reconversia_platformelor_industriale_condoros_andrei.pdf

8/14/2019 reconversia_platformelor_industriale_condoros_andrei.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/reconversiaplatformelorindustrialecondorosandreipdf 1/9

1

‘Packing industry’Reconversia platformelor industriale. Scenariu.

ing. peis. Condoros Andrei – URBANGreen conceptMembru asociat al Asociatiei Peisagistilor din Romania - AsoP

Rezumat: Schimbările de tehnologie ale secolului XX-XXI, datorită răspândirii tehnicilor high-

tech, cât şi a transferul de la producţie la servicii, au schimbat profilul economic şi de identitate

locală, lăsând în urmă suprafeţe distruse şi poluate, astăzi parţial abandonate. Restructurate,

aceste vaste suprafeţe pot conduce la crearea unor medii de viaţă excepţionale. Conservarea şi

reconversia particularităţiilor istorice sub formă de bunuri culturale şi artistice face parte din

noua tendinţă de regenerare urbană cât şi ca strategie în atragerea de capital.

Cuvinte cheie: regenerare urbană, reconversie, platforme industriale, strategii de dezvoltare, peisajurban, spaţii verzi, infrastructură, parteneriat public-privat, patrimoniu cultural.

1. Introducere

Dispariţia unei părţi a siturilor industriale din cadrul oraşelor europene a permis în ultimiiani extinderea şi amenajarea unor noi spaţii de utilitate publică şi/sau semi-publică, mai mult audeschis noi perspective dezvoltării oraşelor. Reabilitarea vechilor situri industriale în spiritul uneiconcepţii ecologiste este preocuparea principală în numeroase oraşe europene.

Datorită schimbărilor de tehnologie si răspândirii tehnicilor high-tech cât şi transferul de la producţie la servicii, profilul economic al ţărilor europene ne apare radical modificat. Conservareaşi reconversia particularităţiilor istorice sub formă de bunuri culturale şi artistice face parte din

noua tendinţă de regenerare urbană cât şi ca strategie de atragere de capital.Potenţialul reprezentat de aceste platforme industriale nu poate fi trecut cu vederea. Deasemenea, o platformă industrială neexploatată, izolată, dar cu posibilităţi şi oportunităţi nelimitateîşi pierde din consistenţă dacă nu este pusă într-un context amplificat prin intervenţii de regenerareurbană intr-un viitor cat mai apropiat.

2. Formularea problemei

Obiectivul principal al acestei cercetări îl constituie elaborarea unui model avansat deamenajare a teritoriului, revitalizarea şi integrarea urbană a zonelor industriale. Premergător acestuistudiu este necesară stabilirea cu exactitate a zonelor industriale, inventarierea unităţilor economice

prezente în zona industrială, cartografierea clădirilor existente. În final va rezulta o bază de datecare va conţine caracteristicile generale urbane din, echipamentele comerciale existente în zonaindustrială, aspectele specifice ale platformei industriale şi posibilele modele de urmat îndezvoltarea viitoare, în acest sens făcându-se apel la modelele de reconversie industrială similaredin ţările europene dezvoltate. După faza de analiză se cere elaborarea unor soluţii tehnice pentrurevitalizarea zonei industriale.

Planul Urbanistic Zonal pentru zona studiată şi regulamentele aferente trebuiesc deasemenea regândite. O astfel de strategie de dezvoltare durabilă pentru zona industriala trebuieelaborată ţinând cont de contextul local, regional şi naţional, luând în considerare conjunctura şi

perspectivele economice, văzute din interiorul şi din exteriorul ţării.Revitalizarea zonei industriale se poate face prin dezvoltarea unui parc tehnologic cu scopul

de a atrage investiţii, pentru creerea unui centru expozitional utilizând structurile existenteconstruite sau pentru creerea unui centru sportiv. Patrimoniului construit şi activitatea industrială



2

actuală constituie un punct de plecare în procesul de dezvoltare şi valorificare a potenţialul acestorspatii neutilizate.

