rené descartes

2
 René Descartes Descartes Rene (1596-1650), filozof si savant francez, unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Des car tes a fos t un exponen t ide oloic al !ur "e zie i fra ncez e in asc ens iun e# in fil ozof ia lui si- au as it expres ia teoret ica nevo ile deve nit e act ual e ale dez volt ari i sti int ei moderne, care se nastea in lupta cu scolastica medievala. $otodata, conceptia despre lume a lui Descar tes oli nde ste insufi ci ent a dezvol tare a !ur "ezi ei , tendinta ei de a a% un e la un compromis politic si ideoloic cu no!ilimea si cu !iserica. &a si '. acon, Descartes a su!liniat insemnatatea practica a filozofiei, contri!utia ei la sporirea dominatiei omului asupra naturii. $rasatura dominanta a filozofiei lui Descartes o constituie conceptia dualista despre existenta a doua su!stante, independente una de alta su!stanta materiala, cu atri!utul intinderii, si su!stanta spirituala, cu atri!utul andirii. *n filozofia sa, Descartes porneste de la indoiala metodica asupra tuturor cunostintelor, asupra datelor simturilor si c"iar asupra existentei lumii si accepta ca unic fapt siur, care tre!uie sa constituie, dupa el, temeiul filozofiei si al stiintei, vestita teza ,,+a indoiesc, deci cuet# cuet, deci ex ist . Descartes are un caracter idealist, deoarece considera ca adevar fundamental, de la care tre!uie sa por nea sca int rea fil ozofie , exi ste nta cer ta a and iri i si nu exi ste nta rea lit ati i o!i ect ive . ce asta tez a a inf lue ntat ide ali smul de mai tarzi u. *nd oial a sa a avut insa o semnif ica ti e  proresista, ascutisul ei fii nd indreptat impotriva domatismului scolastic. Descartes, a fost un reprezentat de seama al rationalismului in filozofia moderna. entru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. /a !aza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care tre!uie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunos cute nemi %l oci t de ra ti une. Desc artes a recunos cut totusi si val oarea cun oasterii experimentale. Descar tes a adus o contri !utie insemnat a la dezvol tarea matemati cii, fizicii , !iolo iei si a altor stiinte. l a pus !azele eometriei analitice prin initierea metodei sistemelor de coordonate, numite ulterior carteziene, facand posi!ila aplicarea ale!rei si analizei la studiul eometriei, ceea ce a const ituit o adevara ta revolutie in matematica. introdus, printre primii, notiun ea de marime varia!ila si aceea de functie, a descoperit leea refractiei luminii, a formulat leea conservarii cantitatii de miscare si a emis, primul, ideea de reflex in fizioloie, 'izica lui Descartes a avut un caracter materialist-mecanicist# el a explicat toate fenomenele naturii prin materia in miscare, aceasta din urma fiind conceputa numai ca deplasare in spatiu. Descartes a extins conceptia sa materialist-mecanicista si asupra vietii oranice. entru el animalele sunt automate neinsufletite, omul sinur fiind inzestrat cu suflet, existent independent de corp. rin latura materialista a andirii sale, ca si prin orientarea antiscolastica a rationalismului sau, Descartes a contri!uit in mare masura la proresul stiintei si filozofiei.

