reformele greciei antice

8/8/2019 Reformele Greciei Antice

http://slidepdf.com/reader/full/reformele-greciei-antice 1/4

Reformele Greciei Antice

Era reformelor: Dracon şi Solon

Problema cea mai stringentă constă în elaborarea unor legi scrise,punându-se capăt

abuzurilor aristocraţiei. O primă reformă,care transmisese sarcina aceasta unui număr de 6tesmoteţi,dă greş. După tentativa lui Cilon,care încearcă să pună mâna pe Acropole şi săinstaureze tirania la Atena,dar întâmpină rezistenţa victorioasă a arhontelui Megacles,dinfamilia Alcmeonizilor,tensiunea se menţine la o cotă maximă în oraşul învrăjbit,şi lui Draconi se încredinţează misiunea de a trece legile în scris (621). Nu cunoaşte bine decât legislaţia saîn legătura cu uciderile: de-acum încolo pricina se judecă în faţa Areopagului , în cadrul unuiadevărat proces,prezidat de rege,sau înaintea tribunalului Efeţilor,sustrăgându-l astfel pecriminal vendetei clanurilor,între acestea şi cel învinuit întrerupându-se statul în calitate dearbitru suprem. În pofida severităţii pedepselor prevăzute (care a făcut ca adjectivul draconicsă fie sinonim cu implacabil),se discern principiile unui drept mai uman,deoarece sediferenţiază diferitele tipuri de ucideri.

Dar cauza profundă care provoacă tensiunea socială este inegalitatea repartiţiei proprietăţiifunciare. Numai Solon,însărcinat,în urma unui acord unanim,să restabilească ordinea în oraş(594/593),îndrăzneşte să atace problema respectivă în mod direct. Prin seisahteia(reducerea

poverii),măsură revoluţionară ale cărei amănunte sunt incomplet cunoscute,Solon suprimăarestarea pentru datorii,pedeapsă căreia îi căzuseră victime atâţia oameni nevoiaşi,reduşi lasclavie de către marii proprietari; eliberează şerbii şi „mănosul pământ al patriei”din caresmulge bornele ipotecare. Este prima dată când,în lumea greacă,se ia o măsură atât deîndrăzneaţă,făcând ca,în mod complet deliberat,interesele statului să treacă înaintea celor

particulare,ale marilor proprietari în cazul de faţă,deposedaţi de samavolnicele lor achiziţii dinultimele decenii. Hectemorii dispar,repuşi,fără îndoială,în posesia propriilor lor bucăţi de

pământ.

Solon îi favorizează de altfel pe ţărani măsuri de mai mică importanţă:instituie prime pentrucapturarea lupilor,încurajează săparea puţurilor,îi ajută pe cei ce vor să extindă plantaţiile dearbuşti,singurele capabile de un randament satisfăcător,având în vedere solul sărac al Aticii,şiinterzice în mod special tăierea măslinilor. Impetuoasa lui solicitudine faţă de ţărani duce laun nou echilibru social,bazat pe solidaritatea unei clase de mijloc construită din proprietarimici şi mijlocii,care va dăinui până spre mijlocul secolului al V-lea.

Sprijină în egală măsură evoluţia care se întrezărea în domeniul artizanatului şi în comerţ.Fixează în mod definitiv măsurile de capacitate,medimnul pentru cereale,metretul pentrulichide. Atena,care nu bătuse până atunci monedă,face mari progrese în acest domeniu. De-

acum înainte,renunţând la etalonul enginetic care o punea sub directa dependenţă a acestor opulente vecine,Egina sau Megara,Atena bate piese de argint de un excelent titlu,mulţumită bogatului minereu din filoanele muntelui Laurion,după etalonul Eubeei,mai uşor,realizând înacelaşi timp o devalorizare de aproximativ 27%.

Solon transformă în acelaşi timp şi instituţiile politice. Foloseşte o împărţire anterioară în 4clase potrivit veniturilor pe care le aduce pământul:pentacosiomedimni(un venit anual maimare de 500 medimne sau metrete),cavaleri(între 500 şi 300),zeugiţi(între 300 şi 200),teţi(sub200),care îi serveşte la împărţirea onorurilor şi a sarcinilor după ceea ce se socotea pe atunciechitate,adică după avere,mai precis bunuri funciare. Magistraţii sunt aleşi din primele treicategorii,arhonţii şi vistiernicii din cea dintâi;dar toţi cetăţenii inclusiv teţii,fac parte dinadunare. Primele două clase îşi fac serviciul militar la cavalerie,a treia la infanteria grea a

hopliţilor,a patra în mod excepţional la infanteria uşoară sau marină. Cei mai de seamă dintre



magistraţi rămân în continuare arhonţii,care alcătuiesc de-acum înainte un colegiu de 9membri,incluzând,pe lângă arhonte,rege şi polemarh,şi pe cei 6 tesmoteţi.

