rccp-1-2010

REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIENr. 1/2010

CUPRINS

CRIMINOLOGIE

Lygia NÉGRIER DORMONTCriminologia ontologică – axiologică actului. Psihiatrie şi criminalitate ale extremului...

Sorin RĂDULESCUInfracţiuni contra siguranţei persoanei şi infracţiuni care aduc atingere asupra unor relaţii privind convieţuirea socială, comise în familie de către deţinuţi în penitenciarele din România. Analiza secundară 2009.

Aura CONSTANTINESCUCronica Fribourg

Constantin SIMADespre al XII lea Colocviu AICLF de la Fribourg

Constantin SIMADirecţiile evoluţiei criminalităţii în România în perioada 1989-2009

Tudorel BUTOIEutanasia între DA răspicat şi NU categoric

Tamara MORARIUConstantin MICLĂUDinamica accidentelor de muncă în anul 2009

Alin LEŞPână la probaţiune, teoriile cauzale ale devianţei. O perspectivă socio-psiho religioasă

Dan LUŢESCUCătălin BUCURElementele socio-psihologice ale sistemului de reeducare a minorului infractor.

Alin LEŞInterviu privind contribuţia psihocriminalistului român la dezvoltarea psihocriminalităţii româneşti

Ecaterina BALICAConferinţa „ România după 20 de ani: schimbări şi probleme sociale. Calitatea vieţii încotro?”

Mircea MATEESCUAlexandru BUTOITudorel BUTOIMihaela MATEESCUProduse etnobotanice – sfârşitul filmului?

Mircea MATEESCUAlexandru BUTOITudorel BUTOIMihaela RALUCAMihaela MATEESCUToxicologia între medicină şi drept

1

Maria Georgeta STOIANCercetarea la faţa locului şi valorificarea urmelor în cazurile susceptibile de folosirea substanţelor toxice sau stupefiante

Crişan Mucenic LĂZUREANUDaniela Laura FERARUAdriana MATEIExaminarea criminalistică a suportului documentelor şi bancnotelor

Radu CONSTANTINDespre grafologie

MEDICINĂ LEGALĂ

Dan DERMENGIUDespre activitatea reţelei de medicină legală în anul 2009

PENOLOGIE

Ortansa BREZEANUAura CONSTANTINESCUDetenţia penală între criza economică şi economia crizei

Ecaterina BALICAServiciul de Probaţiune Bucureşti în contextul reformei sistemului de justiţie românesc. Studiu de caz: Consecinţele aplicării art. 482 Cpp

2

CRIMINOLOGIA ONTOLOGICĂ – AXIOLOGICĂ A ACTULUI

Lygia NEGRIER-DORMONTDoctor în drept,

Profesor universitar asociatExpert internaţional

Cercetător în criminologie

Criminologia este o disciplină relativ recentă (sfârşitul secolului XIX) dar ea a beneficiat de numeroase contribuţii creative de curente de gândire, adesea complementare şi câteodată contradictorii. Dezbaterea de idei, cât ar fi ea de pasionată, este întotdeauna folositoare căci nimeni nu deţine adevărul întreg şi toţi intervenienţii au interes să-i asculte pe contradictori.

Acesta este preţul evoluţiei cunoştinţelor.De la teoriile pre-criminologice ale lui Della Porta, Gall, Spurzheim ş.a. şi de la cercetările de Antropologie

criminală a lui Cesare Lombroso care marchează începuturile viziunii medicalizate ale cercetărilor, trecând prin scrierile unor jurişti ca Enrico Ferri şi Rafaele Garofalo (care a scris pentru prima oară denumirea de („criminologia”), numeroase contribuţii au îmbogăţit structura şi orientarea disciplinei, mai ales în Europa şi în America de Nord.Publicaţia „Le Precis Dalloz” din Paris a Profesorului Raymund Gassin conţine toate aceste curente criminologice (1).

Gândirea care a inspirat cel mai mult autoarea acestor rânduri este cea a Şcolii de Criminologie din Montreal, înfiinţată – printre unii autohtoni – de Denis Szabo de origine europeană ( paradigma actului criminal) şi îmbogăţită de manieră substanţială prin creativitatea lui Maurice Cusson (analiza strategică) – (2).

În ceea ce priveşte propria noastră contribuţie, ea a fost formulată în anii 1990, sub denumirea de Criminologie Ontologică – Axiologică a Actului, citată în „Precis Dalloz” şi validată prin publicaţii canadiene (Montreal, Ottawa, etc.) şi predată în Franţa la Universitatea Pantheon – Assas din Paris şi la alte instituţii de învăţământ superior. Manualele pe care le-am publicat la editura Les Cours de Droit din Paris în anii 1998 – 2001 şi Manualul de Criminologie publicat la Editura Curţii de Casaţie – LITEC în 1992, cuprind esenţialul propunerii. De atunci, numeroase conferinţe, cursuri şi publicaţii în Franţa şi în străinătate, conţin preciziuni, mai ales sub aspectele ontologice şi axiologice pe care le-am propus.

Care sunt propunerile specifice, ideile fundamentale ?1. ACTUL este o faptă concretă şi nu un simptom de personalitate, cum susţin mai multe teorii

criminologice. Urmele sale pot fi observate, analizate, înţelese prin mijloace ştiinţifice din ce în ce mai perfecţionate.În ce priveşte personalitatea autorului actului, bineînţeles că ea trebuie să fie sondată, analizată, descifrată

dar, încă în prezent, mijloacele ştiinţifice care sunt la dispoziţia cercetărilor nu sunt încă fiabile, valabile totalmente.De câte ori auzim în instanţele de judecată, contradicţii între experţii „sufletului uman” care au studiat

aceeaşi personalitate ?Expertiza ştiinţifică este bazată pe realităţi constatate pe locul crimei, şi pe victimă (medicină legală) în tot

cursul anchetei. Dacă urmele şi indiciile sunt corect adunate, prin metode prevăzute în protocoale specifice (aspect esenţial) atunci răspunsurile criminalisticii pot oferi criminologului anchetator o bază de studiu sigură.

Munca ştiinţifică şi tehnică este bazată pe elementele fiabile ale mai multor ştiinţe exacte (chimie, fizică etc.) Studiul personalităţii, foarte important, trebuie axat pe această bază solidă şi nu poate extrapola (îndepărta) fără riscul de a rătăci firul anchetei.

Mai multe cazuri de erori judiciare au fost semnalate în lume, cauzate de expertize de personalitate fără bază de probe materiale (De exemplu, dosarul de pedofilie din Outreau în Franţa, unde inocenţi au fost condamnaţi în prima instanţă şi au suferit ani lungi de puşcărie, înainte de a fi achitaţi în apel). „Profilul de pedofil” nu ar trebui să constituie o probă judiciară, nici mărturia neverificată a copiilor aflaţi sub influenţa acuzatorilor adulţi şi care spun ce li se sugerează să spună.

Orientarea în ceea ce priveşte credibilitatea mărturiei copiilor riscă să devină un fenomen de modă. Într-o epocă trecută, mărturia copiilor abuzaţi nu era crezută, adulţii aveau întotdeauna dreptate.

A fost injust şi dramatic. După aceea, sub influenţa unor autori prestigioşi, orientarea s-a schimbat totalmente. Copilului are întotdeauna dreptate faţă de adultul care neagă. Aceasta poate să producă de asemenea nedreptăţi, în cazul în care dovezile materiale nu coroborează acuzaţia.

3

Procese de divorţ se complică când acuzaţia de pedofilie invocată împotriva unui părinte tinde să-l lipsească de dreptul de vizită. Copilul, fragil, influenţabil, spune ce-i cere să spună părintele preferat. Recent, o tânără fată s-a prezentat autorităţilor pentru a mărturisi că tatăl ei, care este în închisoare de ani de zile, este totalmente inocent de actul de abuz sexual de care ea l-a acuzat. Ori, la proces, expertiza de personalitate susţinea acuzarea.

În cazul de erori de expertiză de personalitate în procesul de tristă celebritate din Outreau, după ce mai mulţi inocenţi condamnaţi şi încarceraţi au fost achitaţi în apel, unul din experţii criticaţi a exclamat : „Când suntem plătiţi ca o femeie de menaj atunci executăm o muncă de femeie de menaj”. Bineînţeles că ceea ce a spus este scandalos şi el s-a scuzat ulterior, dar această ripostă relevă o situaţie penibilă reală. Experţii nu au întotdeauna condiţii suficiente pentru a-şi exersa profesiunea în condiţii bune. Nu este vorba doar de remuneraţie, dar de condiţii efective de muncă, de timpul acordat, de formaţia profesională, de cunoaşterea aprofundată a dosarului etc.

Un alt expert din acelaşi dosar, s-a scuzat de eroare sa, invocând apartenenţa la o şcoală psihologică care acordă încredere mărturiei copiilor abuzaţi şi care manifestă neîncredere împotriva acuzaţilor adulţi. Este extrem de criticabil de a semna concluzii care trimit persoane în închisoare, bazându-se pe lecturi recente, oricât ar fi ele scrise de pana unor reputaţi profesionişti, fără a aprofunda faptele, dovezile din dosarul penal care permite a dezvălui adevărul judiciar, care este câteodată de partea acuzării şi câteodată de partea apărării.

Judecătorul primeşte expertiza de personalitate având încredere în profesionalism mai ales când acest judecător nu are încă o experienţă îndelungată (ceea ce a fost cazul în procesul din Outreau). Aceasta poate produce drame : familii dezunite, pierderea postului de muncă, reputaţia pătată etc., dar şi în mod invers, indulgenţă nemeritată faţă de vinovaţi perverşi. responsabilitatea experţilor de personalitate nu sunt încă destul de fiabile. instrumentele lor de muncă utilajul mijloacele.Nu este vorba deci de a-i critica, ei îşi îndeplinesc munca cât pot ei de bine, de multe ori cu un devotament remarcabil, dar ni se pare indispensabil de a poziţiona rolul lor în procesul penal, în funcţie de greutăţile concrete care există încă în profesiunea lor.

Sufletul omenesc păstrează încă partea sa de mister. Ar trebui mult timp de observaţie al persoanei studiate şi o formaţie foarte completă pentru a face faţă fără erori de concluzii. Si încă …

Să nu uităm cazul unui medic reputat expert care a semnat certificatul de sfârşit de tratament al unui ucigaş în serie Ed Kemper, considerându-l vindecat, neprimejdios în urma tratamentului prescris. În momentul semnării acestui certificat medical liberator, Kemper – care în realitate n-a luat niciodată medicamentele prescrise – avea capul tăiat al ultimei sale victime în automobilul său garat în faţa cabinetului medical. Ipocrizia comportamentului său în faţa expertului a reuşit să-l păcălească pe acest renumit expert.

În această situaţie de rezervă faţă de fiabilitatea expertizei de personalitate, ni se pare că actul comis este cel care ar trebui să servească ca punct de reper principal, aşa cum a fost el constatat prin mijloace ştiinţifice. Expertiza de personalitate este importantă, căci ea poate lămuri mai ales aspectele motivaţiilor autorilor, circumstanţele personale, pentru a le lua în cont cu ocazia aplicării pedepsei penale.

Câtva timp, criminologii au acordat o încredere exagerată „profilajului” (profiling) propus de Academia din Qantica F.B.I.

Numeroase creaţii audio-vizuale (cinema, televiziune, cărţi) au prezentat un fel de lupă „pe viaţă şi pe moarte” între ucigaş şi profilor. Exageraţia s-a dus atât de departe că unii profilori şi profiloare (bărbaţi şi femei) au fost arătaţi în aceste opere de ficţiune, în stare de a avea „flashuri” de viziuni parapshyhologice , de prezicător (ghicitor, vizionar).

Realitatea este diferită.Analiştii noştri care lucrează în instituţii de cercetare crimonologică şi criminalistică a Jandarmeriei sau a

Poliţiei Naţionale, nu sunt ghicitori, dar ei sunt profesionişti competenţi şi ataşaţi de studiul atent al actului criminal din dosar, înainte de a elabora o propunere de analiză asupra persoanei autorului acelui act. Este singura posibilitate de a putea aduce un plus anchetei penale. Câteodată analiza poate deschide piste de cercetare sau închide alte piste proiectate.

Câteodată contribuţia sa este esenţială, câteodată ea este mai puţin evidentă. Dar ”patronul” anchetei rămâne întotdeauna criminologul care conduce ancheta.

Deci, întâi cunoaşterea actului aşa cum a fost el comis, cu toate detaliile reţinute prin constatări ştiinţifice şi după aceea cercetarea competentă a motivaţiilor şi a particularităţilor din domeniul psihologic, psihiatric, sociologic etc. (Bineînţeles, cazurile patologice aparţin domeniului medical).

Cu ocazia muncii noastre pe lângă Academia din Quantica F.B.I., noi am putut observa prudenţa extremă cu care procedează profilorii, precum şi atenţia totală pentru piesele din dosar, în cele mai minuscule detalii. Formaţia lor profesională conjugă un trecut de poliţist cu studii complementare din domeniul ştiinţelor umane, sau o formaţie de „psi” obişnuit a colabora cu anchetele penale. Ambele aspecte sunt indispensabile. (Profilorii auto proclamaţi după câteva ore de stagiu nu au prea dovedit până în prezent o competenţă într-adevăr utilă anchetei).

4

În consecinţă, ni se pare indispensabil de a proceda plecând de la actul studiat în toate amănuntele, înainte de a proceda la studiul personalităţii autorului. Această personalitate n-ar trebui catalogată de la început într-un tip de grupă psihologică, sociologică, geografică, etnică etc. cum propun unele curente criminologice, căci fiecare act îşi are propria motivaţie. Aceste criterii pot fi luate în considerare după stabilirea desfăşurării faptelor.

Noi suntem departe de teoriile criminologice unde actul ar fi o proiecţie pe plan social a personalităţii făptaşului, căci aceleaşi tipuri de personalitate, cu origini şi caractere asemănătoare, nu procedează în acelaşi fel. Cercetarea ar trebui, după părerea noastră, să se concentreze asupra motivaţiilor personale.

Aceasta ne conduce spre al doilea aspect al criminologiei actului.

2. A NU CERCETA CAUZELE actului criminal ci MOTIVAŢIILE SALE.Există curente de gândire criminologică ataşate la „cauzele” crimei. Curentele cauzaliste.Noi nu urmăm această cale căci, în dicţionar cuvântul cauză înseamnă „ceea ce face ca să existe un lucru”.

Aceasta este perfect justificat în domeniul ştiinţelor exacte. De exemplu, în chimie, un anumit element combinat cu un anumit alt element produce întotdeauna acelaşi rezultat. Aceeaşi cauză produce întotdeauna acelaşi efect.

Dar în ştiinţele umane ?Au fost citate ca şi cauze ale criminalităţii sărăcia, şomajul, migraţiunile, eşecul şcolar, familiile dezunite

etc. Dar aceste situaţii nu sunt cauze de criminalitate, căci majoritatea persoanelor sărace, în şomaj, imigranţi, analfabeţi, copii de părinţi divorţaţi etc. nu au devenit criminali.

Ar fi extrem de jignitor pentru aceşti cinstiţi să se considere că starea lor ar reprezenta o cauză stabilită în criminologie.

În schimb, situaţii cum sunt cele sus-citate pot constitui motivaţii reunite cu alte motivaţii personale sau pot fi totalmente absente în cazurile în care crimele au alte motivaţii, diferite, mai personale, ca în cazul ucigaşilor în serie, ucigaşilor plătiţi , ucigaşilor de masă, ucigaşilor pasionali sau celor numiţi „murders”.

3. Caracterele ONTOLOGIC şi AXIOLOGICMai mulţi criminologi propun preponderenţa actului, prin diverse puncte de vedere. Volumul „Le Precis

Dalloz”. Aportul nostru este cel de nuanţă FILOZOFICĂ, bazate pe caracterele ontologice şi axiologice.Termenul de ontologie provine din limba greacă „ to on ” care înseamnă fiinţa, ştiinţa fiinţei în esenţa sa.

Calea spre „ceea ce este” şi nu spre „ceea ce ar putea sau ar trebui să fie”.Cercetarea porneşte de la ideea că criminalul este un participant activ al societăţii, o „persoană” în lume,

care a comis acte de transgresiunea legilor statului şi legilor de natură etică, cultivate de majoritatea societăţii în care el trăieşte. noi privim criminalul pornind de la actul său, astfel cum a fost comis sau omis. în relaţie cu autorul actului, aşa cum el este, cu propria sa vocaţie de libertate a deciziilor sale şi cu demnitatea responsabilităţii sale de persoană (cazurile patologice sunt excluse).

Se propune deci o criminologie bazată întâi pe raporturile între individul „fiinţa existentă” (ontologie) şi propria sa fiinţă – persoană în lume, astfel cum el s-a semnalat prin actul său şi apoi între această persoană şi lume (societate).

Sursele acestei analize se găsesc în gândirea filozofilor : Metoda de întrebări (interogaţii) ale lui Socrate (pe care noi în considerăm ca strămoş al anchetatorilor) conduce prin întrebări succesive la manifestarea adevărului. Întrebările aduc în evidenţă erorile de raţiune şi de formulare.

Dialectica dialogului conduce la cunoaştere, pentru Platon. Aristotel aduce ideea de energie activă care face ca un lucru să treacă „de la ceea ce el nu a fost încă, la ceea ce el este”.

Sfântul Augustin spune că „realitatea lucrurilor trebuie să triumfe de tirania cuvintelor „. Este o gândire profundamente ontologică.

Rene Descartes tinde ca adevărul să fie descoperit şi nu construit. Deci, ceea ce „este”.Pentru Leibnitz singura realitate este acţiunea. Deci actul.Baruch Spinoza vede fiinţa umană, la fel ca şi sociologul contemporan Jean Baecler, ca o fiinţă de dorinţe.

Deci ca o fiinţă care îşi exercită alegerea în funcţie de dorinţele sale şi nu în funcţie de vreun oarecare „profil” preexistent.

Pentru Emmanuel Kant, omul nu este prezent decât în acţiunile sale. Friederich Nietzsche sfătuieşte : „să devii ceea ce eşti, adică ceea ce nu eşti încă”. Este vorba deci de o evoluţie personală şi nu de un profil social prexistent.

Max Scheller, discipol al lui Edmund Husserl, gândeşte că actul poate fi sesizat şi prin raţiune şi prin afect şi chiar prin voinţă. Deci, aşa cum este persoana în lume.

5

Karl Jaspers este ataşat metodei de dialog asupra actelor, căci a trăi experienţa scopurilor înseamnă a exista, cu toate eşecurile previzibile ca moartea, suferinţa, hazardul sau culpabilitatea. Scopurile, deci motivaţiile pentru a le atinge,

Pentru J.G.Rossi şi J.L. Austin de la Şcoala Analitică din Oxford „cuvântul este faptă” . A zice înseamnă a face (de exemplu Preşedintele Instanţei judiciare spune că şedinţa este deschisă sau terminată şi este într-adevăr, prin cuvintele sale).

Analiza cantitativă a lui Maurice Cusson urmează calea trasată de W.V.O.Quine, pentru care valorile cuantificate, au o valoare de referinţă.

Este deci vorba de omul care acţionează şi îşi alege acţiunile în mod liber.Dar este absolut necesar de a preciza că această libertate este frânată în realitate de constrângeri endogene

(care relevă de individ el însuşi, ca limitele inteligenţei sale, forţa fizică, morfologia sa, starea sănătăţii etc.) şi de constrângerile exogene (care relevă de circumstanţe exterioare individului, ca poziţia sa socială, materială, mediul ambiant, integrarea lui în structurile pe care le frecventează etc.).

Un rol important este ocupat de OPORTUNITĂŢILE pe care le întâlneşte.Fiind o „fiinţă de dorinţe” Jean Baechler consideră că fiinţa umană îşi alege actele dorite ţinând seama de

oportunităţile pe care le întâlneşte.Sloward şi Ohlim pun de asemenea în evidenţă importanţa oportunităţilor în alegerea operată de fiinţele umane – Michel Cruzier şi Erhart Friedberg studiază omul ca un autor al actelor sale care acţionează în interiorul unui sistem, în care el întâlneşte alţi autori ai actelor lor.

În consecinţă, el trebuie să adopte o strategie pentru a se comporta cu ceilalţi, în relaţii de colaborare sau de confruntare. Dacă vrea să câştige, el trebuie să aleagă cu atenţie modul său de a acţiona, deci actele sale.

Maurice Cusson precizează cu multă dreptate că oportunitatea este în funcţie de resursele fiecărei persoane. Este ceea ce îi permite de a profita de circumstanţe pentru a atinge scopurile (ţintele) pe care le vizează. Este deci gradul de concordanţă între ele care conduce la reuşită sau la eşec.

R. J. Mac Luhan, în articolul său apărut în revista OIPC Interpol no. 483/2000 confirmă acest punct de vedere :

„L`approche du delinquant rationnel” (Despre delincventul raţional) unde revizitează ipoteza că actele criminale sunt comise în urma unor dezbateri interioare privind scopurile urmărite şi mijloacele de care dispune autorul actului.

Aceasta este o idee utilă profilaxiei criminale. Cu cât scopurile urmărite, deci ţintele vizate sunt bine păzite, cu atât autorul actului are nevoie de mijloace mai complicate, deci mai rar şi mai greu de procurat.

Omul întâlneşte deci oportunităţi şi constrângeri.Totalitatea oportunităţilor reprezintă aria sa de acţiune personală, limitată prin totalitatea constrângerilor.

Aceasta reprezintă gradul real al libertăţilor sale de a-şi alege actele, deci prezenţa sa ONTOLOGICĂ.Dimensiunea AXIOLOGICĂ.Studiul axiologic constă din examenul critic asupra VALORILOR SPIRITUALE, a REPERELOR de

comportare.Construindu-se prin acte în funcţie de capacităţile sale endogene şi exogene, alegându-le şi săvârşindu-le,

fiinţa umană se comportă de asemenea în funcţie de propriile sale repere axiologice de care este ataşată.În mod obişnuit BINELE este opus RĂULUI. Este această obişnuinţă valabilă şi în criminologie ?Noi avem o altă analiză şi considerăm că în criminologie RĂUL nu este contrarul titular al BINELUI.Creatorul Antropologiei filozofice Arnold Gehlen susţine că „libertatea omului este o dispoziţie spirituală

legată de forţa voinţei sale”. Este deci variabil de la individ la individ, depinzând de propriul său grad de spiritualitate, concretizat prin propria sa cucerire spirituală de sine însuşi. Este fiinţa – persoana faţă de prezenţa sa în lume, de care a fost vorba în cele ce preced. Travis Hirschi studiază impactul relaţiilor sociale (familie, prieteni, asociaţii, instituţii etc.) asupra dorinţei de transgresiune. Este vorba aici de adeziunea sa la valorile comune ale anturajului său social şi profesional, de SENSUL său CIVIC.Această adeziune poate găsi o sursă consensuală în forţa legilor (prin auto – disciplină sau „teama de jandarmi – teama de pedeapsă, dar ea este adesea fondată pe noţiunea de BINE şi RĂU.

Dar dacă considerăm crima ca un RĂU, ceea ce este normal, trebuie neapărat să considerăm în criminologie, că este opoziţia BINELUI.

Dihotomia nu mi se pare indispensabilă pentru a evita victimizările. A nu comite crima, deci a nu săvârşi Răul, este suficient.

Abţinerea de a comite actul criminal este în domeniul lui NU RĂU.

6

A face Binele este admirabil, dar actul de binefacere iese din domeniul criminologiei. El intră în aria unei decizii independente bazată pe o motivaţie altruistă, fără legătură cu Răul şi NU RĂUL .

Este un act care aparţine Moralei şi nu criminologiei.Criminologul nu are competenţa de a trata despre Morală şi justiţia se ocupă de Adevărul judiciar şi nu

moral.Morala este o valoare personală, cetăţenească, socială, etică, dar nu criminologică.Criminologia se mulţumeşte cu NU RĂU, cu situaţia în care nu există un act criminal comis. Acesta este

cazul tuturor fiinţelor umane care respectă valorile spirituale dominante în sânul societăţii lor, care au o ETICĂ personală axată pe NU - RĂU .

Ce este ETICA? Este un cuvânt tradus din „ethicos” grec , care provine din „ethos” ceea ce înseamnă moravuri.

Este deci o ştiinţă a Moralei. Dar ea nu este sinonimă cu Morala. Etica este o disciplină noetică (legată de gândirea teoretică a actului de cunoaştere) până ce morala conţine regulile pentru a face Binele şi pentru a evita Răul.

Actul de cunoaştere ne aminteşte sfatul „cunoaşte-te pe tine însuţi” a filozofilor antici. A se cunoaşte pe sine însuşi ca „persoană în lume”.

Deci, ACTUL comis este cel care dă ocazia de a examina partea activă inteligibilă, a fiinţei umane, reacţia sa la motivaţiile care-l conduc, precum şi gradul său de ataşament faţă de valorile etice (spirituale), cetăţeneşti (legi) şi sociale (obiceiuri, tradiţii) ceea ce atinge finalmente valoarea numită DEMNITATE UMANĂ.

7

CRIMINOLOGIE DE L'ACTE ONTOLOGIQUE -AXIOLOGIQUE

Lygia NÉGRIER-DORMONT CriminologueProfesseur associé des Universités (e.r.)

La Criminologie est une discipline relativement récente, (fin du XlX-ème siècle), mais elle a bénéficié de nombreuses contributions créatives de courants de pensée, souvent complémentaires et parfois contradictoires. Le débat d'idées, aussi passionnel soit-il, est toujours bénéfique car personne ne possède la vérité toute entière et tous les intervenants ont intérêt d'écouter leurs contradicteurs. C'est le prix de l'évolution des connaissances.

Depuis les théories pré-criminologiques de Délia Porta, Gall, Spurtzheim et autres et depuis les recherches d'Anthropologie criminelle de Cesare Lombroso qui marquent les débuts de la vision médicalisée des recherches, en passant par des juristes comme Enrico Ferri et Rafaele Garofalo (qui a écrit en premier la dénomination de « criminologia »), de nombreuses contributions ont étoffé la structure et l'orientation de la discipline, surtout en Europe et en Amérique du Nord.

Le Précis Dalloz de Paris du Professeur Raymond Gassin contient tous ces courants criminologiques.(1). La pensée qui a le plus inspiré l'auteur de ces lignes est celle de l'Ecole de Criminologie de Montréal, portée sur les fonts baptismaux, entre autres autochtones, par Denis Szabo d'origine européenne (le paradigme de l'acte criminel) et enrichi de manière substantielle par la créativité de Maurice Cusson (l'analyse stratégique).(2).

En ce qui concerne notre propre contribution, elle est formulée dans le années 1990, sous la dénomination de Criminologie de l'Acte ontologique-axiologique, citée dans le Précis Dalloz, validée par les publications canadiennes (Montréal, Ottawa, etc.) et enseignée en France à l'Université Panthéon-Assas de Paris et à d'autres établissements d'enseignement supérieur. Des manuels que nous avons publié à l'édition Les Cours de Droit de Paris dans les années 1998-2001 et le Manuel de Criminologie publié aux Editions de la Cour de Cassation (LITEC) en 1992, portent l'essentiel des développements. Depuis, nombre de conférences, cours et publications en France et à l'étranger, apportent des précisions, surtout sur les aspects ontologiques et axiologiques que nous avons mis en évidence. Quelles sont les propositions spécifiques, les idées de base ?

1 .L'ACTE est un fait concret, et non pas un symptôme de personnalité, comme il est dit dans plusieurs théories criminologiques. Ses traces peuvent être observées, analysées, saisies par des moyens scientifiques de plus en plus perfectionnés. Quant à la personnalité de l'auteur de l'acte, bien entendu qu'elle doit être sondée, analysée, déchiffrée mais, à l'heure actuelle, les moyens scientifiques à la disposition des chercheurs ne sont pas encore fiables à toute épreuve. N'entendons nous pas, dans les prétoires de justice, des contradictions vives entre les experts de « l'âme humaine » qui ont étudié la même personnalité ?

L'expertise scientifique est basée sur des réalités constatées sur la scène de crime, sur et dans la victime (médecine légale) et tout le long de l'enquête. Si les traces et les indices sont correctement relevées, par des méthodes prévues dans des protocoles spécifiques, (aspect essentiel), alors les réponses de la criminalistique peuvent offrir au criminologue enquêteur une base de travail sécurisée.

Le travail scientifique et technique est basé sur les données fiables des diverses branches des sciences exactes (chimie, physique, etc.). L'étude de personnalité, très importante, doit être axée sur cette base solide et ne peut pas extrapoler sans risque d'égarer l'enquête.

Plusieurs cas d'erreurs judiciaires ont été signalés de par le monde, causés par des expertises de personnalité sans fondement de preuves matérielles. (Par exemple le dossier de pédophilie d'Outreau en France, où des innocents ont été condamnés en première instance et ont subi de longues années de prison, avant d'être acquittés en appel). Le « profil de pédophile » ne devrait pas constituer une preuve judiciaire, ni le témoignage non vérifié des enfants sous l'influence des accusateurs adultes et qui disent ce qu'on leur suggère de dire.L'orientation dans la crédibilité du témoignage des enfants risque de devenir un phénomène de mode. A une époque, on ne croyait pas le témoignage d'enfants abusés, l'adulte avait toujours raison. C'était injuste et dramatique. Ensuite, sous l'influence d'auteurs prestigieux, l'orientation a changé totalement. L'enfant a toujours raison face à l'adulte qui nie. Cela peut également produire des injustices dans les cas où les preuves matérielles ne corroborent pas l'accusation. Des procès de divorce se compliquent quand l'accusation de pédophilie invoquée contre l'un des parents tend à le priver du droit de visite L'enfant, fragile, influençable, dit ce que son parent préféré lui demande de dire. Récemment, une jeune fille s'est présentée aux autorités pour avouer que son père, qui est en prison depuis des années, est totalement innocent de l'acte d'abus sexuel dont elle l'avait accusé. L'expertise de personnalité soutenait l'accusation.

Dans le cas des erreurs d'expertises de personnalité dans le procès tristement célèbre d'Outreau, après l'acquittement de plusieurs innocents condamnés et incarcérés auparavant, l'un des experts critiqué, s'est exclamé: «

8

si on est payé au prix d'une femme de ménage, on fait un travail de femme de ménage ». Évidemment, ce q'il a dit est scandaleux et il s'est excusé ensuite, mais cela révèle un malaise réel. Les experts n'ont pas toujours des conditions suffisantes pour exercer leur métier dans de bonnes conditions. Il ne s'agit pas que des rémunérations, mais des conditions effectives du travail, du temps accordé, de formation professionnelle, de la connaissance approfondie du dossier, etc.

Un autre expert du même dossier s'est excusé de son erreur, en invoquant l'appartenance à une école psychologique qui accorde sa confiance aux témoignages des enfants abusés et qui manifeste sa méfiance envers les accusés adultes. C'est profondément critiquable de signer des conclusions qui conduisent des gens en prison, en se basant sur des lectures récentes, soient-elles de la plume de professionnels réputés, sans approfondir les faits, les preuves du dossier. Car c'est le dossier pénal qui permet de déceler la vérité judiciaire, qui est parfois du coté des accusateurs et parfois du coté de la défense.

Le juge reçoit l'expertise de personnalité en faisant confiance aux professionnels, surtout s'il n'a pas encore une longue expérience (ce qui était le cas dans le procès d'Outreau). Cela peut produire des drames : familles désunies, perte du travail, réputation ternie, etc., mais aussi à l'inverse, indulgence imméritée envers des coupables pervers. La responsabilité des experts de personnalité est immense, mais leurs outils de travail ne sont pas encore suffisamment fiables.Il ne s'agit donc pas de les critiquer, ils travaillent de leur mieux, souvent avec un dévouement remarquable, mais il nous semble indispensable de positionner leur rôle dans le procès pénal, en fonction des difficultés concrètes qui existent encore dans leur travail.

L'âme humaine garde toujours une partie de son mystère. Il faudrait beaucoup de temps d'étude du sujet et une formation très complète pour faire face sans erreurs de conclusions. Et encore...N'oublions pas le cas où un médecin expert réputé avait signé un certificat de fin de soins à un criminel nommé Ed Kemper, tueur en série, en le considérant non dangereux, guéri suite à son traitement . Au moment de la signature de ce certificat médical libérateur, Kemper qui en réalité n'avait jamais pris les médicaments prescrits, avait la tête coupée de sa dernière victime dans le coffre de sa voiture garée devant le cabinet médical. L'hypocrisie de son comportement devant l'expert a réussi à tromper cet spécialiste de qualité.

Dans cette situation de réserve envers la fiabilité des expertises de personnalité, il nous semble que c'est l'acte qui doit servir de point de repère principal, tel qu'il a été constaté par des moyens scientifiques. L'expertise de personnalité est importante, car elle peut éclairer surtout l'aspect des motivations de l'auteur, ses circonstances personnelles, afin de les prendre en compte lors de l'application de la peine pénale.

Quelque temps, des criminologues ont accordé une confiance exagérée au « profilage » (profiling), proposée par l'Académie de Quantico du F.B.I. Nombre de créations audio-visuelles ont présenté une sorte de lutte « à la vie à la mort » entre le tueur et le profileur. L'exagération est allée tellement loin que certains profileurs ou profileuses ont été montrés dans ces œuvres de fiction, en état d'avoir des « flashes » de visions parapsychologiques, de voyance.

La réalité et différente.Nos analystes, qui travaillent dans des institutions de recherches criminologiques et criminalistique de la

Gendarmerie ou de la Police Nationale, ne sont pas des voyants mais des professionnels compétents et attachés à l'étude attentive de l'acte criminel dans le dossier, avant d'élaborer une proposition d'analyse sur la personne de l'auteur de cet acte. C'est la seule possibilité de pouvoir apporter un plus à l'enquête. Parfois l'analyse peut ouvrir des pistes de recherches ou fermer d'autres pistes envisagées. Parfois sa contribution est essentielle, parfois elle est moins parlante. Mais le « patron » de l'enquête reste toujours le criminologue pénaliste qui dirige l'enquête.

Donc, d'abord la connaissance de l'acte tel qu'il a été commis, avec tous ses détails retenus par les constats scientifiques et ensuite la recherche compétente des motivations et des particularités du domaine psychologique, psychiatrique, sociologiques, etc. (Bien entendu, les cas pathologiques appartiennent au domaine médical).

Lors de notre travail auprès de l'Académie de Quantico du F.B.I., nous avons pu voir la prudence extrême avec laquelle les profileurs procèdent, ainsi que leur attention totale pour les pièces du dossier, dans les plus minuscules détails. Leur formation professionnelle conjugue un passé de policier avec des études complémentaires dans les domaines des sciences humaines, ou bien une formation de « psy » habitué à la collaboration avec les enquêtes pénales. Les deux aspects sont indispensables. (Les « profileurs » auto proclamés après quelques heures de stage, n'ont pas prouvé jusqu'ici une compétences vraiment utile à l'enquête).

Par conséquent, il serait indispensable de partir de l'acte étudié dans tous ses détails, avant de procéder à l'étude de personnalité de son auteur. Cette personnalité ne devrait pas être cataloguée dès le début dans tel ou tel autre type de groupe psychologique, sociologique, géographique, ethnique, etc., comme proposent certains courants

9

criminologiques, car chaque acte a sa propre motivation. Ces critères peuvent être envisagés après avoir établi le déroulement des faits.

Nous sommes loin des théories criminologiques où l'acte serait une projection de la personnalité de son auteur sur le plan social, car les mêmes types de personnalités, avec des origines et caractères ressemblantes, n'agissent pas de la même façon. La recherche devrait, selon nous, se concentrer sur les motivations personnelles. Cela nous mène au deuxième aspect de la criminologie de l'acte.

1. NE PAS RECHERCHER DES CAUSES de l'acte criminel, MAIS SESMOTIVATIONS.

Il existe des courants de pensée criminologiques attachés aux « causes » du crime. Les théories causalistes.Nous ne suivons pas cette voie, car selon le dictionnaire, le mot cause signifie « ce qui fait qu'une chose existe ». Le duo cause-effet. Chaque cause a son effet et vice-versa. Cela est parfaitement justifié dans le domaine des sciences exactes. Par exemple, en chimie, tel élément combiné avec tel autre, donne toujours le même résultat. La même cause a toujours le même effet. Mais en sciences humaines ?

Ont été citées comme causes de criminalité la pauvreté, le chômage, les migrations, l'échec scolaire, les familles désunies, etc. Mais ce ne sont pas des causes, car la majorité des gens pauvres, chômeurs, immigrés, illettrés, enfants du divorce etc. ne sont pas devenus criminels ! Il serait profondément offensant pour ces citoyens honnêtes de considérer que leur état représenterait une cause établie en criminologie. En revanche, des situations comme celles citées peuvent constituer des motivations réunies à d'autres motivations personnelles ou peuvent être totalement absentes dans des cas de crimes dont les motivations sont différentes, plus personnelles, comme dans le cas des tueurs en série, tueurs à gage, tueurs de masse, tueurs passionnels ou les «spree murders».

3. Les caractères ONTOLOGIQUE et AXIOLOGIQUE.Plusieurs criminologues proposent la primauté de l'acte, pour diverses raisons. Le Précis Dalloz les cite.

Notre apport est celui de la nuance PHILOSOPIQUE, basée sur les caractères ontologique et axiologique.Le terme d'ontologie est issu du grec « to on » qui signifie l'être, la science de l'être dans son essence. La voie vers « ce qui est » et non vers « ce qui pourrait ou devrait être ».La recherche part de l'idée selon laquelle le criminel est un participant actif de la société, une « personne »

dans le monde, qui a commis des actes de transgression des lois étatiques et des lois de nature éthique partagées par la majorité de la société dans laquelle il vit. Nous regardons le criminel en partant de son acte, tel qu'il a été commis ou omis, lié à son auteur tel qu'il est, avec sa propre vocation à la liberté de ses choix et à la dignité de ses responsabilités de personne. (Exclusion des cas pathologiques).

Il est envisagé donc une criminologie basée d'abord sur les rapports entre l'individu « étant » (ontologie) et son propre être , personne dans le monde, tel qu'il s'est révélé par son acte et, ensuite, entre cette personne et le monde.

Les sources de cette analyse se trouvent dans les pensées des philosophes : La méthode du questionnement de Socrate (que nous considérons comme l'ancêtre des enquêteurs) conduit, par questions successives, à la manifestation de la vérité. Les questions soulignent les erreurs de raisonnement et de formulation. La dialectique du dialogue conduit à la connaissance, pour Platon. Aristote apporte l'idée de l'énergie agissante qui fait passer une chose de « ce qu'elle n'était pas encore, à ce qu'elle est ».

Saint Augustin dit que « la réalité des choses doit triompher de la tyrannie des mots ».Pensée profondément ontologique.

René Descartes tient à découvrir la vérité et non à la construire. Donc, ce qui est. Pour Leibnitz, la seule réalité est l'action. Donc, l'acte.

Baruch Spinoza part du réel et dit que l'être véritablement libre s'exprime par son agir. Arthur Schopenhauer voit l'homme, tout comme le sociologue contemporain Jean Baechler, comme un être de désir. Donc, un être qui exerce ses choix en fonction de ses désirs et non en fonction d'un quelconque « profil » préexistant. Pour Emmanuel Kant, l'homme n'est présent que dans son action. Friederich Nietzsche donne le conseil : « deviens ce que tu es, c'est-à-dire ce que tu n'es pas encore ». Il s'agit donc d'évolution personnelle et non d'un profil préétabli. Max Scheller, disciple d'Edmund Husserl, pense que l'acte peut être appréhendé et par la raison, et par l'affectif et même par la volonté. Donc, tel qu'il est comme personne dans le monde. Karl Jaspers est attaché au dialogue sur les actes, car vivre l'expérience des fïnitudes signifie exister, malgré les échecs envisageables comme la mort, la souffrance, le hasard ou la culpabilité. Les fïnitudes, donc les motivations vers un but. Pour J.G.Rossi et J.L.Austin de l'Ecole Analytique d'Oxford, « dire s'est faire ». (Exemple : le Président de l'instance judiciaire dit que la séance est ouverte ou levée et elle l'est par ses paroles).

10

L'analyse quantitative de Maurice Cusson suit la voie tracée par W.V.O.Quine, pour lequel les valeurs quantifiées ont une valeur référentielle. Il s'agit donc de l'homme qui agit et fait ses choix librement. Il est indispensable de préciser que cette liberté de choix est en réalité bridée par des contraintes endogènes (qui relèvent de l'individu lui-même, comme son degré d'intelligence, sa force physique, sa morphologie, sa santé, etc. et son « sur-moi« ) et des contraintes exogènes (qui relèvent de circonstances extérieures à lui-même, comme sa position sociale, matérielle, son milieu ambiant, son intégration dans les structures qu'il fréquente, etc.).

Un rôle important est occupé par les OPPORTUNITES qu'il rencontre.Etant un « être de désir », Jean Baechler considère que l'être humain choisit ses actes désirés selon les

opportunités qu'il rencontre. Cloward et Ohlin met également en évidence l'importance des opportunités dans les choix des êtres humains. Michel Crozier et Erhart Friedberg étudient l'homme comme un acteur qui agit à l'intérieur d'un système, où il rencontre d'autres acteurs. Par conséquent, il doit adopter une stratégie pour se comporter avec les autres, dans des relations de collaboration ou de confrontation. S'il veut gagner, il doit choisir avec attention son mode d'agir, ses actes. Maurice Cusson précise à juste titre que l'opportunité est en fonction des ressources d'un personne, c'est ce qui lui permet de profiter de circonstances, afin d'atteindre les fins qu'il vise. C'est donc le degré de concordance entre elles qui conduit à la réussite ou à l'échec.

R.J.Mac Luhan, dans son article paru dans la revue de l'Oipc Interpol no.483/2000 conforte ce point de vue: « L'approche du délinquant rationnel », où il revisite l'hypothèse selon laquelle les actes criminels sont posés suite à un débat interne concernant les finalités poursuivies et les moyens dont l'acteur dispose. C'est une idée utile à la prophylaxie criminelle. Plus les finalités poursuivies, donc les cibles à atteindre sont bien gardées, plus l'acteur a besoin de moyens plus sophistiquées donc plus rares et plus difficiles à obtenir.

L'homme rencontre donc des opportunités et des contraintes. La totalité des opportunités représente sa marge de manœuvre personnelle, limitée par la totalité de ses contraintes. C'est donc le degré réel de sa liberté de choix, sa présence ONTOLOGIQUE.

La dimension AXIOLOGIQUE.L'étude axiologique consiste dans l'examen critique de la place des VALEURS SPIRITUELLES , des

REPÈRES de conduite.En se construisant par des actes posés en fonction de ses capacités endogènes et exogènes, en les choisissant

et en les accomplissant, l'être humain se comporte également en fonction de ses propres repères axiologiques auxquels il est attaché.

Il est habituel d'opposer le BIEN et le MAL. Serait-ce valable en criminologie ? Nous avons une autre analyse selon laquelle, en criminologie, le Mal n'est pas le contraire attitré du Bien.

Le créateur de l'Anthropologie philosophique, Arnold Gehlen, soutient que « la liberté de l'homme est une disposition spirituelle liée à la force de sa volonté ». C'est donc variable de l'individu à individu, selon son propre degré de spiritualité, concrétisé par sa propre conquête spirituelle de soi-même. C'est l'être-personne face à sa présence au monde, dont il a été question plus haut.

Travis Hirschi étudie l'impact des liens sociaux (famille, amis, associations, institutions, etc.) sur l'envie de transgression. Il s'agit ici de son adhésion aux valeurs communes de son environnement social et professionnel, de son SENS CIVIQUE. Cette adhésion peut trouver une source consensuelle dans la force des LOIS (par autodiscipline ou par « la peur du gendarme »), mais elle est souvent fondée sur l'acception spirituelle du Bien et du Mal.

Mais, si l'on considère le crime comme le Mal, ce qui est normal, devrions nous le considérer, en Criminologie, comme l'opposé attitré du Bien ? La dichotomie ne semble pas indispensable pour éviter la victimisation. Ne pas commettre le crime, donc ne pas faire le Mal, suffit.

L'abstention de l'acte criminel est dans le domaine du NON-MAL. Faire le Bien est admirable, mais l'acte posé sort du domaine criminologique. Il entre dans l'aire d'un choix indépendant basé sur une motivation altruiste, sans lien entre le Mal et le Non-Mal. C'est un acte qui relève de la Morale, étrangère à la Criminologie. Le criminologue n'a pas de compétence à traiter de la Morale et la Justice s'occupe de la Vérité Judiciaire et non morale.

La Morale est une valeur personnelle, citoyenne, sociale, éthique, mais pas criminologique.Le criminologue se contente du NON-MAL, de la situation où il n'y a pas d'acte criminel commis. C'est le cas de tous les êtres humains qui respectent les valeurs spirituelles dominantes dans leur société, qui ont une ETHIQUE personnelle axée sur le Non-Mal. En somme, ce sont ceux qui respectent la Loi, qui est un guide pour se conduire selon le Non-Mal.

Qu'est-ce que l'Ethique ? C'est un mot traduit du grec « ethicos », qui dérive de « ethos » qui signifie mœurs. C'est donc une science de la Morale. Mais elle n'est pas synonyme de la Morale. L'Ethique est une discipline

11

noétique (liée à la pensée théorique de l'acte de connaissance), tandis que la Morale, elle, enseigne les règles pour faire le Bien et pour éviter le Mal. L'acte de connaissance nous rappelle le « connais-toi toi-même » des philosophes de l'antiquité. Se connaître soi-même en tant que personne dans le monde. L'Éthique semble être donc une sorte de clé pour entrer dans le domaine des relations interpersonnelles, dont les relations criminel-victime, toutes les deux «personnes dans le monde ».

C'est l'acte commis qui donne l'occasion d'examiner la partie agissante intelligible de l'être humain, sa réaction aux motivations qui le portent, ainsi que son degré d'attachement aux valeurs éthiques ( spirituelles), citoyennes (lois) et sociétales ( us, coutumes ), ce qui touche finalement à la valeur appelée DIGNITE HUMAINE.

Notes :Raymond GASSIN, Criminologie, Précis Dalloz, Paris, 6 -ème édition 2007. Maurice CUSSON, La Criminologie, Hachette Les Fondamentaux, Paris, 4-ème édition 2005. Pages 69-70 « Dans la criminologie de langue française, il est question d'analyse stratégique (Cusson 1981,1986,1998,2002), du paradigme de l'acte criminel (Szabo 1986) et de la criminologie de l'acte (NégriefDormont 1990,1992). D.SZABO et M.LEBLANC, Traité de criminologie empirique, Les Presses de l'Université de Montréal, 1994. Page 93 « ...ce courant que Szabo a intitulé « l e paradigme de l'acte criminel (1986) et que L. Négrier-Dormont (1990) appelle « l a criminologie de l'acte ».Lygia NÉGRIER-DORMONT, Criminologie et Droit Pénitentiaire, Édition Les Cours de Droit, Paris, 1990.La Criminologie, Librairie de la Cour de Cassation Litec, Paris, 1992. Criminologie de l'Acte et Philosophie Pénale. De l'ontologie criminelle des Anciens à la Victimologie appliquée des Modernes (avecS.Tzitzis), Litec, Paris, 1994. Approche ontologique et axiologique de la Criminologie, Edition Helbing et Lichtenhahn, Genève, Suisse, sous l'égide de l'Université de Neuchâtel in Mélanges en honneur du Prof. Henri Bolle.

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI PERSOANE ŞI INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ COMISE ÎN FAMILIE DE CĂTRE DEŢINUŢII

ÎNCHIŞI ÎN PENITENCIARELE DIN ROMÂNIA.

12

ANALIZĂ SECUNDARĂ - 2009∗

Sorin M. RĂDULESCU

În luna decembrie 2009 se aflau închişi, în penitenciarele din România pentru comiterea de infracţiuni în

cadrul familiei un total de circa 412 deţinuţi∗. Dintre aceştia, 93% (385) erau condamnaţi definitiv, iar 26% (107) erau recidivişti (vezi tabelul 1).

Infracţiunea comisă pentru care au fost condamnaţiDin care

condamnaţi definitiv

Din care recidivişti

Total

T % T % T %Tentativă de omor 8 2.0 3 2.8 9 2.2Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă) 113 29.3 9 8.5

11527.9

Pruncucidere 2 0.5 - - 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte - - - - - -Vătămare corporală (inclusiv gravă) 3 0.8 2 1.9 3 0.8Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe) 10 2.6 7 6.6

112.7

Viol 175 45.5 49 45.8 191 46.3Raport sexual cu o minoră 11 2.9 4 3.7 11 2.7Perversiune sexuală 8 2.1 3 2.8 8 1.9Corupţie sexuală 2 0.5 1 0.9 3 0.8Incest 14 3.6 7 6.6 16 3.9Abandon familial 33 8.6 18 16.8 37 8.9Altele 6 1.6 4 3.7 6 1.4 Total 385 100 107 100 412 100

Tabelul 1 – Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane şi a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile A.N.P.)

Circa trei sferturi dintre deţinuţi au fost condamnaţi pentru viol (46,3%) şi pentru omor (27,9%) împotriva unor rude din familie.

Cumularea infracţiunii de omor cu celelate înrudite (tentativă de omor, pruncucidere, lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte) şi cumularea infracţiunilor sexuale comise asupra minorilor (viol, raport sexual cu un minor/o minoră, perversiune sexuală, corupţie sexuală şi incest), păstrând celelalte categorii de infracţiuni neschimbate, pune în evidenţă, în mod şi mai adecvat, ponderea infractorilor în raport de tipul de abuz comis (vezi graficul 1).

În acest sens, aproximativ 56% dintre deţinuţii aflaţi în Penitenciarele din Romania, în luna decembrie 2009, au comis infracţiuni sexuale asupra rudelor din familie, iar circa 31% au fost condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de omor şi a unor infracţiuni înrudite (tentativă de omor, pruncucidere, loviri şi vătămări cauzatoare de moarte). 9% dintre ei au fost condamnaţi pentru abandon familial.

Mulţumim doamnei Mihaela Puşcaş pentru amabilitatea cu care ne-a ajutat să obţinem asemenea informaţii.∗ Această cifră este aproximativă, deoarece nu am putut verifica dacă absolut toate penitenciarele din România au oferit informaţii cu privire la subiectul menţionat. La aceasta se adaugă erorile inevitabile de înregistrare existente in statisticile furnizate de fiecare penitenciar în parte.

13

1. Caracteristici ale deţinuţilor agresoriÎn ceea ce priveşte sexul deţinuţilor agresori, peste 82% erau bărbaţi şi circa 18% erau femei (vezi tabelul 2

şi graficul 2).Comparativ cu deţinuţii bărbaţi, care au comis, în majoritate (46,4%), infracţiuni de viol asupra rudelor,

deţinuţii femei au comis, în cea mai mare parte, dar în proporţii mult nai mici decât bărbaţii, omoruri (15,1%). Dacă, în cazul bărbaţilor, plecăm de la premisa că un act de viol este echivalent cu alte infracţiuni, precum raportul sexual cu un minor(o minor)ă, perversiunea sexuală, corupţia sexuală şi incestul, atunci numărul deţinuţilor condamnaţi pentru toate aceste infracţiuni se ridică la peste 55%. În cazul femeilor, dacă, alături de infracţiunea de omor, adăugăm pe cea de tentativă de omor şi pruncucidere, ponderea deţinutelor condamnate pentru toate aceste infracţiuni depăşeste 16% din total. În ansamblul infractiunilor comise de femei, 90,4% erau omoruri sau acte infracţionale înrudite, iar din totalul infractiunilor comise de bărbaţi, 67,3% au fost acte de abuz sexual.

Infracţiunea comisă pentru care au fost condamnaţi

Bărbaţi Femei Total

T % T % T %Tentativă de omor 7 1.7 2 0.5 9 2.2Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă)

53 12.9 62 15.1 115 27.9

Pruncucidere - - 2 0.5 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte - - - - - -Vătămare corporală (inclusiv gravă) 3 0.7 - - 3 0.8Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe)

11 2.7 - - 11 2.7

Viol 191 46.4 - - 191 46.3Raport sexual cu o minoră 10 2.4 1 0.2 11 2.7Perversiune sexuală 8 1.9 - - 8 1.9Corupţie sexuală 3 0.7 - - 3 0.8Incest 16 3.9 - - 16 3.9Abandon familial 32 7.8 5 1.2 37 8.9Altele 5 1.2 1 0.2 6 1.4 Total 339 82.3 73 17.7 412 100

Tabelul 2 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de sex a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

În funcţie de vârstă, deţinuţii cuprinşi în intervalul de vârstă 30-39 de ani (aproximativ 32%) şi 40-49 de ani (31%) au ponderea cea mai mare în ansamblul infractorilor care au comis acte de abuz asupra diverselor rude (vezi tabelul 3). Grupul cel mai vârstnic (60 ani şi peste), împreună cu grupul cel mai tânăr (cei până în 20 de ani) deţin ponderile cele mai mici din totalul infractorilor agresori. Trebuie menţionat, în acelaşi timp, că, pentru majoritatea grupurilor de vârstă, violurile şi omorurile constituie infracţiunile principale comise.

