unghi ud ale ei nu sunt mai maiI"i decât două drepte, chiar dacă nu bag de seamă, atunci tocmai, proprietatea aceasta. Atunci când, însă, cercetez ce figuri se înscriu cercului , nu e de fel nevoie să soco­tesc că toate cadrilaterele trebue să fie din rândul lor ; ba chiar nici nu pot să închipui acel3.sta, atâta vreme cât nu vreau să admit nimic în afară de ceea ce înţeleg limpede şi distinct. Şi

�prin Urmare, e o mare deosebire între presupuneri false, de acest soiu, şi ideile adevărwte înnăs:CiUte' mie, printre care cea dintâi şi cea mai însemnată e !li lui Dumnezeu. De bună seamă pricep

' în multe feluri că ea nu e ceva plăsmrulit, atârnând de cugetarea mea, ci imaginea unei naturi adevărate şi neschimbătoare : aşa, mai întâi , fiindcă nu poate fi născocit de mine niciun alt lucru .

-Ia a cănu esenţă să apartină existenţa, în afară de Dum�ezeu ; apoi fiindcă nu pot prinde cu mintea doi sau mai mulţi Dum­nezeu de acest soiu şi fiindcă, presupunând că unUl există acum, văd că e Întru totul necesar ca el să fi exiSltat mai înainte, de toltdeauna, cât şi să stărue a exista în 'Viitor, pe totdeauna ; în

'sfârşit, fiindcă percep multe altele în Dumnezeu, la cari nimic nu poate fi micşorat ori schimbat.

Insă de fapt, orice mijloc de a dovedi 34l foIosi până la -capăt, întotdeauna lucrul revine la împrejurarea că numai acelea mă conving întru totul pe cari le percep limpede şi distinct. Şi

. Între cele pe cari le percep astfel, chiar dacă unele SIU.I1t vădite

fiecăruia, altele în schimb nu sunt descoperite decât de către cei cam le pri'Vesc mai de aproape şi le cercetează mai cu sârg, to­

tuşi, după ce au fost desvăJluite, acestea nu sunt socotite mai pu-

ţin sigure decât primele. Aşai, deşi nu apare tot atât de lesne, În­tr'un triunghiu dreptunghiu, fajptul că patIratul bazei c�te egal {}U patratul la1nmiIOlr, pe cât apare faptul că baza e subin!tinsă -de unghiul cel mai mare al triunghiului, proprietatea nu e to­tuşi mai puţin crezută după ce a fost pătrunsă într'un rând. In

-ce priveşte însă pe Dumnezeu, - negreşit dacă nu sunt copleşit

de prejudecăţ i şi dacă imaginile lucrurHor sensibile nu ,împre­

soară din toate p�l'ile gândirea mea, - îl cunosc mai întâi şi

m"j lesne decât orice ' si într'adevăr, ce este dela sine mai lă-'" , ,

:murit decât faptul că fiinţa supremă există , cu aIllte cuvinte că

52 M E D I T A Ţ I I

Dumnezeu, la a cărui existenţă singur aparţine esenţa" fiin­ţează ?

Şi deşi am >awut nevoie de o cercetare îngrijită spre a pă­trunde lucrul acesta, acum totuşi l1flll numai că siUnt la fel de

sigur, cu privire la €ll, ca de oricare altul ce par� cât se poate de sigur, dar pe deasupra Ibl�lg dl'iar de seamă că si.guranţa ce­lorlalte lucruri atârnă Într'asHel de acesta, Încât fără de el nu s'ar putea şti niciodată nimic în chip desăvâr:;;i.t.

Int.r'adevă�, deşi firea mea e de aşa fel incât, atâta vreme cât percep ceva în chip foarte limpede şi distinct, nu pot să nu cred că e adevărat, fii ndcă totuşi firea mea e în acelaşi timp de aşa fel încât nu sunt în stare să-mi pironesc mintCl3.i necon­tenit asupra unui lucru, spre a-l pătrunde în chip limpede, şi

amintirea unei judecăţi făcute mall înainte îmi revine adesea, chiar atunci când nu mai am S!Ub ochi priciniae pentru ca!'c am

judecat că un lucru e astfel,-pot să se ivească argumente nou ă cari , dacă nu aş cunoaşte pe Dumnezeu, să mă smulgă lesne din părelrea făcută şi astfeJ. să nu am nitiodat� c:unolaşterea adevărată şi sigură cu prilVire la ceva, ci doar păreri şterse şi schimbătoare, Astfel de pildă, atunci când mintea. mea cerce­tează natura triunghiului, pătruns fiind de principilile geome­tlriei îmi apare în adevăr, în chip foarte sigur, că unghiurile sale

sunt echivalente cu două unghiuri drepte, şi nu pot să nu cred că lucrul e adevărat, atâta vreme cât mă aţintesc asupra de­

monstm!ţiei lui ; dar, de îndată ce mi-am abătut pătrunderea mJi.nţlii dela aceasta, oricât mi-aş mai aminti că am înţeles !} deosebit de limpede, se poate lesne întâmpla să mă îndoiesc că ea e adevărată, în cazul c ă într'adevăr nu am cunoştinţă desprc DumnezelU, Căd port să mă încredinţez că am fost într'astfel făcwt de către natură, încât să mă înşel uneori, în cele pe cari socot că le pătrund cât se poate de limpede, mai ales atunci când mi-aş aminti că a m socotit drept adevărate şi sigure multe lucruri despre care am hotărît mai tâ,r21iu, împini'3 de alte p:ri­cil1!i, cum că sunt neadevărate.

Insă, diupă ce am pătruns faptul că Dumnezeu exi stă, întru cât am priceput totdeodată că celelalte toate atârnă de el, iar

că el nu e3lte înşelătolr ; şi întru cât am încheiat că. toate ceile pe cari ae percep [impede şi distinct sunt în chip necesar ade­vărate, - chiar dacă nu mă aţintesc ma[' depar.t'� asupra. pric�­nilor pentru care am judecat că lucrul acela e adevămt, în ca�

A ŞASEA MEDITAŢIE 53

zul doar că-mi amintesc \81-1 vi înţ'eles limpede şi distinct, nu se poate aduce niciun argument care să mă si'leasf!ă. a mă îndoi, ci am despre acel lucru o cunoaştere adevărată şi sigură . Dar nu numai despre acel ltucru, oi despre toate cele�aJte pe cari-mi amintesc a le fi demonstrat vreodată, preclUm despre ce[e geo­metrice şi aatele asemănătoare . Ce anume mi s'ar aduce impo­trivă acum ? Oare că sunt făcut astfel încât să mă înşel adesea '? Dlar acum ştiu că nu mă pot înşela în cele pe cari le înţeleg lă­murit. Că altădată am socotit drept adevărate şi sigure multe pe cari mai târziu le-am obser vat a fi neadevărate '? Dar nu per­cepusem pe nicdunlUJ din e[e în chdp limpede şi distinct, ci, ne­ştilUtor al acestui crr'iteriu :de adevăr, Cl'czusem lucrurile întâm­

plător, dintr 'alte pricini, pricini pe ca:re mai târziu le-am văzut a fi mai puţin trainice. Ce să se zică, prin urmare '! Oare (după cum îmi aduceam singur întâmpinarea, odată ) că dolI'lll, sau că toate cele pe cari le gânde:sc 8icum nu sunt mai adevărate decât cele ce se ivesc în somn ? Dar 8iceasta nu aduce nicio schimbare ; căci negreşit, deşi dormind, da:că un lucru e limpede minţii mele, el e întru totul adevărat.

ş,i. astfel văd pe dep['in d siguranţa şi adevărul oricărei cunoaştJeri atârnă doar de cunoştlinţa Dumnezeului adevărat, aşa încât, înainte de a-i fi aflat pe el n'aş fi putut şti în chip dc­săvârşiJt nimic cu privire aa vreun lucru . Acum, însă, îmi pot fi pe deplin cunoscute şli sigure nenumărate [ucl'uri , atât cu pri� vire la Dumnezeu însuşi şi la celelalte obie0te intelectuale, cât şi cu privire la întreagă acea natură corporală care e obiect al matema!ticiror pwre.

A ŞASEA MEDITAŢIE

Despre existenţa lucrurilor materiale şi deosebirea (tdevărată

a spiritului de corp.

A rămas să cercetez dacă lucruri[e materiale există. Şi în­

tr'adevă,r, 'Şt>iiU acum cel puţin că, în mrusura în care sunt (,biecte �lile matematicii pme, ele pot exista, deoarece le percep în chip limpede IŞ[ di:stinct. Căci , fără nido îndoial� , D umnezeu e în stare a face toate cele pe cari eu sunt în stare să le percep astfel ; şi despre nimic nu am holtărît vreodată că nu poate fi

54 M E D I T A Ţ I I

săvârşit de el, decât prin aceea că lucrul în chestiune se împo-­trivea unei percep eri distincte din partea mea. Pe deasupra, din'­facultatea de a imagina, de care imi dau seama că mă folosesc' atâta timp cât mă învârtesc printre lucrurile materiaile, pare a . reieşi că ele există ; căci aceluia care priveş!te mai cu grijă ce . anume e imaginaţia, ea ti apare ca nefiind nimic aJtceva decât o anumită aplicare a fflicultăt;ii de cunoaştere la un corp, prezent ei în chip intim şi prin urmare existent.

Pentru ca aceasta să fie lucru lămurit, iaa In seamă, mai întâi, deosebirea dintre imaginaţie şi gândire pură. Aşa de : pildă, atunci când închipui un triunghiu, nu prind cu mintea numan că el este o figură alcătuită din trei Urui, ci intuesc tot-­deodată, prin ascuţimea minţi�, aceste trei linii, ca şi cum ele · ar fi de faţă, - iar aşa ·ceva e ceea ce numesc a închipui. Dacă însă vreau să mă gândmc la un chi:l;i:ogon, prind cu mintea, . negreşit, aa fel de bine că el este o figură alcătuită d1i.n o mie de laturi, după cum înţeleg că triunghiul e o- figură alcMuită din trei ; însă nu maJi închipuesc acele o mie de iaturi sau nu le intuesc ca şi cum le-aş avea de faţă. Şi cu toate că atunci, din. obiceiUl de a închipui ceva întotdeauna când cuget despre un liucru corporal, îmi reprezint poate o figură oarecare în chip· confuz, se dovedeş1te totuş:i că ea nu e un chiliogon, fiindcă nu e in nicio privinţă 1 ) deosebită de cea pe care de asemenea mi-aş> înfă�işa-o, dacă aş cugeta la un miriogon sau la orice altă fi-­gură de maJi multe laturi ; şi închipuirea nu ajută cu ceva ila, cunoaşterea aCclor proprietăţi, prin care se deosebeşte chilio­gonul de aJ:te poligoane. Dacă, în schimb, e vorba de un penta-·

gon, pot înţelege e drept , cu mintea, fără ajutorul imaginaţiei, . figura sa întocmai ca pe cea ,a chiliogonului ; dar pot şi s'o ima­

ginez, anume aplicându-mi ruscuţimea cugetului asupra celor" cinci latmi ale sale, precum şi a!.Supra spa.'ţiiului închis de e-le ;

şi bag de seamă lămurit că am nevoie de o deosebită silinţă a .

spiri'bulw spre a imagina, sil�nţă de 'care nu mă Îolosesc spre a

în�elege : iar aceal:;tă nouă silinţă a spiritului arată limpede deo- ·

sebirea dintre imaginaţie şi actul rtnteligenţei pure. Spre a ilimpezi lucruri1e, iau în seamă faptul că puterea de .

a închipui , care se află în mine, nu e cerută, intru cât se deo­sebeşte de puterea de a gândi, pentnu esenţ,aJ mea, adică pentru'>

1) re.

A SASEA MEDITA TIE . 55

cea a mJinţid mele ; căci în cazul că ea mi-ar lipsi, fără illdoială aş rămâne tot cel ce sunt acum ; de unde pare a rei eşi că ea atârnă de un alt lucru, deosebit de mine. Şi-mi dau lesne seama că - dacă exJistă un corp oarecare, de care spiritul să fie astfel legat Încât să se plece asupră-i drupă plac, ca şi cum le-ar privi, - se poate întâmpla ca, prin aceasta chiar, să închipuesc lu­crurile corpora�e ; aJŞ3. încât felull. ace6lta de a cugeta. se deose­beşte de gândJilrea pură doar prin faptUil că spiritul, atunci când gândeşte, se Întoarce oarecum către sine şi priveşte una din ideile care se află în el însuşi ; în timp ce când imaginează, se întoarce către corp şi intueşte, în el, ceva conform cu ideea fie înţeleasă d.ie către el, fie percepută cu sirnţirea. Lesne, zic, îmi dau seama că imaginaţia se poate îndeplini astfel, dacă cumva

e�stă corp ; şi fiindcă nu se arată niciun alt soiu de explicaţie a ei, La fel de rument, presupun aci cu privire la eorp că ci există ; însă afirm aşa ceva doar în chip probabil şi , d�i cerce­tez toate cu grijă, nu văd încă, din ideea deosebită a naturii oorporaie, pe care o găsesc. închipuirea mea, că se poate scoate un argument care să concludă în chip necesar că un corp oare­care există.

Obişnruesc să închipui multe altele, în afară ue acea na­tură corporală care este omect al matematicii pure, precum co­lari, sunete, gustlU!ri, durerea şi cele asemănătoare, -- dar nimic la fel de distinct ; iair filindcă pe acestea �e percep mai bine prin sensibilitate, dela care eIle par a fi ajuns, cu ajutorul memoriei, la imaginaţie, !trebue, spre a vorbi mai potrivit deslpre ele, să vorbesc şi despre sensibilitate cu aceeaşi grijă şi să văd dacă,

din lucrurile ce SlUnt percepute prin acest sOLu de cugetare nu­mit sens�bilitate, pot căpăta un anumit argument hotărît în splrijinm existenţi!i lucrurilor corporale.

In adevăr, să înşir din nou aai. cari anume sunt cele ce le-am socotit până acum adevărate, ca fiind percepute prin sen­sibilitate, şi din ce pricini am socotit aşa ; apoi voliu cântări de asemenea pricl nile pentru care am pus mai târziu acele lucruri la îndoială ; şi în sfâr.şit vniu lua în cercetare ce trebue să cred acum cu priviTe la ele.

Aşa dar, în primul rând am simţit că am cap, mâini, pi­cioare şi celelalte membre, din cari e alcătuit corpul de faţă, pe care-l priveam ca o parte a mea, ba poate chiar ca întreb"Ui1 : şi am simţdlt că acest corp se mişcă Între multe altele, dela cari

56 M E D I T A Ţ I I

el poate primi jmpresiuni felurite , plăcute ori neplăcute, şi mă­

suram pe ce!le plăcute printr'o anumită Slimţire ue desfătare , i ar pe cele neplăcute printr'una de durere. Iar în afarii de durere

şi plăcere, mai simţeam în mine foamea., setea şi alte dorinţi de acest soiu ; la fel , anumite aplecări trupeşti către veselie, tri­steţe, mâni·e şi alte porniri asemănăJtoare ; în lumea d�n afară însă, dincolo de întindere, figuri şi mişcări ale corpurilor, 11' ai simţeam în e[e asprimea, căldura ,şi celelalte însuşiri tactile ;

pe deaJSUpI'la!, lumina , culoriile, mirosurile, gusturile , sunetele, prin feilurimea cărolra deosebeam cerul , pământul, mările, ca şi celelalte corpuri , unelle de aatele. De sigur nu fid, ch ibzuială, din pricina ideilor tJu:buror acestor însuşiri ce se înfăţEtşa,u cu­getădi mele ,şi pe care slingure le simţeam in chip precis şi ne­mijJocit, socoteam eu că simt unele lucruri cu totul deasehite de cugetarea mea, anume corpurlile de unde ilSvorran ideile aCf;stea : căci le resimţeam venindu-mi fără vreo incuviinţare de a mea, astfel încât nic� nu puteam simţi un obiect, deşd. o vroiam , dacă el nu se afla înaintea unui organ aJl sensibilităţiti" nici nu pu­team să nu-d. simt odată ce era prezent. Iar cum idelile perce­pute prin simţuri erau cu mult mai vii şi mai lămurite, in felul lor chiar mai dlisltincte decât unele din cele pe care le plăs­muiam rpa'in cugetare eu însiUmi , prevăzător şi ştiutor, sau din­tre cele pe care le observam întipărite în memoria mea, - n u părea c ă s e poate întâmpla c a ele s ă isvorască de[al mine în­sumi ; prun runnare, rămâneau să vină de[a alte lucruri . Iar deoa_ rece nu aş avea nicio cunoştinţă a aces!tor lucruri de altundeva

decât :tocmJ!lJi deJa aceste idei, nu-mi putea lVeni in minte altceva. decât că ele sunt asemănătoare lor. De asemene-a , fiindcă-mi aminteam că m'am folosit de simţuri mai înainte decât de ra­ţ,iune şi vedeam că ide,i[e pe care le plăsmuiam eu însumi nu sunt atât de lămurite pe cât erau cele pe care le prindeam cu sensibiUtatea, de obiceiu fUnd alcătuite din părţi de-ale acestora, mă încredinţam lesne ,că nu am cu desăvârşire niciun lucru în intelect pe care să nu-l fi avut în Simţuri . Iar nu tocmai fără rost socoteam corpul acela, pe care-il numeam al meu printr'un drept special , ca aparţ.inândiU-mi mai mult decât un aLtul : căci nu mă putusem despărţi vreodată de el precum de celelalte ; re­sdmţeam toate dorinţele şi dispoziţiiQe în el şi pentru el ; şi în sfârşit, Întâlneam durerea şi gâdhlatul plăcerrii in părţi de- ale sale , nu în altele din afara sra!. De ce însă , din acest I1U ştiu bine

A ŞASEA MEDITAŢIE 57

ce simt al drurerii reiesea o anumită tristeţă a sufletului şi din , , simţământul desfătării o anumită veselie, sau pentru ce acea nu ştJiJu bine ce iritaţie a pântecului , pe care o numesc foame , îmi aminteşte de hmna ce trebue luată, iar uscăciunea gâtleju­lui de băutură, lşi tot aşa cu celel arrte, - pentru toate acestea nu aveam, de sigur, alt argument decât că aşa m' a învăţat natura ; că!ci nu e cu desăvârşire nicio înrudire ( cel puţin una pe care s'o prind cu m:intea ) între irita;ţia amintită şi vorinţa df, a lua hrană, sau întTe simţirea lucrului aducător de durere şi faptul t;risteţii născu:e din această simţire. Dar îmi părea că şi to.ate celelalte, pe cari le jiUdecam cu prlivtive la obiectele simţurilor.

le-am învăţat dela natură : căci mă ,Încredinţasem că ele se alcătuesc astfel , mai înainte de a fi cântărit argumentele prin

care s'o dov,edesc. După aceasta însă, niţea câte niţel, numeroase experienţe

au sdrunoinat întreaga încredere ce avusesem în simţuri ; căci

uneori atât turnurile, cari fuseseră vărute rotunde deil.a depăr­ta!l'e, apăI"eau patrate din apropdere, cât şli statuile foarte mari , stând pe crestele lor, nu păreau prea mari celui care l e privea

de pe !pământ ; şi băgam de seamă că judecăţile înşeală în alte

nenumărate cazuri ale simţJurilor externe. Nu numai în ale -celor externe, dar chiar în ale celor interne ; ce poate fi ma,i lăuntric decât durerea ? TotUJşi aflasem cândiva, dela cei cărora le fusese

tăiat un plic1ior sau un braţ , că li se părea încă, uneori , a simţi durerea ,în acea parte a corpUilui de care erau lipsiţi ; şi atunci părea 'că" în mine chia:r, nu e cu desăvârşi re sigur faptul că iUn anumit membru mă doare, deşi simţeam durerea în el. Acestora le-am adăugat de curând două pricini , cât se poate de generale,

de îndoială : prima era, că n 'am socotit a simţi" pe timp de ve­ghe, niciun fel lucruri , pe cari să nu pot socoti cânc1va că le simt chiar în timpul somnului ; şi fiindcă, despre cele ce-mi par că simt în somn, nu cred că vin dela lucruri aşezate în afara mea, nu vedeam de ce să cred mai curând aşa ceva eu privire la ccle ce-mii par a simţi atunci 'când veghez. Cea deda doua era

că, Întru cât nu cunoşteam încă pe autorul meu, sau cel puţin presuplUneam că nu-l cunosc, vedeam că nu se împotriveşte ni­mic ca să fiu ,Într' astfel alcătuit din fire, încât să mă înşel chiar în cele cari..,mi apăreau drept pe deplin ade,vărate. Şi cât despre

argrnnentele prin cari mă încredinţasem mai înainte de adevă­rul �uc.rurilor sensibile , nu mi-era greu 'Să răspund la ele. Căci,

58 M E D I T A Ţ I I

întru cât îmi părea că sunt împins de către natură la multe acţiuni pe oare raţiJunea 1e combătea, socoteam că nu trebue să se dea multă încredere celor ce învăţăm dela natură. Şi cu toate că percepţiile simţurilor nu atârnă de voinţa mea, nu bocoteam astfel că trebue să se tragă încheierea cum că ele isvorăsc dela lucruri deosebite de mine, - fiindcă se putea întâmpla să se afle în mine, deşi încă necunoscută mie, o facultate care să le creieze.

Acum însă, după ce încep să mă cunosc mai bine pe mine îll.SlUmi precum şi pe autorul meu, nu socotesc că trebuesc pri­mite orbeşte chiar toate ce par a veni de[a simturi : dar nici toate nu trebuesc puse [a îndoială.

Şi mai întâi , deoarece ştiu că toate cele pe cari le înţeleg [impede şi distinct, pot fi făcute de către Dumnezeu aşa cum le înţeleg, e de ajuns să pot înţelege limpede şi distinct un lucru fără de alM, spre a fi sigur că unul e deosebit de celălalt, fiind­că, ceil, puţin, poate fi pus deosebit de către Dumnezeu ; şi nu e de cercetat prin ce facultate are [oc aşa ceva, pentru ca lucrul să fie privit deosebit ; prin urmare, din simplul fapt ';ă ştiu de existenţa mea şi observ totdeodată că rubsoliut nimic altceva nu aparţine firii sau esenţii mele, în afară de fapbul că sunt fiinţă. cugetătoare, închei pe drept că esenţa mea consta în aceea , doar, că sunt fiinţă cugetătoare. Şi cu toate că, poate (ori mai de grabă, după cum voiu spune în curând, sigur) , am un corp, care mi-e foarte strâns legat, - fiindcă totuşi pe de o parte am o iidee limpede şi distinctă a mea însumi ca fiinţă cugetă­torure doar, neîntinsă, iar pe de altă parle o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deo­sebit cu adevărat de corpul meu şi că pot exista fără el .

Apoi, [ntMnesc în mine facultăţi de un anumit soiu de a cugeta, ca de pildă facultăţile de a închipui 9i simţi , fară de

care pot limpede ,şi distinct să mă înţeleg întreg, dar nu şi in­vers" să le [nţe�eg pe acelea fără de mine, adică fară de o sub­stanţă cugetătoare în sânul căreia să fie ele : căci ele ouprir.d, în conceptul lor formal, un soiu de cugetare prin care-mi dau seama că se deosebesc de mine precum modurHe de substanţă. Intâlnesc de asemenea alte facultăţi, cum e cea a schimbări i locului, a înfăţişării sub felurite figuri, şi a1Ltele asemănătoare. care nu pot fi înţelese, mai ffiuat decât cele dinainte, fără de o rubstanţă căreia să-i aparţină, şi nici prin urmare să fiinţeze

A ŞASEA MEDITAŢIE

fără ea : însă e vădit că acestea, dacă există într'adevăr, trebue­să aparţină unei substanţe corporale sau întinse, nu une,ia cuge_ tătoare, deoarece in conceptul lor limpede şi distinct e cuprinsă o anumită întindere , şti. de fel vreun act de gândire. Se află în-­tr'adevăr în mine o anumită facultate pasivă de a simţi sau de a primi şi cuno�.te idei ale lucrurilor sensibile, dar n'aş putea .

avea nici o folosinţă a acesteia dacă n'ar exista, fie în mine fie­în altceva , o faC!Ulltate de a produce sau pricinui astfel idei . Iar ea de bună seamă că nu se poate afla în mine însumi, fiindcă. nu presuplille nicilill fel de act de gândire , şi idene acestea se produc fără concursul meu, ,ba adesea chiar împotriva voin­

ţei mele : prin urmare nu rămâne decât să se afle într'o sub­stanţă deosebită de mine, iar fiindcă acolo trebUe să. sălăşluias­

că, fie în chip formal, fie în chip eminent, întreaga realitate

care se află obiectiv în ideile produse de această îacultate ( după.

cum am observat ceva maii SlUiS) , substanţa în chestiune este, sau un corp ori o natJură corporaftă, în care anume sa fie cuprins în. chip formal tot ce e în idei în chip obiectiv ; sa.u de sigur, Dum_ nezeu ori o altă fiinţă mai nobilă decât corpul, unde toate să. fie cuprinse in chip eminent. Dar, deoa,rece Dumnezeu nu e în­

şelăt...or, e întru totul vădit că eL, nici nu pricinn eşte prin sine,.. în chip nemijlocit , ideile amintite şi nici prin mijlocirea vreu nei făpturi în care realitatea obiectivă a acestora să fie I;Uprinsă.. doar în chip eminent, nu lin chip formall . Căci, întru cât nu mi-a dat cu desăvârşire nicio putinţă de a cunoaşte a,şa ceva, ci dimpotrivă, un mare îndemn să cred că acele idei isvorăsc dela obiecte, nu văd prin ce argumente s'ar pretinde că el nu este­înşelător:, în cazul că ele ar veni de altundeva decât dela obiec­tele corpora[e. Prin urmare, obiectele corporale fiinţează. Nu toate obiectele, poate, există chiar astfel cum le prind cu sensi­bilitatea , deoarece această pătrundere a sensibilităţii e deseori întunecată şi turbure ; dar, cel puţin, se află în ele tot ceea ce înţeleg în chip 1impede şi distinct, cu alte cuvinte toate, pri­

vite în generr-al, ce Slillt cuprinse în obiectul maiematicii pure .. In ce priveşte, in schimb , pe celelelalte, cari sunt fie doar par­ticulare, de lPi[idă că soarele e de o asemenea mărimt sau formă ş. a. m. d'l fie mai puţin limpede înţelese , precum lumina, sune- ­tele, durerea, şi cele asemănătoare , - deşi sunt foarte îndoiel­nice şi nesig-ure , totuşi faptul chiar că Dumnezeu nu e înşelător '

<şi că prin unrm.re nu se poate întâmpla să se întâlnească vreun.

M E D I T A Ţ I I

neadevă:r in părerile mele dec11t dacă s'ar afla de asemenea în mine o facultate dată de Dumnezeu pentru îndt'eptarea gre.şelii , îmi înfăţişează nădejdea sigură de atingere a adevărului chiar

în acestea. Şi, de sigu:r, nu incape îndoială că toat� ccle pe cari le deprind dela natură au ceva adevărat : căci prin no.ibură, în genere privită, nu înţeleg acmm nimic altceva decât fie pe Dum­nezelU însuşi , fie rândJU/iaJla lucrurilor create, hotărîtă. de către Dumnezeu ; şi prin natura mea în paI1ticular, nimic aJtceva de­cât complexul tuturor celor ce mi-au fost împărtăş,ite de către

Dumnezeu.

Dar nimic nu mă înv3lţ,ă mai lămurit natura decât că am

un trup, căruia i-e neplăcut atunci când simt durere, ce are ne­voie de hTană sau băutură ,atunci când sufăr de foam� şi sete ş. a. m. d. ; pdn urmare nu trebue să mă indoiesc că se află ceva adevărat aci.

Natura' mai arată, prin aceste simţiri de durere, foame,

sete ş. a. m. d. că eu nu sunt doar de faţă, prin ro-port la corpul

meu, precum e corăibderul în corabie, că îi sunt legat în chip cât se poate de strâns şi ca şi cum am fi confundaţ.i. astfe[ în­cât alcătuesc un s�ngur lucru împreună cu ea . Căci altm interi, atJUnci când trupul e vătămat. eu, care nu sunt decâ.t fiinţă cu­getătoi3.We, n'aş simţi durerea, ci aş percepe acea vătămare doar prin intelect, după cum corăbierul îşi dă seama pe calea vazrululi -dacă e ceva rupt în corabie ; iar atunci când corpul are nevoie -de hrană şi băutură, aş înţelege tocmai aceasta în chip lămurit, n ' aş av€U! simţidle turburi de foame şi s:elte. Căci , de bună seamă, aceste simţiri de sete, foame, dlITere, �. a. ro . . d. nu sunt nimite a,ltceva decâ.lt anumite soiuri confuze 6e a cugeta, născute din întovăI1ăş!irea şi , până la un punct, identifiearea spiritului cu corpul.

Mai departe, învăţ încă deia natură că există, în jurul corpului meu., felurite alte corpuri , dintre cari pe unele trebue

să le urmăll'esc, pe a1te[e să le ocolosc . Şi de signr, din aceea că simt fowte lfe[iUrite cullorii , sunete, mirosuri , :;usturi , sau căl­dură, aiSprime, şi altele asemănătoare, Itrag pe drept încheierea -că ex,i:st ă, în corpurile dela cari vin :aiceste percepţii felurite ale simţurilor, anumite varietăţi ce le răspund lor, chiar dacă nu le sunt a:semănătoare ; iar prin faptul că unele percepţiuni îmi sunt plăcute, altele neplăcute, e Întru totu[ sigur că trupul meu, sau mai de grabă eu întreg . în măsura în care sunt alcă:�uit din

A SASEA MEDITA TIE

trup şi spirit, pot fi impresionat de felurite corpuri înconjură­

toore, priincioase ori nepriincioase. Insă sunt m!ll[te altele pe cari , deşi par a l � fi învăţat dela

natură , nu le-am pirlimit cu adevărat dela ea, ci printr 'o anumită deprindere de a judeca în chip nesocotit : aşa e faptul că orice spaţiu, în care nu se iveşJte cu desăvârş:�re nimic ce să pW1ă în mişcare simţurile meJIe, e gol ; că într'un corp, de pildă cald , se află ceva intru totul asemănător ideii de căldw'ii ce e în mine . in alb ori verde aceeaşi albeaţă sau verdeaţă pe care le l:>imt eu, . iar în obiectul amar ori dulce acelaşi gust, - ş,i la, fel cu cele­lalte ; că atât aştrii cât şi turnurdle şi oricari alte corpuri sunt doar de mărimea şi forma pe care mi-o înfăţi şează simţurile

mele , Ş. a. m. d. Dar, pent:ru a nu se întâmplQl să nu percep in­deajuns de limpede ceiVa în lucrul înfăţişat , trebue să definesc mai cu g;rijă ce înţeleg de fapt atunci când spun că na,tura m'a

învăţat un anumit IUCI1U. NegretŞl1t;, aci iau natura în chip mai

restrâns decât drept ţesătura tuturor celor ce mi-au fost date de Dumnezeu ; căci în această ţesătură sunt cuprinse multe lu­cruri cari :revin doar spi!I'itului, cum e faptul de a percepe că aceea ce a fost făcut nu po'alte să nu fi fast făcut, şi toate cele­Iaăte, cunoscute prin lumina firească a minţii , despre cari nu e vorba aci ; de asemenea, mU!lte cari privesc munrJ.Î corpul , pre­cum faptul că el tinde în jos, ş:i' cele asemănătoare, despre cari de asemenea nu tratez acum. Vorbes'c doar despre cele ce-mi sunt date mie , mie ca alcătuit din spirit şi corp, de către Dum­nezeu . In�fl'ea,<;ă aşa, natura îndeamnă în adevăr să ocolim pe ce]Je ce aduc simţirea durerii şi să urmărim pe cele ce adu0 sim­ţirea plăcerii , şi lucrurile asemănătoare ; înaă ea nu pare că ne

poate învăţa chiar mai mult decât atât, anume să încheiăm ceiVa, din aceste percepţii ale simţurilor, cu privire la lucrurile aşezate în afara nOlastră. fără o cercetare anterioM'ă a intelectului, căci se pare că aparţine doar spiritului, nu şi compusului , cunoaşte­rea adevărului în această materie . Astfel , deşi o stea nu-mi isbeşte ochiul mai mult decât flacăra unei torţe mici, nu se află totuşi Ia�i niciun îndemn real sau pozilbi'v de a crede eă prima nu e mai mare, ci am crezut .dela început aceasta fără chib�uială ; şi cu toate că, apropiindu-mă de foc simt căldura, după cum venind prea aproape de eil simt durerea , nu e5tr� de sigur nicio pricină care s,ă mă încredinţeze că se afiă în foc ,�eva asemă­nător acestei călduri ori acestei dureri, ci se află în el doar ceva, .

