RecenzieNoaptea de Sanziene

-Mircea Eliade-

Am ales aceasta carte, din dorinta de a descoperii lecturi noi produse de scriitorii nostri

romani. M-a impresionat Mircea Eliade prin simbolismul sau profund, la fel ca in celelalte

sale scrieri. Noaptea de sanziene este o carte destul de mare, si la propriu si la figurat insa nu

am simtit nici o secunda nevoia sa se incheie.

Titlul m-a facut sa ma gandesc ca va fi o lectura bazata pe mituri, ceva de domeniul

fantasticului. Am parcurs cele doua volume cu un interes deosebit si nu a facut altceva decat

sa imi confirme ca avem opere de arta pretioase lasate de scriitorii romani contemporani. In

principalele teme regasim accente filozofice, dragoste, isterie si mult timp. Spun timp pentru

ca actiunea romanului dureaza timp de 12 ani, unde eroul principal, intelectualul Stefan Viziru

este pasionat de destin, de trecerea timpului si de toate lucrurile care duc la existenta lui.

Romanului incepe cand Stefan o intalneste pe Ileana, in timpul sarbatorii Sanzienelor,

iar actiunea porneste de la supozitia lasata de Stefan: ”Unii spun ca noaptea aceasta, exact la

miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune:

ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Dar probabil ca se deschid numai pentru cei

care stiu cum sa le priveasca...” 1

Ileana este in permanenta confuza, ea nu intelege ce se intampla, mai mult, mi se pare

ca se comporta copilareste, cel putin pentru inceput. Stefan era convins ca ceea ce se

intampla acolo era ceva divin. In pasajul in care cei doi se asezasera in iarba cu fata spre

padure, am impresia ca autorul vrea sa scoata in evidenta ca Ileana este mult mai frumoasa si

cu un statut economic mai bun decat cel al lui Stefan. Ea ii spune intr-un mod elegant″-

Probabil ca nu ai nici masina, probabil ca ai venit pana la soseauna Jianu cu tranvaiul sau

autobuzul. Ea incepu sa rada″. 2

1 Mircea Eliade – Noaptea de Sanziene, pag.32 Mircea Eliade - Noaptea de Sanziene, pag.4

Consider ca autorul face discrepanta intre cele doua personaje inca de la inceputul

romanului. Aici apare un mic amanunt, care il incomodeaza si il face sa se simta nefericit pe

Stefan, si anume asemanarea lui cu scriitorul Ciru Partenie. Chiar si Ileana face confuzie la

inceput, confundandu-l cu cunoscutul scriitor. ″Dece nu mi-ai spus ca esti scriitor si ca te

numeste Ciru Partenie? El o privi incurcat silindu-se sa-i intoarca zambetul.″3

Pe tot parcursul acestei opere, personajele principale discuta foarte mult probleme

capitale, cum ar fi problema iubirii si a morti, a pieirii si a salvarii universului, a participarii la

istoria lumi si a evadarii in timp.

Cu toate acestea am impresia ca personajele din acest roman sunt oarecum toti mici

intelectuali, toti sunt devoratori de probleme, toti sunt insetati de cunoastere si rezolvare.

Am impresia ca autorul a incercat sa adauge acestui roman umorul in diferite forme, cum ar fi

ironia, sarcasmul, uneori chiar caricatura. ″Nu-ti puteam spune asta pentru ca nu sunt scriitor

si ma numesc Stefan Viziru. Foarte exact: Stefan I. Viziru, caci pe tatal meu il chema Ion..″ 4

Fantasticul pentru mine, a fost prezent de la inceput pana la sfarsitul romanului. Mi s-a

parut interesant cum Stefan incerca sa traiasca intr-o stare paradisiaca, astfel incat transforma

o camera normala, intr-o ″camera secreta″, in care isi petrece timpul destul de des.

Intalnirea Ilenei in noaptea de Sanziene, marcheaza existenta lui Stefan, astfel incat el pana la

sfarsitul vietii sale va avea un interes disperat asupra lui Ileana. Noaptea Sanzienelor, numita

in popor solstitiul de vara il trimite pe Stefan la trairea cea mai profunda a propriei sale

existente.

Totodata perspectiva istorica prezenta in roman mi-a starnit un interes profund, astfel

al doilea razboi mondial si perioadele ce l-au precedat, au avut impact major asupra

personajelor.