Infracţiunea comisă pentru care au fost

condamnaţi

Până în 20 de ani

20-29 ani 30-39 ani 40-49 ani 50-59 ani60 ani şi

pesteTOTAL

T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor 1 0.2 2 0.5 1 0.2 1 0.2 3 0.7 1 0.2 9 2.2Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă)

7 1.7 28 6.8 40 9.7 23 5.6 10 2.4 7 1.7 115 27.9

Pruncucidere 2 0.5 - - - - - - - - - - 2 0.5Lovituri şi vătămări - - - - - - - - - - - - - -

14

cauzatoare de moarteVătămare corporală (inclusiv gravă)

- - 1 0.2 1 0.2 - - 1 0.2 - - 3 0.8

Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe)

- - 3 0.7 5 1.2 3 0.7 - - - - 11 2.7

Viol 9 2.2 27 6.5 56 13.6 77 18.7 20 4.8 2 0.5 191 46.3Raport sexual cu o minoră

1 0.2 3 0.7 4 0.9 2 0.5 1 0.2 - - 11 2.7

Perversiune sexuală - - 2 0.5 2 0.5 3 0.7 1 0.2 - - 8 1.9Corupţie sexuală - - - - 2 0.5 1 0.2 - - - - 3 0.8Incest 5 1.2 1 0.2 3 0.7 4 1,0 3 0.7 - - 16 3.9Abandon familial - - 7 1.7 16 3.9 13 3.2 1 0.2 - - 37 8.9Altele 1 0.2 3 0.7 - - 1 0.2 1 0.2 - - 6 1.4 Total 2

66.3 77

18.7

130 31.5 128 31.0 41 9.9 10 2.4 412 100

Tabelul 3 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de vârstă a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

Comparativ cu alte grupuri de vârstă, deţinuţii care au vârsta cuprinsă între 40-49 de ani au comis, cu precădere, infracţiuni de natură sexuală (68% din totalul celor care au săvârşit acest tip de infracţiuni), omoruri (circa 58 din totalul acelor condamnaţi pentru această faptă), dar şi infracţiuni precum abandonul familial (61% din totalul grupului de deţinut care a comis asemenea faptă sancţionată de lege), rele tratamente aplicate minorului (51,5% din ansamblul acelora care au comis această infracţiune şi vătămări corporale (circa 43% din total). Un al doilea grup care trebuie menţionat este acela al deţinuţilor între 20-29 de ani, care au comis, în special, pentru vătămări corporale (39% din totalul celor care au fost condamnaţi pentru această infracţiune), infracţiuni de omor 38,5% din total), precum şi infracţiuni aşa cum sunt (abandon familial (31,7 dintre cei care au fost condamna]i penal pentru această infracţiune) şi rele tratamente aplicate minorului (31,5% din total). În ceea ce priveşte grupul celor mai vârstnici (60 ani şi peste) acesta a săvârşit, cu precădere, infracţiuni precum rele tratamente aplicate minorului, inclusiv loviri sau alte violenţe (12,3% din ansamblul celor care au săvârşit asemenea faptă sancţionată legal şi infracţiuni sexuale (peste 10% din total)-(vezi graficul 3).

În raport de mediul de rezidenţă, se menţine aceeaşi ierarhie a infracţiunilor comise de deţinuţi, cu menţiunea că violurile reprezintă 32% din infracţiunile comise de cei din rural şi numai 14,3% din infracţiunile comise de aceia din urban (vezi tabelul 4 şi graficul 4).

Infracţiunea comisă pentru care au fost condamnaţi Urban Rural Total

T % T % T %Tentativă de omor 4 0.9 5 1.2 9 2.2Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă)

47 11.4 68 16.5 115 27.9

Pruncucidere 1 0.2 1 0.2 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte - - - - - -Vătămare corporală (inclusiv gravă) 2 0.5 1 0.2 3 0.8Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe)

3 0.7 8 1.9 11 2.7

Viol 59 14.3 132 32.0 191 46.3Raport sexual cu o minoră 6 1.5 5 1.2 11 2.7Perversiune sexuală 3 0.7 5 1.2 8 1.9Corupţie sexuală 1 0.2 2 0.5 3 0.8Incest 6 1.5 10 2.4 16 3.9Abandon familial 18 4.4 19 4.6 37 8.9Altele 2 0.5 4 1.0 6 1.4 Total 152 36.9 260 63.1 412 100

15

Tabelul 4 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de mediul de rezidenţă a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

Acte de omor şi infracţiuni înrudite au fost comise, în special, de către deţinuţii proveniţi din mediul urban (34,2% faţă de 28,5% dintre cei proveniţi din mediul rural. În schimb, abuzuri (infracţiuni) sexuale au fost comise, cu precădere, de către deţinuţii proveniţi din mediul rural (peste 59% comparativ cu peste 49% din mediul urban). Cu excepţia abandonului familial, infracţiune care a fost comisă de circa 12% din cei din mediul urban şi de peste 7% de cei din mediul rural, celelalte infracţiuni sunt relativ neînsemnate ca pondere.

Din punct de vedere al nivelului de şcolarizare a deţinuţilor agresori, cei care au între 5-8 clase (36,4%) şi 9 12 clase (de asemenea, 36,4%) deţin cea mai mare pondere (vezi tabelul 5). Amândouă aceste categorii au comis, în special, infracţiuni de viol şi omoruri. Este de menţionat, totuşi, faptul că, indiferent de nivelul lor de şcolarizare, deţinuţii au săvârşit, în primul rând, infracţiuni de natură sexuală, omoruri şi acte înrudite cu acesta (vezi graficul 5).

Infracţiunea comisă pentru care au fost

condamnaţi

Ana

l-fa

bet

Pân

ă în

4 c

lase

5-8

clas

e

9-12

cla

se

12 c

lase

plu

spr

ofe-

sion

ală

Stu

dii p

ost-

lice

ale

Stu

dii s

upe-

rioa

re

TO

-TA

L

T % T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor 1 0..2 - - 7 1.7 1 0.2 - - - - - - 9 2.2Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă)

11 2.7 17 4.1 29 7.0 5112.4

5 1.2 - - 2 0.5 115 27.9

Pruncucidere - - - - 1 0.2 1 0.2 - - - - - - 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte

- - - - - - - - - - - - - - - -

Vătămare corporală (inclusiv gravă)

1 0..2 - - 1 0.2 1 0.2 - - - - - - 3 0.8


1 0..2 1 0.2 5 1.2 4 0.9 - - - - - - 11 2.7

Viol21 5.1 24 5.8 71

17.2

6515.8

10 2.4 - - - - 191 46.3

Raport sexual cu o minoră

2 0.5 - - 5 1.2 3 0.7 1 0.2 - - - - 11 2.7

Perversiune sexuală - - - - 6 1.4 2 0.5 - - - - - - 8 1.9Corupţie sexuală - - 1 0.2 2 0.5 - - - - - - - - 3 0.8Incest 2 0.5 1 0.2 7 1.7 5 1.2 - - 1 0.2 - - 16 3.9Abandon familial 5 1..2 1 0.2 13 3.2 17 4.1 1 0.2 - - - - 37 8.9Altele 2 0.5 1 0.2 3 0.7 - - - - - - - - 6 1.4 Total

46 11.2 46 11.2 15036.4

15036.4

17 4.1 1 0.2 2 0.5 412 100

Tabelul 5 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de nivelul de şcolarizare a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

În funcţie de ocupaţia avută înainte de condamnare, circa 64% dintre deţinuţi nu aveau nici o ocupaţie, circa 24% au fost muncitori calificaţi şi necalificaţi, iar 9% agricultori, restul, în proporţii mici, fiind foşti elevi/studenţi, lucrători în comerţ, funcţionari etc. Categoriile ocupaţionale cu statusuri mai ridicate (intelectuali,

16

tehnicieni/maiştri şi funcţionari) sunt puţin reprezentate, motiv pentru care infracţiunile pentru care au fost condamnaţi nu sunt prea relevante pentru analiză.

Indiferent de fosta ocupaţie, cea mai mare dintre deţinuţi a fost condamnată, în special pentru comiterea de violuri. Cu precădere se includ aici cei fără ocupaţie, care au săvârşit, pe de altă parte, într-o pondere mai mare decât alte grupuri profesionale, şi omoruri (vezi tabelul 6).

Totuşi, cumulând infracţiunile de omor cu cele înrudite şi sintetizând toate infracţiunile de natură sexuală într-o singură categorie (vezi graficul 6), în ansamblul infracţiunilor, elevii/studenţii au comis, într-o pondere de 80% infracţiuni de omor sau asociate şi, într-o proporţie de peste 20% infracţiuni de natură sexuală, muncitorii necalificaţi au săvârşit, în proporţie de peste 81 %, agresiuni sexuale şi, în ponderi de peste 16% - omoruri, muncitorii calificaţi au săvârşit, într-o pondere de 54%, acte de agresiune sexuală şi 33% omoruri, iar agricultorii au fost condamnaţi pentru circa 60 % infracţiuni cu caracter sexual şi peste 32% de infracţiuni de omor. La rândul lor, aceia fără ocupaţie au săvârşit peste 54% infracţiuni de natură sexuală şi 30% infracţiuni de omor. În acelaşi timp, în proporţii egale de câte 9,5% cei fără ocupaţie şi cei care au fost muncitori calificaţi au fost condamnaţi şi pentru comiterea infracţiunii de abandon familial.

Din punct de vedere al stării civile, două treimi dintre deţinuţi sunt persoane căsătorite (40,1%) sau aflate într-o relaţie de concubinaj (26,2%). De asemenea, circa 19% sunt necăsătoriţi, iar restul (15,3%) sunt divorţaţi (despărţiţi) şi văduvi (vezi tabelul 7).

Faptul de a fi căsătorit sau necăsătorit nu constituie, se pare, un factor care determină sau condiţionează tendinţa de a comite agresiuni sexuale, atât deţinuţii necăsătoriţi, cât şi cei căsătoriţi comiţând, în ponderi de peste 60% (iar cei aflaţi într-o relaţie de concubinaj în proporţie de circa 60%) infracţiuni de natură sexuală (vezi graficul 7). Pe de altă parte, cei aflaţi în relaţii de concubinaj au săvârşit, în proporţie de 38%, infracţiuni de omor, acelaşi tip de infracţiuni fiind comise, într-o pondere de 30% de către cei necăsătoriţi, în proporţie de 28,6% de către cei căsătoriţi cu copii, de 22,2% de cei căsătoriţi fără copii etc. În mod firesc, abandonul familial este asociat cu divorţul, circa 48% dintre cei divorţaţi sau despărţiţi fiind condamnaţi pentru această infracţiune.

17

Tabelul 6 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de ocupaţia avută înainte de condamnare a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

18

Infracţiunea comisă pentru

care a fost condamnat

Făr

ă O

cupa

ţie

Ele

v, S

tude

nt

Agr

icul

tor

Mun

cito

r ne

cali

fica

t

Mun

cito

r ca

lifi

cat

Luc

răto

r în

com

erţ

Fun

cţio

nar

Tehn

icia

n sa

u M

aist

ru

Ocu

paţi

i int

elec

tual

e

TO

TAL

T % T % T % T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor

2 0.5 1 0.2 2 0.5 - - 4 1.0 - - - - - - - - 9 2.2

Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă)

76 18.4 2 0.5 10 2.4 6 1.5 17 4.1 2 0.5 1 0.2 - - 1 0.2 115 27.9

Pruncucidere 1 0.2 1 0.2 - - - - - - - - - - - - - - 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


3 0.7 - - - - - - - - - - - - - - - - 3 0.8


8 1.9 - - 1 0.2 1 0.2 1 0.2 - - - - - - - - 11 2.7

Viol 123 30.0 1 0.2 20 4.9 22 5.3 24 5.8 1 0.2 - - - - - - 191 46.3Raport sexual cu o minoră

9 2.2 - - - - - - 2 0.5 - - - - - - - - 11 2.7

Perversiune sexuală

2 0.5 - - - - 1 0.2 5 1.2 - - - - - - - - 8 1.9

Corupţie sexuală

1 0.2 - - - - 1 0.2 1 0.2 - - - - - - - - 3 0.8

Incest 8 1.9 - - 2 0.5 3 0.7 2 0.5 - - - - 1 0.2 - - 16 3.9Abandon familial

25 6.0 - - 2 0.5 3 0.7 6 1.5 - - 1 0.2 - - - - 37 8.9

Altele 5 1.21 - - - - - - 1 0.2 - - - - - - - - 6 1.4Total General 263 63.8 5 1.2 37 9.0 37 9.0 63 15.3 3 0.7 2 0.4 1 0.2 1 0.2 412 100

Infracţiunea comisă pentru

care a fost condamnat N

ecăs

ător

it

Într

-o r

elaţ

ie d

e co

ncub

inaj

Căs

ător

it f

ără

copi

l (co

pii)

Căs

ător

it c

u co

pil

(cop

ii) Div

orţa

t(d

espă

rţit

)

Văd

uv

TO

TAL

T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor

2 0.5 2 0.5 - - 3 0.7 1 0.2 1 0.2 9 2.2


20 4.9 38 9.2 4 1.0 39 9.5 8 1.9 6 1.5 115 27.9

Pruncucidere 1 0.2 1 0.2 - - - - - - - - 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte

- - - - - - - - - - - - - -


2 0.5 - - - - 1 0.2 - - - - 3 0.8


2 0.5 4 0.9 - - 2 0.5 3 0.7 - - 11 2.7

Viol 39 9.5 47 11.4 10 2.4 76 18.5 12 2.9 7 1.7 191 46.3Raport sexual cu o minoră

3 0.7 3 0.7 2 0.5 3 0.7 - - - - 11 2.7


3 0.7 1 0.2 - - 3 0.7 1 0.2 - - 8 1.9

Corupţie sexuală

- - 1 0.2 - - 1 0.2 1 0.2 - - 3 0.8

Incest 1 0.2 3 0.7 - - 12 2.9 - - - - 16 3.9Abandon familial

2 0.5 6 1.5 1 0.2 7 1.7 21 5.1 - - 37 8.9

Altele 1 0.2 2 0.5 1 0.2 - - - - 2 0.5 6 1.4Total General 76 18.5 108 26.2 18 4.4 147 35.7 47 11.4 16 3.9 412 100

19

Tabelul 7 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de starea civilă a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

În ceea ce priveşte relaţia lor cu victimele, peste 77% dintre deţinuţi au fost condamnaţi pentru agresiuni fizice sau sexuale comise asupra rudelor apropiate: fiilor sau fiicelor (inclusiv vitregi/e) – peste 44%, părinţilor (tatălui sau mamei) – peste 33%. Numai 3,9% şi-au agresat unchiul sau mătuşa, 2,2% - nepotul sau nepoata şi doar 1% soţia sau soţul (vezi tabelul 8).

20

Infracţiunea comisă

pentru care a fost

condamnatdeţinutul, care , în

raport cu victima, este:

Soţ

(Soţ

ie) C

oncu

bin(

ă)

Tată

(Mam

ă)

Unc

hi(M

ătuş

ă)

Bun

ic(B

unic

ă) Fra

te(S

oră)

Fiu

(Fii

că)

incl

usiv

vit

reg(

ă) Nep

ot(N

epoa

tă)

Alt

ele

TO

TAL

T % T % T % T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor

1 0.2 - - 2 0.5 1 0.2 - - 1 0.2 2 0.5 1 0.2 1 0.2 9 2.2


3 0.7 - - 5112.4

2 0.5 - - 3 0.7 4711.4

5 1.2 4 1.0 115 27.9

Pruncucidere - - - - 1 0.2 - - - - - - 1 0.2 - - - - 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


- - - - 2 0.5 - - - - - - 1 0.2 - - - - 3 0.8


- - - - 2 0.5 - - - - - - 9 2.3 - - - - 11 2.7

Viol- - 1 0.2 78

18.9

6 1.5 - - 5 1.2 5212.6

10

2.4 39 9.5 191 46.3

Raport sexual cu o minoră

- - - - 6 1.5 - - - - 1 0.2 - - - - 4 1.0 11 2.7


- - - - 1 0.2 - - - - - - 4 0.9 - - 3 0.7 8 1.9

Corupţie sexuală

- - - - 2 0.5 - - - - - - 1 0.2 - - - - 3 0.8

Incest - - - - 11 2.7 - - - - - - 5 1.2 - - - - 16 3.9Abandon familial

- - - - 23 5.6 - - - - - - 14 3.4 - - - - 37 8.9

Altele - - - - 3 0.7 - - - - - - 1 0.2 - - 2 0.5 6 1.4Total General

4 1.0 1 0.2 18244.2

9 2.2 - - 10 2.4137

33.2

16

3.9 53 12.9 412 100

Tabelul 8 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de relaţia de familie a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

În funcţie de numărul de victime, circa 92% dintre deţinuţi au comis infracţiuni care au afectat o singură victimă, peste 6% au agresat două victime, aproximativ 2% - trei victime, iar 0,5% (doi deţinuţi) au agresat fizic şi sexual patru victime (vezi tabelul 9). Aşa cum se poate vedea din grafic (vezi graficul 9), cu precădere omorul şi vătămările corporale au afectat o singură victimă, celelalte infracţiuni, inclusiv acelea de natură sexuală au afectat două sau mai multe victime.

Un aspect complementar pe care l-am considerat necesar de a fi inclus în această evaluare a deţinuţilor închişi în penitenciarele din Romania în decembrie 2009, condamnaţi pentru infracţiuni comise asupra membrilor familiei îl constituie recidivismul.

Astfel, aşa cum am menţionat deja, 26% (107) din totalul deţinuţilor erau recidivişti.O analiză sumară a lotului de recidivişti permite evidenţierea următoarelor trăsături ale acestora:- 100% dintre ei sunt bărbaţi, neexistând nici un caz de femeie care să mai fi fost condamnată anterior

pentru comiterea altor infracţiuni, cu excepţia celei pentru care erau deja condamnate (vezi graficul 10);- majoritatea sunt persoane tinere sau relativ tinere: astfel, din grupul de vârstă până în 20 de ani 92% erau recidivişti, iar restul aflaţi la prima condamnare; de asemenea, dintre cei care au între 20-29 de ani peste 66% au mai comis infracţiuni; în plus, circa 25% din totalul deţinuţilor în vârstă de 30-39 de ani au mai fost condamnaţi penal (vezi graficul 11);

Infracţiunea comisă pentru care a fost condamnat

O singură victimă

Două victime

Trei victime

Patru şi peste patru victime

TOTAL

T % T % T % T % T %Tentativă de omor 9 2.2 - - - - - - 9 2.2Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă)

112 27.2 2 0.5 1 0.2 - - 115 27.9

Pruncucidere 2 0.5 - - - - - - 2 0.5Lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte

- - - - - - - - - -


3 0.7 - - - - - - 3 0.8


9 2.2 1 0.2 - - 1 0.2 11 2.7

Viol 170 41.3 14 3.4 6 1.5 1 0.2 191 46.3Raport sexual cu o minoră 10 2.4 1 0.2 - - - - 11 2.7Perversiune sexuală 8 1.9 - - - - - - 8 1.9Corupţie sexuală 3 0.7 - - - - - - 3 0.8Incest 16 3.9 - - - - - - 16 3.9Abandon familial 31 7.5 5 1.2 1 0.2 - - 37 8.9Altele 4 1.0 2 0.5 - - - - 6 1.4Total General 377 91.5 25 6.1 8 1.9 2 0.5 412 100

Tabelul 9 - Distribuţia, în funcţie de principalele infracţiuni contra siguranţei persoane, a unora din infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială şi în funcţie de numărul de victime a deţinuţilor închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

21

- în cea mai mare parte sunt caracterizaţi de un nivel de instrucţie scăzut, aproximativ 96% dintre analfabeţi incluzându-se în categoria recidiviştilor şi circa 64% din deţinuţii care au absolvite doar până în 4 clase mai fiind o dată sau de mai multe ori condamnaţi în justiţie (vezi graficul 12);

- În ceea ce priveşte ocupaţia, circa 40% din totalul deţinuţilor fără nici un fel de ocupaţie şi 20% din ansamblul grupului de elevi (studenţi) au mai comis fapte penale (vezi graficul 13);

- din punct de vedere al mediului de rezidenţă, aproximativ 66% din deţinuţii care locuiau, înainte de condamnare, în mediul urban erau recidivişti, numai 2,7% dintre cei care locuiau în mediul rural mai fiind, anterior condamnaţi penal (vezi graficul 14);

- în funcţie de starea civilă, peste 84% dintre deţinuţii necăsătoriţi şi aproximativ 26% din ansamblul celor aflaţi într-o relaţie de concubinaj erau recidivişti (vezi graficul 15).

2. Trăsături ale victimelor infracţiunilor comise de către deţinuţi în cadrul familiei

Din totalul victimelor infracţiunilor care au fost comise, în familie, de către deţinuţii închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009, cea mai mare parte (47%) a fost agresată prin viol, iar peste 27% s-a confruntat, în mod ireversibil, cu infracţiunea de omor (inclusiv omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă). De asemenea, 9% dintre victime au suferit consecinţele abandonului familial, iar 3,8% au fost supuse infracţiunii de incest (vezi graficul 16).

Cumulând infracţiunile de natură sexuală, care, oricum, sunt - în opinia noastră echivalente – rezultă că 56% dintre victime au fost agresate sexual în cadrul familiei. De asemenea, dacă cumulăm toate infracţiunile asociate celei de omor, adică tentativa de omor şi pruncuciderea, putem constata că aproximativ 30% dintre victime au fost omorâte în mediul familial.

Din punct de vedere al sexului victimelor, comparativ cu femeile, bărbaţii au fost supuşi, într-o măsură mai mare, infracţiunii de omor, tentativei de omor, pruncuciderii şi infracţiunii de abandon familial (vezi tabelul 10). La rândul lor, femeile au fost supuse, într-o mai mare măsură decât bărbaţii, tuturor infracţiunilor de natură sexuală, cu precădere, violului şi incestului, precum şi relelor tratamente aplicate minorului.

O imagine mai ilustrativă a victimizării femeilor comparativ cu victimizarea bărbaţilor în cadrul familiei este prezentată în graficul 17, în care categoriile mari de infracţiuni ( cele asociate omorului şi acelea de de natură sexuală) sunt cumulate (vezi graficul 17). Astfel, peste 66,1% dintre bărbaţi au fost victimizaţi prin omor şi infracţiuni asociate acestuia, spre deosebire de 15,4% dintre femei care s-au confruntat cu asemenea tip de infracţiuni. În acelaşi timp, circa 74% dintre femei au fost victimizate prin agresiuni sexuale similare incestului, comparativ cu numai 12,4% bărbaţi. De asemenea, în ansamblul victimelor abandonului familial, aproximativ 17% au fost bărbaţi şi 6,3% femei.

Infracţiunea comisă Bărbaţi Femei Total

T % T % T %Tentativă de omor 5 55.6 4 44.4 9 2.1Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă) 73 63.5 42 36.5 115 27.3Pruncucidere

2100.

0 - - 2 0.5Vătămare corporală (inclusiv gravă)

- - 3100.

0 3 0.7Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe) 4 36.4 7 63.6 11 2.6Viol 11 5.6 187 94.4 198 47.0Raport sexual cu o minoră 1 9.1 10 90.9 11 2.6Perversiune sexuală 2 25.0 6 75.0 8 1.9Corupţie sexuală

- - 3100.

0 3 0.7Incest 1 6.3 15 93.8 16 3.8

22

Abandon familial 20 51.3 19 48.7 39 9.3Altele 2 33.3 4 66.7 6 1.4 Total 121 28.7 300 71.3 421 100.0

Tabelul 10 - Distribuţia, în funcţie de sex a victimelor agresiunilor comise de deţinuţii închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

În raport de vârsta victimelor, grupurile cele mai victimizate în cadrul familiei au fost cele care includ minorii (minorele) între 11-15 ani (19,2% din total) şi între 6-10 ani (19,2%), precum şi copiii până într-un an (16,2%)-(vezi tabelul 11). Grupurile care includ persoane care au vârsta peste 21 de ani par mai puţin victimizate.

În mod comparativ, totuşi, prin cumularea diferitelor categorii de infracţiuni şi ţinând seama de mărimea cifrelor absolute, omorul şi celelalte infracţiuni asociate au făcut 85,7% victime din rândul persoanelor în vârstă între 21-30 ani, 83,7% victime din grupul sugarilor până într-un an, 42,5% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 1-5 ani etc. (vezi graficul 18). Nu mai menţionăm grupurile de vârstă care cuprind numai între două (41-49 ani şi 50-59 ani) şi patru persoane (31-40 ani).

23

Infracţiunea comisă Până într-un an

1-5 ani 6-10 ani 11-15 ani 16-20 ani 21-30 ani 31-40 ani41-49

ani 50-59 ani

60 ani şipeste

Total

T % T % T % T % T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor

- - 111.1 1

11.1 1 11.1 2

22.2 3

33.3 1

11.1 - - - - - - 9 2.1

Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă) 55 47.8 19

16.5 15

13.0 3 2.6 7 6.1 9 7.8 3 2.6 2

1.7 2

1.7 - - 115 27.3

Pruncucidere 2 100.0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2 0.5Vătămare corporală (inclusiv gravă) - - 1

33.3 - - 1 33.3 - - - - - - - - - - 1

33.3 3 0.7

Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe) - - 4

36.4 5

45.5 2 18.2 - - - - - - - - - - - - 11 2.6

Viol7 3.5 8 4.0 36

18.2 109 55.1 37

18.7 - - 1 0.5 - - - - - - 198 47

Raport sexual cu o minoră 1 9.1 - - 3

27.3 5 45.5 2

18.2 - - - - - - - - - - 11 2.6

Perversiune sexuală1 12.5 1

23.5 3

37.5 2 25.0 1

12.5 - - - - - - - - - - 8 1.9

Corupţie sexuală1 33.3 - - 1

33.3 1 33.3 - - - - - - - - - - - - 3 0.7

Incest- - - - 1 6.3 10 62.5 2

12.5 2

12.5 - - 1

6.3 - - - - 16 3.8

Abandon familial1 2.6 12

30.8 12

30.8 12 30.8 2 5.1 - - - - - - - - - - 39 9.3

Altele- - 1

16.7 4

66.7 - - - - - - - - - - - - 1

16.7 6 1.4

Total68 16.2 47

11.2 81

19.2 146 34.7 53

12.6 14 3.3 5 1.2 3

0.7 2

0.5 2 0.5 421

100.0

Tabelul 11 - Distribuţia, în funcţie de vârstă a victimelor agresiunilor comise de deţinuţii închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

24

În ceea ce priveşte infracţiunile de natură sexuală, grupurile de vârstă cele mai victimizate au fost cele care includ minorii între 11-15 ani (87% din totalul celor care se includ în acest grup de vârstă), persoanele cuprinse în intervalul de vârstă 16-20 ani (79,3%), minorii între 6-10 ani (54,3%) ş.a. De asemenea, 8,5% dintre minorii cu vârsta între 1-5 ani şi 6,2% dintre cei cu vârsta între 6-10 ani au fost supuşi unor rele tratamente sancţionate de lege. În cadrul acestor două grupuri, 25,5%, respectiv 14,8% dintre minori s-au confruntat cu experienţa abandonului familial.

În funcţie de mediul de rezidenţă, 62% dintre victime erau din mediul rural, iar 38% din mediul urban (vezi tabelul 12). Cumularea infracţiunilor evidenţiază însă că victimizarea prin omor (sau infracţiuni înrudite) şi prin infracţiuni de natură sexuală nu diferenţiază decât într-o anumită măsură între victimele din mediul urban şi cele din mediul rural (vezi graficul 19). Astfel, în proporţii sensibil egale, au fost supuse infracţiunii de omor şi infracţiunilor asociate persoane din mediul urban (30%) şi din mediul rural (29,9%). Totuşi 58,6% din totalul victimelor din mediul rural au fost supuse agresiunilor sexuale similare infracţiunii de incest, comparativ cu 51,9% din totalul victimelor din mediul urban care s-au confruntat cu această categorie de agresiuni. În ceea ce priveşte infracţiunea de abandon familial, circa 12% dintre persoanele din mediul urban şi aproximativ 8% dintre cele din mediul rural au fost victimele acestei infracţiuni.

Infracţiunea comisă Urban Rural Total

T % T % T %Tentativă de omor 2 22.2 7 77.8 9 2.1Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă) 45 39.1 70 60.9 115 27.3Pruncucidere 1 50.0 1 50.0 2 0.5Vătămare corporală (inclusiv gravă) 1 33.3 2 66.7 3 0.7Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe) 6 54.5 5 45.5 11 2.6Viol 68 34.3 130 65.7 198 47.0Raport sexual cu o minoră 6 54.5 5 45.5 11 2.6Perversiune sexuală 3 37.5 5 62.5 8 1.9Corupţie sexuală 1 33.3 2 66.7 3 0.7Incest 5 31.3 11 68.8 16 3.8Abandon familial 19 48.7 20 51.3 39 9.3Altele 3 50.0 3 50.0 6 1.4 Total 160 38.0 261 62.0 421 100.0

Tabelul 12 - Distribuţia, în funcţie de mediul de rezidenţă a victimelor agresiunilor comise de deţinuţii închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

În raport de nivelul de instrucţie al victimelor, circa o treime din ele aveau între 5-8 clase, peste 24% aveau până în patru clase, 7,4% aveau între 9-12 clase şi numai 0,7% aveau 12 clase plus şcoala profesională. De menţionat că, din totalul lotului de victime, 28,7% erau sub vârsta de 7 ani, deci nu intrau în categoria celor cu nivel de instrucţie (vezi tabelul 13).

Infracţiunea comisă

Nu

e ca

zul

(< 7

ani

)

Ana

lfab

et

Pân

ă în

4 c

lase

5-8

clas

e

9-12

cla

se

12 c

lase

plu

s şc

oala

pro

fesi

onal

ă

TO

TAL

T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor - - - - 1 11.1 6 66.7 2 22.2 - - 9 2.1Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă) 74 64.3 3 2.6 19 16.5 13 11.3 6 5.2 - - 115 27.3Pruncucidere 2 100 - - - - - - - - - - 2 0.5

25

Vătămare corporală (inclusiv gravă) 1 33.3 - - - - 2 66.7 - - - - 3 0.7Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe) 3 27.3 3 27.3 2 18.2 2 18.2 1 9.1 - - 11 2.6Viol 19 9.6 15 7.6 55 27.8 88 44.4 19 9.6 2 1 198 47Raport sexual cu o minoră 2 18.2 - - 2 18.2 6 54.5 1 9.1 - - 11 2.6Perversiune sexuală 4 50 1 12.5 1 12.5 2 25 - - - - 8 1.9Corupţie sexuală - - - - 2 66.7 1 33.3 - - - - 3 0.7Incest - - 1 6.3 5 31.3 8 50 1 6.3 1 6.3 16 3.8Abandon familial 14 35.9 - - 14 35.9 10 25.6 1 2.6 - - 39 9.3Altele 2 33.3 3 50 1 16.7 - - - - - - 6 1.4Total General 121 28.7 26 6.2 102 24.2 138 32.8 31 7.4 3 0.7 421 100Tabelul 13 - Distribuţia, în funcţie de nivelul de instrucţie a victimelor agresiunilor comise de deţinuţii închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor)

Ţinând seama de categoriile mari de infracţiuni, exceptând grupul de vârstă sub 7 ani (fără instrucţie), infracţiunile cu caracter sexual au afectat, în proporţii sensibil apropiate, 76% dintre victimele care au între 5-8 clase, circa 68% dintre acelea care au între 9-12 clase, 65,4% dintre cele fără şcoală, aproximativ 64% din cele care au până în patru clase etc. (vezi graficul 20). La rândul lor, omorul şi infracţiunile înrudite au afectat circa 26% dintre victimele având 9-12 clase, 19,6% dintre cele cu un nivel de şcolarizare până în patru clase şi 11,5% din acelea fără nici- un fel de şcoală.

Această ultimă categorie a furnizat, în acelaşi timp, circa 12% dintre victimele relelor tratamente aplicate minorului.

În funcţie de ultima variabilă analizată, ocupaţia, circa 46% dintre victime erau elevi(e) sau studenţi(te), 20% nu aveau nici o ocupaţie şi aproximativ 6% erau muncitori(oare) şi agricultori. Aproape 29% dintre victime aveau sub vârsta de 7 ani, motiv pentru care, în cazul lor, nu se putea vorbi de existenţa unei ocupaţii (vezi tabelul 14).

Ţinând seama de clasificarea făcută celor două categorii mari de infracţiuni, omorul (plus infracţiunile asociate) şi infracţiunile cu caracter sexual (cumulate), rezultă că cel mai victimizat grup ocupaţional este cel al elevilor (studenţilor) dintre care o proporţie de peste 79% a fost agresată sexual, 9,4% s-a confruntat cu omorul sau cu infracţiunile asociate, iar 8,9% a fost nevoită să îndure consecinţele abandonului familial (vezi graficul 21). De asemenea, deşi puţini ca număr absolut, agricultorii au fost, în proporţie de circa 63%, victime ale infracţiunilor de natură sexuală, iar 37,5% au fost victime ale omorului sau infracţiunilor asociate. La rândul lor, comparativ cu muncitorii calificaţi, şi ei puţini la număr, care au fost, într-o pondere de 80% victime ale infracţiunilor de omor şi de 20% - victime ale infracţiunilor sexuale, muncitorii calificaţi au fost, în proporţie de 58,3%, victime ale agresiunilor cu caracter sexual şi, în proporţii egale, de câte 17%, victime ale omorului şi lovirilor sau alte violenţe. În ceea ce priveşte victimele fără ocupaţie, acestea s-au confruntat, în proporţii de 56%, cu infracţiunile sexuale, iar în ponderi de 27,4% cu infracţiunea de omor. În ceea ce priveşte abandonul familial, acesta a afectat, în proporţii sensibil egale, situate între 8-9%, elevii (studenţii), muncitorii necalificaţi şi pe cei fără ocupaţie.

26

Infracţiunea comisă N

u e

cazu

l(<

7 a

ni)

Făr

ăoc

upaţ

ie

Ele

v/S

tude

nt

Agr

icul

tor

Mun

cito

r ne

cali

fica

t

Mun

cito

r ca

lifi

cat

TO

TAL

T % T % T % T % T % T % T %Tentativă de omor - - 6 66.7 2 22.2 - - - - 1 11.1 9 2.1Omor (inclusiv calificat, deosebit de grav, ucidere din culpă) 74 64.3 17 14.8 16 13.9 3 2.6 2 1.7 3 2.7 115

27.3

Pruncucidere 2 100 - - - - - - - - - - 2 0.5Vătămare corporală (inclusiv gravă) 1 33.3 1 33.3 1 33.3 - - - - - - 3 0.7Rele tratamente aplicate minorului (inclusiv loviri şi alte violenţe) 3 27.3 2 18.2 4 36.3 - - 2 18.2 - - 11 2.6Viol

19 9.6 40 20.2 127 64.1 5 2.5 7 3.6 - - 19847.0

Raport sexual cu o minoră 2 18.2 3 27.3 6 54.5 - - - - - - 11 2.6Perversiune sexuală 4 50.0 - - 4 50.0 - - - - - - 8 1.9Corupţie sexuală - - 2 66.7 - - - - - - 1 33.3 3 0.7Incest - - 2 12.5 14 87.5 - - - - - - 16 3.8Abandon familial 14 35.9 7 17.9 17 43.6 - - 1 2.6 - - 39 9.3Altele 2 33.3 4 66.7 - - - - - - - - 6 1.4Total General 121 28,7 84 20,0 191 45,6 8 1.9 12 2.7 5 1.2 421 100Tabelul 14 - Distribuţia, în funcţie de ocupaţia victimelor agresiunilor comise de deţinuţii închişi în penitenciarele din România în luna decembrie 2009 (Sursa: Prelucrare după statisticile Administraţ. Naţionale a Penitenciarelor)

27

CRONICA FRIBOURG

Dr. Aura CONSTANTINESCU

Institutul de Cercetări Juridice al Academie Române

Cel de-al XII-lea Colocviu organizat de AICLF s-a desfăşurat în perioada 12-14 mai 2010 la Fribourg (Elveţia, ţară în care a avut loc de altfel şi primul colocviu, 1989, Geneva), sub generoasa temă “ Les diverses pratique criminologiques . Dialogue entre chercheur-e-s, enseignant-e-s et professionnel–le-s des politiques de prevention, de contrôle et de traitement du crime.

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Fribourg, gazda care a oferit sprijin logistic şi financiar, a fost susţinută de reprezentanţii CICC, în probleme de secretariat.

Această manifestare ştiinţifică a avut ca obiectiv principal reunirea unui număr cât mai mare de persoane preocupate de problematica criminologiei pentru a favoriza dialogul, schimburile şi dezbaterile între persoane care practică «profesii criminologice ». Fără a prezenta o listă exhaustivă, prof. Nicolas Queloz, preşedintele de atunci al AICLF, include în sintagma menţionată cercetători clinicieni, agenţi de prevenire, analişti, studenţi, magistraţi, mediatori, poliţişti, agenţi de «bună guvernanţă » (politică, economică, financiară), de securitate, de supraveghere, de executare a pedepselor şi tratamentelor, responsabili cu politica împotriva criminalităţii, statisticieni, terapeuţi, etc., ca şi evaluatorii proiectelor şi măsurilor de aplicare.

Aceste multiple practici criminologice au ca numitor comun faptul că ele contribuie la dezvoltarea, menţinerea sau restaurarea calităţii vieţii în societăţile noastre, valoare esenţială care este afectată prin acţiunile criminale.

Un alt obiectiv a vizat interogarea decidenţilor politici despre valorile esenţiale care trebuie să fundamenteze şi să orienteze acţiunile criminologice (de prevenire, de control şi de reacţie faţă de criminalitate, de autorii crimelor si victimele acestora.

Participanţii, provenind din 5 continente şi 15 ţări, au avut parte de momente încărcate de emoţii şi satisfacţie pe întreaga perioadă a desfăşurării evenimentului.

Avem în vedere, în primul rând, festivitatea de deschidere a lucrărilor Colocviului desfăşurată în după-amiaza zilei de 12 mai 2010, într-unul din amfiteatrele Facultăţii de Drept, prilej cu care dna prof. Astrid Epiney a urat bun venit participanţilor , în calitate de vice-rector al universităţii gazdă.În aceeaşi zi au fost decernate cele două premii oferite din 2 în 2 ani de către conducerea AICLF. Este vorba despre Premiul Fernand Boulan atribuit unor tineri cercetători care demonstrează în cadrul unei lucrări originale, teză de doctorat sau echivalentă ( de ciclul III) tratând o temă de interes pentru criminologii de limbă franceză, susţinute după 2004. Acest premiu i-a fost conferit în 2010 dnei Véronique Jaquier, de la Universitatea din Lausanne pentru teza sa intitulată: « Multidimensionnalité des violences envers les femmes. La Suisse en regard des États-Unis : Pertinence et validité d'une comparaison ».

Cel de-al doilea premiu, Premiul Beaumont-Tocqueville, stabilit în 1989, recompenseză personalităţile care s-au remarcat în timplu vieţii în cercetarea criminologică şi în reformele politicii penale. Acest premiu a fost deecernat în acest an dlui Maurice Cusson, profesor emerit al Şcolii de Criminologie din cadrul Universităţii din Montreal (Canada). Din bogata bibliografie am selectat câteva lucrări reprezentative.

Cea de-a doua zi a Colocviului a debutat cu un Cuvânt de bun venit adresat de Decanul Facultăţii de drept şi a fost urmat de o conferinţă plenară susţinută de prof. canadian Denis Lafortune, Les interventions criminologiques a !`aune des « donnees probants » comentată de prof. Olivier Ribaux. Atelierele organizate în prima parte a aceleaşi zi au avut ca teme : Formations en criminologie, Jeunes, delinquance et interventions, Cyber-crimes, Expertises psycho-legales et evaluations cliniques, Sciences forensiques et criminologie, Violences sexualles, violences familiales et interventions.

A doua parte a zilei a avut in centrul discuţiilor o temă care a incitat numeroase dezbateri din partea auditoriului. Prezentarea s-a intitulat Espace public et civilite: une autre prevention situationnelle ?, autoarea fiind Dr. Anne Wyvekens, de la CERSA-CNRS, Paris, iar comentariul a fost susţinut de către prof. Andre Cuhn.

Cea de-a doua rundă a atelierelor, s-a desfăşurat fie continuând temele propuse în cadrul primelor ateliere (Jeunes, delinquance et interventions, Sciences forensiques et criminologie, Violences sexualles, violences familiales et interventions), fie aducând noi subiecte în atenţia auditoriului (Pratiques criminologiques et insertion dans les metiers de la criminologie, Strategies de controle des criminalites economiques et financieres, Gouvernance et evaluation des politiques de securite).

28

În cadrul Adunării Generale a AICLF, care a încheiat cea de-a doua zi a colocviului, au avut loc alegeri la nivelul conducerii organizaţiei francofone. Astfel, a fost ales în funcţia de preşedinte al acesteia prof. Benoit Dupont, titular la Şcoala de Criminologie Universităţii din Montreal. În consecinţă, în anul 2012, următoarea ţară gazdă a celui de-al XIII-lea Colocviu va fi Canada.

De asemenea, trebuie să menţionăm un aspect care ne onorează, respectiv, realegerea pentru a patra oară consecutiv în calitate de vicepreşedinte a AICLF, a dnei prof. Rodica Mihaela Stănoiu, alături de prof. Jacques Farsedakis (Grecia).

A treia sesiune a atelierelor a amplificat dezbaterile pe marginea unor teme consacrate în ziua anterioară (Strategies de controle des criminalites economiques et financieres şi Gouvernance et evaluation des politiques de securite), dar a adus în prim plan şi alte subiecte, cum ar fi : Politiques de prevention, Tendances de la delinquance: auteurs et victimes, Drogues et delinquance:nouvelles tendances des interventions, Justice penale, representations et interventions, Prisons et interventions.

Conferinţa plenară din cea de-a treia zi a fost susţinută de prof. Pierre Margot, Universitatea din Lausanne cu lucrarea Science forensique et criminologi: interactions, complementarite et tensions, comentată de Benoit Dupont.

Ultima sesiune a atelierelor a preluat câteva teme anterioare (Tendances de la delinquance: auteurs et victimes, Drogues et delinquance: nouvelles tendances des interventions, Justice penale, representations et interventions, Prisons et interventions). O altă problematică pe cât de actuală, pe atât de dramatică prin efectele economice a fost adusă în prim –plan, Cybercrimes.

Se cuvine în acest context să amintim cele 5 lucrări cu care România s-a înscris la acest colocviu. Este vorba, în ordinea cronologică a prezentării, despre Carmen Necula, consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei ( Le regime juridique des victimes. Le cadre legal interne et international), Raluca Simion, consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei (La criminalite informatique en Roumanie entre perception et realite), Ecaterina Balica, lect. univ. dr. şi sociolog la Institutul de Sociologie din cadrul Academiei Române (L`institution de la probation en Roumanie. Pratiques et strategies situationnelle dans le contexte de l`adoption des normes europeennes), Anamaria Cercel şi Sevastian Cercel, lect.univ.dr.şi, respectiv, prof.univ.dr., ambii de la Facultatea de Drept a Universităţii din Craiova (Individualisation et longueur des peines en Roumanie), Sima Constantin şi Ojog Octavian, procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Directions de l′évolution de la criminalité en Roumaine dans la perioade 1989- 2009).

Lucrările colocviului au fost încheiate de fostul preşedinte al AICLF, prof. N. Queloz, precizând că acest eveniment ştiinţific s-a remarcat prin înalta ţinută ştiinţifică a lucrărilor susţinute, limba franceză dovedindu-se şi de această dată un instrument optim de dialog, o premisă esenţială pentru continuarea acestei tradiţii constructive.

În final, trebuie să semnalăm şi condiţiile deosebite pe care organizatorii s-au străduit şi au reuşit să le ofere participanţilor, dovedind deopotrivă profesionalism şi ospitalitate.

DESPRE AL XII-LEA COLOCVIU A.I.C.L.F. DE LA FRIBOURG

Lector univ. dr. Constantin SIMAProcuror şef serviciu Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

În zilele de 12 şi 14 mai 2010 s-a desfăşurat la Universitatea din Fribourg, Elveţia, ”Al XII–lea Colocviu AICLF- Asociaţia Internaţională a Criminologilor de Limba Franceză”.

Fribourg este un oraş de 35000 locuitori situat la circa 120 km de Berna pe drumul care leagă capitala Ţării Cantoanelor de Geneva.

Majoritatea locuitorilor vorbesc franceza, dar mai puţin de o treime din locuitori vorbesc germana.Numele oraşului este ortografiat în franceză, dar şi în germană, asemănător altor două oraşe ca mărime din

Germania.Oraşul este un centru comercial şi universitar având 10000 de studenţi, populaţia fiind ocupată în sfera

serviciilor publice dar şi în cele câteva unităţi industriale cum ar fi cea producătoare de piese auto.

29

Arhitectura oraşului este asemănătoare cu cea a oraşului Sinaia, cu multe influenţe germane, fiind

aşezat pe valea râului Sarin la 600 m altitudine.AICLF este o organizaţie non profit care stimulează cercetarea criminologică în spaţiul care are afinităţi cu

limba şi cultura franceză. O participare activă în AICLF au nu numai ţările în care se vorbeşte limba franceză în mod oficial (Franţa, Canada, Belgia, Elveţia), ci şi ţările care nu au o astfel de legătură cu limba franceză, dar

fac parte din spaţiul cultural francofon (Grecia, Turcia, Spania, Portugalia etc.), ori au această pretenţie.România are o bună poziţie în AICLF deţinând funcţia de vicepreşedinte prin doamna profesor univ. dr.

Rodica Stănoiu.În ziua de 12 mai 2010 am fost primiţi de preşedintele în funcţie al AICLF, domnul Nicolas Queloz,

care după ce a salutat contra participanţii, între care şi delegaţia Ministerului Public Român, a deschis colocviul prin festivitatea de decernare a premiilor Fernand Boulan şi Beaumont Tocqueville.

Înainte de decernarea premiilor a mai rostit un cuvânt de bun venit profesorul Astrid Epiney, prorector al Universităţii din Fribourg.

Premiul Fernand Boulan a fost acordat doamnei dr. Veronique Jaquier de la Universitatea din Laussane iar premiul Beaumont-Tocqueville a fost acordat profesorului Maurice Cusson de la Universitatea din Montreal,

personalitate recunoscută pe plan mondial pentru lucrările sale frecvent citate (Délinquants pourquoi? Délinquance une vie choisie etc.).

În pauză am avut o discuţie agreabilă cu profesorul Maurice Cusson, care a vizitat de mai multe ori România şi cunoaşte mulţi jurişti din ţara noastră. I-am spus că o parte din cărţile sale se află în biblioteca

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti şi sunt studiate de procurori.Ziua a doua a continuat cu sesiunea în plen în prima parte şi cu sesiunea pe ateliere.

Delegaţia Ministerului Public din România a fost programată pentru vineri 14 mai 2010.Ca urmare a programării de ultimă oră, s-a introdus un adaos care privea numai tema prezentată de

delegaţia Ministerului Public din România, ceea ce a făcut să fie mai vizibilă decât celelalte.Atelierul nr. 6 la care am participat s-a intitulat „Tendinţe ale criminalităţii, autori şi victime” şi a fost

condus de Marcelo F. Aebi şi Antonia Linde de la Universitatea din Laussane.Tema prezentată de cei doi s-a intitulat „Tendinţe ale criminalităţii, în Europa conform statisticilor

poliţiei şi sondajelor în rândul victimelor (1988-2007)”. Prezentarea temei delegaţiei României a dus la vii discuţii pe marginea diferitelor sisteme statistice

utilizate de poliţie, parchete şi instanţe.Am explicat că cea mai aproape de săvârşirea infracţiunii şi totodată credibilă formă a statisticii

judiciare întocmită este stabilită de Ministerul Public pentru că are în vedere inculpaţi în cauze în care s-au administrat probe pentru trimiterea în judecată şi, de regulă, trimiterea în judecată se realizează în anul în care s-

a săvârşit infracţiunea.Reprezentantul francez, Cristophe Soullez a avut o lungă intervenţie după prezentarea temei noastre

argumentând că statistica Ministerului Public este incompatibilă cu cea a poliţiei care, şi în Franţa, ca şi în alte state este interesată să infăţişeze cât mai multe constatări.

Alte ateliere au avut ca temă ‹‹Formarea în criminologie, Practici criminologice - socializarea profesională, Politici şi prevenire, Tineri, delincvenţă şi intervenţie, Cibercriminalitate, Droguri şi delincvenţă,

Violenţă sexuală, violenţă familială şi intervenţie, Strategii şi acţiuni de control al criminalităţii economico-financiare, Guvernare şi evaluare a politicilor de securitate››.

Următorul colocviu se va desfăşura la Montreal în 2012.

30

DIRECŢII ALE EVOLUŢIEI CRIMINALITĂŢII ÎN PERIOADA 1989-2009

Lector univ. dr. Constantin SIMAProcuror şef serviciu Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

1. Consideraţii prealabile.Statistica judiciară ne pune la dispoziţie un excelent instrument de apreciere a stării, structurii şi

dinamicii criminalităţii la 20 ani după schimbările social-politice şi economice care au urmat anului 1989.Statistica judiciară a Ministerului Public, chiar dacă nu se referă la persoane definitiv condamnate, aşa

cum o face statistica instanţelor, are avantajul că este mult mai aproape de momentul săvârşirii faptei şi suficient de exactă pentru a avea o imagine corectă a fenomenului infracţional, în comparaţie cu statisticile de poliţie care operează cu alţi indicatori.

2. Numărul total al inculpaţilor trimişi în judecată.În anul 2009 au fost trimişi în judecată 49743 inculpaţi faţă de 62913 inculpaţi în 1989, ceea ce

reprezintă o scădere cu 20,9%.Această scădere nu a fost continuă, în perioada 1991-1997 cifrele statistice referitoare la inculpaţii

trimişi în judecată au crescut constant de la 82112 la 119222, după care au început treptat să scadă.Cu toate acestea, anul 2009 marchează o creştere de 10,4% a numărului de inculpaţi faţă de 2008.Statistica judiciară a anului 1929 înregistra un număr de 1052951 acuzaţi la cele trei grade de jurisdicţie

existente atunci, curţi cu juraţi, tribunale, judecătorii1.Numărul inculpaţilor minori a rămas relativ constant: 3810 în 1989 şi 3926 în 2009.Rata criminalităţii a scăzut de la 271,7 în 1989 la 231,7 în 2009.

3. Dinamica criminalităţii.A. Infracţiuni contra persoaneiNumărul inculpaţilor trimişi în judecată pentru infracţiunea de omor a scăzut de la 1579 în 1989 la 943

în 2009, faţă de 640 în 1928 şi 350 în 1929.Numărul pruncuciderilor a crescut de la 3 în 1989 la 6 în 2009 faţă de 144 în 1929.Loviturile cauzatoare de moarte au scăzut de la 137 în 1989 la 98 în 2009, comparativ cu 923 în 1929.Numărul inculpaţilor pentru vătămări corporale a scăzut de la 717 în 1989 la 583 în 2009, ceea ce

reprezintă o scădere cu 18,7%. Numărul celor acuzaţi pentru răniri şi loviri simple a fost de 89118 în 1929.În ceea ce priveşte infracţiunile de viol, numărul inculpaţilor a scăzut de la 994 în 1989 la 540 în 2009

(45%), comparativ cu 1234 în 1929.

B. Infracţiuni contra patrimoniului.Numărul inculpaţilor pentru infracţiuni de furt a cunoscut cea mai importantă scădere, cu 50,4%, de la

23515 în 1989 la 11655 în 2009. Inculpaţii pentru delapidare au scăzut de la 2653 în 1989 la 416 în 2009, pentru gestiune frauduloasă de la 206 în 1993 la 18 în 2009.

Explicaţia pentru această masivă scădere a criminalităţii îndreptată împotriva patrimoniului o constituie restrângerea după 1989 a proprietăţii publice.

Există o singură excepţie: numărul inculpaţilor pentru infracţiuni de tâlhărie a crescut cu 120% de la 1251 (1989) la 2761 (2009).

Spre comparaţie, în anul 1929 numărul inculpaţilor pentru furturi simple a fost de 76975, pentru furturi calificate de 44542, iar pentru tâlhării 898.

C. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public reglementate de lege.În perioada 1989-1992 infracţiunile de luare de mită şi dare de mită sunt evidenţiate împreună în

statistică, iar începând cu 1993 sunt evidenţiate separat.

1 M. Popovici, E.C. Decusară, Statistica judiciară a României 1929-1930, Ministerul Justiţiei, Bucureşti, 1933, p.5

31

În anul 1989 au fost trimişi în judecată 330 inculpaţi pentru cele două infracţiuni de corupţie, în timp ce în anul 2009 au fost trimişi în judecată 70 de inculpaţi pentru luare de mită şi 67 inculpaţi pentru dare de mită.

Faţă de anul 1997, când s-au obţinut cele mai bune rezultate în combaterea corupţiei (467 inculpaţi pentru luare de mită şi 191 inculpaţi pentru dare de mită), anul 2009 înregistrează o scădere de 58,5%.

Această scădere a numărului de inculpaţi trimişi în judecată pentru cele mai importante infracţiuni de corupţie este greu de înţeles în condiţiile în care în România funcţionează din 2002 structuri specializate de combatere a corupţiei. Această scădere este parţial compensată de creşterea numărului de inculpaţi trimişi în judecată pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, aşa-zise infracţiuni conexe infracţiunilor de corupţie, unde în anul 2009 s-au înregistrat 467 inculpaţi, în scădere totuşi faţă de 2008 cu 14%.

D. Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială.Numărul inculpaţilor trimişi în judecată pentru infracţiuni de trafic de droguri şi substanţe toxice a

crescut de la 785 în 2002 la 979 în 2009 marcând o creştere de 24,7%.Numărul inculpaţilor trimişi în judecată pentru infracţiuni de prostituţie şi proxenetism a crescut de la

83 în 1989 la 90 în 2009, marcând o creştere de doar 8,4%.În schimb, numărul inculpaţilor pentru infracţiuni privind traficul de persoane a marcat o importantă

creştere, de la 94 în 2002 la 262 în 2009, adică cu 178,7%.La infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri numărul inculpaţilor a crescut cu 149,7% de la 298 în

1989 la 744 în 2009.Infracţiunile privind spălarea banilor se menţin în limite reduse: 20 inculpaţi în 2002, 38 inculpaţi în

2009.În ceea ce priveşte criminalitatea organizată, datele existente vizează perioada 2007-2009, prea scurtă

pentru a fi apreciată statistic.Datele evidenţiază 423 inculpaţi în 2007 şi 643 în 2009.Inculpaţii pentru infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice au evoluat de la 2651 în 1989

la 13465 în 2009, marcând o creştere de 404,1%.Aparent inexplicabil, numărul accidentelor mortale de circulaţie a scăzut cu 10% de la 727 la 654, în

condiţiile în care numai în capitală numărul autoturismelor a crescut în această perioadă de 10 ori, iar infrastructura a rămas aproape neschimbată.

Credem că introducerea sistemelor tehnice de siguranţă (ABS, ESP, airbag etc.) în dotarea autovehiculelor ca şi o prezenţă mai activă pe şosele a agenţilor poliţiei rutiere a fost de natură să contribuie la reducerea deceselor ca urmare a accidentelor de circulaţie.

