După arestarea sa, Chikatilo a dat o declarație susținând că poliția se înşală și s-a plâns

că în 1984 a fost arestat pentru aceeași serie de asasinate. După o percheziţie corporală a

suspectului, a fost relevată o nouă dovadă: unul din degetele lui Chikatilo avea o rană. Potrivit

expertizei medicale, acea rană provenea de la o muşcătură de om. Penultima victimă a lui

Chikatilo, Viktor Tishchenko, a fost un tânăr aparent puternic din punct de vedere fizic, în vârstă

de 16 ani, întrucât la locul crimei, poliția a găsit numeroase semne de luptă fizică între victimă și

criminalul lui, ulterior dovedindu-se faptul că Chikatillo a avut un deget rupt şi unghiile lui au

fost muşcate.

Ȋn urma unei percheziţii printre lucrurile lui Chikatilo s-a descoperit că acesta era în

posesia unui briceag şi a două bucăţi de frânghie. De asemenea, i-a fost prelevată o probă de

sânge şi a fost plasat într-o celulă în interiorul sediului KGB din Rostov împreună cu un

informator al poliţiei care a fost instruit să se angajeze în conversaţie cu Chikatilo şi să obţină cât

mai multe informaţii de la el. A doua zi, pe 21 noiembrie, a început interogarea oficială a lui

Chikatilo, realizată de către Issa Kostoyev. Strategia aleasă de către poliţie pentru a obţine o

mărturisire a fost aceea de a-l face pe Chikatilo să creadă că este un om foarte bolnav care are

nevoie de ajutor medical şi că indiferent de faptele sale, el nu va fi condamnat deoarece în

momentul săvârşirii lor nu se afla în deplinătatea facultăţilor mintale.

ANALIZĂ GRUPĂ DE SȂNGE

Pe 21 noiembrie, rezultatul analizelor de sânge a arătat, din nou, că Chikatilo avea grupa

de sânge de tip A. Ȋnsă, pe lângă proba de sânge care arăta ca Chikatilo avea grupa A,

anchetatorii au obţinut şi o mostră de material seminal de pe îmbrăcămintea şi corpurile

victimelor care a dus la concluzia ca acesta avea grupa AB, în timp ce sângele şi saliva au fost de

tip A. Deşi între cele două analize apare o evidentă neconcordanţă care poate duce la ideea ca

Chikatilo nu este cel urmărit, anchetatorii au primit o circulară care indica faptul că, deşi unele

secreţii ale corpului omenesc (printre care şi sperma) au aceleaşi proprietăţi de grupă ca şi

sângele, în cazuri extrem de rare, acestea pot fi diferite. Datorită cantităţii de dovezi fizice şi

circumstanţiale strânse de anchetatori de-a lungul anchetei, s-a ajuns din nou la concluzia ca

Chikatilo este, într-adevăr, ucigaşul urmărit.

Pe tot parcursul interogatoriului, Chikatilo a negat, în mod repetat, că el a comis crimele,

deşi a mărturisit faptul că de-a lungul carierei sale de profesor, şi-a molestat elevii. De asemenea,

a redactat mai multe eseuri scrise pentru Kostoyev care, deşi nu erau concludente cu privire la

crimele sale, au dezvăluit o serie din simptomele psihologice prezise de Dr. Bukhanovsky în

1985.

MĂRTURISIREA LUI CHIKATILO

Pe 29 noiembrie, la solicitarea lui Burakov și Fetisov, Dr. Alexandr Bukhanovsky,

psihiatrul care a scris în 1985 profilul psihologic al ucigașului, atunci necunoscut, a fost invitat

să asiste la interogatoriul suspectului. Bukhanovsky i-a citit extrase din profilul psihologic de 65

de pagini lui Chikatilo. Timp de două ore, Chikatilo i-a mărturisit lui Bukhanovsky că, într-

adevăr, el a fost vinovat de crimele pentru care fusese arestat. Ulterior, Bukhanovsky le-a

raportat lui Burakov și Fetisov că Chikatilo era gata să mărturisească.

În dimineața următoare, 30 noiembrie, Issa Kostoyev a reluat interogatoriul. Conform

protocolului oficial, Chikatilo a recunoscut comiterea a 34 din cele 36 de crime pe care poliţia i

le-a atribuit, şi a negat alte două crime, comise în 1986, pe care poliţia le-a pus tot pe seama lui:

una dintre ei victime a fost Lyubov Golovakha, găsită înjunghiată mortal în orașul Chaltyr, în

districtul Myasnikovsky din Rostov, la 23 iulie 1986; a doua victimă avea 18 de ani, Irina

Pogoryelova, găsită decedată în Bataisk, la 18 august 1986, și a căror mutilări corespund

îndeaproape cu cele provocate şi asupra altor victime de către criminal. (Ȋnsă, ulterior, în timpul

unui proces, într-o răbufnire, Chikatilo a recunoscut că a ucis-o pe Pogoryelova).

Chikatilo a dat o descriere completă, detaliată, a fiecărei crime de pe lista de acuzaţii,

toate fiind în concordanță cu faptele cunoscute de către anchetatori cu privire la fiecare ucidere.