Din această scurtă analiză se desprind trei faze de lucru. Rezultatul primei faze va consta înobţinerea unui studiu cu privire la sistematizarea unităţilor industriale, urmat de localizareaobiectivelor economice şi de planul de situaţie al zonei industriale. În faza a doua se va insista pe o

analiză cu privire la aspectele funcţionale şi spaţiale în contextul urban actual, precum si pe oevaluare a avantajelor, oportunităţilor şi ameninţărilor pentru zona industrială (analiză SWOT),culminând cu un plan de reabilitare pentru zona studiată sub forma unei soluţii tehnice. Ultima fazăcuprinde trasarea unui program de politici şi strategii de dezvoltare durabilă a zonei studiate şiobţinerea unor simulări tri-dimensional (3D) ale planului reabilitat.

Revitalizarea zonelor industriale dezafectate joacă un rol important în evitarea dezvoltărilorimobiliare haotice, contribuind astfel la crearea condiţiilor necesare pentru o dezvoltare durabilă.urbană de înaltă calitate. Un mediu urban de înaltă calitate contribuie la mărirea gradului deatractivitate pentru trai, muncă şi investiţii.

Pe măsură ce terenurile industriale dezafectate oferă noi posibilităţi de reamenajare, aceastădezvoltare ar trebui să fie integrată într-un plan de regenerare şi planificare pe termen lung, cu

implicaţii din partea sectorului public şi privat. Terenurile industriale sunt, în multe cazuri, o parteintegrantă a structurii unui oraş, care afectează calitatea vieţii urbane. Problemele generate deaceste platforme industriale dezafectate sunt multiple şi necesită intervenţii hotărâte pentru a fireaduse la stadiul unei reutilizări, respectiv să fie reintegrate într-un ciclu economic.

În plus, zonele industriale dezafectate sunt cuplate cu o pierdere severă de locuri de muncăşi, ca un corolar al acestui fapt, cu declinul mediului urban. În acest context, zonele industrialedezafectate au un impact negativ asupra situaţiei economice şi sociale locale.

Problemele generate de extinderea urbană sunt multiple, precum: consumul suprafeţelorutile de sol şi a altor resurse naturale finite; distanţele tot mai mari între domiciliu si locul de muncăşi zonele de agrement, ceea ce conduce la o creştere a volumului de trafic, pierderea locurilor demuncă în centrul tradiţional al oraşului, deprecierea calităţii vieţii.

Regenerarea urbană este de cele multe ori un proces derulat pe termen lung, complex şi careimplică un spectru larg de discipline profesionale ( Figura 1). Acest lucru necesită sprijinul activ

politic şi o interfaţă cu diferite părţi interesate pe toată durata de viaţă a unui proiect.Regenerarea platformelor industriale dezafectate, prin urmare, nu este doar una dintre cele

mai importante, dar si una din provocările cele mai dificile pentru dezvoltarea şi planificarea urbanăde astăzi. În cadrul unei strategii mai ample de recolonizare a terenurilor industriale degradate un

proiect se concentrează pe restaurarea şi introducerea proceselor naturale şi a caracteristicilor de peisaj. Particularităţiile proceselor naturale în cazul terenurilor sunt valorificate prin forţareaintervenţiilor, integrarea patrimoniului cultural, recuperarea valorilor ecologice şi o nouă dezvoltareîn cadrul unei scheme care a valorificat procese naturale nemaivăzute anterior.



3

Figura 1. Ocupaţiile implicate în procesul de reconversie a terenurilor industriale dezafectate către o utilizareavantajoasă, durabilă. ( √ indică că această ocupaţie poate fi necesară pentru finalizarea fazei).

3. Soluţionarea problemei

O adaptare la noile economii fără a pierde complet o “identitate” locală cere inovaţie.Calităţile specifice ale sit-urilor rezultate furnizează justificarea necesară cât şi materialul brut

pentru noile proiecte. Strategiile de peisaj au capacitatea de a provoca limitele birocratice aleautorităţilor, în timp ce îşi extinde domeniul de aplicare al posibilităţilor.



4

Proiectarea tradiţională urbană se dovedeşte a fi costisitoare, inceată şi inflexibilă, drept pentru care în problematici legate de infrastructură, ecologie, densificare şi extindere urbană, din ceîn ce mai des se face apel la instrumentele de lucru ale Peisagisticii. În acelaşi timp, un numărimportant de proiecte de landscape urbanism au rezistat cu succes logicii speculative ale sectorului

privat cât şi a sectorului de stat, de factură tehnică şi extrem de birocratic.