Dar adevărata originalitate a lui Solon constă în faptul că a creat pe de o parte un nouconsiliu de 400 de membri,aşa numita bule,însărcinat să pregătească şedinţele ecclesiei,şi careîncetul cu încetul va submina prerogativele Areopagului;iar pe de altă parte,un tribunal cu

adevărat popular-deoarece membrii săi sunt aleşi din toate cele patru clase -,Heliaia,care vadeveni treptat-treptat singura instanţă alături de vechile tribunale de sânge.Nu este nici o îndoială că Solon a încercat să stabilească un echilibru între nobili şi demos.

El însuşi,în Elegiile sale,insistă asupra rolului de arbitru imparţial şi dezinteresat. Solon nu arenimic dintr-un democrat luat în înţelesul ulterior al cuvântului,dar întâmplarea face ca înreformele de care şi-a legat numele se află în germene trăsăturile caracteristice ale viitoareidemocraţii.PERICLEProvenind din nobila familie a Alcmeonizilor,Pericle ia lecţii de la Damon din Oa, care îi

sugerează instituirea mistoforiei,şi de la Anaxagoras,profetul lui Nous,Raţiunea care puneordine în haosul originar. Puternica şi nobila-i personalitate este redată în admirabilul bust al

lui Cresilas,care îl înfăţişează în calitate de strateg,cu fruntea înaltă,privirea plină degravitate,trăsăturile fine,puţin trufaş poate. Căci democratul acesta nu iubeştemulţimea;vorbeşte rar în Eclesia şi numai în împrejurări de mare importanţă,pentru a stimulasau a calma poporul;preferă tovărăşia Aspasiei,învăţata milesiană,şi a unui grup de prietenidin care fac parte oameni de litere,artişti şigânditori:Protagoras,Hipodamos,Fidias,Herodot,Sofocle.

Cu desăvârşire stăpân pe el,Pericle nu surâde niciodată,şi nu a plâns decât de două ori întoată viaţa,dar sentimentele delicate,tandre mai bine zis,nu-i sunt necunoscute:pentru el anulîn care oraşul este văduvit de tinerii soldaţi morţi în război este „anul care şi-a pierdut

primăvara”;o iubeşte pe Aspasia cu o dragoste profundă,ce uimeşte sau scandalizează acealume care favorizează legături de cu totul altă natură. Are o inteligenţă lucidă:concepe unsistem politic de mare amploare pe care încearcă să-l pună în practică,în loc să semulţumească,aşa cum au făcut mai târziu atâţia alţi demagogi,cu improvizaţii de moment,şimerită,de asemenea,calificativul de înţelept,pe care i-l dă Aristotel. Demos-ul este sensibil laenergia de care Pericle să de dovadă atunci când se află în fruntea expediţii militare,cât şi latribună,la incomparabilul prestigiu al inteligenţei sale,la vocea care i-a adus porecla deOlimpianul,ca şi la elocvenţa sa. Suprema glorie a lui Pericle constă în faptul că a dominatAtena timp de aproape 30 de ani,reales strateg în mod constant 15 ani la rând(443/442-429/428),deţinând o putere la fel de mare ca,odinioară,tiranul Pisistrate,dar nepăşind niciodatălimitele legalităţii.Zadarnic ia în derâdere Cratinos „craniul ca o ceapă de apă”al lui Pericle, „cel mai mare

dintre tirani”,sau o hărţuieşte pe Aspasia, „concubina cu ochi de căţea”. Zadarnic încearcăduşmanii să-l atingă în mod indirect intentând procese prietenilor săi,înainte de a îndrăzni să-laducă chiar pe el în faţa justiţiei. De la înălţimea staturii sale,Pericle domină un secol care-i

poartă pe bună dreptate numele. Sigur,concepţiile lui sunt în mod necesar foarte deosebite deale noastre. Am menţionat deja cât de egoistă era această democraţie ,care îşi bazeazălibertatea şi bogăţia pe aservirea şi exploatarea aproapelui. Trebuie adăugat că regimulinstituit de Pericle nu este,în multe privinţe,foarte diferit de o tiranie. Denumirii lui Cratinos„cel mai mare dintre tirani”îi răspunde ca un ecou concluzia lui Tucitide „În aparenţă era odemocraţie,în realitate guvernarea unuia singur.” Nu trebuie salutată însă această primăexperienţă a unui „socialism de stat”,inspirată de ideea că te poţi exprima liber

poporului,atrăgându-l prin darurile inteligenţei şi recunoscând că acel Nous al lui

Anaxagoras,Raţiunea umană,este singura capabilă să organizeze şi viaţa politică? Pe partenonsunt reprezentanţi în mai multe rânduri zeii sau eroii care orânduiesc cosmosul luptând



împotriva barbariei Giganţilor şi Centaurilor sau a Amazoanelor,ca şi răsăritul astrelor, a căror lumină inundă lumea:simboluri cu o dublă semnificaţie,luate din universul mitic sau celnatural,simboluri ale unei mari speranţe care străluceşte pentru prima oară deasupra Greciei.