M E D I T A T I I

'orice-ar fi la urma urmii , care produce în noi simţirile de căl­dură şi durere. Şi la fel, deşi într'un s!paţiu anumit nu s'ar afla nimic care să pună în mişcare simţirea, nu reiese de aci că. nu

·există în el niciun corp : ci constat că am fos!: deprins să răs-torn, în aCesltea şi în multe altele, rânduiala firi i, anume folo­

- sindu-mă de percepţii[e simţurillor, - percepţii ce de fapt mi·,au fast date de natură spre a înştiinţa spiriturr cu privir� la cele ce

srunt priincioase ori dăunătoare compusului a cărui parte spi­-!ritul este, iar întru atât ele sunt îndeajuns de limpezi şi dis­tincte, - folosindu-mă de ele ca de un soiu de criterii sigure,

c:Spre a lămuri în chip nemijlociJt esenţa corpurilor aşezate în afara noastră, cu privire la care totuşi ele nu ne dau de înţeles

,decât în chip foaiI'te întunecat şi turbure. Dar, chiar mai înainte am văzut îndeajuns cum, dacă nu

se împotriveşte bunătatea lui Dumnezeu, se întâmplă că jude­

căţiae sunt falise. Ba aci se iveşte o nouă greutate, tocmai prin­tre cele ce-mi sunt înfăţişate de natură ca trebuind oarecum

lH'mărite sau oco!lite, şi chialr printre simţirile l ăuntrice, simţiri unde îmi pare că am surprins greşeli : ca de pildă cRZJul c.uiva

,ce are, înşelat de gustul p[ăout al unei mâncări oarecari, înghite ,otrava din ea. Dar neg:reşit, aitunci el e îndemnat de natură doar să tindă spre acel lucru ce-,i prilejueşte gustul plăcut, nu însă spre otravă, desplre care nu ştie cu desăvârşi re nimic ; şi nu se poate încheia de ad nimic altceva decât că natUl'a aceasta nu

,'este atotşti.rutoare : lucru de care nu mă mir, căci omului, fiind -o fiinţă mărginită, nu i se potriveşte o altă fir2 decât cea de o

desăvârşilre mă�iniltă. E drept că nu rareori: greşim chiar în cele la cari suntem

'indemnaţi de către natură : de piilJdă când cei bolnavi îrlti nd mâna către o băutură sau o mâncare, ce le va dăuna puţin mai târziu. S':aiI' !putea zice, aci', că de aceea greşesc ei fiindci natura

-lor e bolna'Vă ; însă aceasta nu înlătură greuta tea. deoarece nu

-mai puţin e omul bolnav o făptură a lui Dumnezeu pe cât e

cel sănătos ; prin urmare, nu pare a se împotrivi mai puţin fap­

"tul ca el să aibe dela Dumnezeu o natură înşelătoar.3. Iar după. cum un Olrnic, alcătuit din rotiţe şi greutăţi, nu se supune mai -puţin hotărât tuturor legilor naturii, atunci când e prost făcut şi

nu arată cum trebue orele, pe cât se supune atunci când În-'făpbueşte, în toate privinţele, gândul meşteşugarului : tot aşa, ,dacă iau în cercetare corpul omenesc, - în măsura, în care e un

A ŞASEA MEDITAŢIE 63

anumit mecanism într'astfel alcătuit şi potnivit din oase, nervi,

muşchi, vine, sânge şi piele, încât, chiar dacă n'ar exista niciun spirit în el , ar avea încă aceleaşi miş(!ări care isvorăsc acum

in el nu sub porunca voinţii , prin urmare nu prIn spirit - îmi dau lesne seama că i-ar fi ceva la fel de firesc dacă, de pildă, fiind hiidropic, corpul ar resimţi uscăciunea gâtlejlillui ce obiş­nuieşte să pricinuias'că în spirit sirnţirea de sete, şi dacă prin ea nervii şi celelalte părţi ale corpului s'ar mişca într'asltfel încât bolnavuJ să da băutura care-i va spori răul, precum e de

firesc să se îndrepte, atunci când nu se află in el niciun cusur de acesta, dela simţire a unei astfel de uscăciuni a gâtlejului către bă.UI�ura ce-ti e folositoare de luat. Şi cu toate că, având în vedere întrebuinţarea, dinainte concepută , a ornicului, pot spune că, atunci când nu arată orele cum trebue, se abate dela natura sa, şi tot aşa, privind mecanismul corpului omenesc comparat cu mişcările ce obişnuiesc să aibă loc În el , so'Cotesc că şi el se depărtează dela natura sa dacă gâUJ.ejul său este

secăJtuit în clipa când băutura nu foloseşte la conservarea sa, - observ indeajuns că înţelesu� acesta din urmă de natură se deosebeşte cu mult de cel de mai sus ; căci el nu înfăţişează ni­mic altceva decât denumirea, atârnând de gândire a me a ce pune alături ·pe omul bolnav şi ornicul prost alcătuit pe de o parte, cu ideea omului sănătos şi a ornicului bine alcătUlit pe de alta,

denumire exterioară lucrurilor cu privire la cari e rostită ; pe pe când prin cel dintâiu înţeles cuprind ceva care se întâlne.şte cu adevărat în lucruri şi care prin urmaI1e închide în el ceva

, adevărat. Dar de sigur, chiar dacă, având în vedere un corp de hi­

dropic" este o simplă denumilre extel1ioară faptul de a spune că natura e viciată prin aceea că gâtlejul e Însetat în timp ce tru­pul are nevoie de băutură ; privind totuşi la compus, adică la

spiritul unit cu un astfel de corp, nu e un simplu fel de a vorbi, că o adevărată greşeală a naJtuI1ii , faptud că trupul e în setat atunci când băJutura e sortită să-i dăuneze ; - şi astfel rămâne să cercetăm aci În ce fel bunătatea lui Dumnezeu nu face mai puţin ca natura astfel Luată să fie Îl1iŞelătoare.

In primul rând, observ aci că este o mare deosebire între spirit şi corp, prin faptul că cel din urmă e Întotdeauna divizibil din firea sa, pe când spiritul e CIU desăvârşire indivizibil ; căci într'adevăr, atunci când îl pri'V€s'c pe acesta, adică mă privesc

64 M E D I T A Ţ I I

pe mine însumi Întru atât cât sunt fiinţă cuge1.ă.toare, nu pot deosebi în mine niciun fel de părţi, ci bag de seamă că sunt un lucru cu de.săvârşire unul şi Întreg ; Şi cu toaJte că spiritul întreg pare unit cu corpul întreg, dacă însă un picior sau un braţ, Sa:ll ollice altă parte a corpulUJi e tăiată, îmi dau seama, că nimic nu este astfel răpit spiritill.u,i ; şi nici chiar facultăţi1e de a vroi, simţi. Înţelege, ş . a. m. d. l1iU pot fi numite părţHe sale, căci e unul şi acelaşi spiritul care wea, simte, înţelege. Dfrmpoitrivă insă, nu poate fi gândit niciun lucru corpora� ori întins, pe care să nu-l reduc lesne, în cuget, la părţi , şi prin aceasta chiar îmi dau seama că el d!i:vizibil : fapt ce singur ar ajunge spre a mă invăţa oă sp�rutul e de deosebit cu to!tul de trup, .- dacă nu l-aş şti încă dinainte.

Apoi bag de seamă că spiritul nu este înrâurit nemijlocit de toate păiI'ţile corpului , ci doar de crcier, sau poate chiar de o singură parte mică a acestuia, anume de cea în care se spune că săIăşl'lleşte simţuJl comun : această parte, ori de câte ori e în­râurită în acelaşi fel, înfăţişează spiritului acelaşi lucru, chiar dacă cele�al.te părţi ale corpului pot, între timp, să se raportc între ele în chipuri fclurite, după cum o dovedesc nenumărate exp€il'ienţe, pe care nu e nevo1e să le înşirăm aci.

Observ, apoti , că natura corpului este de aşa fel , .incât nicio parte a lui nu poate fi mişcată de o a11ta destul de depărtată de ea, fără să poată fi de asemenea mişca'tă, în acelaşi fe� , de către cele care se află între ele, chiar dac ă cea mai depărtată ar sta

pe loc. Aşa de piJdă, în lanţul A, B, C, D, dacă e trasă ultima

parte, D, cea dintâi A, nu se Iva mişca lîntr'altfel decât s'ar putea.

mh}ca dacă ar fi trasă una d�n mijloci-ile B ş,i C, iar D, ultima, ar rămâne nemişcată. Tot aşa, atunci când simt o durere a pi­ciorului, ştiinţa naturiii m'a învăţat că simţirea :lceasta are loc datorită nervilor răs.pândiţi prin picior, nervi cari , - întinşi de aci până la creier, întocmai unui lanţ, - atunci când sunt traşi

în picior mişcă totdeodată părţile cele mai ase-unse, la care ajung, ale creielrului şi iscă o anumită agitaţie în ele, aglita.ţie ce a fost hotărîtă de fire spre a înrâuri s[lQrit'lll prin simţin:a durerii exi­stente ca şi în picior. Dar fiindcă nervii aceia trebue să treacă prin fluerul piciorului , p1t!ior, şale, spate. gât, spre a ajunge dela picior la creier, se poate întâmpla ca, deşi partea nervilor ('are e în picior să nu fie de fel atinsă ci doar o alta dintre cele de mijloc, să aibă totuşi loc în creier cu desăvârşire aceeaşi

A ŞASEA MEDITAŢIE 65

mişcare, ce ar avea loc aJtlunci când un picior e atins în chip nepIăoot, - de unde va trebui ca spiritul să resimtă o aceeaşi durere. Şi la fel trebue să se gândească privitor la oricare altă simţire.

In sfârşit bag dte seamă că, întru cât fieca.re dintre mişcă­

rile, ce au loc în acea parte a creâerului care înrâureşte spiritul în chip nemijlocit, nu pricinu�e în el decât o singură simţire, nu se poate închipui nimic mai nimerit, în această materie, de­cât că priclinueşte acea simţlire care, dintre toate ce �mtea pri­cinui, duce mai mult şi mai des la rpăsltr8.iI'ea sănEi,tăţii omului .

Experienţ;a: însă ne arată că toate simţiriJe sădite în noi de către fire SlUnt aşa ; prin rurmare, nu se poate găsi nimic în ele care să nu dea mărturie de puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. A ş a

de pildă , atunci când nervii cari s e află în picior sunt turbu­raţi in chip violent şi mai mult decât e obişnuit, acea mişcare a lor ajungând, prin măduva şirii spinării , în zonele cele mai ascunse aile creierului, dă acolo de .ştire spiritului să simtă ceva, anume durerea ce se arflă ca şi în picior, de care durere spiritul

să fie aţâţat spre a îndepărta cauza ei ,-drept .vrăşmaşă "I) pi­ciorului, - în măsura în care se află acoio . Firea omului putea fi astfel alcătuită de către Dumnezeu, ca aceeaşi mişcare în creier să arwte orice altceva spirituJui , anume fie pe. ea însăşi , în măsura în care e în creier, fie întru cât e în picior ori în oricare din locurile intermediare, fie, în sfârşit, orice altceva ;

dar nimic n'ar fi îndrumat la fel de bine spre păstrarea corpu­

lui. Tot aşa, atunci când avem nevoie de băutură, se naşte de aci o anumită uscăciune în gâtlej , uscăciune ce pune în miş­care nervii acestuia şi, cu ajutorul lor, părţrle lăuntrice ale creierului ; iar .această mişcare înrâureşte spiritul cu simţirea de sete, deoarece în toată acţiunea nu ne e nimic mai folositor de ştiut decâtt că avem nevoie de băutură pentru păstrarea să­nătăţii, - şi la fel cu celelalte.

De unde e Întru totul vădit că, în ciuda bunătăţii fără de margini a lui Dumnezeu, filI'ea omului, ca alCătilit din spirit şi corp, nu !poate să nu fie înşelătoare uneori. Căci dacă o cauză oarecare, nu în picior ci în oricare din părţile pe unde se întind nervii dela picior la creier, salU chiar în creier însuşi , aţâţă cu desăvârşire aceeaşi miJşcare ce obişnuia să fie aţâţată de picior,

1 ) infestam.

5

66 M E D I T A Ţ I I

durerea e resimţită ca şi în picior, iar sâmţ�rea fireşte că e În­selătoare. Dat fiind că aceeaşi mişcare în creier nu poate pricinui in spirit decât intotdeauna aceeaşi simţire. şi cu mult mai des obi,şnueşte să lisvorască dela o cauză ce supără picio:ml , decât dela vreo alta existl:ând altundeval, - e mai po trivit cu judecata

să se arate spiritului întotdeauna durerea ca fiind a piciorului, mai de grabă decât a omoăJrei alte părţi . Şi dacă lilleori ,uscăciu­nea gâtlejuJui il'3;vorăJşte, nu ca de obiceiu din faptul că băutura contribue la sănătatea 'corpului , ci dlintr'o altă cauză potrivnică, aşa cum se ;întâmplă la hidiropici , e cu mult mai bine ca spiritul să se înşele atunci, decât să se înşele intotdearuna , când corpul e bine alcătuit ; şi la feJ. despre celelalte cazuri.

Iair acest gând mă ajrută nu atât să observ greşelile la care e supusă firea mea, cât mai ales să le po t indrepta ori să le pot Jesne ocoli . Căci de bună seamă, deoarece ştiu că toate simţirile , în legătură cu ce[e ce se raporrtă in chip priincios corpw1lui , arată cu mult mai des adevărul decât falsita!tea, şi deoa\l"ece pot să mă foaosesc aproape Întotdeauna de mai multe dintre ele ,spre a cerceta acelaşi lucru, iar pe deasupra , folosesc

memoria, care leagă pe cele de faţă cu cele dinainte, şi intelec­tul , care pătrunde acum toate pricinile de g,reşeală - nu trebue să mă mai tem că ,ak;ele lUClI'Uri pe cari mi le înfăţişează zilnic simţurliae ar fi false, ci indoielile prea mari, de zilele trecute trebUiesc resp�nse ca o simplă gLumă. Mai ales cea de pe urmă în privinţa somnului, pe care nu-l deos'ebeam de veghe. Căci

acum văd că �ntre unul şi ailtlUl stăruie o mare deosebire, prin faptul că niciodată visele nu sunt înlănţuite d� dtre memorie

cu toate cele[aIlte acţiuni ale vie-ţăi , precum sunt faptele ce se întâmplă omului treaz. Ia'r de bună, seamă dacă, pe când sunt

trea2;, cineva s'ar ivi pe neaşteptate în faţă-mi f,<i îndată după aceea ar pieri , cum se întâmplă în somn, astfel adieă În­cât să nu văd nici de unde a venit şi nici Încotro me'l'ge, l-aş so­coti nu pe nedrept mai de grabă un spectru sau o nălucire ivită în creieruil meu, decât un om adevărat. Când, însă, se ivesc acele lucruri despre cari îmi dau seama limpede de unde, Încotro şi în ce clipă îmi vin,) precum şi când înlănţuesc, frtră vreo intre­rupere, percepţia asupră-Ie cu tot restul vieţi i , sunt pe de-a ' ntregul incredinţat că ele nu au loc în som n , ci pe timp de veghe. Şi nu trebue să mă îndoiesc câbuşi de puţin cu pri ­vire la adev ărul lor, dacă, după ce am întrunit pentru cerceta-

A !:>ASEA MED ITA TIE 67

rea lor toate simţirile , memoria şi intelectul, nu aflu dela niciunul dintre acestea că s'ar impotrivi celorlalte. Căci din faptul că Dumnezeu nu e înşelător, reiese negreşit că eu nu mă înşel într'o astfel de materie. Dar fiindcă nevoia dE; a făp­tui nu îngădue întotdeauna zăbruva unei cercetări atât de în­grijite, e de mărturisit că vieaţa omenească e adesea supusă greşelilor, în legătură cu fiecare �ucru în parte, iar în grădirea firii noastre trebue şi ea recunoscută.

INTAMPINARI

FACUTE, IMPOTRIVA 1fEDITAŢIILOR DE MAI SUS,

DE INŞI FOARTE INVAŢAŢI, DIMPREUNA

CU RASPUNSURILE AUTORULUI.

INTAIELE INT.ÂMPINĂRI

Ale Unui Invătat Teolog ain Olanda 1 ) .

1 . Cuget deci sunt) spune autorul Medi.laFiZor)· şi sunt ·anume gândirea însăşi) adică spirit:ul. Până aci totul este ade­vărat. Dar) prin faptul de a gândi) se ivesc în mintea mea anu­mite idei de-ale lucrurilor) în primul rând idecct 'Imei fiinţe de­săvârşite şi infinite; iar despre această idee Deswrtr::s spune că nu-şi mai are cauza în mine) de vreme De ea mă dCJ)ăşeşte ca

.desă'vârşire. Prin urmare) şi-ar afla cauza într'un Dumnf-zeu) ce

ar exista cu adevărat deosebit şi în afară de 'm'ine. Ce putem crede în această privinţă ?

Că am ide'i în mine) e !oarbe adevărat. Dar (tu, nevo'ie ideile dJe cauze ? ldee,a este lucrul gândit) în măsura în care acest lucru se află în chip obiectiv înăuntrul intelectuluJ. Obie.{;tivitatea însă înseamnă a-şi îndruma actul gândirii spre obiect, ceea, ce

ce nu reprezintă decât o denumire exterioară) .fără vre un adaos real în ce priveşte obiectul. Ce rost are atunci să căntărn cauza

unui lucru care nu există în chip actual) şi ,6 doar o denum'ire ? Există idei) dar nu există cauze ale acestor ide i, cu atât ma,i puţin una infinită.

1 ) Anume Caterus. - Aşezarea întâmpinărilor pe puncte este, aci , a tra­

ducătorului român. Cuvintele sau propoziţiunile puse în paranteză sunt peste

tot. dacă nu există altă înştiinţare. de asemenea ale traducătorului.

70 M E D I T A Ţ I I

Dacă s)ar pune întrebarea : (k' ce) dacă nu exi.-;tă cauze aJ,e:

ideilor} o idee anumită cuprinde mai de grabă o realitate obiec­tivă decât alta} atunci s

)ar putea răspunde cu vorbele lui Des­

cartes însu.şi privitoare la ideea de triunghiu (MedUaţia V-a pag. 48). Cu toa,te că) spune acolo filosoful) nu exisUi nicăier'i în afară de gândirea mea un triunghiu, unul în genere) el rlH are mai puţin o anumită natură) o formă) sau o e .. �enţâ. Nu .-1ar­putea să fie şi cu celelalte idei cum afirmă De�cartc8 că este cu ideea de triungh�u ? Ideile nU, 'au nevoie de cauz'3 exterioaTe lor. Dacă gândim totuşi anumite idei particulare) (weasta se dato­reşte poate îngrădirii spiritului nostm) care nu, poate cuprinde universaltul dintr'odată şi p1'in urmare îl împarte în budiţde 1 ) .

2. Revenind mai departe asupra ace�uiaşi argument) Des­ca'des arată că ideea nu poate veni dela neant) deoarece) v/icât de nedesăvârşită ar fi ea în mintea noastră) nu e mai puţin ceva) nu e mai puţin altceva decât nimic. Numai că (tci (l o ne­

Lămur-ire. Dacă acest cuvânt de nimic vr6a să spună că o exi­

stenţă nu este actuaLă) se poate dovedi pe drept) despre idee) că ea nu e nimic) nefiind actuală) şi că deci vine dela, nemtt) adică n

)are o cauză (exterioară) . Dar dacă prin nimic se înţelege ceva

plăsmuit doar de către minte) atunci nu se poal'e spune dl;spre

idee că este un nimic) ci e ceva real) co.nceput în ch'ip distinct. Totuşi) întru cât ea e doar gândită) fără să fie ce'va în chip ac­tual (adică în planul realităţii) ea poate fi co ncep1l.,tă} nu însă şi cauzată) adică aşezată în afară intelect ) 2.

3. Autorul Meditaţiilor susţine că exisr6nţtt lui Du,m:nezeu este neîndoioasă) de vreme ce eu însumi exist. Căci de unde alt­fel mi-aş fi căpătat existenţa ? Dacă mi-aş fi, căpătat-o dela mine însumi) ar fi de mirare de ce nu m:am făcu t o fiinţă desă­varşită. Dacă am căpătat-o dela altul) se poate pune) cu privire la el) aceeaşi întrebare pusă cu privire la mine. Prin urmare)

l ) Potrivnicul lui Descartes nu răspunde, de fapt, la intrebarea pe care

şi-o pusese, Ea suna : dacă ideile nu sunt cauzate de lucruri exterioare , atunci

ce le făcea să fie specifice? Răspunsul că spiritul imbucătăţeşte lumea cunos­

când-o nu rezolvă problema specificaţiei. De ce aceste părţi, care sunt ideile.

reprezintă părţi anumite? Realismul lui Descartes, ce se va preciza mai bine din

răspunsul său, aduce, în felul lui, o soluţie.

2) Toată desbaterea între Descartes şi Caterus se învârteşte mai ales în jurul punctului acestuia, dacă ideile trimit în afară de conştiinţă, transcend con­

ştiinţa , cum socotea Descartes, sau dacă între gândire şi realitate nu e nicio

soluţie de continuitate.

ÎNTÂIELE INTÂMPIN ĂRI 7 1

trebue să ne ridicăm până la o fiinţă ce 6xistă prin sine. Acea­sta însă, dacă lăsăm la o parte teoria cauzalităţii id6ilor, este substanţa unuia din argumentele sfântului Toma. Trcblw, po­trivit cu o asemenea co.ncepţie, să ne ridicăm pânr1 la o fiinţă care să nu mai ceară cauze străine de ea si să-si fie cauză sie.q'i · � � )' , prin urmare să ne ridicăm până la o fiinţă care există prin sine.

Ce înseamnă însă «prin sine» ? Cuvântul poate fi luat in două înţelesuri : primul, pozitiv, a exista avându -se pe si'ne drept canzăj al doilea) negativ) a nu exista prin altcineva. In acest din urmă înţeles, pare-se, e luat cuvântul de toati"i lumea. Dar nu s)ar put'(;a ca un lucru să existe prin sine, şi nu prin altceva)

fiind totuşi îngrădit ? Nu s'ar putea ca limita să-i vină din p1'O­priile sale principii lăuntrice ? lată deci cum ideea. de a exista prin sine nu duce ou necesitate la oea a u,nui Dumnezeu. atot­puternic. Descartes ar trebtti să dea lămuriri în privinţa acestui punct.

4. Nu poţi decât să aprobi pe auto't când susţine că lucrn­ri.le pe car·i le concepem în chip deosebit de limpede şi distinct sunt toate adevărate. Ba chiar s'ar putea spun,] câ tot ceea ce gândim şi simţim este adevăr'(J!t în felul lui, greşeala neexistând după cum o arrată şi Descartes, decât 'în actul judecăţii. Dar ce încheie filosoflul din regula sa ? El scoate cugetarea că) în­tru cât cunoaştem limpede şi distinct fiinţa infinită) ea, tt'3lme să fie totdeodată adevărată. Iar aci este cazul să gduc6m Jjlo­

sofului următoarea întâmpinare: cunoaştem noi Cit rtdevărat î1t chip limpede şi distinct fiinţa infinită ? Nu spune oaTe toatâ lu­mea că infinitul) în măsura in care e infinit, nu. poate cunoscut ? Şi dacă - însuşi Desca1'tes o arată, - nu suntem. in stare să cunoaştem în chip distinct chiliogonul) cum vom putea oare con­cepe, altfel decât în ch�p confuz, fiinţa înzestrată on o in fini­tat6 de desăvârşiTi ,1

5 . Dar să presupunem că avem on adevăl'a,t o idee limpede si distinctă cu privire la fiinta întru totul desăvâTsită. Ce trebue , , , să deducem de aci ? Că acea fiinţă există negreşU în realitate) şi, ou.m spU'ne l14ntorul, că n

)o putem concepe lipsită de existenţă

cum nu putem concepe un munte lipsit de 'va�e ? E bine să ne amintim de un lucru: că 8flintnl Toma ; ) a

înfăţişat, într'un rând) un asemenea argument) dar tocmai pen-

1 ) Caterus vrea să sublinieze, poate, prin desele sale referinţe la autorii

şcolii. lipsa de originalitate a lui Descartes.

72 M E D I T A Ţ I I

tru a-l combate. Argumentul suna astfel : De îndată ce ne- am dat seama de înţelesul cuvântului de Dumnezeu, ştim ci'i Dum­nezeu, există cu adevărat; căci prin acest cuvânt înţelegem 1m lucru mai mare decât tot ce ar putea fi gând'it; însă ceea ce există atât în intelect cât şi în fapt, e mai mare decât ce există numai în intelect. Deci, Dumnezeu fiind tot oe e 1nai mare, el există şi alt-undeva decât în intelectul nostru. Se 'l.'ede lesne că argument-ul e aidoma cu cel a-l lui Descarte8 . .clmândmd sus­ţin că ideea de Dumnezeu fiind cea a unei fiinţe întnt totul ae­săvârşite sau mari, iar ceea ce e astfel închizând îl'/, sine una din cauzele desăvârşir-ii ori ale măririi, anume faptttl de a exista, reiese că e destul să înţelegi ieZeea de DumnezeH spre a-ţi da seama de existenţa sa.

Dar cum combate sfântul To.ma argumentul acesta ? Il combate arătând că ideea unui lucm, deţină tor de orice mărire, nu te sileşte să spui că lucrul acela există în natura, ci doar că ideea de existenţă decurge necesar de aci. La fel s'ar 'lndea spune că, deşi fiinţa întru totul desăvârşită înch'idc printre d.e­săvârşirile ei existenţa, mt reiese totuşi că existe'llţc(, a.ceasta, 1'e­prezintă ceva în natură, ci doar că, împreună cn noţ'iunea unei fiinţe desăvârşite, e legată şi noţiunea de existenţa. De: 'unde nu se poate deduce că existenţa lui Dumnezeu este în chip ac­tual ceva, dacă nu se presupune că această fiinţă desăvârş-ită există în chip actu·aI 1 ) .

6. Privitor la existenţa spiritu·lui ca deoseb'ită de cea a corpului trebue} de asemenea, să se amte, că simplul fapt de a putea dieosebi, în chip li.mpede, un bcru de altul, nu, inseamnă, cum pretinde Descartes, că ele sunt deosebite în reali tate. Unei asemenea tezc, i se poate împotrivi argu.ment,ul lui Scot} care arată că nu orice distincţie pe planul conceptelor e şi una în planul realităţii : de pildă dreptatea lui Dumnezet� poate fi con­cepută în chip deosebit de îndurarea sa, dar nu. e de fel (;hib­zuit să se spună că ele există în chip deosebit.

1 ) Felul acesta de a vorbi nu e, poate, prea fericit . A spune că pentru a deduce exi�tenţa lui Dumnezeu ca fiind în chip actual ceva, e nevoie s'o fi

presupus ca atare, înseamnă a vorbi În gol. Ce n2voie să mai deduci o existenţă

pe care ai presupus-o? Argumentul lui Descartes, care după cum se ştie e ve­

chiul argument ontologic, Înceal'că tocmai această deducţie a existenţii din datele

conştiinţii, Neînţelegerea pirvcşte deci şi de astă dată putinţ,a conştiinţei de a se depăşi. Potrivnicul lui Descartes nu contestă doar ace3stă putinţă; el pare a

nu simţi în ce anume constă problema pe care şi-o pune filosoful , odată cu re­

descoperirea argumentului ontologic.

ÎNTÂIELE RĂSPUNSURI 73

RASPUNSURI LA INTĂIELE INTĂMPINĂRI

1. Este adevărat că, prin raport la: lucru însuşi, !În măsura în care un astfel de lucru se află în afara intelectului meu, ideea nu e decât o denumire exterioară. Ea nu adaogă cu desă­vârş�re nimic obiectill.ui. Totuşi nu de existenţa ideii în afara

intelecbului 13.; fost vorba în Meditaţii , iar în cuprinsul intelec­tului se poate încă voribi despre un fel de a exista in chip obiec­tiv al ideilor. A exista în chip obiectiv în sânul intelectuiui, nu

înseamnă decât a se afla acolo ,în felul în care au obiectele obi­ceiul să se afle. Jdieea de soare, de pildă, este soarele însuşi în măsura În care există în intelect ; iar el exisită în chip «(!biec�

tiv» acalo , în timp ce pe Cm' există în chip formal eŞi 8!ctual. E drept că felrul de a fi în reaUtate al lucrurilor este mai desăvâr­şJt decât felul lor de a fi ca idei ; dar acesta din urmă este şi el ceva" şi îşi cere prin urmare o catlză.

Intâmpinătorul însuşi, de altfel, recunoaşte că ideea este ceva, aJtunci când se întreabă de ce cuprinde ea o anumită rea­litate obiectivă , mai de grabă decât o alta. Iar răspunsul pe 'Care-l aduce - al!lume reluând :şi generalizând afirmaţia din Meditaţii , cum �ă ideea de triunghiu nu presupune cu necesi­tate existenţa unui triunghiu în sânul realităţii şi deci n' a.re

nevoie de o ca,uză exterioară - nu pare a-l mu�ţumi pe deplin, de vreme ce se simte dator să adauge că, dacă e llevoie de o explicaţie, atunci o putem afla în nedesăvârşirea. spiritului no­

stru, ce îmbucătăţeşte realitatea atunci când o gândeşte. Dar

expli caţia aceasta nu poate înlocui de fel pe cea prin cauzalita­

tea lucrului exterior. Căci a pretinde că spiritul nostru are ideea de Dumnezeu, adică ideea unei fEnţe sub toa te raporturile de., săvârşite , tocmai fiindcă el este îngrădit, nu dovedeşte [Irea multă chibzuinţă 1 ) . Tocmai fiindcă avem asemenea idei În alte

<trebue să ne ridicăm până la cauze înalte . Şi este foarte ade­

vărat că ideea mea de Dumnezeu nu este cauzată. decât de fa­cuil.tatea mea de a avea idei . Dar întreaga tărie a 2,rgumentului

ce se aduce stă în afirmaţia că această facultate 'însăşi nu s'ar

1 ) Totuşi nici Descartes nu răspunde pentru ce anume triunghiul n'are

nevoie de o cauză exterioară, iar alte idei au nevoie , Folosirea citatului din Descartes dovedeşte iscusinţă din partea întâmpinătorului. Spre a răspunde cum

trebue, filowful ar fi fost silit să schlţeze o teorie a obiectului matematic,

74 M E D I T A Ţ I I

putea afla în noi, spirite mărgirrite cum suntem, dacă n'ar avea

drept cauză tocmai pe Dumnezeu. 2. Ceea ce se spune aici cu privire la îndoitu� înţeles al �x­

presiei de «nimic» sunt întocmai vederile autorului . Nici el nu pretinde despre id�e că ar avea o e�istenţă în afară de intelect. Dar e mulţumit să vadă, la întâmpinătorul s.ău , afirmaţia că ideea nu este doar o plăsmuire a minţii, ci e ceva real , con­ceput în chip distinct. Se ajjivmă, mai departe, că ideea poate fi concepută dar nu c'aluzată de către ceva dinafara inteledului. Numai că tocmai aci stă chestiunea : nu e oare nevoie de o­

cauză pentru ca ideea \Să fie concepută ? Dacă, de pildă, cineva ar avea în minte ideea unei anumite maşini, am fi foarte în drept să ne întrebăm care este cauza acestei idei. Cel care ar spune că o as'tlfel de idee nu există în afară de intelect, ar avea

dreptalte. Drur nu e mai puţin adevărat că, tocmai s!pre a fi concepută, ideea are nevoie de o cauză, iar numai prin această

caJUză ne putem da seama de ce conţinutul obiectiv al ideii noa­stre €Sote aşa cum este, şi nU! altfel ' ) . In fapt, se ştie că ideea de maşină poate izvorî din cauze felurite : fie pentruc ft spiritul a văzut cu adevărat în sânul realităţii o asemenea maşină, po­tri-vit cu care şi-a făcut ideea, fie că, dovedind iscusinţă în ma­terie de mecanică, a născocit-o fără vreo cunoştinţă prealabilă. Dar - sub5:nţelege autorul - iscusinţa de a născoci e maşină se poate eXjplica prin facu1tăţile omului. Nicio facultate însă nu poate explica de ce e concepută ideea de Dumnezeu . (Idetile �mnt prin urmare în conştiinţă, dar ele pot trimite dincolo de ea) .