În timp ce dezvoltările imobiliare au atins un prag maxim în decursul ultimilor ani,suprafeţe întinse post-industriale necesită ‘o curăţare’ şi o reprogramare inteligentă a locului,interpretată nu într-un sens conservator ci mai degrabă contemporan, printr-o descoperirea logică arealităţii existente şi a capacităţii oferite de sit, diferenţiind clar ceea ce este inutilizabil de ceea ce

prezintă un real potenţial.Din ce în ce mai mult peisagistului şi designer -ului urbanist le revine sarcina de a lucra cu

terenuri post-industriale dezafectate sau cu terenuri interstiţiale vagi, confruntându-se cu provocărisimultane de refacere a ecosistemului şi în acelaşi timp de a proiecta soluţii de îmbunătăţireeconomică.

Aproximativ 120 de astfel de proiecte au fost implementate la nivel european, în cadrul unui program de regenerare urbană integrat. Peisajul natural nu a fost restaurat ci mai degrabă stabilizat

ecologic, iar moştenirea industrială locală reciclată, iar, ca urmare a acestui fapt, uriaşe relicve aufost adaptate şi refolosite ca centre pentru desfăşurarea unor activităţi culturale. Conform spuselorlui Torgen Johnson şi Rossana Vaccarino ‘astfel de proiecte au devenit modele demne de urmat, în

care nevăzutul, nedoritul, resturile, sunt aduse la o nouă viaţă, cu ajutorul calităţilor sublime de

inginerie artistică şi formei’.În cadrul unei strategii mai ample de recolonizare a terenurilor industriale degradate, un

proiect se concentrează pe restaurarea şi introducerea proceselor naturale şi a caracteristicilor de peisaj. Particularităţile proceselor naturale în cazul terenurilor sunt valorificate prin forţareaintervenţiilor, integrarea patrimoniului cultural, recuperarea valorilor ecologice şi o nouă dezvoltareîn cadrul unei scheme care a valorificat procese naturale nemaivăzute anterior.

Intervenţia se bazează pe un sistem « dispers şi mobil » de parcuri, care permite ocupareaflexibilă pe măsură ce parcelele devin disponibile pentru noi intervenţii cumulate în decursul anilor.Soluţia ia în considerare o dezvolatre ipotetică, nu o stare definitivă, ci o succesiune de stări carecorespund cu diferitele etape de metamorfozare.

Noi spaţii exterioare se vor naşte, vor dispărea, vor fi mutate, în funcţie de evoluţialucrărilor de construcţie şi de ritmul în care aceste vaste terenuri sunt treptat eliberate, pentru a

putea întocmi o hartă a mobilităţiilor imobiliare, asemănătoare rotaţiilor de cultură.Fazele de lucru ale proiectului, impuse oarecum de punerea la dispoziţie, la intervale diferite,

a parcelelor utilizabile imprimă întregului proces două viteze. Facilităţiile temporare crează o nouă percepţie a publicului larg cu privire la noua dezvoltare – o întindere semnificativă de spaţiu verde,clustere de vegetaţie care definesc noi parcele de dezvoltare, infrastructură şi construirea progresivă

de utilităţi şi dotări care definesc în timp configuraţia spaţială proiectată. Aceste elemente se succedşi se înlocuiesc reciproc, dispar, se compun între ele într-o ţesătură de forme singulare şi originale.Atenţia acordată clădirilor însăşi este mult diminuată în cadrul procesului de transformare a

terenurilor. În loc ca noua dezvoltare să fie organizată prin intermediul formelor sale construite,aceasta va avea o formă fluidă, definită printr-un sistem de goluri care garantează frumuseţe,serenitate, accesibilitate, identitate.

Proiectul inversează rolul formal şi structural al figuraţiei şi a terenului, construind un spaţiudeschis. În schimb, atenţia este direcţionată către diferitele goluri programate. Această reţea degoluri rezultă în urma unei inventarieri atente asupra condiţiilor existente, habitate, fragmenteistorice, coridoare existente de infrastructură şi noile programe ( Figura 2).

Acest proces de design oferă noii dezvoltări, o flexibilitate crescută, pe măsură ce modelul

creat de “arhipelag” asigură ca fiecare dintre insulele dezvoltate autonom vor asigura în final,coerenţa întregului.