E. Infracţiuni economice prevăzute în legi speciale.Inculpaţii trimişi în judecată pentru infracţiuni de evaziune fiscală, contrabandă şi bancrută frauduloasă

au cunoscut o diminuare relativ constantă. Astfel, la evaziune fiscală numărul lor a scăzut de la 1033 în 1996 la 493 în 2009, adică cu 52,3%, la contrabandă de la 828 la 123, adică 85,1%, iar la bancrută frauduloasă de la 120 la 1, adică 99,2%.

Numărul inculpaţilor pentru infracţiuni silvice se păstrează relativ constant: 1185 în 1989 şi 1152 în 2009, după ce a cunoscut unele perioade de creştere accentuată (10567 inculpaţi în 1993).

F. Infracţiuni săvârşite de minori.Inculpaţii minori trimişi în judecată pentru infracţiuni contra persoanei au evoluat de la 369 în 1989 la

490 în 2009, adică cu 32,8%.Inculpaţii minori care au săvârşit infracţiuni contra patrimoniului au scăzut de la 2652 în 1989 la 2288

în 2009.

4. Analiza stării infracţionale.A. PopulaţiaStarea infracţională se raportează la un număr de 23.151.564 de locuitori la 1 iulie 1989 şi, respectiv,

21.794.793 locuitori la 1 iulie 2007.Deşi populaţia a scăzut cu 1.365.771 locuitori faţă de anul 1989, numărul populaţiei cu grad mare de

risc infracţional, între 15 şi 29 ani a rămas aproape identic: 5.181.177 în 1989 şi 5.184.657 în 2007.

Este adevărat, o bună parte din aceşti locuitori au plecat în căutarea unui loc de muncă în diverse ţări ale Uniunii Europene, astfel că numărul locuitorilor din această grupă de risc, între 15 şi 29 ani, este azi evident mai mic decât în 1989.

B. Direcţiile în care a evoluat starea infracţionalăNumărul inculpaţilor trimişi în judecată pentru infracţiuni contra persoanei a crescut, per ansamblu, cu

24,8%, dar s-au înregistrat importante scăderi la omor (-40,3%), vătămare corporală gravă (-18,2%), viol (-45,7%).

32

La infracţiunile contra patrimoniului se înregistrează o scădere a numărului de inculpaţi, per total, de 40,6%, la furt de -50,4%, la gestiune frauduloasă -91,3%, la delapidare -84,3%, la distrugere -63,2%.

Examinarea din punct de vedere criminologic a datelor statistice ridică problema dacă scăderea numărului de inculpaţi semnifică o reală scădere a criminalităţii sau este doar latura aparentă, vizibilă a criminalităţii care trebuie completată cu alte aspecte pentru a avea o viziune cât mai apropiată de realitate.

Iată, de pildă, că în anul 1989 s-au soluţionat 136.623 cauze penale şi au fost trimişi în judecată 62.913 inculpaţi, în timp ce în anul 2009 au fost soluţionate 497.119 cauze şi au fost trimişi în judecată numai 49.743 inculpaţi, cu 10,4% mai mult totuşi decât în 2008.

Astfel, deşi creşterea în cazul numărului de cauze soluţionate este de 263,9%, în cazul trimiterilor în judecată se înregistrează o scădere de 20,9%.

La infracţiunile contra patrimoniului în general scăderea este de 40,6%, în timp ce numărul cauzelor soluţionate creşte cu 386,9%, la furt scăderea este de 50,4%, în timp ce numărul cauzelor soluţionate a crescut cu 295,5%.

La infracţiunile de corupţie, în care includem sub aspect statistic numai luarea şi darea de mită, scăderea este de 58,5%, în timp ce numărul cauzelor soluţionate a crescut cu 120,7%.

La evaziunea fiscală se înregistrează o scădere a numărului de inculpaţi cu 52,3%, în timp ce cauzele soluţionate au crescut cu 91,8%, la contrabandă numărul inculpaţilor scade cu 85,1%, în timp ce numărul cauzelor soluţionate a scăzut cu 25%.

Concluzia este că în timp ce numărul cauzelor soluţionate a crescut cu circa 250%, numărul inculpaţilor trimişi în judecată a scăzut cu cel puţin 20%.

Cauzele acestui fenomen sunt multiple ş variate.Prima şi cea mai importantă cauză o constituie numeroasele modificări ale legislaţiei procesual penale,

care au dezechilibrat egalitatea dintre apărare şi acuzare în defavoarea celei de-a doua, impunând din ce în ce mai multe condiţii organului de urmărire penală.

Chiar dacă aceste condiţii sunt justificate pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, având un caracter cvasigeneralizat, procedura de implementare a lor poate comporta numeroase optimizări.

Începerea urmăririi penale, luarea măsurilor preventive, administrarea probelor, punerea în mişcarea a acţiunii penale, prezentarea materialului, sesizarea instanţei, toate aceste acte prezintă dificultăţi mai mici sau mai mari care nu de puţine ori determină organul de urmărire penală să aleagă calea mai comodă a unei soluţii de netrimitere în judecată.

Poziţionarea instanţelor pe principiul formalismului juridic şi utilizarea unei scări de apreciere mult diferită de cea a organului de urmărire penală constituie a doua cauză a scăderii fermităţii organului de urmărire penală.

Astfel, influenţate de tendinţa instanţelor de a aplica cu prea mare uşurinţă prevederile art. 18 1 C.pen., în vederea evitării achitării, procurorii au aplicat cu multă largheţe scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii.

Dacă în 1989 numărul cauzelor soluţionate astfel a fost de 16.999, în 2009 numărul lor a fost de 131.670, punând în evidenţă o creştere de 674,6%.

Această cifră a influenţat major procentul soluţiilor de trimitere în judecată.Statutul ambiguu al poliţiei judiciare care a determinat o coordonare deficitară a acesteia de către

procurori constituie cea de-a treia cauză care a dus la o atât de importantă scădere a fermităţii urmăririi penale.Legiuitorul român a optat practic pentru o schimbare a denumirii organului de cercetare penală, fără

consecinţe pe planul optimizării rolului acestui organ în desfăşurarea urmăririi penale.Proiectul unei noi legi procesuale aflat pe agenda Parlamentului României este un motiv important

pentru a încerca să compensăm toate punctele slabe ale fazei de urmărire penală, să înlăturăm toate cauzele de rupere a echilibrului procesual între acuzare şi apărare, condiţie esenţială a menţinerii ordinii şi siguranţei publice în statul de drept.

33

DIRECTIONS DE L’EVOLUTION DE LA CRIMINALITE EN ROUMANIE DANS LA PERIODE 1989 – 2009

Constantin SIMA

1. Considérations préalablesLa statistique judiciaire met à notre disposition un excellent instrument d’appréciation de l’état, de la

structure et la dynamique de la criminalité à 20 ans après les changements sociaux - politiques et économiques qui ont suivi l’année 1989.

La statistique judiciaire du Ministère Publique, même si elle ne se réfère aux personnes condamnés définitif, ainsi comme est fait par les statistiques des instances, a l’avantage qu’elle est beaucoup plus proche du moment de la perpétration du fait et suffisamment exacte pour avoir une image correcte du phénomène infractionnel, en comparaison avec les statistiques de police qui opérent avec d’autres indicateurs.

2. Le nombre total des inculpés traduits en justiceEn 2009 un nombre total de 49.743 inculpés ont été traduites en justice en regard du 62.913 inculpés

dans 1989, ce qui représente une réduction avec 20,9%.Cette réduction n’a pas été continuelle, pendant 1991 – 1997 les chiffres statistiques concernant

l’inculpes traduits en justice ont grandi constant du 82.112 a 119.222, après qui ont commence graduellement a diminuer.

Avec tout cela, l’année 2009 marque une croissance de 10,4% du numéro des inculpées face le 2008.La statistique judiciaire de l’année 1989 enregistre une nombre de 1.052.951 accuses aux trois degrés de

juridiction existants alors, cour d’assises tribunaux, tribunaux d’instances.2

Le numéro des inculpes mineurs est resté constant: 3810 en 1989 et 3926 en 2009.

3. La dynamique de la criminalité.A. Les infractions contre la personneLe nombre des inculpes envoies au jugement pour l’infraction de meurtre a diminué du 1579 en 1989 á

943 en 2009, face a 640 en 1928 en 1929.Le numéro des infanticides de 3 en 1989 á 6 en 2009 face de 144 en 1929.Les coups causant la morte ont diminué de 137 en 1989 á 98 en comparaison avec 23 en 1929.En ci qui concerne pour les lésions corporel a diminué de 717 en 1989 a 583 en 2009, ce qui représente

une réduction avec 18,7%. Le nombre des accusés pour des blessures et coups simples a été de 89.118 en 1929.En ce qui concerne les infractions de viol, le nombre des inculpés a diminué du 994 en 1989 á 540 en

2009 (45%), comparatif avec 1234 en 1929.

B. Infractions contre le patrimoineLe nombre des inculpés pour les infractions de vol a connu la plus important réduction, avec 50,4% du

23.515 en 1989 a 11.655 en 2009. Les inculpés pour dilapidation ont diminué du 2653 en 1989 a 416 en 2009, pour gestion frauduleuse de 206 en 1993 à 18 en 2009.

L’explication pour cette massive réduction de la criminalité dirige contre le patrimoine est constitué pour la restriction après 1989 des propriétés publiques.

Il y a un une seule exception: le nombre des inculpés pour brigandage a augmenté avec 120% du 1251 (1989) à 2761 (2009).

Pour comparaison, pendant 1929 le nombre des inculpés pour vols simples a été de 76.975, pour vols qualifies de 44.542, et pour brigandages 898.

C. Infractions qui portent atteinte aux activités d’Intérêt public réglementées par la loiPendant 1989 – 1992 les infractions de corruption active sont mises en valeur séparée.Pendant 1989 ont été traduits en justice 330 inculpés pour les deux infractions de corruption, tandis que

pendant l’année 2009 on été traduits en justice 70 inculpés pour corruption passive, l’année 2009 enregistre une réduction de 58,5%.

Cette réduction du nombre des inculpes traduits en justice pour les plus importantes infractions de corruption est difficile de comprendre dans des conditions en qui en Roumanie fonctionnent depuis 2002 des structures spécialises pour combattre la corruption. Cette réduction est partiel compensé par la croissance des traduits en justice pour des infractions prévues par la Loi no. 78/2000, les soi-disant infractions connexes aux infractions de corruption, où pendant l’année 2009 se sont enregistrés 467 inculpés, en réduction toute fois face le 2008 avec 14%.

2 M. Popovici, E.C. Decusara, Statistique judiciaire de la Roumanie 1929-1930, Le Ministère de la Justice, Bucarest, 1933, p.5

34

D. Infractions qui portent atteinte aux relations concernant la cohabitation sociale.Le nombre des inculpés traduits en justice pour les infractions de trafic des drogues et substances

toxiques a augmenté du 785 en 2002 au 979 en 2009 marquant une augmentation de 24,7%.Le nombre des inculpés traduits en justice pour des infractions de prostitution et proxénétisme a

augmenté de 83 en 1989 à 90 en 2009, marquant une augmentation de seulement 8,4%.En échange, le nombre des inculpés pour des infractions concernant le trafic des personnes a marque

une augmentation importante du 94 en 2002 à 262 en 2009, c’est-à-dire avec 178,7%.Les infractions d’outrage contre les bonnes manières le nombre des inculpés a augmenté avec 149,7%

du 298 en 1989 à 744 en 2009.Les infractions concernant le blanchissement d’argent sont maintenu en des limites réduites, 20 inculpés

en 2002, 38 inculpés en 2009.En ce qui concerne la criminalité organisée, les dates existantes visent la période 2007 - 2009, trop

courte pour être appréciée statistiquement.Les dates mettent en valeur 423 inculpés en 2007 et 643 en 2009.Les inculpés pour les infractions au régime de la circulation sur les voies publiques ont évolue du 2651

en 1989 à 13.465 en 2009, marquèrent une augmentation de 404,1%.Apparent inexplicable, le nombre des accidentes mortels de circulation est réduit avec 10% du 727 au

654, dans les conditions en qui seulement en capitale le numéro des voitures a augmenté en cette période de 10 fois, et l’infrastructure est resté presque inchangé.

Nous croyons que l’introduction des systèmes techniques de sûreté (ABS, ESP, airbag etc.) et une présence plus active sur le chaussées des agents de la police routière a été de nature a contribuer a la réduite des décesses comme suite a des accidentes de circulation.

E. Infractions économiques prévues par les lois spécialesLe inculpés traduits en justice pour les infractions d’évasion fiscale, contrebande et banqueroute

frauduleuse ont connu une restriction relatif constante.Ainsi, a l’évasion fiscale leur nombre est réduit du 1033 en 1996 à 493 en 2009, c’est-à-dire avec

52,3%, la contrebande du 828 à 123, c’est-à-dire 85,1%, et la banqueroute frauduleuse du 120 à 1, c’est-à-dire 99,2%.

Le nombre des inculpés pour des infractions forestières reste relatif constant: 1185 en 1989 et 1152 en 2009, après qu’il a connu quelques périodes d’augmentation accentués (10.567 inculpés en 1993).

F. Infractions perpètres par des mineursLes inculpés mineurs traduits en justice pour des infractions contre la personne ont évolue du 369 en

1989 à 490 en 2009, c’est-à-dire avec 32,8%.Les inculpés mineurs qui ont commis des infractions contre le patrimoine ont réduit du 2652 en 1989 à

2288 en 2009.

4. L’analyse de l’état infractionnelA. La populationL’état infractionnelle se rapporte a un nombre de 23.15.564 d’habitants à 1.07.1989 et respectif,

21.794.793 habitants à 1.07.2007.Bien que la population est réduite avec 1.365.771 habitants face de l’année 1989, le nombre de la

population avec un grand degré de risque infractionnel entre 15 et 29 ans est resté presque identique, 5.181.177 en 1989 et 5184657 en 2007.

C’est vrai que une partie de habitants sont parti a la recherche d’une lieu du travail dans les différentes pays de l’Union Européenne de sorte que le nombre des habitants de cette groupe de risque, entre 15-29 ans, est aujourd’hui évidemment plus petit que en 1989.

B. Les directions en qui a évolue l’état infractionnelle Le nombre des inculpes traduits en justice pour des infractions contre la personne ont augmenté, par

ensemble, avec 24,8%, mais ont été enregistré des réductions importantes pour meurtre (-40,3%) blessure corporelle grave, viol (-45,7%).

Aux infractions contre le patrimoine on a enregistré une réduction du 40,6% au vol, de -50,4%, a la gestion frauduleuse -91,3% au dilapidation -84,3% a la distraction -63,2%.

L’examination du point de vue criminologique des dates statistiques lève la problème si la réduction du nombre des inculpes signifie une réduction réelle de la criminalité où est seulement la côte apparent, visible de la criminalité qui doivent être complète avec d’autres aspects pour avoir une vision autant proche de la réalité.

35

Voici, par exemple, que en 1989 ont été solutionnés 136.623 causes pénale et ont été traduits en justice 62.912 inculpés, tandis que en 2009 ont été solutionné 497.119 causes et on été traduits en justice seulement 49.743 inculpés, avec 10,4% toutefois de plus que en 2008.

Ainsi, bien que l’augmentation dans le cas du nombre des causes solutionnées est de 263,9%, dans le cas de traduire en justice on a enregistré une réduction de 20,9%.

Aux infractions contre le patrimoine en général la réduction est de 40,6% tandis que le nombre des causes solutionnées augment avec 386,9% au vol la réduction est de 50,4% tandis que le nombre des causes solutionnées a augmenté avec 295,5%.

Aux infractions de corruption, en qui on renferme sous aspect statistique seulement la corruption active et la corruption passive, la réduction est de 58,5%, tandis que le nombre des causes solutionnés est réduit avec 25%.

La conclusion est que tandis que le nombre des causes solutionnées a augmenté avec environ 250%, le nombre des inculpés traduits en justice est réduit avec au moins 20%.

Les causes de ce phénomène sont multiples et variés.La première et la plus importante cause sont les nombreuses modifications de la législation processuel

pénale, qui ont déséquilibré l’égalité entre la défense et l’accusation en défaveur de la deuxième, en imposant de plus en plus beaucoup des conditions à l’organe de poursuite pénale.

Même si ces conditions sont justifiées pour la garantie des droits et les libertés fondamentales de la personne, ayant un caractère quasi-généralisé, la procédure de leur implémentation peut avoir des nombreuses optimisations.

Le commencement de la poursuite pénale, la prise des mesures préventives, l’administration des preuves, et la mise en mouvement de l’action pénale, la présentation du matériel, la dénonciation de l’instance tout ces actes présent des difficultés plus petites ou plus grandes qui déterminent plusieurs fois l’organe de poursuite pénale de choisir la voie la plus commode d’une solution de non traduire en justice.

Le positionnement des instances sur le principe du formalisme juridique et l’utilisation d’une échelle d’appréciation beaucoup différente de ce de l’organe de poursuite pénale est la deuxième cause de la réduction de la fermeté de l’organe de poursuite pénale.

Ainsi, influences de la tendance des instances d’appliquer avec trop de légèreté des prévisions de l’art. 181 du Code pénal, en vue de l’évitement de acquittement, les procureurs ont appliqué avec beaucoup de générosité l’enlèvement de sous la poursuite pénale avec l’application de la sanction avec caractère administratif de l’amende.

Si en 1989 le numéro des causes solutionnées ainsi a été de 16.999, en 2009 leur nombre a été de 131.670, mettant en évidence une augmentation de 674,6%.

Cette chiffre a influencé majeur le pour-cent des solutions de traduire en justice.Le statut ambigu de la police judiciaire qui a déterminé une coordination déficitaire de celle-ci par les

procureurs constitue la troisième cause qui a conduit à une si important réduction de la fermeté de la poursuite pénale.

Le législatif roumain a opté pratique pour un changement de la dénomination de l’organe d’enquête pénale, sans conséquences sur le plan d’optimisation du rôle de cet organe dans le déroulement de la poursuite pénale.

Les questions concernant le cours de la reforme pénale se posent non seulement en Roumanie, mais aussi dans d’autres états du monde.

Apres 1945, la procédure pénale de USA est entrée dans une période de libéralisme avec l’accent mis sur les droits de la personne poursuite. Le principe que aucune personne ne peut être privé de la vie, liberté ou propriété sans des garanties suffisantes a crée une jurisprudence plus favorable pour l’inculpé que pour l’organe de poursuite pénale, suspecté tout le temps des abuses qu’il doit les éliminer du déroulement de la poursuite pénale.

Il a paru ainsi le principe de l’exclusion de la preuve (exclusionary rule) qui impose que ni même la nécessite du découvrir la vérité ne peut justifié l’attentat aux droits constitutionnels de l’inculpé.

La même politique pénale s’est imposée aussi en europe. Conforme aux Recommandations avec caractère général du Conseil d’Europe, n’importe qu’elle mesure de lutte contre la criminalité doit être en conformité avec les principes fondamentales des états démocratiques et à savoir d’accorder la priorité du droit et de garantir le respect du droits de l’homme.3

En USA, cette politique pénale caractérisé dans la doctrine comme ultra-libérale4, encore des années ’70 a commencé a connaître un recul, génère de trois facteurs: l’augmentation de la criminalité et en spécial de la grande criminalité et le trafic des drogues, le sentiment de frustration de l’opinion public quant un criminel est

3 G. Antoniu, G. Stroe, T. Avrigeanu, E. Dobrescu, T. Dianu, La Réforme de la législation pénale, Edition de l’Académie, Bucarest, 2003, p.2484 Jean Pradel, Droit pénal comparé, Dalloz, 1995, p.176

36

mis en liberté pour des irrégularités procédurales et une certain retour à la morale traditionnelle demande que le criminel doit être puni, et la répression soit utile et efficace.

Apres le 11 septembre 2001, a ces arguments on a ajouté un de plus: la nécessite du combattre du terrorisme international.

L’Europe, aussi, se trouve en plein procès de création d’un espace commun de sécurité et justice, objectif qui impose le combat efficient de la criminalité par les états et une coopération judiciaire facile et directe.

On ne pose pas, évidemment, la problème de sacrifié les grandes principes qui garante les droits et libertés de la personne, mais s’impose une évaluation attentive des positions processuelles, du lieu et le rôle des organes judiciaires dans le procès pénal, des droits et obligations de ceux la, des mécanismes procédurales et leur efficacité dans la défense de l’ordre du droit.

Le projet d’une nouvelle loi processuelle trouvé sur l’agenda du Parlement de Roumanie est un motif important pour essayer de compenser toutes les points faibles de la phase de poursuite pénale, d’écarter toutes les causes de rupture a l’équilibre processuel entre l’accusation et la défense, condition essentielle du maintien de l’ordre et sûreté, public dans l’Etat du droit.

EUTANASIA ÎNTRE DA RĂSPICAT ŞI NU CATEGORIC

Tudorel BUTOIProf. univ. dr. psiholog-criminalist, licenţiat în drept

V. IFTENIEProf. dr., medic legist, licenţiat în drept

Antigona Camelia IORDANALector dr., jurist

ABSTRACTÎntr-o abordare inedită, articolul aduce în discuţie dificila şi controversata problemă a eutanasiei, pe

care o analizată din perspectivă atât socio-medicală cât şi juridico-penală. În acest sens este propusă o definiţie complexă termenului, din care rezultă importanţa unei reglementări legislative ferme şi faptul că, în practică, eutanasia ar trebui realizată exclusiv atunci când există acordul de voinţă al subiectului, precum şi o clasificare, cu note de originalitate, prin care se încearcă o delimitare între diversele moduri de interpretare a situaţiilor, posibil de întâlnit în activitatea concretă de realizare a acestei dificile opţiuni, prin care se întrerupe cursul firesc, natural al existenţei. Autorii consideră că acceptarea eutanasiei în condiţiile strict stabilite prin lege ar fi de natură să întregească dreptul, fundamental, la viaţă al fiinţei umane, prin includerea în componenţa sa şi a dreptului la moarte, astfel încât dreptul la viaţă să nu se transforme în obligaţia de a trăi.

Dreptul cel mai de preţ al omului, esenţial pentru însăşi existenţa societăţii umane, inclus în categoria drepturilor fundamentale, inviolabile, este dreptul la viaţă. Pe cât posibil la o viaţă decentă şi, de ce nu ? confortabilă.

În trecut, speranţa de viaţă a populaţiei primitive era de aproximativ 30 de ani, ulterior, odată cu progresul societăţii omeneşti, a crescut la 50. În prezent, datorită posibilităţilor terapeutice, rezultat al dezvoltării tehnico-ştiinţifice cu aplicabilitate în medicină, dar şi al ameliorării condiţiilor de trai, speranţa de viaţă a unei persoane este de 75 - 85 de ani. Şi va continua, probabil, să crească până la maximum teoretic, estimat ştiinţific (în lipsa îmbolnăvirilor sau traumatismelor), la 115 ani, ce ar constitui, conform determinării genetice, limita uzurii morale a organismului, prin epuizarea ciclurilor diviziunilor celulare (aproximativ 50).

În paralel cu acest fenomen al creşterii duratei medii de viaţă a fiinţei umane s-a născut întrebarea pertinentă dacă este drept, moral şi chiar util, să încercăm să prelungim viaţa unei persoane cu o morbiditate rebelă la tratament şi greu de suportat, în detrimentul calităţii unei existenţe, cel puţin acceptabile, mai ales atunci când realitatea dură, crudă (inumană ?) arată că nu mai este nimic de făcut şi finalul implacabil este iminent, când un picior a trecut deja în apa otrăvită, tulbure şi nămoloasă a Styx-ului.

Şi iată cum, din criptica minte umană, iniţial sub forma unui licăr plăpând care, din ce în ce mai mult, a prins curaj transformându-se într-un filament incandescent, a apărut, ca posibilitate de a pune capăt suferinţelor chinuitoare ale unei persoane aflate în stadiul terminal al unei boli incurabile, eutanasia, deşi se recunoaşte şi se respectă caracterul sacru şi inviolabil al vieţii. Cu toate că în majoritatea statelor dezvoltate, opinia publică se pronunţă în favoarea eutanasiei, această atitudine nu se oglindeşte şi în legislaţie, existând, putem spune, un vid juridic legislativ, o tăcere stânjenitoare a factorilor de răspundere, care aminteşte de stupida politică a struţului .

Prin demersul nostru încercăm să reaprindem flacăra discuţiilor asupra unui subiect incomod pe care majoritatea doctrinarilor epigoni preferă să-l arunce după uşă sau sub preş, atunci când se fac că nu-l văd, fiind orbiţi de lumina rece şi adiaforică a neonului la care scriu, rupţi de realitatea care nu le acceptă complicitatea.

37

Larg dezbătută, autorizată sub anumite condiţii (Olanda - 2001, Belgia - 2002, Luxemburg - 2008), acceptată (eutanasia pasivă sau sinuciderea asistată – Anglia, Danemarca, Elveţia, Australia) sau noţiune tabu înlocuită cu sintagma ,,ajutor în vederea producerii morţii” (Germania), eutanasia este o problemă delicată, ce depăşeşte abordarea socială, pe care principiile morale, religioase, filozofice, juridice, medicale etc., încearcă să o explice prin reglementările extrem de diverse specifice fiecărei naţiuni.

Etimologic, ,,eutanasia” provine din grecescul ,,eu” cu sensul de bun, bine, fericit şi ,,thanathos” ce face referire la moarte, deci s-ar putea traduce drept ,,moarte uşoară" sau ,,moarte fără dureri" ori ,,moarte dulce şi fără suferinţă".(Dicţionarul „Petit Robert’’)Ne punem întrebarea: poate să existe moarte fără suferinţă? şi dacă nu, atunci suferinţa apropiaţilor nu trebuie să fie luată în seamă? De ce trecem nepăsători pe lângă durerea, patima, năpasta, supliciul celuilalt? mai ales atunci când se apropie de final, când socoteşte cu mare scrupulozitate fiecare răsărit de soare pe care încă îl mai poate vedea! Iată numai câteva întrebări la care încearcă să răspundă actuala societate postmodernă.

În antichitate, datorită sensului filozofic, eutanasia sugera „arta de a murii”. După cum afirma Seneca: ,,N-am să renunţ la bătrâneţe, dacă mă va lăsa întreg... Dar dacă va începe să-mi scrântească sau să-mi ia minţile, dacă-mi va lăsa nu viaţa, ci numai suflarea, voi fugi din această hardughie putredă şi pornită la vale. N-am să-mi caut moartea, ca să scap de-o boală, să fie numai o boală care se poate vindeca şi care nu-mi întunecă mintea. N-am să ridic mâna asupra mea, ca să scap de dureri: a muri aşa înseamnă a te da bătut. Dar dacă mă voi convinge că suferinţa mea nu are sfârşit, voi pleca... Este un nevolnic şi un ticălos cel care moare din cauza durerilor, dar este un nebun cine trăieşte numai ca să sufere dureri.” În acelaşi sens s-a exprimat şi Epicur care, rezumând opiniile vremii, afirma: „Noi suntem stăpânii durerilor, stăpâni în a le suporta, dacă ele sunt suportabile, iar în caz contrar, stăpâni în a părăsi viaţa cu suflet liniştit, aşa cum părăsim teatrul dacă nu ne place.”

Se poate remarca că problema eutanasiei nu poate fi interpretată ca o simplă specificitate contemporană (şi afirmaţiile lui Seneca stau mărturie) ci trebuie abordată în complexitatea ei, în strânsă legătură cu filozofia existenţei individului privit ca o entitate unică bio-psiho-socio-spirituală, bine individualizată. Iniţial, sintagma eutanasie, care nu avea semnificaţia psihologizată de astăzi, desemna în antichitatea greco-latină ,,o experienţă de viaţă, o calitate a ultimelor instantanee ale vieţii”. Platon (,,Republica Ideală”) considera că medicii nu trebuie să mai îngrijească un om invalid, prelungindu-i viaţa, deoarece aceasta nu-i foloseşte nici lui şi nici statului. În secolul al XVI-lea moartea a devenit problema reprezentanţilor cetăţii: preoţi şi magistraţi care vizitau persoanele foarte bolnave, cu suferinţe majore şi îi convingeau să-şi accepte soarta, conform descrierilor lui Thomas More în tratatul său, Utopia, din anul 1516. Începând din secolul al XVII-lea subiectul a trecut progresiv din planul juridic şi politic în planul eticii medicale. Francis Bacon (,,Noul organon” - 1620) preciza că funcţia medicului este ,,de a îndulci suferinţele şi durerile, nu numai când aceste îndulciri pot conduce la vindecare, dar şi atunci când ele pot să servească la producerea unei morţi calme şi dulci”, întrucât posedă cunoştinţele necesare.

Eutanasia a conservat sensul său iniţial, de a uşura suferinţa subiectului pe parcursul evoluţiei procesului natural al morţii, dar a implicat şi intervenţia unui terţ (Samuel D. Williams – propune în anul 1870 la Birmingham Speculative Club ca ,,eutanasia să fie permisă în toate cazurile de boli însoţite de dureri şi lipsite de speranţă, în scopul producerii unei morţi rapide şi lipsite de dureri”) respectiv prin acţiunea medicului de a suprima viaţa pacientului, astfel că ,,eutanasia, ca modalitate a morţii, s-a transformat în eutanasie ca acţiune de ucidere”.

În secolul al XIX-lea dicţionarul Littre a definit eutanasia, pentru prima dată, drept o moarte dulce şi fără suferinţă, iar îngrijirile prin care se atenuau suferinţele (paliative în sensul actual al termenului) erau considerate măsuri de eutanasiere. La sfârşitul secolului al XIX-lea acest sens a alunecat spre accepţiunea penalistă şi condamnabilă a gestului respectiv de curmarea vieţii unei persoane aflate în suferinţă. Totuşi, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Louis Pasteur îşi eutanasia victimele bolnave de turbare. Primele atitudini care au apărut la începutul secolului al XX-lea în Europa au fost folosite, din păcate, de dictatura nazistă în sprijinul doctrinei sale, asimilând eutanasia eufuisticului termen de eugenie, prin care se înţelegea îmbunătăţirea patrimoniului genetic german (au fost omorâte peste 70.000 de persoane considerate ,,existenţe fără valoare vitală”). În anii 1960, ca urmare a progresului în domeniul tehnicilor de reanimare şi terapie intensivă, s-a admis că nu contează decât ,,moartea cerebrală" care, de fapt, reprezintă şi criteriul unanim acceptat al morţii organismului uman, în detrimentul ,,morţii cordului” sau a ,,morţii plămânului" (trepiedul vital Bichat). În această epocă doctorul Gilbert Debenedetti fonda la Paris ,,Societate de Thanatologie”. În anul 1974, trei laureaţi ai premiului Nobel - J. Manod, Ge. Thompson şi L. Pauling semnau un manifest în favoarea eutanasiei, iar Michel Landa, în 1980 întemeia Asociaţia pentru Dreptul de a Muri în Demnitate, el însuşi suferind de o forma de cancer bronho-pulmonar.

Aşa cum se menţionează în ,,Tratatul de medicină legală” - 1995 eutanasia presupune ,,provocarea de către medic a unei morţi precoce, nedureroase, unui pacient nevindecabil, pentru a-i curma o suferinţă grea sau prelungită, aflat în stadiul terminal”. Dicţionarul enciclopedic de psihiatrie defineşte eutanasia drept ,,moartea uşoară (fără dureri) provocată intenţionat unui bolnav incurabil, în faza terminală, pentru a-i curma suferinţa”, iar

38

în Dicţionarul explicativ al limbii române întâlnim următoarea definiţie: ,,metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea”.

În opinia noastră eutanasia, sau moartea prin compasiune ori moarte caritabilă şi de ce nu ? oportună, ar putea fi definită drept producerea, cu intenţie, de către medic, în baza unei prevederi legale, a morţii demne şi fără chinuri fizice, unor bolnavi incurabili sau malformaţi, dependenţi social, atunci când există solicitarea repetată, voluntară şi conştientă, matur chibzuită, explicit şi liber exprimată a persoanei în cauză şi diagnosticul medical de certitudine al afecţiunii respective, care are o evoluţie progresiv-deteriorativă indubitabilă spre deces sau este iremediabilă şi indiferent de orice alte considerente socio-economice, religioase şi/sau politice.

Din definiţia menţionată se desprind următoarele elemente prin care se poate caracteriza eutanasia: - eutanasia nu poate fi săvârşită decât de către medic, care are cunoştinţele biologice şi medicale necesare, referitoare la patologia incriminată, tratamentul curativ ce poate fi aplicat, stările terminale ale organismului uman, substanţele farmaco-dinamice ce pot fi folosite etc.; ori de câte ori eutanasia ar fi realizată de către orice altă persoană, care nu are calitatea de medic (exceptând subiectul în cauză), ne vom afla în faţa unui omor; - moartea, indiferent dacă este consecinţa acţiunii sau inacţiunii (abstenţiunii), este produsă întotdeauna cu intenţie directă; nu se admite intenţia indirectă sau praeterintenţia, deoarece medicul care săvârşeşte acest gest trebuie să prevadă rezultatul faptei sale şi să urmărească producerea lui;- eutanasia trebuie să fie reglementată printr-o lege organică astfel încât medicul, care va provoca ,,decesul nedureros” pacientului, să nu poată fi sancţionat juridic şi nici blamat de societate; - moartea prin eutanasie trebuie să fie considerată o moarte demnă, în sensul că persoana respectivă, având libertatea de voinţă, a ales singură calea finalului nehotărât încă de destin, bucurându-se de condescendenţă şi fiind scutită de dispreţul, de desconsiderarea celor de care a ajuns să depindă şi pentru care, în realitate, a devenit o povară;- moartea prin eutanasie trebuie să fie nedureroasă (,,moarte dulce”), fără chinuri sau suferinţe inutile, fiind deci excluse procedeele brutale de curmare a vieţii: decapitare, ştrangulare, înecare, înjunghiere, sângerare etc. Considerăm că utilizarea în acest scop a substanţelor farmaco-dinamice, indiferent de calea de administrare, este de natură să asigure o ,,moarte liniştită”;- eutanasia se adresează bolnavilor incurabili (patoeutanasie) dar şi malformaţilor handicapaţi (maleutanasie) dependenţi sociali; în ambele situaţii trebuie să existe diagnosticul de certitudine al bolii incurabile sau al malformaţiei ce determină dependenţa socială, stabilit de o echipă medicală complexă, interdisciplinară formată din cel puţin 5 medici, fiecare având gradul de medic primar, dintre care un medic legist, un specialist de terapie intensivă, un expert în terapie recuperatorie şi în mod necesar un psiholog-clinician, ceilalţi fiind stabiliţi în funcţie de patologia incriminată (oncologi, neurologi etc.);- solicitarea în vederea eutanasiei trebuie să fie explicită nefiind acceptată numai o cerere verbală din partea subiectului;- solicitarea considerăm că trebuie să fie repetată astfel încât să traducă voinţa reală a subiectului, adoptată după o matură chibzuinţă, după ce au fost cântărite judicios argumentele pro şi contra şi nu o decizie de moment luată în mod intempestiv; în acest sens sugerăm un număr de minim trei cereri făcute la un interval stabilit prin lege (de cel puţin o săptămână una faţă de cealaltă);- eutanasia nu poate fi realizată decât dacă solicitarea este făcută de subiect care, în mod obligatoriu, trebuie să fie în deplină cunoştinţă de cauză, deci persoana suferindă trebuie să aibă capacitatea psihică corespunzătoare care să-i permită să evalueze corect consecinţele hotărârii sale (să aibă discernământ). Nu putem fi de acord cu aplicarea eutanasiei persoanelor care datorită, pe de o parte, fie nedezvoltării cognitive (retard mintal) fie patologiei psihice, nu au capacitatea psihică de a aprecia critic realitatea (ceea ce ar putea fi interpretat ca lipsa sau reducerea discernământului) respectiv de a înţelege conţinutul şi consecinţele actelor pe care se întreprind, iar pe de altă parte, stării de comă (viaţă vegetativă), se află în imposibilitatea de a-şi exprima în mod lucid opţiunea. În ceea ce priveşte starea de comă considerăm că numai echipa medicală este abilitată să stabilească dacă şi cât anume se impune susţinerea artificială a funcţiilor vitale, acordul aparţinătorilor nefiind relevant întrucât, fără a avea cunoştinţe de specialitate, aceştia ar putea insista, în scopuri nu întotdeauna dezinteresate, să se continue protezarea cardio-respiratorie chiar dacă au fost constatate criteriile, unanim acceptate, ale morţii cerebrale, ce semnifică decesul individului (inclusiv din punct de vedere juridic), generând ,,încrâncenarea terapeutică” fără nici un beneficiu pentru ,,cadavrul care este forţat să respire”;- eutanasia nu trebuie să fie determinată de diferite alte motivaţii cum ar fi cele politice, etnice etc., indiferent cât ar fi costul întreţinerii persoanei respective.

Am făcut aceste precizări deoarece, în prezent, accepţiunea mai largă atribuită noţiunii de eutanasie reuneşte: eutanasia în sens strict, suicidul asistat şi abstenţiunea terapeutică, entităţi care, în opinia noastră, au semnificaţie deosebită.

Astfel conform formulării din raportul Comisiei europene privind problemele sociale, de sănătate şi familie din 10.09.2003, eutanasia reprezintă o acţiune sau o abstenţiune săvârşită cu singura intenţie de a pune capăt vieţii unui bolnav pentru a-i suprima durerile de unde şi concluzia că eutanasia se caracterizează prin:

- intenţie ( pune capăt vieţii),

39

- scop (suprimarea durerilor),- mijloace de punere în practică ( acţiuni sau abstenţiuni). Acelaşi document distinge între eutanasia pasivă, respectiv acţiunile de omisiune sau prin care este

întrerupt tratamentului de supravieţuire, cu intenţia de a pune capăt vieţii unui pacient, deoarece menţinerea în viaţă a acestuia printr-un tratament înverşunat, ar fi şi inutil dar şi condamnat de etica medicală, cu atât mai mult cu cât pacientul a refuzat acest tratament, şi suicidul asistat medical, ce face referire la situaţia în care un medic, la insistenţele repetate, voluntare şi matur chibzuite ale unui bolnav, îl ajută să-şi pună capăt vieţii.

În literatura medicală franceză (C. Chardot- Definitions et distinctions medicales indispensables a la reflexion ethique sur les fins de vie) au fost propuse următoarele definiţii pentru termenii ce fac referire la unele modalităţi prin care s-ar putea provoca decesul unui bolnav: - eutanasie respectiv moartea determinată de un îngrijitor sau de un apropiat pentru a uşura o viaţă declarată insuportabilă de către bolnav;- suicidul asistat medical ce ar semnifica moartea pe care şi-o provoacă un bolnav consecutiv administrării pe cale orală sau injectabilă a unei substanţe farmacodinamice care i-a fost recomandată şi pusă la dispoziţie de către un medic; distincţia dintre suicidul asistat şi eutanasie constă în faptul că, în timp ce în situaţia eutanasiei medicul provoacă decesul pacientului, în cazul suicidul asistat pacientul îşi induce el însuşi moartea, cu precizarea că în ambele cazuri intenţia de a provoca moartea se află atât în spiritul medicului cât şi al bolnavului(este elocvent în acest sens cazul medicului anatomo-patolog Jack Kevorkian care a ajutat la sinuciderea a cel puţin 130 de persoane aflate în situaţii medicale grave, fără soluţie terapeutică, prin utilizarea, iniţial a aparatului thanatron - maşina morţii, prin care erau administrate substanţele tanatogeneratoare şi ulterior, după pierderea licenţei în anul 1991, fiind în imposibilitatea de a mai putea procura substanţele respective, mercitron - maşina milei, ce utiliza monoxid de carbon; condamnat în anul 1999 la închisoare, a fost eliberat condiţionat în anul 2007); - renunţarea de a pune în practică a mijloacelor susceptibile să prelungească o viaţă compromisă (with holding) care, în opinia autorului mai sus menţionat, nu ar semnifica producerea morţii, întrucât aceasta se realizează la solicitarea bolnavului care şi-a exprimat hotărârea de a nu se mai întreprinde nici o măsură medicală, care din punct de vedere tehnic ar fi posibilă, pentru a i se prelungi vieţi; o astfel de decizie poate fi luată şi în cadrul secţiei de reanimare-terapie intensivă, în situaţia bolnavului aflat în stare de comă, atunci când situaţia medicală nu lasă nici o speranţă de revenire a pacientului; - sistarea metodelor de susţinere a funcţiilor vitale, de exemplu respiraţie artificială (with drawing), la solicitarea bolnavului, bazat pe principiul care guvernează activitatea medicală conform căruia nu poate fi efectuată nici o terapie fără acordul persoanei; în ambele situaţii menţionate (renunţarea sau oprirea tratamentului) întrucât există solicitarea pacientului lucid, major şi bine informat, medicul este eliberat de „obligaţia de mijloace”;- sedarea terminală face referire la situaţia unei persoane aflată la finalul unei existenţe chinuitoare datorată unor suferinţe majore, greu sau imposibil de stăpânit cu dureri incontrolabile şi o mare anxietate; administrarea medicaţiei sedative, necesară pentru atenuarea simptomatologiei, în doze din ce în ce mai ridicate conduce şi la alterarea stării de conştienţă astfel încât apare riscul scurtării duratei naturale a vieţii şi în consecinţă ar fi incorect ca astfel de practici să fie calificate drept eutanasie clandestină.

Eutanasia deşi se constituie într-un veritabil fenomen social, reprezintă însă, în realitate, un subiect incomod pe care politicienii, juriştii, corpul medical etc., sau cetăţenii obişnuiţi, nu au avut întotdeauna curajul să-l abordeze cu sinceritate şi dezbrăcat de hainele strâmte ale unei morale îndoielnice, discuţiile asupra acestui concept fiind marcate de prejudecăţi etico-morale, religioase, emoţionale etc. Lăsând însă la o parte divergenţele de opinii, eutanasia fiind o chestiune de drept, întrebarea care se pune este: are dreptul o persoană să decidă asupra propriului său corp, asupra propriei existenţe deci inclusiv asupra propriului mod şi timp de a muri ?

Dihotomizarea răspunsurilor este fundamentată pe drepturile omului, considerate ca fiind concretizarea drepturilor naturale şi anume ,,un ansamblu de reguli ideale de conduită umană, superioare regulilor de drept pozitiv, impuse tuturor, inclusiv legiuitorilor”, conform unei concepţii idealiste a fundamentelor regulilor dreptului.

Problema eutanasiei pune în discuţie unele din aceste drepturi: dreptul la viaţă, dreptul la libertate, dreptul la demnitatea umană, protejate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948, Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice din 16.12.1966, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului din 4.11.1950. Textele internaţionale consfinţesc dreptul la viaţă, fără însă a-l defini, în timp ce eutanasia este interpretată ca fiind contrară dreptului la viaţă, interpretare care a fost extrem de disputată. În acest sens prin Recomandarea nr. 1418 din 1999 Adunărea Parlamentară a Consiliului Europei a propus statelor membre să susţină interdicţia suprimării vieţii unui bolnav aflat într-o fază terminală sau pe moarte.

Se naşte întrebarea: ,,dreptul la viaţă implică şi obligaţia corelativă de a trăi ?” sau ,,dreptul la viaţă include şi dreptul la moarte ? ” aşa cum a reţinut Curtea Supremă a S.U.A. în afacerea Nancy Cruzan? (La data de 11.01.1983, în urma unui accident rutier, Nancy Beth Cruzan în vârstă de 25 de ani este aruncată din autovehiculul pe care îl conducea, într-un şanţ cu apă, unde este găsită fără semne vitale de paramedici, care au

40

instituit însă măsurile de resuscitare; rămasă apoi, în spital, în stare de comă, pe fondul encefalopatiei anoxice – s-a apreciat că ar fi stat în stop cardio-respirator aproximativ 15 minute – şi reluându-şi respiraţia spontană, i s-a montat un tub pentru alimentaţie artificială; după ce iniţial a respins solicitarea părinţilor victimei, convinşi de inutilitatea continuării efortului terapeutic ţi a alimentaţiei, care o menţinea în starea vegetativă persistentă din care fiica lor nu mai putea să-şi revină, de a accepta îndepărtarea gastrostomei, Curtea Supremă a admis ulterior, pe baza unor „dovezi clare şi convingătoare”, în data de 14.12.1990, sistarea alimentaţiei artificiale, astfel încât, la data de 26.12.1990, se produce decesul). Pe de altă parte remarcăm faptul că un drept fundamental şi inviolabil şi anume dreptul la viaţă, se transformă într-o obligaţie pentru sine însuşi, uneori foarte greu de îndeplinit. Astfel, pe bună dreptate, Ramon Sampedrod (devenit tetraplegic în anul 1968 la vârsta de 25 de ani, după un accident produs în timpul unor scufundări subacvatice şi decedat în anul 1998 prin intoxicaţie cu cianură de potasiu; ulterior, o prietenă apropiată Ramona Maneira, a admis că ,,pentru dragoste” îi furnizase lui Ramon cianura pe care acesta a băut-o cu un pai) care a luptat în Spania pentru dreptul său la o sinucidere asistată, considera că ,,a trăi este un drept, nu o obligaţie”, preluând într-un fel ceea ce afirmase în anul 1889 medicul englez W. Osler ,,dacă o viaţă merită trăită atunci şi sfârşitul ei merită”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat expres că dreptul la viaţă este valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, prin decizia din 22 martie 2001 Stchetz Kesslov şi Krenz împotriva Germaniei. Această recomandare indirectă de condamnare a eutanasiei a fost reconfirmată în aprilie 2002 când Curtea a fost chemată să se pronunţe asupra cererii de eutanasie înaintată de o britanică de 44 de ani, Diane Pretty suferindă de o boală degenerativă a sistemului nervos, extrem de dureroasă. Dreptul englez nu sancţionează sinuciderea, dar maladia avansată a d-nei Pretty nu-i permitea să comită singură acest gest, motiv pentru care aceasta dorea să obţină ajutorul soţului său. În faţa Curţii ea a invocat art. 2 – Dreptul la viaţă, art. 3 – Interdicţia la tratamente inumane şi degradante, art. 8 – Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 – Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, precum şi art. 14 – Interdicţia discriminării, a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului susţinând că interdicţia generală a sinuciderii asistate constituie o discriminare a persoanelor care nu pot să se sinucidă fără ajutor, faţă de persoanele valide care pot să-şi exercite dreptul la moarte. Totodată prevalându-se de art. 2 a susţinut că fiecare individ are dreptul să decidă dacă vrea să trăiască sau nu şi că, aşa cum dreptul la viaţă este garantat şi dreptul la moarte trebuie să fie garantat. Curtea europeană a respins cererea printr-o controversată argumentare („Dreptul la viaţă nu egalează dreptul la moarte căci articolul 2 protejează dreptul la viaţă fără de care folosinţa oricăruia dintre celelalte drepturi şi libertăţi garantate de convenţie ar fi iluzorie. Curtea pune accent pe obligaţia statului de a proteja viaţa.” – Rezoluţia nr. 1418) care a contribuit de fapt la amplificarea dezbaterilor.

Prin raportul asupra eutanasiei (9898) supus Comitetului pentru probleme sociale, de sănătate şi familie din 10.09.2003, avocatul elveţian M. Dick Marty a prezentat statelor membre ale Consiliul Europei o propunere ce viza legiferarea eutanasiei, argumentată prin constatarea făcută, ce a relevat faptul că, în practica medicală se utilizează în mod discret (secret) această metodă, fiind în rare cazuri sancţionată, deşi este ilegală, ceea ce generează riscul unor abuzuri. Raportorul conchide că, dacă se doreşte menţinerea supremaţiei dreptului, trebuie compensată distanţa dintre lege şi practică printr-o punte de legătură eficientă, care să armonizeze punctele de vedere, fără însă a se aprecia că, prin eutanasie, s-ar reduce respectul faţă de viaţa fiinţei umane şi nici că o astfel de metodă ar trebui să constituie o obligaţie a corpului medical. Proiectul de rezoluţie provoca guvernele statelor membre ale Consiliului Europei să-şi pună întrebarea dacă ar fi de conceput introducerea unor norme juridice, acolo unde încă nu există astfel de norme, care să exonereze de răspundere pe medicii care acceptă să ajute ,, bolnavii incurabili care suportă suferinţe constante şi intolerabile, fără speranţă că starea lor se va ameliora”, să pună capăt vieţii, dacă există cereri voluntare repetate şi matur chibzuite, conforme condiţiilor şi procedurilor riguroase şi transparente stabilite de lege. În anul 2008 Consiliul Europei a condamnat eutanasia activă, dar şi încrâncenarea terapeutică, recomandând aplicarea în astfel de cazuri a medicaţiei paliative.

Statele europene au poziţii şi legi diferite privind eutanasia, de unde se pot distinge patru tipuri de abordări:

- ţări în care eutanasia este legalizată,- ţări în care eutanasia pasivă este admisă, într-o formă sau alta,- ţări care autorizează suicidul asistat,- ţări în care eutanasia este formal interzisă, în oricare din formele sale.La data de 1.04.2001, în Olanda era adoptată legea privind controlul întreruperii vieţii practicată la

solicitarea pacientului şi ajutorul la suicid, în urma unor numeroase dezbateri publice şi parlamentare, a unor studii ştiinţifice şi a jurisprudenţei tribunalelor, sub forma unui amendament la art. 239 din Codul penal, astfel: ,,Oricine pune capăt vieţii unei persoane la solicitarea expresă a acesteia riscă 12 ani de închisoare şi amendă de categoria a cincia. Un astfel de act nu reprezintă un delict dacă terţul este un medic care a notificat acest lucru unui expert medico-legal al districtului, conform legislaţiei în vigoare şi a respectat criteriile stipulate: solicitarea voluntară, bine chibzuită a bolnavului, suferinţe intolerabile fără perspective de ameliorare, avizul unui medic independent, metode medicale şi umane de punere în practică a faptei.” Suicidul asistat este definit drept ,,fapta de a ajuta în mod intenţionat o altă persoană să se sinucidă sau procurarea pentru un terţ de

41

astfel de mijloace”, conform art. 294 prg. 2 din Codul penal. Un proiect de lege care îi vizează pe minori se află în dezbatere de mai mulţi ani. Bazată pe experienţa olandeză, Belgia a adoptat în septembrie 2002 legea care autorizează eutanasia, conform căreia medicul care practică eutanasia nu comite o infracţiune dacă respectă condiţiile şi procedurile prevăzute de lege şi se asigură că: pacientul este major sau minor emancipat, capabil şi conştient în momentul în care a făcut solicitarea scrisă; solicitarea este formulată în mod voluntar, gândită, repetată şi nu un gest săvârşit în urma unor presiuni exterioare; pacientul se află într-o situaţie medicală fără ieşire care-i provoacă suferinţe fizice şi psihice constante şi insuportabile ce nu pot fi ameliorate. Totodată medicul este obligat ca, în prealabil, să fi avut o discuţie cu pacientul pe care să-l fi informat asupra stării sale de sănătate, să solicite avizul unui confrate, să se asigure de persistenţa suferinţei, să se consulte cu echipele medicale responsabile cu pacientul, să se consulte cu apropiaţii acestuia şi cu un psihiatru dacă moartea pacientului nu este iminentă. După Olanda şi Belgia, Luxemburgul este a treia ţară din Uniunea Europeană care a legalizat eutanasia, în 20 martie 2009, când Marele duce Henri al II-lea a promulgat legea adoptată în decembrie 2008. Conform prevederilor acesteia (art. 2): “Nu este sancţionată penal şi nu poate da loc unei acţiuni civile în daune interese fapta medicului de a răspunde unei cereri de eutanasie sau de asistenţă la suicid, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. pacientul este un major capabil şi conştient, în momentul în care solicită aceasta; 2. solicitarea este voluntară, adânc gândită şi, dacă e cazul, repetată, şi nu rezultă ca urmare a unor presiuni exterioare; 3. pacientul se află într-o situaţie medicală fără ieşire şi se află într-o stare de suferinţă fizică sau psihică constantă şi insuportabilă fără perspectiva ameliorării, rezultat al unei afecţiuni accidentale sau patologice; 4. solicitarea pacientului de a se recurge la eutanasie sau la suicid asistat este consemnată în scris.” Legea luxemburgheză defineşte eutanasia ca fiind „actul, practicat de un medic, care pune intenţionat capăt vieţii unei persoane, la solicitarea expresă şi voluntară a acestuia” iar suicidul asistat reprezintă „fapta unui medic de a ajuta intenţionat o altă persoană să se sinucidă sau procurarea pentru o altă persoană a mijloacelor care au acest efect, la cererea expresă şi voluntară a acestuia.”

În prezent se constată o polarizare a opiniilor fără a se putea stabili care este punctul de vedere pozitiv şi care negativ, unde este răsăritul (lumina) şi unde apusul (întunericul), cine are dreptate şi cine nu. Adepţii eutanasiei susţin: ,,faptul că o persoană solicită eutanasia nu înseamnă că ea renunţă la dreptul ei la viaţă ci, din contră, această persoană îşi exercită acest drept, fixând limitele protecţiei pe care personal şi-o doreşte”. De fapt dreptul la viaţă nu fundamentează interdicţia eutanasiei şi nici nu întemeiază legalizarea sa. Un alt drept fundamental, invocat adesea pentru legalizarea sau nu a eutanasiei, este dreptul la demnitate umană. De exemplu, dezincriminarea eutanasiei în Olanda a fost considerată ca ,,o violare a demnităţi umane" de către Vatican dar şi ca apogeul demnităţii umane de către Asociaţia pentru Dreptul de a Muri în Demnitate.

De obicei, grupurile care condamnă avorturile sunt şi cele care se împotrivesc eutanasiei, cum ar fi, spre exemplu:

• grupurile ultra-religioase care, de altfel, se opun libertăţilor personale şi în multe alte sectoare ale vieţii pe considerentul că viaţa este un dar de care omul nu poate dispune după bunul său plac;

• diverse asociaţii medicale constituite în vederea salvării şi prelungirii vieţii (până unde?), care protestează şi împotriva sinucigaşilor, susţinând că asistenţa medicală, la ora actuală, este în măsură să combată în mod eficient durerea şi implicit suferinţa generată de patologia incurabilă (prin medicaţie paliativă);

• grupurile de infirmii care consideră că eutanasia este primul pas spre tendinţa de a pune capăt vieţii persoanelor cu handicap, fără acordul acestora.