3. Asemănarea dintre argumentul sfântului Toma. şi cel adus în Meditaţii nu dovedeşte mare lucru , şi apoi nu este nici prea exactă. Autorul Meditaţiilor cere ca afirmaţiile sale să fie prLvite în ele IÎnsele. De altfel, nu s 'a ridicat la ideea de Dumnezeu din cauză eficientă ·în cauză eficientă - deoarece existenţa lu i Dumnezeu i se părea mai sigură decât cea a ori­c ărui lwcru sens�bil - ci doar dela existenţa sa ca fiinţă cuge­tătoare, existenţă care nu depinde de niciun şir de cauze �i îi este cunoscută în chip cât se poate de sigur. Iar cât despre sine,

1 ) In chipul acesta rezolvă Descartes problema specificaţiei, problemă

pe care n a urmărit-o in ea însăşi, dar şi-a pus-o in chip cât se poate de. limpede.

ÎNT ÂIELE RĂSPUNSURI

n'a cercetat atât cauza de care a fost produs 1 ) , ci mai de · de grabă cea care-l păstrează. Apoi nu a cercetat cauza fiinţii sale în măsura în care ;ultima e alcătuită din corp şi spirit, ci doar lîn măsuTa în care omul este o fiinţă cugetătoure. Aceasta e altceva decât regresul la infinit, din cauză în cauză, despre care se vorbea. Ba mai mult încă, n 'a căutat atât cauza finţii, sale [ntru cât e gân:ditoare, ci mai ales Întru cat, pi'intre alte gândiri, o axe pe cea a unei fiinţe întru totul perfecte. Aci stă . intreaga putere a demonstraţ�ei, demonstraţie ce tinde să ridice mintea până la un Dumnezeu cauză sieşi.

In ce priveşte, acum, chestiunea lui a exista «prin sine», ea se rezolvă accentuând deosebirea dintre înţelesul negativ şi . cel pozitiv al expresiei. Intelesul negativ dat expresiei <\prin sine» nu imrorăJşte decât dlin îngrădirea spirituJui omenesc, care observă, în unele cazuri, că un lucru nu există prin altceva. Dar înţelesul negativ nu are niciun temeiu în lucruri, iar argumentul înfăţişat nn Meditaţii se sprijină în întregime pe cel pozitiv. Dacă privim un Ilucrm în clipa de faţă drept există,nd fără cauză , .

deci existând prin sine î n înţeles negativ, nimic nu n e autoriză, să crediem că el va continua să existe 'şi în viitor, decât dând ,lui «prin sine» un g'ens pozitliv, de putere adevărată. Dar în

sensuil acesta pozitiv nu putem spune despre lucrurile obişnuite că există prin sine - căci nimic în ele însele nu ne asigură

de conserVl1Jyea lor - ci doar despre Dumnezeu. Negreşit, şi

despre Dumnezeu putem întrebuinţa eXlpresia prin sine în sens

negativ ; dar singur selliSul pozitiv i se potriveşte cu adevărat.

Şi de fapt Întobdeauna trehue să luăm expresia de a exi:s,ta Fin

sine în înţeles pozitiv, înţeles în care ea nu se aplid. decât

fiinţei supreme 2 ) . 4. La observaţia că infinitull nu poate fi înţeles în chip

limpede si distinct trebue să se răspundă că, într' adevăr, infi­

nitUil ca infinit nu' este înţeles ; el nu e însă mai puţin gândit.

Căci a gândi limpede şi distinct că un lucru este astfel încât nu

poţi Întâlni limite în el , anseamnă a gândi limpede că el e in­

finit. Este locul aci să se facă o deosebire între nedefinit şi

1 ) Din citatul pe care-l dă întâmpinătorul, aproprierea cu argurpentuI seriei cauzale, desfăşurat de sfântul Toma, e totuşi destul de îndreptăţită.

2D Descartes nu răspunde în chip explicit la observaţia subtilă cum că un lucru poate exista prin sine, fiind totuşi îngrădit prin propriile sale principii lăuntrice.

76 M E D I T A T I I

infinit. Infinit trebue numit , ca mai SiUS, aceea ce nu are

g:raniţi in nicio pl'ivin�ă,. in care înţeles numai Dumnezeu

··este infinit. Dar lucrurile unde numai intr'o privinţă oare­

care nu se întâlneşte un capăt , precum întinderea spaţiilor ima­

ginare, ori ş'iru[ numere10r ş. a. m. d., nu sunt decât nedefinite .

E adevărat că faptua de a fi infinită ne face să nu înţelegem întru totul fiinţa supremă, aşa cum pe drept arată toţi teologii.

DaJ:' putem contempla, pe măsura spiritUllui nostru, câte unele din atributele ci, iar aceasta ne e deajuns spr� a ne da seama de infinitate a ei. De pildă, ne putem da seama în chip limpede şi distinct că, în ideea pe care o avem despre Dumnezeu, există 'Ceva' real , nu doar negaţia unui lucru, aşa cum s'ar putea spune despre frig că e nega,ţia căldurii . De asemenea, putem înţelege,

tot în chip limpede şi dtstinct, faptul că existenţ a nu aparţine mali puţin naJturii unei fiinJţe supr:eme decât aparţin trei laturi naturii unui triunghi/U. Iar doar asemenea afirmaţii a. înţeles .să facă autorul , nicidecum să dea o cunoaştere cuprinzătoare a

tot ce se află În Dumnezeu. 5. Părerrille sfântuilui Toma nu sunt de fel contrazise de

căJtre autorul de f8i;,ă . Căci şi unul şi altul se potrivesc în a Te­cunoaşte, cu privire la exilStenţa lui Dumnezeu, că ea nu e atât de firească încât să nu aibe nevoie de a fi demonstrată. Spre a

dovedi aceasta, sfânt.ul Toma înfăţilşea,ză un argument pe care-l combate, - argument ce nu e însă acelaşi cu cel din Meditaţii. Argumentul combătut sună : atunCii când îţi dai .seama ce înţeles are numele de Dumnezeu , vezi că e vorba de un lucru mai mare decât orke altceva ; Însă mai mare este un lucru care există în

'fapt şi în intelect , dec�.t unul care există doar [n intel1ect ; deci , atunci când .î,ţi' dai seama ce !înţeles are cuvântul de Dumnezeu,

îţi dai totdeodată seama că Dumnezeu există atât in intelect

cât şi în fapt. Dar aci e o eroare de formă. Tot ce ar fi trebuit

să se ,închei'e, este : deci , atunci când îţi dai seama ce înţeles are cuvântul de Dumnezeu, îţi dai seama că prin el se înţelege un lucru care exi3tă în îapt şi ,în inJtelect ; iar ceea ce se înţe­

lege printr 'un ,cuvânt, nu pare, prin aceasta chiar, adevărat.

In schimb, argumentul din Medlitaţii sună : ceea ce conce­

pem în chip limpede şi distinct ca aparţinând esenţei unui lucru,

poate fi rostit pe d'l'ept cu privire la acel lucru ; dar, cercetând care e esenţa llui Dumnezeu, concepem [impede şi distinct că-i

aparţline faptul de a exista ; deci putem afirm a că el există.

'Concluzia de aci e legitimă, din punct de vedere formal ; majora

îNTÂIELE RĂSPUNSURI 77

silogismIUlui nid ea nu poate fi tăgăduită, de vreme ce întâmpi­

nătorul S'I� declarat de acord că tot ce cunoaştem limpede şi. distinct aparţine esenţei unui [ucm ; rămâne minora . In privinţa

minorei, însă, oricine priveşte cu atenţie lucrurile îşi dă seama că, dacă în ideea unui lucru pe care-(l concepem limpede şi dis­tinct este închisă eXllstenţa posibilă , în ideea de Dmnnezeu e închisă existenţa necesară 1 ) . De asemenea, nu s 'ar putea spune' că ideea de Dumnezeu e născocită, căci acele idei pe care spiritul

le alcătueşte singur , prin compunerea mai multor noţiuni, pot fi descompuse tot de către el ; aşa ce:va se întâmplă în cazul ideii

de cal înaripat, nu însă în cel al ideii de Dumnezeu . Iată cum

poate fi dovedită existenţa �ui Dumnezeu prin esenţa lui, aceas­tă dovadă stând alături de cea prin efectele sale (nu Însă prin serie cauzală ) înfăţişată de autor în Meditaţia III-a.

6. Este drept că există unele deosebiri isvorîte din CUlloa- · şterea nedeg,ăvâr:ş�ta a spiritului, deosebiri ce nu pot face ca . două lucruri să fiinţeze cu adevărat distinct în sânul realităţii. Aşa de pildă, Între miş:care.a şi forma unui aceluiaşi corp, putem . face foarle lesne o deosebire şi concepe mişcarea fără formă iar figura fără mişcare - dacă nu ne gândim la corpul care se mişcă sau care e figurat. Insă nici nu putem concepe în chip de� săvârşit mişcarea , fără un anumit corp de care să fie legată, şi

nici figura fără un anumit corp de unde să reiasă ; în sfârşit , nici că mişcarea se află într'un lucru care nu e capabi\l în ace­laşi timp să aibe ,şi formă. Prin urmar:e, distincţiile de acest tip nu corespund La două existenţe diferite. In schimb, �tunci când cercetăm ce anume este corpul şi ne dăm seama că e doar un lucru întins, figurat, mişe,ător, fiiră să-i atribui nimic din cele ce aparţin spiritului ; şi atunci când concepem spiritul drept un iLucru înzestrat cu atributul gândirii ,şi care nu are nevoie de nimic din cele ce aparţin corpuluJi , spre a fi un lucru întreg, -deosebirea pe caTe o facem este cu necesitate şi lIna reală.

1 ) Se ştie că, pentru a dovedi existenţa lui Dumnezeu, argumentul onto­logic are nevoie de dovada că ea este posibilă, cu alte cuvinte nu este contra� '

dictorie în cuprinsul esenţei sale. S'ar părea, În primul moment, că minora lui

Descartes dovedeşte prin ea Însăşi tot ce era de dovedit, şi deci silogismul devine

inutil. Dar, de fapt, afirmând că existenţa necesară, . este Închisă În ideea de

Dumnezeu, autorul nu afirmă Încă necesitatea existenţii lui Dumnezeu, ci doar posibilitatea ei, În măsura în care existenţa nu contrazice aci esenta , ci e o not2', din ea.

AL DOILEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI

Culese de Părintele M er8'enne de pe la feluriţi Teologi şi Filosofi

1. Ideile tuturor corpurilor n'au fost înlăturate . în ctlprin­"sul primelo.r Med'itaţii, decât printr'o ficţiune; a sp'iritului, -iar

ntt în chip actual şi în adevăr. Dar de :unde ştim noi că aceea ce alcătueşte acţiunea numită gândire, nu este tot un corp . • prin

· anumite mişcări ale sale ? Nu s'ar putea, chiar închipuinclu-ne că am înlăturat toate corpurile, să nu ne fi puI/ti înlătura pe noi înşine, 'în .măsura în care suntem corpuri ? Şi de ce un corp să nu poată gândi ? Nu s'ar putea ca anumUc părţi din el,

; ·anume creierul, să contribu,e la creiarea acelor l11,işcări T,e cari le numim cugetări ?

2. De ce ideea unei fiinţe supreme să nu se poată ivi, in mint,ea noastră, fără un concurs din afară ? In noi înşine găsim destlule elemente spre a alcătui o astf€l de idee. Având în noi facultatea de a gândi ne dăm seama că stăpânin� un anumit grad de desăvârşire. Nu ne putem Tidica cu mintea la grade din ce în ce ma'i înalte, până la inf'init ? La fel, am putea adăoga gradului no.stru, de existenţă toate gradele necesare spre a alcă­tui ideea tmei exist,enţe desăvârşite. Că efectul nu poaie avea mai multă desăvârşire ori realitate decât se afla în cauză ? Dar, mai întâi, există unele lucT1lri mari nobile decât cauzele lor; de pildă anumife vieţ,uitoare mici, musculiţele sau. lJlantele, sunt produse de soare, apă şi pământ, în cari însă nu S6 afLă de fel vieaţă. Şi apoi, ideea aceasta nu e nimic altceva decât o plăs­muire a raţiunii, deci nu· conţine ceva mai nobil decât spiritul care o concepe. De altfel ar fi conceput c'ineva, ideea de Dum­nezeu dacă şi-ar fi petrecut vieaţa într'un pustiu şi nu printre -oameni învăţaţi ? Ideea de Dumnezeu isvo.răşte din annmite cu-

AL DOI LEA ŞIR DE INTÂM PI:\ĂiU 79

-noştinţe anterioare, dacă e să judecăm după sălbatici cari, ne­având astfel de cuno.ştinţe, nu o au nici pe ea. Iar întocmai ca ideea unei fiinţe desăvârşite, put.em avea ideea u,nui înger, fără ca acesta, deşi mai desăvârşit decât noi, să existe cu adevărat. Cât despre unitatea şi s'Î.mplitatea ideii de Durn.nezeu, ea nu este decât o opemţie a intelectului ce raţionează 1 ) .

3. Dacă e adevărat că nu putem fi siguri cu privire la ni­ciun lucru, fără ca mai întâi să cunoaştem în chip limpede că Dumn6zeu există, cum e cu putinţă să ştim ce e spi,.itul n·ostT'u, şi ce suntem noi înşine, de vreme ce existenţa lni Dumnezeu abia după aceea e ,dovedită, în .Meditaţii ? Apoi un ateu ar putea contesta că există Dumnezeu, printr'o judecată de felul ·urmă­tor : dacă el ar exista, ar �nsemna că se află pe lume ceva infi­nit; însă ceea ce e infinit şi desăvârşit în toate, înlătură orice alt lucru, adică orice altă existenţă sau alt bine, după cum în­lătură şi non-existenţa sau răul. Cu toate acestea nu intâlnim, oare, mai multe existenţe şi mai mult bine, ca şi mai multe no.n-existenţe dimpreună cu mai multe rele ?

4. Se afirmă că Dumnezeu nu poate minţi ori înşela. Cu toate acestea există nttmeroşi oameni ae-ai bisericii cari soco­tesc sau îngădue să SlS înţeleagă dimpotrivă. N'a vest·it Jhtm­nezeu, prin gura profetului său, pieirea peste patruzeci. de zile, neîntâmplată, a Ninivei ? Nu se întâlnesc în Biblie atâtea pro­feţii neîmplinite ? Şi s'ar putea foarte bine ca Dumnezeu să se poarte C'll oamenii aşa, cttm se poartă medicul cu bolnavii săi or'i un părinte faţă de copii : s'ar putea să înşele, ca şi aceştia, din chibzuinţă şi doar cu gândul :unui folos îndepărtat. Căci dacă Dumnezeu ne-ar arăta adevărul în toată goliciunea lui, l-am putea oare privi ?

De altminteri, nu e nevoie să închip'uim un Durnnezc'!.t în­şelător, spr,e a ne înşela chiar în lucrurile pe cari presupunem a le C1tnoaşte limpede şi distinct. Căci s'ar putea O(t fi'rea noa­stră să fie astfel făcută încât să se înşele necontenit , sau foarte adesea. Şi nu e de fel sigu.r, cel puţin rrin argu1"i'l,entelc înfăţi­şate până acum, că nu ne putem înşela în acele materii , chiar, unde criteriul adevărului se aplică în chip desăvârşit.

1 ) Descartes afirmase că ( Med . IU-a pag. 37) ideea de Dumnezeu nu poate fi făcută din întrunirea in mintea noastră a felurite desăvârşiri , căci uni­tatea e prima ei desăvârşire.

80 M E D I T A Ţ I I

5. Dacă e adevărat că vo.inţa nu se î�ea.ză decât atunc'i cân(i hotărăşte ceva în materii în care intelectul nu arf:J o-u" ,oştinţi limpezi) atunci nu se poate învinovăţi un păgân) u,n tnrc de p-fldă) de faptul că nu e creştin) de vreme ce nu înţelege limpede această religie. Ba s)ar putea ca el să păcătuîa8că tocmai atunc'i când ar adopta-o) în cazul că nu i-ar cunoaşte prea limpede şi distinct adevărul. Apoi) dacă voinţa trebue să se hotărctscă doar în ce priveşte lucrurile limpezi şi distincte) atunc,'i c11.prinSHl ei ar trebui să fie foarte mic) dK.oarece cunoa.ştem prea puţine lu­cruri unde să nu încapă o îndoială.

6. In răspunsurile la obiecţiile dir�tâi s)ar p�ttea dovedi că aut011ul n)a tra.s încheierea potrivită a raţionamentului său. El spune aşa : ceea ce înţelegem limpede şi distinct ca aparţinând esenţei un.ui lucru) poate fi cu adevărat rostit dJespre acel lucru)· dar înţelegem limpede şi distinct că aparţine 1",aturii adevărate a hti Dumnezeu ca el să existe. Co.ncluzia pe care o tmge de aci autorul e că Dumnezeu există cu adevărat

) când tot ce m· fi

putut încheia e doar că aparţine naturii l1.ti D�tmnezeu să existe. De aci reiese că Dumnezeu nu există de fapt) ci doar trebue să existe, în cazul că natura sa este posibilă. Cu alte cu,vinte, na­tura lui DumneZltu nu poate fi concepută fără e;r,istenţă) astfel încât dacă esenţa este} Dumnezeu există cu neoesitate 1).

Apoi raţionamentul autorului presupune că 86 poate că­păta o cunoştinţă limpede şi distinctă a esenţii lui Dttmnezeu­chiar mtmai întro privinţă - ceea ce nu e fJ,corda.t de toată lumea. Şi nu recunoştea atGtorul însu,şi că infinitul poate fi OH­noscut numai în chip nedesăvârşit ?

7. Antoml ar fi trebuit să dovedească în chip teme'inic ne­murirea sufletului) în aya fel încât să convingc(, chiar pe 'necre­credincioşi 2). Tot ce sJa dovedit în Meditaţii a fost deosebirea

1 ) Intâmpinătorul nu vrea să admită că Descartes tocmai aceasta dove­

deşte aci : posibilitatea naturii de, Dumnezeu, sau mai precis, composibilitatea.

ei cu noţiunea de existenţă. Afirmaţia că Dumnezeu există numai în cazul când

esenţa lui există, e excesivă. Argumentul ontologic pretinde, după cum s'a amintit �i mai sus, că necesitatea existenţii lui Dumnezeu poate fi dovedită doar din posibilitatea esenţii sale.

2) Se ştie că prima ediţie a Meditaţiilor cuprindea în subtitlu şi nemu­

rirea sufletului. Părintele Mersenne e cel care atrage, primul, atenţia lui Descartes

asupra faptului că nemurirea nu e de fel discutată. Autorul vroia să cucerească

pe teologi prin titlul său, asupra căruia însă e silit s5 revină, schimbându-l la

edi tia a II-a.

RĂSPUNSURI LA AL D OILEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI 8 1

dintre tl-uflet şi corp)' dar nici această eZeosebire nu este aşa ho­tărîtă) după cum s)a văzut din îndoielile manifestate la prim ul punct al acestor obiecţii. Şi apoi) chiar dacă ar fi deo.sebitc) de unde reiese că sufletul e incoruptibil şi nemuritoJ' ? Cine poate spune că Dumnezeu nu. l-a, făcnt astfel încât să înceteze de a exista odată cu trupul) măsurându-i deci puterile şi îngră­dindu-l ?

Acestea 8unt întâmpinările ce Sle fac Meditaţiilor şi ce nu tind decât să silească pe a'utor a-şi lămur'i mai muU yândirea

sa. De aceea) ar fi un lucru foarte de folos dacii , la, sfârşitul

răspunsurilor) autoTul ar înfăţişa câteva definiţU, postltlate şi

axiome spre a trage încheieri potrivit cn metoda geometrilor�

metodă pe care autornl pare a o stăpâni atât de bine.

RĂSPUNSURI

LA AL DOILEA ŞIR DE LNTMIPINĂRI

1. Autorul nu pierduse de fel din vedere faptul că ideile corpurilor nu erau înlăturate decât printr'o ficţiune a spiritului, printr'un prlincipilu metod1c. DaJr tocmrui în chipul acesta, chiar

dacă nu afiirma încă deosebirea hotărîtă dintre spirit şi corp, putea cerceta care sunt proprietăţile Sl'1iritului susceptibile d(; a fi cunos1cute limpede :şi distinct. Işi dădea astfel SE ama de faptUJl că poate cunoaşte s!piritul [n chip nemijlocit şi că el este mai lesne de oono:scult decât ceea ce se atriJme corpului . Primele Meditaţi i nu făceau decât să arunce îndoiaI a asupra a tot ce era corporal, spre a lăsa cât mai Hberă contemplarea spiritulu i .

Cum se poate dovedi că numai spiritul gândeşte, n ,l şi cor­

pul ? O alsemenea dovadă nu figurează de fel Ia începutul Medi­taţiilor, ci doar în ultima, a şasea. Abia aci se r�rată eaTe este criter:iu[ deosebirei reale între llUcruri . Iar pentrucă ştim 'că pro­prietăţ'ile spirirtlului nu pot fi şi ale corpuLui , reiese că acesta din urmă nu va putea gândi. O asemene3- dovadă nu poate fi Înlă­turată decât înlăturând criteriul însuşi al deosebirei reale Între lucruri , cri'teriu ce se bizue pe ideea rrimpezimii şi distincţiei re­

prezentării intelectuale pe care o avem despre fiecare. Orice alt criteriu Însă este sensorial, ŞIi cade SlUb critica, făcută pe larg, în Meditaţii. Cât despre cei cari ,ru:5iJrmă că anum�te părţd. din creier colaborea?:ă "!u spiritul spre a alcătui cUlgetările noastre ,

6

82 M E D I T A Ţ I I

ei nu se sprijină pe niciun temeiu pozitiv, ci doar pe faptul că nu au fă'cut Illiciodată experienţa de a fi fără de corp şi că adesea au fost împiedicaţi de către acesta ,în vp(.ra,ţiil�' lor. Dar

obişnuinţa unui lucru nu este în niciun caz un criteTiu de adevăr. 2. Faptlul c,ă în nOii înşine găsim destule temeiuri spre a

alcătui ideea de Dumnezeu, nu contrazice de fel pe autor. El însuşi a afirmat în Meditaţii că ideea e născută odată cu noi şi vine dela noi înşine . Am putea-o alcătui chiar dacă nu ::tm şti de existenţa unui Dumnezeu ; dar nu !;'li dacă un Dumnezeu nu ar fi clU adevărat. Căci tăria argumentului stă în a afirma, că nu am putea avea facultatea de a alcătui ideea de Dumnezeu, dacă n'am fi făpturile sale. Să admitem Ciumva că efectul ar putea avea mai multă desăvârşire decât se află în cauză ? Dar exemplul dat nu dovedeşte de fel aceasta. Căci nu ştiu sigur dacă vietăţile celle mici cuprind cu adevărat mai multă desăvâr­şire decât ilJucrurile neînsufleţite ; saJu, în cazul că se priveşte vieat.a ca fiind ceva mai desăvârşit, nu ştim de fd sigur dacă soarele, apa ,şi pământul sunt intru totUil cauzel� acelor vietăţi .

De altfel, obiecţia cu vietăţile. e s'coasă din cercetarea lucrurilor mateIliale, ÎI31l" cel care urmează firul Meditaţiilor" nu se poate gândi la aşa ceva, de vreme ce e deprins să se depărteze de cele materiale.

Tot aşa, afirmaţia că ideea de Dumnezeu, nefiind decât o plăsmui re a raţiunii, nu cuprinde nimic mai nobil decât spiritul care o concepe şi că deci efectul nu ne ridică la o cauză prea

înaltă, - nu dovedeşte nimic împotriva autorului . Se l E.vine la chestiunea : cine a pUlS în spirit facultatea de a concepe ceva atât de desăvârşit ? Iar faptul că un concept nu are mai mult decât se află în call1za sa , este doar o variantă a tezei, Empede pentru toţi prin lumina min�1i" că din nimic nu se naşte nimic .

- Poa1:ie fi foarte adevărat cum că deţinem ideea de Dumnezeu dela atlţii. Dar ei de unde o au ? ne-am putea oricând Întreba. Şi

e un lJwcru demn de pus în lumină, cel că toţi metafizicienii se potrlivesc în descrierea pe care o daJli cu privire 1:1 atributele lui

Dumnezeu, aşa cum nu se potrivesc cu privire la niciun lucru din cuprinsul simţurilor . Iar dacă avem o asemenea cunoaştere a lui Dumnezeu, nu trebue să ne mirăm că putem alcătui şi ideea îngerilor, cari , deşi existenţe mai desăvârşite decât noi, pot foarte bine fi alcătuiţi - după cum s'a arătat în Meditaţia III-a - din întovărăşirea ideilor de Dumnezeu şi de om. In

RĂSPUNSURI LA AL DOILEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI 83

sfârşit, la observaţia că unitatea tutuTor desăvârşilor din Dum­nezeu ar fi tot de isvor raţional 'şi omenesc, nu se poate răs · punde decât aecentuând faptul că o cunoaştem limpede ca fiind o desăvâI1şire deosebită şi pozitivă de-a lui Dumnezeu.

3. Afirmaţia că nu putem cunoaşte nimic Î nainte de a c'Uno3Jşte că Dumnezeu există, n'a fost făcută decftt în legătură cu ştiinţa concluziilor. Pe acestea ântr' adevăr nu le putem crede, - în cazul nu avem necontenit prezente în rninte înlănţuirile, ceea ce e cu neputinţă, - decât prin chezăşia lui Dumne,zeu 1 ) . Dar atunci când ne dăm selaima că suntem fiinţe ce gândesc ,

avem o noţdune primă, ce nu e scoasă din niciun siIogism. «Cu­get deci sunh nu e un si[Qgism ; e o in-specţie a spiritului , un lucru cunoscut de-a-dreptul . Dacă el ar trebui să fie dedus pe cale mijlocită, adică printr'un sillogism, ar fi nevoie de majora. următoare : «tot ce gândeşte există». -Dar aci , dimpotrivă, ne ridicăm dela cunoaşterea particulară a spiritului nostru la pro­pozilţiuni generale.

Ateut, tocmai pentrucă tăgădUieşte pe Dumnezeu , nu are

o ştiinţă adCIVărată ; 'căci orice [ncheiere care-i va fi părut trasă în chip limpede, poate fi pusă la îndoială, chiar dacă el n'o pune în fapt. Iar argumenteile Sla[e pot fi Lesne combătute. Aşa, dacă susţine că o fiinţă infinită ar face imposibilă, prin Îns[tşi infi­

nitatea ei, orice al\tă existenţă, el rur putea fi întrebat : cum îşli

închipue un astfel de lucru de vreme ce spune despre infinit că

nu e decât un nume ? Şi apoi , de 'ce fiinţa infinită să excludă

orice fiinţă mărginită ? Capacitatea infinită a creatorului n'ar

servi la nimic dacă nu ar fi CIU putinţă creaţia. Iar din faptul

<că avem în noi a'llumite puteri, de pildă cea de a gândi, suntem

în .stare să ne închipuim lesne o astfel de putere ca fiind cu mult

mai mare în alt cuget, fără ca prin aceasta cugetul nostru să

sufere weo stirbire ' si la fel cu toate croelalte ::ttrihiute al,e lui , , ,

Dumnezeu. 4. Când se afirmă că Dumnezeu nu poate minţi , se rosteşte

iln lucru pe care l-au susţinut şi-l SlUlSţin toţi teologii . Cele ce

1 ) In «Regulae ad directionem Ingenii». siguranţa 1anţulu� deductiv se -căpăta prin încredinţarea că fiecare inel, fiecare element, era intuit cum trebue.

Acolo spiritul nu avea nevoie de chezăşia lui Dumnezeu, ci se asigura prin reducerea lanţului deductiv la fiecare din momentele sale intuitive precum şi amintirea că intuitia fusese adecvată. - A se vedea totdeodată o notă apropiată.

84 M E D I T A T I I

se întâlnesc in Biblie \Sunt simpLe feluri de a vorbi, potrivite­

pe înţeleSIUI gloatei. Mai mult încă, MeditaţiiJe fac abstracţie de Itot ce e corporrul, deci şi de oameni în înţelesul obişnuit, 8şa­că nu poate încăpea., în paginile lor, o înşelătorie prin vorbe. TottlJş� nu se tăgădueş'te că înşelătoria fără de răutate, aşa cum o practică medicul spre a vindeca, poate fi folosită de către Dumnezeu. Ba uneori ne înşelăm şi mai rău încă, prin instinc­tele noastre, aşa cum ,am văzut că e cazul hidropic:ului care e

• Însetat. Dar în judecă:ţille foarte limpezi şi exacte, care nu pot fi Înlăturate, nici îndreptate, nu ne putem înşela. Dumnezeu nu ne-a făcut de sigur s ă ne - înşelăm în chip pozitiv, ci dimpotrivă ne-a dat facultatea de a deosebi: ce e fia\ls de ceea ce e adevărat, având tocmai ideile de falsitate şi adevăr. Apoi criteriul ade­vărului - de a vedea cu desăvârşire limpede şi distinct ceva,

- e Îndestulător pentru a ne incredinţa că nu ne înşelăm, cu

condiţia! însă a nu-l aplica la simţuri, ci doar la cele ale spiri­

tului. Pdntre acestea, sunt câteva simple, pe cari trebue să le'

privim drept adevărate. De pUdă : faptu[ că exist atunci când

ouget, că 1ucrurile create nu pot să nu fi fost crea te de vreme

ce simţ, ş. a. m. d. Nu ne putem îndoi de ele, căci a se indoi

de un lucru înseamnă a se gândi la' el , iar prin simplul fa.pt că

le gândim ne dăm seama că sunt adevărate.

Deci , dacă ne înşelăm, e doar în ceea ce prejudecă,m, sau

luăm drept bun dela, simţuri. Afirmaţia că, în materie intelec­

tuală chiar, s'ar putea ca adevărul nostru să nu fie adevărul

Lui Dumnezeu şi al îngerilor, nu dovedeşte nimic, deoarece nu ne

putem da. seama de altceva decât de adevăruJ nostru. Intr'o sin­gură privinţă n'am putea fi siguri că deţinei. ... 'l adevărul, anume

În ştiinţa concluziilor amintită mai sus. Raţionamentul de orice

fel, cel makematic însuşi, prin urmare, presupune că ne amin­

tim deslPre o serie de principii lămurite dela sine, de unde am dedus Încheierile noastre. Butem foarte bine trage aceste În­

cheieri fără ideea ulliUii Dumnezeu care să ne garanteze exacti­

tatea lor : dar nu putem c�ede cu adevărat că operaţia noastră este Îndreptăţită, dacă nu avem gândul unui Dumnezeu C'a,Te să

n e fi dat o facultate intelectuală cu operaţii aducătoare de ade-

RĂSPUNSURI LA AL D 0rLEA ŞIR DE INTÂMP lNĂRI 85

văruri. Deci nu exerciţiul intelectual se cere garantat, cât facul­tatea intelectuală înseşi 1 ) .

5. E surpriinzător că se poate tăgădui un lucru , pe care niciun teolog sau filosof nu l-a mai tăgăduit vreodată, faptul că voinţa e în primejdia de a se înşela atunci când îmbrăţişează cunoştinţele întunecate ale intelectului . Nimic nu ar putea-o fa<:e sigură decât tocmai llÎlllIPezimeru în cunoaştere . Ci'.t despre credinţa religioasă, chiar dacă se poate spune că are drept obiect lucruri obscure , pricina pentru care credem ac€lle lucruri nu e de fel obscură , ci mai limpede decât orice lumină a minţdJi. De altfel , putem socoti că materia unei cunoŞltinţi e întunecată, că e întunecimea însăşi , ia,r dacă spunem că trebue Srt o ocolim pe aceasta, facem o judecată lillllPede pe însăşi ideea obscurită­ţii . Adică, deşi materia e ,întunecată, raţiunea formală rentru care credem ceva nu e de fel.--Dar, mai mult încă, voinţa noa-stră poate fi adusă .Eiă creadă pe două căi : prin lumina minţii şi prin ha'rul dumnezeiesc. Materia credinţii religioase poate fi întunec8Jtă , dar TaţilUnea formală pentru care credem e o anu­

mită lumină lăuntrică 2 ) . Turcii nu greşesc prin aceea că nu adoptă o credinţă obscură ; ci, fi'e că nu a:s<:ultă <.le har.u� divin care-i îndeamnă s'o adopte , fie păcăJtuesc în aşa fel Încât nu merită un asemenea har. CineV:8J care , fără har şi fără cuget Limpede , s'ar apuca să creadă lucruri ce-i sunt întunecate , n'ar putea fi tocmai un credincios .