5

Figura 2. Obiective durabile de salvare şi părţile responsabile implicate in proiect.

Noile evoluţii urbane contemporane se bazează pe folosirea mijloacelor de expresieinspirate din trecut şi din patrimoniul industrial al oraşului. Arhitectura, designul, reţeaua urbană şispaţiile publice, toate acestea sunt evoluţii luate în considerare în vederea conservării şiîmbunătăţirii patromoniului moştenit.

Patrimoniului industrial este, prin urmare, considerat ca fiind un atuu, o caracteristică pozitivă de natură să genereze o dezvoltare calitativă la nivel local, jucând un rol activ în vedereaconsolidării unei identităţii locale, în beneficiul comunităţii locale dar şi a turiştilor.

3.1. Promovarea utilităţilor multifuncţionale, sporirea patrimoniul local şi încurajareaparticipaţiunii publice.

În strânsă legătură cu natura terenului şi poziţia sa, noile strategii de urbanism vor trebui săaccepte responsabilitatea unei noi tendinţe în materie de dezvoltare urbană bazată pe o diversitatemultifuncţională şi în acord cu valorile moştenite, asigurând un echilibrul între funcţiunile locuiriiindependente (rezidenţiale) şi comune, păstrând în aceeaşi măsură un mediu de viaţă atractiv. Estenecesară conturarea unei strategii inspirate de patrimoniul istoric şi memoria sitului, având grijă caobiectivele găsite la faţa locului să fie într-o bună măsură refolosite iar demolarea lor servind caultimă opţiune.

Organizarea şi sprijinirea unor acţiuni care să conducă la o mai mare implicare a comunităţiiîn fiecare stadiu al proiectului trebuiesc integrate în planul de management al proiectului. În acestsens fragmentele de construcţii sau anexe din patrimoniul găsit la faţa locului poate fi reabilitat,

transformat într-un centru care să pună la dispoziţia celor interesaţi informaţii de interes public,servind şi ca loc de întâlnire şi dezbateri ale aspectelor concrete din proiect. Ulterior, incinta poate



6

servi ca un info-centru şi muzeu, un element de atracţie, parte a unui ansamblu şi unde să fie prezentat întreg demersul de realizare a unui astfel de proiect de regenerare, fazele de lucru,evoluţia paşilor, sub forma fotografiilor, machetelor şi planurilor descriptive.

3.2. Crearea de noi spaţii publice, restaurarea şi transformarea celor existente.

Obţinerea unei dale urbane cu funcţiuni mixte, dinamice, printr-un proces atent de phisical

planning poate contura un peisaj urban de calitate. Spaţiul public este motorul catalizator caresusţine şi conduce procesele de transformare şi reconversie, pregătind terenul pentru schimbărilecare vor urma. Această dezvoltare duce la crearea unor ansambluri de locuit plăcute, reconectareasuprafeţelor dezafectate la viaţa interioră a oraşului, îmbunătăţirea spaţiului comun prin

promovarea modalităţilor alternative de deplasare (pietonal, ciclist) şi definirea unei noi reţele detransport public în comun, crearea de noi accese de circulaţie care să lege noile zone reciclate decentrul istoric al oraşului şi prin protejarea fondului vegetal existent, îmbunătăţindu-l.

3.3. Dezvoltarea noilor dispozitive patrimoniale şi imobiliare urmărind accentuarea unei

diversităţi şi identităţi proprii.

Noile dispozitive trebuie să atragă vizual, existenţa unei scenografii urbane creează premisele unei dezvoltări durabile în acord cu tendinţele urbanismului modern. Mai mult, posibilitatea acestora de a funcţiona ca un imens ventilator, care să atragă oameni, bani şi activităţi, prin volumul de lucrări şi calitatea intervenţiilor, asigură succesul unei astfel de intervenţii.

Noua dezvoltare imobiliară trebuie sa furnizeze un număr semnificativ de locuinţe şi înacelaşi timp să asigure diversitate şi un standard ridicat de calitate, integrarea şi parţial mascarea lorîn peisajul nou creat fiind o prioritate. Pentru menţinerea unui nivel ridicat de locuire, complexulimobiliar va cuprinde construcţii cu destinaţii speciale, servind intereselor tuturor claselor sociale,

promovând astfel percepte de coeziune socială.

