curaj, dragi cititori · d) stima şi imaginea de sine; e) şi altele. 5) participarea la un...
TRANSCRIPT
1
Curaj, dragi cititori
Cu siguranţă ai auzit de Clubul D.E.T. din
liceul tău, dragule cititor. Nu m-ar mira ca
până acum să te fi întrebat : “Frate, ce e cu
Clubul ăsta? Ce tot fac ăia acolo aşa
interesant?”.
De aceea, m-am decis să te lipsesc de
un drum până la sala 213 de la etajul doi în
una din zilele de miercuri sau de vineri când
Clubul se desfăşoară şi să îţi arăt câteva din
interesantele şi atractivele activităţi pe care
le-ai pierdut. Ca pe viitor, dragul meu
curios, să ai curaj. Ca pe viitor, dragul meu
cititor, să ai curaj să vii să vezi cu ochii tăi.
Aşa că ia-ţi inima în dinţi şi vino. Vino să ni
te prezinţi! Vino şi arată-ne punctele tale
forte! Vino şi ajută-ne să ne distrăm copios
învăţând lucruri folositoare pentru viaţă.
Ce ai pierdut până acum? Ah, păi, nu mare
lucru.. Doar
1) şansa de a picta o icoană pe sticlă;
2) şansa de a alcătui unui mărţişor
pentru cineva drag cu mâinile tale;
3) şansa de a contribui la alcătuirea
revistei D.E.T;
4) participarea la dezbateri pe teme de
interes general :
a) interculturalism;
b) diferenţele dintre sexe;
c) dependenţele;
d) stima şi imaginea de sine;
e) şi altele.
5) participarea la un workshop în care ai
fi aflat informaţii despre stima de sine,
relaţia cu părinţii, eul personal in context
social;
6) participarea la un workshop în care ai
fi aflat informaţii despre diversitate,
identitate şi discriminare.
Şi nu în ultimul rând
7) o excursie la Sinaia de doua zile, cu
cazarea şi masa plătite;
Ah, şi toate astea sunt aşa...cele mai
“nesemnificative” pentru că printre
aceste activităţi am mai făcut şi o piesă
de teatru-forum (sunt convinsă că tu ştiai
deja de tipul ăsta de teatru), am cântat şi
colinde, am făcut şi felicitări de Crăciun,
am facut şi întâlniri cu viitorii actori, am
repetat, ne-am amuzat copios la repetiţii.
Acum se pregăteşte o nouă piesă de
teatru...
Ce parere ai? Ţi-am ridicat
sprâncenele? Te-am făcut insuportabil de
curios ?
Poate preferi în continuare PC-ul, cu
World of Warcraft, cu Starcraft, cu ce
jocuri ne mai oferă Internetul..
Cunoaştem aceste jocuri şi noi, Clubul
D.E.T. Încă mai jucăm şi noi. DA! E
posibil să te fi “omorît” aseară pe reţea.
Sau poate tu erai cel care m-ai “distrus”
la joc. Şi acum te provoc! Acum te
aştept în viaţa reală să văd CÂT POŢI,
frate! Eşti la fel de inventiv? Eşti la fel
de rapid în atac?
Rămâne de văzut! Îţi dau întalnire în
sala 213, etaj 2 în fiecare miercuri , după
ce termini tu orele! Nu o să regreţi
pentru că nu ai nimic de pierdut. Şi cei
care sunt membri deja pot confirma acest
lucru.
Între timp poţi să te delectezi cu
imaginile din revistă.
Curaj, dragi cititori!
Det- Alexandra
[Type text]
Părerea unui nou voluntar
Ca primă experienţă de acest gen,
vizita (miercuri, 24 aprilie 2010) la Liceul
Greco- Catolic ”Timotei Cipariu” mi-a lasat
o impresie plăcută.
Am colaborat împreună cu câtiva
colegi de facultate la proiectul DET. În
aceeaşi zi, alături de aceştia şi de un grup de
elevi din liceu, am pictat coperţile pentru
viitoarea revista DET.
Fiind un liceu Greco- Catolic, mă
aşteptam ca elevii să nu fie atât de receptivi
la activitatea noastră. Am fost plăcut
surprins să constat contrariul, ei fiind foarte
deschişi la propunerile noastre. În
aproximativ două ore am reuşit să pictăm 19
modele.
Aştept cu nerăbdare noi activităţi în
cadrul acestui proiect, în speranţa că la
întâlnirile noastre viitoare, vom coopera tot
la fel de bine.