De al1efel nu trebue să se uite că necontenit s'a făcut o deosebire Între pJanul vieţii şi cel al adevămlui . In materie de vieaţă e firesc să nu hotărîm despre lucruri pe cari nu le cu­noaştem !prea limpede. Dar când e vorba de contem plarea ade­vărului, toată lumea recunoaşte că nu trebue să aducem jude-

1 ) După cum nu ideea de Dumnezeu ci facultatea de a avea ideea de Dumnezeu ne cerea o existenţă absolută , Ia fel aci, nu fiecare concluzie, ci fa­

cultatea de a trage concluzii ne cere o garanţie absolută. Intre Reguli şi Meditaţii

nu e deci nicio nepotrivire. Primele analizează exerciţiul facultăţii noastre, cele­

lalte natura însăşi a ei.

2) Ar putea surprinde faptul că Descartes, apărătorul luminilor raţionale,

face apei aci Ia revelaţie şi se institue apărător al ei în faţa teologilor. Dar, pe

lângă faptul că raţionalismul său filosofic ar putea să nu fie aşa de exclusiv,

trebue subliniat împrejurarea că el nu face aci decât să explice temeiurile cre­

. diI:\tei religioase, nu s'o apere.

86 M E D I T A Ţ I I

căţi acolo unde materia e întunecată. Iar în Meditaţii nu a fost vorba> decât despre contempilarea adevărului.

6. Cel care greşeşte privitor la fOrnla silogismului e însuşi întâmpinătorul. Căci, pentru a încheia că «aparţine naturii lui Dumnezeu să e�iste» ,nu că «Dumnezeu există cu adevărat» , premisa minoră trebuia să fie : «ceea ce COllceper.1 limpede şi distinct ca aparţinând naturii unui lucru, poato� fi afirmat în adevăr că aparţine naturii acelui lucru» (în loc de : poate fi afirmat cu adevărat despre acel lucru) ceea ce reprezintă o tawtologie vădită. Insă, dacă proprietatea ca suma ur.g-hiurilor să facă două drepte aparţine triunghiului, putem fi siguri că triunghiul are efectiv unghiurile egaJle cu două drepte . Iar dacă esenţii lui Dumnezeu îi aparţine să existe, el existfi cu adevărat. Se va spune cumva că trebue mai întâi ca esenţa să fie posibilă ? Dar ce sens alI'e această «posibilitate ?» Ori e una omenească,

adică e posibil tot ce nu se împotriveşte minţii noastre, iar în

acest înţeles natura lui Dumnezeu e posibilă, căci tot ce i s'a atribuit i se potriveşte ; ori , atunci , e vOI'!ba de vreo posibilitate de aUă natură, din partea obiectuJui , posibilitate c.e, dacă nu se

potriveşte cu cea, dintâi , nu poate fi niciodată cunoscută de că­tre intelectul nostru. Dar în numele unei posibilităţi cum e cea, din urmă ai putea să tăga.dueşti or�ce, de pildă ehi al' că lm guiu­rile unui triunghiu fac două unghiuri drepte, sau că acela rare gândeşte în clipa de faţă există.

E adevărat că nu cunoaştem pe Dumnezeu decât in chip, nedesăvârşit ; dar aceasta nu ne împiedică să vedem cu certitu­

dine că natura sa e posibilă, adică nru închide în sine c,')ntradic­ţie. Iar imposibilitatea săIăşlueşte doar în intelectul nostru, nu

în vreun obiect din afara lui, căci dacă un obiect există în afară" prin aceasta chiar el se dovedeşte posibiL In intelectul nostru fiind, imposibiHtatea cugetărilor vine din aceea că ele sunt în­tunecate şi turburi. De vreme ce, prin raport la Dumnezeu, cu­noaştem limpede câteva lucruri, chiar dacă ele i:mnt puţine faţă, de cele pe cari nu le cunoaştem de fel, şi de vreme ce printre cele cunoscute este ,şi faptul că existenţa necesară e legată de esenţa �ui Dumnezeu, avem destule elemente spre a o declara posibilă pe aceasta (şi deci a desfăşura silogismul de mai SiUS) .

7. S'a arătat la timp, în cup:rinsuJ rezumatului dela În­ceput" de ce chestiunea nemuririi sufiletului nu implica uesvol­tări speciale în cadrul Meditaţiilor. In ce priveşte faptul că

RĂSPUNSURI LA AL DOILEA ŞIR DE INTÂ Ml'l:-< :\ m 87

Dumnezeu ar fi putut face ca nu numai corp ul ci şi sufletul să fie muritOT, aşa ceva nu poate fi deslegat de mintea omulu i. Tot ce ne ÎllJVaţă ea e că spiritul, ca substanţă, e c1eosezit de

corp ; că moartea corpului, care e :întindere, atârnă doar de o anumită diviziune ori schimbare de formă ; dt nu avem însă niciun motiv să afirmăm nimicirea unei substanţe , cum e cea

spirituală, ca putând avea loc printr'o caUlZă neînsemnată, cum

e schimbarea de formă a corpu�ui. Dacă Dumnezeu, atotputer­nicul, era ,în stare să facă aceasta şi lavea motive să nimicească sufletul odată cu pieirea corpului, - el singar o poate spune.

Autorul e de acord să-şi înt1ăţişeze tezeli� principale sub haina geometriei şi o va face acum, la sfârşitul obiecţiiloil' de

faţă. Sunt necesa�e însă, mai înainte, câteva lămuriri privitoare la metodeile folosite de geometrii. Două lucruri sunt de deose­

bit la ei : ordinea şi felul de a dovedi . Ordinea nu Înseamnă de­

cât că lucrur.iJJ.e înfăţişate în primul rând nu trebuesc cunoscute cu ajutorul celor de pe urmă" irur acestea sunt de orânduit ast­fel încât să fie dovedite doar de către lucrurile ce preced ; şi o asemenea ordine a fost urmată în Meditaţii. Felul de a dovedi e îndoit : unul prin analiză sau rezoluţie , altul prin sinteză sau compoziţie. Analiza înfăţişează «adevărata cale prin care un lucru a fost găsit 5n chip metodic» şi f:ace să se arate cum atârnă efectele de ca:uze. Pe această cale cititorul îşi însuşeşte, oarecum , o descoperire . Dar pentrucă pot exista scăpări înt.r 'o

astfel de demonstraţie şi încheierile pot să nu pară întru totul necesare , cu atât mai mult cu cât nu ne ostenim de obiceiu să înfăţişăm cu toată amănunţ!imea lucrurile ce ne par limpezi dela

sine, - e bine să se recurgă la sinteză. Pe o cale inversă, (:er­cetând cauzele prin ef,ecte ( deşi adesea dovada se face tot prin cauze ) sinteza se foloseşte de definiţii , postulate, axiome, teo­reme şi probleme, astfel Încât «dacă se tăgădueşte vreuna din­tre consecinţe, eCli arată cum SlUnt ele cuprinse în antecedente» ,

silind pe ciJtitolr să accepte demonstraaţia. Dar sinteza nu mul­ţumeşte, precum analiza, pe cei ce vor să Înveţe, căci ea nu arată metoda prin care a fOGlt găsit un lucru ' ) .

1 ) Com pară cu « Regulae», reg. IV. Nu se poate subl inia îndeajuns în­semnătatea acestot rânduri, din răspunsurile lui Descartes, pentru înţelegerea gândirii sale. Ceea ce cautfl el necontenit sunt - am arătat-o cu alt prilej - me­tode de invenţie , la [el cum va cău ta şi Leibniz mai târziu . Ana l iza . în felul cum e privită aci, se dovedeşte un asemenea instrument de invenţie. Geometria

88 M E D I T A Ţ I I

Vechii geometri s'am sErvit doar de smteză, iar :analiza - pe care o cunoşteau - au păstrat-o ca o taină de şcoală 1 ) . In ce-l priveşte pe el, autorul a folosit rrn Meditaţii metoda ana­litică, căci ea i se pare mai adevărată (adică mai apro­piată de invenţie) şi mai potrivită de predat. nu fiindcă e mD.i dovedit-oare, dar ifindcă cititorul atent :îşi poate în-su{ii mai bine prin ea �xgumentele autorului. Dc:::!,pre sinteză se poate spune că nu e la fell de potrilVită obiectulUi metafizic cum e celui geo­metric. Căci primele noţiuni, presupuse p'2ntra a dovedi afir­ma�iile geometriei, sunt primite J,e:me de către o:ricine, întru cât se potrivesc cu sensÎibilitatea ; singura greutate în materie de geometrie este să trragi cum trebue încheierile. In schimb în chestiunile metafizicii, greutatea e tocmai să concepi limpede şi distinct primele noţiuni. Şi deşi, adaugă autorul , ele sunt în fond mai limpezi decât cele din geometrie, totuşi, fiindch avem în noi multe prejudecăţi de origină sensorială, greşim adesea în privinţa' 10r 2 ) .

obişnuită e doveditoare, e convingătoare. dar nu inventă pe căile sintezii. ci tot

pe cele ale analizii. Iar dacă metoda lui Descartes poate fi numită «analitică». numai în acest înţeles de aci trebue f{acută afirmaţia. A socoti metoda lui Des­cartes ana'litică fiindcă «analizează» în înţelesul de azi. fiindcă face reduceri la simplu. Ia element. fiindcă deci descompune. înseamnă' a nu se lămuri de fel asupra ei. Discursul asupra Metodei, când e studiat în el însuşi, dă o imagină greşită asupra lui Descartes. tocmai fiindcă autoriză o asemenea interpretare a metodei analitice. Analiza ar desăvârşi doar reducerea la simplu - ceea ce însă e prea puţin. De fapt, ea progresează dela principiu la efect. valorifică principiul. «descoperă» datorită lui. nu demonstrează pur şi simplu . cum face în sinteză. efecte noui. - Descartes n'a desvoltat însă cum trebue punctul acesta de vedere. şi nu numai în Discurs ci chiar În Regu'Ji . Metoda i se pare prea «firească» spre a o mai adânci .

1 ) Vezi finele regul ei a patra . cu desvoltarea asupra analizei anticilor, analiză prin care aceştia ajungeau Ia un fel de ştiinţă universală.

2) Gustul veacului al XVII-lea de a înfăţişa tezele filosofiei «more geo­metrico» este adesea necritic, adică nu deosebeşte ce se potriveşte filosofiei şi ce nu. Observa(ia lui Descartes e plină de adâncime, dacă i se dă desvol tarea ce nu i-a fost dată nici măcar de către autor. dar ce pare firească. Intr'adevăr, reiese de aci că filosofia nu e atât de esenţa lucrului susceptibil de dovadă. cât de cea a lucrului viu, susceptibil de meditaţie. Filosofia trebue refăcută, nu demon­strată; ea trebue trăită analitic. în momentul invenţiei e i , nu în cel al expunerii ei . Trebue deci «trăită» pur şi simplu, meditată. Autorul va spune , în alineatul imediat urmator. că aceasta este pricina pentru care şi-a scris filosofia sub formă de meditaţii. nu de dispute filosofice sau teoreme geometrice. A medita

RĂSPUNSURI LA AL DO�LEA ŞIn DE INTÂMPINĂHI 89

De aceea a scris el mai de grabă meditaţii decât dispute, ca filosofii , sau teoreme şi prob[eme, cum fac geometrii. Totuşi, spre a respecta cererea întâmpinătorilor (şi - s'ar putea adău­ga - spre a dovedi că e în stare a. o satisface) îşi va înfăţişa argumentele principaile în chip geometric, cu alte cuvinte imi­tând sinteza, geometrilor 1 ) .

� mai ales de resortu� filosofiei. Evident - şi autorul o afirmă deschis în alte părţi - filosofia poate fi şi ea dovedită la fel de bine , dacă nu mai bine decât geometria. Ce altceva face tot sistemul lui Descartes decât să dovedească anumite propoziţii ? Dar, pe 'lângă faptul că, spre a fi doveditoare, filosofia trebue să se adreseze unor spirite cu totul lipsite de prejudecăţi, momentul dovezii e mai puţin esenţial decât cel al invenţiei. Trebue să ne însuşim invenţia, să devenim, meditănd, spirite creatoare.

Pentru întâia oară reiese limpede din cartesianism dorinţa de a face pe -oameni să filosofeze , nu de a le impune o filosofie. Greşala lui Descartes pare uneori tocmai aceasta că s'a depărtat de filosofa re pentru a năzui către o filosofie. Sau, dacă nu e întotdeauna greşeala sa, e greşeala discipolilor, cari au făcut din cartesianism o dogmă în loc să-I lase o cale.

1 ') Urmează câteva pagini în care , după definiţii, postulate şi axiome, se «dovedeşte», existenţa lui Dumnezeu şi deosebirea sufletului de corp. Paginile acestea n'ar putea fi decât traduse cuvânt cu cuvânt, nu rezumate ; cum însă ele nu aduc, nici in definiţii, nici in demonstraţii, nimic nou faţă de cele ştiute până acum, şi intru cât nu sunt decât o «punere în formă», nesemnifica tivi, pent� spiritul anali tic al cartesianismului, am socoti t că le putem 1ăsa de o parte, Cititorul le găseşte în orice ediţie franceză, la finele răspunsurilor secunde,

AL TREILEA ŞIR DE INT ĂMPINĂRI

Făcute de un renu.mit filosof englez, cu răspunsztrile autorului.

Intâmpinarea 1. Meditaţia I-a nu are decât deplină drep­tate atunci când arată că simţurile sunt înşelătoare şi că adeser! veghea nu poate fi deosebită de vis. Dar şi Platon fi, vorbit des­pre nesiguranta simţurilor, p1'ecum şi alţi filosofi îrr�preu,nă cu el, iar autorul Medit,aţiilor putea să scutească pe cUitor de ase­menea vechituri.

Răspunsul 1. Nu spre a rosti lucruri noui a scris autorul meditaţia I-a, ci , !pe de o parte, spre a pregăti spiritele in vede­rea cercetării celor intelectuale, pe de alta spre a răspunde, in medi'taţiile de mai târziu, la indoiala manifestată la început, şi în sfârşit, spre a arăta la ce adevăruri sigure se poate ajunge. Un medic, înainte de a înfăţişa tratamentul, nu poate decât de­scrie boala de�re care e vorba.

I. 2. Gândesc şi sunt fiinţă gânditoare înseamnă unul şi acelaşi lucru. Dar atiunci când se adaugă : sunt u.n spirit, un in­telect, etc. autorul ne dă prilej de îndoială. El ia lucrul ce gân­deşte drept acelaşi cu facu.ltatea de a gândi . Cuc'Î la fel cum ci­neva ar spune : eru mă plimb, .deci sunt o plimbare .. autorul spu­ne, eu gândesc deci sunt gândire. Dar toţi filo8'Of'i·i deosebesc un subiect oarecare de facu,ltăţile şi actele sale. Căc'i lucrul care este şi esenţa sunt deosebite. Deci s'ar putea ca spi'i'i-tul, inte­lectul, să aibă un subiect, despre care să nu şt'im daâi nil e rYUl­terial.

De asemenea, e sigur că afirmaţia «exist» ihepinde, aşa C1�m arată autorul, de cea că gândesc. Dar cunoaşt erea ultimei ne vine doar din aceea că nu putem concepc un act fără subiec­t,ul său. Subiectul unei cugetări, însă, nu poate fi to.t v cu,ge­tare, căci atunci ,am avea un regres la infinit. Iar cum snbiec-

AL TREILEA SIR DE INTÂ MPI;-;ĂRI SI RĂSPUNSU RI 91"

tele actelor obişnuite par a fi înţelese drept C6'va 'l'slater-ial, cor­

poral, suntem în măsură să înch;eiăm că subiectu,l cttre cugetă

este material. R. 2. Acolo unde a fost vocba de «spirib, «intelect» , etc.

nu s'a înţelles o simplă facwtate, ci înseşi lucrurile Înzestrate

cu facultatea de a gândi 1 ) ; după cum se inţelege des prin cu­vântul de spirit, de pi1dă, dacă nu ŞIÎ. prin cel de intelect Com­paraţia cu plimbarea nu se potriveşte. Plimbarea nu e luată de­cât ca acţiune îns.ăşi, pe când cugetul se ia uneori drept acţiune, alteoI1i drept facultate, ba uneori chiar drept ) UCI'ul ce conţine faclUltrutea. Dacă s'a denumit o substanţă prin, tell'meni a.'Ja de simpli ŞIi abstracţi (spirit, intelect) , e tocmai spre a c desprin­de de tot ce nu-i aparţine (aspect material ) , - lucru pe care nu-I reuşeşte Întâmpinătorul cu termenhl de subiect, materie. corp, pe car,i .. i întrebuinţează.

Că subiectul care gândeşte nu e unul corporal -- aşa ceva n'a fost afinnat la începutul Meditaţiilor, ci a fost lăsat neho­

tărît până la a şasea meditaţie, unde în flchim b e dovedit. E foarte 3idevă�alt, apoi, că nu putem concepe niciun act fără de' subiect, deci nid actUJl de a gândi fără un lucm care să gân­dească ; dar nimic nu ne îndreptăţeşte să, spunem că Dubie<:tul e o substanţă corporală şi nu una spiritnală.

De ailtfeI , nu cunoaştem substanţa 'in ea însăşi , <:i donr ca subiect aiI unor acte oarecari , iar de ac'�ea e firesc să bo1.ezăm în chip felurit subiectele unoiI' serii de acte feluri t� între ele. Aşa, numim «corporale» anumite alCte ce nu pot fi COI1I:epllte fără întindere, iar ISlUbstanţa în care săIăJşluesc ele o numim corp. Pe alte acte le numim «de cugetare» , ca de pildă C Il'J.Oaş­terea, vrerea, simţirea, etc. , iar subsbmţa, în care se afl a ele e spiritul . Odată aceste două concepte închegate, e lesJ1() de ară­tat, cum s'a făcut în ultima meditaţie, măsura În care snnt sub­stanţele deosebite În1:Jre eile.

1. 3. Ce e deo8ebit de gândire(t mea ? se întreabi} in Cu­prinsul Meditaţiilor, autorul. Cineva ar putea riis]lunde : eu 'În­sumi} cel care gândesc} sunt deo.sebit de gândiTf.a mea. Căci dacă Descartes afirmă că subiectul inteligent şi 'inteli,genţa s1mt acelaşi lucru, atunci s}ar întoarce -la felul acela Î1thmec(t{ de a

1 ) «SubstanţialismuI» lui Descartes este de netăgăduit .

M E D I T A Ţ I I

vorbi al şcoalei : vederea e cea care veM" intclcctul înţelege, voinţa vrea, - nu subiectul.

R. 3. Nimeni nu tăgădueşte că eu, ce'!. care cuget, sunt doo­.aebit de cugetarea mea. Dar nici nu e vorba de aşa ceva în me­

ditaţia a doua, la :locul citat ; c:, acolo, după ce se înş.iră diferite

feluri de a cugeta (a concepe, a afirma, a nega , etc. ) se arată

că nu sunt desprinse de cugetarea mea şi nici de mine însumi,

intru cât ele nu pot avea nicio existenţ,ă în afară de mine. Prin urmare, nu e nimic întunecat în felul acesta de a vorbi.

l. 4. Autorul afirmă că nu prin imag'inaţie Gunoe/,şlern ce ,6 bucata de ceară, oi doar prin intelect . Există to.tuşi () mare deosebire între imaginaţie şi intelect, deosebire pe ca,Ţf. autorul n'o pune în lumină. In ce priveşte intelectul, el trage încheieri,

raţionând. Şi nu s'ar putea ca raţionamentul să fie dO(tr o în­lănţuire de nume prin cuvântul este ? Atlunci prin raţiune nu

. incheiăm nimic privitor la lucruri, ci doar la denumirile 101', ··can sunt convenţionale. Prin urmare ra.ţionamentul atârnâ de nume, numeZe de închipuirea noastră iar aceasta, poale, de miş­carea organelo.r corpo'Y'ale.

R. 4. Deos€lbirea dintre imaginaţie şi conceptul pur al in­teleC'tului a fost pusă în lumină atât cu exemplul bucăţii de ceară, dar mai a�es acolo unde se arată felul cum un poligon

poate fi doar gândit, sau alteori şi închipuit, lucrul din urmă având nevoie de un efort s!pecial.

Cât despre faptul că s'ar putea ca raţionamentul să în-Iănţuiască doar nume, - aşa ceva nu e adevărat . Ca dovadă că

nu înlănţueşte numele ci lucrurile semnificate prin nume, e fap­tul că doi inşi cari vorbesc limbi diferite pot totuşi gândi la fel priviltor la aceleaşi JucrurJ. Numele nu sunt convenţionale, şi nu atârnă de închipuirea noastră . E ia fel de ab.;;urcl să se spună că spiritul atârnă în ultimă instanţă de organel.� corpo­rale, cum ai spune că două lucruri esenţial deosl�bite Între ele, de pildă cerUil şi pământul , sunt tot una.

l. 5. Nu putem avea chiar toate ideile despre c:ar'i ni se vorbeşte în Meditaţii. De pildă când ne gândim la îngeri, a,vem uneori imaginea unei fLăcări, alteori cea a unui copil îna'f'ipat, dar ne dăm seama că niciuna nu e ideea de înger, adică ideea unei făpturi nevăzute şi imateriale. La fel, despre Dumnezeu nu avem nicio imagine sau idee, ci doar îi deducem c."cistenţa, cum ar deduce un o.rb din naştere existenţa foc'uZ7ây despre care nu

AL THEILEA ŞIR DE Il'lTÂMPINĂRI ŞI RĂSPUNSUIU m

m'e nicio imagine) dar simte că-l încălzeşte . .tiI-dorul a;r fi tre­buit deci să lămurească mai bine ideea de DumnezelL si în altă , J ordine de idei) să arate cum s

)a creiat lumea.

R. 5. Intâmpinătorul nu înţelege prin idee decât imagine, şi e f,liresc altunci să ;a:rate că nu avem i'deea de Dumnezeu sau cea de înger. Dar s'a precizat adesea că expresia de idee nu e [�ată, în Meditaţii, decât drept ce e conceput imediat de că­tre spirit. De pildă, când vroesc ceva sau mă tem de ceva, de vreme ce totdeodată concep că vroesc şi mă tem, se poate spune că teama; şi vrerea mea sunt idei 1 ) . Ideea de Dumnezeu - luată in inţelesul aoosita, - a fost lămurită pe larg. Cât despre crea­ţia [umii" ea nu intra de fel printre preocupările 3utOTUb i.

I. 6 . Atunci când vrei ceva sau te temi de oeva) ai în minte imaginea acţiunii pe carre o vrei sau a lucrului de care te tem(,: dar autorul nu arrată ce anumw ai încă în minte) deşi afirmă că se adarugă ceva ideii. Totuşi teama de un leu) de pildă) nu e de·· cât ideea de leu şi efectul ei în noi înşine. In materie de cuge­

rtatre nu, se adaugă nimic) căci îndemnul de a o lua. la fugă nu e

o. cugetare.

De asemenea) nici în afirmare şi negare nu se adaugă ceva cugetării. Căci afirmarea şi negarea se fac prin w1Jinte �ri nume"

iar deşi fiinţele necuvântătoare nu pot judeca) deci afirma şi nega) ele nu par a avea mai puţin gândiriJ asemănăt()are une­ori celor ale omului. De pildă) când afirmăm că. cineva fuge) nu avem în minte altceva decât are un câine ce-şi vede stăpânul fugind; prin urmare) afirmaţia şi negaţia nu adaugă nimic 8irn ­

plei gândiri . R. 6. Intregul răspuns este, textual : <<.E limpede dela sine

că e altceva a vedea !Un leu şi rtdtdeodată a te t.'�m� de �l" decât a-l vedea. Şi' [a fel, e altceva a vedea un om ce fuge, decât a afirma că-I ;vezi. Şi nu văd a.ci nimic care să aibă nevoie de răs­puns ori [ămurire» 2 ) .

1 ) Caracterul de idee îl dă deci conştiinţa care Însoţeşte un act sufletesc. 2) Descartes nu-şi dă osteneala să Înţeleagă obiecţia - e drept încâlcit

formulată - ce i se aduce. Textul În discutie era următorul, din meditaţia III-a, şi el destul de confuz: «Unele dintre acestea (cugetări ) sunt precum imaginile lucrurilor, iar doar lor li se potriveşte de fapt numele de idei . . . Altele În schimb au Înfăţişări de alt soiu: atunci când vroesc, mă tem, afirm, intotdeauna concep de fapt un 'lucru oarecare drept subiect al cugetării mele , insă print! \:.11 mintea ('o:va mai mult ( sublinicrca noastră ) chiar decât ideea acestui luc rl1 . . ,�>. Int,Îm-

M E D I T A Ţ I I

I. 7. Cercetarea pe care o întreprinde autorul în iuntl ideii de Dumnezeu e zadarnică, de vreme ce nu se dovedeşte că o

asemenea idee există. Pe deasupra, ideea de mine însumi isvo­răşte, privitar la corp, ma� ales din vedere; privitor la suflet însă, nu facem decât să deducem că există ceva închis în corp,

,care-i dă anumite proprietăţi şi poaJte fi numit �uflet. R. 7. Obiecţia dintâi n'a.re r� de vreme C� c vădit că

-există ideea de Dumneze.u . Cât despre afirmaţia că nu a.vem o idee a sufletului , nu se arată prin ea decât că nu avem o ima­gine a llrui, nu însă o aderv:ărată idee, în înţelesul specificat mai sus.

r. 8. In meditaţila a [II-a se spune că avem două idei despre soare, una dată de vedere, alta de argumentele astmnO'lniei. De fapt, nu avem decât una. Căci ideea astronomică nu e o idee adevămfă, ci doar încheierea unui raţionament prin care ni se

arată că iăeea soarelui ar fi de câteva ori mai -mare dacă l-am privi mai de aproape.

R. 8. Dis0uţia nu e decât de cuvinte . Intâmpinătorul nu vrea să ia cuvântuil de «idee» 5n înţelesul luat de autor (ci pă­

strează identitateru dintre idee şi imagine ) . I. 9. Că ideile care-mi înfăţişează substanţe sunt ceva mai

mu�t şi au mai multă reaUtate obiectivă decât altele (v. Me­taţia III), - iată un lucru care nu e prea limpede. In primul

;rând, nu avem o idee propriu zisă despre substanţii, cum nu avem despre Dumneze,u şi suflet. Şi apoi, cum să aibe id6Ue mai multă ,realitate ? Poate realitatea fi mai multă ori mai puţină ? Poate un lucru să fie mai lucm decât un altul ;?

R. 9. S'a arătat �n mai multe rânduri ce înţeles se dă cu­

vânltului de idee. De asemenea, s':ru arătat în ce inţeles se poate

vorbi de grade în sânul realităţii , afirmându-se că subs,tanţa e

pinătorul pune în discuţie pe acest «ceva mai mult». Ce vroise să spună Des­

cartes ? Poate că actele de voinţă ( care cuprind şi «afecţiunile». cea de teamă

·.�c . ) cuprind în plus un factor subiectiv. psihologic. iar cele de judecată factorul

logic al aserţiuniL Dar atunci obiecţia rămâne în picioare; căci factorul psiho�

logic nu e o nouă cugetare care să se alăture ideii ce reprezintă un lucru sau

o acţiune; iar factorul 'logic al aserţiunii nu e nici el o nouă cugetare. ci doar

validarea alteia. vechi. Dar trebue neapărat să se înţeleagă acel «ceva mai mult»

. ca fiind de natura cugetării ? Şi. dacă ar fi aşa. nu cuprinde cogito-ul cartesian

tot conţinutul conştiinţei noastre logice şi psihologice ? Oricum. chestiunea e

·grea de lămurit. întrucât filosoful refuză a da un răspuns.

AL TRELLEA ŞIR DE INTÂMPIN Ă RI ŞI nĂSl' U N S li I l l 95

'Ceva mai mult decât modlul, slIlbstan-;a incompletă ceva mai mult decât cea completă, iar substanţa infinită are mai multă reaJliJtate decât cea finită. Lucrurile acestea sunt dda sine lim­pezi .

I. 10. Autorul dovedeşte existenţa necesară a l�ti Dumne­zeu prin aceea că atributele sale sunt de aşa natură încât nu puteau isvorî dela noi înşine. E nevoie însă aa ele să vină de

,altund!eva decât dela obiectele exterioare ? Existenţa lui Dum­

nezeu o înţeleg printr'un raţionament (pe temeiul celor exte­rioare); infinitatea, prin propria mea îngrădire,' i'l'?dependcnţa lui Dumnezeu, prin neputinţa mea de a-l trece printre lucr urile a căror obârşie o cunosc; inteligenţa supremă; - - - despre acea­sta autorul în�uşi va trebui să ne spună cum o con(!cpe; de ase­

menea ar trebui cu puterea supremă, pentru noi pnterea fiind dată doar de ,experienţa trecută) adică un lucm arătân,zu-,<;e în .stare de ceva doar când a do.vedit-o în trecut că este; cât despre faptul că Dumnezeu e creator, trebue să se ştie că nu ne facem o imagine despre creaţie decât prin lucrurile văzute , -- - ceea, ce însă nu ne autoriză să dovedim creaţia lumii.

In sfârşit, de vreme ce autorul afirmă că ideea, de Dum­nezeu ne e înnăscută, ea ar trebui să se întâlnea.sdi şi la cei cari

dorm adânc fără de vise; dar aceştia nu, gândesc de fel , deci

n'au idei. Ca atare nu există idei înnăscute, căci aceea ce e îm­plântat în noi e necontenit prezent cugetului nostru ..

R. 10. In Dumnezeu nu se află nimic asemă.nătoI' lucruri­lor din afară. Dar e vădlit că cele ce concepem in cel dintâiu nu pot isvorî - tocmai pentrucă nu seamănă cu altcev a - dela alte ilucruri, decât deJa Dumnezeu insu�i. E o întrl�bar,� elim ar putea scoate ,întâmpinătorul, din luermile exterioare, activita­tea intededuală a lui Dumnezeu. In ce-l priveşte pe el . pe autor, Întru cât numeşte idee forma o!I'icărei percep eri ( însoţită de conşbLinţă) i-e lesne să ducă la infJnit o asemenea activitate intelectuală, altribuind'-o [ui Dumnezeu. Iar faptul că lumeal ('ste creiată de către ei reiese limpede din ideea pe care ne-o facem, idee a unei fiinţe Într'atât de puternice, Încât totul trebue să isvorască dela ea.

Când se afirmă că o !idee ne e Înnăscută sau e întipărit:t în sufletul nostru, nu se Înţelege că e neconteni'c prczentft Î n

96 M E D I T A Ţ I I

cuget, ci doar că avem in noi !Înşine fa;cultatea de a o produce 1 ) . 1. 11. In meditaţia a III-a, existenţa lui Dumnezeu e do.ve­

dită prin faptul că avem ideea de Dumnezeu. Dar ult·imî.tl lucru mt e rk fel dovedit, iar religia creştină ne sileşte să credem că. Dumnezeu nu poate fi conceput. Oa atare) nea vând ideea lui, nici existenţa lui nu e dovedită.

R. 11. Despre Dumnezeu se spune că nu poate fi conceput, doar in înţelesul unei concepţdi totaJle şi desăvârşi te. Iar lucru­

rile acestea au fost lămurite pe JaT'g la timpu1 lor.

I. 12. Meditaţia a IV-a afirmă că eroarea nu e ceva 1"t:al ci doar o lipsă. Dacă însă e sigur că neştiinţa e doar o lipsă) nu to.t aşa pare cu eroarea. Căci lucrurile neînsufleţit:e nu pot greşi�

fiindcă n,u pat raţiona ori imagina; deci spre a greşi trebue ceva pozitiv) un intelect ori o imaginaţie) nu o lipsă.

