PRESCOLARITATEA- Perioada optima de formare a imaginii de sine

Imaginea de sine se refer la totalitatea percepiilor privind abilitile, atitudinile i comportamentele personale. Imaginea de sine poate fi neleas ca o reprezentare mental a propriei persoane sau ca o structur organizat de cunotine declarative despre sine care ghideaz comportamentul social. Altfel spus, imaginea de sine presupune contientizarea a "cine sunt eu" i a "ceea ce pot s fac eu". Imaginea de sine influeneaz att percepia lumii ct i a propriilor comportamente. O persoan cu o imagine de sine srac sau negativ va tinde s gndeasc, s simt i s se comporte negativ. De exemplu, un elev care se percepe pe sine ca o persoan interesant, va percepe lumea din jurul su i va aciona complet diferit fa de un alt elev care se vede pe sine drept o persoan anost. Imaginea de sine nu reflect ntotdeauna realitatea. O adolescent cu o nfiare fizic atractiv se poate percepe ca fiind urt i gras i invers.

Viata psihica umana se caracterizeaza prin capacitatea de a intretine relatii informationale atat cu lumea , cat si cu sine si , astfel isi dezvolta in interactiune permanenta o contiinta a lumii si o constiinta de sine care se focalizeaza pe EU si manifestarile sale. EUL este nucleul integrativ, de coordonare si autoreglare a personalitatii.

Functiile Eului, de integrare si coordonare, se dezvolta nu numai in planul relatiilor cu ambianta, ci si in raport cu sine si se dezvolta treptat. In jurul a varstei de 2 ai si jumatate, trei ani, se achizitioneaza o adevarata experienta a afirmarii Eului in infruntarea cu cerintele adultului si in modelarea raspunsului copilului. Astfel, el incepe sa reactioneze invers decat vor parintii si parca ii sfideaza inadins: plange sa i se dea un obiect pe care il arunca dupa ce il primeste. Copilul vrea sa actioneze singur, sa faca ceva singur sau sa nu manifeste un anumit comportament. Aceasta dorinta de a actiona prin sine traduce incercarea copilului de a descoperi puterile Eului, de a cunoaste limitele acestor puteri (P. Osterrieth). Nevoia de autonomie este semnul principal al Eului. El are componente cognitive, afective, voluntare si ajunge sa se cunoasca pe sine si sa se autodirijeze si autoorganizeze. El se poate manifesta intr-o dubla ipostaza : Eul pasiv, cel care contine mecanismele, si Eul activ, cel care tinde sa se autocunoasca formandu-si o imagine despre sine solidara cu el. Multe din mecanismele Eului se pot constientiza si exprima in continutul imaginii de sine, dar altele raman inconstiente.Cunoaterea i acceptarea de sine sunt variabile fundamentale n funcionarea i adaptarea optim la mediu social, n meninerea sntii mentale i emoionale. Un copil sau adolescent are nevoie s simt c nu este necesar ca el s fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit, acceptat i respectat. Afeciunea, aprecierea, respectul nu trebuie condiionate de performane colare sau de alt natur (ex. sportive). Respectul, aprecierea, recompensa sunt stimuli ce ncurajeaz dezvoltarea personal, previn i remediaz atitudini i comportamente deficitare sau problematice. Conform psihologiei umaniste dezvoltat de Carl Rogers i Abraham Maslow, fiecare persoan este valoroas n sine. Prin natura sa uman, are capacitatea de a se dezvolta i de a-i alege propriul destin, de a-i valida calitile i caracteristicile pozitive n msura n care mediul i creeaz condiiile de actualizare a sinelui. Acceptarea necondiionat (indiferent de performane) i gndirea pozitiv (convingerea c fiecare persoan are ceva bun) sunt atitudini care favorizeaz dezvoltarea personal.

Cunoaterea de sine se dezvolt odat cu vrsta i cu experienele prin care trecem. Pe msur ce persoana avanseaz n etate, dobndete o capacitate mai mare i mai acurat de auto-reflexie. Totui, niciodat nu vom putea afirma c ne cunoatem pe noi nine n totalitate; cunoaterea de sine nu este un proces care se ncheie odat cu adolescena sau tinereea. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveal dimensiuni noi ale personalitii sau le dezvolt pe cele subdimensionate. Cunoaterea de sine este un proces cognitiv, afectiv i motivaional individual, dar suport influene puternice de mediu.