Creţu Bogdan, Facultatea de Sociologie şi
Asistenţă Socială
[Type text]
.
Workshop București
În 22-23 ianuarie a avut loc, în
Liceul Greco- Catolic ”Timotei Cipariu”
workshopul cu tema: ”Trăieşti în
diversitate!”. Alina Dumitru şi Manuela
Arpinte au fost formatorii.
Vineri au fost prezente 21 persoane dintre
care 5 voluntari, 14 elevi şi cei doi
formatori. S-a discutat despre formarea
identităţii personale şi de grup.
Modalităţile de lucru au fost active şi au
presupus lucrul în echipă.
În ceea ce priveşte formarea identităţii de
grup, s-au alcătuit trei grupe cărora li s-au
aplicat trei probe:
1. Proba ”pătratului egal”
2. Proba ”celor mai multe vaporaşe”
3. Proba ”turnului stabil”
5
Primul joc presupunea ca fiecare membru al
echipei să aibă câte un plic în care să se
găsească forme geometrice diferite. Regulile
jocului erau:
Nu ai voie să furi
Nu ai voie să ceri
Nu ai voie să vorbeşti
Scopul era ca fiecare memebru să aibă la
final un pătrat de aceleaşi dimensiuni cu cele
ale colegilor de grup.
Obiectivul celui de-al doilea joc era ca
fiecare echipa să construiască cât mai multe
vaporaşe din hârtie într-un timp limitat.
Echipa cu cele mai multe vaporaşe câştiga.
La acest joc, se putea uşor observa
dinamica: unul ştia cum să facă vaporaşe şi
era dispus să-i înveţe şi pe ceilalţi. Dacă se
întâmpla ca cineva să nu înţeleagă, îi era
explicat din nou procedeul. Fiecare persoană
avea la dispoziţie numai o singura coală de
hârtie.
Cel de-al treilea joc, şi ultimul din acea zi,
presupunea ca fiecare echipă să construiască
un turn înalt de doi metri din hârtie. Grupul
avea la dispoziție o perioadă de timp (2
minute) pentru a gândi tehnica de lucru
(cum trebuie sa arate efectiv turnul). Pentru
a lucra, s-au oferit: foi albe, capsator şi
capse.
Sâmbătă.
PRIMA ACTIVITATE: etichetare. La
finalul ei, elevii purtau etichete: maneliştii,
cocalarii, directorii de şcoli, dar şi alte
etichete.
La următoarea activitate am participat şi eu:
Una dintre cele două coordonatoare ale
activităţii ne-a invitat să extragem câte un
cartonaş care aveau diverse persoane pe
spatele, cum ar fi: cartonaş cu persoana pe
rotile, persoana cu handicap vizual, elev de
la ţară, om înalt şi solid, etc.
Eu am extras cartonaşul cu persoana cu
handicap vizual, iar după ce a avut loc
extragerea, am ieşit pe hol cu toţii.
Regulile pentru acest joc: Persoanele care au
ales cartonaşe sau cu şefii de birou sau cu
şoferi sau cu alte persoane care pot merge,
mai departe puteau să facă mulţi paşi în faţă,
(dar asta numai dacă se încadrau în
tipologiile desemnate de răspunsurile
întrebărilor pe care doamna profesor ni le
adresa. Noi, după fiecare întrebare, trebuia
sau nu, să facem un pas în faţă, în funcţie de
ceea ce avea fiecare pe cartonaş.
A DOUA ACTIVITATE
Doamna formator ne-a relatat o poveste ai
căror protagonişti erau musulmanii pe nume:
Leila, Ahmed, Muhamed, Tirick, Isuf, iar
obiectivul acestui joc a fost ca fiecare dintre
noi să spună pe cine a considerat ca fiind cel
6
mai bun şi pe cine a considerat ca fiind cel
mai rău dintre aceştia, în funcţie de cum a
apreciat faptele personajelor din poveste.
A TREIA ACTIVITATE
Doamna profesoara ne-a zis să ieşim iar pe
hol. De data aceasta am ieşit fiecare cu câte
un şervevel în mână, iar acel servetel
reprezenta viaţa noastră. Dacă vreunul din
ceilalţi elevi ni-l rupeau sau ni-l furau, ei se
alegeau cu două vieţi, noi rămânând cu
niciuna. După aceea ne-am întors în clasă,
am facut puţină gimnastică şi apoi am plecat
acasa. Asta a fost toată activitatea DET a
zilei de sâmbătă.