Cei care se opun eutanasiei susţin că:- există posibilitatea de a se găsi un remediu chiar şi într-un viitor incert;- nu se poate curma o viaţă de om, în funcţie de standardul economic;- poate exista o presiune financiară asupra bolnavului atunci când terapia necesită costuri ridicate, ceea ce îl va determina să aleagă o moartă rapidă; - poate interveni presiunea morală exercitată de apropiaţii;- valoarea ,,ultimelor clipe" este de neînlocuit;- nimeni nu poate decide asupra momentului morţii unei persoane;- se poate ajunge ca oamenii să fie ,,eutanasiaţi” la apariţia unor probleme minore de sănătate;- această metodă poate deveni un instrument de presiune socială sau politică;- este o modalitate ideală prin care se poate disimula omuciderea unei persoane incomode;- când bolnavul incurabil îşi exprimă dorinţa de a muri acesta traduce de fapt deznădejdea şi nu intenţia de fi ucis.

De asemenea, întrucât demnitatea unei persoane nu este dată nici de aspectul său exterior şi nici de capacitatea sa de comunicare, ci numai de statutul de fiinţă umană, drepturile omului trebuie să fie aplicate tuturor persoanelor, fără nici o condiţie, pentru că sunt fiinţe umane, iar demnitatea în moarte nu implică recurgerea la eutanasie, ci utilizarea medicaţiei paliative ca o garanţie a respectării demnităţii unei persoane.

Adepţii eutanasiei aduc următoarele argumente: - eliminarea suferinţelor inutile ale unei persoane condamnate de natură;- boala este percepută de pacient ca o degradare inacceptabilă;

42

- sentimentul de inutilitate şi de povară socială al bolnavului;- o economie, în sensul că se poate canaliza efortul terapeutic spre alt pacient;- când dispare speranţa că viaţă mai poată fi trăită, eutanasia este de preferat;- este incriminată ,,patima terapeutică” (distanasie) prin care sunt menţinute funcţiile vegetative ale ,,cadavrelor care respiră";- prin reglementare legală se va evita clandestinitatea gestului şi vor putea fi excluse derapajele prin ingerinţe politice;- fiind singurul titular al drepturilor asociate asupra propriului corp, omul poate decide în mod liber când îşi va înceta existenţa terestră, ca o modalitate de aplicare a libertăţilor individuale.

Revenind la sensul termenului de eutanasie, aşa cum l-am definit, şi anume de procedură, metodă, gest, manoperă prin care se provoacă moartea demnă şi fără chinuri la solicitarea unei persoane lucide, pentru a pune capăt suferinţelor sale, considerăm că aceasta se poate prezenta sub mai multe forme (sens în care propunem o serie de termeni care, odată acceptaţi, ar permite o exprimare mai fluentă):

1. În funcţie de modalitatea de intervenţiei a medicului în tanatogeneză (modul de acţiune al medicului): - eutanasia activă (pozitivă), ce presupune intervenţia activă a medicului, printr-o acţiune pozitivă sau comisivă cum ar fi, spre exemplu, administrarea unei substanţe letale; - eutanasia pasivă (negativă), respectiv întreruperea sau neacordarea tratamentului necesar menţinerii în viaţă a pacientului aflat în stadiul terminal al unei boli incurabile, deci o acţiune negativă sau inacţiune. Despre eutanasia pasivă se susţine că absenţa sau întreruperea tratamentului de supravieţuire constituie un act fundamental, distinct de eutanasia activă; faptul de a nu trata un pacient sau întreruperea tratamentului echivalează cu lăsarea pacientului să moară de moarte naturală, în timp ce numai eutanasia activă cauzează moartea înaintea termenului natural. La polul opus, se consideră că absenţa sau întreruperea tratamentului sunt forme ale eutanasiei întrucât, moral, este vorba de intervenţii active (nu face, deşi poate şi trebuie să facă), ca şi injecţia letală. Se poate distinge şi o a treia categorie de opinii, conform căreia trebuie să se aştepte ca moartea să survină în mod natural, atunci când ea este inevitabilă şi când nu mai există nici o raţiune clinică sau morală să se intervină, asigurându-se însă, între timp, o medicaţie paliativă. Faptul de a nu administra sau de a întrerupe tratamentul medical ori de a suprima protezarea cardio-respiratorie prin care este menţinut în viaţă un pacient, este considerat un act de eutanasie pasivă.

2. În funcţie de modul în care este provocat decesul consecutiv intervenţiei medicului (cum se obţine rezultatul tanatogenerator):- eutanasia directă sau eutanasia vero în care medicul, prin acţiunea sau inacţiunea sa, provoacă în mod direct şi nemijlocit moartea pacientului (administrarea substanţei letale, neadministrarea oxigenului, etc.) ce reprezintă modalitatea obişnuită prin care este generat, de regulă rapid, decesul;- eutanasia indirectă sau pseudoeutanasia atunci când activitatea medicului nu are ca finalitate producerea directă şi nemijlocită a decesului; pseudoeutanasia, fără a fi considerată activitate inadecvată de asistenţă medicală (malpraxis), poate îmbrăca două aspecte: fie terapia acordată de medic se adresează unor simptome sau semne (tuse, vomă, febră etc.) ce traduc apariţia unor complicaţii, fără a se asigura tratamentul patologiei de baza (spre exemplu cancer metastatic care ar beneficia de radio sau chimioterapie), fie se asigură numai tratamentul paliativ, al menţinerii funcţiilor vitale, deşi pacientul a dezvoltat complicaţii (infecţioase) care nefiind tratate vor determina decesul.

3. În funcţie de poziţia subiectivă, de implicare a pacientului:- ortoeutanasie – eutanasia efectuată la solicitarea repetată a pacientului care întrevede şi

conştientizează suferinţa îndelungată şi chinuitoare, înjositoare pe care ar trebui să o suporte; - paraeutanasie – eutanasia realizată la solicitarea repetată a pacientului căruia medicul i-a explicat

iminenţa deznodământului infaust, datorită inexistenţei unor mijloace terapeutice adecvate, a limitării posibilităţilor de tratament, considerată şi eutanasia prin resemnare.

4. În funcţie de cauza morbidă ce generează suferinţa pacientului care justifică moartea caritabilă:- patoeutanasie – eutanasia care se adresează persoanelor cu boli organice (fizice) grave, nevindecabile,

cu evoluţie certă spre deces;- maleutanasie – eutanasia rezervată persoanelor cu malformaţii imposibil de remediat.5. În funcţie de persoana care provoacă în mod nemijlocit decesul:- heteroeutanasia - în care medicul este cel ce intervine tanatogenerator; reprezintă forma cunoscută de

eutanasie;- autoeutanasia sau sinuciderea asistată când moartea, deşi este provocată de subiect, în mod activ sau

prin neacceptarea tratamentului recomandat (deci o veritabilă sinucidere), este asistată de medic care, în această situaţie, nu intervine (nici direct, nici indirect) în declanşarea morţii, dar supraveghează instalarea decesului putând interveni dacă moartea nu se produce.

Ne exprimăm serioase rezerve asupra unei (în opinia noastră, controversate) clasificări a eutanasiei în funcţie de acordul subiectului şi anume:

• eutanasia voluntară în care există acordul persoanei în cauză;

43

• eutanasia non-voluntară în care există acordul rudelor, familiei etc., fără a se putea obţine acordul subiectului;• eutanasia involuntară în care nu există nici acordul subiectului (spre exemplu aflat în stare de comă profundă) şi nici al aparţinătorilor, decizia finală aparţinând numai echipei medicale ca rezultat al argumentelor ştiinţifice.

Considerăm că acceptarea acestor forme de eutanasie ar fi de natură să deschidă poarta şi aşa destul de uşor de manevrat, a deciziilor arbitrare şi de aici până la monstruozităţile de tip nazist (sperăm apuse pentru totdeauna) nu ar mai fi decât un singur şi destul de mic pas. Iată de ce reiterăm punctul de vedere exprimat şi anume că noţiunea de eutanasie, pentru a-i respecta sensul în care a fost creată, trebuie rezervată, în opinia noastră, exclusiv situaţiilor în care, nu numai că există acordul liber exprimat, neviciat, al subiectului, ci şi solicitarea repetată a acestuia, celelalte situaţii, mai mult sau mai puţin arbitrare (uneori interesate!), putând fi altfel definite, deoarece, în realitate, nu avem cum să ştim dacă gestul nostru, prin care am decis şi am provocat moartea celui aflat în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, a fost bun, dorit şi necesar sau rău, l-a scutit într-adevăr de suferinţă sau, din contră, l-a apropiat de ea, câtă vreme sunt atâtea interpretări ce sunt atribuite celor două sintagme, situate antitetic, viaţa (începutul ?) şi moartea (sfârşitul ?).

Dezbaterile asupra eutanasiei confruntă două grupuri de valori: unul care susţine dreptul individului de a lua decizii referitoare la propria sa viaţă şi implicit asupra momentului şi felului morţii sale în acord cu propriile credinţe şi sisteme de valori punând astfel în lumină „dreptul de a avea acces la o moarte demnă”, în opoziţie faţă de celălalt grup care, negând acest drept, consideră prohibită intervenţia medicului în sensul decalării momentului morţii unei persoane, şi în consecinţă acesta nu va putea să aplice eutanasia fără a se expune la urmări juridico-penale.

Şi medical dar şi juridic suntem ferm adepţii primului grup, deci optăm pentru libertatea de alegere a individului atât timp cât solicitarea sa este repetată, voluntară, iar consimţământul său nu este viciat.

De altfel, pretutindeni în lume medicii pun capăt vieţii pacienţilor incurabili, într-o forma sau alta, dar în secret şi căpătând în mod nejustificat sentimentul de culpabilitate, care-i va expune puniţiei eriniilor, născute de Gaia din sângele lui Uranus (mutilat) tocmai pentru a pedepsi. Dreptul se pare că a demisionat în faţa acestei realităţi, deşi ar trebui să aibă curajul să o înfrunte. În pofida demersurilor şi a implicărilor socio-juridice pe care le incumbă, eutanasia continuă să rămână ignorată în drept, dar consacrată în fapt. Prin comparaţie ,,suicidul nu este nici un drept, nici o libertate, este o simplă stare de fapt”. Iar justiţia nu consideră că trebuie să recunoască un drept la sinucidere, dar nici să reprime tentativa la suicid. Legalizând eutanasia, în locul menţinerii unei, în realitate, pseudointerdicţii şi clarificând, printr-o lege organică, situaţiile în care s-ar putea aplica moartea demnă şi fără dureri, considerăm că s-ar respecta libertatea deciziei unei persoane lucide, dar a cărei soartă a fost deja hotărâtă de neînduplecata Tyhe şi nu s-ar mai crea situaţii stânjenitoare între medic şi pacientul incurabil care doreşte să moară.Numai printr-o procedură corectă şi amănunţit reglementată, împletită armonios, cu definirea precisă a domeniului de aplicare a eutanasiei, se poate permite înlăturarea arbitrarului care există încă, în majoritatea ţărilor, referitor la aceasta spinoasă problemă.

Actuala dilemă existenţială dată, pe de o parte de obligativitatea conservării vieţii oricărei fiinţe umane, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, vârstă, apartenenţă politică sau religioasă etc., inclusiv de starea de sănătate/boală, iar pe de altă parte de neomeneasca atitudine pasivă, de neimplicare în faţa suferinţei grave şi irecuperabile pe care o constatăm la un semen, dar pe care nu vrem, din diverse considerente, să o şi curmăm, deşi putem face acest lucru, cu respectarea demnităţii celui care se află deja pe necunoscutul drum al eternităţii, ne obligă la o profundă cugetare asupra variantei care ar trebui să predomine.

În opinia noastră, actul medical, în amploarea şi măreţia lui, trebuie să-şi aducă aportul şi la alinarea suferinţei celui pentru care speranţa vieţii a murit demult, ajutându-l, numai dacă vrea şi solicită conştient acest lucru, să nu devină o povară pentru cei din jur, un paria căruia, de fapt, ceilalţi îi doresc decesul. Cine are de câştigat spre exemplu din distanasie, din încrâncenarea terapeutică prin care se încearcă sfidarea strategiei, abil aleasă de natură pentru a realiza schimbarea, înlocuirea individului uzat sau devenit inapt, în vederea asigurării perenităţii evoluţiei speciei ? Poate numai experimentul ştiinţific care, în astfel de împrejurări, se realizează asupra unui individ ale cărui funcţii vitale, monitorizate cu precizie, sunt forţate să existe, să pâlpâie, în vântul stârnit de suflul sideral al morţii care îl împinge spre implacabila îmbrăţişare a lui Hades, în pofida sorocului care, deja, s-a împlinit.

Mentalitatea oamenilor s-a schimbat, gradul de cultură este tot mai înalt, credibilitatea unor percepte religioase tot mai contestată, tabu-urile de altădată se năruie sub simplitatea realităţii demonstrabile şi, ca o consecinţă firească în legătura cu subiectul supus discuţiei, tot mai multe persoane acceptă sau cochetează cu ideea că eutanasia nu este atât de neagră (deşi este o cale spre întuneric... sau spre o altă lumină?) şi oricum preferabilă abandonării în pustietatea sălbatică a unui destin inexorabil, a celui care a ales de bunăvoie, înaintea veleatului, să călătorească în ţinutul infernal al umbrelor (dar poate şi al comorilor nebănuite sau nedescoperite...încă!) în condiţiile unei legislaţii limitative.

44

BIBLIOGRAFIE1. Eutanasia – tolerată, legalizată sau acceptată, V. Iftenie, Antigona Iordan; Revista de Medicină Legală, XII, nr. 1, martie 2004;2. Eutanasia – legislaţie comparată, Antigona Iordan, V. Iftenie, Revista de Medicină Legală, XII, nr. 3, septembrie 2004;3. Sinuciderea – un paradox, T.Butoi, V. Iftenie, Al. Boroi, Al. Butoi, ed. Ştiinţelor Medicale – Orizonturi, Bucureşti, 2001;4. Tratat de Medicină legală, sub redacţia V.Beliş, editura Medicală, Bucureşti, 1995;5. Eutanasia şi sinuciderea asistată - 6. Jack Kevorkian – Wikipedia, the free encyclopedia;7. Nancy Cruzan – Wikipedia, the free encyclopedia; 8. L'euthanasie, Problemes de definitions, Chantal Dreyer, Juin 2001;9. L'euthanasie: Meurte par compassion ou respect de la lignite humaine?, S. Gougeon, G. Montel, C. Herve, Juin 2001;10. L'euthanasia et alternative sociale et enjeux pur l'etique chritienne, M. Maret, Ed. Sf. Augustin, 2000, pag. 16;11. L'eutanasie, la fin d'un tabou, S. Aurenche, ESF editeur, 1999, pag. 17;12. Du progres et de la promotion des savoires (1605), F. Bacon, Livre second, Paris, 1991, pag.150;13. http://www.inserm.fr/ethique/cours.nsf/0/5386fTe5031c8b980256ab60035d211 6.10.200314. Lorand Hecser, Katalin Sikiodi-Palfi, Atitudinea medicală în faza terminală a bolii incurabile: probleme medicale, medico-legale si juridice, în Info medica nr. l 200215. Pour ou contre l'euthanasie?, http://christweb.free.fr/page38, html din 4.10.200316. Carine Durrieu-Diebolt, L'euthanasie - soins palliatifs, http://sos.net.eu.org/medical/euthanas. html din 2.10.200317. Societe: le dibat sur l'euthanasie relance; vendredi 26 sept.2003, http://www.fenetreeurope.eom/actu/2003/09/a 2498. html din 2.10.200318.Marc Verstraete: Le debat sur l'euthanasie, http://www.smslgv.be/tijdschrift/yaagangen/2000/nr4/le_debat_sur_leuthanasie html din 4.10.200319. Jerome, L'euthanasie et Ies droits de l'homme, http://perso.wanadoo.fr/mon_europe/fr/journal/1202/articles/drt pretty Z. html din 6.10.200320. Normandie, L'euthanasie en question,http://www.paris_normandie.fr/dossiers/2003/euthanasie/29kauchner. html din 6.10.200321. L'euthanasie, Senat, Services des affaires europeennes (juillet 2002), http://www.senat.fr/lc/lc109/lc109 mono, html din 13.08.200322. L'euthanasie, Senat, http://www.senat.fr/lc/lc49/lc49. html din 2.10.200323. L'euthanasie. http://www.educalai.qc.ca/LVD Loi/F01A_Capsules/index.php3?no-214 din 2.10.200324. L'euthanasie en Europe: un affaire de societe, http://www2.canoe.com/infos/dossiers/archives/2003/09/20030926 044737. html din 6.10.200325. Ludovic Hennebel, La depenalisation de l'euthanasie en Belgique,26. http://www.udh.org/downloads/journal2Hennebel. PDF din 6.10.200327. L'euthanasie: decalage opinion et legislation, etude comparee entre la France et Ies Etats-Units, FNEGE/ Synthese FACE 2001/ Etudes sectorielles28. M.A.Montoya, Eutanasia: historia y actualidad, http://usuarios.lycos.es/domiarmo/index 58. html? din 6.10.200329. Conseil de l'Europe, Comite directeur de bioethique, Reponses au questionnaire pour Ies Etats membres relatif a l'euthanasie 20 ian.2003, http://www.coe.int/T/F/Affaires_iuridiques/CooperationJuridique/Bioethique/Activites din 20.10.200330. L'euthanasie en debat, Entre la vie et la mort, http://www.catho.be/media/appel/nov.97/viemort. html din 2 J.10.200331. P.Deramaix, euthanasie: question ethique ou politique?, http://club.euronet.be/patrice.decamain/euthanasie. html din 21.10.200332. Infocatho, 30.09.2003 - Europe: L'euthanasie, un debat de societe, http://infocatho.cef.rr/fichieres_hrml/archives. din 6.10.200333. S.Gougeon, L'euthanasie: meurtre, par compassion ou respect de la dignite humaine?, http://www.inserm. fr/ethique)cours .nsf. din 21.10.200334. G.Ryckewaert, Le droit face a l'euthanasia, http://www.infotheque.info/ressource/2858. html din 21.10.2003

45

DINAMICA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ÎN ANUL 2009

Tamara MORARIU Constantin MICLĂU

Inspecţia Muncii

Pentru stabilirea domeniilor în care este necesar cu prioritate să organizeze acţiuni de îndrumare şi control, Inspecţia Muncii utilizează ca indicator determinant rezultatul analizei dinamicii accidentelor de muncă. Pe lângă indicii absoluţi (număr de accidente) şi relativi (indici de frecvenţă, de gravitate etc.) utilizaţi curent, anul acesta încercăm să prezentăm şi alte aspecte ale analizei accidentelor de muncă.

Datele statistice referitoare la evenimentele de muncă care au avut loc anul trecut în România reflectă începutul crizei din economia naţională. O parte dintre companii şi-au diminuat activitatea şi, pe cale de consecinţă, numărul de accidentaţi a scăzut semnificativ faţă de anii precedenţi.

Astfel, în anul 2009 s-au înregistrat 3476 de accidentaţi în muncă la nivel naţional, cifră care reprezintă 68,5% din totalul accidentaţilor la nivelul anului 2008. În anul precedent a scăzut numărul de angajaţi dar chiar şi cei rămăşi pe piaţa muncii au avut un ritm de lucru mai relaxat, situaţie reflectată în scăderea indicelui de frecvenţă a accidentaţilor (numărul de accidentaţi la mia de lucrători) de la 0,88‰ în anul 2008 la 0,67‰ în 2009.

Aceeaşi tendinţă descrescătoare au urmat-o şi numărul de accidentaţi mortal (276) şi indicele de frecvenţă al acestora, care în anul 2009 a avut valoare de 0,05, reprezentând 56,56% din indicele de frecvenţă al accidentaţilor mortal din indicele de frecvenţă înregistrat în anul 2008, respectiv 0,09.

În ceea ce priveşte sectoarele economice în care s-au înregistrat cele mai multe accidente, în anul 2009 pe primele două locuri s-au plasat ca şi în anul precedent construcţiile de clădiri şi extracţia cărbunelui.

Ponderea numărului de accidentaţi a înregistrat creşteri în industria alimentară şi în industria de prelucrare a lemnului şi de fabricare a produselor din lemn, deşi în valori absolute numărul de accidentaţi a scăzut în ambele activităţi economice. Această evoluţie denotă faptul că în aceste sectoare s-au făcut reduceri de personal mai mari decât nivelul de diminuare a activităţii.

Scăderi importante s-au înregistrat în sectoarele metalurgie şi fabricarea mobilei care în anul 2008 au reprezentat al optulea, respectiv al nouălea sector economic ca pondere a numărului de accidentaţi iar în anul 2009 aceste sectoare economice nu mai apar în primele 13 pe care le evidenţiază analiza.

În ceea ce priveşte repartizarea teritorială, cu excepţia zonelor minieră Petroşani şi industrială Prahova, în celelalte judeţe industrializate numărul de accidentaţi a scăzut în anul 2009 faţă de anul 2008. Scăderi semnificative s-au înregistrat în judeţele Braşov (189 accidentaţi în anul 2008 şi 116 accidentaţi în 2009) şi Cluj (171 accidentaţi în anul 2008 şi 100 în 2009).

Mai mult de 10 accidentaţi mortal s-au înregistrat în Bucureşti şi în judeţele Braşov, Timiş, Sibiu şi Dolj. Scăderi semnificative s-au semnalat în Bucureşti (42 de accidentaţi mortal în 2008 şi 16 în 2009), Galaţi (17 accidentaţi mortal în anul 2008 şi 8 în 2009), Constanţa (18 de accidentaţi mortal în 2008 şi 9 în 2009) şi Arad (12 de accidentaţi mortal în 2008 şi 4 în 2009).

2008 2009Industria alimentarăNumărul mediu de angajaţi 188.125 168.577Numărul de accidentaţi 161 137Indicele de frecvenţă 0,85 0,81Ponderea în total accidentaţi în România, % 3,1 4

Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemnNumărul mediu de angajaţi 93.484 74.502Numărul de accidentaţi 156 135Indicele de frecvenţă 1,668 1,85Ponderea în total accidentaţi în România, % 3 4

46

Un alt indicator în mărime relativă utilizat de Inspecţia Muncii pentru analiza dinamicii accidentelor de muncă este indicele de gravitate. Acesta reprezintă numărul total de zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă raportat la numărul mediu de salariaţi din perioada de raportare şi reflectă numărul de zile de muncă pierdute în economia naţională din cauza accidentelor de muncă. În anul 2009 indicele de gravitate a înregistrat o scădere semnificativă faţă de anii precedenţi pe acelaşi fond al încetinirii motoarelor economiei având în vedere că la o mie de lucrători s-au pierdut în medie 41,3 zile calendaristice, în timp ce în anii precedenţi indicii de gravitate înregistraţi au avut valori mai mari de 50 de zile de incapacitate temporară de muncă la mia de lucrători.

În schimb, indicele de durată medie, care reprezintă numărul de zile calendaristice cu incapacitate temporară de muncă raportat la numărul total de accidentaţi care s-au întors la lucru în perioada de raportare, a crescut în 2009 la valori ne mai atinse în ultimii cinci ani. Acest indice relativ creează o imagine a gravităţii accidentelor, a eficienţei medicinii recuperatorii dar şi a creşterii tendinţei de ieşire de pe piaţa muncii prin încadrarea într-un grad de invaliditate. Trebuie menţionat că o parte dintre cei care s-au întors la muncă în anul 2009 au fost accidentaţi în anul precedent.

Alte analize pe care le face Inspecţia Muncii pentru a semnala angajatorilor punctele general nevralgice au în vedere zilele din săptămână şi orele la care se produc cu frecvenţă crescută accidentele de muncă. Per total accidentaţi se observă o uşoară creştere a incidenţei accidentelor de muncă în zilele de marţi iar cele mai puţine se înregistrează, evident, sâmbetele şi duminicile când lucrează mai puţini angajaţi. În ceea ce priveşte accidentele mortale, datele statistice pun în evidenţă că cele mai multe au loc în zilele de miercuri şi incidenţe relativ mari se manifestă în zilele de marţi şi vineri.

Din punct de vedere al orelor de producere, cele mai multe accidente au loc în schimbul întâi iar cele mai puţine la schimbul trei, proporţional cu numărul de angajaţi care îşi desfăşoară activitatea în reperele orare susmenţionate. În schimbul întâi tendinţa generală, nu numai în anul 2009, este ca accidentele de muncă să se producă în jurul pauzei de masă şi la sfârşitul schimburilor.

Din punctul de vedere al vechimii la locul de muncă, per total, ponderea accidentaţilor cu vechime mai mică de cinci ani a rămas relativ aceeaşi, reprezentând 68% din totalul accidentaţilor în anul 2009, faţă de 70% în anul precedent. Modificarea semnificativă se remarcă în procentul accidentaţilor aflaţi în primul an la locul de muncă, care a scăzut de la 25,4% în anul 2008 la 18,8% în anul 2009, ca dovadă că numărul angajărilor sau schimbărilor de poziţii în companii a scăzut semnificativ în anul 2009.

În ceea ce priveşte cauzele accidentelor de muncă, se menţionează că din punctul de vedere al legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă, în baza de date se înregistrează cauza accidentului dar şi alte cauze care au concurat la producerea evenimentului.

Din păcate, cauzele legate de executant apar încă într-o proporţie covârşitoare de 90% printre cauzele care au condus la accidentarea lucrătorilor. În anul 2009, cei mai mulţi lucrători (1263) s-au accidentat din cauza executării necorespunzătoare a operaţiilor de muncă, ceea ce reflectă formarea insuficientă în şcoală şi la locul de muncă. Un sfert (792) din accidentaţii care au avut o contribuţie personală la producerea accidentelor au căzut de la înălţime sau de la acelaşi nivel, aceasta fiind principala cauză de accidentare oriunde în lume. Un număr mare (230), reprezentând 9,7% dintre accidentele care au avut cauze legate de executant, sunt accidentaţii care s-au expus riscurilor de accidentare în afara sarcinii de muncă, ceea ce denotă că angajatorii nu asigură întotdeauna o supraveghere adecvată şi nu manifestă o fermitatea suficientă faţă de actele de indisciplină tehnologică. Cauzele dependente de mijloacele de producţie au contribuit la accidentarea a 2236 de lucrători, număr care reprezintă 64,33% din totalul accidentaţilor la nivelul anului 2009. Din aceştia mai bine de jumătate (1377) au fost accidentaţi din cauze de natură fizică – deplasări sub efectul gravitaţiei, mişcări funcţionale ale maşinilor şi mecanismelor etc.

Cauzele legate de sarcina de muncă au generat accidentarea a 2022 de lucrători, cifră care reprezintă 64% din totalul accidentaţilor la nivel naţional, cele mai frecvente fiind deficienţele de îndrumare, supraveghere şi control, erorile sau omisiunile în prestabilirea operaţiilor de muncă şi repartizarea necorespunzătoare a executanţilor la locurile de muncă.

Anul Nr. invalidităţi Ponderea în total accidentaţi, %

2007 193 3,94

2008 223 4,39

2009 162 4,66

47

Mai trebuie menţionat că în cadrul dosarelor de cercetare, în anul 2009 inspectorii de muncă au făcut 164 de propuneri de continuare a cercetării sub aspect penal, în conformitate cu prevederile art. 128, lit. p) din Normele metodologice de aplicare a legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , aprobate prin H.G. nr. 1425/2006.

Criza economică care s-a suprapus peste tendinţele de globalizare şi peste modificările demografice ce caracterizează lumea de astăzi. Securitatea şi sănătatea în muncă sunt direct afectate de aceste forţe ale schimbării care guvernează contextul socioeconomic global. Companii din România şi din întreaga lume îşi micşorează producţia, îşi diminuează numărul de lucrători sau îşi închid porţile. Creşte munca temporară sau cu timp parţial, multe activităţi sunt externalizate sau subcontractate.

Această situaţie poate conduce la creşterea expunerii lucrătorilor la riscuri de accidentare şi de îmbolnăvire şi la condiţii improprii de muncă, la instruire insuficientă în domeniu, la oportunităţi mai puţine de participare la luarea deciziilor privind securitatea lor la locul de muncă.

În timpuri de criză, promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă îi poate ajuta pe lucrători să facă faţă factorilor de stres. Atenţie sporită trebuie acordată în timpul crizei repartizării personalului diminuat ca număr şi la alte activităţi pentru suplinirea celor concediaţi. Lucrătorii trebuie instruiţi adecvat pentru noile sarcini şi trebuie analizat stresul pe care îl induc încărcarea cu sarcini suplimentare şi nesiguranţa locului de muncă.De asemenea, în perioada de repornire a economiei lucrătorii, nu numai cei nou angajaţi ci şi cei reangajaţi sau rechemaţi din şomaj tehnic, trebuie instruiţi temeinic cu privire la modul de lucru în siguranţă.

Inspecţia Muncii prin acţiunile pe care le întreprinde şi prin materialele pe care le pune la dispoziţia angajatorilor (http://inspectmun.ro) încearcă să vină în întâmpinarea nevoilor lucrătorilor şi angajatorilor cu informaţii despre riscurile profesionale şi despre exemplele de bună practică de prevenire a acestora în scopul diminuării continue a numărului de accidente de muncă.

PÂNĂ LA PROBAŢIUNE, LA TEORIILE CAUZALE ALE DEVIANŢEI.O PERSPECTIVĂ SOCIO-PSIHO-RELIGIOASĂ

Alin LEŞFaculty of Psychology and Educational Studies Cluj Napoca

Faculty of Theology Orthodox SibiuInstitut des Hautes Etudes en Criminologie Paris

48

http://inspectmun.ro/

Abstract:Conectarea persoanei umane la interdisciplinaritate confesează o armonie ce este de dorit. Lăsând în

urmă acest echilibru individual potento-latent, omul îşi cântăreşte psihic, sau nu, consecinţele acţiunilor sale – cu efecte interdisciplinare de altfel – prin liberul arbitru pe de-o parte, iar pe de altă parte prin diferiţi factori echilibratori sau dezechilibratori, el fiind mai mult decât mai puţin responsabil pentru ei. În momentul în care nu mai poţi controla realitatea ce te inconjoară, tu, ca fiinţă raţională, eşti deraţionalizat, minimalizat, depersonalizat, patologizat şi trimis către o sferă inferioară de (supra)vieţuire. Devianţa este numele acestei noi situaţii în care omul este sedat de diferite grupuri de binoame: „neştiinţă-neputinţă”, „raţional-iraţional”, „necesitate-obligativitate”, „incultură-negativism”, „frustrare-agresivitate”. Ca orice formă patologică, devianţa pleacă din sânul familiei, familie ce – arată studiile – este întremată pe principii de viaţă nesănătoase, fără o stabilitate morală, fără un discernământ perpetuu în acţiunile cotidiene (şi nu numai), fără o notă acută de religiozitate şi fără un algoritm din care să rezulte o continuitate „economă” a suflului existenţial. Devianţa nu este în aceste cazuri decât o mască sub care se ascund deficienţe de ordin afectiv, psihologic, sociologic, cultural şi nu în ultimul rând, spiritual al celui în cauză, deficienţe parvenite dintr-o insuficientă gestionare a situaţiilor – constante, de altfel – mai mult sau mai puţin conflictuale din cadrul familiei. Probaţiunea este doar o sumă de efecte cumulate, nicidecum un fenomen cu o singură determinare cauzală. Astfel, în opinia noastră, evitarea sau scăderea (pe cât este posibil) a factorilor participanţi la fenomenul devianţei ar putea avea loc printr-o revenire, sistematică şi temporală, la „familie”, acel nucleu de bază al unei societăţi cât mai puţin putrede, acea formă superioară de satisfacere a nevoilor umane de bază şi acel filon de regenerare spirituală.

The human being’s association to interdisciplinary confesses a desired harmony. The hidden potent individual balance being left behind the human being psychically weights the consequences of his/her deeds, or not – otherwise with interdisciplinary effects – trough the free will on the one hand, or trough different factors of balance or of counterbalance on the other hand, him/her being more or less held responsible for them. At the moment when one could not control the surrounding reality anymore, one, as rational being is de-rationalized, minimized, de-personalized, pathologized and sent to an inferior sphere of survival. Deviance is the name of this new situation when the human being is being sedated by different groups of binomials: “ignorance – inability”, “rational – irrational”, “necessity – liability”, “illiteracy – negativism”, “frustration – aggresivity”. As any pathological form, deviance starts from the familiy, familiy which – studies show – is based on unhealthy life principals, lacking moral stability, lacking a continuous discernment in daily actions (and not only), an acute note of religiosity and an algorithm from which an “economical” continuity of the existential breath should result. In these cases deviance is but a masque under which emotional, psychological, sociological, cultural and at last but not least spiritual deficiencies are hiding. These deficiencies come from an insufficient administration of the situations – furthermore constant – more or less conflictual, running in the family. Probation is but a sum of accumulated effects not at all a phenomenon with a single causal determination. Thus, in our opinion avoiding or minimizing (as much as possible) the participating factors in the deviance phenomenon could take place through a temporal and systematical return to “the family” that main kernel of a society much less rotten, to that superior form of meeting the humanly main needs and to the spiritual regeneration spring.

Aportul omului la dezvoltarea omului cuprinde astăzi un anumit şir de teorii prin care se încearcă comprehensiunea cauzelor ce-i determină devianţa. Ne întrebăm adeseori unii dintre noi: a fost primul om agresiv? A fost dotat în mod natural primul om cu o anumită agresivitate? Dacă ne vom raporta şi la teologie, vom da peste perspectiva acesteia cu privire la agresivitate, perspectivă ce o regăsim în opera lui Larchet (1): „Cea dintâi funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănătate (Adam înainte de cădere, omul restaurat de Hristos) este de a se împotrivi la tot ceea ce-l poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu, abătându-l din calea spre îndumnezeire, pe care a fost pus la creaţie”. Sau aşa cum spune E. Fromm (1973), „organismul uman este oarecum programat pentru a mobiliza impulsurile de atac sau de fugă când survine o ameninţare în supravieţuirea sa” (36). Astfel, „naturaleţea” agresivităţii primului om a avut cu totul alte valenţe şi scopuri bine determinate. Ceea ce iese, însă, în evidenţă de aici este următorul lucru: când omul (cu atât mai mult cel contemporan) se decide să se raporteze doar la sine însuşi şi la valorile sale – agresivitatea fiindu-i învestită cu proprietăţi deliberate conştient sau inconştient, în cantităţi şi intensităţi cerute de context – o mare parte din contribuţia sa la activităţile societăţii din care face parte va aduce consecinţe negative, atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv. Prin urmare, în timp, societatea nu va face altceva decât să-l stigmatizeze pe un astfel de om, mai ales prin reacţiile sale care tind să exacerbeze devianţa, nicidecum să o reprime (2), această situaţie nou produsă – ne avertizează Goffman (3) – accentuând şi mai mult ostilitatea şi atitudinea rebelă a „devianţilor sociali” vis-a-vis de cele mai fundamentale instituţii: „familia, ierarhia vârstelor, divizarea stereotipă a rolurilor dintre sexe, angajarea legitimă cu normă întreagă... barierele de clasă, segregaţia rasială. Aceştia sunt marginalii (...). Dacă trebuie să existe un câmp de studiu numit devianţă, este probabil ca devianţii sociali astfel definiţi să formeze centrul său”. Ori, la rându-i, o continuare a stării deja produse îl va trimite pe delincventul în devenire în zona subculturilor deviante (2, 3).

49

Formula pe care am ales-o pentru prezentarea ideilor mele se va desfăşura după modelul de la complex la simplu, sau de la întreg la parte, sau de la efect la cauză, relevând ceea ce tocmai titlul scoate în evidenţă. Pentru început, am ales să vorbesc despre teoriile cauzale ale devianţei pentru ca, prin intermediul lor, să concluzionez cauza principală, în opinia mea, pentru care acestea au primit şi continuă să primească diferite clasificări, denumiri şi importanţă. În acest sens, vom prefera taxonomia efectuată de Turliuc (2) tocmai pentru conturarea unei imagini mult mai complexe şi mai realiste în acelaşi timp asupra fenomenului devianţei şi al comportamentului deviant. Prezentarea teoriilor va fi de aşa natură încât se va surprinde, pe cât este posibil, doar esenţialul. Către finalul prezentării mele, voi trimite firul de interes al subiectului de faţă şi unele piste de meditaţie tocmai către ceea ce ar trebui să preocupe pe fiecare persoană în parte din orice tip de societate, şi anume familia.

Astfel, după autorul citat anterior, teoriile devianţei se împart în cauzale şi cauzale comprehensive. Aici le vom traspune într-un stil clasificat doar pe cele cauzale, şi doar pe ele le vom trata, după care vom încerca să examinăm pe scurt ceea ce tratează fiecare. Ca un preambul la ceea ce urmează (şi asupra căruia voi reveni către sfârşit), vom spune doar că suntem în asentiment cu poziţia lui Turliuc (2) în privinţa nivelelor de interpretare asupra comportamentului deviant: „… un număr tot mai mare de cercetători de formaţie diferită sunt tot mai interesaţi de explicarea comportamentului deviant, în special a celui criminal. Dificultăţile acestora din urmă rezultă din faptul că infractorii aparţin practic tuturor categoriilor de vârstă, sex, profesionale, economice, culturale, caracteriale sau temperamentale, tuturor nivelelor dezvoltării mintale, după cum pot aparţine categoriei persoanelor sănătoase sau a celor bolnave psihic ş.a.m.d.”. Aşadar, vom avea următoarea clasificare:

1. Teorii cauzale 1.1. Teorii biologice1.2. Teorii bio-psihologice1.3. Teorii psihanalitice1.4. Teorii criminologice1.5. Teorii ale personalităţii normale/anormale1.6. Teorii psihologice ale învăţării sociale1.7. Teoriile influenţei familiale1.8. Teoriile influenţelor situaţionale1.9. Teoriile influenţei stimulilor climaterici nocivi

Ca o scurtă introducere, vom aminti doar contribuţiile diferitor specialişti, situate în timp, la ceea ce numim şi analizăm astăzi „teorii cauzale ale devianţei”. Una dintre contribuţii este cea a lui Cesare Beccaria, considerat a fi fondatorul dreptului penal modern şi al şcolii clasice de criminologie, apoi contribuţiile lui Phillipe Pinel prin teoria psihopatiei, contribuţiile lui Franz Joseph Gall prin intermediul lucrării „Anatomia şi fiziologia sistemului nervos şi a creierului în particular” (chiar dacă a susţinut unele idei dovedite a fi eronate), contribuţiile lui Lambert Adolphe J. Quételet, lui aparţinându-i noţiunea de „om mediu”, contribuţiile lui Cesare Lombroso prin intermediul teoriei anormalităţii biologice a criminalilor şi nu în ultimul rând, contribuţiile lui Raffaele Garofalo prin ceea ce a dovedit a fi „anormalitatea morală” a infractorului.Să încercăm să surprindem împreună caracteristicile cele mai importante ale teoriilor cauzale ale devianţei. Ca şi o notă, în tratarea teoriilor vom elimina stilul de numerotare prezentat anterior tocmai pentru o mai benefică derulare a prezentării şi înţelegerii lor.

a) Teoriile biologiceÎn privinţa abordărilor biologice, acestea au debutat prin a sublinia valoarea adaptativă a agresivităţii şi

rolul ei în conservarea indivizilor şi a speciilor, pentru ca, ulterior, să insiste asupra caracterului înnăscut al comportamentului agresiv.

În cadrul acestor teorii, una dintre ele este cea a etologiei. Precursorul ei, Konrad Lorenz a dezvoltat teoria etologică conform căreia agresivitatea răspunde nevoilor adaptative, indivizii mai agresivi sporindu-şi şansele de supravieţuire. Astfel, Lorenz a accentuat natura biologic-instinctuală a comportamentului agresiv, afirmând: „Este vorba de o energie instinctuală, acumulată într-o perioadă mare de timp şi, concomitent, de o descărcare şi (re)modelare a ei de către factorii raţionali şi conjuncturali” (2). Cu alte cuvinte, există o predeterminare genetică a comportamentelor agresive astfel că, pentru Lorenz, sensul agresivităţii nu este distructivitatea, ca la Freud, ci conservarea speciilor, ceea ce face din agresivitate „un instinct ca toate instinctele” (4).

Reprezentanţii sociobiologiei au insistat, aidoma etologilor, asupra valenţelor adaptative ale agresivităţii. Ei au susţinut că agresiunea apare pentru a spori probabilitatea transmiterii genelor agresorului la generaţia următoare (2).

Pe de altă parte, modelul neurobiologic pleacă de la analiza structurilor anatomice şi a sistemelor neurochimice implicate în producerea agresivităţii „normale” şi „patologice”. În interiorul acestui sistem se insistă asupra faptului că „reacţiile agresive au un mecanism neural, stimularea excesivă sau disfuncţiile anumitor formaţiuni nervoase producând comportamentul agresiv”. Weiger şi Bear amintesc de simptomele

50

agresivităţii stereotipe declanşate de anumite stări interne (cum ar fi boala sau oboseala). Mai putem aminti de agresivitatea emoţională sau afectivă ce este caracteristică epilepsiei. O altă componentă de interes pentru noi este implicarea glandelor endocrine în agresivitate, cu alte cuvinte vorbim de rolul testosteronului în manifestarea agresivităţii la om (2).

b) Teoriile biopsihologiceH. J. Eysenck propune una dintre teoriile neuropsihologice, cea a excitaţiei, din care aducem

în discuţie doar faptul că cei care comit fapte criminale sunt mai curând extravertiţi şi cu nivelul mai ridicat de nevrozism. Într-adevăr, acest punct de vedere este valabil în cazul delincvenţei colective, al infractorilor ce acţionează în grup sau al celor ce acţionează individual, dar care stabilesc o relaţie psihologică cu victima a cărei încredere au obţinut-o înaintea comiterii delictului (2).O altă teorie în acest sens este cea a sensibilităţii de întărire propusă de J. A. Gray. Pe scurt, conform acestei teorii, manifestările personalităţii variază mult în funcţie de valoarea motivaţională a unui stimul. Persoanele cu niveluri ridicate ale anxietăţii răspund mai bine la pedepse sau ameninţările cu pedeapsa, ceea ce înseamnă că tendinţa de evitare a pedepselor i-ar putea menţine în cadrul reacţiilor comportamentale conformiste. Pe de altă parte, cei cu niveluri ridicate ale impulsivităţii menţin comportamentul conformist dacă li se oferă destule recompense, iar atunci când acestea sunt prea puţine sau lipsesc vor fi mai tentaţi să se autorecompenseze, fie şi pe calea conduitei deviante sau infracţionale (2).Teoria lui M. Zuckermann vine şi ne spune că apare un tipar de creştere sau de sporire a excitaţiei corticale la stimulii tot mai intenşi. Autorul sugerează de fapt că este cu neputinţă să identificăm un stigmat biologic unic, care să identifice criminalul sau psihopatul potenţial, deoarece predispoziţia implicării în actele antisociale rezultă din interacţiunea mai multor sisteme neurofiziologice (2).

Mai departe, Kretschmer este autorul unei tipologii cuprinzând patru tipuri constituţionale. Psihiatru, el a observat că există o legătură între tipul somatic şi tendinţa spre boală psihică şi a presupus că legătura dintre somatotip şi tipul psihologic poate fi sesizată şi în cazul persoanelor normale. Astfel, cele patru tipuri somatice sunt: picnic, astenic, atletic şi displastic. Pentru tipul „picnic”, tipul psihologic corespunzător lui este cel ciclotim; astfel, picnicul-ciclotim are tendinţa de a dezvolta boala maniaco-depresivă iar din punctul de vedere al aplecării spre devianţă, îî este specifică o criminalitate tardivă şi vicleană. Pentru tipul „astenic”, tipul psihologic corespunzător lui este cel schizotim; astfel, astenicul-schizotim având tendinţă spre schizofrenie, infracţiunile specifice lui fiind de regulă cele patrimoniale. Pentru tipul „atletic”, tipul psihologic corespunzător lui este cel epileptoid; astfel, atleticul-epileptoid este caracterizat prin îndreptarea lui către agresivitate ridicată (în special omoruri şi tâlhării), cât şi prin tendinţa spre recidivă (2, 5). Caracteristic însă pentru delincvenţi, din punct de vedere al criminologului contemporan italian Benigno di Tulio este faptul că la aceştia există tulburări ale diencefalului (5).Amintindu-i aici şi pe soţii Glueck, aducem în discuţie doar faptul că aceştia au susţinut ideea unei determinări mai complexe a devianţei printr-un ansamblu de însuşiri fizice, psihice şi sociale, în care rolul decisiv revine factorilor psihologici (2), ei întărind ideea că originea dispoziţiei înspre devianţă trebuie căutată în primul rând în faptul că anumiţi părinţi sunt incapabili să-şi educe corect copiii, fie din cauza absenţei (divorţ, separare etc.), fie din cauza incompetenţei (violenţă, lipsă de afecţiune etc.). Ogien continuă în acest sens evocând: „Constituită de timpuriu în interiorul unei structuri psihice, personalitatea criminalului nu va face decât să se afirme progresiv în cursul evenimentelor vieţii” (3). Merită să menţionăm că, după Butoi&co. (6), particularităţile psihologice ale infractorilor sunt: instabilitatea afectiv-emoţională, inadaptarea socială, sensibilitatea deosebită, duplicitatea comportamentului, imaturitatea intelectuală, imaturitatea afectivă, frustrarea, complexul de inferioritate, egocentrismul, labilitatea, agresivitatea, indiferenţa afectivă.

c) Teoriile psihanalitice În această categorie iese la rampă S. Freud care susţine că ideea agresivităţii tinde să se impună

ca o forţă ce nu poate fi controlată, care dezorganizează şi divide. Din punct de vedere al teoriei sale, infractorul este definit ca având un Supraeu slab, care nu-i permite să-şi înfrâneze pornirile antisociale. Insuficienta coerenţă a Eului şi Supraeului slab împiedică funcţionarea sublimării. Cu alte cuvinte, infractorul se caracterizează şi prin absenţa sublimării, prin incapacitatea de a-şi reorienta dorinţele inconştiente, în mod deosebit pulsiunile sexuale şi agresive spre scopuri şi obiecte socialmente valorizate (2, 7), acestea avându-şi una dintre cauze în teroarea infantilă (8). Aşadar, infractorii nu numai că nu reuşesc să redirecţioneze energia lor pulsională în direcţia activităţilor educative, dar nici nu ajung să dezvolte sentimente de iubire, respect sau devotament în relaţiile lor interpersonale semnificative (2, 7) tocmai datorită „structurii lor primitive de personalitate”, după cum afirmă Kozarska (9), uitându-se de multe ori că experţii în criminologie consideră copilăria ca esenţialmente importantă atunci când vine vorba de modelarea personalităţii noastre (10). Mai apoi, psihanaliza freudiană consideră că cel mai eficient mod de explicare a mecanismelor fundamentale ale agresivităţii este oferit de studiul pulsiunilor. Ştim că la infractori pulsiunile sunt foarte mari şi intense, ei fiind incapabili să le gestioneze adecvat (2, 7, 9), pasul imediat următor fiind trecerea la infracţiune (11).

51

Odată ce Freud şi-a revizuit concepţia, el stabileşte dualismul pulsiunilor vieţii şi-ale morţii, asimilate adeseori cu dualismul sexualitate-agresivitate. În acest sens, Laplanche şi Pontalis (2, 4, 12, 13) vorbesc despre 8 tipuri de pulsiuni ce reies din opera de factură freudiană. Primele 4 le vom explica mai pe larg, iar următoarele 4 doar le vom enunţa: 1) pulsiunile morţii – sunt acele impulsuri profunde ale fiinţei care tind să reducă pulsiunile vieţii, cu scopul de a le suprima şi de a readuce viaţa la formele ei anorganice. La început, pulsiunile morţii se îndreaptă spre interior, urmărind autodistrucţia, apoi se orientează spre exterior, manifestându-se ca pulsiuni agresive sau distructive; 2) pulsiunea agresivităţii – este cea mai des utilizată în sensul său extensiv, de pulsiune de moarte, îndreptată spre exterior. Agresivitatea ar rezulta din jocul lui Eros şi Thanatos, fiind o redirecţionare spre exterior a morţii, pe baza mecanismului deplasării izvorâtă din necesitatea individului de a se autoproteja. Astfel, Adler considera agresivitatea ca fiind o aspiraţie general umană, ca factor indispensabil al vieţii; ea este o pulsiune care urmăreşte depăşirea propriilor sentimente de inferioritate exprimând dorinţa de putere (14, 15). Pe de altă parte, M. Klein admite existenţa primară a agresivităţii şi a conflictului iubire-ură încă din prima copilărie (16), pe când W. Reich descrie agresivitatea ca fiind rezultatul frustrărilor sexuale (2); 3) pulsiunea distrugerii – este cel mai adesea un termen sinonim celui de „pulsiune de moarte”. Uneori, el devine sinonim cu pulsiunea agresivă, exprimând orientarea pulsiunii morţii spre lumea exterioară; 4) pulsiunea de dominaţie – are drept scop dominarea obiectului prin forţă. Aici este vorba despre o pulsiune nonsexuală care nu se uneşte decât secundar cu sexualitatea şi care stă la baza cruzimii infantile, cruzime anterioară sentimentului de milă şi sadismului, cruzime ce nu urmăreşte iniţial suferinţa celuilalt (2, 17).; 5) pulsiunea de autoconservare; 6) pulsiunea sexuală; 7) pulsiunea Eului; 8) pulsiunea vieţii. În cazul de faţă, forţele pulsionale distructive pot fi uneori mai puternice şi pe fundalul unei moralităţi precare sau a Supraeului slab vor fi orientate dinspre sine spre exterior. Dacă pulsiunile agresive nu sunt înţelese şi nu sunt sublimate într-o direcţie socialmente acceptabilă, ele vor favoriza implicarea individului în devianţa gravă sau criminală.

Un alt autor din această categorie este A. Aichorn care consideră că actele antisociale se produc cel mai des la persoanele cu anumite predispoziţii spre antisocialitate („delincvenţă latentă”), incapabile pentru a produce distincţia între „bine” şi „rău” şi care urmăresc compulsiv recompensele imediate. Copiii cu această amprentă comportamentală sunt crescuţi într-un mediu familial definit prin excese afective, ceea ce-l determină pe D. Abrahamsen (1944) să conchidă că pulsiunile distructive ale infractorilor devin prioritare tocmai datorită carenţelor afective grave şi a abuzurilor frecvente ale acestora la care au fost supuşi în copilărie, mai ales în mediul familial (2).

În aceeaşi notă freudiană, Fr. Alexander şi H. Staub (1956) dezvoltă teoria criminalului nevrotic, după care „toţi oamenii sunt criminali înnăscuţi, adică neadaptaţi social în momentul venirii lor pe lume” (2). Eşecul în procesul complex al adaptării este cel care conduce la apariţia primelor delicte, diferenţele dintre criminali (devianţi) şi non-criminali apărând mai clar între 4-6 ani. Dacă nu este rezolvat optim şi la timp, complexul oedipian devine generatorul central al devianţei. Din prisma acestei teorii, nu trebuie să trecem cu vederea contribuţia de referinţă a criminologului francez contemporan Laurent Montet care argumentează în lucrarea sa (18) că „nimeni nu se naşte criminal în serie” şi că reuşita întâmpinării actului infracţional constă în reperarea timpurie a anumiţi factori care, în timp, vor împinge omul către crimă. Tot aici, Egger, profesor asociat de justiţie socială la Universitatea din Sangamon punctează clar: „… mobilul infractorului nu este tentaţia câştigului material, ci pare să fie dorinţa de a-şi exercita puterea asupra victimelor”. În acelaşi sens, Maurice Cusson se întreabă, întrebându-ne: „Dar începând din ce moment suntem autorizaţi să spunem că un delincvent este într-adevăr cauza delictului său? Când l-a comis în mod voluntar şi în cunoştinţă de cauză. Criminalul este răspunzător atunci când crima sa provine din liberul său arbitru” (19).

O altă teorie psihanalitică este cea a lui Kate Friedlander conform căreia „presiunile Sinelui asupra Eului sunt generatoare de devianţă, de tulburarea echilibrului psihic, de bizarerii comportamentale şi de manifestări morbide” (2). Acest autor ne aduce la cunoştinţă că 3 sunt etapele distincte în procesul adaptării sociale: formarea relaţiilor dintre părinţi şi copii, cea a formării Supraeului şi formarea relaţiilor de grup familiale. Prima etapă cuprinde fixaţiile libidoului şi complexul oedipian, ea fiind socotită a fi cea mai importantă datorită importanţei a ceea ce în psihologie se numeşte „complexul originar”. În etapa numărul 2, copilul se identifică cu părinţii, pe care tinde să îi imite. Pe aceeaşi poziţie o avem şi pe Anna Freud (20): „Imitaţia atitudinilor parentale este cel mai timpuriu şi mai primitiv dintre acestea, începând în prima copilărie şi luând amploare odată cu creşterea conştientizării lumii obiectuale”. Dacă modelele parentale sunt deviante, şansele apariţiei conduitei criminale creşte foarte mult. În cea de-a treia etapă, copilul îşi însuşeşte relaţiile specifice grupului familial, ca variantă miniaturală a mediului social. Astfel, mediul familial are un rol mult mai însemnat în evoluţia normală sau devianţă a copilului. Carenţele afective ale mamei, în mod special, determină o subdezvoltare afectivă a copilului şi implicit, sporeşte riscul apariţiei comportamentului deviant/criminal. Friedlander subliniază clar rolul însemnat al experienţelor din copilărie în profilarea conduitei ulterioare criminale sau deviante (2, 21).

d) Teoriile criminologice

52

Întemeietorul criminologiei clinice, belgianul E. de Greeff (2) a considerat că structura afectivă include instinctele de apărare ale Eului, care au la bază agresivitatea şi care tind spre o subordonare a individului faţă de legile morale, şi cele de simpatie, care asigură conservarea speciei, depăşirea egocentrismului şi acceptarea totală a celuilalt; cu alte cuvinte, Greeff dă naştere teoriei psihomorale (11). De Greeff conchidea că factorii care conduc la realizarea actului deviant sunt „tulburările de caracter şi limitele inteligenţei” (2). Vis-a-vis de cauzalitatea crimei, Houchon va declara că teoriile etiologice vor identifica cel mult o serie de factori care se asociază cu delincvenţa (22). Şi tot aici, Hirschi şi Selvin ne atrag atenţia asupra criteriilor ce trebuie luate în seamă la identificarea factorilor contributivi ai devianţei: 1) să se asocieze sau să se afle în conexiune cu delincvenţa; 2) conexiunea să fie de natură temporală, în sensul că factorul să preceadă efectul, adică delincvenţa; 3) conexiunea sau legătura originară între delincvenţă şi factorul contributiv să nu dispară atunci când intervin şi alţi factori ce preced factorul în discuţie (22).Ca o paranteză pătrată la ceea ce s-a spus până aici cu privire la teoriile criminologice, mi se pare de bun augur să definesc puţin criminologia după Denis Szabo (23), renumit criminolog mondial: „Este o ştiinţă socială care studiază aspectele biopsihologice şi socioculturale ale conduitei criminale pentru a scoate la lumină etiologia cât şi reacţia socială pe care această conduită o declanşează şi care include reacţia penală, referindu-se la mecanismele de control social. Cele două elemente care conţin această definiţie sunt constitutive criminologiei. În sfârşit, aspectele comportamentale se sprijină pe ştiinţele umane. Punctul lor de plecare este distincţia controversată şi dificil de stabilit între conduitele normale, deviante şi delincvente”.