Constiinta de sine si apoi cunoasterea de sine conduc la cristalizarea imaginii de sine care poate fi definita astfel: Imaginea de sine este unificarea intr-o totalitate a rezultatelor autocunoasterii, a relationarii cu altii si a trairii evenimentelor autobiografice care au relevat calitatile si defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic sau material, Eul psihic si cel social.

Putem spune ca imaginea de sine cuprinde rezultatele perceptiilor de sine (perceperea in oglinda), ale reprezentarilor asupra propriei fiinte, ale formularilor verbale a diverselor insusiri pozitive sau negative constatate in mod repetat, acceptate si asumate.

Acest continut este rezultatul unui proces de durata, de retinere, selectie, respingere, pastrare si confirmare, organizare si structurare a unui volum mare de informatii despre sine si despre maniera noastra de a relationa cu altii.O cercetatoare americana a consemnat confesiunea unei adolescente cu privire la acest proces de cristalizare a imaginii de sine, adesea confuz, contradictoriu, dezamagitor sau dimpotriva generator de satisfactii.

Cum sunt eu ca persoana? Complicata. Sunt sensibila, prietenoasa, populara si toleranta, desi pot fi timida, nervoasa si nesuferita. Nesuferita! Mi-ar placea sa fiu prietenoasa si toleranta tot timpul. Acesta este felul de persoana care as vrea sa fiu si sunt dezamagita cand nu sunt. Sunt responsabila, chiar studioasa din cand in cand, dar pe de alta parte ma si prostesc, deoarece daca esti prea serios nu poti fi prea popular. De obicei nu sunt foarte buna la scoala. Sunt o persoana destul de vesela, in special cu prietenii mei, cu care pot fi si zgomotoasa. Acasa este posibil sa devin mai anxioasa in preajma parintilor. Ei se asteapta ca eu sa obtin tot timpul note maxime. Nu este corect! Ma preocupa modul in care ar trebui sa iau note mai mari, dar probabil as fi considerata tocilara in ochii prietenilor mei (L. Steinberg

Imaginea de sine ajunge sa cuprinda cunostinte despre valori si credinte, motivatii si aspiratii, trasaturi ale personalitatii noastre, acceptari si respingeri din partea celorlalti, ce capacitati avem si ce ne lipseste, ce posedam material si spiritual. Continuturile imaginii de sine se refera la intreaga noastra fiinta si la acele caracteristici prin care ne deosebim de altii.

Imaginea de sine este si o constructie sociala pentru ca fara compararea cu ceilalti, receptarea reactiilor altora fata de noi, nu reusim sa ne clarificam si sa ne verificam constatarile directe referitoare la propria persoana. De aceea este importamta interactiunea cu persoane care au atitudini favorabile fata de noi, sunt receptive la ce reprezentam noi, ne accepta, ne stimuleaza si ne incurajeaza. O evolutie buna a imaginii de sine este influentata de parinti iubitori si disponibili, de prieteni adevarati, de cadre didactice care ne pretuiesc si ne incurajeaza.

Imaginea de sine cuprinde trei planuri interdependente :

-Eul fizic

- Eul psihic sau spiritual

- Eul social

Eul fizic se refera la particularitati cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre statura si greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati fizionomice.

Eul psihic se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El este rezultatul autoreflectiei,al receptarii aprecierilor altora, al consemnarii reusitelor si nereusitelor in diverse activitati.

Eul social cuprinde acele calitati care se dezvolta in relatie cu ceilalti, de exemplu, locul ocupat in grupul clasei sau al prietenilor, reputatia si pretuirea celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor.

Eul cuprinde atat calitati cat si defecte si satisface sau dezamageste persoana respectiva.

Cristalizarea initiala a imaginii de sine se realizeaza intre 6-8 ani, dar organizarea ei deplina se inregistreaza in preadolescenta si mai ales in adolescenta si va persista apoi tot restul vietii.O imagine de sine cat mai apropiata de particularitatile reale ale Eului este un factor de optimzare in activitati si relatii, asigura un tonus ridicat pentru activitatea psihica, securizeaza persoana in fata unor insuccese, este un stimul al dezvoltarii personalitatii.