Corina şi Anca
Noua generaţie, încotro?!
Criza economică şi cea politică au
adus cu ele depresii, nevroze şi multă, multă
agresivitate. Elevi şi profesori deopotrivă îşi
înfrânează din ce în ce mai greu furia. Toată
lumea vorbeşte şi nimeni nu mai ascultă,
astfel că profesorii simt că îşi pierd
autoritatea, iar elevii au impresia că educatorii
lor nu mai sunt capabili să îi inţelegă.
De cealaltă parte elevii au impresia că
le sunt îndesate principii, norme şi cunoştinţe
care le sunt inutile. Nemulţumirea se
transmite ca o minge de la profesor la elevi şi
îi transformă apoi, pe toţi, în fiinţe intolerante,
suspicioase şi răzbunătoare. Profesorii îi
pândesc şi caută să îi pedepsească pe elevi ,
iar aceştia la rândul lor îi şicanează, se prefac
a fi nepăsători şi le testează limitele. Nici una
dintre tabere nu conştientizează că aceste
lupte au efect de bumerang. Oare cui îi
foloseşte această luptă? Să fie de vina lipsa
banilor?! A dispărut sistemul de valori? Sau
poate banul a devenit valoarea supremă?
Dumitru Mihai
7
Moartea Educatiei.
Fotoconcept de Tudor
Chirila
“Cu ceva timp în urmă am lansat un
anunţ pentru voluntarii care ar fi dorit sa
participe la o sedinţa foto legată de educaţie.
Titlul de lucru al campaniei este
moartea educaţiei. Nu este tocmai o
campanie, ci mai degrabă o idee concretizată
în fotografiile de mai sus care ar putea sta la
baza unei campanii. Plecând de la premiza
că există o epidemie în învăţământ, o
epidemie care îi poate nenoroci pe elevi şi
studenţi(în egală măsură) s-a născut ideea
acestei fotografii.(vezi mai sus!) M-am
gândit că moartea spiritului poate fi cel mai
bine redată prin imagini sugestive ale morţii
fizice. Nu cred că fotografiile trebuie
explicate mai mult decât atât.”( Tudor
8
Chirilă, pe blogul său,
http://tudorchirila.blogspot.com/
Unul dintre colegii voştri, Dumitru
Mihai, s-a gândit să ne spună părerea lui
despre această idee, avansată de Tudor
Chirilă:
Imaginea sugerează că studenţii şi
elevii sunt victimele profesorilor. Nu sunt
de accord cu mesajul pe care il transmite!
Realitatea este că si unii si ceilalţi
sunt victimele unei societăţi care nu mai
promovează educaţia şi moralitatea. Cine
mai pune preţ pe învăţătură, atâta vreme cât
modelele promovate sunt cele ale unor
analfabeţi îmbogăţiţi peste noapte?
Ce profesor sau părinte îşi mai poate
îndemna elevul /copilul să înveţe, atâta
vreme cât cei care au tot învăţat o duc din
ce in ce mai greu? Profesorii sunt
contraexemplul concret al proverbului “cine
are carte are parte”. Nu mai prezintă
credibilitate. Cum îşi mai pot ei motiva
elevii să înveţe? … învată ca să ajungi …
sarac, umilit, primul trecut pe lista de
somaj, minţit, batjocorit etc. sau poate ca să
fugi din ţară , fie şi pe jos!
Respectul şi imaginea de
sine
Respectul de sine, reuşeşte să se păstreze la
un nivel suficient de puternic, indiferent de
schimbările care ar putea să apară. Respectul
de sine, spre deosebire de stima de sine, este
reflectarea gradului în care sinele nu se
apreciază şi se îngrijeşte de necesităţile lui.
Stima de sine ridicată este
dependentă de respectul de sine, pentru că
primul lucru care scade în intensitate este
stima de sine, care poate să fie dependentă
de situaţii schimbătoare, dar respectul este
ceva condiţionat de credinţe, iar o persoană
(auto)educată să-şi păstreze respectul de sine
în orice situaţie şi să continue să se
îngrijească de toate aspectele sinelui (fizic,
spiritual, mental, psihic) nu va lăsa stima de
sine să scadă atât de puternic încât să
afecteze funcţionarea sinelui.
Respectul poate fi cerut celorlalţi,
poate fi impus, poate fi apărat, în funcţie de
prezenţa stimei de sine şi a unei educaţii
care să asigure o adaptare la mediul exterior.