Ceva mai departe) se afirmă că el'oarea c pr'icinuită (/;e' două cauze, intelectul şi liberul arbitru. Nu € o contradicţie faţă de teza erorii-lipsă ? Şi apoi) liberul arbitru e doar pre­supus) fără a fi dovedit.

R. D2. Chiar dacă, spre a greşi, e nevoie de facultatea de

a judeca, nu reiese că eroarea e ceva real ; nici orbirea nu e numiită !reală, cu toate că pietrele de pildă nu su nt numite o&lrbe şi nu au putinţa pozitivă de 8! vedea 2 ) .

1 ) Insemnătatea acestui alineat pentru capitolul ideilor înnăscute, din istoria filosofiei, este deosebit de mare. Incă din cuprinsul Meditaţiilor se putea vedea că nu e vorba de idei gata făcute, cât de facultăţi, în epistemologia car� tesiană. Unele dintre Răspunsuri accentuaseră , după cum s'a văzut, împrejurarea aceasta. Dar în pl.\ţine 'locuri apare limpede ca aci sensul inneităţii cartesiene. Şi totuşi, În ciuda unor asemenea afirmaţii , Locke combate pe Descartes (şi mai ales pe Cartesieni ) revenind asupra obiccţiei că ideile Înnăscute ar trebui să fie prezente oricând În mintea oricui. Iar ceea ce e demn de subliniat, e că răspunsul lui Leibniz, din «Nouveaux cssais», va fi tot că înnăscute nu sunt ideile ci facultăţile, - cu precizarea originală însă că facuItăţile sunt adev<'\rate dispozi ţii, adevărate preformărL

[n orice caz, se poate vedea încă odată , dintr' un exemplu ca acesta , cât de uşor trec filosofii unii peste alţii, deopotrivă atunci când se combat ( Locke pe Descartes) ca şi atunci când;, direct sau indirect, se continuă (Leibniz pe

Descartes) . 2) Descartes nu ia în discuţie contradicţia pe care o relevă întâmpinătorur

Între afirmaţia că eroarea e o l ipsă şi cea că provine din concursul a două pricini. Ar fi putut răspunde Însă că al doilea caz nu face decât să explice În ce constă lipsa. şi anume în a nu potrivi cum trebue cele două facultăţi ale

spiritului.

AL TREILEA SIR DE INTÂMPINĂ RI ŞI RĂSPUNSURI 97

Cât despre libertate, nu s'a afirmat nimic in ce o priveste decât lucrurile ce le resimţim zilnic în noi înşit1(� şi ne sunt �_ noscute prin lumina firească a minţii .

1. 13. Limpezimea în inte"ţect� despre care vorbeşte auto­ruZ (ca de un criteriu al adevărului şi de tm imp.uls pentru voinţă)� nu poate constitui un argument. Gel ca·rc nu are niciun fel de îndoieli pretinde şi el a stăpâni o asemenea limp€zime. Ea poate fi pricina pentru care cineva îşi apără cu dâ'rzenie părerea� dar nu ne poate face s�o cunoaşten1 drept adevărată pe aceasta.

La afirmaţia (din M6ditaţia IV -a) că limpe.zitnea în inte­lect precede hotărîrea voinţii� e cazul să se arate act nu prin voinţă credem un lucru ori îi dăm consimţămâniu;Z�' căci lucru­rile cari ne sunt dovedite cum trebue sau pe cari le socotim demne de crezare� - noi le credem� fie că vroim ori ba. Prin urmal1e nu e dovedit că greşala isvorăşte din lJ1'oasta folosire a

libertăţii noastre (adică greşita potrivire dintre voinţă şi in­telect).

R. 13. Toată lumea ştie ce este o mare limpezime în in­telect şi prin ce se deosebeşte conceptul ei de cel apărat cu in­dărătnicie, dar, în fond, lipsit de o cunoaştere evidentă. Iar

când se spune că, «fie că vroim fie că nu», dăm crezare unui

lucru, e la fel cum s'ar afirma că, vroind sau nevroind, dorim­adică vroim - un lucru bun, atunci ,când îl cunoaştem limpede.

Ceea ce e contradictoriu în termeni 1 ) .

I. 14. Autorul afirmă, în cuprin8'!tl meditaţiei a V-a, că

triunghiul ar avea o esenţă hotărnioită chiar dacă nu s'ar afla

pe lumel niciun triunghiu. Dar cum putem avea ideea şi chiar

natura unui lucru pe care nu l-am întâlnit nicăieri� nici plă3'l'Ji:uit

pe teme�ul lucmrilor văzwte ? Dacă ne înţelegem asupra 1îume-

1 ) Convingerea lui Descartes - împreună de altfel cu mulţi filosofi, în

privinţa punctului acestuia - e că libertatea voinţii nu poate însemna indiferenţă

a ei. Intâmpinătorul ar fi admis poate aceasta. Dar el se întreabă: se Întinde

voinţa atât de departe Încât orice act de adeziune să fie de resortul ei" Nu

putem crede unele lucruri şi pe deasupra voinţii noastre de a le crede ? - Des� cartes nu răspunde nici aci de-a-dreptuI la chestiune. Răspunsul său explicit ar

fi trebuit. poate. să fie: noi nu incuviinţăm nimic fără să vrem; ci intelectul. încredin!ându-ne de adevărul unui lucru , îndeamnă voinţa să-şi dea adeziulH" 1 . Deci ş i de astă dată voinţa aderă nu din indiferenţă, c i pentrucă i se arat;', C �

poate sau trebue ea s ă admită.

.;

M E D I T A Ţ I I

Zor, o propoziţiune oarecare poate fi adevărati'i chiar atunci când orice lucru înfăţişat prin nume dispare; dar natura acelui lucru nu poate supravieţui existenţii lui. De pildă «omul e un animal» e o propoziţie necontl:nit adevărată din 7JriC'ina nume­lor; dar dacă oamenii ar pieri, n'ar mai 'exista nici naturră ome­nească. Esenţa, în măsura în care e deosebită de existenţă, nu,

e decât o întovără§ire de nume prin verbul este. R . 14. Intreg răspursul este : «Deosebirea dintre esenţă ,şi

eXlistenţă e cunoscută de toată ltU1llea ; iar ceea ce e rostit aci cu pruvire la numeile veşnice, în locul conceptelor ori ideilor de adevăr veşnic, :a fost combătut şi dat la o parte încă de mai sus».

I. 15. Trebne să ni se lămurească mai bine în ce �nţeles se spune că Dumnezeu nu poate înşela. Oăci §i medicul în-§cală, în­tr'un anumit înţeles, pe bolnav, ori părintele pe copil, dar aci în§elăciunea nu isvorăşte din rău.tate. laI(' dacă nu. §tim sigur că Dumnezeu nu ne în§eală, nici nu putem afirma cii el cheză­§ueşte existenţa lucrurilor corporale.

R. 15. E drept - şi Juerul s'a recunoscut deseori - că ne înşelăm [şi noL Dar principalul e să nu fim înşelaţi în aşa fel Încât eroarea noastflă să trădeze în Dumnezeu ,voinţa de-a amăgi. (Iar o asemenea voinţă neîntâlnindu-se în Creator, pu­tem fi încredinţaţi de existenţa lucrurilor corporale ) .

Ultima întâmpinare. Dacă deosebirea di'n tre vi.� ş'i veghe este că, în cazul celei din urmă, stările prezent �] su,nt legate în­tre ele §i de asemenea legate

' cu §irul de stări trecute, - nu

s'ar p1dea ca, în vis chiar, cineva să aibe aoeeaşi i,mpresie de în­lănţuire §i deci să socoată totul adevărat ?

De asemenea, dacă tot adevărul §i toată s'ignranţa ştiin­ţei atârnă de Dumnezeu, un atett nu-§i poate da seama, pin simpla amintire a trecutului (de care să se lege prezentul), că veghează, sau cineva nu poate �i, fără euno§tinţa lui D umme­zeu, dacă veghează ori nu.

Răspuns. Cel care doarme poate să-şi închipuie { ă leagă cum trebue prezentul de trecut, dar el n'o face ; lucru de cart-şi dă lesne seama când se trezeşte. Cât despre ateu, amintirea. trecutului îi ajunge să Şltie că veghează nu însă şi că nu se în­şeală, - de vreme ce nu se ştie creat de un D�mnezeu ce nu amăgeşte.

AL PATRULEA ŞIR DE INTĂMPINĂRI

Făcute de către Arnauld, doctor în Teologie.

1. Despre natura spiritului omenesc .

In primul rând, e vrednică de subliniat îml)reju,rarea că 'punctul de plecare al filosofiei lui Descartes este şi cel al filo­sofiei Sfântului Augustin. Faptul că nu am putea fi înşelaţi dacă nu am exista, deschide - atât la unul cât şi la f :elălalt -argumentaţia ce tinde �ă ducă la dovedirea existe,nţii lui Dum­

nezeu. Să vedem apoi cum, plecând deLa un asemenea principiu,

se poate încheia că spiritul ,e deosebit de corp şi că esenţii spi­ritului nu-i aparţine decât cugetarea. In «Prefaţa către cititor»,

Descartes arătase că, la început, spiritul era privit ca înzestrat doar cu cugetare dintr'o nevoie metodică, iar nu în :,'ine; dar

adăoga îndată că va arăta în cuprinsul Med'itaţi'ilvr cum, din

aceea că nu ştim despre nimic altceva că ar aparţine esenţii sale, reiese că într'adevăr nimic nu aparţine spiritului d�cât cugetarea. Totuşi - spune întâmpinătorul - abia în li!! edita­tia a şasea se aauce o deslegare a acestei chesti.wni. lai" desle­garea este : întru cât toate lucrurile pe cari le corwepem limpede

şi distinct pot fi produse de Dumnezeu aşa �um le concepem,

e deajuns să concep limpede şi distinct un lucru fără de altul, spre a şti sigur că unul e deosebit de celălalt. Insă aşa se în­tâmplă cu sufletul şi corpul.

Aci e cazul să ne oprim. Majora argumentului de mai sus

e adevărată nu atât în cazul că o cunoştinţă e limpede şi di.'l­�inctă, cât în cazul unei cunoştinţi depline, care să cuprirulii . adică, tot ce poat.e fi cunoscut despre lucrul în chestiww. Ş·i

chiar autorul pare a recunoaşte aşa ceva, în ultimul Tl1..'lll'11·n.'l fiI

] 00 M E D I T A Ţ I I

intâielor obiecţii, acolo unde arată că nu orice deosebire prinsă­

ik noi e a �ucruJui insuşi. Dar nu ar putea c'ine'va pune la în­

doială faptul că avem o cunoştinţă întreagă şi desăvân}ită, fie

despre corp fie despre suflet, când le cuno�tem doar drept c.eva,

intins şi, respectiv, ceva cugetător ?

Că se poate concepe cm'pul dOM drept Cevlt întins şi ne­

având niciunul din atributele spiritului - nu are mare însem­

nătate. Cineva ar putea pretinde că spirit1u e 'oorporal, fără a

afirma că orice corp e spirit; prin urmare ar putea 80coti C01'­

pul drept gen şi spiritruJl doar drept �eţă. Şi se ştie . că genul

poate fi mţeles fără speţă. Suntem în stare să concepem figwra

fără a concepe vreuna din proprietăţile particulare ale cercului ,

de pildă. Nu s'ar putea întâmpla la fel cu spiritul faţă de corp ? '

E drept că suntem în măsură să avem uneori anumite cu­

noştinţe asupră-ne fără a avea cunoştinţa corpultti. Dar Munci revenim la întrebarea : ne cunoaştem oare în chip complet ? Să pTea,upunem că cineva ştie despre unghiul înscris înh"un semi­cerc că e drept, iar triunghiul făcut de acest unghiu, cu dia­metrul e unul dreptunghiu; să presupunem, apoi, că acelaşi ins nu ştie că patratul bazei, în triungkiul de care e vorba, e

egal cu suma patratelor catetelor. Potrivit cu învăţătura lui. Descartes el ar putea spune : ştiJu limpede ş'i distinct că triun­ghiul e dreptunghiu : mă îndoesc totuşi că patratul bazei e egal cu suma patratelo.r catetelor; deci proprietatea din 'urmă nu

aparţine esenţii triunghiulu.i ") . Iar acum «toate lucrurile pe cari le concep limpede şi distinct pot fi produse de Dumnezeu aşa cum le concep», reiese că Dumnezeu poate face ca un triu.nghiu

dTeptunghiu să n'aibe proprietatea ca patratul bazei să echiva­le:Je pătratele catetelor.

Ce s'ar răspunde aci ? Eventua l că insul acela mt cunDa§te limpede şi distinct natura triunghiul1ti ? Dar de und!.e ştiu eu că deţin mai bine natura spiritului, consta tând că e lXva cugetă­tor, decât cunoaşte acela natura triunghiului constatând că e,

în speţă, unu.l dreptunghiu ? Deci ' la fel cum se înşeaLă el ne­ştiind mai mult despre natura triunghiului, mă pot înşela eu

neştiind mai mult despre cea a spiritul?l.i. Şi, de b,ună seamă,

1 ) Observaţia lui Arnauld merită să fie cercetată cu atenţie. Ea pune

in plină lumină Insuficienta - cel puţin aparentă - a criteriului clarităţii şi •.

distincţiei folosit în el însuşi.

AL PATRULEA SIR DE INTÂMPIl\'ĂRI 1 0 1

'nU e de mirare - 0Jr putea găsi cineva - că nu mă cunosc pe mine însumi ca existând altfel decât ca fiinţă cugetătoare, de VTeme ce mi-am aedus existenţa din simplul fapt al cugetării. Şi de aceea, nu putem pretinde că avem aci o dovadă cum că esenţii mele nu-i aparţine decât cugetarea. Ba, într'un anumit ,sens, aTgumentul în chestiune dovedeşte prea rYW;,lt, lă,sând să creadă că omul este doar un spirit iar corpul - după cum afirmă încă alţi filosofi - un simplu vehicul al :Spiritului.

Dacă s'ar răspunde că trupul nu e înlăturat din esenţa mea în chip absolut, ci doar în măsura în care sunt fiinţă gân­ditoare) s'ar putea bănui că în această din urmă măsură ideea pe care mi-o fac despre mine nu e cea a unei fiinţe întregi) ci e doar o idee căpătată prin puterea de abstragere a minţii. Poate că printr'un simplu proces de abstracţie afirmăm aşa ceva) la fel cum geometrii afirmă că linia e o lungime fără lăţime) deşi 8(;' ştie că 'În sânul realităţii nu există o asemenea linie. Iar chestiunea e cu atât mai nelămurită, cu cât facultatea de a gândi este cu-adevărat legată de organele corporale) de vreme ce la copii ea pare amorţită iar la nebuni cu desăvârşire .stinsă.

Ou 'privire la chestiunea nemuririi sufletului) �ntâmpină­torul se arată de acord cu cele ce spune autorul în «Synopsis»-'Ul medii�ţiei a doua. Privitor însă la afirmaţia, din alt'e lucrări a ctJCeluiaşi autor) cum ca animalele n'ar avea su{let. e de remarcat că părerea aceasta nu poate convinge pe toată lumea) căci e greu să crezi că) de pildă, oaia fuge la vederea lupului doar prin re­.aGrţii corporale) iar nu şi prin ceva care să ţină de fir,ea su,fletului.

2. Despre Dumnezeu.

a) Unul dintre argumentele aduse de autor pentru dove­direa existenţii lui Dumnezeu afirmă) în primul rând, că Dum­nezeu există pentrucă se află în mine ideea sa; în al doilea rând) că eu) cel ce are o asemenea idee, nu pot veni decât dela Dumnezeu. Ou privire Za fiecare din aceste două puncte e de obiectat ceva.

In cazul primului) trebue subliniată o contradicţie de-a autorului. Descartes arătase că fa:tsitatea se întâlneşte) de fapt) dOM în judecăţi; acum însă afirmă că pot exista chiar idei catre să fie false în chip material. Oe 'înţeles are această nouă

1 02 M E D I T A T I I

afirmaţie ? Să lOOm un exemplu, unul de-al autorului însuşi ;· id,eea de frig. «Dacă - spune autorul - frigul e doar o priva­ţie a căldurii) ideea ce mi-l înfăţişează drept un lucru pozitiv va fi în chip material falsă». Dar se întâmplă dimpotrivă : dacă frigul e doar o privaţie, nicio idee' nu, mi-l va putea înfăţişa drept un lucru pozitiv. Autorul confundă aci ideea cu judecata. (Doar printr'o jud,ecată putem hotărî că avem în minte ,ideea unei privaţii) . De altfel nu spune autorul că, orice am crede despre fiinţa infinită) ideea ei îmi înfăţişează totuşi ceva ? La fel, prin urmare, am putea spune despre orice idee poziti'vă. Ideea mea poate să nu, fie a frigulu,i, ea nu poate fi însă falsâ.

Oineva ar zice că toJemai de acea e falsă fiindcă nu e ideea frigului. Dar ceea ce e fals e doar judecata pe care-o facem, cum că ea e ideea unui anumit lucru. Tot 'aşa ideea de Dumnezeu nu poate fi numită falsă, din punct de vedere material, chiar da.că poate fi atribuită unor lucruri ce nu sunt Dumnezeu, cum fac idolatrii. Şi apoi) ce anume pricinueşte falsiiatea ideii mcle : faptul că eu, particip şi dela nefiinţă ? Dar nu reiese atunci în­cheierea absurdă că nefiinţa pricinueşte existenţa pozitivă a obiectului unei idei oarecari ?

b) Autorul se întreabă cum altcumva aş putea lua fiinţă eu însumi, cel care port în mine ideea fiinţei infinite, dacă nu dela însăşi fiinţa infinită. Dacă aş isvorî dela mine însumi, nu mi-aş dărui singur toate desăvârşirile ? - Dar mvăţatul care face întâiele întâmpinări obiectează pe drept că a exista «prin sine» nu are un înţeles pozitiv ci unul negativ : a nu exista prin altcineva. Oe răspunde la aceasta Descartes ? El răspunde că «a exista prin sine» nu trebue luat în 'Înţeles negativ ci pozitiv}" chiar (sau mai ales) prin raport la Dumnezeu) care este întru câtva faţă de sine aceea ce e o cauză eficientă faţă de efectul ei.

O asemenea teză trebtte combătută. Ea trebue combătută şi în genere, căci a exista prin sine în chip pozitiv, ca printr'o cauză) e cu neputinţă ; dar trebue combătută şi în cazul exis­tenţii lui Dumnezeu) căci nu are nici un rost ca el să fie cauză sieşi. , : i

Intr'adevăr) în privinţa aspectulUti general al chestiunii) e vădit că, orice efect atârnând de cauza sa, un acelaşi lucru nu poate atârna de sine însuşi. Oăci între cauză şi efect e un ra­port mutual, iar un asemenea raport nu poate avea loc decât intre două lucruri. Apoi e absurd ca un lucru să primească exi-

AL PATRULEA ŞIR DE INTÂMPIN1\.RI 1 03

stemţa (ca fiind efect) şi tot el s'o aibă di'mainte (ca fiind cau­ză). Deci un lucru nu poate fi propria sa ca1Lză. Iar cum auto­rul afirmă că, în planul realităţii, actul de a se conserva e' ace­laşi cu actul de a se creia pe sine (necontenit), reiese că un lucru ce nu se poate creia pe sine, nu se poate nici conserva.

In ce pt'iveşte cazul particular al lui Dumnezeu, e ş·i mai vădit că expresia de «prin sine» nu poate avea, la el, decât un în­ţ,eles negativ, ,adică : nu prin altcineva. A exista prin sine în chip pozitiv înseamnă a se fi creiat şi a se cre-ia în fiecare clipă. Dar are nevoie Dumnezeu de aşa ceva? Are vreun sens la el «fiecat'e clipă» când el trăeşte în mernitate, într'un pre­Izen� veşnic ?! Deci nici a se creia îrv'jiecare clipă, adwă a se conserva, cu atât mai puţin a se fi creiat dintru început - căci atunci ar fi existat încă înainte de a exista! - nu sunt lucruri de rostit cu privire la Dumnez6iu. Dacă-l concepem ca existând prin sine şi în chip pozitiv, e fiindcă spiritele noastre sunt măr­ginite şi nu putem concepe pe Dumnezeu decât după tiparul lu­crurilor creiate.

De altminteri, cauza eficientă a. unui lucr·u e cerută de existenţa iar n'u de esenţa lui. De pildă, nu te întrebi care e cauza eficientă a UJnui triunghiu decât dacă vrei să ştii de ce există triunghiul ite faţă; dar nu te întrebi cine a făcut ca el să aibă unghiurile egale cu două drepte ci ştii că lucrul Î8Vo­răşte din esenţa sa. Matematicienii, neinteresându-se de exis­

tenţa obiectului lor, nu caută nici cauze eficiente pentru el.

Dat' nu e mai puţin de esenţa lui Dumnezeu să existe cum e de

cea a triunghiului să aibe unghiurile egale cu două drepte. Deci

n'are rost să căutăm altundeva, sau 1tn Dumnezeu �nis.uŞi, cauze eficiente pentru el, - ceea ce ar supăra pe teologi. Dacă cin,eva

întreabă de ce există Dumnezeu, cel mai bun răspuns este : fiind­

că e Dumnezeu 1 ) .

c) Oum am putea scăpa să nu cădem în cerc atunci când afirmăm că suntem încredinţaţi de adevărul lucrurilo.r, pe cari

1 ) Oricine îşi dă seama căt de mult sunt în spiritul găndirii lui Descartes

vederile acestea. De aceea întâmpină riie ' lui Arnauld i-au şi plăcut filosofului

atât de mult, pare-se. In timp ce alte întâmpinări il nemulţumesc, îl supără , uneori

îl fac să nici nu urmărească prea bine până la capăt gândire a potrivnicului ,

acestea ale lui Arnauld îi dau gustul de discuţie, chiar atunci când i se Î m po_

trivesc în chip destul de serios.

1 04 M E D I T A Ţ I I

le c01wepem limpede şi distinct) doar prin faptul că Dumnezeu

există) de vreme ce ştim că Dumnezeu există întru cât conce� pem aceasta deosebit de limpe�e şi de distinct ?

Şi încă un lucru) trecut până acum c,u vederea. Ce înţeles are să se afirme ca nu se poate afla nimic în noi - în măsura în carre suntem fiinţe cugetătoare - fără o cunoaşt.ere din par­tea noastră ? Căci suntem fiiruţe cugetătoare fiindcă avem spi­rit. Dar nu sunt atâtea fiinţe - copiii nenăscuţi) de pildă) -care au spirit dar nu ştiu de facultăţile spiritului lor ?

3. Despre lucrurile ce pot nemulţumi pe teologi.

Observaţiunilt de mai jos nu sunt făcute decât spre a ho­tărî pe autor să dea altă înfăţişare sau nOlui lămuriri unora dintre tezele sale. Aşa) îndoiala oe se abate asupra tuturor lu­crurilor ar putea să pară 'îngrijorătoare unora)' au,torul ar tre­bui să înştiinţeze) întro prefaţă) cum că nu e vorba decât de

ceva provizoriu. Mai departe) în meditaţia IV-a unde se vor­

beşte de pricinile greşelii) ar trebui l1JY'ătat că e vorba de adevăr şi falsitate) nu de bine ş-i rău. Apoi, ar fi bime să 8e precizeze efă doar în materie de ştiinţe nu şi de credinţă ori în cele ale vieţii se cer lucruri concepute limpede şi distinct. In această privinţă e bine de ,reamintit şi adâncit deo86'birea pe care o. făcea Sf. Augustin între a înţelege, a crede şi a avea păreri 1) .

Dar ceea ce ar putea nemulţumi cel mai mult pe teologi e faptul că autorul nu reC'IMnoaşte niciun fel de calităţi sensibile obişnuite, ci alcătueşte realitatea fizică doar din întindere, fi­gură şi mişoare. Ce se întâmplă însă cu pâinea eucharistică, şi cum mai trebue, atunci, să înţelegem taina Eucharistiei ?

1 ) Sf. Augustin e unul din autorii la cari Arnauld se referă cel mai des.

Apropierea filosofului creştin de modernul Descartes nu ne pare azi de fel

neîndreptătită, - după cum se poate vedea, din cercetările istorice făcute in jurul isvoarelor filosofiei cartesiene.

RĂSPUNSURI LA AL PATRULEA ŞIR DE INTÂMPIN'\UI 1 05

RASPUNSURILE AUTORULUI

LA CEL DE-AL PATRULEA ŞIR DE INTÂMPINARI

1) RăYpum la prima parte. Despre firea spiritultti omenesc.

Autorul e m,uilţumit să afle că are în sprijinul său învăţă. tura ·Sfântului Augustin.

In ce priveşte felul cum, cunoscând c,ă nimic în afară de cugetare nu aparţine esenţii mele, reiese că nu-i aparţine cu adevărat nimic altceva (lUCI!'U făgăduit în «Prefaţă») , aşa ceva a fost dovedit acolo unde s'a arătat că Dumnezeu fiinţează şi eă el e în stare a creia toate lucrurile pe cari noi le concepem limpede şi distinct ca fiind cu putinţă. Insă mă c011cep foarte bine ca fiind înzestrat doar cu spirit, deşi s'ar putea să fie în mine alte lucruri despre cari nu ştiu încă nimic. Deei sunt În­credinţat că Dumnezeu mă putea creia fără celelalte iucruri pe cari nu le cunosc încă. E adevărat că spiritul e de . senţa omu­lui ; daT nu e de esenţa spiritului să aibă un corp omenesc, căci niciun lucru fără de care un altul poate exista nu � cuprins în esenţa acestuia.

Mai departe, spre a cunoaşte că două lucruri sunt deose­bite ( şi deci că Dumnezeu le putea face deosebLt) nu e chiar ne­voie. cum spune Arnauld, să avem cunoştinţe depline şi desă­vâJr.şite despre .rucele lucruri . Pentru ca o cunoştinţă să fie de­plină -şi desăvârşită ea trebue să îmbrăţişeze toate proprietă­ţile 'lucrului cunoscut ; iar omul, chiar dacă are cu altevărat cunoştinţe desăvârşite, nu-şi poate da seama că le are, afară doar d8iCă nu i-o revelează Dumnezeu. Căci pentru a-ţi da seama că un lucru nu are mai multe proprietăţi ar trebui să ştii tot ce a pus Creiatorul în lucrul acela, şi deci cunoaşterea omului ar trebui să acopere puterea infinită a lui Dumnezeu, - ceeru ce e cu neputinţă. Pentru a cunoaşte doai lucruri ca deosebite nu e deci nevoie de o cunoaştere desăvârşită ; e însă nevoie de una care să ne îngădJUe a concepe pe-roe-a'ntregul lu­crul, - I1U în sensul deplinăJtăţii ci in sensul pHnctăţii lui. E cu neputinţă să ştim că deţinem toate proprietăţile unui lucru, dar ne e cu putinţă să ştim că deţinem atât ea proprietăţi câte ne trebues'c pentru ca un lucru să fie co.mplet, să fie o sulm\.an ţ ii de sine stătătoare. A concepe pe-de-a'ntregu:l înseamn�. : t ( ' 1 1 1 1 -

1 05 M E D I T A Ţ I I

cepe că ceva e lucru întreg. Iar un lucru e întreg când e () substanţă, înzestrată cu atribute ce ne ajung spre a ne face să ştim că avem în faţă o substanţă adevărată. Există şi unele substanţe despre care se spune că sunt incompilete ; dar acestea nu ar trebui, de fapt, să se numească substanţe , de vreme ce nu subsistă prin ele însele. Nu ar avea decât un înţeles să fie incomplete, şi anume, rămânând substanţe, să se alătur.� totuşi unei aLteia spre a alcătui o substanţă nouă. Aşa o mână e o substanţă incompletă dacă e raportată la corp ; în sine, totuşi, e o substanţă completă. Tot aşa corpul (pe care-l cllnoaştem� prin atributele sale de a fi întins, di:vizibil , figurat etc. ) e o substanţă completă în el insuşi, ca şi spiritul ; dar raportate la

om pe care-l alcătuesc - ele pot fi numite incomplete.

Ceea ce se adaogă mai jos, cum că spiritul ar putea fi,

faţă de corp, ca speţa faţă de gen, nu e de fel potrivit. Căci , chiar dacă putem concepe genul fără de speIţă, nu putem în ni­

ciun caz concepe speţa fără de gen. Pot concepe figura fără să

mă gândesc [a cerc, deşi nu fără a mă gândi la o fig1.!ră oare­

care, dar nu pot concepe cercul şi diferenţa sa specifică fără a

mă gândi la figură. Ceea: ce nu e de fel adevărat cu privire la

spirit : căci pe el îl pot concepe limpede şi pe-de-a'ntregul fără

niciunul din atributele corpului , după cum s'a arătat pe larg în Meditaţii.

Dar, spre a do:vedi că putem înţelege limpede o proprie­tate fără ca totuşi să cunoaştem cum tIrebue IUn lucru oarecare,

deoarece nesocotim alte proprietăţi, întâmpinătorill dă ca exem­

plu triunghiuJl îmscris într'un semicerc, despre care s 'ar putea să ştim că e drept, fără să ştim - deci tăgăduind - că pa­tratul bazei e egal cu patratele catetelor. ExempluJ, totUJŞi, se­

deosebeşte în mai multe privinţe de problema spiritului şi corpului. Mai întâi, ;proprietatea ca patratul bazei să fie egal cu patratele caJtetelor nu e ceva de sine stătător, nu e o sub­stanţă, un lucru întreg, aşa cum ne apare spiritul ori corpul ; apoi, chiar dacă putem constata că un triullghiu e dreptunghiu , fără a băga de seamă proprietatea Ilaturilor sale, nu putem to­tuşi concepe un triunghiu care să aibe această ;proprietate fără a ne da seama că e unu[ dreptunghiu, - [n timp ce totuşi spi­ritul îl putem concepe limpede fără de corp , şi invers ; în sfâr­şit, neştiind că triunghiul are o proprietate anumită, nici nu i-o putem nega, căci nu refuzăm unui lucru decât ceea ce ne dăm

RĂSPUNSURI LA AL PATRULEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI l OT

bine seama că într'adevăr nu-i aparţine ; dar nimeni n'ar putea

spune că nu aparţine unui triunghiu dreptunghiu proprietatea

laturilor sale, a;şa cum spune despre corp că nu-i aparţine nici� unul din atributele sp1ritului.

Cum se face că două substanţe se înlătură una pe alta, de

vreme ce le concep limpede uilla fără de alta ? Dar nu aş putea fi

încredinţat că lucruriae sunt a.şa cum le concep eu, dacă n'aş avea ideea de Dumnezeu şi chezăşia sa în ce priveşte adevărul.. Deci tot ce s'a spus în meditaţiile III, IV şi V slujeşte pentru încheierea deogebirii adevărate dintre spirit şi corp, încheiere ce e :brasă şi desILvârşită in meditaţia VI-a.

Că nu e de mirare să mă cunosc altfel decât ca fiinţă cu­

getătoare de vreme ce am dedus că exist din faptul că cuget -­

aceasta nu se împotriveşte de fel vederilor autorului. Tot aşa

se întâmplă, atunci când cercetez firea corpului, să nu Întâlnesc în el nimic care să îngădue cugetarea, lÎar aceasta mă ajută să le deosebesc 1 ) . Gât despre faptul că argumentul în chest iune dovedeşte prea mult, şi anume că omuJ. e doar spirit, - auto­rul nici nu s 'a gândit să pretindă aşa ceva. In aceeaşi medita­ţie a VI-a unde s'a; arătat deosebirea dintre spirit şi corp" s'a dovedit şi că ele sunt substanţial legate unul de celălalt. Cineva poate afirma că braţuJ e un lucru cu-adevărat deosebiJt de restul corpului, fără să tăgăduiască Însă că el e de esenţa olllului în­treg. La fel şi cu conceptul de spirit, calI'e se deosebeşte mult, prin urmare, de linia abstractă a matematicienilor.

