Stima de sine şi locul controlului la copiii care provin din familii cu ambii părinţi şi copiii din

familii monoparentale

Cuprins

Abstract................................................................................................................................31. Fundamentare teoretică....................................................................................................32. Metodologie.....................................................................................................................5

2.1. Obiectivul cercetării..................................................................................................52.2.Ipoteze, variabile şi design........................................................................................62.3. Subiecţi.....................................................................................................................62.4. Instrumente şi procedură...........................................................................................6

3. Rezultate şi interpretare...................................................................................................7Concluzii..............................................................................................................................9Bibliografie........................................................................................................................10

2

Abstract

Cercetarea a pornit de la constatarea că adolescenţii care au crescut în familii monoparentale au o stimă de sine mai scăzută decât cei care au crescut în familii cu ambii părinţi iar între stima de sine şi locul controlului există o corelaţie negativă.Stima de sine are un rol esenţial în realizarea echilibrului nostru psihic: atunci când este înaltă şi stabilă conduce la acţiuni eficiente, ne ajută să facem faţă dificultăţilor, să avem performanţe, pe când o stimă de sine instabilă poate conduce la inadaptare, frustrări, eficienţă scăzută. Locul controlului este măsura în care o persoană crede că poate controla rezultatele şi evenimentele care îi influenţează viaţa.Rezultatele cercetării au confirmat ipotezele şi dovedesc că adolescenţii care provin din familii monoparentale au o stimă de sine mai scăzută şi un loc al controlului extern, au nevoie, de cele mai multe ori, de multă înţelegere din partea educatorilor săi sau chiar de sfatul unui psiholog.

1. Fundamentare teoretică

Societatea contemporană se confruntă cu o problematică nouă în ceea ce priveşte viaţa de familie, noile forme de constituire şi de organizare a cuplurilor. Odată cu schimbările care s-au produs în plan economic, cultural şi educational, s-au diversificat şi opţiunile populaţiei. În cadrul familiei monoparentale, oricare ar fi parintele singur (mama sau tata), acesta va trebui să se adapteze unui anumit stil de viaţă ce comportă mai multe solicitări şi un alt mod de interacţiune în vederea reacomodării şi reconsolidării familiei atât în plan intrafamilial cât şi societal. Familiile monoparentale antrenează un sistem specific de acţiune şi comunicare, bazat pe anumite priorităţi, practici şi valori. În cadrul lor se produc perturbări de rol, anumite funcţii se pot diminua sau dimpotrivă, are loc o potenţare a acestora. Apar de asemenea şi dificultăţi de ordin material prin insuficienţa veniturilor ce se repercutează asupra satisfacerii în mai mică măsură a unor nevoi. În plan afectiv, consecinţele pot fi, uneori de-a dreptul dramatice atât pentru părinte ce se simte frustrat de dragostea împărtăşită cu partenerul cât şi pentru copilul ce nu mai poate beneficia de suportul emoţional al parintelui absent. Disfuncţionalităţi apar şi în sfera comunicării şi a sociabilităţii în urma complexelor de inferioritate pe care copii le resimt în comparaţie cu copii ce provin din familiile bine structurate având de suferit mai târziu chiar inserţia lor socială. În plan educativ apar carenţe la o parte din aceşti copii atât din cauza că părintele singur este prea ocupat şi nu mai are timp suficient pentru comunicare şi control al copilului, acesta intrând în diferite anturaje cât şi din cauza identificării copilului cu modele negative în absenţa unui model parental ferm. Caracterul fiinţei umane se formează pe parcursul vieţii, nu este un dat, de aceea este bine de ştiut că atunci când într-o familie lipseşte un partener, pentru a suplini absenţa acestuia, părintele ar putea alege pentru copilul său un model pozitiv şi prin observaţie, interacţiune şi învătare, copilul s-ar putea modela prin internalizarea şi reproducerea comportamentelor acceptate şi valorizate de societate. Imaginea de sine si stima de sine sunt procese complexe şi implică mai multe dimensiuni.

3

De la naştere, pe parcursul dezvoltării sale fizice, confruntându-se cu situaţii diverse, copilul îşi dezvoltă cunoaşterea de sine. Acesta e un proces complex, durează întreaga viaţă şi ajută la conturarea şi îmbogăţirea imaginii de sine. Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea optimă la mediul social, în menţinerea sănătăţii mintale şi emoţionale. Familia şi şcoala creează cadrul pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, reprezentând şi locul unde elevul se descoperă pe sine, îşi formează o imagine a propriei persoane şi îşi dezvoltă încrederea în sine. Respectul, aprecierea, recompensa, sunt stimuli care contribuie la dezvoltarea personală, previn şi ajută la remedierea unor atitudini sau comportamente deficitare sau problematice (Băban p. 65).