O altă teorie ce a stârnit real interes la momentul apariţiei ei este cea a personalităţii criminale, propusă de J. Pinatel care sugerează că orice om, în condiii excepţionale, poate deveni criminal (2). Oamenii diferă însă între ei în funcţie de pragul lor delincvenţial; astfel, unii au nevoie de stări interne de frustrare şi de instigări exterioare foarte puternice, iar alţii de frustrări şi instigări uşoare pentru a recurge la actul criminal. Această diferenţă graduală între indivizi constituie nucleul personalităţii criminale, o structură dinamică, neereditară. Acest nucleu cuprinde egocentrismul, agresivitatea, indiferenţa afectivă şi labilitatea. Criminologii recenţi explică delincvenţa şi violenţa accentuând rolul factorilor de mediu socio-economic. Ogien (2, 3) afirma că ceea ce duce la scăderea controlului social şi la apariţiei delincvenţei sunt sărăcia, mobilitatea, heterogenitatea populaţiilor. Mai mult, se ia în considerare de către criminologi şi creşeterea infracţionalităţii în societăţile de tip industrial în termenii „ocaziei criminale” (2, 24). Practic, nu doar indivizii de la baza piramidei economice, ci şi cei care trăiesc sentimentul privării relative ar putea comite o transgresiune penală. La baza acestei teorii, se construieşte alta, cea a constrângerii care susţine că există o legătură între crimă şi clasa socială, între crimă şi eşecul economic (2, 25).

e) Teoriile personalităţii normale/anormale Referitor la aceste teorii, vom face o sumară caracterizare a lor informându-vă că manifestările deviante

sau abaterile infracţionale pot să apară atât la indivizi normali din punct de vedere psihic, cât şi la cei cu personalitate anormală. Aşa numitele infracţiuni ale „gulerelor albe” – realizate de persoane „respectabile” cu rol de răspundere în instituţiile economice, financiare sau din administraţia publică – sau cele „corporatiste”, săvârşite în interesul unor companii sau corporaţii economice, au drept autori indivizi aparent bine adaptaţi social, care nu pot fi etichetaţi clinic sau psihiatric. De altfel, în aproape orice tip de infracţiune există şi indivizi care ar putea comite actul criminal în condiţiile aparentei lor normalităţi psihice. Anumite probleme ar putea fi identificate, cu siguranţă, şi la aceşti transgresori (de exemplu, cele caracteriale, abilităţile de simulare, disimulare etc.) dar faptul că ei măresc „cifra neagră” a criminalităţii, fiind rar identificaţi şi sancţionaţi, împiedică realizarea unor studii empirice largi asupra particularităţilor lor de personalitate. Desigur, devianţa şi criminalitatea pot să apară şi pe un fond psihopatologic cert (2). Ce mai este important în cadrul acestei teorii se supune informaţiei că tulburările de personalitate îşi au originea în tulburările apărute în prima copilărie şi-n adolescenţă. DSM IV ne atenţionează că dacă persistă manifestările specifice tulburării de identitate, diagnosticul trebuie schimbat în tulburare de personalitate de tip borderline, iar dacă trăsăturile specifice tulburării de conduită continuă şi după vârsta de 18 ani, diagnosticul trebuie să fie schimbat în tulburare de personalitate antisocială (2, 26).

Tot în cadrul acestor teorii, un studiu realizat de Cooke şi Michie identifică trei factori predictori ai personalităţii anormale: 1) stilul arogant şi neloial; 2) trăiri afective defectuoase; 3) stil de comportament impulsiv şi iresponsabil (2). Mai amintim şi alte elemente: privarea de dragoste în copilărie (factor de care ne-am lovit în lucrarea de faţă destul de des) şi structura disfuncţională biochimic şi neuronal a celulelor nervoase (ceea ce înseamnă că experienţele prin care trecem sunt „înregistrate” de creier, iar funcţionarea lui poate fi afectată, în anumite condiţii, iremediabil). Prin urmare, se pun în relaţie psihopatia generală cu lipsa dragostei, pentru a se încerca explicarea violenţei juvenile şi adulte. Trei componente – denumite „triada simptomelor” – ale copilăriei timpurii sunt puse în discuţie atunci când se prezice comportamentul violent ulterior: 1) enurezisul, ca semn al unui sistem nervos autonom ce reacţionează slab la unii stimuli; 2) incendierea şi/sau privitul focului ca activitate excitantă; 3) cruzimea faţă de animale, ce indică lipsa de simpatie/empatie faţă de alte vietăţi. Acest triunghi, „lipsă de afectivitate-psihopatie-violenţă” este întărit prin observaţii empirice, cum este aceea cu

53

provenienţa masivă a delincvenţilor din orfelinate, cămine sau din rândul copiilor străzii, locuri în care violenţa este mai mult frecventată decât îngrijirea tandră (2, 27).

f) Teoriile psihologice ale învăţării socialeÎn cadrul acestui tip de teorie, regăsim teoriile psihopedagogice care au analizat cauzele

agresivităţii şi ale delincvenţei juvenile pornind de la greşelile în educaţia şi socializarea morală, considerând că tendinţa spre delincvenţă este rezultatul manifest al eşecului asimilării şi interiorizării normelor de conduită. El s-ar datora unei educaţii greşit concepute şi orientate care face abstracţie de nevoile şi interesele personale ale copilului, care aplică un sistem inadecvat de sancţiuni, care utilizează numeroase interdicţii ce împiedică dezvoltarea autonomiei sale. Reprezentanţi de seamă ai acestei teorii sunt Eysenck şi Skinner, concepţiile lor referindu-se în special la caracterul deficitar al unei educaţii care, punând accentul pe sancţiuni, întăreşte motivaţia favorabilă transgresării normelor sociale (2, 28).

Una dintre cele mai cunoscute teorii ale învăţării sociale este cea a lui Albert Bandura. Ea se focusează în mod special asupra modului în care omul achiziţionează comportamentul agresiv. După el, agresiunea este învăţată prin observaţie, în dezvoltarea diferitelor forme ale comportamentului agresiv intervenind o serie de mecanisme, ca şi imitaţia şi modelarea. Astfel, agresivitatea şi dependenţa pot fi învăţate prin observarea tipului de recompense şi/sau pedepse primite de cei din jur pentru comportamentul lor. Aşadar, învăţarea agresiunii, după Bandura, este în mare măsură controlată de posibilitatea consolidării sau evitării. Răspunsurile care conduc la întărirea pozitivă vor fi urmate cu o mai mare probabilitate comparativ cu cele ce dau naştere întăririi negative, ce tind să fie evitate (2, 28).

g) Teoriile influenţei familialeAceste teorii nu vin cu ceva nou vis-a-vis de celelalte teorii cât vin cu o abordare nouă a unor

Elemente deja incluse în ecuaţie. Ele analizează procesul învăţării sociale din perspectiva activităţii de socializare a copiilor din cadrul propriei lor familii punându-se accent pe diferiţi factori potenţial declanşatori ai violenţei, frustrării, agresivităţii. Astfel, prin prisma divorţului a crescut numărul familiilor monoparentale, reorganizate sau reconstituite în care partenerii au mai fost căsătoriţi şi ambii soţi au copii din căsătoriile anterioare, la care se adaugă şi copiii noului cuplu. A crescut numărul cuplurilor ce rămân în concubinaj şi dau naştere copiilor. În alte condiţii, copiii sunt afectaţi de numeroasele schimbări din mediul familial, mulţi dintre ei fiind mai puţin supravegheaţi în condiţiile în care familiile cu dublu de venit au devenit modelul normativ, cel mai larg răspândit (2). Toate aceste dificultăţi, carenţe ale structurii şi/sau procese ale familiei îi trimit terenul de activitate spre modelul „familiei în criză” (2), Preda (1998) afirmând în consecinţa acestor informaţii că „nefiind acceptat nici acasă, nici la şcoală, copilul caută un grup unde să se simtă acceptat, grup care de multe ori este delictogen. Faţă de răceala afectivă şi faţă de antipatia pe care simte că părinţii o manifestă faţă de el, copilul reacţionează tot prin antipatie şi agresivitate. (…) Atitudinile de respingere şi insuficienta îndrumare paternă resimţită de copii, în cazul unor părinţi «demisionari», este considerată de majoritatea cercetătorilor drept o cauză a dissocialităţii şi a delincvenţei minorilor şi a tinerilor” (29). Să nu uităm nici „familiile de tip gol”, adică acele familii în care părinţii nu-şi mai comunică aproape deloc, datele statistice încă din anii ’77 arătând faptul că dezorganizarea familiei este unul dintre factorii cauzali ai delincvenţei juvenile, pe primul loc fiind dezorganizarea familiei prin divorţ (29). Însă tot Vasile Preda vine şi ne atrage atenţia asupra unui fapt: „Dezorganizarea familiei nu trebuie considerată aprioric drept un factor cauzal al delincvenţei juvenile, ci numai în măsura în care împiedică îndeplinirea unora dintre funcţiile sale privind organizarea vieţii şi educarea copiilor şi-a tinerilor” (29). Una dintre teoriile despre care vorbim acum îi aparţine lui Baumrind prin care a indicat câteva dintre caracteristicile adolescenţilor în funcţie de nivelul responsabilităţii lor sociale, dobândit în relaţia lor cu părinţii. După Baumrind (2), adolescenţii cu un grad redus de responsabilitate socială sunt indecişi, frustraţi, „în derivă”, disperaţi, alienaţi, lipsiţi de convingeri, de idealuri şi de obiective realiste. Ei sunt definiţi ca „marginali”, „excluşi”, „victime sociale” sau „delincvenţi”. Ceea ce au în comun aceşti copii cu părinţii lor s-ar traduce printr-un sentiment al neputinţei în faţa dificultăţilor vieţii şi al dezamăgirii produse de numeroasele eşecuri şi deziluzii. Ca şi o concluzie la cele descoperite de Baumrind, putem afirma că în cazul familiilor cu un nivel redus de responsabilitate socială, părinţilor le lipseşte constanţa în aplicarea sancţiunilor şi recompenselor, le lipseşte un cod socio-moral cât şi credinţele şi tradiţiile clare pe care să le prezinte şi copiilor (2, 29), dar mai ales părinţilor le lipseşte ceea ce Mead ar explica prin „rolul esenţial al interacţiunii şi limbajului în procesele educative”, noi transpunând aici corelativele „educat-educator” prin „copil-părinte”; astfel, „educaţia constă nu în interiorizarea unor elemente ale culturii sociale (valori, norme, reguli) transmise de educator (în calitate de delegat al societăţii), ci în interiorizarea unei colectivităţi organizate şi a unei situaţii din care educatul (copilul – n. n.), educatorul (părintele – n. n.), conţinuturile transmise şi actul însuşi al transmiterii fac parte ca elemente constitutive” (30). „De ce?”, ne-am întreba noi. Pentru că, din punct de vedere sociologic, Durkheim afirma: „Persoana umană este sfântă prin excelenţă; ea are dreptul la respectul pe care credinciosul îl rezervă, în orice religie, dumnezeului său” (30).

54

O teorie asupra căreia ne vom opri cu predilecţie este cea enunţată de Patterson&co., aceştia dezvoltând modelul teoretic al contextului social al dezvoltării comportamentului antisocial al adolescentului şi copilului. Potrivit lui Turliuc (2), ei au obţinut rezultate care susţin că practicile parentale din copilăria timpurie sunt un factor important în dezvoltarea precoce a agresivităţii şi a conduitei de opoziţie. Cu alte cuvinte, agresivitatea manifestată în timpul copilăriei este clar determinată de modelele de coerciţie parentală, ce reprezintă un factor de risc important în producerea conduitei antisociale sau delincvenţiale. Patterson&co. delimitează câteva practici parentale coercitive: 1) duritatea sau folosirea pe scară largă a pedepsei fizice sau „inflaţia pedepselor” până la limita cu abuzul (şi chiar peste acesta); 2) dezacordul dintre părinţi, îndeosebi când acesta generează în violenţă conjugală; 3) nervozitatea ambilor părinţi, în special a mamei. Concluzionând parţial (alături de o mulţime de alţi autori şi/sau specialişti), putem afirma că practicile parentale (în mod special, duritatea şi inconsistenţa) aplicate conduitei opozante timpurii asigură formarea comportamentului agresiv viitor prin intermediul creşterii interacţiunilor coercitive dintre părinţi şi copil (2, 7, 17, 18, 29, 31, 32).

O altă teorie care scoate în evidenţă problemele copiilor încă din familiile lor ne este pusă în faţă de Allison şi Furstenberg care validează divorţul ca nociv pentru armonioase trăsături de caracter ale tinerilor. Astfel, cei doi autori au scos la suprafaţă informaţii cum că, la 5 ani de la divorţul părinţilor, copiii se confruntau cu mai multe probleme de comportament, cu mai multe dificultăţi şcolare, cu stres şi disconfort psihic în raport cu copiii familiilor intacte (2). Autorii mai surprind faptul că aceste diferenţe sunt datorate nu doar experienţelor traumatizante provocate de divorţ, ci şi conflictelor existente în familii cu mult timp înainte de divorţ. Este foarte important acest aspect în economia procesului delictogen, şi a concluziei mele finale, dacă luăm în calcul afirmaţia profesorului clujean Vasile Preda cum că dezorganizarea familiei este factor cauzal doar în măsura împiedicării funcţiilor sale cu privire la organizarea vieţii copiilor. Cât despre conflictele intrafamiliale, cu cât sunt mai intense, mai direct exprimate şi mai constante, cu atât mai mult favorizează scăderea performanţelor şcolare şi a ostilităţii copiilor. Block&co., prin studiile lor, concluzionează că cei mai afectaţi de stresul familial sunt băieţii, comparativ fetelor, ei prezentând mai frecvent reacţii impulsive, necontrolate şi agresivitate (2). Prin lucrarea lui Preda (29), Vincent (1979) coroborează rezultatele studiilor sale aducându-ne în prim-plan următoarele: „Părinţii care nu se înţeleg în cadrul familiei privind atitudinea ce trebuie adoptată faţă de diferite fapte ale copilului sau faţă de capriciile sale pot contribui la constituirea unui mediu «patogen» pentru acesta. Dacă divergenţele continuă şi mai târziu, în faţa micilor delicte pe care, întâmplător, le face copilul, se poate ajunge la o adevărată «predispoziţie» spre delincvenţă”. De aici şi până la urmarea şi identificarea adolescenţilor cu nişte eroi virtuali din jocurile video şi de la TV este un infim pas, mai ales că „unii minori şi tineri «gustă» din filme doar scenele agresive luate ca atare, fără să facă distincţia necesară între agresivitatea prosocială şi agresivitatea antisocială, interesându-i mai ales tehnicile agresogene pe care le pot învăţa spre a le putea utiliza şi ei” (29). Printre ultimele studii arată că între 5% şi 15% din violenţa reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale violenţei de pe micul ecran. Pe termen lung – de la 12 la 15 ani – studiile indică o dublare a actelor de violenţă, ca urmare a maturizării unei generaţii în contact cu mediul violent al lumii TV (33), mai ales că există o corelare semnificativă dintre urmărirea violenţei TV din perioada copilăriei şi agresivitatea adultului pe o scară a vârstei de la 9 la 19 ani (28).

h) Teoriile influenţelor situaţionaleÎn această categorie regăsim teoria lui J. Dollard&co. (combătută şi continuată sub o altă formă,vom

vedea, de Berkowitz) care explică natura comportamentelor agresive prin ipoteza frustrare-agresiune. În acest caz regăsim două postulate de la care se pleacă în ceea ce priveşte agresivitatea: „agresivitatea este întotdeauna o consecinţă a frustrării” şi „frustrarea conduce întotdeauna către o anumită formă de agresivitate” (2, 28). Turliuc sintetizează această teorie arătând că blocarea căii de atingere a unui anumit scop creează frustrări care, la rândul lor, constituie sursa agresivităţii, agresivitate care, „deşi cercetările au arătat că ea nu este un răspuns inevitabil la frustrare, rămâne un posibil răspuns” (28).

Plecând de la teoria lui Dollard, Berkowitz (1989) propune teoria indice-excitaţie prin care, autorul, sugerează că frustrarea produce o stare de pregătire emoţională pentru a agresa, manifestările agresive propriu-zise depinzând de existenţa unor condiţii specifice. Altfel spus, frustrarea nu dă imediat naştere agresivităţii, ci generează o stare de excitaţie sau activare emoţională: furia sau o altă stare emoţională negativă, comportamentul fiind realizat numai dacă în contextul social vor exista stimuli cu o conotaţie agresivă sau indici asociaţi furiei (2).

În cadrul teoriilor influenţelor situaţionale, o altă teorie care mi se pare foarte importantă pentru a fi adusă în discuţie şi pentru a fi dezbătută, din păcate pe scurt de data aceasta, este cea a reglării afective (2). Această teorie susţine că oamenii se angajează într-un act agresiv atunci când speră că doar aşa vor scăpa de furie şi se vor simţi mai bine. Partea cea mai puţin benefică pentru sănătatea lor emoţională, deloc de neglijat în contemporaneitate, este aceea că cei care trăiesc stări afective negative nu mai sunt receptivi la posibilităţile de îmbunătăţire a stărilor lor emoţionale. De aceea, în concepţia unor astfel de persoane, agresivitatea va creşte crezându-se că exprimarea furiei şi exteriorizarea ei reprezintă o cale eficientă de reglare sau îmbunătăţire a stărilor lor afective. De ce este importantă această teorie în contextul de faţă? Pentru că arată cum reglarea

55

afectivă mediază legătura dintre afectele negative şi agresivitate. Astfel, „agresivitatea poate fi uneori utilizată ca o strategie de modificare a stărilor afective. Cu alte cuvinte, scopul reglării afective (de a se simţi mai bine X) poate fi o cauză importantă a agresivităţii” (2).

Un ultim fapt pe care îl mai aducem în discuţie aici sunt remarcile lui Dodge şi Coie potrivit cărora indivizii care prezintă descărcări agresive cronice sunt mai capabili să detecteze intenţiile ostile ale celorlalţi, fapt ce alimentează nivelul ridicat al comportamentului lor agresiv (2); cu alte cuvinte, o „reîncarnare” a agresivităţii care asigură continuitatea ei. Este ceea ce Preda subliniază în lucrarea sa: relaţia dintre comportamentele înnăscute şi comportamentele dobândite ale comportamentului agresiv şi violent. Cu alte cuvinte, agresivitatea şi violenţa nu pot fi separate de alte trăsături ale personalităţii infractorilor, cu care se află în relaţii foarte strânse. Astfel, Mucchielli (1981) declara că agresivitatea este strâns legată nu doar de intoleranţa la frustrare, ci şi de „forţa exacerbată a trebuinţelor polarizate în plăcerea de a domina, plăcere ce reprezintă o pervertire delictogenă a unor motive, normale între anumite limite” (29).

i) Teoriile influenţei stimulilor climaterici nociviAm ales aici modelul lui C. A. Anderson (35), şi anume, modelul general al agresivităţii afective

potrivit căruia „actele agresive se produc în condiţiile interacţiunii anumitor caracteristici ale unei situaţii (frustrare, lipsă de toleranţă la frustrare, provocare directă, exemplul altor oameni care se comportă agresiv, obiecte ce sugerează sau stimulează agresivitatea, temperatura ridicată şi altele) cu anumite trăsături de personalitate (iritabilitate, valori, atitudini şi structuri cognitive proagresive)”.

La final, aş dori să concluzionez succint prin intermediul a 6 observaţii legate de o posibilă rezoluţie, sau dacă nu o rezolvare, măcar o micşorare a factorilor etiologici ce dau delincvenţa:

1) Potrivit psihanalistului contemporan, Eugen Papadima (7) – vis-a-vis de cauzalitatea şi atingerea maturităţii persoanei, (şi) prin intermediul analizării consecinţelor agresivităţii distructive – ajunge la nişte observaţii ce nu pot fi lăsate deoparte. Astfel, după el, „mintea (adică psihicul uman, cu tot ce are conştient şi inconştient) individului uman, componentă structurată de către social şi parte structurantă a socialului, este predeterminată genetic spre apropierea şi colaborarea cu «celălalt», cazurile de dezvoltare cu «defect» fiind urmarea, adesea reversibilă, a perturbării procesului natural de apropiere şi relaţionare cu semenul nostru. Conform teoriei «relaţiilor de obiect», precum şi celei a psihanalizei kleiniene, mintea este alcătuită, încă de la naştere, dintr-o serie de «fantasme» (predominant inconştiente), care constau în «scenarii» de relaţie a persoanei cu semenii săi. (…) Principalele fantasme, care reprezintă «părţi» alcătuitoare ale minţii fiecăruia dintre noi, derivă din nevoile psihice fundamentale ale fiinţei umane: de dragoste, de colaborare, dar şi de apărare şi afirmare, de tipul luptei şi al rivalităţii în cazul unor obstacole şi a apariţiei frustrării. Aceste scenarii, care au rolul de modelare anticipativă a interacţiunii individului cu ceilalţi, îşi definitivează structura în primii ani de viaţă şi dobândesc după aceea o mare stabilitate internă. (…) Astfel, fantasmele reprezintă tocmai acei factori motivaţionali primari ai comportamentului încă din momentul naşterii (probabil şi anterior acesteia), ele nefiind altceva decât reprezentanţi ai instinctelor pe plan psihic ce constituie baza de plecare în formarea «minţii» copilului”. La fel de important este faptul că „în primele săptămâni şi luni de viaţă, mintea copilului «parazitează» mintea mamei. (…) Neavând încă o minte proprie, ci doar nişte scheme (fantasme) rudimentare de solicitare de factori vitali, scheme încărcate de agresivitate şi violenţă primară (ca urmare a frustrării pe care nu o poate gestiona încă), copilul se foloseşte de mintea mamei «împrumutând» şi asimilând scenariile de relaţie ale acesteia. În mod total inconştient, o mamă „destul de bună” (Winnicott) se lasă parazitată psihic de către copilul său, oferindu-i acestuia scenarii mai elaborate şi mai sofisticate, scenarii în care agresivitatea şi distructivitatea primară instinctuale sunt «îmblânzite» prin norme sociale şi morale. O mamă care se «supără» pe copilul său, care-l respinge sau chiar îl loveşte când acesta o solicită sau o agresează, îî va transmite inevitabil modelul unui mod de relaţionare bazat pe agresivitate şi pe «dreptul celui mai puternic». Acest algoritm, fixat astfel din primele perioade ale vieţii, va constitui scheletul bazal al edificării ulterioare a diferitelor scenarii de relaţie caracterizate prin violenţă şi distrugere” (7). Şi acelaşi Papadima spune că, „la vârsta de 1-2 ani, scenariile principale de interacţiune ale unui individ cu cei din jurul său sunt deja formate şi ele vor constiui, pe întreg parcursul vieţii sale, punctul de plecare în orice tip de relaţie inter-umană”. În acelaşi mod subsemnează şi W. Bion, mărturisind că „un individ matur se raportează de-a lungul întregii sale vieţi la grupul său de referinţă (familie, prieteni, naţiune) într-un mod asemănător în care copilul s-a raportat la mama sa în primele luni şi ani de viaţă” (7). Ca o extensie firească a celor prezentate la această primă obervaţie-concluzie, Papadima (7) conchide asupra a 7 categorii de factori predictibili pentru comportamentul individului, în special cel infracţional/criminal: a) datele înnăscute, genetice, instinctuale (fantasmele primare) ale individului; b) caracteristicile de funcţionare ale minţii mamei sale (natura scenariilor de relaţie existente şi raportul dintre algoritmi bazaţi pe agresivitate şi cei bazaţi pe cooperare); c) natura şi condiţiile interacţiunii minţii copilului cu mintea mamei sale în primele luni de viaţă; d) caracteristicile de funcţionare a minţii tatălui şi ale altor persoane apropiate din prima copilărie; e) natura şi condiţiile de interacţiune ale copilului cu tatăl său şi cu celelalte persoane apropiate; f) caracterisiticile de funcţionare ale principalelor grupuri de referinţă ale individului: familia, prietenii, şcoala, comunitatea locală, matricea culturală

56

naţională, contextul uman general globalizat; g) natura şi condiţiile de interacţiune ale individului cu principalele sale grupuri de referinţă (poziţia sa în grup, aptitudinile sale, eventualele atuuri sau handicapuri etc.).

2) A doua observaţie de tip concluzie, la care subsemnez, îi revine lui Turliuc (2): „Familia râmâne contextul social cu cea mai mare influenţă asupra dezvoltării psihice şi a sănătăţii copiilor, iar cei care ajung să manifeste un comportament deviant sau să comită diferite infracţiuni sunt adesea victimele figurilor parentale şi ale mediului familial sau de substitut. (…) Familia contemporană prezintă semne îngrijorătoare de demisie din funcţiile sale educative şi de degradare a calităţii mediului educativ familial, de eroziune structurală şi a proceselor fundamentale (îndeosebi a calităţii şi a cantităţii comunicării), o degradare a autorităţii parentale. În afara variabilelor amintite, la profilarea acestor tendinţe pot contribui şi stresul, dificultăţile economice, goana după câştiguri mai mari, caracteristicile mediului fizic, apariţia unor situaţii neprevăzute (boli, accidente) etc.” , situaţii „neprevăzute” ce intră sub incidenţa Divinului, cât şi neglijarea aspectelor spirituale, de credinţă în măsură eficientă să coordoneze şi să lumineze cotidianul tocmai prin introspecţia şi aplicarea valorilor specifice religiei fiecăruia.

3) O a treia observaţie, la care subsemnez din nou, vine din partea sociologului Bruno Ştefan care spune aşa: „În familiile minorilor delincvenţi se constată frecvent stiluri educative contradictorii, lipsa de afecţiune a mamei sau, din contră, afecţiunea exagerată, lipsa de autoritate a tatălui sau o autoritate excesivă (fapte ce creează sechele caracteriale greu reparabile), lipsa de supraveghere şi control, folosirea insuficientă, inadecvată a mijloacelor disciplinare, relaţiile conflictuale dintre părinţi sau dintre părinţi şi copii, situaţiile de concubinaj sau promiscuitate, alcoolismul sau bolile psihice, absenţa unor modele valorice şi culturale adecvate (foarte important acest aspect pentru zilele în care trăim azi – n. n.), în general o dezangajare a părinţilor, familia părăsindu-şi atributele sale fundamentale… astfel că, cei mai mulţi dintre copii sunt victimele unor medii sociale infestate sau, pentru a vorbi în termenii lui Kurt Lewin, ei sunt copii normali situaţi însă într-un câmp psihologic de forţe provocatoare, în care forţele de control sunt slabe sau inexistente” (37).

4) Realul ajutor pe care ni-l dau în domeniu este cel al soţilor Glueck (37) printr-un „tabel de predicţie socială” prin care se propune identificarea posibililor delincvenţi pe baza a 5 factori sociali, şi anume: a) disciplina minorului asigurată de tată; b) supravegherea minorului de către mamă; c) afecţiunea tatălui pentru minor; d) afecţiunea mamei pentru minor; e) coeziunea familiei.

5) O penultimă obervaţie îşi doreşte să penetreze conştiinţa morală a fiecăruia dintre noi menţionând faptul că toate aceste teorii ale devianţei ne portretizează, într-un final, un pattern familial deficitar, fie prin minimalizări ale nevoilor umane de bază, fie prin maximalizări, minimalizările provocând acel „normal patologic” de care vorbea Marcelli, iar maximalizările acel „patologic normal” (38). Prin prisma tuturor acestor teorii şi modele, familia necancerigenă rămâne, se pare, laitmotivul central a tot ceea ce este pozitiv pentru viitorul adult. N-am avea, poate, această viziune fără aportul major al psihologiei, sociologiei, psihiatriei, psihanalizei, criminologiei (semnalată personal ca fiind deficitară ca domeniu de sine stătător în România, la Colocviul Internaţional de la Paris din luna februarie 2009), teologiei şi a ştiinţelor de legătură; aşadar, pluridisciplinaritate.

6) O ultimă observaţie este, de fapt, o invitaţie la reflexie pe care ne-o propune psihiatrul ortodox rus K. V. Zorin: „Aş vrea să le dau adulţilor imboldul de a se gândi cu mai multă seriozitate la răspunderea pe care o au pentru naşterea copilului, să îi feresc de greşeli fatale pentru care copilul va plăti cu sănătatea sa” (39).

Bibliografie:1. Larchet, J.-C. (2001), Terapeutica bolilor spirituale, Sofia, Bucureşti2. Turliuc, M. N. (2007), Psihosociologia comportamentului deviant, Institutul European, Iaşi3. Ogien, A. (2002), Sociologia devianţei, Polirom, Iaşi4. Zamfirescu, V. D. (2007), Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană, Trei, Bucureşti5. Szabo, D. (1978), Criminologie et politique criminelle, Les Presses de l’Université de Montréal,

Montréal6. Butoi, T., Butoi, I.-T. (2003), Tratat universitar de psihologie judiciară, Phobos, Bucureşti7. Butoi, T.-S. (2005), Criminali în serie. Psihologia crimei, Phobos, Bucureşti8. Butoi, T. (2004), Interogatoriul. Psihologia confruntării în procesul judiciar, Pinguin Book, Bucureşti9. Butoi, T.-S. (2003), Femei ucigaşe. Psihanaliza crimei, Phobos, Bucureşti10. Cebrián, J. A. (2008), Psihokilleri, Litera Internaţional, Bucureşti11. Bogdan, S. (2005), Criminologie, Sfera juridică, Cluj Napoca12. Laplanche, J., Pontalis, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Humanitas, Bucureşti13. Freud, S. (2004), Psihologia inconştientului, Trei, Bucureşti14. Adler, A. (1995), Sensul vieţii, Iri, Bucureşti

57

15. Adler, A. (1996), Cunoaşterea omului, Iri, Bucureşti16. Segal, J. (2005), Fantasma, Lucman, Bucureşti17. Butoi, T., Badea Ţîru, G., Lăpăduşi, V. (2007), Interferenţa între psihologie şi criminalistică, Little Star,

Bucureşti18. Montet, L. (2003), Criminali în serie, Corint, Bucureşti19. Cioclei, V. (1999), Mobilul în conduita criminală, All Beck, Bucureşti20. Freud, A. (2002), Normal şi patologic la copil, Fundaţia Generaţia, Bucureşti21. Dorvil, H., Mayer, R., „Problèmes sociaux et sciences sociales”, în „Problèmes sociaux. Tome II.

Études et interventions sociales”, Les Presses d’Université du Quebec, Quebec, 200122. Stănoiu, R.-M. (2006), Criminologie, Oscar Print, Bucureşti23. Szabo, D. „Nature et culture, l’inée et l’acquis. Quelques considérations sur la réactualisation du

débat et ses incidences sur la criminologie”, în L’année sociologique, Vol. 35/198524. Szabo, D. (1986), Science et crime, Bellarmin, Montréal25. Bergès, M., „Notes des lecture. Traité de securité intérieure (Maurice Cusson, Benoît Dupont et

Frédéric Lemieux)”, în Les Cahiers de la Sécurité, no. 6, octobre-décembre, Institut des Hautes Études de la Securité, Ministère de l’Intèrieur, Paris, 2008

26. Manual de Diagnostic şi de Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM IV), Ediţia a IV-a, 200327. Berindei, A. R. (2006), Criminalitatea juvenilă, Lumen, Iaşi28. Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J. (2002), Introducere în psihologie, Tehnică

S.A., Bucureşti29. Preda, V. (1998), Delincvenţa juvenilă, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca30. Stănciulescu, E. (1996), Teorii sociologice ale educaţiei, Polirom, Iaşi31. Kessler, R. K., Shachtman, T. (1993), Vânător de ucigaşi, FF Press, Bucureşti32. Ferri, E. (2005), La sociologie criminelle, Québec 33. Gheorghe, V. (2005), Efectele televiziunii asupra minţii umane, Evanghelismos, Bucureşti34. Neculau, A. (2001), Psihologie socială, Polirom, Iaşi35. Roşan, A. (2006), Violenţa juvenilă şcolară, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca36. Cusson, M. (1989), Délinquents pourquoi?, Bibliothèque Québécoise, Québec37. Ştefan, B. (2006), Mediul penitenciar românesc, Institutul European, Iaşi38. Marcelli, D. (2003), Tratat de psihopatologia copilului, Fundaţia Generaţia, Bucureşti39. Zorin, K. V. (2007), Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, Sophia: Bucureşti, Cartea Ortodoxă:

Alexandria

58

ELEMENTELE SOCIOPSIHOLOGICE ALE SISTEMULUI DE REEDUCARE A MINORULUI INFRACTOR

Asist. drd. Dan LUȚESCU,Asist. drd. Cătălin BUCUR,

Universitatea din Pitești

Abstract

The following article intends to show the true complexity of the juvenile offender’s behavior and to emphasize the importance that observing and learning this behavior has on how the reeducation process must be pursued.

The legal framework for the reeducation of the juvenile offender has to reflect the results of the psychological evaluation of his becoming personality.

Problema personalităţii umane constituie, în prezent, obiectul a numeroase cercetări ştiinţifice în preocuparea de a descifra procesele psihice care explică conduita umană, inclusiv comportamentul minorului infractor.

Ideea de bază de la care trebuie să pornim, este aceea că în centrul preocupărilor organelor judiciare trebuie să stea minorul, nu ca infractor, ci ca om, ca personalitate supusă transformărilor, spre a identifica, pe baza unei asemenea analize, căile cele mai eficiente de influenţare şi recuperare a acestuia5. Aşa cum s-a apreciat şi de către legiuitorul român, elaborarea cadrului legal al sistemului de reeducare a minorului infractor nu poate fi concepută fără analizarea laborioasă a proceselor psihice care stau la baza comportării minorului, a particularităţilor acestor procese datorate vârstei minorului şi posibilităţilor ample de influenţare a conduitei acestuia.

Aceste procese psihice, care explică mecanismele interne ce-l conduc pe minor către săvârşirea infracţiunii îşi găsesc expresia globală şi unitară în personalitatea minorului delincvent. Această idee este cu atât mai valoroasă cu cât delincvenţii minori se află încă în faza de formare şi ca atare sunt deosebit de receptivi şi extrem de sensibili la acţiunile factorilor din mediul social. Aceasta înseamnă că trebuie să ne preocupe mai mult cea ce va deveni minorul, decât faptele antisociale comise de acesta.

Necesitatea cunoaşterii personalităţii subiectului asupra căruia se acţionează reeducativ are, în pedagogie, o lungă tradiţie. Ea nu este nouă nici în sistemul reeducării infractorilor. Ilustrul savant român C. I. Parhon, încă de acum 77 de ani, pleda pentru un studiu amănunţit biologic, psihologic şi social al fiecărui delincvent având un dublu scop: acela al cercetării ştiinţifice pure şi acela al terapeuticii şi profilaxiei criminale 6. Dar, dacă ar fi justificat să se ţină seama de particularităţile personalităţii minorului (legate de vârstă, nivel de dezvoltare fizică şi psihică, cultură, educaţie, etc.), în ce priveşte individualizarea legală şi judiciară a sancţiunilor de drept penal, în egală măsură ar trebui avute în vedere şi atunci când se desfăşoară procesul de modelare a delincventului minor şi de pregătire a acestuia pentru a fi redat societăţii ca element util.

De altfel, cele două categorii de procese, reeducare şi reintegrare socială, ar trebui în opinia noastră, să fie privite ca două faze al aceluiaşi proces de cunoaştere, puse în relaţii de interacţiune la nivelul personalităţii în perspectiva orientării acestuia în direcţia în care şansele ei de realizare sunt mai mari, iar dimensiunile de valorificare a posibilităţilor de care dispune minorul sunt optime.

De multe ori condamnarea minorului la o pedeapsă privativă de libertate ce ar urma să fie executată în penitenciar, evidenţiază la eliberare, un eşec prin prisma impactului său cu viaţa reală. Acest eşec poate fi privit şi ca efect al unei rupturi în procesul de mai sus. Pregătirea minorului pentru a fi util societăţii, prin procesul de reeducare intră în contradicţie cu unele măsuri şi acţiuni inadecvate din mediul de reintegrare 7.

5 Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, marele precursor în materie de ştiinţă penitenciară Manuel Montesinos afirma că „Penitenciarul nu tratează decât omul, criminalul rămâne afară”. Această idee a inspirat pe E. Ferri în elaborarea principiului individualizării pedepsei, susţinând că nu există crime, ci criminali2 C. I. Parhon, Necesitatea unui studiu amănunţit al tuturor deţinuţilor, în „Revista de drept penal şi ştiinţă penitenciară”, Bucureşti, 1932, pp. 123-1273 Ortansa Brezeanu, Unele particularităţi ale procesului de resocializare şi reintegrare socială a minorei delincvente, comunicare la simpozionul din martie 1983, organizat de DGP6

7

59

După părerea noastră, remodelarea delincventului minor în raport cu cerinţele vieţii sociale, cu vocaţia şi posibilităţile de care acesta dispune, este posibilă numai dacă se ţine seama de chiar procesele de modernizare şi perfecţionare care au loc în viaţa reală. Altfel, proiectele privind viitorul minorului delincvent ar putea intra în contradicţie cu cerinţele şi exigenţele societăţii faţă de minor, ceea ce ar conduce finalmente la eşecuri pe linia reintegrării sociale a acestuia şi implicit, a prevenirii săvârşirii de fapte de natură antisocială. Pe de altă parte, nu ar fi posibilă o reeducare reală fără o cunoaştere aprofundată a „materiei prime” supuse acestui proces –personalitatea infractorului minor – şi, ca urmare, fără o organizare judicioasă şi eficientă a acţiunilor educative.

În acest sens, s-a argumentat şi de unii criminologi, susţinându-se că, nu atât analiza comportării obiective infracţionale trebuie să reţină atenţia, cât personalitatea autorului infracţiunii şi care ne oferă explicaţia hotărâtoare a comportamentului infracţional8.

Personalitatea umană, ca realitate specifică, rămâne sistemul fundamental de referinţă pentru toate relaţiile şi activităţile sociale, inclusiv pentru cele care le implică şi determină delincvenţa juvenilă. De altfel, vârsta minorităţii nu este altceva decât un reper al unui stadiu de evoluţie al oricărui individ spre starea de adult (dezvoltarea ontogenetică), o etapă cronologică.

După H. Wallon „copilul creşte nu conform cu cea ce este el în fiecare moment, ci conform tipului pe care trebuie să-l realizeze ca adult”9. Cu alte cuvinte, conceptul e personalitate – privit în sensul său generic – circumscrie şi include în structura sa o realitate pe care o parcurge orice individ pe traiectoria procesului dialectic al devenirii şi afirmării sale în viaţa socială, bineînţeles cu particularităţile legate de imensa variabilitate şi infinitate umană, „căci prima semănare dintre oameni este acea că sunt fiecare unici.” 10

Trebuie evidenţiat că minorul delincvent, ca personalitate, fără a ignora particularităţile ce le reflectă în conduita sa se încadrează în mod firesc în aceeaşi schemă de evoluţie11. Minorul delincvent nu poate fi desprins din cadrul său normal de viaţă şi din contextul personalităţii umane când i se analizează comportamentul anormal, după cum minorul nu poate fi izolat nici de colectivităţile şcolare sau de muncă – deci de societate – atunci când face obiectul reeducării.

Pe de altă parte, evaluarea fenomenului delincvenţei juvenile solicită ca delincventul minor atât ca subiect al infracţiunii, cât şi ca obiect şi subiect al cunoaşterii şi mai ales al reeducării sale, să fie raportat la normele şi modelul de personalitate promovate de societate cât şi la posibilităţile reale ale acestuia de a se realiza ca personalitate.

Asupra modelului de personalitate, corespunzător fiecărui tip de societate, s-au făcut în decursul timpului, numeroase şi extrem de interesante studii atât în materia cercetărilor psihologice cât şi în materia altor ştiinţe ce au ca obiect de cercetare omul12. Aproape că nu există lucrare de psihologie în care să nu găsim menţionate definiţiile mai importante enunţate în decursul timpului şi trăsăturile caracteristice ale conceptului identificate de unul sau altul dintre cercetători. Multe dintre aceste cercetări includ şi rezultatele ştiinţifice care au precedat afirmarea psihologiei ca ştiinţă, deoarece omul constituie obiect de cercetare şi cunoaştere din cele mai vechi timpuri. Dacă aspectele teoretice ale personalităţii au fost cercetate, există o discordanţă între principiile explicative ale personalităţii şi penuria datelor faptice, riguros verificate în diferite condiţii de viaţă umană 13.

Teoriile actuale în materie, pe baza unei abordări complexe şi multidisciplinare a problematicii personalităţii şi într-o viziune integrativă, evolutivă a fenomenului de personalitate sunt în măsură să explice profund conţinutul şi formele acesteia (ale personalităţii), ca şi efectele interacţiunii dintre componentele personalităţii – temperament, caracter, aptitudini – în contextul condiţiilor de viaţă concretă.

Considerăm, astfel, că personalitatea este un fenomen bio-psiho-social şi cultural. Avem în vedere atât dimensiunea psihologică a personalităţii, care „este, prin excelenţă, una de diferenţiere, de interiorizare a individului social, de surprindere a trăirilor subiective, în corelaţie cu realitatea naturală şi socială, cu obiectivele faptelor de cultură”14, cât şi dimensiunea socială, ca angajare concretă, activă şi integrată în amplul proces de transformare a societăţii.

Participarea activă a minorului la viaţa socială face ca viaţa psihică să capete un aspect social, ceea ce relevă relaţia strânsă ce există între subiect şi obiect, între activ şi motiv, iar prin interacţiunea factorilor interni cu cei externi se ajunge la un „ rezultat al dezvoltării depline şi unitare a însuşirilor persoanei”15 şi ca urmare a unui comportament tipic şi unic ce pune în evidenţă personalitatea. Cu alte cuvinte, „structura psihologică a persoanei

8 Edwin H. Sutherland, Donald R. Cressey, Principes de criminologie, editura Cujas, 1969, p. 85 şi urm.; Constantin Păunescu, Coordonate metodologice ale recuperării minorului inadaptat, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984, p. 109 H. Hallon, De la act la gândire, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964, p. 13710 Lucien Séve, Teoria Personalităţii, Bucureşti, 1974, p. 20311 D. Tudoran, Psihologia educaţiei, Cluj, 1942, p. 29012 Rodica Mihaela Stănoiu , Introducere în criminologie, Editura Academiei, Bucureşti, 1989, p. 11313 Ana Tucikov – Bogdan, Psihologie generală şi psihologie socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 1814 M. Cernea, Al. Tănase, Conştiinţă şi personalitate. Despre strategiile dezvoltării teoriei conştiinţei sociale şi personalităţii, Bucureşti, 1972, p. 7315 Dicţionarul enciclopedic român, vol. III; Editura Politică, Bucureşti, 1965, p. 721 - 722

60

umane nu poate fi înţeleasă fără infrastructura biologică, pe care ea se clădeşte, şi fără suprastructura socială în care ea se integrează”16. Altfel spus, „persoana nu poate fi modelată înlăuntrul unicităţii sale, ci doar prin intermodelare care reprezintă modalitatea cea mai adecvată pentru înţelegerea naturii sociale a fiinţei omeneşti angajată într-o triplă activitate modelantă: a naturii, a oamenilor şi a sa însăşi.”17

Putem reţine că personalitatea minorului se prezintă ca o sinteză, ca o rezultantă a interacţiunilor ce apar în procesul formării sale prin intermediul socializării, reflectând particularităţile individuale în raport cu acţiunea mediului social. Se afirmă de către specialişti că există tot atâtea medii câți indivizi, în sensul că fiecare individ reacţionează în mod specific la mediul în care trăieşte. Tocmai de aceea este de dorit ca minorul delincvent să fie reeducat în mediul său, iar una dintre modalităţile de realizare a acestui obiectiv o reprezintă condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Din studiile noastre am observat că nu este posibil şi nici de dorit să raportăm un delincvent la alt delincvent - considerând că unul sau altul ar putea servi drept etalon pozitiv sau negativ pentru alţi minori – fără riscul de a nesocoti cerinţele unei analize concrete raportate la particularităţile persoanei analizate la nivelul real de personalitate al delincventului, chiar în condiţii egale de vârstă şi mediu.

Minorul delincvent nu se poate plasa dintr-o dată la nivelul minorului cu o viaţă normală. În doctrină s-a spus chiar că „delincventul este într-o permanentă competiţie cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată”18.

Procesul de transformare a minorului delincvent este lent şi chiar dacă beneficiază de timpul necesar nu este scutit de reveniri spectaculoase sau mai puţin evidente. Nu se poate solicita ca minorul să-şi schimbe uşor concepţia de viaţă. Nu trebuie uitat nici faptul că minorul, uneori, chiar după ce a fost supus reeducării şi munceşte corespunzător, continuă să rămână candidat permanent la locuri de muncă modeste, ceea ce atrage nu numai consecinţe de ordin material, dar şi o anumit stare de inferioritate, cu toate consecinţele ce pot decurge din ea 19. Aceste tendinţe ale comportamentului minorului trebuie avute în vedere şi de judecător, atunci când pronunţă hotărârea de condamnare, fiindcă petrecerea unei perioade de timp mai lungi sau mai scurte în penitenciar nu poate conduce decât la adâncirea acestor dezechilibre.

Pe bună dreptate s-a susţinut în literatura de specialitate că „procesul de reeducare este cel mai dramatic proces al personalităţii umane”20. Ca atare, considerăm că este greu, dacă nu chiar imposibil, să reorientezi acest proces fără să cunoşti piesele ce formează resorturile dramei.

Personalitatea delincventului minor constituie, aşadar, rezultanta unor permanente şi multiple raporturi de condiţionare reciprocă şi de interdependenţă atât între trăsăturile definitorii ale personalităţii minorului care a comis o infracţiune, cât şi între personalitatea lui ca sistem (structură bio-psiho-socială şi culturală evolutivă, unică) şi condiţiile concrete de mediu în care minorul se formează şi trăieşte. Personalitatea delincventului minor nu este altceva decât efectul şi totodată sistemul unor astfel de legături. Considerăm că ansamblul modalităţilor de executare a sancţiunilor de drept penal de către minori – din care se desprinde instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei – sunt profund influenţate de gradul de dezvoltare al societăţii într-un anumit moment. Soluţiile de reglementare nu pot fi desprinse de aceste realităţi şi posibilităţile societăţii de a înfăptui anumite programe de reeducare ale minorului adecvate scopului politicii penale.

Dată fiind evoluţia delincvenţei juvenile în ultimii ani, orice reformă în domeniu ar presupune după părerea noastră o mai bună coordonare a acestor eforturi cu întreg programul de restructurare, organizare şi dezvoltare a societăţii româneşti în acord şi cu modelele de politică penală sugerate de ONU şi de Consiliul Europei. De aceea, sugerăm ca parlamentele din România şi din Republica Moldova să asigure, alături de discutarea politicii economice, buget, sănătate, cultură, agricultură, etc. şi o dezbatere a politicii penale, încât aceasta să poată fi integrată în politica generală a statului. Un astfel de demers ne-ar feri de soluţii legislative conjuncturale ca şi de încercări ale căror consecinţe ar putea afecta întregul proces de reformă a justiţiei pentru minori.

O altă propunere ce are, din punctul nostru de vedere, o deosebită aplicabilitate este aceea a constituirii prin lege atât în România cât şi în Republica Moldova a unor „tribunale pentru minori” în care să fie judecate toate cauzele cu minori, inclusiv cauzele penale. Judecătorii acestor instanţe urmează să fie specializaţi şi să judece doar cauze cu minori. Inclusiv în materie penală, această propunere ar avea un imens avantaj, fiindcă judecătorii astfel specializaţi ar putea să pronunţe hotărâri adecvate atât din punct de vedere penal cât şi din punctul de vedere al particularităţilor socio-psihologice ale inculpaţilor minori.

16 M. Mărgineanu, Condiţia umană. Aspectul ei bio-psiho-social şi cultural, Editura Ştiinţifică, 1973, p. 917 Simion Doru Ogodescu, Persoană şi lume, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, p. 1018 C. Păunescu, op. cit., p. 4419 E. Minkowski, Traité de psichopathologie, Paris, 1966, p. 52520 C. Păunescu, Deficienţa mintală şi organizarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 81

61

INTERVIU PRIVIND CONTRIBUŢIA (PSIHO)CRIMINALISTULUI ROMÂN LA DEZVOLTAREA (PSIHO)CRIMINALISTICII ROMÂNEŞTI

Alin LEŞFacultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,

Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca;Institut des Hautes Etudes en Criminologie, Paris

Rezumat:Acest interviu vine să materializeze tema simpozionului de faţă. Dacă în istoria

criminalisticii româneşti se perindă numeroase personalităţi de vază, niciuna de neglijat în ceea ce priveşte contribuţia la modernizarea şi perpetuarea datelor de factură criminalistică (psihocriminalistică, criminologică etc.), în contemporaneitate am ales să fructificăm, deloc „în treacăt”, informaţii şi puncte de vedere relevante pentru orizontul criminalistic. Am simţit imperioasă nevoia de a cerceta şi descoperi răspunsuri la întrebări dacă nu actuale, măcar actualizate. De ce printr-un interviu? Pentru că nevoia de perpetuă conştientizare a calităţii poate suporta orice formă atâta vreme cât conţinutul validează şi potenţează valoarea. Astfel, ancorarea în prezent a (psiho)criminalistului român Nicolae Zamfirescu, cu tot ceea ce îl recomandă propriul curriculum vitae, concretizează acest interviu.

Cuvinte cheie:criminalistică, profesionalism, psihocriminalistică, criminologie, crimă, criminal, criminalist, competenţă, comunicare, pluridisciplinaritate

Summary:This interview comes to materialize the theme of the present symposium. If in the

history of the Romanian forensics numerous famous personalities are present, none of which to be neglected in so far their contribution to the modernization and perpetuation of the data of forensic nature (psycho forensics, crime etc), in modern times it is no wonder that we have chosen to take advantage from the information and relevant points of view for the forensic horizon. We felt the urgent need to research and find out answers to the up-to-date questions if not current questions. Why did we choose to do this through an interview? It is because the need to constant awareness of the quality can take any form as long as the content renders true and empowers the value. Thus, the anchoring in the present of the Romanian psycho criminologist Nicolae Zamfirescu with everything which recommends him in his curriculum vitae, materializes into the subject of this interview.

Key words:Forensic science, professionalism, psycho forensics, criminology, crime, criminal,

criminologist, competence, communication, multidisciplinary

1. Înainte de a intra în temele propriu-zise ale interviului, de unde pasiunea Dvs. autentică pentru criminalistică?

Cu siguranţă de la invidia admirativă pe care am avut-o şi o mai am, relativ, la performanţele profesorilor mei (ofiţerii Matei, Motorga, Ciocârlie, Popescu, Cristache, Burlacu, Irimescu, Dima...). Îmi amintesc cu plăcere surprinderea pe care o trăiam în faţa subtilităţii şi a siguranţei cu care zâmbeau înainte de a materializa o operaţiune probantă. Mă întrebam cum au procedat, nu-i întrebam, dar nu aveam pace până când nu găseam răspunsul. Deci am învăţat mai întâi să descopăr cum au descoperit profesorii mei, m-am bucurat mai înainte de rezultatele lor şi asa le-am construit pe ale mele. Nu am aşteptat niciodată să fiu răsplătit, mă premiam singur, trăiam succesul în sufletul meu. Am învăţat

62

repede faptul că succesul este efemer şi că trebuie să lupţi pentru un alt şi un alt succes profesional, zi de zi, minut de minut. Ofiţerul de poliţie criminală – prihocriminalistul, omul care uită succesul de azi cu gândul la succesul de mâine.

2. În opinia Dvs., de la criminalistică la psihocriminalistică este doar un pas, sau mai mulţi? Care este, concret, diferenţa dintre cele două domenii de activitate?

Teoretic psihocriminalistica, precum biocriminalistica, sunt discipline în cadrul ştiinţei criminalisticii. Criminalistica este ştiinţa descoperirii. Criminalistul poate să se autoproclame psihocriminalist dacă respectă cele patru reguli carteziene: 1) Regula evidenţei raţionale (un lucru e adevărat numai atunci când e cunoscut prin evitarea prejudecăţilor şi a tot ce nu se înfăţişează clar şi distinct); 2) Regula analizei; 3) Regula sintezei; 4) Regula enumerării. Deci psihocriminalistul trebuie să dobândească cunoştinţe în domeniul ştiinţelor aplicative şi de cultură profesională (filosofia ştiinţei, criminologie, psihologie, bioetică, medicină legală, logică, semantică...), alături de cele juridice şi criminalistice. Psihocriminalistul este criminalistul devenit cercetător.Conceptul de psihocriminalistică deschide un evantai al posibilităţilor, al direcţiilor cercetărilor în domeniul descoperirii şi prevenirii acţiunilor criminale; nu se pune problema, nu doresc un monopol al exploatării conceptului! De pildă, eu tratez scena crimei, profilul făptuitorului, redimensionarea anchetei relativ la erori, necunoscute şi subiectivism; profesorul Ioan Buş tratează tehnicile de negociere relative la terorism şi în cazul luării de ostatici; profesorul Tudorel Butoi este în măsură să dea un verdict înainte să interpreteze diagrama poligraf... Nu tehnica e cea care contează ci implicarea specialistului. Cred că arta reconstrucţiei faciale ţine de domeniul psihocriminalisticii atunci când antropologul se implică sufleteşte.