3.4. Contribuţia în procesul de dezvoltare economică prin promovarea şi crearea unor centrede excelenţă.

Dezvoltarea ulterioară a sitului va face posibilă menţinerea activităţilor economice existentecât şi atragerea altora. Menţinerea unităţilor productive la o scară mult redusă, care pot serviinteresului personal, celui al comunităţii şi în definitiv al noii investiţii este o prioritate. Prezenţaunor astfel de tipuri de afacere şi punerea lor în contextul potrivit conduce la crearea unei identităţilocale, focalizând atenţia marii mase de vizitatori sau riverani, animând spaţiul şi asigurându-icontinuitatea şi tradiţia.

3.5. Atragerea şi promovarea activităţilor culturale, evenimentelor şi happening -urilor.Crearea unui centru atractiv pentru fiecare.

Un spectru larg de evenimente şi întâmplări cu tente artistice şi culturale pot fi canalizateîntr-un nou centru de interes social prin crearea unei infrastructuri speciale, printr-un proces atentde reciclare şi uz ale vechilor hale industriale, construcţii, structuri fixe sau mobile, anexe. Întregulansamblu, prin particularităţile specifice de arhitectură, îşi poate aduce aportul în recrearea unuifond istoric unic, propriu, local, un cadru modernist, high-tech pentru o liberă exprimare artistică,coregrafiată sau spontană.

Arta publică poate juca un rol important promovând un mediu atractiv, de înaltă calitate, un

ajutor redutabil în consolidarea comunităţii sau reconsolidării ei. Arta poate deveni un centrufocalizator, care să dezvolte un spirit şi o identitate a locului alături de plăcerea pe care o poate



7

oferi vizitatorilor sau rezidenţilor. Actul artistic, de creaţie, poate acţiona ca un factor catalizator alexpresiei şi experienţei culturale. Atelierele de creaţie, expoziţiile cu vânzare, arta în stradă,târgurile ad-hoc pot anima cu uşurinţă spaţiul făcându-l atractiv.

Aceste adaosuri cu tentă culturală pot deveni elemente cheie pentru crearea unei identităţilocale şi a unei imagini favorabile internaţional.

4. Recomandări

4.1. Recomandări esenţiale ce trebuiesc avute în vedere de către părţile interesate din proiect.

În primul rând, ca prima recomndare este înţelegerea cerinţelor culturale şi legale, deangajare a părţilor interesate în zona destinată intervenţiilor. Ulterior, alocarea unor resursele

bugetare suficiente pentru a se asigura că angajamentul părţilor interesate este pus în aplicare si înmod eficient pe tot parcursul întregului proiect. Costurile de investiţie sunt puţin probabile a fi maimari decât în cazul lucrărilor de urbanizare curente; cu toate acestea, ele reprezintă doar o mică

parte din costurile totale necesare pentru a dezvolta un astfel de proiect.

Foarte importantă este obţinerea garanţiilor de stat pentru ca obiectivele şi conţinutulangajamentului luat de către părţi să capete consistenţă. Acest sprijin venit din partea factorilor dedecizie, la nivel politic, şi al dezvoltatorilor trebuie să ia naştere odată cu proiectul şi să continue petoată durata lui.

Identificarea şi evaluarea părţilor interesate de proiect şi, ulterior, alegerea metodelor celormai potrivite de angajament în funcţie de grupurile ţintă şi abilităţile lor este o alta recomandare.Fiecare exerciţiu de angajament ar trebui să fie planificat în funcţie de circumstanţele individualeimplicate. Un cadru legislativ privind angajamentul părţilor interesate nu este suficient pentru a

permite maximizarea beneficiilor potenţiale ale unui astfel de proiect de dezvoltare a platformelorindustriale dezafectate.