Demo et al (1987, p. 705) au făcut o cercetare în care au subliniat importanţa relaţionării dintre părinţi şi adolescenţi ca predictori pentru relaţiile sociale ulterioare ale acestora.

Conceptul de sine (self) se bucură de un interes deosebit, în jurul lui gravitând peste 20 de subconcepte, care se desprind din ideea de bază: stimă de sine, respect de sine, imagine de sine, acceptare de sine etc. (Elena Bonchiş, p.261).

Self-ul, colecţia de crezuri despre noi înşine (Taylor et. al, 1994, p. 137), este imaginea pe care o avem despre propria persoană (Iluţ, p. 11). Identitatea, ca dimensiune psihosocială, este legată de problema sinelui. Prin identificările sociale, sinele se ancorează în viaţa socială (Iluţ, p.15). Sinele este o componentă esenţială a personalităţii, care este o entitate foarte complexă. La rândul lui, acesta este foarte complex datorită multitudinii elementelor sale distincte şi al numeroaselor şi variatelor relaţii dintre ele. Indivizii diferă între ei şi datorită gradului de complexitate al sinelui, unii având o schemă de sine săracă şi dominată de foarte puţine elemente, care-i face vulnerabili în faţa circumstanţelor neplăcute ale vieţii (Iluţ, p. 22).

La baza sinelui stă experienţa noastră, stocată în memoria de lungă durată, ce menţine relativ stabilă schema sa, care implică organizarea informaţiilor pe care oamenii le au despre ei înşişi, caracteristici, atribute, principii, statut social, statul familial, sex, într-un cuvânt cine şi ce sunt ? (cf. Ross, 1992, apud Bonchiş şi Secui, p.261). Este o schemă a sinelui care se construieşte în timp şi este rezultatul interacţiunilor dintre individ şi mediul fizic sau social în care trăieşte. Autoevaluarea la adolescenţi este strâns corelată cu percepţia acestora asupra comportamentului părinţilor lor, în special în cazul băieţilor (Gecas şi Schwalbe, 1986, p. 1).

Stima de sine este mai mult o reacţie afectivă, o evaluare a ceea ce ştii sau o atitudine pozitivă/negativă faţă de propria persoană, mod de a te simţi capabil sau nu, important sau nu, valoros sau nu. Fiind predominant afectivă, pare a fi mai sensibilă la felul în care individul realizează succese sau înregistrează eşecuri, este influenţată de idealuri şi aspiraţii intervenind în sistemul de valori la care ne raportăm (Iluţ, p.23).

Stima de sine este una dintre nevoile psihice de bază ale omului. Nivelul sau lipsa acesteia are impact asupra tuturor aspectelor majore ale vieţii: gândire, emoţii, speranţe, valori, alegeri, scopuri. Abaterile de la o stimă de sine echilibrată pot duce la probleme psihice, care la rândul lor pot afecta nivelul acesteia, dovedind faptul că între ele există o relaţie reciprocă. Este o dimensiune fundamentală pentru orice fiinţă umană, copil sau adult, femeie sau bărbat, tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav. Ea se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de buni ne considerăm în comparaţie cu propriile

4

expectanţe sau cu alţii. Este de fapt o dimensiune evaluativă şi afectivă a imaginii de sine (Băban, p. 72).

Locul controlului este măsura în care o persoană crede că poate controla rezultatele şi evenimentele care îi influenţează viaţa. Astfel, persoanele care cred că pot controla sursa recompenselor şi pedepselor au locus de control intern (recompensele sunt determinate de propriul comportament, de propriile capacităţi şi atribute), iar cele care cred că recompensele şi pedepsele nu pot fi controlate de către ele (recompensele sunt controlate de către ceilalţi, de şansă, noroc sau destin) au un locus de control extern.

Benson şi Spilka (1973, p. 297) au studiat nivelul stimei de sine corelat cu locul controlului şi au ajuns la concluzia că un individ cu o stimă de sine scăzută se va considera nedorit şi fără valoare, nu va mai dori să fie acceptat social, va evita situaţiile în care ar putea avea nevoie de aprobarea celorlalţi.

Scopul acestui studiu a fost acela de a vedea daca stima de sine a adolescenţilor care provin din familii monoparentale este mai scăzută decât a celor din familii obişnuite, deoarece în practica curentă se observa o oarecare nesiguranţă, inadaptare, frustrare şi eficienţă mai scăzută la cei din prima categorie, fapt care semnalează o stimă de sine mai scăzută la aceştia. În aceste condiţii, confirmarea ipotezei duce la concluzia că este necesară identificarea acestor tineri, includerea lor într-un program de training sau cel puţin acordarea unei atenţii speciale din partea profesorilor diriginţi.