3. În România de astazi, putem afirma că se întreprind activităţi "legale" în ceea ce înseamnă o implicaţie profesionistă în psihocriminalistică? Cu alte cuvinte, avem psihocriminalişti de profesie?

Dacă judecăm după performanţele în domemniul descoperirii autorilor necunoscuţi, avem generaţii de psihocriminalişti. Iată deci o profesie care trăieşte în spiritul celor care se dăruiesc operaţiunilor din domeniul descoperirii acţiunilor criminale, fie ele, cu sau fără, gulere albe.

4. Din punctul Dvs. de vedere, la nivel naţional, actualmente, putem vorbi de posibilitatea înfiinţării unui program de masterat în "Psihocriminalistică"? Am avea persoane pregătite profesional pentru a preda la un astfel de master? Dacă da, ne-aţi putea oferi câteva nume pentru diferitele materii? Ce discipline aţi vedea incluse în curricula lui?

Din punct de vedere didactic, psihocriminalistica trebuie privită ca o singură disciplină cu un singur profesor care să se dedice unei clase (ca la teatru: “clasa Florin Piersic”, maestrul şi ucenicii). Pot enumera autentici profesori de psihocriminalistică: conf. univ. dr. Sorin Alămoreanu, conf. univ. dr. Ioan Buş / Cluj Napoca; prof. univ. dr. Tiberiu Medeanu / Timişoara; prof. univ. dr. Augustin Lazăr / Alba Iulia; prof.univ. dr. Tudorel Butoi, prof. Vasile Lăpăduşi / Bucureşti; conf. univ. dr. C. Iacobiţă / Iaşi. Problema este cea a asentimentului celor enumeraţi de a determina ambiţia performanţei elevilor lor. De 10 ani, Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai agreează în cadrul masterului de “Ştiinţe penale şi criminalistică” cursul opţional de “Psihocriminalistică”. Intenţionez să

63

convoc în acest an toţi cursanţii celor 10 ani în cadrul unui simpozion intitulat “Psihocriminalistica – de la prima prelegere la tratat”. Putem invita fără a greşi cadre didactice şi studenţi ai universităţilor Wroclaw şi Katowice din Polonia, Pecs din Ungaria, L' Aquilla din Italia unde au fost audiate şi preluate prelegerile noastre de psihocriminalistică graţie domnului prof. Sorin Alămoreanu. Revista Română de Psihocriminalistică a devenit material bibliografic şi în aceste universităţi. Drumul de la ipoteză la teză – aşa cum a subliniat domnul prof. Gheorghe Scripcaru –, nu a fost deloc confuz şi încă are multă lumină de dat.

5. Prin intermediul studiilor în domeniul Criminologiei efectuate anul trecut şi anul acesta la Paris, am putut/pot constata că module precum "Analiză criminală şi comportamentală", cât şi "Criminologie şi psihologie criminală" (sau Psihocriminologie) sunt la mare căutare în rândul studenţilor avizi de fenomenul criminal în complexitatea sa. În acest sens, în practica judiciară românească, în ce valenţe simţiţi că se scaldă aerul criminalisticii, respectiv cel al psihocriminalisticii vis-a-vis de cel al psihocriminologiei? Există un punct de sprijin al primelor două, individual, pentru cea din urmă, şi viceversa? Dacă există, care ar fi acel "comun", acel "pilon" de susţinere reciprocă?aaExistă o bine cunoscută legatură, un bine definit sistem al ştiinţelor, să încercăm să nu facem delimitări, să smulgem fiecărei ştiinţe ceea ce este util momentului investigativ. Este suficient să cunoaştem că o anumită ştiinţă poate oferi o anume soluţie, şi atâta tot. Iată precizarea prof. Ionel Tanoviceanu (1936), relativă la domeniul ştiinţei criminale: “Domeniul ştiinţei criminale fiind destul de vast, iar problemele sale implicând multiple specialităţi, e greu ca cineva să posede cunoştinţe complete şi desăvârşite asupra tuturor disciplinelor ce o alcătuiesc. De aceea, nimeni nu va pretinde ca un penalist jurist sa fie în acelaşi timp şi un perfect antropolog, un desăvârşit sociolog, etc; ceea ce, însă, i se va cere va fi de a păstra continuu contactul cu toate disciplinele ce compun ştiinţa criminală şi de a folosi rezultatele lor definitive dobandite”.

6. Aţi afirmat la un moment dat că “psihocriminalistul este criminalistul devenit cercetător”. Putem extrapola această afirmaţie şi în cazul psihocriminologului, cum că el ar fi criminologul devenit cercetător, chiar dacă vorbim aici de activităţi diferite ca zone de cercetare, dar auxiliare ca şi plajă de acoperire şi intersectare în descifrarea actului infracţional?

Nu am cunoştinţe de psihocriminologie dar pot notifica următorul joc de cuvinte: criminologia este teoria miilor de teorii relative la criminalitate, psihocriminologia poate fi teoria miilor de teorii relative la terapia criminalităţii. Din această perspectivă întrezăresc bariera între teoriile cunoaşterii şi prevenirii (teorii criminologice şi psihocriminologice) şi teoriile descoperirii criminalităţii, teorii ale criminalisticii şi psihocriminalisticii. Extrapolarea este bine venită.

7. Din punctul Dvs. de vedere, la ora actuală, în Europa, în ce zonă de cercetare şi de teren vedeţi criminalistica românească prin intermediul factorului “reuşite”? Suntem compatibili criminalisticii europene? În momentul de faţă, îndeplineşte criminalistul român criteriile profesionale practicării meseriei sale, de exemplu, în ţări precum Franţa, Belgia, Elveţia?

64

Răspunsul trebuie căutat în felul următor: formăm patru echipe de criminalişti (francezi, belgieni, elveţieni şi români), îi motivăm pecuniar în acelaşi fel, dăm fiecărei echipe un caz de rezolvat şi o lupă, interzicem apelul la orice tip de aparatură – şi o să primim răspunsul. De 36 de ani folosesc aceeaşi lupă, nu o dau pe nici un program informatic sau microscop. Dacă discutăm de psihocriminalistică, să discutăm de psihocriminalistică.

8. Ca şi criminalist, cercetător şi om de teren, personalitate marcantă în dezvoltarea criminalisticii româneşti, consideraţi că aceasta deţine minusuri, acum în 2010? Dacă da, care ar fi acestea?

Criminalistica nu are limite teritoriale, unele posibilităţi de multe ori sunt necunoscute unor grupuri profesionale, fie din neglijenţa acestora, fie din secretizarea unor metode. Posibilităţile se întâlnesc odată cu interesul comun al grupurilor profesionale. Descoperirea acţiunilor criminale de cele mai multe ori devine un interes comun, comunitar, internaţional. Dacă discutăm de minusuri acestea se pot identifica în lipsa comunicării.

9. Aţi participat la numeroase simpozioane şi conferinţe din spaţiul criminalistic, psihocriminalistic şi judiciar. Care sunt câştigurile lor cele mai importante – în viziunea criminalistului român Neculae Zamfirescu – aduse bunului aport al criminalisticii româneşti din ultima perioadă? Dar pierderile?

Manifestările ştiinţifice constituie, în esenţă, cheia desecretizării posibilităţilor ştiinţelor. Criminalistica cunoaşte o amplă predilecţie către această posibilitate de informare reciprocă. Toate structurile cu rezultate în domeniu ţin să comunice rezultatele obţinute întrucât comunicarea a devenit condiţie privind obţinerea punctajului academic. Atmosfera din cadrul manifestărilor ştiinţifice face să nu se mai poată vorbi de criminalistica elveţiană, românească, italiană... Putem spune că de cele mai multe ori constatăm aceleaşi metode, aceeaşi preocupare şi pasiune. Deci doar din punct de vedere istoric mai putem vorbi de criminalistică naţională.Cunoaşterea evantaiului de manifestări ştiinţifice, a conţinutului comunicărilor şi a publicaţiilor este foarte puţin pusă în valoare determinând pierderi de esenţă relative la pregătirea aspiranţilor.

10. Relataţi-ne, în câteva rânduri, cel mai “la inimă” succes al Dvs. adus atât criminalisticii, cât şi psihocriminalisticii româneşti.

“La inimă“: momentul primului succes – un grup de infractori, o victimă care afirma că nici unul dintre cei prezentaţi nu este autorul violului, refuzul meu de a crede afirmaţia, am avut dreptate. “La inimă” – întreaga carieră alături de camarazii mei / 36 de ani / tâlhării, violuri, spargeri, omoruri cu autori necunoscuţi – nici un dosar fără soluţie. “La inimă” – prima prelegere de psihocriminalistică în amfiteatrul Universităţii Babeş-Bolyai şi momentul finalizării tratatului de psihocriminalistică.

11. Cum vedeţi parcursul istoriei criminalisticii româneşti de la începuturile ei şi până astăzi?

Istoria criminalisticii româneşti este marcată de istoria şcolii europene de ştiinţe criminale adusă în rafturile ştiinţei penale româneşti de către Ionel Tanoviceanu; istoria criminalisticii româneşti a fost marcată de creaţia fraţilor Minovici – şcoala română de poliţie ştiinţifică; istoria criminalisticii româneşti aduce în prim plan organizarea poliţiei

65

criminale pe principiile criminalisticii prin strădania dr. Constantin Ţurai. Iată reperele istorice ale criminalisticii româneşti! În contextul acestora, “criminalistica este ştiinţa care studiază fenomenologic viaţa criminalului şi crima aşa cum se petrece în realitatea faptelor cu scopul de a contribui la descoperirea făptaşilor şi la definirea şi identificarea faptelor criminale” ( C. Ţurai).Din această perspectivă, criminalistica era încadrată criminologiei. Criminalistica îşi propune să răspundă la 7 întrebări fundamentale dintre care cea mai importantă este ,,Cine este autorul ?’’, iar criminologia la întrebarea ,,De ce ?” (Die sieben goldenen ’’W’’ / 1.Was ? = ce ? 2.Wann ? = când? / 3.Wo ? = unde? / 4.Wie? = cum? / 5. Womit ? = cu ce ? / 6. Warum? = de ce ? / 7. Wer? =cine? )În această raţiune, criminalistica avea ca menire descoperirea autorilor necunoscuţi prin identificarea modului caracteristic în care au operat. Aceste operaţiuni erau adresate ofiţerilor de poliţie criminală (criminaliştilor) şi erau facilitate de operaţiunile de tehnică criminală realizate de specialiştii laboratoarelor (specialişti de tehnică criminală) şi de operaţiunile de tehnică poliţienească realizate de specialiştii cartotecilor de identificare (cazier şi identificare judiciară), şi unii şi alţii auxiliarii ofiţerilor de poliţie criminală (criminaliştilor).Odată cu a doua etapă a istoriei criminalisticii româneşti (după 1950) – etapa conceptului răsăritean –, noţiunea de criminalist este recunoscută numai oamenilor de laborator care dezvoltă o criminalistică a laboratoarelor, străină de criminalistica ce studia fenomenologic viaţa criminalului şi crima, o criminalistică ruptă de criminologie, o criminalistică a constatării, nu a descoperirii. E greu să faci pe cineva azi să recunoască, să înţeleagă acest fapt, după 60 ani de criminalistică nonconformistă, dar aceasta este realitatea, o realitate care nu este cunoscută în România nici de criminologi, nici de criminalişti. De aceea este necesară psihocriminalistica.

12. De curând a avut loc la Bucureşti Adunarea Generală a Asociaţiei Criminaliştilor din România. Ne puteţi spune mai multe în legatură cu subiectele de interes profesional, în special cele legate de tema “expertului criminalist”?

Nu am participat la această adunare. Instituţia expertizei criminalistice este statuată atât în plan legislativ cât şi în plan organizatoric. Sunt în curs demersuri privind înfiinţarea Institutului de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice. Expertul oficial este angajatul unei instituţii, se află în raporturi de subordonare în cadrul acestei instituţii, nu profită de o cercetare liberă ci de una punctuală legată de anumite întrebări la care este ţinut să răspundă. Preocuparea mea este cea în organizarea corpului privat al cercetătorilor ştiinţifici în domeniul strategiilor judiciare, psihocriminalistica având în obiectul său de activitate elaborarea de strategii şi aplicarea acestora în cauzele supuse cercetării, deci punem în discuţie o cercetare liberă ce poate fi solicitată atât de organele judiciare cât şi de părţile în proces.

13. La un moment dat, l-aţi rugat pe regretatul Prof. Univ. Dr. Vasile Bercheşan să vă recenzeze lucrarea “Strategia probei favorabile”, aflată încă în stadiu de corectură ştiinţifică, dacă nu greşesc. Domnia sa puncta, printre altele: “Trinomul Zamfirescu: erori, necunoscute, subiectivism”. Există vreo legatură între acest trinom şi titlul lucrării amintite mai sus? Dacă da, vorbim în criminalistica românească de concepte noi, “moderne”, validate de marele corpus şi de practica ştiinţifică judiciară?

Trinomul “erori, necunoscute, subiectivism” priveşte strategia redimensionării anchetei judiciare, strategie a eliminării erorilor, stabilirii elementelor situaţiilor de fapt nelămurite

66

din punct de vedere ştiinţific, cât şi a sesizării subiectivismului. Dacă îmi este permis a-l parafraza pe Emil Cioran, pot notifica: “Scoate atâta energie din întunericul tău (cel al anchetei, în cazul de faţă), încât să nu mai rămână decât lumina”.

14. Cazul Elodia: pentru unele televiziuni – derizoriu şi comicărie, pentru poliţie şi criminalistica română – încă o enigmă. Cu ce ochi percepeţi/aţi perceput această afacere judiciară şi care este părerea Dvs. de criminalist, respectiv psihocriminalist? Avem de-a face, sau nu, cu o crimă? Putem vorbi de o eroare judiciară? Ce anume ne-a scăpat?

Cazul mi-a inspirat o nouă teorie, şi anume: “Teoria acţiunii infracţionale cu latură obiectivă prezumată”. Am în vedere obligativitatea ipotezelor contrarii: ipoteza care se verifică o infirmă pe cealaltă. Din păcate, anchetatorii nu au emis ipoteze ci un rechizitoriu, total greşit. Am realizat un material cu valoare didactica pe baza unor acte de procedură publicate pe internet de ziarul “Gardianul”. Materialul este structurat după cum urmează: Motivarea conceptului teoretic / Consideraţii formale relativ la poziţia învinuitului / Studiu privind cronologia abordării anchetei / Ipoteze şi logica acestora / Filmul ipotezei acuzării şi logica concluziei. Materialul este destinat în principal dezbaterii masterale dar şi interesului manifest al anchetatorilor şi apărării. Se poate discuta ştiinţific pe această temă, în amfiteatru, nu în studiouri mass-media. 15. În ce masură împiedică/ajută actul justiţional contemporan ratificarea activităţii (psiho)criminalistice? Altfel spus, pe o scară de la 1 la 10, propunerea muncii în echipă (adică accentul pe pluridisciplinaritate), se situează la cât? Se realizează doar pe foaie acest îndemn, dincolo de colegialitate, sau la faţa locului se implică întreaga echipă? În Franţa, de exemplu, se adună în jurul infracţiunii/crimei criminalistul, (psiho)criminologul, psihiatrul, medicul legist, antropologul, filosoful în drept, psihologul etc., dorindu-se accentuarea abilităţilor personale ale fiecăruia. În România putem spune că a dispărut (sau este pe cale de dispariţie) patosul reflexiv?

Operaţiunile de psihocriminalistică trebuiesc puse în acord la finalul unei cercetări colective (exemplu: cercetare la faţa locului, examinarea unor obiecte din mai multe perspective ştiinţifice...), pe baza unei proceduri tip brainstorming (furtuna creierelor). Explicaţiile specialiştilor trebuiesc înţelese în sensul lor ştiinţific de ofiţeri investigatori, nimic nu se lasă nelămurit. Nu se face psihocriminalistică cu economie de timp; obiectivizarea concluziilor este o operaţiune de psihocriminalistică.

16. Am avut până de curând un Institut Naţional de Criminologie. Şi-a avut, sau nu, rostul pe perioada funcţionarii sale? Care a fost reala lui etiologie (sau multiplele) ce l-a(u) împins în desfiinţarea sa? Oare (şi) faptul că n-am avut criminologi de profesie, adică de teren? Pentru că, dacă ne uităm atenţi pe site-ul încă existent (http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/About/Us/), studiile şi proiectele de cercetare enunţate şi realizate sunt de real folos în prevenirea fenomenului infracţional şi criminal. Nu mai există resurse pentru a ne preveni noi între noi, ca societate? Prin această măsură de desfiinţare a Institutului, nu ne desfiinţăm noi, oare, în timp, ca non-raspuns la prevenţie?

În urmă cu trei ani am participat la o dezbatere privind reorganizarea curriculei unei facultăţi de Drept. Se punea problema renunţării la disciplina “Criminologie”. Surprins, am amintit distinşilor colegi faptul că ştiinţele penale nu pot fi lipsite de teoriile apărării sociale, literă introductivă nu numai în ştiinţa criminologiei, ci însăşi în ştiinţele penale. Lucrez

67

http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/About/Us/

astăzi la o compilaţie necesară formării viitorilor cercetători în strategii judiciare, compilaţie intitulată “Filosofia crimei şi a descoperirii”; sunt convins de utilitatea ştiinţelor aplicative şi de cultură profesională. De ceea ce nu pot fi lipsiţi aspiranţii sunt milioanele de pagini scrise care le pot facilita pregătirea. Cine doreşte, învaţă şi în picioare. Problema se pune relativ la întrebările: “Pentru ce învăţăm?”, “Unde găsim un loc de muncă?”, “Ce se întâmplă cu aspiraţiile tinerei generaţii?”. Sunt întrebări la care nu mă grăbesc să răspund.

17. În cazul în care în România, actualmente, la reţinerea infractorului şi trimiterea lui în închisoare prin sentinţă judecătorească, nu există practica realizării dinainte (nici după) a unui “profil psihologic” autentic (nu superficial, în sensul steril al termenului) al acestuia, prin teste psihologice (cu o durată de 2-3 luni, a se vedea Franţa, tocmai pentru a indica un diagnostic psihologic şi/sau psihiatric complet), pe termen lung putând vorbi la noi de lipsa acută a unor statistici longitudinale!, prin prisma acestor informaţii, nu se simte (psiho)criminalistul descumpănit în munca sa? Nu cumva tot ceea ce întreprinde acesta se năruie prin inabilităţile sistemului decizional, parţial crăpat în compartimentele serioase de relaţionare şi buna funcţionare (de care vorbeam mai sus), devreme ce făptaşul este prins şi adus în faţa instanţei, iar pe de altă parte el scapă de-un psihodiagnostic coerent datorită fisurii vederii de ansamblu asupra infracţionalităţii? Lipsa de interes?! Utopie că realizăm şi facem?! Lipsa specialiştilor în anumite sectoare ce ţin de parafarea ştampilei?! Fuga de responsabilitatea de tip 100%?! “Ajută” starea economică a societăţii la această stare de facto?Întrebarea ţine de domeniul ştiinţelor penitenciare, cale lungă pentru o bună organizare penitenciară unde să fie implementate programele necesare.

18. “Profiller” şi “psihocriminalist” exprimă două realităţi diferite, sau sunt doi termeni sinonimici? Dar “profiller”, respectiv ”psiholog criminalist”?Profiling – „profilul infractorului” ca nouă tehnică investigativă a diferitelor crime mai este cunoscut şi sub numele de „Profiling Criminal”, „Psihologie Investigativă”, „Evaluarea sau Analiza Scenei crimei”, „Profilul Criminologic”, „Profiling Comportamental” sau „Psihocriminalistică” în România. Aceste denumiri au fost adoptate de pionerii acestei noi tehnici în descoperirea autorului unei crime. Fiecare agenţie de investigaţii – departamente de poliţie, FBI şi alte agenţii ale justiţiei penale – academicienii, folosesc una din denumirile de mai sus, dar cu toţii se referă la aceeaşi ştiinţă – ştiinţa de a indentifica făptaşul unei crime bazându-se pe analiza naturii crimei şi modul în care aceasta a fost comisă.Pentru a asigura un suport ştiinţific operaţiunii de identificare a făptaşului unei crime bazându- ne pe analiza naturii crimei şi modul în care aceasta a fost comisă, eu am adăugat obiectului psihocriminalisticii o garanţie necesară, respectiv redimensionarea anchetei, (relativ la erori, necunoscute şi subiectivism).

19. Că ne apropiem de finalul interviului, aveţi sfaturi sau recomandări pentru cei care vor să urmeze pe această cale, a criminalisticii, respectiv a psihocriminalisticii? Care ar trebui să fie motivaţia/motivaţiile pentru acest tărâm de explorare? Cât contează viaţa spirituală (sufletească) a practicantului acestei meserii în lupta cu efectele întunericului lăuntric al infractorului în materializarea expresiei echilibrului probator cât şi a unei probaţiuni echilibrante? Psihocriminalistica este o invitaţie la excelenţă! Reuşeşte cine poate arăta ceea ce ştie. Cine intră în joc renunţă la viaţa personală; în această meserie iubeşti şi eşti iubit, înşeli şi eşti înşelat. O investigaţie devine o partidă în care remiza este posibilă, dar se pune problema unui câştigător: care va fi acesta? Investigatorul sau suspectul? Cine nu va greşi, va câştiga.

68

DEZBATERI ŞTIINŢIFICE PRIVIND EVOLUŢIA CRIMINALITĂŢII ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC: „CONFERINŢA ROMÂNIA DUPĂ 20 DE ANI: SCHIMBĂRI ŞI

PROBLEME SOCIALE. CALITATEA VIEŢII, ÎNCOTRO?”, 12 – 13 FEBRUARIE 2010

Dr. Ecaterina BALICAInstitutul de Sociologie, Academia Română

Cercetările privind criminalitatea în spaţiul românesc au cunoscut în ultimii ani un declin generat îndeosebi de dispariţia a unui centru de cercetare care beneficia de resursele umane şi financiare necesare derulării unor investigaţii sistematice asupra criminalităţii. Ne referim la Institutul Naţional de Criminologie (Ministerul Justiţiei) desfiinţat în anul 2007. Cu toate acestea, specialiştii care au fost implicaţi în programe de cercetare derulate de Institutul Naţional de Criminologie au încercat să-şi dezvolte şi să-şi finalizeze investigaţiile în cadrul altor instituţii interesate de problematica criminalităţii. Eforturile acestor specialişti s-au concretizat în realizarea unor studii şi cercetări care, deşi nu au avut resursele necesare, au reuşit să se impună din punct de vedere al ideilor avansate în lucrările publicate pe plan naţional şi internaţional.

În acest context, specialişti din mai multe domenii de activitate (jurişti, criminalişti, sociologi, psihologi, consilieri de probaţiune) s-au reunit pentru a discuta problemele principale ale situaţiei cercetării criminologice în cadrul conferinţei organizate de către Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică (SRCC) din decembrie 2009. Conferinţa a evidenţiat necesitatea multiplicării eforturilor tuturor membrilor SRCC în privinţa promovării cercetării criminologice în spaţiul academic şi în spaţiul public.

Începutul anului 2010 a fost marcat de către un eveniment important pentru viaţa ştiinţifică românească şi anume: Conferinţa România după 20 de ani: schimbări şi probleme sociale. Calitatea vieţii, încotro? din 12-13 februarie. Organizată de către Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii şi Asociaţia Română de Sociologie cu sprijinul Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir” şi Tuna Forum, conferinţa a constituit un prilej de reafirmare a interesului sociologilor pentru investigarea criminalităţii.

Deschiderea lucrărilor Conferinţei a avut loc în Aula Magna a Academiei Române şi s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi importante ale mediului academic, care au adus în discuţie aspecte privind evoluţia Societăţii româneşti în următorii 5 ani: riscuri şi provocări. Printre intervenienţi s-au numărat Prof. dr. Cătălin Zamfir (directorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, preşedinte al Asociaţiei Române de Sociologie), Acad. prof. dr. Tudorel Postolache (preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie a Academiei Române), Acad. prof. dr. Florin Gheorghe Filip (vicepreşedinte al Academiei Române), Prof. dr. Mircea Ciumara (director general al Institutului Naţional de Cercetări Economice).

Aşa cum era de aşteptat, organizatorii au inclus în program şi o secţiune plenară în care a fost adus în discuţie rolul şi locul sociologiei şi al sociologului în societate, problematică dezvoltată în discursul său de către Prof. dr. Ilie Bădescu (directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române).

După deschiderea oficială, lucrările conferinţei s-au desfăşurat, pe secţiuni, interesul manifestat de sociologi pentru problematica avansată de către organizatori făcând posibilă structurarea a 14 secţiuni. Au fost astfel abordate o serie de probleme legate de evoluţia societăţii româneşti în ultimii 20 de ani, precum calitatea vieţii şi standardele de viaţă, dezvoltarea comunitară, migraţia, multiculturalismul, politicile sociale, intelligence-ul academic, inovaţia socială şi criminalitatea. În cadrul conferinţei au fost susţinute peste 188

69

http://www.ince.ro/

http://www.ince.ro/

http://www.acad.ro/

http://www.arsociologie.ro/

http://www.arsociologie.ro/

de prezentări pe parcursul a două zile de lucru. Prezentările au fost incluse în următoarele secţiuni:

1. Dezvoltare socială. Inovaţie socială2. Calitatea vieţii: indicatorii subiectivi3. Standardul de viaţă: veniturile şi consumul populaţiei 4. Politici sociale, statul bunăstării, politici de incluziune socială, politici sectoriale5. Capital social, comunităţi şi dezvoltare comunitară: este România altfel?6. Schimbarea valorilor sociale: un model al convergenţei?7. România - o ţară a migranţilor?8. Multiculturalismul: realitate şi acţiune9. Familia românească azi10. Politici sociale în asistenţa socială11. Criminalitatea - tendinţe şi factori de risc12. Dimensiuni ale intelligence-ului academic în domeniul calităţii vieţii13. Dimensiunea morală a societăţii14. Justiţie socială şi calitatea vieţii

Interesul constant al sociologilor pentru problematica criminalităţii a făcut posibilă organizarea unei secţiuni speciale, Criminalitatea - tendinţe şi factori de risc, în cadrul căreia au fost abordate aspecte privind evoluţia criminalităţii în România ultimelor două decenii.

Moderatorii acestei secţiuni (prof. Univ. Dr. Dan Banciu şi dr. Ecaterina Balica) au propus, celor interesaţi de investigarea criminalităţii, să aducă în lucrările lor opinii şi posibile explicaţii ale evoluţiei ratei criminalităţii, dat fiind faptul că în perioada supusă analizei aceasta a cunoscut perioade de creştere (1990-1998 şi 2006 - 2008), dar şi perioade de descreştere (1999 - 2005). Dincolo de această variaţie a indicatorilor statistici, moderatorii au atras atenţia asupra modificărilor de ordin calitativ care s-au produs la nivelul criminalităţii din ţara noastră, dintre care amintim apariţia unor forme noi de criminalitate generate printre altele de fenomenul globalizării şi de utilizarea noilor tehnologii de comunicare.

Secţiunea şi-a propus să aducă în discuţie teme precum: tendinţele evoluţiei criminalităţii în România, în contextul spaţiului european, factorii de risc, particularităţile victimelor şi agresorilor, criminalitatea violentă (omorul, agresiunile sexuale, tâlhăria), criminalitatea stradală, criminalitatea informatică, actele de violenţă cunoscute ca „rural crime”, criminalitatea economică, corupţia, crima organizată, traficul de droguri, traficul de persoane, criminalitatea în mediul urban, delincvenţa juvenilă, costurile sociale ale criminalităţii, programele de prevenire şi intervenţie.

În cadrul acestei secţiuni au fost înscrise 16 prezentări care au abordat o parte din temele avansate de către moderatori spre discuţie. Participanţii, în mare parte specialişti recunoscuţi pentru lucrările realizate în domeniul criminologiei, au reusit şi de această dată să ofere o perspectivă multidisciplinară asupra criminalităţii, fapt datorat îndeosebi conţinutului lucrărilor prezentate de către intervenienţi şi a ideilor avansate spre dezbatere de către auditorii participanţi: sociologi, consilieri juridici, psihologi, consilieri de probaţiune şi asistenţi sociali.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra secţiunii vă vom pune la dispoziţie în cele ce urmează temele lucrărilor prezentate urmând ca în paginile revistei să includem in extenso cele mai multe dintre expunerile participanţilor:

1. Margareta Fleşner, Ioana Gavril, Criminalitatea în schimbare2. Petronela Talpaş (Univ. 1 Decembrie 1918, Alba Iulia), Protecţia socială a victimelor

infracţiunilor

70

3. Mihai Ioan Micle, Doina-Ştefana Săucan, Aurora Liiceanu (Institutul de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu Motru", Academia Română), Dimensiuni psihosociale în recidiva minorilor delincvenţi

4. Simion Raluca (Ministerul Justiţiei), Criminalitatea informatică în Romania. Intre realitate şi percepţie

5. Necula Carmen (Ministerul Justiţiei), Regimul juridic al victimelor. Cadrul legal intern şi internaţional

6. Graţiela Văduva (DGPMB - Serviciul Analiză şi Prevenirea Criminalităţii), Evoluţii ale criminalităţii stradale în contextul crizei economice globalizate (Bucureşti)

7. Manu Beatrice (Univ. Spiru Haret), Copilul - victimă a violenţei în familie8. Gabriel Oancea (Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti),

Provocarea Noului Cod Penal: reintegrarea socială a condamnaţilor liberaţi condiţionat

9. Ecaterina Balica (Institutul de Sociologie al Academiei Române), Omorul în spaţiul familial - tendinţe, particularităţi şi factori de risc

10. Rodica Mihaela Stănoiu (Societatea Română de Criminologie, Criminalistică şi Penologie), Corupţia politică şi politizarea corupţiei. Banalizarea prin dramatizare

11. Ana Bălan (Universitatea „Andrei Şaguna”, Constanţa), Tendinţe ale evoluţiei criminalităţii feminine în România

12. Aura Constantinescu (Institutul de Cercetări Juridice, Academia Română), Migraţie şi criminalitate

13. Anca Velicu (Institutul de Sociologie al Academiei Române), Violenţa de pe canalele TV pentru copii: de la cunoaşterea ei, spre protecţia copilului

14. Cristina Dâmboeanu (Institutul de Sociologie al Academiei Române), Factori care generează recidivă în Romania

15. Cristian Mihai Pomohaci, Mariana Oprea (Univ. Spiru Haret/Poliţia Capitalei), Aspecte privind vulnerabilităţile şcolilor. Studiu pilot în unităţile de invăţământ din sectorul 4

Aşa cum observăm din lista prezentărilor mai sus menţionată, la lucrările secţiunii au participat sociologi, dar şi specialişti din alte domenii, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor instituţii de cercetare (Institutul de Sociologie al Academiei Române, Institutul de Cercetări Juridice, Academia Română şi Institutul de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu Motru", Academia Română), în cadrul unor universităţi (Universitatea Bucureşti, Univ. „1 Decembrie 1918” - Alba Iulia, Universitatea „Andrei Şaguna” – Constanţa, Universitatea „Spiru Haret”), în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi în cadrul DGPMB - Serviciul Analiză şi Prevenirea Criminalităţii. La dezbateri au participat şi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi ai Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Lucrările prezentate au reuşit să genereze dezbateri interesante îndeosebi în jurul ideii necesităţii dezvoltării unei strategii de prevenire a criminalităţii şi a ideii necesităţii intervenţiei la nivelul agresorului din spaţiul familial. Participanţii au convenit, de asemenea, asupra ideii constituirii a unei reţele de parteneri care să dezvolte programe de cercetare a criminalităţii, în special a factorilor care determină recidiva şi violenţa în şcoli, dar şi de intervenţie în domeniul prevenirii criminalităţii.

71

PRODUSELE ETNOBOTANICE – SFÂRŞITUL FILMULUI?

Dr. Mircea MATEESCU Medic primar medicina familiei, Doctor în Ştiinţe Medicale, Licenţiat în Drept

Dr. Alexandru BUTOIProf. univ. Dr. TUDOR BUTOI

Psih. dr. expert criminalist Dr. Mihaela Raluca MATEESCU

REZUMATÎn ultimul timp, consumul produselor etnobotanice a crescut foarte mult, mai ales în rândul tinerilor.

Numeroşi tineri au ajuns la spitalele din ţară în stare gravă după ce au consumat plante cu efect halucinogen. Substanţele etnobotanice se regăsesc în diverse amestecuri de plante care dacă sunt ingerate sau inhalate produc manifestări similare cu cele ale drogurilor clasice.

Cuvinte cheie: produse etnobotanice, tineri, semne, simptome, riscuri.ABSTRACTThere has been noticed lately an increased consumption of spice herbs among young people especially.

A great number of the youth in seriously condition have been hospitalized all over the country as a result of consumption of herbs with hallucinogenic effect. Spices can be found as different blended herbs. Risk of ingestion or drag such blends consist in symptoms with similar effects as those caused by using classical drugs.

Key words: spices, young people, signs, symptoms, risk.

1. DefiniţiePotrivit Marelui Dicţionar de Neologisme publicat în anul 2000, etnobotanica reprezintă o ramură a

etnobiologiei, care studiază relaţiile reciproce dintre om şi mediul vegetal, îndeosebi efectele halucinogene ale plantelor.

Potrivit manualelor de specialitate, etnobotanica studiază denumirile populare ale plantelor şi este o ramura a etnobiologiei, care studiază relaţiile dintre om şi mediul vegetal.

2. Importanţa problemei În România până în februarie 2010 existau peste 400 de magazine ce comercializau produse

etnobotanice şi un număr îngrijorător de mare de consumatori ai acestor produse.În ultimul timp, consumul acestor plante a crescut foarte mult, mai ales în rândul tinerilor.Numeroşi tineri au ajuns la spitalele din ţară în stare gravă după ce au consumat plante cu efect

halucinogen cumpărate de la magazinele de profil („magazine de vise”).Cele mai multe cazuri s-au înregistrat la Iaşi circa 130. Tot la Iaşi o gravidă în luna a şaptea a ajuns în

stare gravă la spital după ce luase astfel de substanţe spune ea ca să-şi amelioreze durerile sarcinii.Intoxicaţiile cu substanţe etnobotanice la nivelul tinerilor reprezintă deja un fenomen.Spre deosebire de drogurile clasice, legale, drogurile noi considerate legale până la apariţia Ordonanţei

de Urgenţă a Guvernului nr. 6 din 10.02.2010 erau încă puţin studiate şi cercetate, efectele lor fiind de multe ori imprevizibile.

Conform lui Cseke Attila, ministrul sănătăţii în România au fost înregistrate 1300 de cazuri de intoxicaţie gravă în rândul tinerilor.

Gigel Lazăr reprezentantul oficial EURAD (Europa Contra Drogurilor) la Consiliul Europei a declarat pe data de 15.01.2010 că numărul mediul de tineri care consumă ocazional astfel de substanţe este de aproximativ 500.000 cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani.

Conform Raportului EURAD prezentat la o conferinţă de presă la Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului, în România şi-au pierdut viaţa ca urmare a consumului de substanţe etnobotanice 8 persoane, cinci dintre acestea fiind din Bucureşti, celelalte trei fiind din zona Moldovei.

Acest fenomen reprezintă o afacere de 70 de milioane de euro anual pentru cele 400 de magazine existente.

Cea mai mare parte dintre comercianţii cu amănuntul on-line identificaţi conform OEDT se află în Regatul Unit (37%), Germania (15%), Olanda (14%) şi România (7%).

3. Cronologia evenimentelor Cu toate că Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) a atenţionat încă din

aprilie 2008 asupra înmulţirii cazurilor de trafic de droguri în şcoli, decidenţii români nu au luat măsurile „reale şi fezabile” pentru combaterea acestuia se arată într-un comunicat remis presei în data de 22.01.2009 de Organizaţia Europe Against Drugs (EURAD).

72

În urmă cu un an şi jumătate primele articole despre „magazinele de vise„ apăreau în presa locală din România, subiectul fiind rapid preluat şi de ziarele centrale.

Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) a raportat că la începutul anului 2009 existau 18 magazine unde se comercializau plante etnobotanice, iar la finele lui august 2009, numărul acestora ajunsese la 121, reprezentând o creştere cu 672%.

Potrivit IGPR aceste produse nu sunt recunoscute în anul 2009 de ONU şi OMS ca făcând parte din categoria stupefiantelor şi a psihotropelor motiv pentru care nu sunt plasate sub control de către aceste organizaţii. Totuşi, poliţia le consideră periculoase încă din anul 2009 şi a încercat să obţină o modificare a legislaţiei în acest sens.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a intrat şi ea în alertă dispunând controale în magazinele de profil din toată ţara.

Chestorul Pavel Abraham, fostul şef al Agenţiei Naţionale Antidrog a declarat în ziarul Gândul că guvernul ar trebui sa acţioneze în baza unui plan de acţiune similar cu cel al UE.

Raportul pentru Europa al Centrului de Monitorizare a Drogurilor de la Lisabona arăta că în spaţiul virtual a apărut „o piaţă nouă” pentru substanţe psihoactive, oferind comercianţilor cu amănuntul posibilitatea de a oferi alternative pentru vânzarea de droguri controlate, publicului larg.

La iniţiativa Ministerului Sănătăţii în data de 10 ianuarie 2010 s-au reunit experţi din mai multe instituţii: Agenţia Naţională a Medicamentului, Agenţia Naţională Antidrog, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Facultatea de Farmacie Bucureşti Catedra de Toxicologie şi Botanică pentru a identifica produsele ce au în componenţa lor plante şi substanţe dăunătoare sănătăţii. Aceşti experţi au lucrat timp de patru săptămâni pentru stabilirea unei liste cu plante şi substanţe care au proprietăţi psihoactive.

Guvernul României a aprobat pe data de 10.02.2010 Ordonanţa de Urgenţă pentru aplicarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Conform OUG nr. 6/10.02.2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100/15.02.2010 pe listele existente în Legea nr. 143/2000 au fost introduse noi plante şi substanţe a căror cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere fără drept se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani, respectiv de la 10 la 20 de ani pentru droguri de mare risc (la droguri de risc pentru consum propriu, cumpărare sau deţinere fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, la droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani).

Alte plante şi substanţe identificate sunt:A. Plante:

- specii de salvie (Salvia Divinorum Epling & Jativa) este o plantă care produce halucinaţii – închisoare de la 3 la 15 ani;

- specii de Mitragina (Mitragina speciosa Korth – Kratom) este o plantă cu efecte similare cocainei, creează dependenţă – închisoare de la 3 la 15 ani.

B. Ciuperci:- Amanita muscaria – închisoare de la 3 la 15 ani;- Amanita pantherina – închisoare de la 3 la 15 ani;- toate speciile din genul Psihocybe – produc halucinaţii cu efecte similare LSD (acidul lisergic) –

închisoare de la 10 la 20 ani.C. Substanţe:

- LSA (amida acidului lisergic) – închisoare de la 3 la 15 ani;- Ketamina creează dependenţă, au fost înregistrate până în prezent două decese – închisoare de la

3 la 15 ani;- derivaţi de piperazină, produce halucinaţii – închisoare de la 10 la 20 ani;- sare de baie (mefedrona) au fost înregistrate cazuri de decese – închisoare de la 10 la 20 ani.

Prin această Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului s-a introdus în Legea nr. 143/2000 şi Legea nr. 339/2005 o procedură simplificată de actualizare a listelor prin Hotărâre de Guvern şi nu numai prin lege.

Cei ce comercializează aceste produse au obligaţia să le distrugă în termen de 10 zile de la publicarea Ordonanţei în Monitorul Oficial.

4. Forme de prezentareSubstanţele etnobotanice se regăsesc în diverse amestecuri de plante, care dacă sunt ingerate sau

inhalate produc manifestări similare cu cele ale substanţelor de abuz. Ele sunt comercializate în magazine specializate sub formă de ţigări sau pliculeţe.

73

De cele mai multe ori, produsele magazinelor de vise sunt amestecuri formate din mai multe ingrediente naturale şi sintetice, alcătuind o „bombă” halucinogenă. Unul dintre cele mai frecvente ingrediente este Salvia divinorum, o plantă pusă pe lista substanţelor aflate sub control în Germania, Suedia, Danemarca şi Spania.

5. Salvia divinorumSalvia divinorum este o plantă care creşte în munţi, în regiunea Oaxaca, Mexic. Face parte din familia

mentei. Poate creşte câţiva metri în înălţime dacă condiţiile sunt favorabile. Se înmulţeşte prin butaci. Ea poate fi cultivată în climat semitropical. Salvia poate creşte ca plantă de apartament. Nu tolerează curentul şi frigul.

Salvia divinorum este utilizată pentru efectele ei psihoactive. Sunt mai multe specii de salvia, dar numai salvia divinorum are efecte psihoactive.

Substanţa activă din Salvia divinorum este Salvinorin A, o substanţă chimică a cărei moleculă conţine numai carbon, hidrogen şi oxigen (nu conţine azot, deci nu este un alcaloid).

Efectul pe care îl produce este o stare de beţie mult diferită de a alcoolului.Se consumă prin mestecare, fumare sau se bea sub formă de infuzie. Se fumează în pipe speciale pentru

că fumul trebuie să fie cald. Se poate consuma şi prin inhalare de vapori calzi.Când este fumată, efectele intervin foarte rapid între 20 – 60 secunde după fumare, uneori la maximum

1 – 2 minute. Primele efecte durează 5 – 15 minute, apoi urmează o perioadă de liniştire (calmare).La doze mari, consumatorii au simţit o distorsionare dramatică a timpului, călătorii în alte locuri,

planete, timpuri, halucinaţii, detaşarea sufletului de corp, reîncarnări în alte persoane, schimbări de identitate, comunicări cu lumea spiritelor. Cei mai mulţi indivizi rămân nemişcaţi în timpul experienţei, alţii pot să se plimbe în stare de inconştienţă (de somnambul). Mulţi consumatori consideră această experienţă mai mult înfricoşătoare decât distractivă.

Fumarea acestei plante produce iritări ale gâtului, cefalee şi o uşoară iritabilitate.Aceste produse se comercializează sub formă de ţigări, pulberi, fragmente vegetale ambalate în plicuri,

comprimate, sub diverse denumiri, preţurile de vânzare diferind în funcţie de gramaj, de exemplu:- Special Gold – sare: 0,25 g - 40 lei; 0,75 g - 90 lei;- Pulse – pulbere: 0,5 g - 30 lei; 3 g - 119 lei;- Fly Agaric Mushroom – ciuperci uscate 12 g - 60 lei;- Spice Diamont – fragmente vegetale 1 g - 50 lei;- Spice Gold Spirit – pulbere 3 g - 90 lei.

6. Semne şi simptomePrincipalele semne şi simptome prezentate de pacienţi: ameţeli, somnolenţă, agitaţie, cefalee, vertij,

greaţă şi vărsături, halucinaţii vizuale.Aceste plante şi substanţe influenţează direct creierul uman prin stări confuzionale, pierderea identităţii,

diminuarea atenţiei combinate, halucinaţii, fiind însoţite de efecte adverse: dureri puternice de cap, ameţeli, anxietate, confuzie şi atacuri severe de panică, creşterea frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale şi a temperaturii corpului.

Produsele etnobotanice incluse în categoria „amestecuri pentru fumat” produc efecte similare canabisului.

Altele sunt o alternativă „etnobotanică” pentru ecstasy.Sub pretextul că se comercializează substanţe naturale aromatizate care nu erau interzise de lege,

comercianţii spun că succesul unei astfel de experienţe este garantat, dacă sunt fumate în doze mici, cu amestec de tutun. În plus, susţin aceştia, dacă nu sunt folosite în combinaţie cu alcool, astfel de ierburi nu creează dependenţă.

7. EfecteEfectele plantelor etnobotanice sunt asemănătoare cu ale drogurilor psihotrope este vorba de: pierderea

identităţii, halucinaţii, diminuarea atenţiei, cefalee, anxietate, ameţeli, confuzie, atacuri de panică, hipertensiune arterială, febră, creşterea frecvenţei cardiace (pulsului).

Plăcerea de moment poate determina în timp boli grave.Un lucru este cert, substanţele etnobotanice dau dependenţă.

8. Portretul consumatorului. PseudovictimaPortretul robot al consumatorului de produse etnobotanice: tânăr, are între 16 – 25 de ani, este licean

sau student şi caută un mijloc rapid de relaxare.Victima umană este orice fiinţă umană vie care suportă în mod real consecinţele neplăcute ale unor

traume, auto sau heteroprovocate ori determinate de evenimente.

74

Consecinţele neplăcute, supărătoare, dezagreabile pot fi urmarea atât a unor traume produse de o altă persoană, prin acţiune sau inacţiune, cu vinovăţie, din culpă sau cu praeterintenţie, ori chiar de victimă, cât şi ca urmare a unui eveniment ce survine independent.

9. Care sunt riscurile?Ca la orice drog există cel puţin trei categorii de riscuri:9.1. Riscul derivat din efectul propriu zis: distrugerea în timp a zone întregi de creier cu efecte asupra

capacităţii de a simţi plăcerea fără ajutorul drogului, asupra atenţiei, concentrării, memoriei. Consumatorii de plante psihotrope au stări depresive, iritabilitate, pierderi de memorie, lipsă de voinţă.

9.2. Riscul datorat toxicităţii substanţelor rămase din procesul de producţie sau mascare a substanţei active. Pot apărea tulburări psihice, dar şi boli sau stări precum: cancerul, boli de plămâni, ficat, rinichi sau distrugerea echilibrului hormonal.

9.3. Tulburări de personalitate apărute în urma consumului cronic a acestor plante. Există riscul ca unele efecte să persiste pe termen lung sau chiar toată viaţa.

10. Elemente ale filmului „Substanţele etnobotanice încotro?”Intoxicaţiile cu substanţe etnobotanice în rândul adolescenţilor şi tinerilor reprezintă un fenomen

conform reprezentanţilor Centrului Antitoxic Pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti.

Acest fenomen ar putea fi asemuit unui film cu: actori, scenarii, regie, juriu şi în final o notă de plată (costurile).

Actorii sunt reprezentaţi de consumatorii de astfel de produse şi de comercianţii acestor produse. Aceştia sunt eroii negativi ai filmului, dar faţă de film în care şi eroii negativi pot lua premii, aici se plăteşte un preţ.

Interesant sau bizar este că aceşti comercianţi consideră că afacerea lor nu va da faliment, căci vor apărea alte produse ce vor fi căutate şi solicitate.

Acest film are un scenariu scris de: Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului, Agenţia Naţională Antidrog, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Facultatea de Farmacie Bucureşti – Catedra de Toxicologie şi Botanică.

Filmul are şi o regie, regizorii fiind Guvernul şi Parlamentul României.Ca orice film poate fi „apreciat” de un juriu, ce este compus din: Mass media, familiile şi anturajul

victimelor şi nu în ultimul rând societatea în ansamblul ei.În sfârşit se achită nota de plată care va fi suportată de: consumatorii de astfel de produse, familiile

consumatorilor, comercianţii acestor produse, societatea în ansamblul ei.Consumatorii plătesc cu sănătatea sau chiar cu viaţa.Familiile consumatorilor ca victime secundare suportă în mod indirect (prin intermediul suferinţei

consumatorilor), dar şi direct prin costurile datorate procurării unor astfel de produse, urmate de costuri medicale necesare ameliorării stării de sănătate.

Comercianţii acestor produse plătesc conform OUG nr. 6/10.02.2010 cu închisoarea.Societatea în ansamblul ei plăteşte asistenţa medicală a celor ce ajung în stare gravă la spital, dar va

plăti şi pentru reinserţia socială a consumatorilor de astfel de produse, la care se adaugă cheltuieli legate de programe de educaţie vizând efectul nociv datorat consumului de produse etnobotanice.

Deşi prin publicarea OUG s-a dorit The End-ul acestui film, acesta probabil că nu se va produce prea curând.

11. În loc de concluziiPrintr-o activitate de educaţie începută în familie, continuată în şcoli şi facultăţi, susţinută prin mass -

media, dar şi prin măsuri coercitive sperăm că acest fenomen se va diminua şi va ajunge la coşul istoriei, ca şi alte rele întâmplate de-a lungul timpurilor.

75

TOXICOLOGIA ÎNTRE MEDICINĂ ŞI DREPT

Dr. MIRCEA MATEESCU Medic primar medicina familiei, Doctor în Ştiinţe Medicale, Licenţiat în Drept

Dr. ALEXANDRU BUTOIProf. univ. Dr. TUDOR BUTOI

Psih. dr. expert criminalist Dr. MIHAELA RALUCA MATEESCU

“Toate substanţele sunt otrăvuri, diferenţa dintre un remediu şi o otravă o face doza” (Paracelsus).

Rezumat Toxicologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul substanţelor toxice. Clasificarea substanţelor toxice se

face în funcţie de mai multe criterii. Toxicitatea este influenţată de factori precum: doza, solubilitatea toxicului, vârsta, greutatea corporală, starea de sănătate.

Cuvinte cheie: toxicologie, criterii, factori, reacţii adverse.

AbstractToxicology is the science which studies toxic substances. Toxic substances are classified following

several criteria. Toxicity is influenced by factors such as: dose, sensibility of the toxic substance, age, body weight, health.

Key words: toxicology, criteria, factors, adverse reactions.

1. DefiniţieSubstanţele toxice sunt acele substanţe care au în compoziţia lor un toxic care este dăunător mediului

înconjurător sau organismului cu care vine în contact, putând provoca în funcţie de proprietăţile sale fizico-chimice, modalitatea de acţiune şi doză, intoxicaţia sau chiar moartea.

2. Toxicitate, toxicologieToxicitatea reprezintă suma proprietăţilor fizico-chimice ale unei substanţe în contrast cu reacţia de

răspuns a organismului la acea substanţă.Toxicologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul substanţelor toxice.Multe substanţe pot deveni toxice în funcţie de doză, ca de exemplu, substanţele absolut necesare

organismului, care într-o doză mare devin toxice precum: vitaminele, sarea de bucătărie sau diferitele medicamente.

Pentru stabilirea toxicităţii unei substanţe se poate recurge la următoarele determinări:- DL 50 este cantitatea de substanţă toxică ce provoacă moartea la 50% dintre animalele de experienţă pe

care s-a testat toxicul; se măsoară în mg/kg.- DML este doza minimă letală si reprezintă cantitatea cea mai mică de toxic ce provoacă moartea unui

adult.- DMM este doza minimă mortală ce reprezintă cantitatea cea mai mică de toxic ce provoacă moartea

unităţii de greutate a animalului de experienţă. Aceste doze pot fi mult mai mici pentru anumite categorii precum: copii, bătrâni, persoane bolnave.

3. Factorii ce influenţează toxicitateaToxicitatea poate fi influenţată de:

- vârsta celui expus - sunt mai sensibili la toxice: nou născuţii, copiii, persoanele în vârstă.- greutatea corporală – cei obezi necesită doze mai mari de anestezice.- starea imunologică – cei cu deficit imunologic sunt mai vulnerabili la substanţe toxice.- starea fiziologică – ciclul menstrual, graviditatea, lăuzia sensibilizează organismul femeii la toxice.- starea de sănătate – cei cu afecţiuni cronice, în special în sfera hepatică sau renală, sunt mai vulnerabili

la toxice- proprietăţile sau modul de administrare a toxicului respectiv :

• concentraţia şi doza acestuia• puritatea• vechimea substanţei• solubilitatea ( hidro sau liposolubilitatea)• calea de administrare

76

• viteza de administrare

4. Clasificarea toxicelorMajoritatea autorilor propune o clasificare bazată pe mai multe criterii :

I. Clasificare farmacologică :1. Medicamente

1.1. Analgetice1.2. Psihofarmacologice1.3. Hipnotice

2. Substanţe chimice2.1. Acizi, Alcali2.2. Diluanţi

2.3. Minerale 2.4. Toxice 2.5. Substanţe de luptă 3. Substanţe de uz casnic 3.1. Detergenţi 3.2. Cosmetice 3.3. Pesticide 4. Gaze 4.1.Monoxidul de C 4.2. Gaze iritante 4.3. Bioxidul de C 5. Droguri 5.1. Alcool 5.2. Cofeină 5.3. Nicotină 5.4. Opiacee 5.5. Cocaină 5.6. Amfetamine 6. Produse alimentare 6.1. Plante toxice 6.2. Bacterii 6.3. Ciuperci otrăvitoare 7. Gaze toxice

II. Clasificare după efectele produse în organism :1. toxice methemoglobinizante : nitraţi, cloraţi2. toxice care blochează enzimele respiratorii, ex : cianura blochează cito-cromoxidaza3. toxice corozive4. toxice protoplasmatice, ex: fosforul, zincul5. toxice care se adresează organelor hematoformatoare, ex : plumbul

III. Clasificare chimică :1. toxice anorganice ( acizi, baze, metaloizi, săruri minerale)2. toxice organice ( alcooli, cetone, aldehide)

IV. Clasificare analitică :1. toxice gazoase (oxid de carbon, clor)2. toxice volatile ( alcooli, cianuri, cloroform)3. toxice minerale ( metale, metaloizi)4. toxice separabile prin dializă ( barbiturice, alcaloizi)

V. Clasificare juridică : - intoxicaţii voluntare: toxicomanii, sinucideri, omucideri - intoxicaţii involuntare (accidentale): în mediul casnic (caustice, detergenţi), în mediul industrial şi

agricultură (ca intoxicaţii profesionale), accidentele terapeutice (iatrogeniile - consecinţe ale prescripţiilor eronate, ale tehnicilor, manevrelor sau administrărilor incorecte).

5. Etiologia intoxicaţiilor

77

Intoxicaţiile pot fi: - accidentale- provocate

Intoxicaţiile accidentale pot apărea în condiţii naturale sau pot fi produse de om.Intoxicaţiile naturale apar sub acţiunea substanţelor toxice care se găsesc obişnuit în natură (minerale, plante potenţial toxice sau toxice, veninuri animale).

Toxicele minerale pot fi ingerate direct prin apa de băut ( de ex. : nitraţi, nitriţi, fluoruri, săruri de fier) determinând intoxicaţii cu evoluţie acută sau subacută, sau indirect prin plantele în care se acumulează (de ex. : cupru, seleniu) generând intoxicaţii cu evoluţie cronică.