Dacă - răspunzând la o altă întâmpinare - cugetarea e· amorţită in copii şi turbU!rată, nu stinsă, la nebuni, aceasta nu Înseamnă că ea e într'astfel legată de oI'lganele corporale Încât

1 ) Autorul nu pare a înregistra cum trebue obiecţia lui Arnauld. Acesta

arătase că, dacă te ridici dela cugetare la fiinţă ,e firesc ca esenţa fiinţei aflate: să nu consiste ' decât în cugetare; cu alte cuvinte dacă te ridici dela o proprie� tate la o substanţă, e firesc ca proprietatea in chestiune să fie esenţială acelei substanţe. Chestiunea e însă dacă. în felul acesta . nu sărăceşti o substanţă dând prea multă însemnătate unora dintre proprietăţile ei. şi dacă nu�ţi faci prea uşoară problema deosebirii dintre două substanţe . ( în speţă spirit şi corp) fă� când�o pe una posesoare a unei anumite 'proprietăţi. pe alta a unei proprietăţi deosebite. Şi dovedeşte aceasta că substanţele nu pot avea şi proprietăţi comune?

Iată intrebarea căreia ni se pare că ar fi trebuit să răspundă Descart('s lji care. poate. nu�şi găseşte chiar aşa de greu un răspuns în cadrul filosofid salC'.

�t 08 M E D I T A Ţ I I

,nu poate fi fără de ele. Organele îi pot [mpiedica mersul , dar nu 1-1 pridnuesc.

In sfârşi,t, faptrul că animalele nu au sUlflet" nu poate fi lă­:murit mai pe larg fără desfăJşurarea întregii fizici , şi nici nu e la locul lui aci . Un lucru trebue subliniat totuşi, împrejurarea că nu s'ar putea face nicio mişcare, fie �n corpul animaleloc fie într'al nostru, dacă aceste corpuri n'ar avea în ele toate or­

: ganele şi mijloacele datorită cărora aceleaşi mişcări s'ar putea de asemenea produce într'o maşină. Şi nu se petrec în trupul

nostru atâtea lucruri cu privire la cari spirituJ nu e de fel răs­punzător ? Dar prea multe prejudecăţi ne întunecă mintea spre a

,primi lesne asemenea învăţături nouă.

2) Răspuns la partea cealaltă. De3pre Dumne�eu.

In felul cum înţelege întâmpinătorul lucrurile, i se poate foarte bine da dreptate ;' dar nu aşa le'·a înţeles autorul,: iar dreptatea e şi de partea sa.

a) De pildă, atunci când a fost vorba de idei , autorul le-a privit din punct de vedere material - ceea ce i-a îngăduit să le declare uneori false - în timp ce întâmpinătorul le-a privit

,doar din punct de vede formal. Negreşit că ideile luate în ele însele nu sunt decât forme. neavând nicio alcătuire materială. Dar ele pot da judecăţii materia ori prilejul să greşească. şi

' în acest înţeles unele pot fi numite false din punct de vedere material el ) . De pildal, fie că frigul e ceva pozitiv fie că e o pri­vaţie, noi nu avem altă idee despre el ; iar ideea noastră ne poate

-da prilejul să greşim, dacă e adevărat că frrigul este o privaţie. Prin urmare, nu s'a confundat judecata cu ideea. In ju­

' decată nu se poate întâlni decât o eroare formală, în timp ce la idee e vorba de una materială. In acest înţeles ideea de frig poate fi numită fa.lSlă, după cum poate fi numită chiar ideea de Dum­nezeu , în cazUJl că prileju�te judecăţi neadevărate. ca la id� la1tri. E drept însă că unele idei dau foarte rar prilejlllll de a ne înşela, şi abia dacă trebue să le numim false materialiceşte, în ' timp ce altora li se cuvine din plin o asemenea calificare. Iar

\ 1 ) Autorul recunoaşte. prin urmare. că falsitatea propriu zisă nu poate

săIăşlui decât în judecă'\i . Materlalitatea ideii înfăţişează doar capacitatea ei de

"a fi conţinut al unei judecă\i posibile.

RĂSPUNSURI LA AL PATRULEA ŞIR DE INTÂMPI�.\ll I 1 09'"

ideile confuze pe cari ni le alcătuim uneori singuri despre divi­nitate, ne fac să greşim cu mult mai rar decât anumite aspecte şi date ale simţirii.

De ad reiese că n'are rost să ne întrebăm care e cauza

acelei existenţe obiective care face ca o idee să fie falsă mate­rialiceşte. Sau dacă fi nevoie de ceva pozitiv, spre a pricinui falsitatea, atunci lucrul se poate foarte bine găsi în mine, şi este anume simţămân.tru1 meu că ideea îmi înfăţişează efectiv ' ceva, când nu-i corespunde nimic în afară, - simţământ pri­cinuit de în1:JUnecimea, firească în mintea unei fiinţe nedesăvâr- · şite ca mine.

b) Dar ceea ce nemulţJUmeşte cel mai mult pe întâmpină.­tor este afirmaţia că putem gândi pe Dumnezeu ca fiind oare- , cum în acelaşi raport CIU sine însruşi în care e cauza eficientă . cu efectul ei. Totuşi autorul a spuSr că raportul e «oarecum:!> acelaşi, ceea ce nu înseamnă că e tocmai acelaşi, dar că� «putem gândi» astfel prin nedesăvârşirea minţii noastre. Apoi în alt loc autorul a afirmat că despr'e orice lucru se poate cerceta ce · cauză eficientă are, sau, măcar, de ce nu are nevoie de una ; - în care loc e limpede că a făcut excepţia tocmai pentru cazul lui Dumnezeu.

Afirmaţia că Dumnezeu există prin sine nu poate fi deci luată că el există ca şi cum :şi-ar fi sieşi cauză eficientă, ci doar' în înţelesul că puterea nesfârşită a lui Dumnezeu e cauza pentru care el nu are nevoie de cauZa 1 ) . Dar această putere nesfârşită , este fără îndoială ceva pozitiv, şi de aceea s' a spus că Dumne­zeu nu are nevoie de cauză dintr'o pricină pozitivă. Şi nu se'

gândeşte nimeni aci la ceva analog cu felul cum sunt creiate sau păstrate lucrurile, ci doar la împrejurarea că imensitatea , lui Dumnezzeu e de aşa natură încât el nu are nevoie să! fiţ con-

1 ) Vorbind în felul acesta, Descartes nu-şi dă seama, de sigur, câtă dreptate dă lui Arnauld, care afirmase că Dumnezeu nu poate exista «prin sine" decât în înteles negativ (adică: nu prin altcineva) , A spune că puterea lui Dumnezeu e cauza pentru care el nu are nevoie de cauză, e a spune tocmai, că Dumnezeu nu există : prin altcineva. Iar cum Descartes afirmase că «prin sine� nu poate însemna în cazul lui Dumnezeu decât ceva pozitiv, am fi în drept să credem că, de astădată cel putin, autorul s'a înşelat iar întâmpinătoru! a avut dreptate. De fapt însă şi unul şi altul au dreptate, după cum o recunoaşte autorul însuşi.

1 1 0 M E D I T A Ţ I I

; servat. Tot ce afirmă Arnauld pC/ate fi prirrJt drept adevărat. Dar el nu tăgădueşte, de bună seamă, că această putere a lui Dumnezeu e ceva pozitiv. Iar pentrucă celelalte lucruri nu au o asemenea putere pozitivă. autorul s'a socotit în drept să spună că nimic n'ar putea fi socotit ca existând prin sine decât în chip negativ, Dumnezeu singur existând prin sine în chIp po", zitiv.

Că a exista prin sine îri, chip pozitiv. ca printr'o cauză, poate supăra pe teologi ? Dar teologii n'au să se teamă de în� 1:rebuinţarea cuvântului de cauză decât în ce priveşte trinitatea, una e preferabil să întrebuinţeze - cum şi fac - cuvântul de «principiu» , spre a nu face să se creadă că Fiul e mai puţin de­cât Tatăl. Când însă e vorba de Dumnezeu singur, ideea de cauză e cât se poate de folositoare. Prin cauza eficientă, mai ales, :3e ajunge la dovedirea existenţii lui Dumnezeu ; căci despre tr n.te lucrurile, chiar despre Dumnezeu, eşti în drept să te întrebi, la început. ce cauză eficientă au (şi dacă nu, de ce nu au neVOIe de Wla) . Iar lumina minţii ne învaţă că aceea ce este «prin alt­ceva» :e prin el ca printr'o cauză eficientă, în timp ce aceea ce e « prin sine» e ca printr'o caJUză formală, adică se dovedeşte de o asemenea natură încât nu are nevoie de cauză eficientă .

Interpretarea lui «prin sine» doar în înţeles negativ nu

ne-ar mai îngădui să dovedim existenţa lui Dumnezeu prin efecte, după cum pe drept a arătat autorul primelor întâr'lpi­

nări 1 ) . Dar Între cauză eficientă, propriu zisă, şi nici o cauză, există ceva de mijloc, anume esenţa pozitivă a unrui lucru, esenţă

la care ideea de cauză eficientă poate fi. până la urmă, adusă, prin aceeaşi trecere la limită care în geometrie ne ajută să ajungem dela conceptul unui poligon - sporindu�i numărul latu­

rilor - �a cel de cerc. Deci nu e vorba de o cauză eficientă ob1ş­

nuită, în care efectul să fie altceva decât principilUl iar acesta

să�1 preceadă în timp pe cel dintâiu. Analogia nu trebue luată

în sens literal. Când se spune că uni lucru ce ar exista prin

sine «şn·ar da» toate desăvârşirile, se înţelege că ar fi prin

natura sa astfel încât le-ar avea pe toate în chip actual.

1 ) Un lucru care există prin: sine adică nu prin altcineva, nu este cu necesitate atotputernic şi a toate creator. In primele întâmpinări se arăta că un lucru poate să nu existe prin altcineva, fiind totuşi îngrădit din pricini ;lăuntrice.

RĂSPUNSURI LA AL PATRULEA ŞIR DE INTÂMPIN X m 1 1 1

Felul de-a vorbi propriu cauzalităţii eficiente este de folos

tocmai spre a concepe, prin trecere la limită, celălalt sailU de

-cauzalitate. Bineînţeles că, în :cea de a doua cauzalitate, efectul nu mai e deosebit de cauză, iar dacă s'a spus despre Dumne­zeu că şi-e singur cauZă, nimeni n'a vorbit despre el ca de un

efect. In schimb a-J privi drept cauza, adică a privi esenţa unui lucru dr<:p t o cauză formală, Înseamnă a nu proceda altfel decât a făcut Aristotel Însuşi 1 ) . Deci şi asupra lui Dumnezeu

te poţi întreba de ce există. In loc totUIŞi să răspunzi, ca la orice

altă existenţă, arlitând care e cauza lui eficientă, răspunzi ( oum face şi intâmpinătorul ) arătându-i cauza formală, adică esenţa.

Dar cauza formală trebue, într'·un anumit sens, să amintească de) cauza eficientă, dacă vroim să ne ridicăm, din cauză efi�

cientă în cauză eficientă, până la existenţa lui Dumneze!U . In .. tâmpinătorul , interzicând orice analogie între cauze, întunecă dovada existenţii lui Dumnezeu prin efecte. A vroi să te împo­

triv:eşti analogiei , păstrând totuşi demonstraţia existenţii lui Dumnezeu, e ca şi cum ai vroi să păstrezi demonstraţiile! lui

Arhimede, împotrivindu-te totuşi trecerii la limită, sub cuvânt

că poligonul eu ori câte laturi e altceva decât cercul.

e ) Incă de mai sus, dela răspunsurile 3 şi 4 la întâmpină­rile secunde, s'a arătat de ce nu se cade în cerc afirmându-se pe de o parte că Dumnezeu garantează adevărul cunoştinţelor

limpezi şi distincte iar, pe de altă parte , că doar cunoaşterea limpede !şi distinctă a :Lui Dumnezeu ne încredinţează de exis­tenţa sa. Căci s'a făcut o deosebire între ceea ce concepem lim� pede şi lucrul d€iSpre care doar ne amintim că ll·am conceput limpede. Pe Dumnezeu îl cunoaştem în primul fel , iar existenţa

sa şi faptul că nu, e înşelător ne garantează celălalt soiu de cunoştinţe.

In ce priveşte faptul că spiritul nu�şi dă întotdeauna seama

de cele ce se află în el , - e greu să se admită aşa ceva. Nu

încape îndoiaLă că, de îndată ce e înfuzat în trupul lIDui copil,

1 ) Aristotel e citat aci de sigur spre a linişti de-a-binelea pe teologi. Ceea ce e şi mai neobişnuit pentru Descartes - care de obiceiu recurge atât de putin la autoritatea al tora - e că face şi un citat în limba greacă. (Se ştie că

unii comentatori se îndoesc, chiar, că filosoful ar fi cunoscut bine de tot limba {jreacă) .

J 1 2 M E D I T A Ţ I I

spiritul începe să gândească şi să-şi dea seama de aceasta, chiar dacă în memoria sa nu se întipăreşte încă nimic 1 ) .

3 ) Răspuns la cele ce pot nem,ulţu.mi pe toowgi.

Nici autoruJ. nu crede că Meditaţiile sale sunt pentru toate cugetele. Dar a înştiinţat de aceasta şi va mai ,înştiinţa, ori de câte ori va fi cazul. De asemenea, a avut grijă să arate că în scrierea sa nu e vorba decât despre adevăr şi falsitate, nu des­pre bine şi rău, după cum a arătat că nu tratează decât despre cunoaştere nu despre cele privitoare la credinţă ori acţiJUne.

Chestiunea accidentelor reale care să subsiste fără spri­jinul unei substanţe unde să se afle, ar putea căpăta dela autor răspunsul că el n'a tăgăduit aşa ceva, după cum se poate vedea

dintr'un alineat al lucrării mai vechi «Meteorii», sau chiar din cuprinsul Meditaţiilor ; căci aci se arată, în cursul desfăşurării

metodice a tezelor, că nu cunoaştem încă accidentele reale, nu însă că n'ar exista nreiunele. Totuşi, spre a vorbi mai deschis. e cazul să se precizeze cum că simţurile noastre nu sunt atinse decât de suprafaţa lucrului sensibil. Dar prin suprafaţa pâinii, vinului sau a oricărui alt corp, nu se înţelege o parte a substan­ţei, iar existenţa unei astfel de suprafeţe nu poate fi decât mo .. dală. Dacă Biserica înţeilege prin corpurile în chestLune aceea

ce toată lumea înţelege, adică suprafaţa, ea nu poate afirma - şi nici nu afirmă - că pâinea şi vinul sunt accidente reale. care subsistă în chip miraculos chiar fără de substanţa de care

erau legaţi. Iar de vreme ce teologii nu pretind aceasta, cu atât mai puţin ar putea-o face filosofii , - după cum se va vedea dintr'un «tratat al principiilor» ( Principii de filosofie) pe care autorul are de gând să-I dea la iveală. Accidentele reale nu pot exista fără de substanţă, afară doar dacă nu sunt ridicate ele însele la rangul de substanţe 2 ) .

1 ) Răspunsul lui Leibniz la obiecţiile asemănătoare va fi ceva mai subtil.

EI va arMa că spiritul are necontenit perceptii - căci nu există facultate fără

activitate - dar unele percepţii sunt mici de tot, «indistincte» , lumea percep­

tii!o� indistincte alcătuind zone cu rotul caracteristice, în vieaţa noastră su­

fletească.

2) După cum se vede solutia lui Descartes nu e de natură să impace pe

teologi; căci el nu face, în definitiv . decât să Întărească aceea ce fusese pus în discuţie de către Arnauld.

AL CiINCELEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI.

Făcute de către Gassendi împotriva celor şase meditaţiuni 1 ) .

Intâmpinătorul începe prin a mărturisi că. §i el crede în

. Dumnezeu §'i nemurirea sufletului) dar că :11/U se îmJpacă în­

totdeauna cu, metoda §i dovezile autorului.

a) Impotriva prime'i meditaţii nu e de obiectat decât că autO'f'lll alege acolo o cale ocolită spre a se desbăra de orice pre­judecăţi şi -iluzii , Nu ar fi fost mai simplu să spună) de pildă) că se itndoeşte de toate dată fiind mă1'ginirea spi1'itului ome!nesc ?

b) 1. -La cea de-a doua meditaţie se întâlneşte acekL§i fel

ocolit de-a ]June rproblemele. Automl dovedeşte existenţa spiri­

tului din faptl,tl cugetării, când ar fi putut-o deduce din orice altă actiune,

Z.'Fără a se î;llătura ipoteza că fiinţa ce cltgetă ar putea fi

ceva alcătuit dintr'o materie foarte fină) se tTece la afirmaţia

că ea ntt e decât spirit. E îndreptăţit aşa ceva ? 3. Automl trage încheie1'i din faptul că spiritul nu, e corp.

DaT de unde ştie aşa ceva ? Nu creşte şi slăbeşte spiritul odată

1 ) Prin tonul lor prea polemic , prin i ronia, poate şi prin întinderea lor,

întâmpinările acestea l-au nemultumit pe Descartes. De aceea, sub pretext că au­

torul lor protestase văzându-le publicate in corpul primei editii, Descartes a cerut

La ele să nu figureze in traducerea franceză ce s'a dat «Meditatiilor» sale, ară­

tand că nimic din ele nu e prea însemnat. Ele sunt totuşi la locul lor aci, aşa

incât nu putem decât să le rezumăm. Rezuma tul va fi mai puţin amănuntit de astădată, punând în lumină doar ceea ce pare de pret. De altfel nici Des­cartes nu răspunde la toate obiecţiile, multe părându-i-se isvorîte doar di : ! do­rinţa de a-l indispune . - Punctele 1 . 2, 3, etc. sunt ale intâmpinătorului ; nota\i i l ( I I a , b, c, a traducă torului român , ş i reprezintă cele şase meditaţii.

1 1 4 M E D I T A Ţ I I

de a gândi e înWastfel deasuJpra naturii corporale încât nimic de-al acesteia nu-i poate reveni.

4. Afirmând că nu e decât o fiiinţă cugetătoar'e, atdorul nu face abstracţie dOlar de corp ci şi de suflet, în anumite din

. funcţiunile sale, de pildă cele vegetative şi sensitive. (Punctele 5 şi 6 nu vor fi luate în seamă de către Descar­

tes) .

7. Spre a dovedi că fiinţa cugetătoare e de o na'tură OOose­bitii ,de cea a anirnalului, autorul ar trebui să sublinieze o ac� ţiune ce se produce altfel decât la animale şi independent de creier. Ceeace) nu face.

8. Cum e cu putinţă să se conceapă bucata de ceară. alt­fel decât prin atributele ei, cu alte cuvinte însuşirile ei 'sen­sibile ?

9. Cele ce se spun despre ceară dovedesc că eu, cel care o cercet-ez, îmi dau seamă cum că ex·ist} nu însă şi care e natura mea. Dar lautorul nu a vrut, cu exemplul său, să arate că sp'i- '

ritul există - ceea ce n-u era în discuţie - ci că natura sa; e

mai vădită chiar decât cea a corpului. Totuşi nu a reu..şit să definească spiritul dJecât în chitp negativ.

c) 1. La cea de-a treia meditaţie, e de obiectat, în primul râ!rid, faptul că lucrurile cunoscute limpede şi distinct nu sunt întotdeauna ad;evărate. In locul acestui relativ criteriu de ade­văr ar trebui să se dea o metodă care să ne arate în chip sigur când ne înşelăm şi când nu.

2. Autorul afirmă cu unele idei ne vin elin cfcrli W,1' aUde

sunt plăsmuite de moi. Dar, de fapt, acestea 'din urmă nu constau decât in cOmlp,unerea pe care o dă spiritul unor idei primite de

'

afa'fă, deci şi ele pot fi denumite ca venind tot din afară. 3. Când 'pume la îndoială toate lucrurile, de) pildă chiar

existenţa pământului, autorul ar putea fi întrebat : de re umbli pe pământ ?

Cât despre cele două idei pe care ni le facem despre soa1'f� şi dintre oari autorul spune că doar una trebue să fie adevărată, s'ar putea răspunde că amândouă sunt a'devărate, una mai mult şi alta mai puţin; dar de fapt ideea soarelui astronomic nu ne-o

AL CINCELEA ŞIR DE INTÂMl'IN Ă H l

·.reprezentăm niciodată, c i tot la imaginea primită dela simturi , riimânem.

4. Afirmaţia că e mai multă realitate obiectivă în su,bstanţt'i -decât în accidernt,e, n'are rost de vreme ce substanţa îmJprumută tot ce are ca realitate dela accid�ntele ei, sub cari, doar, ea e

«;O'YU>epută. De asemenea, afirmaţia că e mai mu,ltă realitate în ideea unui Dumnezeu infinit decât în cea a unui lucru finit e neîndreptăţită de vreme ce mintea noastră nici nu poate con� cepe infinitul. E dTept că ideea de Dumnezeu ettprinde un şir' de desăvârşiri; dar ea nu are prin a-ceastă mai multă realitate

,obiectivă decât au lucrurile finite, toate împreună, lucruri de ul/ide, printr'o sporire a fiecărei desăvârşiri în parte, am ajuns la iăeea 'desăvârşirilor Zui Dumnezeu.

(Puncful 5 nu va fi luat în seamă). 6. Cum se poate cunoaşte srpiritul pe sine (şi încă mai

curând decât orice altceva) când e ştiut că nimic nu poate ac­ţiona asupră-şi ? Ochiu·Z ae pildă nu se vede pe sine, sau se vedr;! doar într'o oglindă, adică printr'un mediu străin.

Apoi cum pot reieşi, din ideea despre noi înşine priviţi ca spirite, ideile lucrurilor corp o rale ? Există vreun raport între o

substanţă şi cealaltă, între spirit şi corp ? 7. Autorul se î�§eală 'Când îşi, închipue că are în minte

ideea substanţei infinite. Noi nu putem concepe infinitul decâf;l cel mult 'ca o negare al finiiuluL Şi ideea pe ca-re ne-o facem astfel este cel mult o parte a infinituliwi, nu infimiiul însuşi.

8. Cum (! C1L putinţă să existe fin chip actual, în lucrwri, , acele ce le conr:epem noi ca existând acolo ? Căci e� ex�stă în chip actual doar în ideea noastră, iar prin raport la realitate

'nu sunt decât virtuale. 9. Nu este ne1Joie de sprijinul necOintenit al Oreatorului

nostru spre a exista mai departe. Sunt, e drept, unele efecte, -cari au nevoie, spre a putea -exista mai departe, ae activi­tatea continuă a cauzei ce le-a crew,l; dar alte efecte stăruesc �n existenţă chiar atunci când, cauza ce le-a dat naştere e ni-

' 1'I'/.icită. Iar oricine ştie exe.mple de acest fel. 10. Despre ideea de DUllnnez6U autorul spune că nu poate

veni decât dela Dumnezeu. Dar s'a arătat mai sus cum o putem c�ta prin sporirea desăvârşirilor ce se întâlnesc Wi lumea

jăpturilor. De asemenea, nu e adevărat că nu se poate adăofl"

1 1 6 M E D I T A Ţ I I

sau scădea ntmw unei astfel de idei de vreme ce deseori în­văţăm dela alţii lucruri noui asupra esenţii lui Dumnezeu.

In sjâr§it, că Dumnezeu a întipărit în noi ideea sa, - CU1n oare o dovedeşte autorul ? Şi de ce soiu e acţiunea aceasta ? Iwr de vre·me ce ne-a întiJpărit la toţi aceiaşi idee, cum se face că nu-l concepem ou toţii pe Dnmnezeg în aoela.şi fel ?

d) 1 . In c.wprimul celei de-a patra rneditaţii, autorul arată: că, în chestiunile de fizică, nu pot avea nici un fel de întrebu­

inţare aşa nnmitele cauze linale. Dar C'ltm am putea ounoa.şte, :-rUfel decât prin aceste cauze, înţelepciunea, puterea şi prevede ­) 00 lui Dumnezeu ? Căci dacă nu putem cunoaşte scopurile taf · nice ale lui Dumnezeu, nici vorbă că le putem afla pe cele des­văl�ite de el lumii.

Autorul va zice poate că ideea pe oare-o avem despre Dum­

nezeu e îndestulătoa·re spre a ne da se.ama de puterea şi pre­vederea sa, astfel încât miU mai e nevoie de cercetarea scopu­

rilor sale. Da.r să ne spună, odată, autorul cum ar·e o idee aşa de deplină asupra lui D'umnezeu şi dacă ar fi avut una la) fer în cazul că nu ar fi văzut nimic şi n'ar fi auzit nimic ?

2. Afirmaţia că se află o mai mare desăvârşire în univers prin împrejurared că unde din părţi sunt nedesăvârşite (era cazul pentru inteleetul omenesc) decât dacă acordul s'ar stab'ili în tre părţi desăvârşi te toate, - echiva:lează alirmaţia că re­prezintă o mai mare desăvârşire într'o republ'ică faptul că tmii tiin cetăţenii ei sunt răi, decât dacă ar fi ou toţii oanwni de treabă.

3. Nu e Umpede pentru ce intelechtl ar fi mai îngrădit de-; cât voinţa. Ba, la d:i"ept vorb·ind, voinţa e cea 0[1,1'e pare 1I'wi restrânsă decât intel.ectul, căci ea ntt se poate îndrepta decât spre 06va concepul dinainte de către intelect. Iar fiindcă auto­rnZ afirmă contrariUl, e cazul să-l întrebăm : a81tpra ce se în-­tinde voinţa dincalo de graniţele intelect.ului ?

4. Autorul sfâr§6Şte cea de-a patra meditaţie ou declaraţia că a găsit căile adevărului. Totu.şi e departe de a fi făout-o, -­după cum s'a arătat în cele de mai sus.

e) 1 .': Afirmaţia, din cea de a cincea meditaţie, că unele.: lucruri au, o esenţă nesohimbătoare, - triunghiul de pildă -- -

AL CINCELEA şm DE INTÂMPINĂRl 1 1 7

te grea ele înţeles. După câte se spune de obiceiul doar Dumnezeu

are o :natură veşnică şi neschimbătoare. Despre triunghiul apoi,

nu trebue să se C1ugete că e ceva real, fiinţând în afară de in­telect, ci Ma?· că spiritul i-a alcătuit esenţa 118 temeiul triun­,ghinrilor materiale observate pri.n simţ.uri. Iar proprietăţile nu aparţin triunghiul'ui ideal, dela care cele materiale le-a1' împru­mut.a, ci tocmai pe dos. Dac:l autorul ar fi fost lipsit de văz

.şi de pipăit, şi-ar fi ptdut el oare alcătui ideea de tritmghiu ? Că a alcătuit idei de-ale unor figuri oe nu se afZă în realitate -nu %nseamnă nimic : căci le-a alcătuit pe modelul celor existente.

2. A tun-ci când afirmă că esenţa e deosebită de existenţă

'în toate lucruril� în afară de Dumnezeu, autorul poate fi vn­

. trebat : cum sunt deosebite existenta si esenta lui Platon dacă " " , � mt prin gândire ? Şi, tot astfel, 1)Ji Dumnezeu, esenţa şi existenţa

nul se deosebesc decât cu ajutorul gândirei.

3. Ce rost are să se afirme că demonstraţiile matematice, chiar, ne sunt făcute mai convingătoare prin existenţa lui Dum_

nezeu, când ele se impun dela sine oricărei minţi ?

f) 1 ., Nimic oniu împiedică să ne întindem imaginaţia, tot

ca şi intelecţia, asupra chiliogonului. E drept că sporind nu ,

'mărul �l1turilor unui poligon creşte şi confuzia. Dar de ce să

revitnă inteleotulwi câwpul confuziei, iar imaginaţia să se mişte

doar printre obiecte distinoife ?

2. Cu toate că raţiunea ne depăl'tează dela 'multe lucruri

către cari îndeamnă firea, faptul acesta i1'1/l.t înlătmră adevărul

fenomenelor şi nu faoe mai puţin să vedem luorurile aşa cum le

vedem.

3. In locul, din meditaţia ultimă, 'unde se face deosebi1-ea dintre spirit şi corp, nu pare a fi v orba decât cZe .. �pre trupul

obişnuit, cel gr.0801an. Dar de unde reiese că spirit.ul e deosebit

chiar de un corp mai subtil, răspândit în trupul de rând sau

în u,neleJ din părţile lui ? 4. Cum .'le 1JOate face ca ideea corpului, care e întins, să

fie înregistrată de o substanţă ce nu e întinsă ? Şi ca acelaşi

corp întins sti fie ttnit cu spiritul, - după cum o afirmă însuşi

,autorul ? i : ' .:

1 1 8 M E D I T A Ţ I I

5. Ar fi interesant de ştiut, pe Zâ,;ngă felul cum Χi închipue: autorul că sunt unite corpul cu spiritul, fi care e proporţia fie- ­căruia dintre ele.

(Punctul 6, ultimul, nu· va fi ltuat în seamă de către Des-

cartes).

R A S P U N S U R I

LA AL CINCELEA şm DE IiNT.ÂMPINĂRI

a) Printre cele pe cari le obiectează întâmpinătorul cu pri­vire la cea dintâi meditaţie este şi faptul că. spre a ne putea îndoi de toate, era deajuns se punem în lumină mărginirea spi­ritului nostru. Dar aşa ceva n'ar sluji la nimic ; căci ar fi tot una cu a spune : greşim pentrucă suntem supuşi greşelii.

y b) 1 . Nu e adevărat că existenţa mea putea fi dedusă .din

afirmarea oricărei, acţiuni şi că prin urmare se putea spune : mă plimb deci exist. Concluzia nu e îndreptăţită decât dacă. am ideea acţiunii mele, deci tot o cugetare. In ea însruşi, miş­carea corpului poate fi uneori falslă, după cum se întâmplă în

vis. Iar cugetând că mă plimb, capăt existenţa spiritului meu ce are ideea, nu pe cea a corpului meu, care Se plimbă.

2. Unde s'a arătat că fiinţa cugetătoare nu e un abur sau ceva asemănător ? Faptul a fost precizat acolo unde s'a spus că se poate presupune cum că nu există niciun soiu de materie subtilă, şi cu toate acestea cele din cari îmi doo seama că eu sunt un lucru ce cugetă, rămân întregi .

3. Spiritul nu se de.svoltă şi slăbeşte odată cu trupul . Acesta îl poate stingheri pe cel dintâiu, dar nu reprezintă faţă de el decât o unealtă de înfăptuire.

In meditaţia ID-a nu s'a afirmat decâ"t' că spiritul e o sub­:;tanţă ce gândeşte şi că se poate alcătui un concept limpede tI ei fără de ceva cOTPoral. Dacă întâmpinătorul poate dovedi, �, că spiritul închide în sine ceva tI'upesc. e poftit s'o arate.

4. Noţiunea de suflet e Luată de obiceiu într'un înţeles nu ,rea limpede, cuprinzând atât principiile vieţii cât şi pe cele le activităţii spiritului. De aceea autorul a preferat să Între­uinţeze curvântul de «spJrih ca exprimând forma pI'incipală a mului. Iar spiritul nu tlrebue luat ca o parte a sufletului ci ca n întreg suflet 'Cugetător.

RĂSPUNSURI LA AL CINCELEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI 1 1 9

(Punctele 5 şi 6 nu sunt luate în seumă) . 7. S'a arătat adesea că spiritul poate lucra deosebit de

creier. Căci acesta nu e de folos decât în percepţiile sensibile şi in actele de imaginaţie, nu i� cele ale intelectului pur.

8. In conceptm de ceară nu s'a făcut abstracţie de acci­dentele ei dar s'a arătat felul cum e maruifestată substanţa prin accidente şi măsura în care percepţia ei, când e limpede şi dis­tinctă, se deosebeşte de cea obişnuită şi confuză.

9. Afirmaţia că, luând în cercetare ceara ne dăm seama despre noi înşine că fiinţăm nu însă şi ce anume suntem - e surprinzătoare. Spre a-ţi da seama despre ce e o substanţă nu

e nevoie decât să-i afli atributele ; cu cât Îi! afli mai mwte atriJ­bute cu atât o ICU;rloşti mai bine. Dar nu e atribut pe care să-l

cunoaştem în ceară şi care să nu ne facă a cunoaşte, totdeodată, mrui bine spiritul : căci dacă o cunoaştem ca fiind aJbă şi topin� du-se uneori , cunoaştem totdeodată şi f'acuLtatea noastră de a înregistra albul cerii sau fenomenul lichefierii ei. Deci O'ricâte atribute am afla în lucruri numărăm şi în spiritUll nostru. Acesta

e deci mai cunoscut decât orice lucru luat în parte.

c) 1. Intâmpi:nătorul are dreptate când caută o metodă care să ne arate în chip sigur când ne înşelăm şi când nu. Dar

autorul e în măsură să afirme că a făcut aceasta, atunci când a

fost cazuJ;, - şi anume înlăturând prejudec�ţile, înfăţişând ideile mai însemnate şi apoi deosebind pe cele limpezi şi. dis­

tincte de cele Întunecate şi confuze. 2. Când se pretinde că ideile plăsmuite de noi vin şi ele,

în definitiv, ' itot de afară, e la fel cum s'ar arăta că Prax:iteles n'a făcu:t nici o statue fiindcă marmura din care le-a cioplit nu era prodUJSă de el .