2. Metodologie

2.1. Obiectivul cercetării

Adolescenţa este vârsta marilor experienţe şi experimente cruciale, iniţiate şi trăite de adolescent. Adolescenţii trec prin reale crize existenţiale şi de identitate. Traversarea acestor experienţe cruciale este o condiţie obligatorie în pregătirea adolescentului de asumarea de roluri şi statusuri ca viitor adult.

Un om cu o stimă de sine scăzută dramatizează eşecul şi caută mereu indicii care i-ar putea submina statutul. Individul care are o stimă de sine şubredă îşi pune mereu întrebări despre sine, este preocupat de imaginea personală şi obsedat de recunoaşterea socială. Are un permanent sentiment de singurătate, de fragilitate, de vulnerabilitate şi are tendinţa de a se izola.

Locul de controlului (locus of control) este măsura în care o persoană crede că poate controla rezultatele şi evenimentele care îi influenţează viaţa.

Având în vedere cele de mai sus, ne-am propus următorul obiectiv : Identificarea adolescenţilor care provin din familii monoparentale, evaluarea

stimei de sine şi a locului controlului la aceştia precum şi compararea rezultatelor lor cu cele ale unor adolescenţi din familii cu ambii părinţi, pentru a putea propune şi implementa un program de intervenţie în vederea dezvoltării lor armonioase.

5

2.2.Ipoteze, variabile şi design

Pentru a ne atinge obiectivul propus, am formulat următoarele ipoteze:

Presupunem că există o diferenţă semnificativă între adolescenţii care provin din familii cu ambii părinţi şi adolescenţii care provin din familii monoparentale în ceea ce priveşte stima de sine.

Presupunem că există o diferenţă semnificativă între adolescenţii care provin din familii cu ambii părinţi şi adolescenţii care provin din familii monoparentale în ceea ce priveşte locul controlului.

Între stima de sine şi locul controlului adolescenţilor din familii cu ambii părinţi, respectiv din familii monoparentale, există o corelaţie negativă semnificativă.

Variabile: avem o variabilă independentă tipul de adolescenţi cu două modalităţi: adolescenţi care provin din familii cu ambii părinţi şi adolescenţi care provin din familii monoparentală şi două variabile dependente: stima de sine şi locul controlului.

Design-ul: Avem un cvasiexperiment cu un design unifactorial intergrup.

2.3. Subiecţi

Pentru cercetarea noastră am avut 60 de subiecţi, adolescenţi de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Oradea, dintre care 30 provin din familii cu ambii părinţi şi 30 din familii monoparentale. Adolescenţii sunt elevi în clasele X-XI, 37 de fete şi 23 de băieţi.

2.4. Instrumente şi procedură

Pentru a măsura stima de sine, am utilizat Chestionarul stimei de sine ROSENBERG, care cuprinde 10 itemi cu variantele de răspuns: absolut de acord/de acord/nu sunt de acord/categoric nu. Fiecare răspuns poate fi cotat între 1 şi 4 puncte. 5 dintre itemi au o conotaţie pozitivă, iar ceilalţi 5 au o conotaţie negativă, astfel că la cei 5 itemi cu conotaţie negativă, s-a inversat valoarea punctajului pentru ca punctajul final să fie concludent.

În vederea evaluării locului controlului, am utilizat Chestionarul lui ROTTER - Locus of control, care cuprinde 29 de itemi dintre care doar 23 au relevanţă. Fiecare item conţine două afirmaţii, unul se referă la internalitate şi unul la externalitate. Subiectului i se cere să aleagă itemul care reprezintă cel mai bine convingerea sa. Scorul obţinut poate varia între 0-23 puncte. Cu cât este mai mare, cu atât indică convingerea subiectului că efectele sunt cauzate de factori externi.

Cele două chestionare au fost aplicate la colegiu, în timpul orelor de dirigenţie, unde am beneficiat de sprijinul diriginţilor.

6

3. Rezultate şi interpretare

Tabelul 1 : Indicii statistici de startAdolescenţi Număr subiecţi Media Abaterea

standardStima de sine (fam. cu ambii părinţi)

30 33.86 4.11

Stima de sine (fam. monoparentale)

30 26.33 6.77

Locul controlului (fam. cu ambii părinţi)

30 12.96 (interni)

3.90

Locul controlului (fam. monoparentale)

30 18.00 (externi)

2.96

După cum putem vedea în tabelul de mai sus, media la stima de sine a adolescenţilor care provin din familii cu ambii părinţi este mult mai ridicată (33.86), comparativ cu media obţinută de adolescenţii din familii monoparentale. În ceea ce priveştelocul controlului, din mediile obţinute putem observa faptul că adolescenţii din familii cu ambii părinţi sunt în mare majoritate cu un loc al controlului inten, iar cei din familii monoparentale au un loc al controlului extern.

