ISTORIA GRECIEI ANTICE

 

I. Tematica:

1. Seminar introductiv2. Civilizaţia cretană şi miceniană. Indoeuropenizarea spaţiului balcanic3. Iliada şi Odiseea ca izvoare istorice4. Colonizarea greacă şi Renaşterea greacă5. Instituţii arhaice (Sparta şi Atena)6. Tirania arhaică7. Reformatori şi legislatori 8. Războaiele medice şi Liga de la Delos9. Războiul peloponesiac10. Lumea greacă în secolul al IV-lea11. Consecinţele expansiunii militare a lui Alexandru cel Mare12. Epoca elenistică

II. Bibliografie generală minimală:

A. Izvoare:

Petre, Z., Societatea greacă arhaică şi clasică, Bucureşti, Editura Universităţii, 1994.

Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare in Asia, Bucureşti, 1966

Aristotel, Politica, Bucureşti, 1924 (1996).

Aristotel, Constituţia ateniană, Iaşi, 1991.

Polybios, Istorii, Bucureşti, 1966-1995

Demostene, Filipicele, în Oratori greci (ed. A. Marin), Bucureşti, 1969.

Homer, Iliada, tr. G. Murnu, Bucureşti, 1985.

Homer, Odiseea, tr. G. Murnu, Bucureşti, 1979.

Hesiod, Munci şi zile, Bucureşti, 1957.

Herodot, Istorii, Bucureşti, 1964.

Platon, Republica, în Opere, vol. 5, Bucureşti, 1974.

1

Plutarh, Vieţi paralele, Bucureşti, vol. 1-5, 1960-1964

Tucidide, Războiul peloponesiac, Bucureşti, 1966.

Xenophon, Helenicele, Bucureşti, 1972.

B. Lucrări generale:

Andrewes, A., The Greek Tyrants, London, 1956

Austin, M. M., The Hellenistic World, Cambridge, 1981

Boardman, J., Grecii de peste mări, Bucureşti, 1988

Bengtson, H., Griechische Geschichte,

Buck, R. J., A History of Boeotia, Alberta, 1979

Amouretti, M. Cl., Le monde grec antique, Paris, 1990

Chamoux, Fr., Civilizatia greaca, Bucureşti, 1989

Chamoux, Fr., Civilizatia elenistica, Bucureşti, 1985

Dodds, E. R., Grecii şi iraţionalul, Iaşi, 1998

Ducat, J., Les hilotes, Paris, 1990

Ducrey, P., Guerre et guerriers dans la Grece antique, Fribourg, 1985

Ehrenberg, V., The Greek State, London, 1969

Ellul, J., Histoire des institutions, tome Ier, L’Antiquite, Paris, 1961

Finley, M., Vechii greci, Bucureşti, 1974

Finley, M., Lumea lui Odiseu, Bucureşti, 1972

Finley, M., Ancient Economy,

Finley, M., L’Economie ancienne,

Garlan, Y., Les esclaves en Grece ancienne, Paris, 1982

Glotz, G., Cetatea greacă, Bucureşti, 1992

2

Gimbutas, M., Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, 1989

Graham, A. J., Colony and Mother-City in Ancient Greece, Manchester, 1971

Hansen, M. H., The Athenian Assembly in the Age of Demosthenes, Oxford, 1987

Larsen, J. A. O., Greek Federal States, Oxford, 1968

Marinovic, L. P., Le mercenariat grec au IVe siecle et la crise de la polis, Paris, 1988

Mitchell, Lynette G., Rhodes, P. J., The Development of the Polis in Archaic Greece, London, New York, 1997.

Mosse, Cl., La tyrannie dans la Grece antique, Paris, 1969

Mosse, Cl., La colonisation dans l’antiquite, Paris, 1970

Osborne, R., Greece in the Making, 1200-479 BC, New York, 1996

Petre, Z., Civilizaţia greacă şi originile democraţiei, Bucureşti, 1993

Petre, Z., Le comportement des tyrans, în Studii Clasice, Bucureşti, 1972

Platon, N., Civilizaţia egeeană, Bucureşti, 1988

Piatkowski, A., O istorie a Greciei antice, Bucureşti, 1988

Poursat, J. Cl., La Grece preclassique, des origines a la fin du VIe siecle, Paris, 1995.