Intoxicaţiile cu plante potenţial toxice sau toxice sunt produse de contaminarea cu mai multe categorii de principii toxice : alcaloizi, glicozizi, saponine, fotosensibilizanţi, uleiuri eterice.

Intoxicaţiile cu veninuri sunt produse prin înţepături de insecte sau muşcături de şerpi.Intoxicaţiile ce apar în condiţiile create de om sunt determinate de:

- poluarea industrială- folosirea medicamentelor în exces- folosirea fertilizanţilor chimici în exces- folosirea aditivilor- folosirea pesticidelor în exces

Intoxicaţiile provocate sunt consecinţa sinuciderii sau toxicomaniei la om, iar la animale sunt provocate de către om.

Din punct de vedere etiologic intoxicaţiile pot fi de 4 feluri :a. Intoxicaţii propriu-zise datorate neatenţiei, imprudenţei sau neştiinţei

b. Intoxicaţii medicamentoase datorate erorilor medicului prin prescrierea unor doze mai mari, a mai multor medicamente ce au acelaşi principiu activ sau asocieri necorespunzătoare de medicamente sau alimente. Sunt cunoscute sub numele de iatropatii.c. Intoxicaţiile profesionale se produc la îngrijitor sau proprietar de animale, agricultor, veterinar cu: pesticide, metale grele, substanţe organice.

d. Intoxicaţiile alimentare sunt consecinţa alimentelor contaminate sau cu aditivi.

6. Reacţii de răspuns ale organismului la toxicOrganismul viu expus unui toxic poate avea următoarele reacţii de răspuns :

- reacţii adverse sub formă de reacţii alergice, toxice, idiosincrazice ce pot să apară la doze normale de subsţante folosite si în scop profilactic, diagnostic sau terapeutic.

- toleranţa sau obişnuinţa, organismul nu mai prezintă simptome toxice accentuate la doze care pot fi letale pentru un individ normal, practic organismul s-a obişnuit cu un anumit toxic.Obişnuinţa este urmată de dependenţă care conduce la tulburări de comportament cu dorinţa stringentă

a individului de a-şi administra respectivul toxic periodic, fenomen numit toxicomanie.- tahifilaxia este starea în care după administrarea primei doze de toxic se obţine efectul aşteptat, dar

ulterior după repetarea dozei, efectul scade pâna la dispariţie.- toleranţa încrucişată este situaţia în care sunt necesare doze mari de anestezice, în special la etilici.

7. Căile de pătrundere ale toxicelor în organism7.1. Calea digestivă este cea mai frecventă. Absorbţia toxicului se face la diferite nivele ale tubului

digestiv prin : - mucoasa bucală: substanţe hidrosolubile, nicotina, - mucoasa gastrică – stomacul gol favorizează absorbţia rapidă a toxicelor ingerate. Ca o particularitate, acidul clorhidric inactivează substanţele curarizante şi veninurile.- mucoasa intestinală care este locul de absorbţie maximă a toxicelor.- mucoasa rectală pentru substanţe administrate sub formă de supozitoare sau clismă.

7.2. Calea respiratorie. Pe această cale pot părunde : gazele, aerosolii, pulberile, vaporii. Suprafaţa mare alveolară pulmonară si vehicularea directă în sânge cu scurtcircuitarea ficatului, fac ca această cale să fie periculoasă.

7.3. Calea cutanată este specifică substanţelor liposolubile, care se dizolvă în grăsimile pielii: substanţe organice, hidrocarburi, anilină si fenoli.

7.4. Calea injectabilă : intravenoasă, intramusculară, subcutanată, intrarahidiană– întâlnită în acte criminale, încercări de suicid, erori de tehnică medicală

7.5. Calea conjunctivală7.6. Mucoasa genitală7.7. Calea transplacentară prin care trec de la mamă la făt: opiaceele, sărurile de metale grele.

78

8. Biotransformările toxicelorFicatul conţine cea mai mare parte a enzimelor necesare detoxifierii. Biotransformările pot duce uneori

la apariţia unor produşi mult mai toxici, astfel în cazul alcoolului metilic rezultă aldehida formică, din paration rezultă paraoxonul, din tetraetil de plumb ia naştere trietilul de plumb.

Depozitarea reprezintă o formă de neutralizare a toxicului care este scos din circulaţie, introdus în unele organe şi sisteme de unde, ca o consecinţă a biodegradărilor va fi eliminat lent din organism scăzând efectul toxic iniţial.

Depozitarea se poate face în : - ficat unde se depozitează toxicele pătruse pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată- ţesutul adipos unde se acumulează toxicele liposolubile (barbiturice, insecticide)- sistemul reticulo-endotelial ce depozitează substanţele coloide.- cartilaje si tendoane ce tezaurizează plumbul pentru aproximativ un an, un an şi jumătate.

Eliminarea toxicelor se face pe căile naturale de detoxifiere ale organismului : - digestivă – pentru Pb, Hg, Bi ( mucoasă bucală), stricnină, morfină (mucoasa gastro-intestinală)- respiratorie pentru toxicele volatile şi gazoase- renală pentru toxicele care nu afectează organul (alcool) şi pentru toxice ce produc leziuni ale rinichiului (As, Hg).- prin transpiraţie pentru fenoli, metale grele- prin laptele matern pentru morfină, alcool, As.

9. Semne şi sindroame în intoxicaţiiÎn funcţie de natura toxicului, calea de pătrundere, doză şi reactivitatea organismului în intoxicaţii, sunt

prezente semne, simptome şi sindroame fruste sau evidente, unele caracteristice.9.1. Sindromul de encefalopatie toxică constituit din :

- diferite tipuri de come produse de : alcool etilic, barbiturice, opiacee, ciuperci, cocaină, atropină, antihistaminice- stare de stupor sau pseudoebrioasă : barbiturice, hipnotice, tranchilizante, alcool etilic, cloroform, CO, opiacee, solvenţi organici, cocaină, ciuperci.

- delir: etanol, alcaloizi, ciuperci, tetraetil de plumb- convulsii şi contracturi: stricnină, nicotină, naftalină, aminofilină, insecticide organofosforice sau clorurate

- paralizii : curara, parationul - tulburări auditive pâna la surditate: streptomicină, neomicină

- tulburări oculare: ambliopie (alcool metilic, chinină), midriază (atropină, cocaină, alcool metilic, ciuperci, chinină, colchicină, hidrogen sulfurat, DDT), mioză ( morfină, organofosforate, rezerpină, prostigmină),

9.2. Sindromul respirator se poate manifesta prin: - hiperventilaţie provocată de : CO, CO2, cianuri, morfină- edem pulmonar : amoniac, pilocarpină, adrenalină, fosgen, iod, acid clor-hidric, acid sulfuric- hemoptizii : benzină- bronşită obliterantă : amoniac, bioxid de sulf, acid clorhidric, oxizi de azot- pneumopatii chimice : mangan, cadmiu, beriliu, - miros de acetonă în aerul expirat : acetonă, alcool metilic- miros de alcool în aerul expirat : alcool metilic, etilic, hidrat cloral- miros de migdale amare în aerul expirat : nitrobenzen, acid cianhidric.

9.3. Sindromul cardiovascular caracterizat prin : - tahicardie : adrenalină, alcooli, atropină, cofeină, cocaină, acetaldehidă, CO,

cianuri, nicotină, novocaină, - bradicardie : digitală, morfină, rezerpină, tetraetil de plumb, bariu - tulburări de ritm : digitală, organoclorurate, hidrocarburi - vasodilataţie periferică : alcool etilic, nitroglicerină, atropină, acetaldehidă, ben-zen

- şoc şi colaps : barbiturice, ganglioplegice, cocaină, clorpromazină, meprobamat, veninuri de şarpe9.4. Sindromul termic se poate manifesta prin :

- hipotermie : barbiturice, cloralhidrat, morfină, clorpromazină, fenoli, nitriţi - hipertermie : atropină, cocaină, sulfonamide, anilină, tetraclorură de carbon - transpiraţii intense : salicilaţi, pilocarpină, paration, Amanita muscaria

9.5. Sindromul gastrointestinal se asociază cu : - vărsături : caustice, digitală

79

- hipersalivaţie : în intoxicaţia cu Pb, Hg, fiziostigmină, Amanita muscaria - uscăciunea gurii: atropină, anticolinergice9.6. Sindromul hepatic, în care se constată :

- hepatomegalie, icter, atrofie hepatică – în intoxicaţiile cu : As, săruri de Pb, cloroform, Amanita phaloides, tetraclorura de carbon

9.7. Sindromul renal se poate manifesta prin :- poliurie : cofeină- colici renale : Pb, acid oxalic- porfirinurie : tetraclorură de carbon, benzen, derivaţi nitro- şi aminoaromatici- hematurie : raticide, anticoagulante- insuficienţa renală acută sau cronică : salicilat de Pb, Hg, As

9.8. Sindromul cutanat caracterizat prin :- eritem şi exantem : Hg, As, I- erupţii de tip alergic: antibiotice, aspirină

9.9. Sindromul sanguin caracterizat prin : - alterarea hematiilor : benzen, Pb, As

- hematii cu granulaţii bazofile, anizocitoză : anilină, Pb, nitrobenzen - leucopenie : benzen, sulfamide, fenilbutazonă, derivaţi pirazolonici - leucocitoză : fenacetină, săruri de metale - poliglobulie : cafeină, săruri de As, benzen.

10. Expertiza medico–legală în intoxicaţiiInvestigaţia medico–legală va răspunde următoarelor întrebări :

a) este o intoxicaţie?b) care a fost toxicul folosit?c) pe ce cale a pătruns?d) toxicul bănuit poate explica semnele, simptomele şi moartea pacientului?e) sursa toxicului : supradozare, alimentaţie, loc de muncă, accident terapeutic?

Expertiza medico–legală va parcurge câteva etape obligatorii necesare formu-lării corecte a concluziilor ce vor fi utile justiţiei.

Examenul la faţa locului va urmări :• recoltarea eventualelor corpuri delicte : sticle, cutii, flacoane, pahare, resturi

alimentare, bilete, scrisori• controlarea instalaţiilor tehnice : etanşeizare, scăpări de gaze, aerisire• stabilirea unor date legate de victimă : vârstă, profesie, stare socială, conflicte recente în

familie sau în anturaj, semne, simptome şi evoluţia lor, data şi împrejurările în care s-a produs intoxicaţia

• examenul clinic se va efectua dacă victima este în viaţă• examenul necroptic are ca scop recoltarea diferitelor lichide şi organe pentru efectuarea

examenului toxicologic, care este singurul ce precizează dacă moartea s-a datorat unei intoxicaţii.

În morţile datorate intoxicaţiilor, expertiza medico–legală va stabili : - diagnosticul pozitiv de moarte- precizarea naturii, căii de pătrundere şi a cantităţii toxicului prin examinarea clinică, anatomo-

patologică şi toxicologică- determinarea orei şi datei aproximative a ingestiei toxicului.- identificarea factorilor individuali sau ocazionali ce au favorizat acţiunea toxicului- precizarea elementelor privind forma medico-legală a intoxicaţiei ( accident, suicid sau crimă).

11. Infracţiuni contra persoaneiÎn dreptul penal român, infracţiunile contra persoanei sunt prevazute în Codul penal, Titlul II al Părţii

speciale al acestuia, capitolul I intitulat “ Infracţuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii”. Infracţiunile ce au ca obiect viaţa persoanei constau în acţiuni sau inacţiuni îndreptate împotriva acesteia, având ca rezultat moartea ei.

Cu aplicaţie la subiectul prezentat poate fi incriminat omorul, omorul deosebit de grav (omorul prin cruzime, omorul pentru a săvârşi sau pentru a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii, omorul asupra unei femei gravide), uciderea din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

12. Concluzii

80

Prin implicaţiile şi consecinţele pe care le au aproape în toate domeniile de activitate umană, substanţele toxice reprezintă o adevarată problemă atât pentru om, societate cât şi pentru mediul înconjurător.

13. Bibliografie

1. Baselt R. C. : Disposition of toxic drugs and chemicals in man - 5th edition, Chemical Toxicology Institute California, 2000

2. Belis Vl., Dragomirescu V., Nanes C., Gacea E., Panaitescu V., Drugescu N. : Medicină legală, Edit. Teora, Bucuresti 1992

3. Dermengiu D., Gorun G. : Toxicologie medico-legală, Edit. Viaţa Medicală Româneasca, Bucureşti, 2006

4. Goldfrank L. R. : Goldfrank’s toxicologic emergencies, 6 th edition, Appleton and Lange, 19985. Groza I. L., Astărăstoaie V. : Introducere în medicina legală pentru jurişti, Edit. C. H. Beck, Bucureşti

20076. Knight B. : Forensic pathology, Eduard Arnold, London, 19917. Scripcaru Gh., Medicină legală, Edit. Didactică si Pedagogică R. A, Bucureşti 19938. Woxler P.: Encyclopedia of toxicology, Academic. Press, 1998.

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI ŞI VALORIFICAREA URMELOR ÎN CAZURILE SUSCEPTIBILE DE FOLOSIRE A SUBSTANŢELOR TOXICE SAU STUPEFIANTE

cms. drd. ing. chim. Maria Georgeta STOIAN insp. pr. drd. farmacist Mihaela GHEORGHE

I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică Serviciul Expertize Fizico-Chimice

ABSTRACTToxic substances are the one which in contact with the human or the animal body, in small quantities,

can produce deep injuries and in same cases can cause death. Drugs are substances or natural products, synthetics or half synthetics, which excessively used, unless for medical reasons, lead to dependency.

Material samples found in the crime scene or the ones identified at the body examination can provide important information regarding to the usage of this type of substances or if the victim died poisoned. The information reaches to the investigators in different ways and shapes. So, domestic chemicals or medicine packages, labels from the bottles, complete medicines or parts of them, boxes, glasses, cups, test tubes, and other recipients offer important information. In order to establish if the death of the victim comes from poisoning there must be tide connection between forensic doctor and toxicologist.

The investigator must be preoccupied with menacing the samples integrity, through ensuring the tightness of the packages, in order to avoid samples intercontamination and also to ensure measures for the work securities technique for special situations when the samples are very toxic.

Cercetarea la faţa locului poate fi definită ca fiind acea activitate iniţială de urmărire penală şi de tactică criminalistică care constă în cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea sau a locului în care au fost descoperite urmele acesteia. Cercetarea la faţa locului presupune căutarea, localizarea, descoperirea, relevarea, documentarea/fixarea, ridicarea, ambalarea şi transportul probelor provenind din locul faptei şi constituie baza investigării cu succes a cazului pentru stabilirea împrejurărilor în care infracţiunea a avut loc.

Studiul urmelor are un rol important în ştiinţa şi practica cercetării criminalistice, sub toate aspectele posibile, începând de la procesul de formare, aspectul sub care se prezintă, continuând cu metodele şi mijloacele tehnice de căutare, fixare, ridicare de la locul faptei şi terminând cu examinarea lor în condiţii de laborator şi cu concluziile expertului criminalist.

Descoperirea, ridicarea şi conservarea urmelor reprezintă o problemă deosebit de importantă în cercetarea criminalistică. Acestea, dacă nu sunt corect relevate, ridicate şi ambalate, nu pot fi utilizate de expertul ce beneficiază de metodele cele mai perfecţionate pentru cercetarea lor.

În literatura de specialitate se consideră în majoritatea cazurilor că, în general, substanţele toxice sunt cele care, venind în contact, în cantităţi foarte mici, cu organismul uman sau animal, produc vătămări mai mult sau mai puţin grave, şi care în unele condiţii, pot provoca moartea.

81

Între substanţele care exercită efecte toxice există diferenţe mari în ce priveşte doza: unele produc moartea în cantităţi de miligrame sau chiar fracţiuni de miligrame pe kg greutate, altele necesită cantităţi mai mari pentru a produce acest efect.

Pe de altă parte, flagelul stupefiantelor reprezintă un grav pericol ce ameninţă tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice, pornind de la influenţa nocivă pe care o are asupra tinerei generaţii şi alterarea relaţiilor interumane, continuând cu distrugerea sănătăţii, îmbogăţirea de nejustificat din punct de vedere moral sau licit-economic a infractorilor, apariţia de organizaţii criminale redutabile, care de multe ori concurează cu puterea unor guverne, şi culminând cu provocarea unor adevărate războaie locale, soldate cu piederi de vieţi omeneşti.

Stupefiantele (Narcotice; Droguri) sunt substanţe sau produse naturale, sintetice sau semisintetice, care consumate excesiv, în afara unei motivaţii medicale conduc la dependenţă.

Potrivit estimărilor făcute de diferite organisme statale şi internaţionale, peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume au devenit victime ale abuzului de stupefiante. Consecinţele directe ale consumului unor astfel de substanţe sunt afecţiunile psihice, degradarea umană, asociate cu săvârşirea unor infracţiuni grave precum omorurile, tâlhăriile sau violurile.

Din punct de vedere criminalistic, intoxicaţiile se împart în două grupe: intenţionate şi accidentale.Cele intenţionate sunt intoxicaţiile în care intoxicarea s-a făcut în scopul uciderii sau sinuciderii. În evul

mediu, intoxicaţiile intenţionate erau foarte răspândite: pentru otrăvire era folosit mai frecvent arsenicul alb, care este aproape insipid, nu are miros şi intră în compoziţia a numeroase tratamente empirice.

Intoxicaţiile accidentale se împart în profesionale, la cei care lucrează cu mercur, plumb, azbest etc. şi obişnuite, din care fac parte, de exemplu, intoxicaţiile apărute în urma ingerării unor produse alterate, intoxicaţiile legate de şederea într-o încăpere în care încălzirea cu sobe sau gaze nu este bine amenajată, într-o încăpere prost ventilată după ce s-a făcut o dezinfecţie sau dezinsecţie. Dintre intoxicaţiile obişnuite mai fac parte cele care apar în urma manipulării neatente şi incorecte a unor substanţe „casnice” cum sunt soda caustică, medicamentele etc.

Folosirea timp îndelungat a unor substanţe toxice poate duce la obişnuinţă: narcomanii sunt capabili să suporte, fără a prezenta fenomene însemnate de intoxicare, doze de morfină, opiu şi alte substanţe care depăşesc cu mult doza letală. Trebuie de asemenea, să remarcăm obişnuinţa faţă de arsenic şi alte toxice.

Intensitatea acţiunii toxicului variază în funcţie de modul de administrare (de exemplu, curara administrată subcutanat este foarte toxică, pe când administrată pe cale orală are o acţiune foarte slabă, aproape inofensivă).

Substanţele conţinute de unele produse vegetale au fost cunoscute şi descrise încă din antichitate. De exemplu, frunzele arbustului Erythroxilon coca, din familia Erythroxilonaceae, originar din regiunea muntoasă a Americii de Sud, erau folosite de localnici pentru a reduce senzaţia de foame, de oboseală şi de a crea o bună dispoziţie. Acestea puteau provoca totodată atât intoxicaţii acute provenite din supradozare, cât şi moartea.

Cocaina era folosită şi ca anestezic local şi a provocat intoxicaţii accidentale prin confuzie cu alte substanţe sau datorită sensibilităţii individuale.

Opiul era folosit în scop terapeutic împotriva durerii. Intoxicaţiile provocate de acesta, puteau fi de natură terapeutică (prin confuzie), mai rar intenţionate (având gustul foarte amar), acestea fiind mai mult de natură accidentală (infuzie de mac la copii).

Progresele civilizaţiei au dus la creşterea numărului substanţelor chimice descoperite, care pot acţiona voluntar sau involuntar asupra omului. A crescut în acest fel necesitatea descoperirii riscurilor pentru sănătate ca urmare a contactului organismului cu diverse substanţe străine lui, precum şi a stabilirii unor măsuri adecvate de prevenire şi protecţie faţă de acestea.

După natura chimică, substanţele toxice pot fi: - anorganice: substanţele elementare şi compuşi ai acestora;- organice: solvenţi, reactivi şi materii prime folosite în industria chimică şi farmaceutică, substanţe

medicamentoase, stupefiante medicamentoase, pesticide, toxine, aditivi alimentari, detergenţi, cosmetice, poluanţi ai aerului.

După originea lor, toxicele pot fi:- de origine minerală (anorganică): metale, metaloizi, acizi minerali şi alcalii;- de origine vegetală: plante toxice bogate în alcaloizi, glucozizi, saponine, uleiuri eterice;- de origine animală: veninurile unor insecte sau şerpi;- toxice sintetice: pesticide, îngrăşăminte chimice, medicamente administrate în doze care depăşesc

dozele terapeutice etc.Pentru investigarea criminalistică a faptelor ce au avut ca mijloc folosirea substanţelor toxice, ţinând

cont de evoluţia tehnică a metodelor analitice de determinare a acestora, este necesară aplicarea unor modalităţi specifice de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, interpretarea urmelor în context, precum şi cunoaşterea unor proceduri de relevare, ridicare, ambalare şi transport a urmelor de substanţe toxice.

82

Expertizele toxicologice au drept obiectiv confirmarea sau infirmarea mai ales a intoxicaţiilor cu pronostic grav sau urmat de moarte. Probele sunt constituite din corpuri delicte (apă, resturi de alimente sau băuturi, obiecte suspecte etc.) şi materiale biologice (sânge, urină, conţinut stomacal, organe). Acestea sunt colectate prin cercetarea la faţa locului sau cu ocazia efectuării autopsiei de către medicul legist, având grijă ca proba să fie reprezentativă din punct de vedere calitativ şi cantitativ, ambalată corespunzător, etichetată şi sigilată.

Aşadar, cercetările trebuie începute atât printr-o anchetă în anturajul victimei (pentru cunoaşterea condiţiilor de viaţă ori de muncă sau în speranţa găsirii unor corpuri delicte în apropiere), cât şi prin observarea de către specialistul aflat la faţa locului a tabloului clinic instalat, care uneori are o mare valoare orientativă, iar de multe ori chiar decisivă. Informaţiile furnizate de către persoanele venite în contact cu victima înainte de intoxicare cu privire la obiceiurile terapeutice ale sale sau ale membrilor familiei aduc informaţii preţioase. Cunoaşterea asocierilor medicamentoase are şi ea o mare valoare.

Pentru a stabili dacă moartea victimei provine prin otrăvire trebuie să existe o colaborare strânsă între medicul legist şi toxicolog.

Unele substanţe toxice sau stupefiante, după pătrunderea în organism, suferă o serie de transformări (prin metabolizare) din care pot rezulta compuşi netoxici. Evidenţierea acestora în produsele biologice poate constitui o dovadă a existenţei iniţiale în organism a toxicului sau stupefiantului de la care provin.

Probele materiale existente la faţa locului sau cele identificate cu ocazia examinării corpului pot aduce informaţii importante dacă victima a murit prin otrăvire. Astfel, la examenul macroscopic (eventual făcut cu lupa), al vomismentelor pot fi descoperite forme medicamentoase aproape intacte sau fragmente nedizolvate (comprimate, drajeuri, resturi de capsule operculate - de obicei colorate, pulberi etc.). Când există, se va încerca izolarea şi colectarea lor pentru a le folosi la identificare. Culoarea acestora oferă indicii importante despre prezenţa unor substanţe toxice. De exemplu, culoarea verde-albastră sugerează existenţa sărurilor de cupru, a arsenitului de cupru sau a parationului; culoarea galbenă indică prezenţa acidului picric, acidului azotic, acridinei, acidului cromic, a unor nitroderivaţi etc.; materii de culoare brună indică prezenţa unor substanţe alcaline (ex. hidroxidul de sodiu sau cel de potasiu). Conţinutul stomacal şi organele pentru examenul toxicologic trebuie plasate în borcane din sticlă închise ermetic şi ambalate în materiale noi. Recipientele trebuie să aibă o mărime corespunzătoare nivelului de lichid, astfel încât agenţii volatili să nu se evapore. Orice miros neobişnuit constatat trebuie notat şi caracterizat. Mirosul poate indica prezenţa unor substanţe toxice volatile, cum sunt alcoolii, acidul cianhidric, acidul acetic, amoniacul, acetona, benzenul, formaldehida, sulfura de carbon sau anumiţi solvenţi organici industriali. Prezenţa unor ulceraţii în jurul gurii sau a feţei pot indica intoxicarea cu substanţe caustice sau cu acizi. Cianoza poate apare în intoxicaţiile cu toxici cardio-vasculari (glicozizi cardiotonici), substanţe methemoglobinizante (sulfamide, nitriţi, nitraţi, cloraţi, fenacetină, anilina şi derivaţii ei), în intoxicaţiile hemolitice grave (cianuri, săruri de mercur, chinină), în intoxicaţiile cu alchilfosfaţi (paration), morfină, dinitrobenzen, sulfuri şi derivaţi barbiturici. Cianoza este deosebit de intensă în intoxicaţiile cu sulfură de amoniu, anilină şi derivaţii ei, derivaţii opiacei. În cazul intoxicării cu stricnină se observă rigiditate cadaverică. Unele substanţe toxice, solvenţi, sau alcaloizi pot produce tulburări de vedere, ca midriaza - dilatarea pupilelor (ex. alcaloizi din beladonă – atropina şi scopolamina, cocaina, amfetamine, antidepresivi triciclici, alcool metilic, eter, benzen, cloroform, nicotină, chinină etc.), sau mioza - contractarea pupilelor (ex. barbiturici, morfina şi derivaţii, esteri organofosforici, fizostigmină). După cum am arătat, informaţiile provin anchetatorilor sub diverse forme şi pe diverse căi. Astfel, ambalajele medicamentelor sau chimicalelor de uz casnic, etichetele de pe sticle, formele medicamentoase găsite intacte sau resturi ale lor, cutii, pahare, ceşti, veselă, eprubete şi alte recipiente, găsite în apropierea victimei sau în locuri ce au legătură cu aceasta, oferă informaţii importante.

Toate aceste indicii trebuie colectate, chiar dacă conţinutul de pe etichetă pare inofensiv, şi fiecare ambalat individual într-un plic sau tub care apoi se sigilează. Dacă recipientele conţin lichide, acestea trebuie transferate în recipiente curate ce se vor sigila. Lichidele vărsate pot fi colectate şi cu hârtie de filtru ce este apoi plasată într-un recipient curat de sticlă. Recipientele, cănile, paharele, vesela, chiar dacă sunt aparent goale pot conţine atât urme de pulbere, cât şi amprente ce pot fi identificate. Colectarea acestora se face individual, cu mare atenţie, folosind mănuşi.

Substanţele periculoase trebuie fixate bine cu materiale moi astfel încât să nu se rupă sau deterioreze. Resturile alimentare colectate se vor ambala, iar dacă nu se trimit la laborator imediat, vor fi conservate

în frigider. Când victima se află în pat, lenjeria de pat şi hainele trebuie examinate foarte atent pentru că otrava

poate fi sub formă de pulbere, greu de detectat dacă s-a vărsat în pat.

83

Când în urma cercetării la faţa locului s-au găsit seringi sau droguri, ca şi în cazul probelor materiale, investigatorul trebuie să fie preocupat de menţinerea integrităţii probelor. Orice seringă hipodermică găsită trebuie recuperată şi ambalată astfel încât să nu se contamineze, iar conţinutul să se piardă. Acul poate fi înfipt într-o sfoară pentru a preveni ruperea acestuia.

Toate drogurile, sub formă de tablete, capsule, bile sau alte forme, trebuie colectate în plicuri corespunzătoare, sigilate şi marcate. Lichidele trebuie colectate în containere curate, cu dop etanş pentru a împiedica evaporarea, sigilate şi etichetate.

Pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, până la efectuarea unor investigaţii medico-legale, trebuie cunoscute următoarele aspecte:

- când se apropie momentul injectării sau ingerării, deci nevoia de drog, la toxicomani apar simptome ca lăcrimări, curgeri nazale, dureri, mâncărimi, căscături, stări de teamă, transpiraţii, frisoane, dilatarea pupilei, irascibilitate, agitaţie, nervozitate;

- toxicomanii aflaţi sub influenţa stupefiantelor sunt somnolenţi, apatici, puţin comunicativi, privesc în gol şi se izolează pentru a gusta plăcerea stupefiantului;

- obiectele aflate în preajma drogatului (pipe cu care s-a fumat, resturi de ţigări, fiole) sau mirosurile specifice îi pot trăda pe cei care au consumat stupefiante;

- urmele lăsate de instrumentele de administrare (înţepături, cruste, cicatrici) pe membrele superioare sau inferioare sunt indicii că este vorba de toxicomani.

Prezenţa anumitor substanţe toxice în corpul uman poate fi confirmată uneori după perioade îndelungate de timp. Astfel, arsenul poate fi detectat în oase şi în păr după mulţi ani de la deces; plumbul poate fi localizat în oase după mult timp. În cazurile de exhumare a unei persoane suspecte că a fost otrăvită cu metale grele, trebuie colectate şi probe de sol pentru că acestea pot conţine otrava. Scopolamina, stricnina, atropina şi morfina pot fi detectate după mulţi ani; monoxidul de carbon poate fi detectat până la şase luni.

Alcoolul etilic poate duce la moarte subită prin instalarea comei alcoolice, care corespunde unei alcoolemii de peste 3‰. Este un anestezic general şi un toxic de tip narcotic; întâi stimulează SNC şi apoi îl deprimă.

Toxicitatea etanolului este potenţată de medicamente (diazepam, meprobamat, clordiazepoxid, barbiturice, neuroleptice, hipnotice) şi de unele metale grele (Pb, Hg, As etc.). În mediul industrial, prin scăderea rezistenţei organismului, alcoolul măreşte toxicitatea unor produşi industriali (anilina, benzen, derivaţi halogenaţi organici, mercur etc.). Etanolul favorizează absorbţia solvenţilor organici, datorită solubilităţii lor, crescându-le toxicitatea.

Consumul excesiv de alcool - prin băuturile care îl conţin, sau ca atare în soluţii diluate, determină intoxicaţii acute şi cronice, cu grave consecinţe pentru individ şi societate; sub influenţa lui, se comit contravenţii şi infracţiuni, accidente de muncă, de circulaţie, sinucideri, tâlhării şi crime.

În vederea prevenirii intoxicării persoanei sau persoanelor care sunt implicate în actul de investigare penală se va acorda o atenţie deosebită activităţii de recoltare, ambalare şi transport a probelor de substanţe toxice, astfel:

- Asigurarea măsurilor de tehnica securităţii muncii în situaţia când probele ridicate de la faţa locului sunt extrem de toxice (exemple: acid cianhidric folosit ca momeală, fosfuri de aluminiu sau zinc, fosfor elementar, fiole conţinând gaze sau lichide volatile toxice etc.); manipularea acestor probe va fi făcută după o prealabilă informare privind gradul de toxicitate al probei; se va purta mănuşi de protecţie, măşti de gaze corespunzătoare toxicului manipulat;

- Ambalajul să fie sigur din punct de vedere al conservării probei şi asigurării etanşeităţii pe timpul transportului, pentru evitarea accidentelor. În acelaşi scop se vor recolta mostre din substanţele respective în cantităţi care se află în domeniul de sensibilitate al metodelor de analiză, evitându-se astfel expedierea unor cantităţi mari de astfel de substanţe;

- Transportul pentru substanţele cu un mare pericol de diseminare în mediu se va face obligatoriu cu mijlocul propriu al instituţiei organului de cercetare penală şi nu prin mesageriile clasice existente.

Întrucât majoritatea probelor ridicate de la faţa locului constituie o matrice neunitară din punct de vedere al compoziţiei chimice, expertizarea presupune abordarea de către expertul chimist a unui întreg evantai de mijloace şi metode analitice prin care matricea iniţială să fie descompusă în elementele constitutive astfel încât să poată fi formulată o concluzie certă asupra compoziţiei chimice.

Aşadar obţinerea unor rezultate concludente în cercetarea cazurilor susceptibile de folosire a substanţelor toxice sau stupefiante este indisolubil legată de modul în care au fost căutate, prelevate, ambalate şi transportate probele ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, precum şi de informaţiile puse la dispoziţie de investigatorii implicaţi în desfăşurarea activităţilor de cercetare la faţa locului.

Bibliografie

84

1. Nicolai Z. Bruja, Ileana Ionescu-Vişan, Diagnosticul de laborator în intoxicaţiile acute, Editura Militară, Bucureşti, 1987

2. Teodor Stan, Dan Bălălău, Curs de toxicologie, Institutul de Medicină şi Farmacie – Bucureşti, Facultatea de Farmacie, 1982

3. Şuţeanu ş.a., Toxicologie şi toxicoze, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977

EXAMINAREA CRIMINALISTICĂ A SUPORTULUI DOCUMENTELOR ŞI BANCNOTELOR

Comisar drd. Crişan – Mucenic LĂZUREANU drd. inginer chimist Adriana MATEI

drd. fizician-chimist Daniela – Laura FERARUI.G.P.R. – Institutul de Criminalistică

Serviciul Expertize Fizico-Chimice Abstract:

Research in case of documents and paper currency suspected to be “fabricated” is part of the forensic expertise provided by penal law as material evidence. Physical and chemical examination results of the paper – supports of the suspected documents and paper currency – are very important in the forensic research, offering significant information in order to solve the cause. In most of the cases, this information is useful only with the corroboration of the results obtained through the analysis of the scriptural materials used in realization of the examined holographic or graphic documents. In the content of this article are presented the special proceedings of identification, sampling, physical and chemical examination of the suspected documents and paper currency from the crime scene, in order to establish their origin or content.

1. Introducere

Examinarea criminalistică a documentelor stabileşte formele de falsificare sau contrafacere a documentelor originale, rolul şi condiţionarea lor fiind în strânsă legătură cu structura şi evoluţia societăţii.

Problema falsificării actelor a fost şi rămâne o problemă importantă care a luat amploare în condiţiile societăţii moderne, în care noţiunea de act reprezintă orice înscris tipărit, dactilografiat, manuscris, desenat, imprimat în diverse moduri (xerox, laser, etc.) prin intermediul căruia se atestă o stare, identitate, profesie sau o valoare (cărţile de credit, cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice).

Dacă până în 1989 modalităţile de falsificare constau doar în metode clasice (ştergere mecanică sau chimică a înscrisurilor), după 1989, datorită condiţiilor socio – economice (infiltrarea trusturilor crimei oraganizate) şi a poziţiei geostrategice (tranzitarea ţării noastre de către imigranţi) a fost înregistrată o evoluţie semnificativă a documentelor (acte de identitate, paşapoarte, vize turistice, documente bancare, acte de tranzit comunitar, cărţi de credit etc) şi bancnotelor falsificate sau contrafăcute care servesc acestor scopuri.

În scopul relizării unor copii cât mai fidele originalului, formele de contrafacere şi falsificare sunt acum mult mai ingenioase datorită sistemelor avansate de care dispun infractorii (imprimante, scanere, programe computerizate performante). Din acest motiv, examinarea criminalistică a documentelor are un rol deosebit de important dar totodată anevoios, având rolul de a depăşi ingeniozitatea şi tehnologia de ultimă oră de care dispun falsificatorii pentru a identifica modul de realizare a falsurilor (stabilirea tipului suportului şi a materialelor scripturale utilizate, modul de realizare).

Cercetarea criminalistică a documentelor se deosebeşte de alte genuri de examinări criminalistice prin scopul pe care îl urmăreşte:

- identificarea autorului unui înscris (grafoscopie judiciară);- examenul tehnic al documentelor;- examenul fizico – chimic al documentelor (analiza suportului şi a materialului scriptural).

În lucrarea de faţă va fi prezentată importanţa examinării fizico – chimice a suportului de hârtie al documentelor şi bancnotelor suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute.

Un alt aspect important care trebuie menţionat este acela că, în rezoluţiile motivate sau ordonanţe se dispune efectuarea unei expertize sau constatări tehnico – ştiinţifice a documentelor sau bancnotelor “falsificate sau contrafăcute”, menţiune nejustificată deoarece această concluzie este fondată doar de rezultatul expertizării

85

probelor în litigiu; până în momentul stabilirii falsificării sau contrafacerii este mult mai corectă utilizarea termenului de document ”suspect de a fi falsificat sau contrafăcut”.

2. Cauze în care examinarea suportului documentelor şi bancnotelor furnizează informaţii

importante

Examinarea fizico - chimică a suportului de hârtie în cazul documentelor, bancnotelor suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute precum şi al unor fragmente prelevate cu ocazia cercetării locului faptei, fragmente care aparent nu prezintă nici o relevanţă, furnizează informaţii utile soluţionării cauzei investigate; prin analiza comparativă se crează conexiuni între autor şi probele în litigiu.

Sunt binecunoscute cazurile de spargere a locuinţelor, cauze în care s-au prelevat de pe vizorul locuinţelor învecinate bucăţi de hârtie lipite, iar în locuinţa suspectului a fost regăsit acelaşi tip de hârtie. Coroborate cu analiza ADN a salivei autorului, salivă extrasă de pe aceste fragmente de hârtie, caracteristicile fizico – chimice ale hârtiei au condus la identificarea cu certitudine a autorului. Alte cauze în care examinarea suportului de hârtie sunt surse importante de informaţii:

- falsificarea sau contrafacerea bancnotelor, actelor de identitate (certificate de naştere, buletine de identitate, paşapoarte, paşapoarte consulare), a documentelor bancare, a vizelor turistice, a documentelor de tranzit, a timbrelor de tranzit comunitar, a certificatelor de moştenitori, a testamentelor, a certificatelor de înmatriculare, a contractelor de vânzare – cumpărare;

- distrugerea mecanică sau termică a unor documente ce pot incrimina autorii în cazul luărilor de mită (arderea bancnotelor ce conţin urme de substanţă fluorescentă), în scopul ascunderii unor infracţiuni sau arderea neintenţionată a unor documente şi stabilirea provenienţei acestora.

3. Căutarea, ridicarea în vederea refacerii şi examinării documentelor şi bancnotelor rupte sau tăiate

Documentele, bancnotele rupte sau tăiate se pot preleva cu ocazia investigării locului faptei, cu ocazia efectuării percheziţiilor persoanelor sau locuinţelor, proces minuţios care implică o bună cunoaştere de către expertul criminalist a următoarelor aspecte:

- locurile diverse în care pot fi identificate (sertare, rafturi, în gunoiul menajer, în cenuşa din sobe, în grupuri sanitare) şi modul de distribuire al acestora (ascunse sau aruncate în acelaşi loc, împrăştiate pe o suprafaţă restrânsă, grupate în mai multe locuri);

- prelevarea acestora se va efectua cu mănuşi şi pensete (pentru nealterarea unor eventuale amprente digitale) şi trebuie să respecte reguli care constau în:

o păstrarea ordinii în care au fost găsite;o ambalarea acestora în plicuri separate în funcţie de grupa de documente din care fac parte.

- reconstituirea documentelor rupte sau tăiate va fi efectuată doar de către expertul criminalist care va ţine cont de caracteristicile fizico – chimice (fluorescenţă şi absorbţie în infraroşu a materialului scriptural), grafică (caracterele scrisului, liniile, cercurile, desenele, imprimate pe hârtie) şi traseologică (cutele existente de-a lungul şi de-a latul hârtiei, margini cu rupturi deosebite datorate deteriorărilor în timp a pliurilor de împachetare);

- după refacere, documentul va fi pus între două plăci de sticlă sau folii transparente şi va fi fotografiat pe ambele părţi.

4. Căutarea, ridicarea în vederea refacerii şi examinării documentelor şi bancnotelor arse

Identificarea şi prelevarea documentelor arse în vederea stabilirii provenienţei sau conţinutului acestora reprezintă etape minuţioase şi procedee speciale în cadrul investigării tehnico – ştiinţifice a locului faptei. Degradarea termică a documentelor şi bancnotelor pe suport de hârtie prezintă două stadii: stadiul de carbonizare (arderea incompletă a documentului) şi stadiul de scrumizare (arderea completă a documentului). Prelevarea documentelor arse se face diferit, în funcţie de stadiul de degradare termică a hârtiei:

a) Pentru documente carbonizate (grad de coeziune medie, fiind posibilă sfărâmarea sub acţiunea unui agent extern):

- se crează un uşor curent de aer cu o bucată de carton sau sticlă, care are drept scop ridicarea hârtiei arse, sub care se va introduce imediat o altă bucată de carton sau sticlă;

- în spaţiile închise, mici (exemplu: sobe), pentru prevenirea sfărâmării documentul ars, acesta va fi ridicat cu ajutorul unor cornete fabricate din hârtie.

b) Pentru documente scrumizate:

86

- nu sunt folosite metodele de prelevare utilizate în cazul documentelor carbonizate;- acestea sunt pulverizate cu soluţii speciale, care realizează unirea şi refacerea integrităţii parţiale a

documentelor în vederea examinării scrisului;- atât înainte, cât şi după pulverizare se va documenta fotografic (fotografia de contrast, de reflexie, de

umbre, separatoare de culori, în radiaţii UV, în radiaţii IR, în lumină polarizată).

5. Examinarea fizico – chimică a suportului documentelor şi bancnotelor

În cazul falsurilor sau contrafacerilor înscrisurilor oficiale sau bancnotelor, principalul suport pe care acestea sunt realizate este hârtia. În acest sens vor fi analizate proprietăţile fizico – chimice ale hârtiei:

- grosimea hârtiei; - greutatea specifică;- densitatea aparentă;- culoarea hârtiei, dată de natura coloranţilor utilizaţi precum şi materialele de umplutură care sunt

caracteristice fiecărui sort de hârtie;- identificarea materialului sau a amestecului de materiale din care este fabricată hârtia.

Este important de menţionat că moneda actuală românească are suport din material plastic, polimeric, iar cea străină (euro, dolari etc.) are suport de hârtie, suport care prezintă caracteristici proprii de fabricaţie, fibre scurte cu fluorescenţă în UV răspândite neuniform în compoziţia fibroasă precum şi fibre de bumbac, care nu se regăsesc în componenţa hârtiilor comerciale folosite la falsificare sau contrafacere.

Aceste elemente de securitate sunt relevante deoarece complexitatea tehnicilor de realizare a bancnotelor contrafăcute (ingeniozitatea şi tehnologia avansată de care dispun falsificatorii) fac uneori dificilă identificarea metodei de contrafacere. Astfel rolul examinării fizico – chimice este acela de a confirma sau infirma prezenţa elementelor de securitate intrinseci ale suportului de hârtie.

Compoziţia fibroasă a hârtiei este caracteristică fiecărui sortiment de hârtie. La fabricarea hârtiei se folosesc paste de lemn, fibre textile, vegetale rare, păioase, bumbac, mătase, precum şi amestecuri ale acestora. Bumbacul, mătasea şi fibrele textile sunt folosite frecvent la realizarea hârtiilor suport ale bancnotelor autentice. Pe lângă aceste paste, în compoziţia hârtiei, vor mai fi identificate materiale de umplutură, care asigură rolul de liant al fibrelor componente, înălbitori, uneori uleiuri speciale sau paste plastice speciale.

Înălbitorii sunt substanţe chimice utilizate în procesul de fabricaţie pentru a conferi hârtiei gradul de alb necesar. Pentru a obţine o hârtie lucioasă, transparentă se folosesc uleiurile speciale, iar pentru realizarea unei rezistenţe deosebite, diferite de cea a hârtiilor normale se folosesc paste speciale (spume plastice speciale), care acoperă hârtia sau pot fi componentă a masei de hârtie.

În cadrul examinării fizico – chimice a unui document sau bancnote suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute va fi urmărită prezenţa sau absenţa proprietăţilor compoziţionale, calitative, grosimii şi densităţii aparente a acestora. Întotdeauna aceste examinări sunt efectuate comparativ cu un document autentic sau bancnotă specimen de comparaţie faţă de care să se stabilească aceste proprietăţi fizico – chimice.

În prezent, în lume se fabrică aproximativ 600 sorturi de hârtie, plecând de la un număr mic de semifabricate foioase, majoritare fiind fibrele celulozice şi minoritare (doar în cazuri speciale) fibrele de bumbac, fibrele sintetice. Fabricarea unui anumit tip de hârtie se realizează din mai multe compoziţii fibroase alegând adecvat tehnologia de preparare a pastei din care se fabrică hârtia.

Clasificarea tipurilor de hârtie uzual întâlnite:

a) hârtie de scris (hârtie concept STAS 284-51, hârtie semivelină STAS 401-51, hârtie velină STAS 399-51, hârtie pentru corespondenţă STAS 4712-55, hârtie pelur STAS 1346-55, hârtie velină pentru registre STAS 400-49, hârtie pentru acte STAS 4526-54);

b) hârtie pentru tipar (hârtie de ziar STAS 260-56, hârtie pentru cărţi STAS 285-56, hârtie semipelur STAS 1977-51, hârtie pentru ofset STAS 2662-56, hârtie pentru timbre – cu filigran, fără filigran – STAS 4304-54);

c) hârtie mătase;

d) hârtie de calc.

Examinarea compoziţiei fibroase a hârtiei

87

Analiza morfologică a documentelor şi bancnotelor suspecte de a fi falsificate, contrafăcute, se efectuează cu ochiul liber, în lumină naturală, apoi la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x) în lumină naturală.

Pentru stabilirea compoziţiei materialului fibros din care sunt fabricate hârtiile care constituie suportul probelor, porţiuni prelevate din acestea se prepară sub formă de suspensii fibroase şi tratate cu reactivi de culoare (reactiv Graff C, soluţie acidă verde malachit) şi analizate la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x), atât în lumină naturală cât şi în lumină artificială (Nikon 80i cu oc.10x, ob.10x, 20x, utilizând programul Lucia Forensic – foto nr. 1).

Tratarea suspensiilor fibroase cu soluţie acidă verde malachit pune în evidenţă, prin coloraţii distincte, tipul de pastă - mecanică (pasta de celuloză prelucrată mecanic, netratată chimic) sau chimică (pasta de celuloză tratată chimic cu înălbitori, pentru a conferi gradul de alb necesar hârtiei, utilizat la fabricarea hârtei).

Pasta chimică înălbită poate avea în componenţă fibre celulozice din lemn de răşinoase, foioase, păioase, fibre vegetale, fibre de bumbac, toate aceste fibre putând fi diferenţiate prin studiul la stereomicroscop după tratarea în prealabil cu reactivul de culoare Graff G.

A) Exemplu de caz de falsificare

Proba în litigiu este un certificat de înmatriculare suspect de a fi falsificat sau contrafăcut. Determinarea caracteristicilor fizico – chimice ale probei în litigiu presupune un studiu comparativ între certificatul de înmatriculare pus la dispoziţie şi un certificat de înmatriculare autentic (specimen aflat în colecţia laboratorului).

• Examinarea în lumină ultravioletă:Examinarea în lumină ultravioletă a probei de comparaţie folosind lampa UV (la lungimea de undă de

366 nm), a evidenţiat prin fluorescenţă albastră prezenţa elementelor de siguranţă caracteristice astfel:- fibre scurte răspândite neuniform în compoziţia fibroasă a hârtiei - pe faţă (paginile

1,4, aversul anexei) ;- Stema României şi fibre scurte răspândite neuniform în compoziţia fibroasă a

hârtiei - pe verso (paginile 2, 3, revers anexă). Examinarea în lumină ultravioletă a probei în litigiu (certificat de înmatriculare în litigiu) folosind

lampa UV, a evidenţiat prezenţa elementelor de siguranţă caracteristice doar pe primul strat de hârtie (faţa - paginile 1,4, aversul anexei); pe cel de-al doilea strat de hârtie (verso - paginile 2, 3, revers anexă) nu s-au evidenţiat elemente de siguranţă fluorescente.

Fluorescenţa diferită a suportului certificatului de înmatriculare în litigiu, precum şi a elementelor grafice fluorescente reprezintă rezultatul acţiunii unei substanţe de natură chimică, cu ajutorul căreia au fost dezlipite cele două suporturi de hârtie care alcătuiesc documentul, pe de o parte, iar pe de altă parte din cauza fluorescenţei mai mari a hârtiei înlocuite, cu datele de înmatriculare. Urmare a acestor acţiuni au fost afectaţi şi pigmenţii fluorescenţi ai fibrelor inserate în masa hârtiei, aceste elemente de siguranţă având o intensitate mai scăzută sub incidenţa radiaţiilor ultraviolete.

• Examinarea compoziţiei fibroase a suportului certificatului de înmatriculare

Certificatul în litigiu a fost realizat prin detaşarea suportului de hârtie care reprezentă paginile nr. 2 şi 3 şi aversul anexei certificatului de înmatriculare autentic şi lipirea altei coli de hârtie care are înscrise rubricile specifice unui certificat de înmatriculare autentic şi are completate datele autoturismului marca BMW 520 I, cu număr de înmatriculare şi seria de şasiu. În dreptul rubricii „Deţinătorul” este înscris numele posesorului.

Pentru stabilirea compoziţiei materialului fibros din care sunt fabricate hârtiile care constituie suportul certificatelor de înmatriculare (litigiu şi comparaţie), porţiuni prelevate din acestea au fost preparate sub formă de suspensii fibroase şi tratate cu reactivi de culoare (reactiv Graff C, soluţie acidă verde malachit) şi analizate la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x) atât în lumină naturală cât şi în lumină artificială (Nikon 80i cu oc.10x, ob.10x, 20x, utilizând soft-ul Lucia Forensic).

Aspectul morfologic al fibrelor din compoziţia celor două straturi de hârtie care reprezintă suportul certificatului de înmatriculare - specimen:

88

Aspectul morfologic al fibrelor din compoziţia celor două straturi de hârtie ce reprezintă suportul certificatului de înmatriculare în litigiu.:

Natura fibrelor determinată prin reacţiile de culoare şi aspectului morfologic al acestora, corespund următoarelor compoziţii fibroase.

Nr. Crt

Probele analizateCompoziţie

fibroasă

Materialde umplutură

3

Grosimea µm

Gramaj

g/m2

1

Litigiu:

Certificat de înmatriculare şi anexa

Faţă PCÎRM1 + PCÎFm

2 Ca CO3

1,4

115 ±3

Verso PCÎFM + PCÎRmMgO

2

Comparaţie:

Certificat de înmatriculare Specimen

Faţă PCÎRM + PCÎFm Ca CO31,1

95 ±3

Verso PCÎRM + PCÎFmCa CO3

PCÎR1 – pastă chimică înălbită din lemn de răşinoasePCÎF2 – pastă chimică înălbită din lemn de foioase M – majoritar, m – minoritar, 3 – Materialul de umplutură a fost analizat prin spectrometrie de absorbţie în infraroşu pe un aparat FTIR tip Paragon 1000, în domeniul 4000-400 cm-1, rezoluţie 4 cm-1.

Examinând comparativ rezultatele obţinute, din punct de vedere al analizei suportului de hârtie, se constată următoarele :

proba în litigiu reprezentată de Certificat de înmatriculare şi anexa, este fabricată din două straturi de hârtie lipite cu adeziv; în structura specimenului – proba de comparaţie, nu se pune în evidenţă adezivul;

din punct de vedere al proprietăţilor fizico – chimice (compoziţia fibroasă, materialul de umplere şi grosimea hârtiei) ale celor două straturi de hârtie care alcătuiesc suportul probei în litigiu se constată următoarele:

• primul strat de hârtie (faţă – paginile 1,4, aversul anexei) prezintă aceleaşi caracteristici fizico – chimice cu cele ale originalului;

• al doilea strat de hârtie (verso - paginile 2, 3, revers anexă) prezintă caracteristici fizico – chimice diferite de cele ale originalului.

ca urmare a studiului în lumină UV se constată că litigiul prezintă elementele caracteristice de identificare (fibre scurte răspândite neuniform în compoziţia fibroasă a hârtiei) doar pe o parte a acestuia (prima foaie de hârtie - paginile nr. 1, 4, avers anexă);

materialul scriptural cu care a fost tipărită cea de-a doua foaie de hârtie (paginile nr. 2, 3, revers anexă) are caracteristicile materialelor scripturale folosite de imprimantele cu jet de cerneală;

Certificatul de înmatriculare în litigiu este falsificat prin următorul procedeu: de pe un certificat de înmatriculare autentic este îndepărtat cel de-al doilea strat de hârtie (paginile nr. 2, 3, revers anexă) care are inscripţionate datele de identificare ale autoturismului şi ale posesorului autoturismului; pe suportul astfel obţinut a fost aplicat ulterior, cu ajutorul unui adeziv, al doilea strat de hârtie, pe care au fost inscripţionate în totalitate elementele de identificare ale autoturismului şi posesorului autoturismului, cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală.

B) Exemplu de caz de contrafacere

Probele în litigu sunt reprezentate de 7 bancnote suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute:- 4 (patru) bancnote în cupiură de 50 euro, toate cu aceeaşi serie; - 3 (trei) bancnote în cupiură de 100 RON, toate cu aceeaşi serie.

89

În vederea efectuării examinărilor comparative în lumină ultravioletă dar şi pentru studiul traseelor grafice, au fost folosite o bancnotă SPECIMEN în cupiură de 50 euro cu seria X00000000002 şi o bancnotă SPECIMEN în cupiură de 100 RON cu seria X00000000001, din colecţia de documente a Institutului de Criminalistică.

• Examinarea în lumină ultravioletă:Deşi bancnotele în litigiu prezintă texte, însemne şi desene realizate şi plasate asemănător cu cele ale

bancnotelor autentice, acestea prezintă diferenţe atât în privinţa fidelităţii grafice, a modului de realizare, cât şi a elementelor de siguranţă, reprezentative.

La examinarea în lumină ultravioletă a celor 4 (patru) bancnote în cupiură de 50 euro, folosind lampa UV (la lungimea de undă de 366 nm), prin fluorescenţă, nu au fost puse în evidenţă elementele grafice fluorescente specifice cupiurii SPECIMEN (de comparaţie):

- fibre scurte de culoare albastră, verde şi roşie, răspândite neuniform în compoziţia fibroasă a hârtiei;- drapelul Uniunii Europene şi cele 12 stele ale Uniunii Europene; - firul de siguranţă şi filigranul.La examinarea în lumină ultravioletă a celor 3 (trei) bancnote în cupiură de 100 RON nu au fost puse în

evidenţă elementele grafice fluorescente specifice cupiurii SPECIMEN (de comparaţie):- seria bancnotelor; - imprimarea valorii nominale „100” de culoare ocru de pe reversul bancnotei.

• Determinarea compoziţiei fibroase a hârtieiAnaliza morfologică a bancnotelor în litigiu s-a efectuat cu ochiul liber, în lumină naturală, apoi la

stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena cu oc.10x, ob.2,5x) în lumină naturală. Examinările au evidenţiat că suportul bancnotei SPECIMEN de 100 RON este constituit din material plastic, iar cel al bancnotelor în litigiu este din hârtie.