Stima de sine este componenta afectiv-evaluativa si motivationala a cunoasterii Eului, este atitudinea pozitiva sau negativa a persoanei fata de propria fiinta si modul de a se simti capabil, important, valoros.

Conceptele de sine si stima de sine impreuna cu imaginea de sine formeaza o unitate si au o mare importanta in viata omului , in manifestarea si dezvoltatea personalitatii sale, in initierea , realizarea si dezvoltarea relatiilor cu grupul.

II. DEZVOLTAREA PERSONALITATII

O conceptie populara este aceea ca sinele isi are originea in interactiunile copilului cu cel care il ingrijeste. Pruncul trece treptat de la raporturile coordonate reciproce cu mama la dezvoltarea modelelor interne de lucru ale sinelui. Initial, interactiunea este centrata pe nevoile biologice si pe raporturile emotionale.Pe masura ce copilul se maturizeaza, interactiunea devine dependenta de limbaj si de capacitatea copilului de autoreglare, de exemplu, folosirea manifestarilor emotionale de a atrage atentia . La copiii scolari, gandirea autoreflexiva, sensibilitatea la parerile celorlalti si comparatia sociala devin tot mai importante in dezvoltarea sinelui.

ETAPE IN DEZVOLTAREA SINELUI- adaptare dupa Saarni (1999)VarstaAutoreglareaManifestarea sociala

0- 12 luni

12- 30 luni

2,5- 5 ani

5- 10 ani

Peste 10 aniFolosirea unor strategii comportamentale cum ar fi reactiile de autolinistire si evitarea privirii;

Mare dependenta fata de cel care il ingrijeste;

Aparitia contiintei de sine si folosirea limbajului

Cunoasterea simbolica a sinelui si a celorlalti.

Creste increderea in sine si se folosesc strategii de rezolvare a problemelor.

Cresc autocunoasterea si autointuitia, ceea ce duce la o autoreglare din ce in ce mai complexa.

Jocuri sociale si alternarea rolurilor. Utilizarea aspectului social ca instrument( plansul simulat pt a atrage atentia)

Primele forme de empatie si de comportament voluntar prosocial si antisocial.

Mai buna cunoastere a celorlalti duce la o mai mare sensibilitate la feed-back-ul social si o mai mare disponibilitate de a actiona pentru a-i influenta pe ceilalti.

Perfectionarea aptitudinilor sociale si sensibilitatea la normele sociale.

Folosirea din ce in ce mai dibace a styrategiilor de autoprezentare si controlarea relatiilor si a rolurilor sociale.

Saarni este adeptul constructivismului social , dezvoltarea individului realizandu-se odata cu dezvoltarea cognitiva si emotionala in procesul invatarii pe baza perceperii propriului rol social in contexte diferite. III. FEED-BACK-ul ca mijloc eficient de favorizare a autocunoasterii

Pe parcursul existentei sale, omul intalneste mai multe medii sociale carora trebuie sa li se adapteze, sa invete comportamente sociale noi, ori sa si le adapteze pe cele existente. Intrand in gradinita, copilul vine cu un set de comportamente specifice mediului familial care acum nu mai corespunde noilor relatii si poate produce mari frustratii. Copilul intra in relatie cu cei asemeni lui, cu adulti, altii decat parintii, cu mediu diferit de casa proprie. Fiecare dintre acestia actioneaza ca agent al invatarii sociale care actioneaza asupra copilului prin feed-back-ul oferit ca raspuns la actiunea acestuia. Calitatea interactiunii copilului cu cel care il ingrijeste modeleaza aspectele emotionale ale temperamentului. Un feed-back negativ oferit in mod repetat influenteaza negativ comportamentul copilului ducand in final la dezvoltarea unei personalitati nevrotice. De exemplu, daca un copil agresiv se asteapta ca persoanele din jur sa fie ostile, el poate manifesta in interactiunea sociala suspiciune si agresivitate, favorizand ostilitatea asteptata si generand o predictie care se implineste.Copiii cu imagine de sine negativa au trait o serie de experiente printre care enumar:

-au fost criticati;