4.2. Recomandări cu privire la investiţii şi marketing

Provocărilor ce decurg din ambiţiile dezvoltării unui astfel de proiect de reconversieindustrială nu pot fi finanţate exclusiv de către public. Este necesară atragerea unor contribuţiisubstanţiale din investiţiile private. Parteneriatele public-private nu sunt un obiectiv în sine, cireprezintă doar una dintre tehnicile financiare pentru a dezvolta un astfel de proiect. Un astfel dedemers trebuie să aibă avantaje pentru toţi partenerii implicaţi, în aceeaşi măsură cu împărţireariscurilor şi aducerea în expertiză reciproce. Părţile din proiect implicate, atât de stat cât şi private,trebuie să aibă o imagine clară asupra propriilor idei şi asteptări. Ei trebuie să ştie ceea ce vor, ceeace pot face şi ceea ce nu pot face. Cooperarea transparentă şi comunicarea în detaliu pe toată durata

întregului proiect este esenţială.Partenerii privaţi ar trebui să fie selectati în cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă,transparentă, în urma unui dialog competitiv între părţi. Calităţile de marcă ale sectorului privat,

precum şi a partenerului public de a gestiona procesul complex al unui astfel de proiect amplu suntmai importante decât capacitatea de a executa diferite sarcini în sine.

Contextul financiar este doar unul dintre aspectele de luat în calcul în procesul dereconversie industrială. Atât la nivel de echipe cât şi la nivel de societate, contextul social este la felde important. Promovarea unui asemenea demers are nevoie de o atenţie specială; evidentă, pentruca partenerii privaţi să se alăture efortului de regenerare propus. De asemenea, proiectul are nevoiede o ‘identitate proprie’ şi de o imagine pozitivă care să se vândă, ca un prim pas spre o abordare demarketing strategic.

Branding-ul şi comunicarea sunt activităţile-cheie ale unei abordări strategice de marketingde succes.



8

4.3. Recomandări cu privire la patrimoniul industrial

O recomandare este crearea unui inventar şi evaluarea clădirilor de patrimoniu aflate pe situlindustrial în discuţie, ca parte a materialului pentru întocmirea unui master-plan în cunoştiinţă de

cauză. Aceasta va ajuta la atingerea unui consens în luarea unor măsuri şi decizii viitoare fără acompromite integritatea şi istoria culturală a sit-ului. Patrimoniului cultural poate fi consolidat prinorganizarea unor evenimente de masă, consistente, tradiţionale, cât şi prin legături sociale cutrecutul industrial. Un PR convingător şi profesionist sporeşte gradul de acceptare popularizând

patrimoniul cultural si conectând astfel trecutul industrial cu viaţa modernă.Este esenţială o evaluare completă cu privire la nevoile specifice de conservare, costuri,

abilităţi speciale şi resurse necesare pentru ca o restaurare eficientă şi durabilă să fie întocmită.

4.4. Recomandări cu privire la durabilitatea în timp a proiectului

In acest sens sunt promovate procesele de regenerare durabilă, de înaltă calitate, pentru a

maximiza potenţialul de comercializare al terenurilor în zonele industriale dezafectate. Utilizareainstrumentelor creative pentru a spori gradul de participare, nivelul de informare şi conştientizarecu privire la astfel de intervenţii în zonele industriale dezafectate, în rândul publicului larg, a

politicienilor şi a profesioniştilor, de asemenea pentru a comunica cu investitorii cât şi cu alte părţiinteresate poate constitui un avantaj. Este important să se recunoască faptul că zonele industrialedezafectate au, în mod frecvent, un impact negativ mai mare asupra aspectelor de durabilitate decâtzonele uzuale, standard, de dezvoltare urbană. Acestea ar putea fi de mediu, economice sau sociale.

Efectuarea unei evaluări a dezvoltării durabile trebuie urmată de un plan de gestionare,susţinut de planuri de monitorizare, revizuire şi audit. Este esenţial ca toate părţile implicate îndezvoltarea ulterioară a proiectului să convină de la bun început asupra responsabilităţiilor pentru

problemele de dezvoltare durabilă şi persoanele cu putere de decizie.Includerea problemelor de mediu încă din faza de planificare a proiectului este esenţială.

4.5. Recomandări cu privire la probleme tehnice.

Succesul noilor tehnologii de reabilitare nu pot fi asigurate decât printr-o campanie puternică de marketing, demonstrativă, cu scopul de a obţine acceptabilitatea opiniei publice.Legislaţia este de asemenea un criteriu cheie pentru selectarea şi dezvoltarea soluţiilor de remediereşi a tehnologiilor utilizate ulterior. Evaluarea ciclului de viaţă şi analiza cost-beneficiu este un pasesenţial în procesul de planificare de remediere.