3. Intâmpinătorul nuf şi dă seamă că atunci când Întreabă pe cineva de ce umblă pe pământ, vorbeşte t0't despre acţiuni din lumea materială, acţiuni ce tocmai erau în discuţie şi că­

de8iUi sub îndoială. Cât despre ceJ·e două idei ale soarelui, dac,ă sunt hlate drept

una şi aceeaşi Întru cât se referă la acelaŞli soare, dovede2c, din partea celui ce le ia astfel , la fel de multă iscusinţă cum ar trăda afirmând că adevărul şi falsitatea sunt tot una dacă se afirmă despre un acelaşi lJucrru. Iar p.il.n il �p .:> "", t ::: n � : .1 � � -

1 20 M E D I T A T I I

astronomică nu e una adevărată . căci n'are reprezentare, se face o confuzie între idee .şi iimagine .

4. Substanta nu poate fi niciodată concepută în felul acci­dentelor, nici să împrumute dela acestea rea1itatea. Se vede

că întâmpinătorul n'are o cCll'cepţie distinctă a ei. In ce priveşte fiinţa lui Dumnezeu , dacă mintea noas:tră nu poaie concepe in­finitul în toată pl inătatea lui, nu e de fel adevărat că, pe măsura noastră, nu-l poate gândi . Cât despre faptul că putem spori desăvârşirile din lume spre a atinge ideea desăv:irşirilor dum­nezeieşti , suntem în drept să ne Întrebăm : de unde ne poate veni tocmai faculta:tea de a spori desăvârş,irile din lume, dacă nu dela împrejurarea că avem in noi ideea unui lucru mai mare , adică a lui Dumnezeu însuşi ?

(Punctul 5 nu e Juat în seamă) . 6. Că ochiul nu :se poate vedea pe sine decât într'o oglindă ?

Dar nu ochiul se vede pe sine în oglindă, ci spiritul singur e cel care cunoa.şte atât oglinda cât şi ochi,ul ;' iar acelaşi spirit se poate cunoaşte şi pe sine însiUşi.

Mai departe, nu s'a afirmat de fel că ideile 1ururilor ma­teriale isvorăsc din noi ]n�ine ca spirite, ci s'a arătat dim­potrivă că ele isvorăsc' dela corpuri , dându-ne astfel ceJ mai bun argument să credem în existenţa lumii corpora!l.e. (Dar,

pe de altă parte, ele nici nu au atâta realitate Încât să se poată

spune că nu pot fi cuprinse în substanţa spirituală , în chip «eminent») .

7. Oricât de nedesăvârşit am gândi infinitul, nu e mai puţin adevărat faptul că·I concepem întreg , nu doar o parte a lui , în felul în care poate fi el înfăţişat printr'o idee omeneasc3 . Căci dup ă cum e deajuns să concepi o figură aJcătuită din trei linii spre a avea ideea unui triunghiu, la fel e de ajuns să gân­deşi un liuJcru ce nu are de loc graniţi , spre a căpăta o idee ade­vărată şi deplină a infinitului.

8. Din aceea că un lucru e cuprins într'o idee nu s'a tras Încheierea că acel lucru fiinţează în chip actual, afară de cazul când acelei idei nu i se poate atribui o altă cauză decât tocmai Lwcrul care-o face să fie aşa cum este. Ceea ce nu se întâmplă decât în cazul ideii de Dumnezeu.

9. Tăgăd.uindu\ ·se că ar fi nevoie de sprijinul creatorului spre a continua să fiinţăm, se tăgădueşte un 1ucru recunoscut

IL\SPUNSURI LA AL CINCELEA ŞIR DE INT.4..M I'I:"<Ă llI 1 21

dr-ept vădit de� către toţi metafizicienii. Lucrul se dovedeşte foarte lesne - după cum s'a şi făcut în Meditaţii - prin cele

-(;e se pot arăta cu privire la neatârnarea părţilor timpului unele de aJl.1ele. Dacă s'ar spune că fiinţele create au în ele destul ă

putere spre a se împotrivi oricărei încercări de nimiJCire, s'ar cădea în primejdia de a atribilli fiinţei create virtuţile şi desă­vârşirile creatorului .

10. Faptul că desvăluim sau aflăm lucru ri noui despr.f: Dumnezeu nu înseamnă că adăogăm ceva ideii sale , ci duar că o facem mai distinctă ; la fel cum lideea de triunghiu nu e spo ­rită dacă se observă l a u n moment dat mai multe proprietăţi noui. Apoi nu trebue să se creadă că ideea de Dumnezeu se al­cătueşte prin sporirea succesivă a desăvârşirilor obişnuite ; ea

se alc ătueşte Înitreagă, dintr'odată, prun simpla acţiune de a concepe infinitul � ) .

Cum se dovedeşte întipărirea ideii de Dumnezeu în noi, şi de ce soiu este ea ? Dar e ca şi cum, văzând un tablou atât de meşteşugit Încât să fiu sigur că e pictat de Apelles, cineva ar întreba de ce soiu e pecetia pe care o pune artistul acesta ope­relor sale 2 ) •

La afirmaţia oă, de vreme ce a întipărit în noi ideea sa,

Dumnezeu ar fi trebuit să întipărească o aceeaşi idee, se poate lesne răspunde arătându-se că nici în noţiunile comune, cum sunt cele ale unei figuri geometrice, nu observăm cu toţii ace­'leaşi proprietăţi .

d ) 1. Mărirea lui <Dumnezeu nu se vede prin scopurile sale

ci prin opera sa (deci nu prin cauze finale ci prin cercetarea

celor eficiente ) . In materie de morală e uneori bine să ne În­trebăm ce ţinte a urmărit Dumnezeu. în cârmuirea lumii ; dar în fizică, unde toaJte afirmaţiile trebuesc bine întemeiate, lu-

1 ) [nfini tul e desăvârşit în toate, spre deosebire de nedefinit , care nu e

· decât într'o privinţă. A se vedea deosebirea aceasta înse mnată, dela Răspunsu­

rile prime.

2) Pasagiul acesta trebue subliniat ca fiind printre foarte puţinele în cari

Descartes vorbeşte de opere de artă şi despre un anumit artist, ba încă despre

ceea ce am numi astăzi stilul artistic . Se ştie că filosoful nu avea aproape de Joc înţelegere pentru artă şi că - în afară de clasicii şcolii - nu se interpsasl' de niciun artist, nici milcar de câte un contemporan mare , cum era c<l�111 pe l l tru Rembrandt, in ţara căruia trăia d e a lâta vreme.

1 22 1l E D I T A Ţ I I

cn.Ili' n'ar fi prea chibzuit. Căci scopurile lui Dumnezeu sunt" toate, tainice pentru noii.

La întrebrurea întâmpinătorului ce crede aUltorul că a,T şti despre Dumnezeu in cazu.il' că ar fi lipsit de simţuri, răs­punsul sincer este : dacă n'ar fi stânjenit în acţiunea sa de a cugeta, e� ar şti hotărnt aceleaşi 1ucruri ca şi � despre Dum­nezeu, de nu le-ar şti mai limpede, chiar.

2. Comparaţia cu cet�ţenii unei republici nu se potriveşte. Căci faptul că unii cetăţeni sunt răi e ceva pozitiv, în timp ce greşala omului nu isvorăşte decât din aceea că el nu are toate desă vârşirile.

3. Asupra ce se întinde; voinţa dinco[o de graniţele inte­

lectului ? Tocmai asupra lucrurilor unde se întâmplă să greşim. Căci, de pildă, poţi concepe că spiritul e un lucru ce gândeşte şi materia subtilă un lucru întins, dar când afirmi că spiritu l e o materie subtilă, nu concepi de fel lucrul acesta ci doar vrei să-I crezi. E adevărat că nu ne exercităm voinţa asupra unei materii în care să nu fi conceput .chiar nimic ; , dar e sigur că putem vroi , despre unul şi acelaşi obiect, mai multe lucruri , în timp ce nu-l ClUnoaştem decât intr'o măsură foarte redusă. Ba mai mult încă, s'ar putea spune că nu concepem prost niciun

lucru, dar că se numeşte a avea o concepţie proastă tocmai fap,.

tul de a ne închipui că avem o concepţie acolO' unde nu avem niciuna 1 ) .

1 ) Se vede bine de aci - dacă mai era nevoie - că eroarea nu are,

la Descartes, decât un înţeles formal. De aceea numai j udecata o pune în lu­

mină ; abia cu judecata întâlnim doui termeni (intelectul şi voinţa, a căror potri­

Jeo;re se urmăreşte ) numărul cel mai mic de termeni trebuincios spre a putea

avea raporturi, adică «formă». Ceea ce supără însă, în teoria judecăţii, aşa cum

o schiţează filosoful, e faptul că unul din termeni, voinţ3, nu are un caracter

strict logic ci este din plin o facultate psihologică. Ba uneori te întrebi dacă nu

are şi un caracter metafizic, schopenhauerian aproape, ca atunci când se spune despre ea, în cuprinsul acestei de a patra Meditaţii, cum că este în om

·atât ce întinsă Ipe cât ar fi putut fi Şi că aminteşte cel mai bine de natura

Creatorului.

E de subliniat, totdeodată, cercul în care cade filosoful atunci când răs­

punde aşa cum o face mai sus. Intr'adevăr, el stabilise că greşim atunci când

voinţa se întinde dincolo de graniţele intelectului. Dar de unde ştie că voinţa se întinde dincolo de graniţe/le intelectului? întreabă întâmpinătorul. Tocmai fiindcă

greşim, - e răspunsul lui Descartes, răspuns care dă cel puţin aparenţa unui

cerc, dacă nu alcătueşte unul adevărat.

RĂSPUNSURI LA. .AL CINCELEA ŞIR DE INTÂMPINARI 123 ·

4. E greu să te aştepţi ca întâmpinătorul să pătrundă cum trebue metoda desfăşurată de autor, când se trudeşte atât de­puţin să se lepede de prejudecăţi.

e) 1. Ar fi greu de înţeles oă unele lucruri 3JU €6enţe ne­

schimbătoare, doar dacă s'ar afirma că e vorba de lucruri fiin­ţân� cu adevărat şi neatârnând, în esenţa lor, de Dumnezeu. Dar autorUil a arătat dependenţa tuturor esenţelor de Diumn�­zeu, chiar a celor matematice. In schimb socoate că, odată sta­tornicite astfel de către Dumnezeu, esenţele sunt cu adevărat neschimbătO'are.

Faptul că esenţa triunghiului nu e scoasă din lucrurile­dinafară îl recunoaşte întâmpinăJtorul însuşi, afirmând într'un

loc că obiectul matematidlor pure, anume punctul, linia, su­prafaţa, n'au nicio existenţă în afara intelectuLui. Cum ar ave�, atunci figurile geometriei ? Dar înseamnă aceasta că nu există adevăruri geometrice ?

Nu numai că. ideea de triunghiu nu ne putea veni din lu­mea externă, dar ea ne face, ·· înnăscută tfiindu�·ne, să privim unele figuri dinafară drept tri'llnghiJUlare, tocmai fiindcă e mai simplă decât ele 1 ) .

2. Esenţa şi existenţa lui Dumnereu nu pot fi deosebite nici măcar cu gândirea, aşa cum se întâmplă în orice alte cazuri. E drept că existenţa necesară e o desăvârşire în ideea de Dum­nezeu. (Dar tocmai fiindcă Dumnezeu e fiinţa întru toate de­săvâr.şită, el O' implică şi pe aceasta) .

3. Dacă demonstraţiile matematice s'ar; impune tuturor, cum de le-ar mai ;pune la îndoială scepticii ? Insă cunoaş\terca dreaptă a lui Dumnezeu i-ar fi împiedicat s'o facă.

f) 1. Nu e de fel adevărat că intelectului îi revin de cer­cetat lucruri confuze. Cunoaşterea prin intelect a chiliogonului,

1 ) Afirmaţia că esenţa de triunghiu ne e înnăscută nu e justificată prea

pe larg de către autor. Şi sunt toate esenţele din noi la fel cu aceasta? Se află întreaga geometrie în spiritul nostru? Leibniz nu se va sfii mai târziu s'o afirme.

dar cu justificări mai complexe.

Esenţele lui Descartes nu sunt prea străine de cele ale fenomenologiei de azi. Pagina , din a cincea medi taţie, în care se descrie esenţa triunghiului ar putea fi, până la un punct, una de fenomenologie husserliană.

1 24 M E D I T A Ţ I I

·.ne pildă, nu e de fel confuză, dle vreme ce se pot demonstra cu

privire la el o serie întreagă de lucruri. Il concepem foarte lim­

pede, cu toate că nu-l putem închipui la fel de limpede. Iar

aceasta nu arată decât că între intelect şi imginaţie nu e doar

,o deosebire de grad, ci una de natură. 2. Când se afirmă că, fără îndoială, fenomenele ne apar

.aşa cum le vedem, se rosteşte un lucru afdtrmat de autor încă. dintr'a doua meditaţie. Drur ac�, în medita�.ia a şasea, nu e . vorba de încredinţăriJe noastre ci de adevărul lucrurilor din afara noastră.

3. Pe ce se Întemeiază întâmpinătorul când afirmă că

.:s'a vorbit doar despre trupul de rând, nu şi despre corpurile subtile ? Tot ce se dOlVedeşte cu privire �a corp, in MeditaţH, se aplică oricărui soiu de lucruri materiale.

4. SpiriLul cel neîntins nu concepe de fel corpul prin ima­

gini sau particule materiale. Imaginaţia are nevoie de corp, iar dacă spiritul se aplică obiectului ei , nu reiese că primeşte în eâmpul sălu. ceva corporal.

CâJt despre unirea: spiritului cu trupul , ea e intIm totul adevărată, fără a fi nevoie ca spiritul să fie il'ăspândit in tct

, co;rpul, căci esenţa lui nu e de a fi întins ci doar de a gândi 1 ) . 5. Când vorbeşte de propGTţia dintre cele două substanţe,

şi de alte lucruri de acest soiu, întâmpinătorul dovedeşte că nu face decât să supună imaginaţiei lucruri cari nu-i revin de :fel ei.

(Punctul 6 nu e luat în seamă) .

1 ) Autorul nu-�i îmbogăţeşte, asupra punctului acestuia. vederile din

Meditaţii, ci continuă să definească spiri tul aproape nedesminţit În chip negativ.

De sigur că răspunsul său n'a mulţumit pe întâmpinător. după cum n'a mulţumit

'pe urmaşi. cari se vor trudi �ă vadă cum poate convieţui substanţa spirituală

. !:u cea corporală. a tăt de străină ei.

AL ŞASELEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI

Făcute de către feluriţi Teologi şi Filosofi.

1. Existenţa noastră nu p(Jff\e prea temeinic dovedită prin" faptul cugetăr'ii. Spre a fi siguri că gândim) ar trebui să ştim dinainte care e natura gândirii şi cea a existenţii. Pe niciuna,., însă) n'o ştim. De altfel, dacă le-am şti, ar fi nevoie să cunoa-ş­tem că ştim, şi" mai depwrte, că ştim a cunoa,ştE că ştim, şi tot astfel la infinit, - ceea ce e cu neputinţă.

2. Când se afirmă : cuget deci sunt, nu s'ar p7dea oare 811 nu fie vorba ele nicio cugetare propritt zisă, ia1" ceea ce se at1 'i­bue gândirii să nu fie altceva decât o mişca,:,e c �;'porală ? Căd îşi închipue a,utoTul a fi disecat intr'astfel, prin analiza sa, m'iş­cările materiei subtile încât să fie încredinţat de adevărul celor ce susţine ?

3. Conciliul dela Latran a socotit chiar despre îngeri că sunt corporali, băn1tind aşa dar, poate, că şi cugetările lor s(� fac prin mişcăTi c,O'lpomZe. De altfel nu vedem oare că înseşi

animalele, sau unele dintre ele, gândesc ? Ş'i e cu neputinţă să înţel.egi manifesiăl'ile animale lOT numai pe căile mecanic ei, fănl, a le atribui simţuri, nici suflet, nici vieaţă. Ba, dacă se refuză Uln suflet animalelor, s'ar pu,tea ca unii să pretwulă că şi toate:

acţiunile omeneşti 803 asearnănă cu cele mecanice, dat fiind că

între animal ş'i om nu e decât o deosebire de grad. 4. De unde reiese oare că ateul este nesigur pe ştiinţa sa

de VTeme ce nu crede în Dumnezeu ? El este foc,rte sigur mt pri­vire la unele propoziţiuni, aşa încât poate să afirme că nici Dumnereu, dacă ar exista, nu ar fi în măsură să-Z în,şele, în le ­gătură cu ele.

M E D I T A Ţ I I

5. Apoi, e chiar aşa de adevărat că Dumnezeu nu poate fi . înşeZător ? Dar unii Teologi sunt de părere că cei osândiţi simt necont€nit o flacără mistuitoare în fiinţa lor, Ctt toate că Du,m­nezeu nu le.a hărăzit a§a ceva. N'am putea fi şi noi în.şelaţi în lucrurile cele mai obirnuite ? In orice caz nu am avea dreptul a

. ne plânge de Dumnezeu} căci nu putem şti pricinile pentru care (l,r fi făcu,t el a§a.

Lucrurile de mai sus se adeveresc prin câteva locuri din Biblie, de unde reiese limpede că omul nu poate şti nimic şi că nemurirea sufletului nu e sigură. Autorul, fiind creştin, e dator să răspundă la acestea.

6. Dacă e adevărat că libertatea arbitriului nu trebUie sii însemne indiferenţă, ci hotărî1'e pe teme;,;;ul unei C'unoa.şteri lin'!r pezi din partea intelectului, - atunci ce se întâmplă cu liber­tatea lui Dumnezeu. Creiază el C'U necesitate lumea aceasta 1 N'ar fi putut C'Teia o alta, sau cMar niciuna ? latr dacă, deşi are cunoa§teri limpezi, Dumnezeu rămâne totuşi indiferent, la fel ar trebui să 86 afirme despre oameni. Căci esenţa vo'inţii e una, la oameni ca şi la Dumnezeu.

7. Autorul a arătat (în răspunsurile la punCitul uUim al celui de-al patrulea şir de întâmpinări) că simţu,ri.le se capătă prin contactul cu scoarţa, cu suprafaţa lucrurilm'. Dar swpra­faţa nu e .şi ea o parte a lucrurilor percepute ? Cât despre acci­dentele reale, de oe mt le-ar putea face Dumnezeu să fiinţeze deosebit de subiectul lor ?

8. In curs,ul răspunsurilor la cel de;-al cincelea şir de în­tâmpinări, autorul vorbeşte de esenţa neschimbătoare a wnor

adevăruri matematice. Dar atunci nu mai are rost să se afirme că ele atârnă de Dumnezeu. Ele atârnă fie de intelect, fie de lUC'ruri înseşi, - ori atunci sunt independente. Căci Dumnezeu însuşi nu putea face ca ele să nu fie de totdeauna lULevărate.

9. E greu de admis cum că siguranţa intelectului e mult mai mare decât a simţurilor. Poate că toată siguranţa intelec­tului nu atârnă decât de o bună rânduire a simţurilor. Şi, de altfel, intelectul nu e în stare să îndrepte o greşaZă a sirnţu­rilor decât tot priln simţuri. De pildă, faptul că un băţ pare frânt, când e privit în apă, e corectat de văz. Şi tot a§a se în­tâmplă (7l.1, celelalte cazuri.

10. E nevoie de o dovadă mai sigură a faptului că lucru.­rile, pe cari le concepem limpede ca fiind deosebite, po.t exista,

RĂSPUNSURI LA AL Ş.�SELEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI 1 27

- sau pot fi aşezate de Dum.nezeu - deosebit. Oăci în cuget, putem. foarte bine deosebi existenţa lui Dum.nezeu de Fiu sau, sfântul Duh. Dar cine spune că aceştia trei fiinţează deosebit ? Şi n'ar putea fi la fel cu sufletul şi tnupul ?

ADAOS

Acestor întâmpinăr-i autorul le alătură câteva întrebări ce

i �au mai supus : a) Oum. putem fi 'încredinaţi că avem ideea limpede şi

distinctă a sufletului nostru ? b) Oum putem fi încredinţaţi că ideea aceasta e cu totu.l

deosebită de celelalte luc.'f\uri ? c) Cum putem fi încredinţaţi că nu închide în sine ni.!dc:

de-al corpului ? ln sfârşit încă o întâmpinare : Toată lumea e încredinţată

că 2 şi cu 3 fac 5, că, dacă din lucruri legale sunt scoase lu­cruri egale, cele ce rămiin sunt egale, - şi de nenumărate a�<;e� menea adevăruri. De ce nu este însă încredinţată şi de (tfii" maţiile autorului privito.are la deosebirea sufletItlui de cO " p, sau la exist,(:m,ţa lui Dumnezeu ?

RĂSPUNSURI LA AL ŞASELEA ŞIR DE INTÂMPIN.ĂRI

1. E lucru sigur că nimeni nu poate fi încredinţat de fap­tul că gândeşte sau că există dacă nu cunoaşte natura gândirii şi a existcnţii . Dar pentru aceasta nu e nevoie de o �tiinţCl că­pătată prin demonstraţii . mai puţin de o ştiinţă a ştiinţij şi aşa mai departe, cât de o cunoaştere lăunltrică. Iar aceasta e fi­Tească oamenilor, - afară de cazul când suntem prea orbiţi de prejudecăţi 1 ) .

2. Având o idee cu totul deosebită despre cugetare decât despre mişcarea corporală, e necesar să le concep ca fiind dco · 'sebite una de alta. Dar e cazul să se arate că lucrurile despre

1 ) Prin această fundamentală cunoaştere intuitivă scapă Descartes de regresul la infinit în care vroiau să�1 arunce intâmpinătorii. Soluţia sa poate 'părea prea simplă, ea nu e mai puţin una dintre singurele ce s'au adus problemii

l'egresului. problemă ce este şi astăzi desbătută în câmpul teoriei cunoaşterii.

1 28 M E D I T A Ţ I I

cari avem idei felurite pot fi luate drept un.ul şi acelaşi. în ur­mătoarele înţelesuri : fie ca o unitate de natură, fie ca o Ulll­bite de compunere. Astfel, idee.a de' figură nu e a.ce�aşi cu cea de mişeare, iar faptul de a înţelege e altceva de cât cel de a vroi ; dar putem concepe foarte bine ca aceeaşi substanţă ce are figură să fie totdecdată în stare să se mişte ,astfel Încât să fie vorba aci de o unitate de naJtură, ca ,şi în cazul unui aceluiaşi subiect care vrea şi înţelege . In schimb osul, de pildă, este deo . sebit de carne şi ele nu sunt acelaşi lucru decât prin compu­nere, adică întâlnindu-se în aceeaşi vieţuitoare. Iar tot unitate de compunere sunt şi corpul cu spiritul , nicidecum unitate de natură I}.

Dar e greu să încredin�ezi de aşa ceva cugetele cari-şi Îa­chipuesc că orice deosebire dintre spirit şi corp se capătă dOlD�

prin «disecarea» materiei subtile.

3. Conciliul deJa Latiran a hotărît doar că îngerii pot fi pictaţi, nu că ar fi corporali. Dar chiar dacă ar fi aşa nu a r

reieşi de aci că spiritele lor sunt legate şi prhlejuite de mişl!ă­riIe trupeşti .

In cazul că animalele cugetă şi ele, nu înseamnă de fel că sufletul omenesc n'ar fi deosebit de trup ci doar că animalele au şi ele un spirit deosebit de trupul lor. Dar părerea autorulu i

e că animalele nu au aşa ceva. Căci el nu Je-a tăgăduit niciodată

vieaţa, sufletul corporal , simţirile organice, ci doar putinţa de

a cugeta (deci spiritul, în sensull bogat al aui "cogito" ) . Cât

despre faptul că s'ar putea găsi unii cari să afirme că şi acţiu­

nile omeneşti se pOlt explica pe căi mecanice, - aceştia se ved e

că înţeleg lucrurile în chip atât de confuz, încât nici mă�ar

nu-şi dau seama de cele ce resimt neîndoios în ei inşişi , anume

de faptul că gândesc .

4. E lesne de arătat că un ateu nu poate şti nimic cu de­săvârşită siguranţă. Căci - după cum s'a mai spus - cu cât e mai puţin puternic creatorul pe care ni-l atribuim, cu atâ t ('

1 ) Exemplul autoru iui nu pare pre a fericit. In definitiv osul şi carnea ar trebui să alcătuiască. pe ntru el. o unitate de natură. căci amândouă revin sub­stan�ei corporale. substanţei întinse . Pe când intre cele dou5 substanţe funda­

mentale - spiri t şi corp - nu exist5 . după el. nici o comunitate de natură ci dOar una de r:onvicţuire. cum e cazul pentru fiinţa omenească.

RĂSPUNSURI LA AL SASELEA SIR DE INTÂMPINĂRI 1 2 9

mai probabil că fiI'lea noastră e intr' astfel de nedesăJvârşită în­cât se î�eallă adesea.

5. Oricine va recunoaşte că Dumnezeu nu e înşelător, în cazul că admite în faptul înşelătoriei ceva de-al nefiinţei, către care nefiinţă Dumnezeu, ca fiinţă supremă, nu poate niciodată

tinde. Şti apoi, dacă Dumnezeu ar fi înşelător uneori, cum oare ne-am mai ipUtea Sncrede în reve131ţiile \SIale ?

Cele ce se scot, apoi, din Biblie, anume că omul nu poatr� cunoaşte nimic, sau că nu ne !putem încredinţa de nemurirea su­fletului, nu se împoitrivesc doar autorului - în forma &lb care sunt redate - ci părerii mai tuturor creştini1or. Autorul ar pu· tea, prin urmare, trece cu vederea rusemenea obiecţii. Este ca­zul totuşi să arate că locurile citate au un alt înţeles în con­textul lor, şi că: în acest înţeles ele nu se IÎmpol:Tivesc, ba chiar întăresc afiirmaţiile autoruLui. (Urmează interpretarea textelor biblice) .

6. Fără îndoială că libertatea de voinţă din sânul lui Dum­nezeu este deosebită de cea care se află în noi. In sânul lu i Dumnezeu se află indiferenţă, nu alegere în conformitate cu binele şi adevărul. Căci binele şi adevărul sunt determinate toc­mai de aiegerea lui Dumnezeu ( raportul dintre voinţă şi inte­ligenţă e deci răstiUrnat) , irur dacă noi găsim astăzi că un lucru e adevărat sau că o aoţi'llIle e bună de urmat, aşa ceva se În­tâmplă doar prin faptul că Dumnezeu a vroit rândluiala pe care o întâlnim noi azi. ( Deci Dumnezeu nu a vroit ceea ce e bun, ci există lucruri bune fiindcă le-a vro�t el ) . Dar, în ce ne pri­veşte pe no�, tocmai fiindcă întâlnim o rânduială în lucruri, nu mai putem fi indiferenţi în ceea ce vroim, ci nu putem vroi de­cât ceea ce mintea ne arată ca fiind adelVărat sau bun, şi ca atare ca fJind prescris de către Creator. Şi e cu atât mai firesc să vroim unele lucruri cu cât intelectul ni le arată mai lim­pede 1 r.

1 ) Iată câteva gânduri deosebit de interesante pentru întregirea VIZIUnII

filosofice a lui Descartes, Reiese de aci că, În cazul când ar fi întreprins, ca

Leibniz mai târziu, să scrie o Teodiceie, lucrarea sa ar fi diferit în chip simţitor

de cea a filosofului german, Intr'adevăr e sigur, pe baza celor de mai sus, că

Descartes ar fi desvoltat teza indiferenţii de alegere a lui Dumnezeu, în timp ce

Leibniz dezvoltă teza finalităţii în alegerea divină, Pentru Leibniz, libertatea

absolută, cea divină, înseamnă încă hotărîre potrivit cu normele raţiunii . Pentru

Descartes libertatea absolută este indiferenţă absolută, şi ea precede ordinea

9

1 30 M E D I T A Ţ I I

7. Suprafaţa se PQate lua fie dl'€pt corpul însuşi în care se ţine seama do.ar de lungime şi lăţime, f;ără a tăgădui că are

şi adâncime ; fie ca un mod al cQrpului" şi atunci adâncimea

nu-i recunoscută . In acest din urmă înţeles o lua autQrul. Şi

fiind doar un mod - în Itimp ce ,corpul e o sUibstanţă - supra­faţa nu poate fi numită o adeovă:rată parte a corpului, căci mo­dul nu e o parte a sulbsitanţei. Când două corpuri sunt în atin­gere, ele n'au împreună decât o. singură extremitate, care nu e

partea niciunuia dar mOldluil. amândQura. Mai departe, !Însă: dat fiind că orice simţire se face prin

CQntact, reiese că nu poate fi simţită decât suprafaţa corpurilor. Dacă ar exista aocidente reale, ele ar trebui să fie altceva decât suprafaţa aceasta, şi atunci n'ar mai fi simţite. Dar despre fe­lul cum se capătă percepţiile simţurilor nQastre se va vQrbi mai

pe larg în trataltul de fizică (Principiile de filoSQfie ) făgăduit;

8. După cum s:'a a�ătat şi mai sus (la' punctlill. 6) întreaga ordine a adevărului, ca şi cea a binelui, atârnă de Dumnezeu. Nu e cazul să ne Întrebăm ce rapQrt de cauzalitate e între ordi­nele acestea şi Creator ; iar singura ase:mru.ire potrivită ar fi cea cu legile pe care le �escrie voinţa unui rege, legi prescrise aci

raţională, pe care numai ieşirea din indiferenţă o face posibilă. Intr'un anumit

înţeles, la Descartes voinţa divină precede totul În sânul lui Dumnezeu. Numai

prin hotărîrea ei se întemeiază - pentru Dumnezeu însuşi - ordinea adevărului şi a binelui. Nu spunea Descartes că Dumnezeu e cel care face ca triunghiuL să

aibe anumite proprietăţi, dar că, odată esenţa lui astfel constituită, ea e ne�

schimbătoare chiar prin raport la voinţa divină :?c Şi poate că teza aceasta, a

priorităţii voinţei divine prin raport la toate celelalte facultăţi, ar fi iscat dis�

cuţii la fel de întinse ca ideea leibniziană a teleologiei divine, - În . cazul că filosoful ar fi desfăşurat�o în vreo lucrare de răsunet.

Intr'un punct, Teodiceia lui Descartes ar fi coincis cu cea a �ui Leibniz : in afirmaţia că lumea de faţă e cea mai bună dintre lumile cu putinţă. Numai că tocmai intr'o asemenea coincidenţă s-: poate măsura mai bine ce�i desparte pe cei doi filosofi. Căci Descartes spune: lumea aceasta e cea mai bună,

' de�

oarece dintre toate lumile cu putinţă pe ea a vroit�o Dumnezeu. Iar Leibniz

spune: lumea aceasta a fost vroită de 'Dumnezeu tocmai pentrucă e cea mai

bună cu putinţă. Dar nu numai pentru constituirea unei Teodicei cartesiene, sunt de preţ

rândurile de mai sus. Ohiar pentru epistemologia sa ele aduc o precizare, demnă de reţinut prin tonul hotărît in care e făcută: ordinea adevărului e prescrisă odată pentru totdeauna de Dumnezeu. Iar acest «odată pentru totdeauna» în� seamnă încă un caracter anti-idealist, al gânditorului din care mulţi vor să facă,

în ciuda nenumăratelor accente realiste, un idealist pur şi simplu.

nĂSPUNSURI iLA AL ŞASELEA ŞIR DE INTÂMPINĂRI 1 3 1

:pe veşnicie. De aceea esenţele sunt neschimbătoare, atârnând

totuşi de voinţa lui Dumnezeu.