La solicitarea anchetatorilor, el a desenat schițe aproximative a diferitelor scene de crimă,

indicând poziția corpului și diverse repere ale victimei în imediata apropiere a scenei crimei.

Toate detaliile suplimentare au făcut dovada în plus a vinovăției sale: una din victimele de pe

lista de acuzaţii a fost o studentă, în vârstă de 19 ani, pe nume Anna Lemesheva, pe care

Chikatilo a ucis-o pe 19 iulie 1984, în apropiere de gara Shakhty. Chikatilo şi-a reamintit că s-au

luptat până a reuşit să o doboare, ea repetând întruna că un tip pe nume “Bars” se va răzbuna

pentru ce i-a făcut.Ȋntr-adevăr, conform investigaţiilor făcute de anchetatori, logodnicul victimei

Lemesheva avea tatuat numele Bars pe mâna lui.

În descrierea victimelor sale, Chikatilo a povestit cum le ademenea în zone izolate înainte

de a le ucide. În multe cazuri, mai ales a victimelor sale de sex masculin(dar nu exclusiv),

Chikatilo a declarat că le lega mâinile la spate cu o bucată de frânghie înainte de a trece la

uciderea lor. Ȋn mod obişnuit, el le provoca o serie de răni de cuțit victimelor: începea cu răni de

cuţit de mică adâncime în zona pieptului, apoi continua cu o lovitură de cuțit mai profundă în

aceeaşi zonă și cu alte nenumărate crestături de cuţit pe corp, de obicei în jur 30-50 la o

procedură totală, şi la final termina prin eviscerarea victimei.

Chikatilo a declarat că devenise specialist în evitarea împroşcărilor cu sângele victimelor

sale în momentul în care le provoca diversele răni, adăugând faptul că “strigătele de durere,

sângele şi agonia victimelor îl relaxau şi îi stârneau o anumită plăcere”. Fiind întrebat cu privire

la motivul pentru care cele mai multe din ultimele sale victime erau găsite cu ochii scoşi sau

tăiaţi, Chikatilo a declarat că iniţial credea într-o veche superstiţie care spunea că imaginea

criminalului rămâne imprimată pe ochii victimei. Ȋnsă, cu toate astea, odată cu trecerea anilor, el

s-a convins că era doar o poveste şi a renunţat la acest obicei.

De asemenea, Chikatilo a declarat că de multe ori avea obiceiul să guste sângele

victimelor sale, invocând motivul că îl făcea să-i treacă fiori pe şira spinării, simţindu-se foarte

excitat, le rupea victimelor sale organele genitale, buzele şi sfârcurile cu dinţii sau chiar mânca

uterele extirpate ale victimelor sale de sex feminin ori testiculele victimelor de sex masculin

(menţionând că în ultimul timp renunţase la acest din urmă obicei).

Pe 30 noiembrie, Andrei Chikatilo a fost acuzat pentru fiecare dintre cele 34 de crime pe

care le-a recunoscut, toate fiind comise în perioada iunie 1982 şi noiembrie 1990.

Ȋn zilele care au urmat, Chikatilo a continuat să mărturisească un număr de alte 22 de

crime care nu au fost conectate la caz de către anchetatori, fie pentru ca acele crime au fost

săvârşite în afara Rostovului, fie din cauza faptului că nu au fost găsite cadavrele ori, în cazul

Yelenei Zakotnova, pentru că un om nevinovat a fost condamndat şi executat pentru uciderea sa

(Aleksandr Kravchenko a primit o iertare post mortem pentru uciderea Yelenei Zakotnova).

În decembrie 1990, Chikatilo a condus poliția la corpul lui Aleksey Khobotov, un băiat

pe care l-a ucis în august 1989 și pe care l-a îngropat în pădure lângă cimitirul Shakhty, dovedind

fără echivoc faptul că el a fost criminalul. Mai târziu, a condus anchetatorii la corpurile altor

două victime a căror ucidere a mărturisit-o. Trei dintre cele 56 de victime pe care Chikatilo le-a

ucis nu au putut fi găsite sau identificate, dar Chikatilo a fost acuzat de uciderea a 53 de femei și

copii între 1978 și 1990. El a fost fost închis în aceeași celulă în Rostov-on-Don, unde a fost

deținut pe 20 noiembrie, în așteptarea procesului.

EVALUARE PSIHIATRICĂ

Pe 20 august 1991, după ce poliția a terminat interogatoriu, inclusiv reconstituirile

tuturor crimelor, Chikatilo a fost transferat la Institutul Serbsky din Moscova pentru a fi supus

unei evaluări psihiatrice de 60 de zile pentru a determina dacă este competent din punct de

vedere mental pentru a fi judecat. Chikatilo a fost analizat de un psihiatru, Dr. Andrei

Tkachenko, care a constatat pe 18 octombrie, că, deși suferă de o tulburare de personalitate

borderline, cu caracteristici sadice, Chikatilo apt din punct de vedere psihic pentru a fi judecat.