Respectul este ceva care ţine mai mult de
comportamentul vizibil în exterior şi de
anumite decizii în care o persoană trebuie să
ţină cont de ea, mai mult decât stima de sine,
care este, mai degrabă o stare.
9
Spre exemplu, weekend-ul trecut aveam de
lucrat la ceva foarte important. Iar un prieten
m-a rugat să merg să-l ajut la ceva. Ce să
fac? Dacă aş accepta să merg să-l ajut pe
prietenul meu, mi-aş trăda respectul de sine,
stima de sine îmi va scădea pentru că nu am
avut abilitatea de a fi asertiv. Dacă aş
răspunde asertiv mi-aş păstra respectul şi
stima de sine. Dacă l-aş fi refuzat într-o
manieră nepoliticoasa mi-aş fi păstrat
respectul de sine, dar mi-ar fi scăzut stima
de sine.
O persoana cu o stimă de sine ridicată are
convingerea că sunt multe lucruri de care
merită să fie mândră. Din acest punct de
vedere, apropierea de orgoliu situează
această sub-dimensiune psihologică pe
“muchie de cuţit”. Este o distincţie foarte
fină între narcisism şi autopromovare şi a fi
mândru pentru o anumită realizare. Mândria
aceasta se trăieşte în interior, nu e ceva care
se spune lumii. Şi nici nu e ceva de care
sinele să se cramponeze. Pentru că este în
general mulţumit de sine.
(articol preluat de pe www.damaideparte.ro de
către Ilie Pârvu)
Un tânăr voluntar
Bună. Unii dintre voi mă
cunoaşteţi, unii nu; pentru cei care nu mă
cunosc, eu sunt Cosmin, iar prietenii îmi
spun Papy. Sunt voluntar la fundaţia
“Salvaţi copiii”, Bucureşti.
Acum vreo 2 ani cand împreună cu
mai multi colegi eram voluntari la noi in
liceu (proiectul Big Brother), ştiţi voi, îi
ajutam pe cei mici la teme, încercam să le
fim frăţiori/surioare mai mari, îi ajutam cum
puteam şi noi…
Doamna profesoară de română a fost
profesor coordonator la proiect şi persona
de legătură dintre liceul nostru şi cei de la
Salvaţi Copiii. Profesora i-a rugat pe cei de
la ”Salvati” să vină să ne vorbească despre
ce fac ei. Aşa am cunoscut câteva voluntare
10
care m-au atras. Mi-a placut tot, de la
prezentare până la ele, ca persoane. Tot
atunci am cunoscut-o şi pe Ina (da, chiar aşa
o cheamă în buletin), viitoarea mea
coordonatoare. Peste câteva zile am fost la
sediu şi am semnat contractul. A fost cea
mai fericită zi pentru mine! Unii nu pot
înţelege sentimentul simţit de mine atunci,
cu toate că şi eu acum realizez că nu am
facut un lucru măreţ, dar pentru mine, la
momentul respectiv, a însemnat ceva
deosebit …m-am simţit puternic, nu mă mai
simţeam un puşti, simţeam că pot face ceva,
ceva bun în lumea noastră.
Multi colegi, atunci când le spuneam
că sunt voluntar, de ce le mai multe ori mă
întrebau: ”şi…ţie ce iţi iese la afacere asta?”
Bineînţeles, încercam să le explic faptul că
de aceea se numeşte voluntariat pentru că nu
câştigi nimic material, adică bani, dar câştigi
foarte multă experienşă, participi la cursuri
de perfecţionare. De exemplu, eu am fost la
o sesiune de cursuri pentru perfecţionare
limbii engleze şi, lucrul pe care eu îl
consider cel mai valoros din toate beneficiile
pe care ţi le oferă voluntariatul este acela de
a aduce zâmbetul pe chipul unui copil care
vede în tine mai întâi un prieten, un om care
îl trateaza altfel (aici mă refer la copiii
seropozitivi pentru care noi mai reuşeam să
facem unele bucurii). Este un sentiment care
mie îmi umple inima de bucurie….
Dacă vreţi şi vă place sa aduceti
zambetul pe buze si sa va faceti noi prieteni,
veniti!. E loc pentru toată lumea! Tot ce
trebuie să faceţi, e să vă sacrificaţi din
timpul petrecut în faţa calculatorului cu
diverse activităţi cu care mai mult ne
pierdem timpul decât să ne facem un bine.
Pentru mine a fost şi este o experienţă
super şi vă aştept şi pe voi.