9. Un obiect exterior căzut sub simţurile noastre, iscă, în primul rând, o anumită mi,şcare în clreier - mişcare pe care-o

avem în coml1.m cu celelalte 'Vieţuitoare ; ne dă, apoi, prin faptul -că spiritul e întovărăşit corpului, o anillmită sensaţie ; iar abia în al treilea rând şJ prin ajutorul intelectului atribuim această sensaţie lucrului din afara noastră. Dar intelectul îşi poate co­

recta judecăţile anterioare. Şi de aceea când spunem că sigu­ranţa intelectului e mai mare decât cea a simţurilor, nu se în­ţelege decât că judecăţile făcute în urmă sunt mai sigure decât cele făcute [a o vârstă firagedă, sau pe temeiul unor observaţii

:restrânse. In acest înţeles, se vede bine că, tocmai în exemplul întâmpinătoriloI:, intelectul e cel care îndreaptă greşala simţu­-rilor.

10 (eŞi adaos) . Intâmpinările dela punctul acesta înfăţicŞează -mai de grabă indoelile celor ce le-au făcut. Autoru[ nu-şi poate -face iLuzia că va risipi aceste îndoeli, dar poate înfăţişa calea prin C3JI'e şi le-a risipit pe ale sale.

Nici el n'a fost /Încredinţat dela început de adevărul deplin al celor ce reileşeau din principiile �impezi de unde pornise. Dar şi cu astronomul se întâmplă 3Jşa când este silit, prin argu­mente puternice, să admită că soarele e mai mare ca pământul. Aşa încât apoi, deosebind :cele ce revin corpului şi nu pot fi inţelese decât sub specia sa, de cele ce revin spiritului, şi-a dat 'seama că aceea ce-l ,împiedica să înţeleagă lucrurile potrivit cu nouile sale vederi era faptul că se deprinsese încă din tinereţe să judece cele ale corpuLui şi cele ale sufletului unite, ca apar-

- ţinând unui ac�luiaşi substrat, omul. Dar băgă de seamă că, deşi fiinţând în acelaşi subiect, substanţa corporală era deo­-sebi1tă de cea spirituală, in .timp ce membrii Trinităţii, deşi. - deosebiţi în gând, nu fiinţau totuşi deosebit în sânul realităţii. Iar dacă cele de mai sus nu-i păreau întotdeauna la fel de si­gure ca faptul că 2 şi cu 3 fac 5, aceasta se întâmpla prin de­' prinderea pe care o căpătase dela început să creadă ultimul ' lucru, în timp ce pentru cele dintâi avea de luptat cu atâtea : prejudecăţi .

1 32 M E D I T A Ţ I I

Că mulţi dintre cei cari unnăresc judecăţile autorului mI.

le încuviinţează întotdeauna, nu e lucru de mirare de vreme ce şi ei sunt întunecaţi de prejudecăţi. Dar autorului i se pare

imbucurător faptul că niciunul dintre aceştia nu a :reuşit să.

pună în lumină o g,reşală cât de mică in felul său de a judeca.

Şi aceasta are mwi mare însemnătate pentru el decât dacă nu­mărul celor ce subscriu [a părerile sale ar fi altuD. decât este.

AL ŞAPTELEA ŞIR DE INTĂMPINĂRI ŞI RĂSPUNSURI 1 )

CHESTIUNEA INTĂIA. Negl'eşit că nu putem fi siguri despre u,n lucru că e adevărat atunci când avem motive să ne îndoim de el; darr nu reiese de aci că trebue să fim încredinţaţi

despre contrariul acelui luc1'u. S'ar putea de pildă (în cazul că există un duh răn, înşeZător) să nu fie adevărat cu,m că doi şi

,cu, trei fac cinci. Dar reiese de aci că doi şi cu trei nu fac cinci?

Oe vrea, prin urmare) să spună autorul, afirmând că ne putem

îndoi de toate lucrurile ş'i că putem scoate ceva sig;ur dintr'o

asemenea îndoială ? Observaţiile lui Desoo,1"tes. De nicăieri nu reiese că, . îndoin­

du-ne de ceva, putem fi: sigtUri de altceva, anume 'c,ă acel lucru de care ne îndOim nu este ade;vărat. Intâmpinătorul nu face de­cât să răstăilmăceas:că cele spuse în MediltaJţii. De aJltfel el in­suşi arătase că a se îndoi înselamnă tocmai a nu acorda încre­dere niciunei părţii. Munci cum poate mustra pe autor că afirmă in chip sigur ceva, când acesta nu face decât să: se îndoiască de totul ?

CHESTIUNEA A DOUA. 1. Dacă pricinile ce l-au făcut pe a1dor să se îndoiască sunt bune, de ce să fie înlăturabe (mai

1 ) Cel care face întâmpinările este un teolog, anume părintele Bourdin. iesuit. In felul în care sunt făcute, întâmpinările de fată reprezintă de cele mai multe ori doar încercarea de a înfătişa într'astfel tezele lui Descartes încât să reiasă absurditatea lor, In faţa unei asemenea răstălmăciri a învătăturii sale. "autorul nu va avea de adus nimic nou în răspunsuri , ci se va mărgini să res­tabilească înţelesul exact al celor ce spune,

Ca atare, interesul întâmpinărilor şi răspunsurilor de faţă e mai scăzut decât al celorlalte. Rezumatul nostru va fi şi el mai puţin amănunţit ca în cele­lalte cazuri , cu atât mai mult cu cât polemica nu are întotdeauna un înalt nivel :filosofic .

1 34 M E D I T A Ţ I I

târziu) ? Şi dacă sunt ele însele îndoelnice, at,unci cum pot fi. convingătoare ?

Obs. lui Desc. Peste tot întâmpinătoruB. socoteşte indoiala

şi certitJudinea nu drept :rellaţiuni între cunoaşterea noastră

şi obiecte, ci drejpt proprietăţi ale lucrurHor înseşi. De aceea,

i se pare că lJUCruriJe pe cari le-am socotit odată îndoelnice nu .

mai pot deweni după aceea sigure. 2. După ce s'a îndoit de toate, autorul începe prin a spune'

că propoziţia «'eu sunt, exist» e adevărată o1'i de cât,e ori e con­cep,ută cu spirituL Dar nu se lepădase de tot, de corp ca şi de spirit ?

Obs. lui Desc. A concepe ceva cu' sp�iritul , sau în spirit, nu înseamnă nimic allJtceva decât a gândi. Nu e de fe[ vorba, prin urmare , de spirit conceput ca parte a omului.

(Punctul 3 e o simplă neînţelE1gere de cuvinte. Plunctul 4,_ una de interpretare. Punctuil: 5 răstălmăceşte spusele autoru[ui ) .,

6-9. După ce s'a lepădat de toate lucrurile ca fiind în-' doelnice, autorul îşi spune, ajungând la faptul existenţii sale : să văd acum ce mit gândit altădată despre mine că sunt. Dar ce înţeles are «altădată» ? Dacă ne-am lepădat de toate, 'nu ne-am, lepădat şi de trecut ?

Mai departe autorul afirmă despre sine că e spirit. Şi iarăşi ne întrebăm: n'a spus el că n,u mai există nimic pe lume, nici: corpuri, nici spirite ? Ba, de vreme ce afirmă că nu există ni-­mic, cum de poate spune despre sine că există, arătând chiar felul cum există ?

Intr'o largă măsură, toate acestea isvorăsc dintr'o propo-­ziţie greşită pe care awtorul îşi întemeiază argumentaţia sa, de-a" lungul întregii lucrări; e propoziţia (combătută şi mai sus) cum că niciun lucru, cu privir,e la care pot să mă îndoosc dJacă există ori dacă e adevărat, nu există şi nu e adevărat. Autoruf nu tăgădueşte existenţa c�rpului decât fiindcă se îndoeşte de ea. Dar la reI ar fi putut face şi cu privire la spirit.

Obs. lui Desc. Intâmpinătorul nu încetează de a pune în gillra autorului lucruri pe cwi acesta nu le-a rostit, sau le�a În­ţeles cu desăvârşire într'altfel. Când a vorbit despre lucrurile cu privire la cari trebue să te lepezi, n'a asigurat că ele exis­taseră, �i doar că păreau să existe. Iar când) s'a Întrebat ce gân­dise altădată cu privire la existenţa sa, nu cerceta altcerva decât ce-i păll'ea acum că gândise al'tădată.

AL Ş,\PTELEA ŞIR DE îNTÂMPINĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Dar nu e de fel adevărat căt lepădându-se de toate, a tă� găduit că efectiv ar mai exista ceva pe lume. Autorul n'a spus decât că, spre a !te descătlliŞa de prejudecăţi, treblUe să te lepezi de toate păreriae primite mai înruinte, chiar dacă printre ele sunt unele adevărate. E lesne de văzut că, diupă ce-şi va fi determi­nat criteriile de adevăr, cineva va putea foarte bine relua una din părerile vechi - puse provizorw sub IÎndoia[ă - şi o va putea folosi ca pe deplin îndreptăţ1tă 'În cazul că aşa este.

Cât despre propoziţia CIalI'e e atribuităl autorului spre a fi apoi combătută, ea e tot !Ce poate fi maJÎ puţin exact (după cum s'a arătak şi la răspunsutl chestiunii Întâi) . La începutu[ Medi.­taţmor, unde apare afixmaţia că trebue să socotim drept false lucrurile ce pot cădea sub îndoiala noastră, se arată neîntârziat că rostma. acestei întlreprinderi nu este decât de a cumpă:ni, oare� crum, încrederea prea largă de care dădusem dovadă până atunci , aşa încât să putem găsi după aceea mijlocul potrivit spre a judeca fără a mai prejudeca. IaLr dacă, în căutarea dreptei judecăţi!, totul a fost (pUlS la îndoială, existenţa spiritului a fost scoasă de sub ea încă din meditaţ:iia II-a, iar cea a corpului a fost de asemenea scoasă, în ultima din meditaţidlle autorului. Şi astfel ceea ce părea pierdut a fost rec�tigat cu prisosinţă 1 ) .

SFÂRŞIT.

1 ) E caracteristic spiritul în care sunt făcute întâmpinările acestea, pentru

cei ce nu înţeleg factorul metodic din gândirea lui Descartes. Filosoful se trudi se încă din cuprinsul lucrării sale să arate că nu afirmă falsitatea absolută a celor de cari se îndoeşte, ci le priveşte doar ca şi cum ar fi neadevărate, iar .aceasta în interesul desfăşurării metodice a gândirii sale.

Cel care nu prinde sensul metodic al acestei desfăşurări şi care ia certi­tudinea - dupâ cum spunea filosoful - drept fiintând în obiect iar nu în spirit, nu poate înţelege cum un acelaşi obiect pare minţii noastre când întu­necat când limpede. Descartes, în schimb, se aşează, aci ca şi în Regulae ad directionem ingenii, din punctul de vedere al spiritului nu al lucrurilor, al unităţii nu al diversului, al problematicului, nu al absolutului, - iar de aceea metoda devine cu putinţă.

E lecţia cea mai bună de tras, poate, din acest al şaptelea şir de întâm­

pinări, mai puţin adânci decât oricare dintre cele ce i-au fost aduse filosofului.

I N D I C E A N A L I T I C

AL MEDITAŢIILOR, INTÂMPINĂRILOR ŞI RĂSPUNSURILOR

� bstracţie. Dacă spiritul este ori nu

o abstracţie. Int. şi Răsp. IV,

punct 1. accidente. Fără o substanţă,-reale

nu pot exista. Răsp. IV, 3. Cum subsistă - reale. 1. şi R.

VI. 7. actual. Ce există în chip - din cele

ce concepem noi. 1. şi R. V, c. 8 .

lI devăr. Criteriul d e a percepe lim­

pede şi distinct, 26. Tot ce percepem limpede şi dis­

tinct e dela Dumnezeu, 47. afirmarea. Adaogă ceva cugetării ?

1. lll, 6 şi 93 (notă) .

analiza. Ce înţeles are, 87 şi notă.

Analiza anticilor, 88 şi notă.

animalele. Dacă au şi spirit sau

doar suflet. 1. şi R. VI, 3. Apelles, 1 2 1 . Apollonius, 3 . arhetip. Cauza - a unei idei, 3 1 . Arhimede, 3 ş i 1 8. argument ontologic. Forma lui la

Descartes. 72 (notă) şi 77 (notă).

Dacă e bine alcătuit. 1. şi R. 11,

6 şi 80 (notă).

Aristotel, 1 1 1 (şi notă).

Arnauld, 99.

artă. Raporturile lui Descartes cu

arta, 121 (notă).

ateu. Dacă - e în măsură să tăgă­

duiască existenţa lui Dumne­

zeu. I. şi R. 11, 3.

Poate - şti ceva cu siguranţă?

1. şi R. VI, 4. atribute. Cele ale lui Dumnezeu pot

isvorî dela noi ? 1. şi R. lll, 10. - spiritului mai numeroase ca ori cari. R. V, b, 9.

Augustin, 99, 104 (şi notă), 105. Bourdin. Iesuit, 133 (notă).

Caterus, 69 (notă).

cauza. Cea eficientă are tot atâta

desăvârşire cât efectul, 30. Necesitatea - ultime, 37. De ce nu alcătuim prin - par­

ţiale ideea de Dumnezeu, 37. Trebue căutată - ideilor? 1. şi

R. 1, 1 . Comparaţie între dovada exis­

tenţii lui Dumnezeu prin cau­

zalitate eficientă, la Sf. Toma

şi Descartes. 1. şi R. 1, 3. Dumnezeu îşi e - dar nu efect.

R. IV, 2, b.

- eficientă şi - formală. R. IV, 2, b.

Unde au întrebuinţare - finale.

1. şi R. V, d, 1. ceara. Ca exemplu că obiectele sen­

sibile sunt îndoelnice, 22, 23. Cum e concepută. I. şi R. V, b, 8.

cerc. Filosofia lui Descartes cade în cerc? I. şi R. IV, 2, c.

certitudine. Vezi siguranţă.

conciliul dela Latran, 2 şi 128.

138 M E D I T A T I I

conservarea. E o creaţie continuă,

36 şi 1. şi R. c, 9.

contemplarea. Fericire supremă, 39.

corpul. Existenţa lui e dovedită prin

imaginaţie?, 54 urm.

E dovedită prin sensibilitate ?,

55 urm.

De ce e deosebit de spirit, 58.

Cum se dovedeşte că fiinţează,

59.

Dacă nu cumva tot el e cel care

cugetă. 1. şi R. 11, l. Chiar cel subtil e deosebit de

spirit. 1. şi R. V, f, 3.

Ce raporturi are cu spiritul. 1. şi R. V, f. 4 şi 5.

Cum se ajunge la deosebirea­

de spirit. 1. şi R. VI (adaos).

cuget. deci sunt, 18-19.

Ce cuprinde "a cugeta", 21 .

A cugeta, percepere însoţită de

conştiinţă, 2 1 -22.

Cum devin conştient de faptul

cugetării. 1. şi R. VI, l. Cugetarea nu poate fi produsă

de corp? 1. şi R. VI, 2.

cunoştinţă. Cea limpede şi distinctă

nu e în chip necesar deplină. 1. şi R. IV, l . E îndestulătoare cunoştinţa că

un lucru e întreg. R. IV, 1. deosebirea. Pe planul conceptelor şi

în reali ta te. 1. şi R. 1, 6.

desăvârşirea. Dacă e mai mare când

părţile sunt nedesăvârşite. 46 ; 1. şi R. V, d, 2.

Discursul asupra metodei, 7 şi 88

(notă).

Dumnezeu. Existenţa lui poate fi

dovedită pe căile raţiunii natu­

rale, 2.

Biblia te îndeamnă s'o dove­

deşti, 2.

Argumentele obişnuite sunt do­

vedi toare, 2.

Dacă - poate fi înşelător, 16-

1 7 ; 1. şi R. 11, 4 ; 1. şi R. lll, 1 5 ;

1. ş i R . VI, 5.

Existenţa sa dovedită prin fap­

tul că ne dăm limpede seama

de ea, 49.

La fel de sigură ca acea a ade­

vărurilor matematice, 49.

E cunoscut mai lesne decât ori­

ce, 51.

Dovedirea lui prin esenţă. Sf.

Toma şi argumentul lui Descar­

tes. 1. şi R. 1, 5.

Dumnezeu chezăşueşte doar în­

lănţuirile. R. 11, 3. Poate fi cunoscut în chip desă­

vârşit? 1. şi R. 11, 6.

Poate fi conceput? 1. şi R. lll.

I l . Cum ş i cât din e l concepem. L şi R. V, c, 4.

L-am concepe dacă n'am avea

simţuri? 1. şi R. V, d, 1 .

efectul. Dacă poate avea mai mult

decât e în cauză. 1. şi R. 11, 2.

Dumnezeu nu e propriul său

efect. R. IV, 2, b.

eminent. A fi în chip eminent, 33

şi 35.

eroarea. Vezi greşeala.

esenţa. Cea a lui Dumnezeu nu

poate fi deosebită de existenţa

sa, 49.

Esenţa faţă de existenţă. 1. şi

R. lll, 14.

Cum deosebim - de existenţă .. 1. şi R. V, e, 2.

esenţele. Se află în cugetul nostru,.

48.

Sunt cu-adevărat neschimbă­

toare? 1. şi R. V, e, 1. Dacă atârnă ori nu de Dumne­

zeu. 1. şi R. VI, 8.

Eucharistie. Cum subsistă aci atri­

butele pâinii. 1. şi R. IV, 3.

existenţa. "Eu sunt" ca punct de'

plecare sigur, 19.

Cugetarea, formă a existenţei,.

20.

Exist fiindcă sunt amăgit, 27.

I N D I C E 1 39-,

E cu putinţă - mea fără Dum- Facultatea de a alcătu i - e dela

nezeu? , 36.

De ce nu isvorăsc dela mine, 36.

De ce nu isvorăsc dela părinţi,

37-38.

Singură - lui Dumnezeu e im­

plicată în esenţă, 50-51.

Poate fi dovedită - spiritului

din altceva decât cugetare? 1. şi R. V, b, 1.

falsitate. Vezi greşeală.

fenomen. Ce adevăr au fenomenele.

1. şi R V, f, 2.

fenomenologie. Esenţele cartesiene

şi fenomen olog ia, 123 (notă).

formal. A fi în chip-ori actual, 35.

Cauzele sunt în chip formal, 3 1 .

Gassendi, 1 1 3.

geniu rău. Ipoteza unuia. 17.

geometrie. O deosebire între ea şi

metafizică, 3-4.

e-reşeala. Una materială în idei, 32.

Constă într'un cusur, 40-41.

Atârnă de întâlnirea intelectului

cu voinţa, 42.

Isvorăşte din extinderea voinţii

peste graniţele intelectului, 44

şi 122 (notă).

E dela mine, nu dela Dumne­

zeu, 45.

Totuşi Dumnezeu mă putea face

să nu greşesc, 46.

Cum putem ocoli greşeala, 46.

Dacă cere o lipsă ori ceva pozi­

tiv. r. şi R lll, 12.

Falsitatea e şi în idei sau doar

în judecăţi? 1. şi R. IV, 2, a.

hidropic. Cazul hidropicului însetat,

63.

ideea de Dumnezeu. Intâmpinarea

că aceea ce e înfăţişat prin ea

poate să nu fiinţeze, 8.

Ea singură n'a isvorît dela mine,

33-34.

Nu se capătă prin sporirea de­

săvârşirilor din lume, 35.

Dacă poate fi alcătuită de noi.

1. şi R. 11, 2.

Dumnezeu. R. II, 2.

Cum se alcătueşte ideea de

Dumnezeu. 1. şi R. V, c, 10.

Dacă e aceeaşi la toţi. 1. şi R. V, c. 10.

idei. Sens material şi sens obiec­

tiv, 8.

In sine - nu sunt false, 28.

Cele trei feluri ale ideilor, 28.

Cele două ale soarelui, 29; 1. şi

R. lll, 8; 1. şi R. V, c, 3.

Ideile substanţelor au mai mul­

tă realitate obiectivă decât ale

modurilor, 30.

Ideea e ceva, deci are o cauză,.

31 .

Cum alcătuim-de lucruri cor­

por ale şi îngeri, 32.

Care dintre cele ale lucrurilor

corporale sunt limpezi şi dis­

tincte, 47. Ideea nu adaogă nimic reali- o

tăţii. 1. şi R, 1, 1 .

Deosebirea - de imagini. Ideea.

drept ce a conceput nemijlocit

de spirit. R. lll, 5. . Dacă toate - vin de afară. 1.. şi R. V, c, 2.

imaginaţia. De ce trebue înlăturată.

2 1 .

Deosebirea dintre ea ş i gândi­

rea pură, 54-55.

Nu e cerută de esenţa mea, 55 • . E condiţionată de corp, 55.

Ce obiect are. r. şi R. V, f, 1. imaginea, Deosebirea ei de idee. R.

lll, 5.

indemnurile naturale. Cum că în­

şeală, 29.

Închipuit. Cele închipuite se alcă­

tuesc tot din cele reale, 15.

indiferenţa. Cel mai mic grad de li­

bertate, 43.

indoiala. Ca principiu metodic, 14,..

16.

De ce trebue exagerată, 17.

:140 lIl E D l T A Ţ I I

Prilej de - în legătură cu sim­

ţirile externe şi interne, 57.

Visul şi necunoaşterea Creato­

rului ca prilej de îndoială, 57.

Cum trebue corectată - mani­

festată la început, 66.

Indoiala cu privire la ceva ne

asigură de neadevărul acelui

lucru? 1. şi R. VII, Chest. 1 .

Nu e în lucruri c i în spirit. R. VII, Chest. 2-a, 1 . '

"infinitul. Conceput drept ceva pozi­

tiv, 34.

Pătrunderea lui înaintea fini­

tului, 34.

Dacă e cunoscut limpede. 1. şi

R. 1, 4.

Deosebirea dintre - şi nedefi­

nit. R. 1, 4.

Cum îl concepem. 1. şi R. V,

c, 7.

ingeri. Dacă sunt corporali. 1. şi R. VI, 3.

jngrădire. Despre - omului, 41, 67.

Ingrădirea spiritului. 1. şi R. V, a.

innăscut. Ideea de Dumnezeu e în­

născută, 38, 5 1 .

Cum sunt - ideile. 1. ş i R. m, 10 şi 96 (notă).

Esenţa e înnăscută. R. V, e, 1

şi notă.

inşelăciune. Nu revine lui Dumne­

zeu, 40.

Măsura în care ne înşelăm. R. 11, 4.

Dacă un păgân se înşeală, de­

venind creştin când nu are idei

limpezi. 1. şi R. 11, 5.

·intâ.mpinări. Insemnătatea lor, 9.

intelect. Ceara e percepută prin pă­

trunderea minţii (intelectului),

23-24.

Luat singur - nu greşeşte, deşi

e îngrădit, 42.

Dacă e ori nu mai intins decât

voin ţa. 1. şi R. V, d, 3.

Ce fel de obiect are. 1. şi R. V, f, 1.

In ce înţeles e mai sigur decât

simţurile. 1. şi R. VI, 9.

judecată. Ce sunt judecăţile, 27.

Doar în ele sălăşlueşte falsi ta­

tea, 28.

Leibniz. Note 87, 97, 1 1 2, 123 şi 129.

libertatea. E sporită de o alegere

potrivită cu intelectul ori harul,

43.

Inseamnă ori nu indiferenţă?

1. şi R. VI, 6.

liber arbitriu. Vezi voinţă.

Locke, 97 (notă).

lumina firească. Lumina minţii nu

înşeală, 29.

maşină. Ce cauză are ideea ei. R. 1, 2.

matematici. Demonstraţiile lor pot fi

puse la îndoială? 1. şi R. V, e, 3.

material. Ideea poate fi în chip -

falsă. R. IV, 2, a.

materiale. Lucrurile materiale exi­

stă măcar ca obiecte ale mate­

maticii pure, 53, 59.

E ceva adevărat în ce ne învaţă

natura despre ele, 60.

De unde isvorăsc ideile lucruri­

lor materiale. 1. şi R. V, c, 6.

meditaţie. De ce a scris sub formă

de meditaţii, 89.

Meditaţia ca trăire a filosofiei.

Notele 88 şi 89.

Mersenne, 78; 80 (notă).

metafizică. Argumente - mai si gure

decât cele geometrice, 3.

O deosebire a - de geometrie

3-4.

Ce metodă se potriveşte metafi­

zicei, 88.

Meteorii, 1 1 2.

metoda. E veche cât adevărul, 3.

Ce înseamnă metodă analitică,

88 (notă).

Dacă e cea potrivită. 1. şi R. V,

c, 1.

I N D I C E 1 41:

Ce inţeles are indoiala metodică.

I. şi R. VII, Chest. 2-a, 6-9.

Cum e posibilă, 135 (notă).

natura. Cum că e hotărîtă de Dum­

nezeu, 60.

Ce ne învaţă - cu privire la

trup şi spirit, 60.

Ne arată că există corpuri priin­

cioase şi nepriincioase, 60-61.

Cum ne înşelăm uneori urmă­

rind ce ne e priincios, 62-63.

nedefinit. Deosebirea lui de infinit.

R. 1, 4.

negarea. Nu adaogă nimic cugetării.

I. lll, 6 şi 93 (notă).

nefiinţa. Participaţia la ea, 40-41.

nemurirea. De ce nu se vorbeşte

despre ea, 10- 1 1 .

C e reiese din Meditaţii. I. şi R . 11, 7 .

nimic. Cele două înţelesuri. Cum se

poate spune că ideea e ceva.

I. şi R. 1, 2.

obiect exterior. Prin ce îl deducem,

61 .

obiectiv. Modul de a fi - al ideilor,

3 1 , 35.

Ce înseamnă a fi obiectiv în in­

telect. 1. şi R. 1, 1 .

Pappus, 3 .

Platon, 90.

prejudecăţi. Nu lucrurile înseşi ci

prej udecăţile sunt desfiinţate

prin îndoiai a metodică. R. VI I ,

Chest. 2-a, 6-9.

prin sine. Inţelesul pozitiv şi cel

negativ. Care trebue aplicat lui

Dumnezeu. 1. şi R. 1, 3.

Amândouă înţelesurile sunt po­

trivite. 1. şi R. IV, 2 , b.

Principii de filosofie, 1 1 2, 130.

prioritatea. In cunoaşterea omenea­

scă - o are Dumnezeu ori pro­

priul nostru spirit? 1. şi R. 11, 3.

raţionament. Dacă înlănţueşte doar

nume de lucruri. 1. şi R. lll, 4.

realism. Dovezi de realism la Des­

cartes, 70 (notă), 130 (notă).

realitate obiectivă. De ce are o anu-­mită - ideea. 1. şi R. 1, 1.

regres la infinit. Nu e cu putinţă,_ 37.

Există - în cunoaştere? I. şi R. VI, 1, şi notă 127.

R.egulae ad directionem ingenu..­

Comparate cu Meditaţiile. Note-83, 85, 87. Notă 88. Notă 135.

Rembrandt, 121 (notă).

revelaţie. Descartes şi revelaţia. R. _ 11, 5, şi 85 (notă).

Scot, 72.

sensibilitate. Ce încredere i s'a ară­

tat până acum, 55 urm.

Nu chiar totul al ei trebue pus­la îndoială, 58.

siguranţa. De ce atârnă - ştiinţelor­

compuse, 15.

Cea a lucrurilor ori a argumen­

telor atârnă de Dumnezeu, 52. Dacă e în lucruri sau doar în spirit. 1. şi R. VII, Chest. 2-a, 1_

simţirile. Tind de obiceiu la păstra-­rea corpului, 65.

Cum ne fac să greşim, 65.

Probabilitatea lor de adevăr, 66.

simţul comun. Unde sălăşlueşte, 64.._ simţurile. Cum că sunt înşelătoare.

14 urm.

Nu prin ele cunoaştem ceara,

22 urm.

De ce se discută lucruri ştiute.

1. şi R. lll, 1.

sinteza. Ce înseamnă ea. Metoda

sintetică, 87.

Sorbona. Descartes cere ocrotirea ei, 45.

speţă. Ipoteza că spiritul e ca -

faţă de gen. 1. şi R. IV, 1 .

spirit. Cel omenesc nu e decât un

lucru cugetător ? , 7.

E cunoscut chiar prin lucrurile ­

exterioare, 24-25.

Pentru ce e deosebit de corp, 58.

Cum se dovedeşte că fiinţează,.

59.

J1 42 M E D I T A T I I

Că nu e divizibil precum cor­

pul, 63.

Cum e - înrâurit prin creiel',

64.

Ce pricini de greşeală isvorăsc

de aci, 64.

Spiritul ca noţiune primă. R.

11, 3. Luat în înţeles substanţial. R.

lll, 2.

Dacă avem asupra - o cunoş­

tinţă deplină. 1. şi R. IV, 1 .

Dacă - e condiţionat d e corp.

1. şi R. IV, 1.

'Cel ce are - e necontenit conştient

de activitatea acestuia? 1. şi R.

IV, 2, c.

Că nu e ceva corporal. 1. şi R.

V, b, 2 şi 3. Că nu e dat prin creier. 1. şi R.

V, b, 7.

Se cunoaşte pe sine? 1 . şi R. V,

c, 6.

Ce raporturi are cu corpul. 1. şi

R. V, f, 4 şi 5.

Cum se ajunge la deosebirea -

de corp. 1. şi R VI (adaos).

'Ştiinţe. Cele cu obiect simplu şi cele

cu obiect compus, 15.

:substanţă. Avem ideea ei fiind noi

înşine substanţe, 33. Cea întinsă nu poate reveni de­

cât corpului, 58-59.

Dacă - cugetătoare poate fi

corporală. 1. şi R. lll, 2.

Substanţa cugetătoare e acelaşi

lucru cu gândirea? 1. şi R. lll,

2 şi 3. Are - mai multă realitate de­

cât modul? 1. şi R. lll, 9.

'substanţialism, 91 (notă).

,guflet. Dacă avem vreo idee asu­

pră-i. 1. şi R. lll, 7. Au - animalele?, 1 0 1 ' şi 108.

Deosebirea sa de spirit. 1. şi R.

V, b, 4.

suprafaţă. Este oare o parte a cor­

pului? I. şi R. VI, 7.

Teodiceie. Cum ar fi arătat o Teo­

diceie a lui Descartes, 129

(notă).

timpul. Părţile lui sunt indepen­

dente unele de altele, 36.

totalitatea. Nu un lucru izolat ci­

trebue privită, 41 .

Trinitatea. Cum trebue înţeleasă,

110 şi 1. şi R. VI, 10.

Sf. Toma, 7 1 , 72, 74, 75 (notă), 76.

unitatea. E o desăvârşire de frunte

a lui Dumnezeu, 37.

Dacă e o însuşire pozitivă a lui

Dumnezeu. I. şi R. 11, 2.

Unitate de natură ori compu­

nere. R. VI, 2, şi notă.

veghea (vezi vis). Somn şi veghe, 14.

vis. Chiar în - ceva limpede e a­

devărat (ex. adevărurile mate­

maticii N. R), 53.

Ce deosebeşte - de veghe, 66 şi

1. şi R., lll, ultimele.

voinţă. Ce se numesc acte de voinţă,

27.

Actele de voinţă nu sunt false

prin ele însele, 28 şi 43.

Cât e de întinsă voinţa, 42-43.

Trebue - să se hotărască doar

în cele limpezi? 1. şi R. 11, 5.

Dacă - e cea care ne face să

credem ceva. 1. şi R. lll, 13. Cine e mai întins, - ori inte­

lectul. 1. şi R. V, d" 3. Deosebirea dintre - lui Dum­

nezeu şi a omului. 1. şi R. VI, 6.

Raportul între - şi intelect e

răsturnat în sânul lui Dumne­

zeu. R. VI, 6.

C U P R I N S U L

Cuvânt înainte la traducerea românească .

Către Decan şi Doctori

Prefaţă către cititor

Synopsis

Intâia meditaţie

A doua meditaţie

A treia meditaţie

A patra meditaţie

A cincea med�taţie

A şasea meditaţie .

Intâiele întâmpinări

Intâiele răspunsuri

Al doilea şir de întâmpinări

Răspunsuri la al doilea şir

Al treilea şir de întâmpinări şi răspunsuri

Al patrulea şir de întâmpinări

Răspunsuri la al patrulea şir .

Al cincelea şir de întâmpinări .

Răspunsuri la cincelea şir .

Al şaselea şir de întâmpinări .

Răspunsuri la al şaselea şir

Al şaptelea şir de întâmpinări şi răspunsuri

Indice analitic

III 1 7

1 0

1 3 1 8 2 5 3 9 4 7 5 3

6 9 73 78 8 1 90 99

105 1 1 3 1 1 8 125 127 133 137