Prezenta sotiei Ioana in viata lui Stefan mi se pare foarte transparenta, insa

sentimentele lui pentru ea, au existat mereu, chiar si in momentele in care se afla cu Ileana.

Ioana se simtea mai prejos decat Ileana ″Tu stii foarte bine de ce nu vreau sa plec, spuse cu o

voce mata Ioana. Stii ca si Ileana pleaca si ea la Lisabona5.″ Acestea erau discutiile lor dintre

sot si sotie, in timpul razboiului.

Impresia care mi-a lasat-o Stefan a fost foarte clara. O iubea pe sotia lui Ioana, dar ar fi plecat

in cautarea lui Ileana, chiar si in timpul in care a fost suspectat ca ar fi colaborat cu legionari

3 Mircea Eliade - Noapte de Sanziene, pag. 5

4 Mircea Eliade – Noapte de Sanziene, pag.105 Mircea Eliade – Noapte de Sanziene, pag.156

si arestat si trimis in Miercurea Ciuc. ″Ea, Ioana, crede ca n-o mai iubeste, incepu din nou. A

aflat de-o fata cu care s-a intalnit Stefan in Portugalia, atunci cand a fost el adoua oara.. ″ 6

In opinia mea, Ioana nu il iubeste pe Stefan, il idolatrizeaza, la fel cum il indoctrineaza

pe fiul sau Razvan si indemnandu-l sa-l numeasca ″imparatul″, in timp ce Ileana se juca cu el

amenintandu-l :″Ai sa ma cauti pana la sfarsitul pamantului si n-ai sa ma mai gasesti! Vorbi

deodata Ileana cu o voce neinchipuit de calma. Ai sa ma umbli in genunchi pana la capatul

lumii dupa mine... N-ai sa ma mai gasesti!... ″7

Pe amândouă. Le-a iubit, cum probabil puţini oameni sunt în stare. Dar căutările lui

ezoterice l-au transformat într-un inadaptat incapabil de a face fericită pe vreuna dintre

femeile minunate pe care căutarea lui iniţiatică i le-a oferit.8

Mitul deschiderii cerurilor in noaptea de Sanziene a fost pentru Stefan un stimulent

puternic de a gandi si de a gasi alte modalitati de a se rupe de rationalitate, ocazia unor salturi

in lumea fantastica. Inca din timpul crearii ″Camerei secrete″ (camera Sambo) asa o mai

numea uneori, in care Stefan era singurul care avea acces. El il supranumea ″Loc paradisiac″

sau izvor de beatitudine sau fericire. "Mai târziu, amintindu-mi de Sambo, am fost sigur că

acolo mă aştepta Dumnezeu şi mă lua în braţe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simţit,

apoi, nicăieri şi niciodată, o asemenea fericire, în nici o biserică, în nici un muzeu; nicăieri şi

niciodată"9.

″Comuniunea cu divinitatea este definitiv pierdută. Camera secretă dintr-un hotel, pe

care o închiriază la maturitate şi pe care o păstrează şi după căsătoria cu Ioana, este un

substitut nedemn al camerei Sambo, pentru că de alături se aud zgomotele lumii şi abstragerea

totală nu e posibilă. Vecinul Spiridon Vădastra, avocat fără cauze, turnător la Siguranţă, un

escroc şi un megaloman, este o replică agresivă la idealismul lui Ştefan″.10

Finalul romanului, este tragic, nu ma asteptam sa se termine intr-un mod atat de trist.

Dar totusi Eliade, reuseste de fiecare data, in fiecare parte a romanului sa surprinda prin ideile

sale filosofice. Moartea protagonistilor principali, Stefan si Ileana este invierea unei noi vieti.

Iesirea din timp si posibilitatea de a se rupe de problemele din jurlui lui l-a transpus intr-un alt

plan unde nimic din jur sa nu ii mai aduc aminte de prezent si sa traiasca vesnic.

Reuseste sa o intalneasca pe Ileana dupa 12 ani si sfarsesc impreuna intr-un accident

de masina. Sfarsitul este devastator, dramatic.

6 Mircea Eliade - Noaptea de Sanziene, pag.3377 Mircea Eliade - Noaptea de Sanziene, pag.100

8 http://c.blogspot.ro/2012/01/noaptea-de-sanziene-mircea-eliade.html9 Mircea Eliade – Noapte de Sanziene pag.20010 http://www.romlit.ro/ieirea_din_istorie