Preaux, Cl., Le monde hellenistique, Paris, 1978

Rhodes, P. J., The Athenian Boule, Oxford, 1972

Roussel, D., Tribu et Cite, Paris, 1976

Snodgrass, A., Grecia epocii întunecate, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Mit şi gândire în Grecia antică, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Mit şi religie în Grecia antică, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Originile gândirii greceşti, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Problemes de la guerre en Grece ancienne, Paris/Haga, 1968/1985

3

Veyne, P., Le Pain et le Cirque. Sociologie historique d’une pluralisme politique, Paris,1976

Vidal-Naquet, P., Vânatorul negru, Bucureşti, 1985

Vidal-Naquet, P., Economies et societes en Grece ancienne, Paris, 1973

Will, E., Le monde grec et l’Orient, Paris, 1972

Will, E., Histoire politique du monde hellenistique, 1966

xxx , Cambridge Ancient History,

 

SEMINAR INTRODUCTIV

Probleme organizatorice

aparatul critic scopul şi obiectivele seminarului

CIVILIZAŢIA CRETANĂ ŞI MICENIANĂ.

INDOEUROPENIZAREA SPAŢIULUI BALCANIC

CIVILIZAŢIA CRETANĂ

PERIODIZARE:

A. Evans:

2600-2000- minoic timpuriu

2000-1580-minoic mijlociu

1580-1200-minoic tarziu

B. noua periodizare:

2400-2000-minoian vechi

4

2000-1550-minoian nou (epoca bronzului)

1550-1200-minoian nou recent.

Posturi comerciale: Zakro, Palaikastro, Machlos, Gournia, Mallia, Vasiliki, Agia Triada, Agios Onouphrios

Epoca bronzului: cca. 2000-1700: primele palate

1700-1400: seria a II-a de palate

1400-1200: Creta miceniană

1. primele palate:

dezvoltarea meşteşugului şi a comerţului; dezvoltarea regională inegală Cnossos, Phaistos ceramica Camares

2. seria a II-a de palate:

palate: Cnossos, Phaistos, Mallia silabar A stil ceramic naturalist Cnossos- hegemonia cretană, “thalassocratia” cretană

Caracterizare generală:

economie naturală dezvoltarea meşteşugurilor, comerţului scrisul legături comerciale cu Ciclade, Egipt, Orient influenţa egipteană organizarea sociala pe genos-uri: descoperiri la Vasiliki, Palaikastro, Gournia

Regele: preot, conducător militar, judecător

palatul regal, cu casa dublei securi şi floarea de crin

Religia: forţele naturii, chtoniene, Zeiţa Mamă

Arta: motive florale şi animale marine; realism

Economia: influenţa egipteană

CIVILIZAŢIA MICENIANĂ (1600-1150 BC)

5

din 1400, civilizaţia cretană devine tributară celei miceniene din 1600, influenţa cretană în Grecia societate militară; monopolul militar al nobililor după 1400, comerţul micenian îl înlocuieşte pe cel minoian către Orient, Asia

Mică, Sicilia, Italia aşezări întărite

Structuri sociale:

A. Regele: wa-na-ka; conducător militar sef: la-wa-ge-tas

B. Functionari: telestai, deţinători de sarcini

basileis, sarcini administrative

koretere, şefi militari

C. Demos

D. Sclavii

Economie: centralizată, de tip palaţial

Cultura: influenţa cretană

palate: Micene, Pylos, Tirinth sculptura: Poarta leilor dde la Micene, stele funerare, cupele de aur de la Vaphio,

inel de aur la Micene scriere: silabar B, descifrat de M. Ventriss şi J. Chadwick, 1953, din secolul al

XV-lea BC religie: zei antropomorfi: Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, cultul morţilor, credinţa

în

heros

sinteza de divinităţi uraniene şi chtoniene, cu influenţe egipteană şi probabil orientale

 

COLAPSUL UNEI SOCIETĂŢI COMPLEXE

Trăsături generale ale sistemului colaps:

1. Colapsul organizării administraţiei centrale a statului timpuriu:

a. dispariţia sau reducerea în numărul de nivele ale ierarhiei centrale

6

b. fragmentarea completă sau dispariţia organizaţiei militare în unităţi mici, independente

c. abandonarea palatelor şi a facilităţilor de depozitare centrale

d. eclipsa templelor în rolul de centre religioase majore

e. pierderea efectivă a ştiintei de carte pentru foloase religioase sau seculare

f. abandonarea clădirilor publice

2. Dispariţia elitei tradiţionale

a. încetarea înmormântărilor bogate, tradiţionale

b. abandonarea rezidenţelor bogate

c. încetarea din funcţiune a bunurilor de lux, dar pot supravieţui articole individuale