CLISTENE

Regimul aristocratic restabilit de către spartani nu poate ţine piept presiuniidemocraţiilor,care-şi găsesc un conducător de mare clasă în persoana Alcmeonidului Clistene,nepotul tiranului omonim al Sicionei. Activitatea pe care,fără îndoială,o desfăşoară Clistene în508/507 este deosebit de îndrăzneaţă. La baza acesteia,se află o nouă împărţire acetăţenilor,care elimină vechiul sistem al naucrariilor:Atica este împărţită in 100 dedeme,grupate în 30 de tritii,reunite şi acestea în 10 triburi,fiecare dintre acestea incluzândtritie din oraş,una de pe coastă şi una din interiorul ţării. Cele 4 triburi gentilice vechi,fratriileşi amintitele gene nu dispar,continuând să-şi joace rolul în viaţa de familie şi în ceareligioasă,dar în viaţa politică nu mai contează de-acum înainte decât cele 10 triburi-pentrucare Clistene invocă de altfel în mod obişnuit patronajul lui Apolo din Delfi-,tritiile şi demele.

Noua grupare a cetăţenilor,dacă e teritorială la nivelul demelor şi a tritiilor,este arbitrară la

cel al triburilor:Clistene realizează astfel o contopire a corpului civic,sustrăgându-l în felulacesta influenţei locale a eupatrizilor. Fiecare atenian este indicat acum prin numele său urmatnu de numele tatălui(patronim),ci de al demei sale(demotic),ceea ce contribuie la diminuareaimportanţei rangului nobiliar. În funcţie de cadrele respective,Clistene trece la restructurareaorganelor de guvernământ. Acea bule a lui Solon,alcătuită din 400 de membri,devine o buleclisteniană de alcătuită din 500;cei 50 de reprezentanţi ai fiecărui trib trimişi în bule asigurărezolvarea problemelor urgente în a zecea parte a unui an(pritanie):se instituie un calendar

politic complet laicizat,pe baza acestei împărţiri a anului în 10 pritanii. Colegiului celor 9arhonţi li se adaugă un secretar,fiind alcătuit astfel din 10 membri,câte unul de fiecare trib.

Avem de-a face cu un joc foarte caracteristic spiritului grec în această de-a instituidemocraţia pe piramida grupurilor civice şi pe o aritmetică zecimală. În pofida raţionalismuluievident care animă acest sistem,nu suntem departe de „virtuţile”numerelor,atât de îndrăgitede pitagoriceni. Dar ne pot impresiona şi amploarea,rigoarea şi răsunetul uneireforme,comparabile într-o oarecare măsură cu cea efectuată de Adunarea Constituantă. Sigur,Clistene nu este un revoluţionar:el menţine cadrele vechi moştenite din trecutele timpului alestatului aristocratic şi religios şi care se bucurau de un imens prestigiu. Dar,datorită inovaţiilor şi completărilor sale,el pune bazele unui stat cu adevărat nou,laic şi scutit de insuportabilele

privilegii dobândite prin naştere. Căci acest eupatrid este într-adevăr creatorul democraţieiateniene.

O cotitură decisivă în organizarea cetăţii este realizată la Atena prin reforma iniţială în 507

de Clistene. Reforma porneşte de al o nouă împărţire a teritoriului Aticii. Cele peste 100 decomune sau deme sunt grupate in zece unităţi teritorial administrative şi politice numite phylai,triburi. Fiecare trib este format din câte trei grupe de comune,un grup din Atena,aldoilea din zona de coastă si al treilea din zona centrală de câmpie a Aticii. În acest felaristocraţii nu mai pot controla alegerile care se organizează în fiecare din cele 10 triburi. Deasemenea,fiecare trib alege anual dintre toţi cetăţenii care poarta armele fără alta deosebire derang,avere,câte 50 de repr. În Consiliul celor 500,bule.Pentru a fi aleşii cât mai mulţi cetăţeni in acest consiliu ,nimeni nu poate fi membru alconsiliului decât de cel mult 2 ori în întreaga viaţă.

Adunarea tuturor cetăţenilor sau ecclesia dezbate si adopta sau respinge prin vot toatedeciziile cu privire la sacrificiile sau cultele religioase ,la construcţiile publice ,adopta orice

lege,dezbate si hotărăşte în privinţa relaţiilor dintre Atena si alte state.Prin această reformă Clistene instituie la Atena isonomia (participare egală la viaţa cetăţii).

reformele greciei antice

Documents