Am testat normalitatea distribuţiei datelor pentru a putea decide testul statistic potrivit pentru testarea ipotezelor propuse :

Tabelul nr. 2 : Testul Komogorov-Smirnov pentru verificarea normalităţii distribuţiei

Stima de sine Locul controluluiK-S 1.178 1.225P .125 .099

K-S este mai mare de .05, atât pentru stima de sine cât şi pentru locul controlului, ambele praguri de semnificaţie fiind mai mari de .05, prin urmare distribuţia variabilelor este normală.

7

Am utilizat testul statistic t pentru eşantioane independente şi putem observa că există diferenţe semnificative între eşantioane la cele două variabile, deoarece pragul de semnificaţie este mai mic decât cel critic, respectiv avem un p (sig) de .00 atât pentru stima de sine cât şi pentru locul controlului:

Tabelul nr. 3: Testul t pentru eşantioane independente pentru compararea stimei de sine şi a locului controlului la adolescenţii din familii cu ambii părinţi şi adolescenţii

din familii monoparentale

t

Grade de libertate

pDiferenţa mediilor

Abaterea standard

Stima de sine 5.203 58 .000 7.53333 1.44800

5.203 47.829 .000 7.53333 1.44800

Locul cntrolului

-5.810 58 .000 -5.03333 .86634

-5.810 51.451 .000 -5.03333 .86634

Utilizând testul statistic de corelaţie Bravais-Pearson, am obţinut o asociere semnificativă între stima de sine şi locul controlului, deoarece pragul de semnificaţie este mai mic decât pragul critic de .05, respectiv p=.00:

Tabelul nr.4: Corelaţia stimă de sine – locul controlului la adolescenţii proveniţidin familii cu ambii părinţi şi adolescenţii cu familii monoparentale

Stima de

sineLocul

controluluiStima de sine r 1 -.576(**)

p .000N 60 60

Locul controlului

r -.576(**) 1p .000N 60 60

8

Concluzii

În urma studiului nostru, putem afirma că stima de sine a adolescenţilor care provin din familii monoparentale este mai scăzută decât a adolescenţilor care provin din familii obişnuite, respectiv au ambii părinţi. De asemenea, studiul arată că adolescenţii care provin din familii monoparentale au tendinţa de a avea un loc extern al controlului spre deosebire de cei din familii normale, care tind să aibă un loc intern al controlului.

Între cele două variabile există o asociere negativă, astfel că observăm faptul că o stimă de sine mai redusă este corelată cu un loc al controlului extern.

Considerăm că explicaţia este datorată faptului că adolescenţii din familii monoparentale nu au suficientă încredere în forţele proprii, se subapreciază şi sunt uşor de influenţat de către cei din jurul lor, feedbackul permanent este pentru ei un barometru. Aceşti adolescenţi au trecut prin experienţe dureroase: pierderea unui părinte, indiferenţa sau dorul pentru părinţi care despărţiţi fiind locuiesc separat, sunt plecaţi la muncă în străinătate sau încarceraţi; au asistat la certuri sau alte conflicte în familiile lor, au fost abuzaţi cel puţin emoţional sau se consideră vinovaţi pentru separarea părinţilor.

Limite ale cercetării: lotul mic de subiecţi; aplicarea indirectă a chestionarelor (cu ajutorul unor profesori diriginţi);Direcţii viitoare de cercetare:

Identificarea altor elevi care au nevoie de consiliere psihologică; Propunerea unui program de intervenţie care poate contribui la creşterea stimei de

sine şi a încrederii în propriile forţe, la consolidarea unei gândiri raţionale.

9

Bibliografie

Băban, A. (2003). Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere. Cluj Napoca: Editura S.C. PSINET SRL.

Benson, Peter; Spilka, Bernard, (1973). God Image as a Function of Self-esteem and Locus of Control, Journal fotr the Scientific Study of Religion, Vol 12, No 3 (Sept. 1973), pp. 297-310.

Bonchiş, E. (1997). Studierea imaginii de sine în copilărie şi preadolescenţă. Oradea: Editura Imprimeriei de vest.

Demo, H. David; Small, A. Sthepen; Savin-Williams, Rich, (1987). Family Relations and the Self-esteem of Adolescents and their Parents, Journal of Mariage and the Family 49, (November 1987): 705-715.

Gecas, Viktor; Schawalbe, L. Michael, Parenting Behaviour and Adolescent Self-esteem, Journal of Mariage and the Family 48, (February 1986): 37-46.

Iluţ, Petru, (2001). Sinele şi cunoaştere lui.Teme actuale de psihiosociologie. Iaşi: Editura Polirom.

Taylor, S., Peplau, L.A., Sears, D.O., (1994). Social Psychology. Prentice Hall, Englewood Cliffs.

10