3. Colapsul economiei centralizate

a. încetarea redistribuirii pe scară largă sau a schimburilor de piaţă

b. moneda nu mai e emisă sau schimbată comercial, dar piese individuale pot supravieţui ca valabile

c. schimburi externe foarte reduse, rutele tradiţionale de comerţ dispar

d. reducerea volumului de schimburi interne

e. încetarea manufacturilor specializate

f. încetarea producţiei agricole specializate sau organizate

4. Schimbări în tiparul aşezărilor şi declinul populaţiei

a. abandonarea multor aşezări

b. schimbări de tipare a micilor aşezări

c. frecventa alegere a locurilor defensive: “fuga pe dealuri”

d. reducerea marcată a densităţii populaţiei

Consecinţe:

5. Tranziţia la nivel inferior a integrării sociopolitice

7

a. ieşirea la iveală a socieăţii segmentare prezentând analogii cu cele de secole sau milenii mai devreme, în nivelul “formativ” din aceeaşi arie geografică

b. fisiunea regatului în mici teritorii, ale căror graniţe pot relata despre forme politice mai timpurii

c. posibile supravieţuiri periferice ale câtorva comunităţi bine organizate, încă reţinând trăsături organizatorice ale statului colapsat

d. supravieţuirea elementelor religioase în forma cultelor populare

e. producţia la nivel local, cu imitaţii “ţărăneşti” ale formelor specializate de producţie

f. mişcări locale de mici grupe de populaţie rezultând din dispariţia ordinii la colapsul administraţiei centrale, conducând la distrugerea multor aşezări

g. rapida regenerare a conducerii sau chiar a societăţii statale, în parte influenţată de resturi ale predecesorului

6. Dezvoltarea mitului romantic al “Dark Age”

a. incercarea noilor grupuri de putere de a stabili o legitimare in termeni istorici prin crearea de genealogii cu legatura cu statul “autohton”, sau relatand drepturile lor ca invadatori, cucerind puterea prin forta armelor

b. tendinta printre cronicarii timpurii de a personaliza explicatii istorice, deci aceasta schimbare e incredintata faptelor individuale, batalii, invazii, si sa atribuie declinul puterilor ostile din afara (cf. 5f)

c. unele confuzii in legende si povestiri intre Varsta de Aur a primei civilizatii si Varsta Eroica a celei imediat urmatoare

d. cantitatea mica de obiecte arheologice datand din perioada de dupa colaps, comparata cu cea din perioada precedenta

e. tendinta istoricilor de a accepta drept dovezi istorisiri traditionale scrise cateva secole dupa colaps

f. inceata dezvoltare a arheologiei Dark Age

8

ILIADA ŞI ODISEEA CA IZVOARE ISTORICE

1. Periodizarea epocii obscure: cca. 1180- 750 BC

Submicenian: 1200- 1015 BC Protogeometric 1015-900 BC Geometric:

o vechi 900- 850 BCo mijlociu 850- 750 BCo recent 750- 700 BC

2. Discutii: teoria colapsului unei societati complexe si evidenta arheologica

a. Submicenian:-diminuarea numarului siturilor

-fuga spre periferie

-prezenta ceramicii cenusii: Micene, Asine, Tirint, Sparta, Korakou, Aigeira, Atena, Perati, Lefkandi

-morminte de razboinici

-aparitia fierului

a. Protogeometric:- diversitatea stilurilor ceramice

-mormâ ntul princiar de la Lefkandi, prima juma tate a sec. X BC

-reaparit ia aurului la Lefkandi, juma tatea sec. X BC

a. Geometric: 1. vechi: -diversitatea stilurilor ceramice

- morminte de razboinici

2. mijlociu: - comunicarea între regiuni creste

-morminte bogate:Lefkandi, Atena

9

-aparitia stilului Dipylon ceramic

-relatii comerciale cu Orientul

3. Homer si istoria: structuri de sefii

ex. Atena: PG- opozitia agathoi- kakoi

SM- bogatia

PG vârsta, sexul- distinctii

familii aristocratice

oikos- baza structurii sociale fratria- persoane libere si cu integritatea drepturilor; legaturi de rudenie phyle (lat. tribus)- eroul eponim genos- altceva decât ginta ; structura familiala

 

10

COLONIZAREA GREACĂ ŞI “RENAŞTEREA GREACĂ”