Upload: anisoara-turcanu

Post on 04-Oct-2015

9 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

René Descartes

TRANSCRIPT

Ren Descartes

Descartes Rene (1596-1650), filozof si savant francez, unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Descartes a fost un exponent ideologic al burgheziei franceze in ascensiune; in filozofia lui si-au gasit expresia teoretica nevoile devenite actuale ale dezvoltarii stiintei moderne, care se nastea in lupta cu scolastica medievala. Totodata, conceptia despre lume a lui Descartes oglindeste insuficienta dezvoltare a burgheziei, tendinta ei de a ajunge la un compromis politic si ideologic cu nobilimea si cu biserica. Ca si F. Bacon, Descartes a subliniat insemnatatea practica a filozofiei, contributia ei la sporirea dominatiei omului asupra naturii. Trasatura dominanta a filozofiei lui Descartes o constituie conceptia dualista despre existenta a doua substante, independente una de alta: substanta materiala, cu atributul intinderii, si substanta spirituala, cu atributul gandirii. In filozofia sa, Descartes porneste de la indoiala metodica asupra tuturor cunostintelor, asupra datelor simturilor si chiar asupra existentei lumii si accepta ca unic fapt sigur, care trebuie sa constituie, dupa el, temeiul filozofiei si al stiintei, vestita teza: ,,Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist.Descartes are un caracter idealist, deoarece considera ca adevar fundamental, de la care trebuie sa porneasca intrega filozofie, existenta certa a gandirii si nu existenta realitatii obiective. Aceasta teza a influentat idealismul de mai tarziu. Indoiala sa a avut insa o semnificatie progresista, ascutisul ei fiind indreptat impotriva dogmatismului scolastic.Descartes, a fost un reprezentat de seama al rationalismului in filozofia moderna. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale. Descartes a adus o contributie insemnata la dezvoltarea matematicii, fizicii, biologiei si a altor stiinte. El a pus bazele geometriei analitice prin initierea metodei sistemelor de coordonate, numite ulterior carteziene, facand posibila aplicarea algebrei si analizei la studiul geometriei, ceea ce a constituit o adevarata revolutie in matematica. A introdus, printre primii, notiunea de marime variabila si aceea de functie, a descoperit legea refractiei luminii, a formulat legea conservarii cantitatii de miscare si a emis, primul, ideea de reflex in fiziologie, Fizica lui Descartes a avut un caracter materialist-mecanicist; el a explicat toate fenomenele naturii prin materia in miscare, aceasta din urma fiind conceputa numai ca deplasare in spatiu. Descartes a extins conceptia sa materialist-mecanicista si asupra vietii organice. Pentru el animalele sunt automate neinsufletite, omul singur fiind inzestrat cu suflet, existent independent de corp.Prin latura materialista a gandirii sale, ca si prin orientarea antiscolastica a rationalismului sau, Descartes a contribuit in mare masura la progresul stiintei si filozofiei.Descartes Rene (1596-1650), filozof si savant francez, unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Descartes a fost un exponent ideologic al burgheziei franceze in ascensiune; in filozofia lui si-au gasit expresia teoretica nevoile devenite actuale ale dezvoltarii stiintei moderne, care se nastea in lupta cu scolastica medievala. Totodata, conceptia despre lume a lui Descartes oglindeste insuficienta dezvoltare a burgheziei, tendinta ei de a ajunge la un compromis politic si ideologic cu nobilimea si cu biserica. Ca si F. Bacon, Descartes a subliniat insemnatatea practica a filozofiei, contributia ei la sporirea dominatiei omului asupra naturii. Trasatura dominanta a filozofiei lui Descartes o constituie conceptia dualista despre existenta a doua substante, independente una de alta: substanta materiala, cu atributul intinderii, si substanta spirituala, cu atributul gandirii. In filozofia sa, Descartes porneste de la indoiala metodica asupra tuturor cunostintelor, asupra datelor simturilor si chiar asupra existentei lumii si accepta ca unic fapt sigur, care trebuie sa constituie, dupa el, temeiul filozofiei si al stiintei, vestita teza: ,,Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist.Descartes are un caracter idealist, deoarece considera ca adevar fundamental, de la care trebuie sa porneasca intrega filozofie, existenta certa a gandirii si nu existenta realitatii obiective. Aceasta teza a influentat idealismul de mai tarziu. Indoiala sa a avut insa o semnificatie progresista, ascutisul ei fiind indreptat impotriva dogmatismului scolastic.Descartes, a fost un reprezentat de seama al rationalismului in filozofia moderna. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale. Descartes a adus o contributie insemnata la dezvoltarea matematicii, fizicii, biologiei si a altor stiinte. El a pus bazele geometriei analitice prin initierea metodei sistemelor de coordonate, numite ulterior carteziene, facand posibila aplicarea algebrei si analizei la studiul geometriei, ceea ce a constituit o adevarata revolutie in matematica. A introdus, printre primii, notiunea de marime variabila si aceea de functie, a descoperit legea refractiei luminii, a formulat legea conservarii cantitatii de miscare si a emis, primul, ideea de reflex in fiziologie, Fizica lui Descartes a avut un caracter materialist-mecanicist; el a explicat toate fenomenele naturii prin materia in miscare, aceasta din urma fiind conceputa numai ca deplasare in spatiu. Descartes a extins conceptia sa materialist-mecanicista si asupra vietii organice. Pentru el animalele sunt automate neinsufletite, omul singur fiind inzestrat cu suflet, existent independent de corp.Prin latura materialista a gandirii sale, ca si prin orientarea antiscolastica a rationalismului sau, Descartes a contribuit in mare masura la progresul stiintei si filozofiei.