- li s-a vorbit pe un ton ridicat;

- au fost ignorati sau ridiculizati

- asteptarile celorlalti au fost exagerate;

- au fost frecvent comparati defavorabil cu alti copii;

Un feed- back pozitiv modeleaza comportamentul copilului in directia prosociala, dar si acesta trebuie folosit cu discernamant pentru a oferi copilului masura exacta a realizarilor sale, astfel incat sa favorizeze autocunoasterea (imaginea de sine), increderea si stima de sine. Dintre experientele anterioare care le-au construit acestora imaginea de sine pozitiva, echilibrata, mentionez:

au fost laudati;

au fost ascultati;

li s-a vorbit cu respect;

li s-a acordat atentie;

au fost imbratisati;

au avut prieteni;

Puterea feedback-ului vine din faptul ca el poate redresa, mentine o stare buna sau schimba un comportament. Feedback-ul ii permite celuilalt sa primeasca un raspuns vizavi de actiunea lui. Feedback-ul este constructiv cand face referire numai la actiunea in sine si nimic altceva. Copiii sunt diferiti:temperamental, caracterial, atitudinal si, ca atare, nici performanta lor nu va fi egala in toate domeniile. De aceea este important ca fiecare copil sa fie respectat si sustinut in ritmul sau propriu. Pentru o evolutie armonioasa a copilului, mediul educativ ( familia, scoala) trebuie sa fie pregatit si sa manifeste atitudini comportamentale constructive pentru a forma o evolutie pozitiva. Educatorul trebuie sa fie calm, iubitor, disponibil pentru a-i invata pe copii, de mici, despre valoarea pe care o are fiecare dintre ei, ajutandu-i sa-si formeze o imagine de sine pozitiva. Comportamentele persoanelor din jurul copilului isi pun amprenta pe modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii extrase din modul de viata al copilului:

* daca copilul este criticat, el invata sa condamne

* daca copilul este tratat cu ostilitate, el devine bataus

* daca copilul este ridiculizat, el devine timid

* daca copilul este certat in permanenta, el se simte vinovat

* daca copilul se simte tolerat, el invata sa fie rabdator

* daca copilul este incurajat, el invata sa fie increzator

* daca copilul este pretuit, el invata sa aprecieze

* daca copilul traieste in spiritul dreptatii, el invata sa fie cinstit

* daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza, el invata sa se placa pe sine

* daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si prietenie, el invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur

BIBLIOGRAFIE: Lect.dr. Viorel Mihai Curs de consiliere scolara

- Manual de Psihologie cls. a X-a Matthews,G.,Deary,I.,

Whiteman,M.(2005) - Psihologia personalitatii, Polirom, Iasi

Neculau, A ( 2002) - Psihologie sociala, Ed. Polirom, Iasi - Revista invatamantului prescolar, nr. 1-2/ 2006

Zlate, M. (2004) - Eul si personalitatea, Humphreys, Tony (2007) Stima de sine, Elena Francise Publishing, Buc.REGULI PENTRU O VALORIZARE ADECVATA A COPIILOR:

Prinii a. prinii s dezvolte ncrederea n imaginea fizic a copilului; b. s dezvolte ncrederea n resursele psihice proprii (prinii s stimuleze autocunoaterea); c. s i determine pe copii s-i asume sarcini dup modelul matern i patern; se realizeaz astfel raportarea imaginii de sine la aceste modele; d. s-i ajute s-i raporteze propria personalitate la personalitile celorlali (copilul se cunoate mai bine raportndu-se la ceilali); e. prinii s-i fac s-i asume responsabiliti n cadrul familiei; f. s-i ajute s-i contientizeze succesele; n acest fel se dezvolt stima de sine; g. prinii s stimuleze la copil exprimarea emoiilor pozitive i negative; h. s stimuleze capacitatea copilului de a suporta influenele violente din mediu; i. s aplice ponderat i echilibrat recompense i sanciuni; k. prinii s-l ajute pe copil s-i identifice punctele tari i punctele slabe i s-l ajute s-i valorifice punctele tari

REGULI PENTRU O VALORIZARE ADECVATA A COPIILOR:

Profesorii

a. profesorii s aib ateptri rezonabile n raport cu vrsta elevilor; b. s-i ajute s-i planifice adecvat activitile; c. s determine concentrarea elevilor asupra aspectelor pozitive din experiena lor, din via, etc.; d. s-i ajute s decid singuri; e. s foloseasc ncurajarea i recompensa atunci cnd este cazul; f. s fie model personal pentru elevi; g. s-i ajute pe elevi s-i identifice punctele tari i punctele slabe

Formarea imaginii i a respectului de sine are un rol deosebit n conturarea personalitii echilibrate i armonioase a individului. Imaginea de sine, corect se formeaz prin intervenia conjugat a familiei, colii i societii. Intervenia prinilor i a profesorilor este, deci, determinant.

Metode de autocunoatere

Elemente externe i interne care concur la formarea imaginii de sine

Externe:

Ajutai copilul i adolescentul s se descopere pe sine

ncurajai autoreflexia

Ajutai tinerii s i identifice structurile Eului

Discutai cu elevii modul n care structurile Eului le influeneaz convingerile, emoiile i comportamentele

Valorizai aspectele pozitive ale copilului i adolescentului

Interne:

Observarea propriilor gnduri, emoii, comportamente

Informaii verbale i nonverbale primite de la alte persoane

Analiza retrospectiv a traiectului de via

Estimarea resurselor individuale i sociale

Identificarea intereselor

Analiza aspiraiilor i scopurilor

Identificarea prioritilor

Analiza valorilor personale

O metod eficient de cunoatere de sine este aa numita tehnic SWOT (iniialele de la cuvintele din limba englez strengths = puncte tari, weakness = puncte slabe, opportunities = oportuniti, threats = ameninri). Metoda presupune identificarea de ctre elev:

1. a ct mai multe puncte tari n personalitatea sa, n convingerile, atitudinile i comportamentele sale (de exemplu: nu fumez, mi place natura, am muli prieteni, iubesc animalele, sunt vesel i optimist, am umor, dorm bine, m simt iubit de prini etc.); este important ca elevul s nu considere "puncte tari" doar caliti deosebite sau succese mari (de ex.: sunt primul n clas, am ctigat concursul judeean de atletism);

2. a dou sau trei puncte slabe pe care ar dori s le diminueze ct de curnd sau poate chiar s le elimine (sunt dezordonat, m irit uor); nu este necesar s se epuizeze lista cu puncte slabe personale. Elevii se pot focaliza la un anumit moment doar pe una, dou, maxim trei neajunsuri personale; scopul este de a ncerca ca acestea s fie depite i nu ca elevul s se simt copleit de ele. Este important s evitm etichetarea lor ca defecte; cuvntul neajuns sau punct slab permite elevului s perceap posibilitatea de remediere. Punctele slabe s nu fie descrise n termeni generali (de exemplu: nu sunt bun, nu sunt inteligent, nu sunt generos) ci s fie operaionalizate n aspecte mai concrete, observabile (de exemplu: am rezultate colare slabe la chimie);

3. a oportunitilor pe care se poate baza n dezvoltarea personal (de exemplu: am un frate mai mare care m ajut, am prieteni suportivi, am prini care m iubesc, am camera mea, nv la o coal bun, am resurse financiare, am acces la multe informaii); se va discuta modul n care aceste oportuniti pot i trebuie s fie folosite;

4. a ameninrilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitiv (de ex.: renun uor, conflicte n familie, prini divorai, situaie financiar precar, printe decedat, boal cronic); se va discuta modul n care aceste ameninri pot s influeneze stima de sine, dac sunt ameninri reale sau imaginare i cile prin care pot fi ele depite.

Aceeai tehnic poate fi utilizat i n alte variante - de exemplu, patru colegi sunt rugai s realizeze evalurile de tip SWOT pentru cel de-al cincilea coleg din grupul de lucru, respectnd aceleai principii enumerate mai sus. Se vor discuta n grup evalurile, dup care rolurile se inverseaz, astfel nct fiecare elev s primeasc evaluri SWOT de la grupul su de lucru. Se recomand tehnica SWOT pentru analiza oricrei probleme cu care un elev/un grup de elevi se confrunt i a resurselor i punctelor vulnerabile n rezolvarea ei.

PAGE 2