COLONIZAREA GREACĂ

1. CAUZELE COLONIZĂRII. DEFINIREA COLONIZĂRII GRECEŞTI

a. stenochoriab. stasisc. catastrofa- emigrare totalăd. integritatea metropolei

text: Platon, Legile, IV, 3

V. 8; V. 10.

etapele colonizării: c. 770-670 BC, spre vest

670-500 BC: spre Pont şi nord-est

2. Modalitatea de colonizare. Tipuri de colonii

apoikia emporion relaţia metropolă- colonii: ex. Corint-

Syracusa- Kasmenai, Akrai

colonii mixte: Rhegion: 2 grupuri de chalcidieni, un grup din Zankle, un grup de fugari din Messenia

Prezenţa sanctuarelor de tip grec în spaţiul italic:

Leuca, Porto Cesareo, Oria, Rocavecchia, Egnazia (Apulia); Timmari, Garaguso, Serra di Vaglio, Rossano di Vaglio (Basilicata)

necropola de la Garaguso, mixtă

1. Direcţii de colonizare. Relaţii cu barbarii

proto-emporia: Timmari, Garaguso, Armento, Oria, Porto Cesareo, Egnazia Spania:

craterul attic de la Huelva, sec. VIII BC

11

Huelva: 70 % fenicieni, 10% greci, 20 % indigeni

Teorii privind relaţiile în spaţiul spaniol:

R. Whittaker, J. Boardman: imperiul cartaginez W. Kimmig: teoria conflictului H. Niemeyer, F. Prontera: coexistenţa paşnică

prezenţa unui templu doric la Cartagina (sec. V BC), desc. 1987

morminte de tip grec la Caragina

vase euboice, datate c. 775 BC

“RENAŞTEREA GREACĂ”

1. Definirea termenului

2. Naşterea unei polis.

a. relaţii economice cu hinterlandulb. naşterea unei pieţec. relaţii politice, religioase, sociale cu teritoriuld. mod de viaţă urbane. structura cetăţii

poleis eşuate: Zagora (I-la Andros), c. 700 BC; Emporio (Chios), c. 600 BC

cetatea: polis, phalanx, politicul

proprietatea funciară, “teriorialitate”

aristocraţii urbane

inscripţia de la Dreros (Creta), a doua jumătate a secolului VII BC: termenul “polis”

apariţia scrisului: Lefkandi, jumatatea sec. VIII BC

Pithecussai, ante 675 BC; Cupa lui Nestor, 725 BC

Al Mina (Siria)

sanctuare panhellenice: Olympia (sec. X BC); Delphi, Delos (sf. sec. IX BC)

12

3. Schimbări sociale

a. războiul şi relaţia sa cu structurarea socialăb. modul de guvernare. Banchetulc. calitatea de cetăţean

13

INSTITUŢII ARHAICE (SPARTA ŞI ATENA)

sfatul aristocratic: gerousia, boule: cooptare sau alegere dintr-o categorie foarte limitată

adunarea cetăţenilor: autoritate legislativă; ratifică legi propuse de consiliu magistraturile: anuale

puterea unuia anulată de a celorlalţi

funcţiile publice, onoruri: cf. Arist.,

Pol., III, 6, 3. prima menţiune a termenului de

polis: inscripţia de la Dreros (Ceta), a doua jumătate a secolului VII BC

CETĂŢEANUL:

a. prerogative:

politice: participarea la adunările cetăţenilor (ekklesia, apella) sau consilii (boule, gerousia); participarea la magistraturi; patriciparea la tribunale

juridice: dr. de a avea o proprietate funciară în teitoriul cetăţii (enktesis); acces la tribunale şi garanţii judiciare

religioase: participarea la sacrificii, parte activă la sărbătorile religioase; exercitarea unui sacerdoţiu

avantaje sociale: indemnizaţie pentru participarea la spectacole; distribuţii de grâne; asistenţă din partea cetăţii pentru cetăţenii săaci

b. obligaţii:

fiscale: eisphora; liturgia militare: seviciul militar

c. pierderea cetăţeniei:

atimia: totală sau parţială; temporară sau permanentă; personală sau ereditară

conduită dezonorantă în timp de război; tentativă de subversiune; nerespectarea legilor consituţionale; furt în detrimentul comunităţii sau sustragerea de la plata datoriilor faţă de stat sau zei; obstrucţionarea justiţiei; moralitate dubioasă; delapidare din patrimoniu; nerespectarea unei sentinţe de exil temporar

non-cetăţeni: meteci,

hypomeiones, mothaces, mothones, nothoi

14

statute semiservile: heilotai, penestai, gymnetai, korynephores, konipodes, clarotai, maryandini, lelegi, gergithes, pedieni, bithynieni