În paralel, eficientizarea mijloacelor de comunicare între sectoarele tehnice, financiare şi de

marketing, precum şi în relaţie cu clasa politică şi opinia publică, pentru care sunt necesareinformaţii concise, bine structurate despre proiect uneori doar pe câteva pagini.

4.6. Recomandări cu privire la probleme de mediu pe care un astfel de proiect le ridică.

Patrimoniul natural este important pentru păstrarea unei identităţii locale şi pentrusensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele de mediu. Legislaţia de mediu cere un plande gestionare şi de monitorizare a habitatelor pentru a asigura conservarea şi protecţia acestora.

Este importantă stabilirea unor valori naturale încă de la începutul proiectului. Acest aspect poate necesita o programare atentă şi o expertiză de specialitate. Toate grupările şi organizaţiileimplicate în proiect trebuie să ia la cunoştiinţă deciziile cu privire la măsurile viitoare îndreptate

asupra patrimoniului natural. Zonelor industriale dezafectate pot fi mediul de dezvoltare a unorhabitate unice, care au luat naştere ca urmare a acestor inutilizări temporare a terenurilor.



9

5. Concluzii

Celebrarea remarcabilelor monumente industriale şi a ruinelor aflate astăzi disparate lanivelul oraşului, instalaţii gigantice, adevărate catedrale ale deceniilor trecute, suprafeţele pe care le

deservesc, cu mare talent şi investiţii de capital privat consistent pot da startul unui amplu proces dedezvoltare urbană şi culturală implicit, un nou stil de viaţă, un melanj de mijloace de exprimare.Politica „tabula rasa” adică distrugerea tuturor vestigiilor trecutului trebuie să capete

accente de valorificare patrimonială, creativă. Trebuie găsit echilibru între o politică populară şi una populistă care să atragă clienţii printr-o reconversie discretă dar eficientă a sitului.

Bibliografie:

1. Sebastien Marot , “Sub-urbanism and the Art of Memory”, London, AA Publications, 20032. Sebastien Marot , “The reclaiming of Sites”, in Corner, Ed., Recovering Landscape, pag.48-493. Rossana Vaccarino and Torgen Johnson , “Recycling Landscape: Recycling for Change”in

Landscape Architecture: Stretegies for the construction of Landscapee vol.3, no.2G, 19974. Dominique Perrault ,”park in an Old Siderurgical Plant, Caen(France)”, AV Monographs:

Pragmatism and Landscape no.91, 20015. Andrea Branzi , “Weak and Spread”, public lecture at Berlage Institute, Rotterdam, Netherland,

2003.6. Michel Desvignes , “Infiltration strategy”, Techniques and Architecture, 20017. Rem Koolhaas and Bruce Mau , “S, M, L, XL”, Rotterdam:010 Publishers, 19958. Charles Waldheim , editor, “The Landscape Urbanism Reader”, Princeton Architecture Press, New

York, 2006

9. Massimo Tadi , “Timişoara 2020 overall vision. A case study”, Ed. Alinea, 2007;10. European Urban Knowledge Network - Romanian National Focal Point

( http://www.eukn.org/romania/ ) Home/E-library/Urban Environment/Urban Renewal, “Urbanrehabilitation and integration of an industrial area of Cluj Napoca city in accord with the sustainable development requirements”

11. European Urban Knowledge Network ( http://www.eukn.org/eukn/ ), Home/E-library/Urban Renewal/Bownfield development/Regeneration of a former industrial zone – Seraing.

12. International Brownfields Case Study: Emscher Park, Germany( http://www.epa.gov/brownfields/partners/emscher.html )

13. Fragmentary industrial areas and urban renewal: The case of an industrial axis in Guadalajara, Mexico ( http://www.palgrave-journals.com/udi/journal/v14/n3/full/udi200917a.html )

14. ERIGES , Seraing's Autonomous Municipal Agency ( http://www.eriges.be/ )15. REVIT - Revitalising Industrial Sites ( http://www.revit-nweurope.org/ )

16. RESCUE - Regeneration of European Sites in Cities and Urban Environments ( http://www.rescue-europe.com/index_mf.html ) Best Practice Guidance for Sustainable Brownfield Regeneration, May2005.

17. CABERNET - Concerted Action on Brownfield and Economic Regeneration Network,( www.cabernet.org.uk )

reconversia_platformelor_industriale_condoros_andrei.pdf

Documents