Pentru mai multe detalii contactaţi :
www.salvaticopiii.ro
11
12
Testul Fagerström
( măsurarea intesităţii dependenţei de nicotină )
Dacă tot am vorbit de dependenţt vă împărtăşim un test interesant.
1. Câte ţigarete fumaţi pe zi?
< 15....................................... 0 puncte
15 – 25...................................1
>25.........................................2
2. Care este conţinutul de nicotină al ţigaretelor pe care le fumaţi?
Scăzut (< 0,5 mg ).................0
Mediu ( 0,6 – 1,1 mg )..........1
3. Inhalaţi fumul ?
Niciodată...............................0
Ocazional..............................1
Întotdeauna...........................2
4. Fumaţi mai mult în cursul dimineţii decât după amiaza ?
Da.........................................1
Nu.........................................2
5. Când fumaţi prima ţigaretă ?
13
La mai puţin de 5 minute după deşteptare 3
La 6 – 30 minute....................2
La 31 – 60 minute..................1
6. Care ţigaretă este mai importantă ?
Prima......................................1
Alta........................................0
7. Fumaţi când vă simţiţi rău ( dureri în gât, gripă ) ?
Da......................................1
Nu......................................0
8. Este dificil să nu fumaţi în locuri interzise ( cinema, metrou, etc.) ?
Da......................................1
Nu......................................0
Scor total:
< 4 puncte: fumător cu o slabă dependenţă de nicotină
4,5 şi 6 puncte: fumător nicotino – dependent
> 6 puncte: fumător puternic dependent de nicotină
14
15
LECŢIA DE
GRAMATICĂ
Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i
Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a
FI.
Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot
cu un singur i. Întotdeauna.
Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la
toate persoanele.
Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se
formează de la infinitiv, deci tot un singur i.
Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI,
invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul perfect: tot cu FI de la
infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar
FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.
Conjunctivul prezent (adică ăla care începe
cu “să…”). Se formează de la FI-, ăla cu un
singur i, numai că acum e variabil, pentru că
i se adaugă diverse terminaţii. Iar la
persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în
Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu
mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă
rog.)
eu să FIU
tu să FII
el/ea să FIE
noi să FIM
voi să FIŢI
ei/ele să FIE
Conjunctivul perfect, în schimb, se
formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot
cu FI invariabil, un singur i.
Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe,
să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu
experienţa mea...)
Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg,
că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i.
Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur
i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.
Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu
fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl
punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce?
Pentru că în limba română imperativul
negativ la persoana a II-a singular se
formează, de cele mai multe ori, de la
infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune!
Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a
fi e taman FI ăsta, cu un singur i.
[Type text]
Fundaţia PESTALOZZI. caută VOLUNTARI!
Dacă
Îţi face plăcere să interactionezi cu persoane tinere şi dinamice?
Îţi doreşti ca în liceu să fi avut posibilitatea de a participa la activităţi extraşcolare?
Ai avut ocazia să participi la astfel de acţiuni în liceu, iar acum îţi doreâşti să-i poţi ajuta
şi pe alţi elevi să-şi petreacă timpul liber în manieră nonformală?
Atunci ai ocazia!
Alătură-te echipei D.E.T. şi vei putea să interacţionezi direct cu tinerii beneficiari ai
proiectului. Împreună cu ei, te poţi implica în echipa de teatru, poţi desena sau crea obiecte,
poţi să discuţi pe teme interesante. De asemenea, poţi scrie în revista D.E.T. şi despre
workshopurile pe care le organizăm.
”Descoperă, experimentează, trăieşte!” (D.E.T.) a fost scris de studente la Facultatea
de Sociologie şi Asistenţă Socială, domeniul Asistență Socială în anul universitar 2008-2009 în
perioada de practică, efectuată la FUNDAŢIA PESTALOZZI. În anul universitar următor, o
parte din noi am ramas voluntarele fundaţiei.
Proiectul este în prezent finanţat de către Comisia Europeană, prin programul Tineret in
Acţiune. Acesta comunicare reflectă numai viziunea autorului, iar Comisia nu poate fi făcută
responsabilă pentru informația pe care o conține.
Pentru mai multe informaţii şi poze, accesează http://clubuldet.wordpress.com
Dacă te interesează, trimite un e-mail la următoarea adresă: [email protected] în
care să precizezi un număr de telefon la care poți fi contactat. Aştept e-mailul tău până
vineri la ora 17.00.
Ne-ar face plăcere să te alături echipei noastre.
Coordonator proiect,
Mihai Anca
17
0764 056 086
18
19