ATENA:

ecclesia: tipuri de vot: heirotonia (ridicarea mâinilor), cu pietricele, vot secret; decizia era luată prin majoritate simplă

boule: jurisdicţie criminală, ducea negocieri cu alte state, primea ambasadori; conducea politica externă; în problemele interne, aproape totul în grija sa; magistraţii răspunzători în faţa boule; avea autoritatea supremă în problemele financiare; era însărcinat de ecclesia să ducă la îndeplinire decretele şi eventual să le dezvolte

SPARTA

apella: votarea referitor la declaraţia de război, tratate de pace, alianţe; alegerea geronţilor, eforilor

votarea prin aclamaţii

TEXTE:

Sparta:

Plutarh, Lycurg, V: gerousia

VI: apella

VII: colegiul celor 5 efori

VIII: împărţirea pământului

X: syssitiai

XII: funcţionarea sisitiilor

XVIII: sistemul autoritarist în educaţia copiilor

XXVI: alegerile în apella

XXVIII: război împotriva hiloţilor

Atena:

Aristotel, Statul atenian, III: instituţii ateniene; cei trei arhontes; thesomthetai; Areopagul

15

IV: Dracon

VII: funcţionarii

LV: alegerea arhonţilor

LVI: arhontele eponim

LVII: arhontele basileus

LVIII: polemarhul

LIX: thesmothetai

Plutarh, Theseus, XXV: “fondarea” Atenei

Solon, XIII: dysnomia la Atena

TIRANIA ARHAICĂ

16

TIRANUL:

pretenţia de descendenţă regală alianţe matrimoniale cu case regale simboluri regale bogăţia impresionantă distribuţii de: daruri, alimente, pământ privilegii: juridic, religios program de construcţii urbane mimează regalitatea

există 3 zone: Asia Mica, Grecia şi insulele, Sicilia şi Grecia Magna

Modul de guvernare al tiranului: eliminarea fizică a adversarilor

distrugerea bazei economice: confiscări

impozite

distrugerea bazei sociale: căsătorii forţate

distrugerea bazelor judecătoreşti: instituirea judecătorilor rurali

distrugerea bazelor religioase: favorizarea divinităţilor populare

suprimarea cultului eroului fondator

CARACTERISTICI GENERALE ALE TIRANIEI:

criza de autoritate a familiilor aristocratice

aristocrat

eşecul legiuitorului

se pune în fruntea nemulţumiţilor

uzupă puterea

garda personală (doriforii)

prestigiul personal: protector al artelor/politica de construcţii monumentale

charisma militară

17

tendinţa dinastică

durează maximum 3 generaţii

titlu: Kypselos, “basileus”: Hdt., V, 92; Pyttacos, “aisymnetes”: Arist., Pol., III, 1285b 25-26.

tiranii încurajează democraţia

Tirani:

Argos: Pheidon

Corint: Kypselos (657 BC), Periandros, Psammetichos

Epidaur: Procles

Atena: Damasias (arhonte succesiv 582, 581), Pisistrate (561; 546-527 BC), Hipparchos (527-514 BC), Hippias (514- 510 BC)

Megara: Theagenes

Milet: Thrasybulos, Aristagoras

Naxos: Lygdamis

Samos: Polycrates (c. 530-522 BC)

Sicyona: Orthagoras, Cleisthenes (inc. sec. VI BC)

Chersonesul Tracic: Miltiade cel Batran (561-556 BC)

Sicilia, sf. sec. VI BC

Agrigent: Phalaris

Leontinoi: Panaitios

Gela: Hippocrates, Cleandros, Gelon, Hieron

Cumae: Aristodemos (sf. sec. VI BC)

Rhegion: Anaxilaos

Siracuza: Gelon

18

 

 

 

REFORMATORI ŞI LEGISLATORI

19

Atena: Dracon, 621

reglementează penalităţile referitoare la omucideri distincţia între crima premeditată şi omucidere involuntară

Solon, 594:

seisachteia structurarea corpului civic (timocraţia):

pentacosiomedimnoi (500 medimne)

hippeis (300 medimne)

zeugitai (200 medimne)

thetes

eunomia, ca finalitate în caz de război civil, cel care nu se implică este lovit de

atimia corespondenţa strictă între civic-militar instituie heliaia- procese în apel consiliul celor 400 (boule)

Clistene, 508:

reforma “geometrică” finalitate, isonomia redefinirea corpului civic: 1. cele 10 triburi teritoriale

1. fiecare trib, 3 secţiuni; centrul teritorial, Atena1. magistraturile, câte 10 membri2. consiliul celor 500

timpul politic diferit de cel religios creşte rolul

demos-ului ostracismul

Alţi reformatori:

20

legile de la Gortyna (Creta): legitimitatea căsătoriei şi succesiunea Pittakos, Mytilene (600/590 BC) Aristarchos, Efes (550 BC) Epimenes, Milet Damonax, Cyrene Lycurg, Sparta

TEXTE:

Aristotel, Statul atenian, 4: reformele lui Dracon

Reformele lui Solon

Aristotel, Statul atenian, 6: seisachteia

7: corpul social pe “clase”

8: alegerea funcţionarilor; consiliul celor 400

10: noul etalon monetar

11: consecinţe

Plutarh, Solon, 13: dysnomia

14: Solon arhonte

20: atimia

22: obligaţia de a munci

Cleisthenes

Aristotel, Statul atenian, 21: reformele lui Clistene

22: ostracismul

Herodot, Istorii, V, 66: reforma triburilor

V, 69

V, 73: Atena şi Persia

Aristotel, Politica, VII, 2, 11

Alţi reformatori

21

Herodot, Istorii, IV, 161: Damonax la Cyrene

Aristotel, Politica, VI, 2, 1-5: despre guvernări

VI, 4, 2-7: democraţia

 

 

RĂZBOAIELE MEDICE

22

A. CRONOLOGIE:

514: campania lui Darius la Dunare împotriva sciţilor

500-493: răscoala antipersană a oraşelor din Ionia

498: Sardes distrus de greci

494: căderea Miletului

492: prima expediţie persană împotriva Greciei, condusă de Mardonios: Tracia şi Macedonia ocupate de perşi

490: expediţia lui Datis şi Artaphernes

12 sept.: bătălia de la Marathon

486: moartea lui Darius I; Xerxes

481: congresul panhelenic de la Corint

480: invazia lui Xerxes în Europa

aug.: Thermopylai

bătălia navală la capul Artemision

28 sept. Salamina

479: Plateea

Mycale

B. TEXTE:

Hdt., Istorii, V. 97: Aristagoras la Athena

, VI. 43-45: campania lui Mardonios

, VI. 94: cauza invaziei persane

, VI. 107: Hippias şi persii

, VI, 109-113: bătălia de la Marathon

, VII, 54-56: trecerea Hellespontului de către Xerxes

23

, VII, 138: scopul expediţiei persane

, VII, 208-209: spartanii la Thermopylai

, VII, 223-229: bătălia de la Themopylai

, VIII, 53: Xerxes ocupă Atena

, VIII, 109: discursul lui Themistocles înainte de Salamina

, IX, 60-70: bătălia de la Plateea

, IX, 81: împărţirea prăzii

LIGA DE LA DELOS. RĂZBOIUL PELOPONESIAC

24

CRONOLOGIE

478 BC: constituirea Ligii de la Delos

scop: continuarea luptei antipersane organizare: koine synedrion

o tezaur comun, la Delos, administrat de Atenao Atena are comanda militarăo fiecare membru este obligat să contribuie fie cu vase de

război şi soldaţi, fie cu o sumă de bani (

phoros) 454 BC: în Ligă mai existau 3 membri ce se achitau în vase de război

, nu în bani: Samos, Chios, Lesbos tezaurul Ligii transferat la Atena

# revolte ale aliaţilor impotriva Atenei: Naxos, 470; Thasos, 465; 446- Eubeea, Chalcis, Eretria, Megara; Samos, 441-439

după 454, Liga se transformă în imperiul atenian

funcţionarea imperiului atenian: instalarea de cleruchii (colonii militare ateniene în cetăţile supuse)

ostatici din familiile importante “democratizarea” conducerii cetăţii învinse suma tributului fixată de poporul atenian, din 3 în 3 ani diferendele dintre Atena şi aliaţi judecate la Atena

TEXTE:

Plutarh, Temistocles, 4: trierarhia

19: construirea Pireului

Pericles, 7: Pericle democrat

11: guvernarea lui Pericles

12: liga de la Delos; cetatea tiran

15: puterea lui Pericles

Aristotel, Statul atenian, 24: guvernarea ateniană în timpul Ligii de la Delos

RĂZBOIUL PELOPONESIAC

25

cauze ale conflictului: rivalitatea între liga peloponesiacă- liga delio-attică cauze “publice”: 1. Conflict Atena- Corint, referitor la Corcyra (437-433)

2.conflict Atena- Corint, referitor la Potideea (433-429)

3. conflict Atena- Megara (432)

FAZE ALE CONFLICTULUI:

1. Războiul lui Archidamos (431-421)

caracteristici: invazii spartane în Attica conflicte periferice (în Chalcidica, Sicilia) dispariţia lui Pericles (429), lupta pentru putere la Atena, între Cleon şi Nicias pacea lui Nicias (Sparta-Atena): 421, menţinerea stării de lucruri anterioară

războiului; recurgerea la arbitraj în caz de conflict

2. 421-404

creată Liga argiană (Argos, Elis,

Mantineea) alianţa Sparta-Theba, 421/420 alianţa Atena-Liga argiană, 420 expediţia ateniană în Sicilia, 415-413, soldată cu dezastrul atenian răscoala aliaţilor şi lovitura de stat oligarhică la Atena, 411 alianţa Spartei cu Persia victoria Atenei la I-le Arginuse, 406 victoria spartană la

Aigos Potamos, 405; 404, destrămarea imperiului atenian, instaurarea regimului celor 30 de tirani la Atena

TEXTE:

Plutarh, Pericles, 29: cauza războiului peloponesiac

37: legea referitoare la cetăţenie

Alcibiade, 13: ostracizarea

17: expediţia din Sicilia

Aristotel, Statul atenian, 24: liga de la Delos

27: guvernarea în timpul războiului peloponesiac

26

Xenophon, Hellenicele, II, 2, 1-23: consecinţele victoriei spartane de la Aigos Potamos

Thucydides, Războiul peloponesiac, VIII, 66-70: regimul celor 400 la Atena

GRECIA SECOLULUI IV.

27

ORGANIZAREA GRECIEI:

1. CONFEDERAŢIA BEOŢIANĂ.

447-386: organizare federala 11 circumscripţ

ii teritoriale, ce furnizau fiecare 60 consilieri federali, 1 beotarh, judecători, plăteau impozite, 1000 hopliţi, 100 călăreţi

Theba, Plateea, Orchomenos, Thespies aveau fiecare câte 2 districte 427: Plateea distrusă de Theba

423: Thespies trece sub control theban

caracterul oligarhic şi conservator al confederaţiei beoţiene dupa 373, hegemonia thebană în confederaţie

2. CONFEDERAŢIA THESSALIANĂ

populaţii ce trăiau în oraşe şi populaţii organizate teritorial penestai (statut semiservil) eliberaţi la sfârşitul sec. V BC organizare: 1 polemarh ales de fiecare dintre cele 4 tetrarhii, teritoriul divizat în

kleroi, care furnizează fiecare 40 călăreţi, 80 de hopliţi confederaţia prezidată de un

tagos până în 369, apoi de un archon; alţi magistraţi federali sunt şefii militari

3. SPARTA.

existenţa unui sistem rigid şi închis, ce nu se poate adapta bogăţia acumulată după 404 agravează inegalităţile sociale declinul general al tradiţiilor spartane încercarea şefilor militari de a controla puterea politică, fiind condamnaţi de către

efori (ex. Pausanias, strategul Phoibidas)

4. ATENA.

absenteismul cetăţenilor de la viaţa politică: creşterea numărului delatorilor mystophoria: plata cetăţenilor pentru a participa la viaţa publică strategii nu mai joacă rol politic; apariţia profesioniştilor în politică (demagogii) 404: regimul celor 30 de tirani: proscripţii, regim de teroare 399: procesul lui Socrate, acuzat de impietate faţă de zei

GRECIA SECOLULUI IV: CRONOLOGIE.

28

401: Cirus cel Tânăr şi expediţia sa; bătălia de la Cunaxa şi întoarcerea celor 10.000 de mercenari în Grecia (anabasis)

399: procesul lui Socrate la Atena

397: conspiraţia lui Kinadon (conspiraţia inferiorilor) la Sparta

395-387/386: “războiul corintic” între Atena, Beoţia, Corint, Argos, Megara, împotriva Spartei

387/386: “pacea regelui” (pacea lui Antalcidas); regele persan devine arbitrul lumii greceşti

379: eliberarea Thebei de sub dominaţia spartană

378/377: crearea celei de-a doua ligi maritime ateniene

372: ascensiunea lui Iason din Pherai în Thessalia

371: bătălia de la Leuctra, marchează începutul hegemoniei thebane în Grecia

367/366: prima menţionare a ligii etoliene

364: moartea lui Pelopidas în Thessalia, în lupta împotriva tiranului Alexandru din Pherai

362: bătălia de la Mantineea; victoria thebană, dar moartea lui Epaminondas pune capăt hegemoniei thebane

TEXTE:

Xenophon, Hellenicele, II, 3, 11-17: regimul celor 30 de tirani la Atena

I, 6, 28-34: bătălia de la insulele Arginuse

II, 3, 20: cei 3000 de cetăţeni

II, 3, 50-53: tirania pură

III, 3, 1-2: succesiunea la Sparta

III, 3, 4-11: conspiraţia lui Cinadon

III, 4, 7-9: comandantul militar şi regele spartan

IV, 8, 9-10: a doua ligă ateniană

29

V, 1, 30-36: pacea regelui

VI, 1, 4-12: Iason din Pherai

VI, 1, 15-16: calităţile lui Iason

VI, 4, 28-30: prestigiul lui Iason

VI, 4, 31-32: asasinarea lui Iason

VI, 4, 10-15: bătălia de la Leuctra

VI, 5, 38-48: alianţa Atena-Sparta

VII, 5, 22-27: bătălia de la Mantineea

Plutarh, Pelopidas, 18: batalionul sacru

24: invazia tebană în Pelopones

30: vizita lui Pelopidas în Persia

ALEXANDRU CEL MARE ŞI CUCERIREA ORIENTULUI

CRONOLOGIE

336- asasinarea lui Filip II; Alexandru III (cel Mare) devine rege 335- campania lui Alexandru la Dunăre; distrugerea Thebei

30

334- bătălia de la

Granicos: înfrângerea satrapilor 333- bătălia de la

Issos iarna 332/1- fondarea Alexandriei 331- bătălia de la

Gaugamela 327- căsătoria lui Alexandru cu Roxana 326- bătă

lia cu Poros 324- edictul lui Alexandru de rechemare a exilaţilor din cetăţile greceşti

-poligamia ca instituţie de stat; nunţile din Susa

323- moartea lui Alexandru la Babilon

ALEXANDRU:

curajul fizic, arete, prima virtute a unui erou controlul exclusiv al forţelor militare poligamia ca instituţie de stat ideea monarhiei universale cultul lui Alexandru instituit în Grecia “rege al Asiei” fondator de oraşe

CUCERIREA ORIENTULUI:

menţine sistemul satrapiilor regimuri democratice în Ionia, regimuri oligarhice în Grecia simbioza macedo-persană

REGELE ELENISTIC

asocierea regelui cu Victoria comandant militar, învingător charisma personală ideea genealogiei cu rădăcini divine practicarea coregenţei ş

i asocierea viitorului rege la domnie cultul regelui ca zeu

31

ÎNSEMNE ALE PUTERII

diadema, sceptrul, inelul regal, armele, efigia pe monede (pe revers)

TEXTE:

Plutah, Alexandru, 14: congresul de la Corint

20: bătălia de la Issos

27: vizita în oaza lui Ammon

28: Alexandru, om şi zeu

45: Alexandru în haine persane

47: sinteza greco-persană

48: Philotas şi nemăsura

67: Alexandru, Dionysos

73-74: prevestiri referitoare la moartea lui Alexandru: Cassandros

Arrianus, Anabasis, I, 11, 1-8: trecerea în Asia

II, 3, 6-8: nodul gordian

II, 7, 3-6: supeioritatea macedonenilor faţă de perşi

II, 12, 3-5: mama lui Darius

II, 14, 1-9: scrisoarea lui Alexandru către Darius

III, 1, 5- 2, 2: fondarea Alexandriei

III, 3, 1-6: vizita la oaza lui Ammon

IV, 7, 3-4: ucideea lui Bessos

IV, 8, 1-9: uciderea lui Cleitos

V, 26, 1-2: imperiul universal

VII, 4, 4-8: nunţile din Susa

32

VII, 8, 1-3: orientalizarea lui Alexandru

VII, 11, 1-9: concordia între perşi şi macedoneni

VII, 29, 1-4: calităţile lui Alexandru

 

 

EPOCA ELENISTICĂ

INSTITUŢII POLITICE ŞI ADMINISTRAŢIE

A. REGALITATEA ELENISTICĂ

- sinteză a lumii greco-orientale

- atribuţii

-palatul regal

33

B. ARMATA

-caracteristici

C. CULTELE REGALE

-conţinut, caracteristici

D. FISCALITATEA ÎN LUMEA ELENISTICĂ

-Egipt

-Regatul Seleucid

E. ORAŞUL ÎN LUMEA ELENISTICĂ

-funcţiile oraşului

-fundaţiile urbane ale succesorilor lui Alexandru

-raportul între oraş şi regalitate

-organizarea oraşului

34