Pentru stabilirea compoziţiei materialului fibros din care sunt fabricate hârtiile ce constituie suportul probelor în litigiu, porţiuni prelevate din acestea au fost preparate sub formă de suspensii fibroase şi tratate cu reactivi de culoare (reactiv Graff C, soluţie acidă verde malachit) şi analizate la stereomicroscop (tip Carl Zeiss Jena) atât în lumină naturală cât şi în lumină artificială (Nikon).

Proprietăţile fizico – chimice (compoziţie fibroasă, material de umplutură, grosime, gramaj) ale suportului de hârtie ale probelor în litigiu sunt prezentate în următorul tabel:

PCÎF1 – pastă chimică înălbită din lemn de foioase; PCÎR2 – pastă chimică înălbită din lemn de răşinoase; M

– majoritar; 3 – Materialul de umplutură a fost analizat prin spectrometrie de absorbţie în infraroşu pe un aparat FTIR tip Paragon 1000, în domeniul 4000-400 cm-1, rezoluţie 4 cm-1. Examinând comparativ rezultatele obţinute se constată următoarele :

• Din punct de vedere al analizei proprietăţilor fizico – chimice ale suportului de hârtie (compoziţie fibroasă, material de umplere şi grosime) ale probelor în litigiu se constată că toate sunt fabricate din acelaşi tip de hârtie (prezintă aceleaşi caracteristici fizico – chimice).

• Coroborând rezultatele analizelor fizico – chimice a suportului de hârtie cu cele ale materialelor scripturale folosite în procesul reproducerii bancnotelor suspecte se concluzionează că cele 4 (patru) bancnote în cupiură de 50 euro, toate cu aceeaşi serie şi cele 3

Nr. Crt.

Probele în litigiuCompoziţie

fibroasăMaterial de umplutură 3

Grosimea µm

Gramajg/m2

bancnota 50 euro seria PCÎF1 M + PCÎR2 Ca CO3 1,1 85 ±3

2 bancnota 50 euro seria PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ±3



5 bancnota 100 RON PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ±3

6 bancnota 100 RON PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ± 3

7 bancnota 100 RON PCÎF M + PCÎR Ca CO3 1,1 85 ± 3

90

(trei) bancnote în cupiură de 100 RON, toate cu aceeaşi serie, sunt contrafăcute folosind acelaşi suport de hârtie.

C) Examinarea unor documente arse în vedera identificării provenienţei

Probele puse la dispoziţie în vederea identificării provenienţei constau în 2 (două) lamele din sticlă, care conţin fragmente de hârtie arsă.

Examinarea în lumină UV a lamelelor a pus în evidenţă că pe una dintre cele 2 (două) lamele puse la dispoziţie, care conţin resturi de hârtie carbonizată, se remarcă prezenţa, în spot de lumină ultravioletă de 312 nm, a unor elemente grafice din emblema Uniunii Europene. În mod normal, aceste elemente fluorescente, pot fi observate la o bancnotă autentică într-un spot de lumină ultravioletă de 365 nm. Însă, datorită arderii, deşi o parte din proprietăţile cernelii cu care aceste elemente au fost realizate s-au păstrat, pentru punerea lor în evidenţă a fost necesară utilizarea unui spot de lumină ultravioletă mult mai intens, respectiv 312 nm. Prin aceeaşi metodă au fost evidenţiate şi cifrele 1 şi 0 .

Aceste rezultate, coroborate cu rezultatele examinărilor comparative ale traseelor grafice şi ale elementelor arhitecturale ale bancnotelor autentice şi ale fragmentelor arse în litigiu, conduc la concluzia că fragmentele de hârtie arsă provin de la una sau două bancnote în cupiură de 100 Euro.

6. Concluzii

Cercetarea documentelor sau bancnotelor suspecte de a fi falsificate sau contrafăcute are loc în cadrul expertizei criminalistice sau a constării tehnico – ştiinţifice prevăzute de legea penală ca mijloace materiale de probă.

Rezultatele examinărilor fizico – chimice a suportului de hârtie al documentelor şi bancnotelor suspecte sunt extrem de importante în cercetarea criminalistică a acestora, oferind informaţii semnificative pentru rezolvarea cauzei. Menţionăm că în majoritatea cazurilor, aceste informaţii sunt utile numai cu coroborarea rezultatelor obţinute prin analiza materialelor scripturale folosite la realizarea grafică sau olografă a documentelor examinate.

Totodată, în vederea analizării fizico – chimice a bancnotelor suspecte, examinarea acestora se realizează prin studii comparative cu bancnote SPECIMEN din colecţia de documente a Institutului de Criminalistică.

Bibliografie:

1. Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte “Gheorghe Cristea” Bucureşti, Institutul de Criminalistică din IGPR, Asociaţia Criminaliştilor din Bucureşti – Investigarea criminalistică a locului faptei, Note de curs – Editura “Luceafărul” Bucureşti, ISBN – 973 – 86931 – 5 – 2, Bucureşti, 2005

2. Vasile Bercheşan, Marin Ruiu, Tratat de criminalistică, , Editura Little Star, Bucureşti, 2004â3. Vasile Bercheşan, Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii, Editura Little Star, Bucureşti, 20034. Sorin Alămoreanu, Clasic şi modern în examinarea documentelor suspecte, Editura Alma Mater,Cluj

Napoca, 20035. Dumitru Sandu, Falsul în acte – Descoperire şi combatere prin mijloace tehnico – criminalistice,

Editura Dacia, Cluj Napoca, 19776. Industria Celulozei şi Hârtiei, Partea I – Colecţia STAS7. Z.A.Rogovin, N.N. Şorîghina,Chimia celulozei şi a substanţelor însoţitoare, Editura Tehnică, 19788. I. Simionescu, Gh. Rozmarin, Chimia lemnului şi celulozei, Vol. I, Institutul Politehnic Iaşi, 1972

DESPRE GRAFOLOGIE

Lector universitar dr. Radu CONSTANTIN Expert criminalist şi criminolog

Prin grafologie se înţelege ansamblul investigaţiilor teoretice şi aplicative asupra scrisului, efectuate în vederea folosirii caracteristicilor individuale ale scrisului ca mijloc de psihodiagnostic, pentru stabilirea autenticităţii unor acte, a unor iscălituri, pentru studierea trăsăturilor de caracter ale persoanei respective etc.

La ora actuală grafologia este acceptată dar nu în unanimitate, este o ştiinţă în formare. Acum şi-a produs un postament . Numai că acesta s-a produs în timp, prin contribuţia altor ştiinţe, în principal psihologia.

A existat şi există această preocupare a grafologilor de a beneficia de datele oferite de psihologie.

91

Scrisul, sigur, ca orice gest, reflectă trăirea lăuntrică a individului. Orice manifestare a noastră interioară are o rezonanţă şi un efect exterior. Scrisul este unul din aceste rezultate.

Specialistul în grafologie poate aprecia în jur de 80-90% din profilul personalităţii celui care a scris în document. Nici o altă disciplină nu poate face un grafic complet al personalităţii. Orice manifestare a noastră pe plan psihic, fizic se regăseşte în execuţia grafică, în trăsăturile scrierii.

În studiile grafologiei, schizofrenia, paranoia se regăsesc şi sunt aproape sută la sută diagnosticate. Dacă grafologul este un profesionist, poate să deceleze asemenea trăsături psihologice, să vadă ce este în spatele colii de hârtie, cum este acea persoană, ce trăsături somatice, ce manifestări, trăiri are. Grafologul trebuie să aibă fler, simţ grafic.

Grafologia este şi rămâne metodă de diagnostic în psihiatrie. Tulburările precum parkinson se manifestă în scris, execuţia grafică este trăirea noastră de moment şi în timp. Încă din 1961 Augusto Vels vorbea de scriere automatică iar în psihopatologia modernă se vorbeşte foarte clar de disociaţia personalităţii, iar aceasta este o formă de manifestare a stării disociative, în măsura în care ea este expresia unei tulburări de personalitate, sigur este vorba de boală.

În unele cupluri, o tendinţă de asemănare a scrisului există mai ales când este vorba de semnătură. Soţia, la un moment dat preia numele soţului. Va încerca să facă un model anume de execuţie a noului nume şi are la îndemână semnătura soţului. Sigur, în acest mod se pot apropia semnăturile. Şi copiii pot prelua modele de scris de la părinţi.

Desigur nu este o influenţă majoră. Scrisul unei persoane seamănă mult mai mult cu scrisul pe care îl avea în tinereţe decât cu cel al soţului/soţiei. Scrisul se învaţă tipologic în primii ani de şcoală şi îşi păstrează acea structură tot timpul, până la sfârşitul vieţii.

Grafologia nu poate spune dacă există o compatibilitate, dar poate să stabilească dacă există incompatibilitate.

Pe registrele de la Starea Civilă, după semnăturile celor doi miri în momentul căsătoriei, în timpul unei emoţii maxime, s-ar putea face un studiu extravagant, să vedem cum au evoluat cuplurile după părerea grafologilor.

Nu există oameni cu scris identic. Există experţi slab pregătiţi. Un profesor de la Harvard, Benjamin Pierce, a făcut un studiu şi a estimat că nu avem decât o şansă la 931 de trilioane de a semna de două ori numele nostru absolut identic.

Există persoane care, hipnotic au tendinţa la multiplicare a personalităţii, au diferite identităţi şi scriu în feluri diferite în diferite momente.

Expertul grafic poate stabili dacă o semnătură este contrafăcută prin copiere pe sticlă sau prin alte mijloace, sau dacă scrisul acela aparţine unei anume personalităţi.

Lipsa de sinceritate se vede într-o execuţie grafică, chiar dacă persoana respectivă încearcă la un moment dat să o ascundă. Scrisul e ca amprenta digitală, nu ai ce face.

Genialitatea nu poate fi identificată prin scris, dar ne poate oferi date care privesc inteligenţa, capacitatea de a conduce, de a realiza.

Un scris legat înseamnă o fluiditate a ideilor, pe acesta greu îl opreşti. Dintr-un asemenea scris expertul poate spune cam ce pregătire are, un nivel anume.

O elveţiancă a prezentat un material care arăta că 66% dintre elveţieni scriu de mână.Până în prezent, grafologia nu a fost introdusă în universităţi sunt interesaţi de aplicaţiile ei în

managementul resurselor umane. Până în 1989 grafologia era interzisă, fiind catalogată drept o ghicitoare în scris.

În Occident, în special Franţa, nu mai este posibilă o angajare sau un transfer fără consultarea grafologului. Tot în Franţa există în catalogul de meserii funcţia de inginer grafolog.

Eu cred în grafologie, ca şi în alte domenii, talentul, intuiţia, felling-ul şi empatia analizatorului grafolog nu vor putea fi înlocuite de nici o maşină, pentru că un bun analist rămâne de-a pururi cea mai perfecţionată maşină.

ANALIZA ANALIZA ACTIVITĂŢII REŢELEI DE MEDICINĂ LEGALĂ ACTIVITĂŢII REŢELEI DE MEDICINĂ LEGALĂ ÎÎN ANUL 2009N ANUL 20092121

Prof. Univ. Dr. Dan DERMENGIUDirector al Institutului Naţional de Medicină Legală

21 Datele populationale la care se face referire provin din Anuarul Statistic al Romaniei 2003. Analiza statistica si prezentare grafica: Prof.Univ.Dr. Dan Dermengiu.

92

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Reţeaua naţională de medicină legală este alcătuită din 53 unităţi medico-legale:- Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” Bucureşti;

- 5 Institute de Medicină Legală în Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova, Târgu-Mureş, Timişoara;

- 36 Servicii de Medicină Legală Judeţene în municipiile reşedinţă de judeţ (cu excepţia celor din centrele universitare în care funcţionează Institute de Medicină Legală şi în municipiul Bucureşti). - 11 Cabinete medico-legale subordonate Serviciilor Judeţene respective, situate în oraşe sau municipii nereşedinţă de judeţ: Lugoj, Câmpulung-Argeş, Comăneşti, Făgăraş, Petroşani, Sighetul Marmaţiei, Mediaş, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Bârlad, Oneşti.

b) În aceste 53 unităţi medico-legale au activat în cursul anului 2009 un număr de 993 persoane faţă de 966 în 2008 (929 în 2007, 915 în 2006, 891 în 2005, 910 în 2004, 899 în 2003, 869 în 2002).

În momentul actual marea majoritate a instituţiilor medico-legale sunt încă departe de încadrarea minimă decentă cu personal (în raport cu volumul de muncă). Ceea ce este relevant pentru deteriorarea gradului de acoperire cu personal specializat este creşterea numărului de unităţi medico-legale aflate în deficit de personal de la 26 în anul 2007 la 30 în anul 2008.

Se menţine din păcate repartizarea dizarmonică pe judeţe şi municipii a medicilor legişti, neexistind nici un fel de corelaţie cu populaţia judeţelor deservite, foarte multe Servicii judeţene de medicină legală, SMLJ (30) se situează mult sub necesarul minim de 1 medic legist la 100.000 de locuitori: Vrancea 0,25; Salaj 0,4; Dîmboviţa 0,5; Călăraşi 0,6, Ialomiţa, Giurgiu, Teleorman, Vâlcea, Botoşani cu 0,7 pentru a da numai câteva exemple.

Aceasta medie statistică de 1 medic legist/100.000 locuitori reprezintă un minimum minimorum aflat la limita funcţionalităţii sistemului medico-legal precum şi a oricărei unităţi medicale. Nu este ceea ce îşi poate dori cu adevarat sistemul medical în România şi în particular sistemul medico-legal care astfel poate ajunge în condiţii de blocaj cu consecinţe directe în calitatea şi celeritatea activităţii judiciare.

Există multe judeţe cu 2 medici legişti: poate cineva să-şi imagineze cum se poate asigura o continuitate în activitatea medico-legală într-un judeţ de 3-4 sute de mii de locuitori? Într-un judeţ există minim 2-3 autopsii medico-legale/zi.

Am dori să cunoaştem cum se împart cei 2 medici legişti la cele circa 2-3 autopsii zilnice având grijă ca în centrul de judeţ să rămână mereu unul pentru examinări medico-legale pe persoana vie şi pentru solicitari urgente ale organelor de justiţie.

Ce se întâmplă când unul dîntre medici este bolnav ?

Cum se pot efectua concediile legale de odihnă ? Asigurarea unui serviciu de gardă permanentă la

nivelul serviciilor judeţene de medicină legală (aşa cum o solicită insistent şi absolut justificat organele judiciare) pare a fi în aceste condiţii de subdimensionare a personalului specialităţii o cerinţă desprinsă de realitate. An de an creşte numărul de expertize în sistem (o creştere ce va continua şi care are la bază procesualitatea tot mai intensivă) în timp ce sistemul pierde personal (pensionari, etc.) fără a avea posibilitatea de noi angajări. Lipsa de

PERSONAL 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

medici legişti 184.5 191 195 193 197 186 186 187 186medici legişti-cadre univ 34 33 34 39 40 41 48 51 48medici alte specialităţi 15.5 14 16 20 17 18 19 23 30alt personal superior 76 80 82 80 87 87 85 87 92personal mediu 279 294 290 299 299 333 336 360 364alte categorii de personal 215.5 212 219 217 204 198 193 190 224personal administrativ-contabil 46 45 63 62 47 52 62 68 49Total 850.5 869 899 910 891 915 929 966 993

93

corelaţii a politicilor de personal la nivelul ministerelor şi lipsa posibilităţii deciziei proprii în privinţa politicii de personal cea mai potrivită pentru fiecare instituţie crează o ruptură între nevoie şi disponibil în domeniul personalului cu consecinţe directe în calitatea şi numărul expertizelor. Cum altfel să dai curs solicitărilor care vin din sistemul juridic privind celeritatea cauzei juridice aflate pe rol şi a calităţii actului medico-legal. Este foarte important să atragem atenţia că aceste deziderate nu sunt cuvinte goale şi în cazul în care rezolvarea medico-legală a cazului se prelungeşte (chiar şi din condiţii obiective), sistemul juridic practică amanezi judiciare faţă de instituţie ori medicii în cauză. Prin aceasta dorim să subliniem faptul că dezorganizarea politicii de personal şi lipsirea instituţiei de posibilitatea de a-şi construi şi organiza propria politică pe personal are consecinţe asupra acelor puţini care se află în sistem şi care oricum îşi desfăşoară activitatea în condiţii dificile de muncă.

Dincolo de subdotarea cu personal trebuie să aducem încă o dată la cunoştinţa celor în drept ca există multe servicii judeţene de medicină legală care nu posedă nici cele mai elementare posibilităţi de investigare toxicologică, anatomopatologică sau serologică, ceea ce perturbă şi mai mult funcţionalitatea sistemului.

Astfel există 3 SMLJ fără laborator de toxicologie 14 fără laborator de anatomie-patologică şi 24 care nu pot efectua nici cea mai elementară investigaţie serologică (grupă sânge, etc.). Să adăugăm că majoritatea celor care posedă laborator de toxicologie sunt capabile să efectueze doar determinarea alcoolemiilor întrucât sunt lipsite de mijloace de determinare a drogurilor stupefiante (HPLC, GCMS, etc.). Poate că unii apreciază că zugrăvim într-un mod prea dramatic situaţia existentă. O facem doar în conformitate cu realitatea: există de exemplu un SMLJ care nu are o sală proprie de autopsie şi nici macar o autosanitară de transport; desigur că în acest loc autopsiile se efectuează în condiţii rudimentare, care nu pot asigura un minimum de protecţie personalului şi care nu permit în nici un caz efectuarea autopsiei la standarde europene de calitate! Cât priveşte transportul cadavrelor acesta se realizează cu mijloace improvizate ori puse la dispoziţie de familie. Bunul simţ public a fost jignit într-un caz mediatizat în urmă cu câţiva ani în care soţul şi-a transportat soţia decedată în bena autobasculantei, ei neavând maşina proprie, iar SJML neavând la rândul ei maşina de transport. Mediatizarea ar fi fost de aşteptat să rezolve gravele carenţe materiale din sistem, ceea ce însă nu s-a întâmplat. S-a dispus un plan naţional de măsuri care a rămas pe hârtie.

DOTAREA CU

LABORATOARE A

SERVICIILOR MEDICO-

LEGALE JUDEŢENE A

LB

AA

RA

DA

RG

ES

BA

CA

UB

IHO

RB

IST

RIT

AB

OT

OS

AN

IB

RA

ILA

BR

ASO

VB

UZ

AU

CA

LA

RA

SI

CA

RA

S S

EV

ER

INC

ON

STA

NTA

CO

VA

SN

AD

IMB

OV

ITA

GA

LA

TI

GIU

RG

IUG

OR

JH

AR

GH

ITA

HU

NE

DO

AR

AIA

LO

MIT

AIL

FO

VM

AR

AM

UR

ES

ME

HE

DIN

TI

NE

AM

TO

LTP

RA

HO

VA

SA

LA

JS

AT

U M

AR

ES

IBIU

SU

CE

AV

AT

EL

EO

RM

AN

TU

LC

EA

VA

SLU

IV

ILC

EA

VR

AN

CE

A

Toxicologie T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T T TAnatomie patologica

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

AP

Serologie S S S S S S S S S S S S

Dacă resursele financiare, materiale şi umane sunt atât de limitate şi nu pot fi îmbunătăţite poate o soluţie ar putea fi concentrarea resurselor către dotarea corespunzătoare a laboratoarelor Institutelor de Medicină Legală, dotare atât umană cât şi tehnică, pentru a face faţă solicitărilor de investigaţii a SMLJ arondate.

Centralizarea investigaţiilor în IML-uri poate fi eficientă numai dacă se rezolvă problema promptitudinii transportului probelor şi a circuitelor financiare de decontare rapide cât şi subdotarea IML-urilor întrucât şi laboratoarele institutelor de medicină legală se confruntă cu grave probleme de dotare cu aparatură şi personal.

Legat de organizarea actuală a reţelei, în care Servicii Judeţene de Medicină Legală (SMLJ) sunt subordonate Spitaleleor Judeţene (în sensul că banii alocaţi de la buget sunt gestionaţi de Spital) (situaţie în contradicţie flagrantă cu legea de organizare şi funcţionare a instituţiilor de medicină legală, care stipulează fără echivoc că SMLJ sunt subordonate Direcţiilor de Sănătate Publică), semnalam în anii trecuţi multiple probleme rezultate din aceasta subordonare:

- spitalele cunosc probleme financiare şi organizatorice deosebite astfel încât nevoile de dotare cu aparatură medicală şi personal ale spitalului fac că nevoile SMLJ să fie trecute pe un plan secundar (cu toate că finanţarea este total diferită)

- cel mai adesea directorul spitalului judeţean asimilează Serviciul Judeţean de Medicină Legală cu o secţie de spital ceea ce favorizează atâtudini abuzive, încercări de intimidare sau amestec în organizarea SMLJ şi chiar imixtiuni în activitatea medico-legală

94

- în unele judeţe se observă obstrucţionarea de către Spitalul Judeţean a folosirii fondurilor proprii ale SMLJ acumulate din prestaţiile medico-legale (care conform legii trebuie să se afle în administrarea exclusivă a unităţilor respective)

- achiziţiile pentru SMLJ se fac de către Spitalulul Judeţean, dar datorită datoriilor acumulate de spital, furnizorii nu livrează produsele necesare, rezultând de aici întârzieri inadmisibile în aprovizionarea SMLJ cu reactivi, materiale sanitare şi echipamente de protecţie, consumabile, birotică. Aprovizionarea se face prin achiziţia publică a instituţiei deşi fondurile sunt separate şi activitatea separată.

- planurile de investiţii sunt trunchiate şi amânate de către administraţia Spitalului Judeţean pe intervale sine die astfel încât nu pot fi puse în aplicare etapizat şi funcţional

- se ignoră cu bună ştiinţă organigrama minimă pentru instituţiile medico-legale (chiar normele Ministerului Sănătaţii sunt încălcate prin subdotare cu personal)

- Spitalulul Judeţean refuză sistematic aplicarea prevederilor legale privind salarizarea personalului SMLJ, plata sporurilor de periclitate, a orelor de gardă şi a orelor de muncă prestate sâmbata, duminica şi în timpul sărbătorilor legale

- lipsa coordonării administativ financiare a cabinetelor aflate pe structura spitalelor municipale

Perspectiva foarte apropiată a descentralizării şi desfiinţării DSP şi a trecerii Spitalelor Judeţene la autorităţile locale, creează o situaţie care trebuie soluţionată corect şi urgent.

Considerăm că este absolut inadmisibilă trecerea SMLJ în subordinea autorităţilor locale: va urma o prăbuşire a mijloacelor materiale proprii fiecarei instituţii, a personalului acestora, a calităţii actului medico-legal, a subordonării , am explorat împreună cu factorii de decizie din Minister soluţiile posibile:

a) revenirea la subordonarea faţă de DSP (pare exclusă pentru moment)b) organizarea independentă, autonomă cu personalitate juridică – o soluţie neagreată din multe puncte de

vedere de MSc) fondurile gestionate de institutul de medicină legală competent –este soluţia considerată ca fiind cea

mai viabilă la nivelul conducerii MSPentru a pune în funcţiune această modificare Ministerul Sănătăţii trebuie însă să ţină seama de anumite

elemente strict necesare: aprobarea reglementări unitare la nivel naţional privind organigrama privind dotarea minimă necesară

pentru un SMLJ (număr de oameni, număr şi tipuri de laboratoare) pe care Consiliul Superior de Medicină Legală a elaborat-o şi a trimis-o spre aprobare încă din luna noiembrie 2008.

înainte de momentul tranferului de patrimoniu către autorităţile locale să se prevadă clar faptul că spaţiile ocupate de SJML-uri precum şi dotările materiale vor rămâne în custodia MS spre folosinţa SMLJ-urilor

rezolvarea rapidă a problemelor legate de dotarea dizarmonică a SJML-urilor• Multe SMLJ nu au sediu propriu (ex: Ilfov, Galaţi) sau au sedii improprii ca spaţiu şi amenajare• personal insuficient, mult sub normativele în vigoare• 3 SMLJ nu au laborator de toxicologie (Ex. SML Calarasi) (majoritatea SMLJ care poseda un asfel

de laborator sint capabile sa efectueze doar determinarea alcoolemiilor- Ex. SML Buzau, Galati) • 14 SMLJ nu au laborator de anatomie-patologica ; număr mult redus fata de necesitati de medici

anatomopatologi (SML Bihor) • 24 SMLJ nu pot efectua nici cea mai elemenţară investigatie serologica. • exista SMLJ care nu au o sala de autopsie proprie, • multe SMLJ nu au autosaniţară de transport cadavre• dotare absenta/ insuficientă cu tehnică de calcul, imagistică, mijloace de comunicare rapidă

(internet, fax);� Suplimentarea alocatiilor bugetare Institute de Medicină Legală,

- dotarea cu aparatura si personal a laboratoarelor Institutelor de Medicină Legală avind in vedere si necesitatea asigurarii investigaţiilor de laborator solicitate de SJML-uri

- aprobarea de catre MS a fondurilor necesare construirii terminarii sediului IML Timişoara, a SML Galati, proiect inaintat spre aprobare in 2007, alocarea de catre MS a fondurilor pentru proiectarea si constructia IML Craiova.

II. ACTIVITATEA DE EXPERTIZĂ

a) Expertiza pe cadavre

95

În anul 2009 s-au efectuat în întreaga ţară un număr de 20925 autopsii.Ca şi până acum în ultimii ani din numărul total de autopsii medico-legale, 60% au fost reprezentate de

morţile violente iar 40% au fost reprezentate de morţi neviolente. Tot ca şi în anii trecuţi 25% din autopsii continuă să NU se efectueze la sediul instituţiilor medico-

legale ci în condiţii mai mult sau mai puţin improvizate. Pentru a schimba această stare de fapt ar trebui ca toate SMLJ să aibă sală de autopsie proprie şi mijloace de transport proprii, ceea ce din păcate dupa cum s-a arătat mai sus nu este cazul. Unii uită că autopsiile medico-legale se efectuează asupra persoanelor care sunt decedate adică au fost grav bolnave înainte de a muri. Între circa 35% dintre autopsii există riscuri biologice considerabile în practica curentă de prosectură (TBC activ, Hepatâta B si C, SIDA, putrefacţie avansată) , aspect mult prea uşor “uitat” ori neglijat de către autorităţi.

Circumstanţele de producere a morţilor violente au fost deosebit de variate: pe primul loc ca frecvenţă, s-au

situat decesele în circumstanţe accidentale 72%. Pe primele locuri se situează decesele produse în cursul

accidentelor rutiere (28%) şi sinuciderile (reprezentând 25% din totalul morţilor violente).

Omucide ri

În 2009 au fost înregistrate la nivel naţional 560 de cazuri de omucideri.

În ceea ce priveşte incidenţa omuciderilor, raportată la 100.000 locuitori/an putem constata că o serie de judeţe înregistrează valori net mai mari faţă de media naţională (2,6 cazuri î n 2009): 5,3 Bacau 5,3; Vaslui 4,5.

Accidentele rutiere. În 2009 s-au înregistrat un număr 3057de decese ca urmare a accidentelor de trafic rutier.

Accidentele mortale de muncă au înregistrat 292 victime în anul 2009, în scădere faţă de ultimii doi ani.

Analizând distribuţia naţională a accidentelor rutiere mortale raportată la populaţie, se poate observa o uşoară scadere a numărului de decese la suta de mii de locuitori faţă de anul trecut (14 în 2009 ; 15 în 2008 ); de asemenea apar diferenţe semnificative între judeţe. Judeţele cu o incidenţă mult mai mare faţă de media naţională sunt Ilfov (28), Ialomiţa (27), Constanţa (23), Cluj (21), Timişoara (20).

În acelaşi timp există judeţe cu o incidenţă mult mai mica decât media naţională: Botoşani (5,8); Vaslui (7,1); Covasna, Harghita (7,6).

Sinucideri Un indicator important din categoria morţilor violente este şi acela al sinuciderilor care în cursul anului precedent au înregistrat pe ţară 2953 cazuri, reprezentând o creştere moderată faţă de cifra înregistrată în 2008 (2802 cazuri).

Cele mai frecvent folosite modalităţi de sinucidere au fost în ordinea descrescătoare a frecvenţei:Spânzurare 77%, Intoxicaţie voluntară 6%, Precipitare 6%.

Analizând incidenţa regională a sinuciderilor raportată la 100.000 locuitori (media nationala = 13,5 sinucideri/100.000 locuitori/an). Zone cu o incidenţă inexplicabil de mare a sinuciderilor (cazuri/100.000 locuitori/an): Constanţa 36,3, Harghita 26,9, Satu Mare 23,2, Covasna 22,2. În alte zone ale ţări incidenţa sinuciderilor este mult sub media naţională: Bistrita 7.2, Argeş 7.8, etc.

O constatare clasică şi valabilă pe toate meridianele o reprezintă preponderenţa sinuciderilor în cadrul sexului masculin (80% din cazuri). Analizând distribuţia geografică a raportului barbaţi/femei în cazul sinuciderilor observăm variaţii între limite foarte mari ale acestui raport.

Cauze de deces nonviolenteCauzele deceselor cu determinare nontraumatică se încadrează într-un spectru ale cărui locuri principale

sunt ocupate de cauze cardiovasculare (57,5%), respiratorii (20,2%), digestive (11,5%) şi meningo-encefalice (9,7%).

Numărul total de cazuri nontraumatice de deces întalnite pe parcursul anului 2009 a fost de 8519 (40%), distribuite pe patologii de organ conform graficului de mai sus. Datele obţinute evidentiază o mare

96

discrepanţă între frecvenţa principalelor cauze de deces în sistemul medico-legal comparativ cu cea din populaţia generală, cauzată de particularităţile de selecţie a cazuisticii întâlnite.

Cu o frecvenţă crescută întâlnim următoarele patologii drept cauză de deces: infarctul miocardic acut (1944), pneumonii/bronhopneumonii (1021), miocardofibroză (984), cardiomiopatii (877), hemoragii cerebrale şi ciroza hepatică.

b) Expertizele medico-legale pe persoana ăn viaţă În anul 2009 au fost efectuate 119309 (123404 in 2008, 113658 in 2007) constatări, expertize şi noi

expertize medico-legale (fie la solicitarea autorităţilor judiciare fie de către persoane fizice). La acestea se adaugă 1504 evaluări efectuate de Comisiile de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale şi 388 de expertize analizate în cadrul Comisiei Superioare Medico-Legale, ajungându-se la un total de 121201.

Acest volum enorm de expertize (fără să mai vorbim de autopsiile medico-legale şi numărul enorm de investigaţii de laborator) au fost efectuate în condiţiile unor restricţii bugetare severe, a unor dotări de laborator insuficiente şi a unui număr de personal situat mult sub cifra minimă acceptabilă.

Este mai mult decât justificată iritarea beneficiarilor expertizelor medico-legale faţă de prelungirea termenelor de efectuare dar această iritare trebuie sî se indrepte către adevăratele cauze:

subdotare cu oameni subdotare cu echipament de laborator subdotare cu echipament informatic şi subdotare cu mijloace de comunicare şi transport.

În ordinea frecvenţei, expertizele medico-legale au fost solicitate pentru: evaluarea gravităţii leziunilor corporale produse ca urmare a unei agresiuni 59% ; evaluarea gravităţii leziunilor corporale produse prin accidente de circulaţie 14-15% din cazuri ; expertize psihiatrice 15% expertize pentru societăţile de asigurări 2% ; expertize pentru aminarea/întreruperea pedepsei pentru motive medicale 1% ; expertize genitale 4%

o agresiuni sexuale 2%, o examinari genitale pentru constatarea stării de virginitate 2%

alte expertize 4%.

Expertizele pentru amânarea sau întreruperea executării pedepselor privative de libertate datorită unor motive medicale. Din această categorie au fost efectuate în 2009 la nivelul întregii ţări 1255 expertize şi re-expertizari (noi expertize).

Cifra se încadrează în trendul descrescător al acestui parametru în ultimii ani. Din totalul de expertize de acest gen în 9,1% din expertizele efectuate s-au recomandat amânări/întreruperi de pedeapsă pentru tratarea unor afecţiuni medicale în unităţi medicale ale Ministerului Sănătăţii.

În legătură cu această categorie de expertize trebuie să semnalăm perpetuarea şi amplificarea unui fenomen observat anii trecuţi şi anume creşterea numărului de cazuri în care persoana deţinută (care a solicitat efectuarea expertizei) refuză (sub semnatură) efectuarea acesteia. Numai la nivelul INML “Mina Minovici” refuzurile au reprezentat peste 25% din totalul expertizelor dispuse de organele judiciare! Trebuie subliniat că efectuarea unei asfel de expertize implică cheltuieli materiale foarte mari legate de transferul deţinuţilor din penitenciarul de staţionare în Spitalul Penitenciar Bucureşti, cheltuieli de cazare etc.

Mai trebuie adăugat şi faptul că acest fenomen acţionează în detrimentul persoanelor care beneficiază cu adevărat de acest gen de expertiză, prelungind în mod artificial listele de aşteptare şi intervalul de timp în care o astfel de expertiză se finalizează.

Trebuie să atragem din nou atenţia asupra unei probleme care riscă să blocheze desfăşurarea acestui gen de expertize.

Exper tize medico-legale psihiatrice şi examene psihologice

În 2009 au fost efectuate 17695 expertize medico legale psihiatrice din care 1745% în cauze civile şi 8355% î n cauze penale.

Nu trebuie pierdut din vedere că acest volum enorm de solicitări a trebuit rezolvat cu acelaşi număr insufient de specialişti. Ca şi la alte tipuri de activităti expertale nu există nici un mecanism flexibil de adaptare promptă a necesarului de personal la nivelul solicitărilor organelor judiciare.

97

Problemele cu care ne confruntam în desfaşurarea acestui tip de expertiză, deosebit de complexă de dificilă şi care implică un grad deosebit de răspundere, sunt aceleaşi pe care le-am semnalat de în repetate rânduri, fără a observa vreo reacţie din partea autorităţilor responsabile.

Se constată, într-un număr îngrijorător de mare, nu numai necunoaşterea procedurilor specifice de efectuare a expertizelor medico-legale psihiatrice, dar şi a principilor generale de efectuare a acestui tip de expertiză, dispunându-se de efectuarea expertizelor într-un timp aberant de scurt, fără a se pune la dispoziţie materialele necesare, urmate de solicitări ultimative şi ameninţări de sancţionări cu amendă penală.

Lipsa anchetelor sociale şi refuzul autorităţilor tutelare de a le întocmi, datorită cadrului legislativ ambiguu, sunt motive obiective de tergiversare a încheierii expertizelor.

În toate cazurile când se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, trebuie puse la dispoziţia comisiei un istoric cât mai detaliat din care să rezulte: fapta, mobilul, modul de săvârşire al acesteia, comportamentul ante şi post-faptic, antecedentele penale şi medicale etc. Aceste informaţii sunt extrem de importante, în lipsa acestora efectuarea expertizei este mult îngreunată putând constitui o importantă sursă de eroare în concluziile acesteia; dacă comisia de expertiză este obligată să solicite dosarul cauzei, atunci în finalizarea expertizei survin întârzieri mari.

În supărător de multe cazuri, organul judiciar care dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nu pune la dispoziţia comisiei actele medicale şi medico-legale anterioare. Aceste documente sunt extrem de importante şi de aceea Comisia de expertiză este obligată să solicite copii dupa aceste documente de la diferite instituţii sanitare.

Această corespondenţă poate dura săptămâni şi chiar luni, întârziind considerabil realizarea expertizei solicitate. Mai mult decât atât, multe unităţi sanitare refuză eliberarea dcomentelor solicitate motivând că nu au nici o obligaţie faţă de instituţiile medico-legale. Soluţia pentru aceste situaţii este evidentă: organul judiciar, care este cel mai în măsură să cunoască toate internările anterioare precum şi toate expertizele efectuate persoanei în cauză, trebuie să le pună integral şi de la bun început la dispoziţia comisiei de expertiză.

Analizând evoluţia raportului minori/adulţi supuşi expertizelor medico-legale psihiatrice în cauze penale se poate observa o scădere importantă a expertizelor medico-legale penale la adulţi precum şi menţinerea relativ constantă a numărului expertizelor în cazul minorilor.

Creşterea de la an la an a numărului certificatelor medico-legale psihiatrice, care se întocmesc exclusiv în vederea încheierii unor acte de dispoziţie, confirmă utilitatea unui astfel de demers, înţeles de notarii publici, şi care constituie la ora actuală unul dintre cele mai importante mijloace de împiedicare a manipulării persoanelor vârstnice de către persoane interesate în acest sens.

III. ACTIVITATEA COMISIILOR MEDICO-LEGALE

Comisiile pentru interpretarea şi calculul retroactiv al alcoolemiei

În 2009 s-au efectuat aproximativ 60000 determinări ale alcoolemiei la conducătorii auto. În 55% din cazuri alcoolemia a fost pozitivă. O altă performanţă negativă o consituie faptul ca în 8% din cazuri alcoolemia depaşea 2 g/‰.

În anul 2009 s-au efectuat 4834 expertize pentru calculul şi interpretarea retroactivă a alcoolemiei, un record absolut. În mod cert această cifră demonstrează o prezenţă mult mai activă în trafic a poliţiei rutiere dar şi o realitate alarmantă: numărul extrem de mare de şoferi care se urcă la volan în stare de ebrietate.

Din cele 4834 expertize în 65% din cazuri s-a demonstrat că alcoolemia în momentul evenimentului rutier a fost peste 0,8g/L.

În acest tip de expertiză se constată creşterea acurateţei rezultatelor pe baza perfecţionării metodei de calcul prin elaborarea unui program computerizat conceput de către specialiştii Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti şi verificat în practică la nivelul tuturor institutelor.

Programul respectă metodologia de calcul stabilită şi aprobată de Consiliul Superior de Medicină Legală şi reprezintă un succes absolut.

Comisiile de avizare şi control ale actelor medico-legale au controlat şi avizat în cursul anului precedent un număr de 1504 de expertize medico-legale.

Activitatea comisiilor de avizare şi control atât de necesară procedural şi pe fond în reglementarea calităţii ştiinţifice a expertizelor medico-legale este perturbată de aceleaşi dificultăţi de comunicare cu reprezentanţii organismelor judiciare, întâlnindu-se frecvent situaţii în care:- ni se solicitaă să avizăm una din doua expertize medico-legale între care există contradicţii fără însă a ne

trimite cele doua expertize, ceea ce implică corespondente greoaie şi tergiversări inutile;

98

- ni se solicită să avizăm una din doua expertize medico-legale între care nu există contradicţii;

- când Comisia de avizare recomandă efectuarea unei noi expertize, pentru elucidarea cazului, tribunalul ne amendează pentru tergiversarea « nejustificată » a soluţionarii cazului !

Acestea reprezintă cazuri care au mai fost semnalate dar care persistă foarte probabil şi din faptul că nivelul de cunoaştere al problematicii medico-legale este dobândit doar după mulţi ani de practică de catre judecători/procurori întrucât medicina legală, cândva o disciplină obligatorie la drept, este astazi facultativă în România (dar nu si Europa).

Daca în general marea majoritate a expertizelor (83%) au fost aprobate de Comisiile de avizare, ceea ce înseamnă un nivel de calitate bun, trebuie totuşi să remarcăm că într-un procent apreciabil de cazuri expertizele suferă datorită unui stil telegrafic de redactare, care depăşeşte necesitatea de concizie şi îngreunează evaluările efectuate de Comisiile de Contol şi Avizare; considerăm că se impune o mai mare rigoare şi minuţiozitate în modul de redactare al lucrărilor medico-legale.

Se constată din activitatea Comisiilor că există relativ frecvent cazuri în care au loc nerespectări ale normelor procedurale, de exemplu situaţii în care, pentru aceeaşi persoană, acelaşi medic legist efectuează atât raportul de constatare cât şi raportul de expertiză solicitat ulterior.

Chiar dacă Consiliul superior a elaborat norme de efectuare a autopsiei medico-legale precum şi norme privind completarea raportului de necropsie, am constatat că acestea nu sunt respectate. Încă din anul 2005 Consilul Superior a recomandat colectivelelor Comisiilor de Control şi Avizare să întocmească fişe de evaluare nominale pe care să le adreseze la intervale regulate Consiliului Superior de Medicină Legală în vederea analizei calităţii profesionale a medicilor legişti.

Această recomandare trebuie pusă în aplicare neîntârziat. De asemenea, avizele Comisiilor de Avizare trebuie puse la dispoziţia Serviciilor Medico-Legale judeţene pentru a constitui un atât de necesar feed-back care poate îmbunătăţi modul de redactare al concluziilor şi contribui la celeritatea speţelor.

IV. ACTIVITATEA COMISIEI SUPERIOARE MEDICO-LEGALE

Comisia Superioară Medico-Legală a analizat un număr de 388 expertize. În general, în majoritate cazurilor Comisia Superioară a aprobat expertizele supuse avizării; doar în 2,58% din cazuri, Comisia a considerat necesar pentru elucidarea deplină a cazului efectuarea unei noi expertize medico-legale. Acest fapt demonstrează că activitatea Comisiilor de avizare s-a desfăşurat la un nivel inalt de profesionalism.

V. ACTIVITATEA LABORATOARELOR DE ANALIZE

A. TOXICOLOGIEÎn anul 2009 s-au efectuat 88148 investigaţii toxicologice, din care 76289 determinări ale alcoolemiei la

persoane şi la cadavre (expertizele de recalcularea alcoolemiei fiind prezentate anterior), 9339 investigaţii toxicologice complexe pentru identificarea şi dozarea unor toxice, altele decat alcoolul sau drogurile , 2520 investigaţii toxicologice pentru determinarea prezenţei drogurilor şi dozarea acestora precum şi urgenţe spitalicesti în cazuri de intoxicaţii acute.

Şi în domeniul toxicologiei medico-legale se înregistrează aceleaşi probleme de subdotare de personal, echipamente şi reactivi. Poate aici este şi mai pregnant întrucât dacă autopsia medico-legală per se, nu costă organul de justiţie care a comandat-o o sumă mare de bani, în schimb investigaţiile complementare precum toxicologia medico-legală performanţa costă.

Din nefericire în reţeaua de medicină legală nu avem nici baza dotării cu echipamente ce să mai discutăm de aparatură performantă menţinându-se aceeaşi dramatică lipsă a unei dotări cu aparatură modernă, a reactivilor necesari pentru unele investigaţii toxicologice elementare. Există astfel 13 servicii judeţene a căror activitate a laboratorului de toxicologie se rezumă doar la determinarea alcoolemiilor fără a efectua nici un fel de alte examene toxicologice, situaţie ce poate fi explicată prin lipsa dotării cu aparatură, reactivi şi personal. Mai mult decât atât există dupa cum s-a aratat în raport numeroase Servicii de Medicină Legală nu au posibilitatea să efectueze nici cea mai elementară investigaţie toxicologică. Nici Institutele de medicină legală nu stau mai bine, aparatura de laborator este insuficientă, şi învechită, aprovizionarea cu reactivi este grevată de sincope frecvente.

Se detaşează din acest peisaj de neîmpliniri pe fondul unei cazuistici tot mai diverse şi mai numeroase, anul 2007 când datorită unei colaborări eficiente între MSP, Min. Finantelor -OPCP-, MIRA, Delegaţia CE la Bucureşti ţi instituţiile beneficiare (INML Mina Minovici Bucureşti, IML Timişoara, IML Iaşi) s-a reuşit implementarea nu fără eforturi a programului Phare of the Phare project RO 2004/016-772.03.01 B1 “Strenghtening the institutional capacity of the Romanian agencies in the field of drug demand reduction”,

99

componenta B („Întărirea capacităţii instituţionale a instituţiilor româneşti pentru reducerea cererii de droguri”) program care a cuprins de fapt derularea a două alte subprograme fiecare de o deosebită importanţă pentru România: Twinning Light RO2004/IB/JH-11 TL22 care s-a efectuat cu Germania, ţara noastră beneficiind de suportul unei pleiade de specialişti şi experţi germani în frunte cu 5 profesori din tot atâtea centre universitare de renume din Germania şi Europa inclusiv a Preşedintelui Societăţii Germane de Toxicologie Medico-Legală, prof. Th. Daldrupp care au efectuat training-uri extensive în ţară pentru specialiştii români, inclusiv în Germania.

Componenta B a acestui proiect Phare care a fost implementată de către MSP a beneficiat de circa 1,2 milioane Euro din care circa 400.000 E din partea staului român ca şi cofinanţare.

Astăzi datorită acestui efort comun există 3 laboratoare ultraperformante în 3 institute din ţară (INML Bucureşti, IML Iaşi şi IML Timişoara) în care se pot depista şi doza drogurile stupefiante, singurele la un astfel de nivel de performanţă din ţară.

În 2008, un nou proiect PHARE, Supporting the national legal medicine network of drug of abuse and metabolites analyze laboratories - RO06-IB-OT-04 – cu un buget european de 250000 Euro (şi o co-finanţare a părţii române în valoare de 40000 E) a fost accesat ca o continuare logică a proictelor anterioare, ca răspuns la necesitatea valorificarii la întreg potenţial a aparaturii achiziţionate, şi, pentru prima oara în România, de implementare a unor metode detecţie de mare fineţe. Ineditul contactului cu aceasta aparatură şi cu aceste tehnici, precum şi lipsa unor traineri specializaţi în acest domeniu în România, au constituit un impediment semnificativ în perioada scursă între dotarea tehnică şi debutul acestui proiect de training.

Prin continuitatea asigurată de participarea aceleiaşi echipe de experţi germani, condusă de către Prof. Herbert Käferstein - project leader, în cadrul unui proiect a cărui esenţă se referă la îmbunătăţirea şi perfecţionarea activităţii laboratoarelor de toxicologie în vederea identificării substanţelor psihoactive, activitate iniţiată şi implementată deja de către partenerii germani, considerăm că unul din dezideratele principale ale proiectului (acela al omogenităţii şi unităţii de opinie în domeniul tehnicilor de laborator) a fost îndeplinit.

Ocupându-se personal de consultanţa în vederea achiziţionării echipamentelor specifice, de training-ul direct al personalului de laborator şi de supravegherea implementării metodelor şi aparatelor, considerăm că s-a creat o strînsă legătură. De asemenea partea germană cunoştea cel mai bine nivelul de pregătire al tehnicienilor români, putînd evalua şi progresele făcute de la încetarea trainingului anterior.

Progresele majore s-au realizat în ce priveşte aspectele teoretice privind abordarea analizelor cantitative prin GC-MS, identificarea şi determinarea cantitativă a toxicelor prin HPLC. În prezent toxicologia medico-legală deţine baza materială şi personalul calificat pentru a putea face determinări toxicologice de cel mai înalt nivel, inclusiv cantitative, la un nivel comparabil cu orice laborator european, cu validarea şi certificarea autorizată a rezultatelor, pentru practic toate substanţele ce fac obiectul controlului internaţional şi naţional, a metaboliţilor şi precursorilor acestora (întreg spectrul stupefiantelor şi al medicamentelor folosite în mod curent în traficul şi consumul de produşi psihoactivi), în diferite probe biologice sau corpuri delicte.

Chiar în condiţiile dificile în care au avut loc sesiunile de training din punctul de vedere al asigurării de către MSP a co-finanţării necesare achiziţionării la timp a consumabilelor necesare susţinerii pregătirii, rezultatele noastre calitative şi cantitative au fost acceptate ca fiind bune, aceasta fiind o ilustrare, credem noi, a faptului că au fost corect înţelese şi însuşite principiile şi metodele de lucru.

Principalele câştiguri ale toxicologiei medico-legale în decursul ultimului an: - Toate activităţile cotidiene din laboratoarele de toxicologie în cele 3 centre sunt ghidate în acest moment

de principiile şi tehnicile de detecţie implementate pe parcursul proiectului, corespondente cu tehnicile moderne în uz mondial

- Detecţia drogurilor se face în acest moment de rutină conform cu protocoalelele prezentate de experţi, similare cu tehnici similare din laboratoare europene acreditate

- S-a reuşit training-ul întreg personalului laboratorelor de toxicologie din cadrul Institutelor de Medicină

Legală în Bucureşti, Iaşi şi Timişoara în direcţia dezvoltării de metode avansate toxicologice, pentru fiecare echipament, pentru diferite tipuri de probe biologice, precum şi validarea acestora.

- S-a facut o pregătire teoretică, cu exemplificări practice, în ce priveşte validarea metodelor de analiză şi s-au dezbătut principiile de abordare a procesului de acreditare conform standardelor internaţionale în domeniu.

- Implementarea, în urma sesiunilor de training, a regulilor de bună practică şi de management de

laborator constituie o bază importantă care susţine logistic siguranţa activităţii toxicologice.- Rezultatele cantitative sunt în mod curent intâlnite în buletinele de analiză toxicologică- Spectrul substanţelor ce pot fi detectate s-a lărgit considerabil- Pot considera un progres faptul că s-au pus la punct metodele de extracţie. Astfel s-a lărgit spectrul

probelor biologice ce pot fi analizate

22 Director de proiect: Dr. Gabriel Gorun, Medic Primar, Doctor in medicină, INML “Mina Minovici”

100

- Noile metode permit detecţii la niveluri cut-off foarte scăzute, ceea ce creşte acurateţea interpretărilor rezultatelor, dar şi a eficienţei probării intoxicaţiilor. Cele 3 institute pot în acest moment să ofere rezultate sigure, plecând de la niveluri scăzute de concentraţie a stupefiantelor şi medicamentelor, în diverse produse biologice,

- Până la acest proiect extracţiile se efectuau pe fragmente de organe şi se utilizau cantităţi foarte mari de

solvenţi precum eter etilic, cloroform, benzen etc., cu potenţial toxic ridicat. Noile metode de detecţie implica in procesul tehnic folosirea unor cantitati mult mai mici de reactivi-solventi, ceea ce duce la economii importante

- O realizare importantă a sesiunilor de training o constituie implementarea principiilor teoretice şi practice în activitatea curentă de laborator toxicologic, fapt ce permite extrapolarea muncii desfăşurate de către experţii germani, ţintită către detecţia drogurilor majore, la posibilitatea dezvoltării proprii de metode de detecţie pentru orice substanţă toxică susceptibilă a fi identificată cu echipamentul existent.

- Pentru prima oară au fost prezentate standardele bunei practici de laborator, a managementului de laborator – în acest moment sunt în curs adaptări ale activităţii specifice în acord cu aceste standarde: reaşezarea schemei de personal pe noi principii ce vizează responsabilizarea individuală şi perfecţionarea ţintită, amenajarea mai judicioasă a spaţiului laboratoarelor, îmbunătăţirea circuitelor, evidenţei şi stocării probelor etc.

- Ca o evoluţie naturală şi logică, paşii următori pentru laboratoarele de toxicologie vor fi făcuţi în sensul pregătirii pentru obţinerea acreditării internaţionale. În acest sens este necesar ca laboratoarele să intre în circuite internaţionale de testare şi evaluare, în afara controlului intern şi a testărilor interlaboratoare naţionale. Acum putem aborda, în cunoştinţă de cauză, problemele de certificare şi acreditare a laboratoarelor.

- De asemenea, s-au adăugat importanţi paşi în vederea pregatirii laboratoarelor în vederea obţinerilor

acreditărilor internaţionale specifice, în completarea acreditării ISO 9001 deja obţinută.- S-au updatat bazele de date – librăriile de spectre; s-a achiziţionat software necesar validării rezultatelor

detecţiilor de laborator.- A crescut şi numărul de solicitări pentru analiza de droguri din partea organelor de anchetă şi a

persoanelor particulare, ca o confirmare a încrederii câştigate.În concluzie, putem spune că acest proiect a permis dezvoltarea unei scale largi de metode de detecţie a

stupefiantelor şi medicamentelor, fapt ce transformă Medicină Legală românească într-o instituţie eficientă şi de încredere în domeniul probarii intoxicaţiilor, comparabil cu cerinţele moderne şi standardele şi rezultatele din laboratoarele Europene.

În scopul uniformizării pe întreg teritoriul ţării a calităţii detecţiilor toxicologice, deja s-au emis note metodologice către Serviciile Judeţene Medico-Legale arondate prin care s-au stabilit reguli şi obligaţii de siguranţă toxicologică ce trebuie respectate, conform achiziţiilor academice câştigate în urma training-urilor intensive din proiect, precum şi recomandări de transfer a probelor către aceste laboratoare performanţe în cazurile selecţionate.

În perioada 9-13 noiembrie 2008 un grup de medici legişti – câte unul din fiecare institut - au participat la un schimb de experienţă cu colegi din Cehia, în cadrul Proiectului de Înfrăţire Instituţională “Creşterea eficienţei cooperării între instituţiile implicate în lupta împotriva drogurilor”RO/06/IB-JH-04, Activitatea nr. 3.14, desfaşurat sub egida ANA, activitate ce a avut obiectiv principal schimbul de informaţii şi de experienţă în câmpul managementului de caz şi al raportării DRD în vederea armonizării metodologiei şi procedurilor cu cele agreate de EMCDDA.

Având în vedere crearea posibilităţii de detecţie a noi substanţe, inaccesibile vechilor metode, precum şi prin raportarea constantă în ultimii doi ani a unor cazuri de mortalitate generată de substanţe ce nu se află pe lista medicamentelor sub control, am propus upgradarea acesteia – de ex. Tramadol. (proiect în dezbatere în acest moment).

Comparativ cu anii anteriori calitatea datelor raportate de principalele instituţii sursă pentru indicatorul decese ca urmare a consumului de droguri a fost mult îmbunătăţită fapt ce a condus la creşterea numărului de decese raportate, asociată mai degrabă cu creşterea vizibilităţii acestor decese. Aplicarea algoritmului unitar de definire şi recunoaştere a cazurilor DRD, managementul medico-legal algoritmizat, colectarea şi raportarea de date conform protocolului iniţiat în parteneriat cu ANA, precum şi îmbunătăţirea semnificativă a capabilităţilor de detecţie toxicologică de către INML „Mina Minovici” constituie principalele motive ce au condus la îmbunatăţirea evaluării mortalităţii DRD23.

23 Raportarea Drug Related Deaths 1 IANUARIE – 31 decembrie 2009 INML MINA MINOVICI BUCUREŞTI se gaseste in capitolul anexe.

101

Cu toata consideraţia pentru realizări aceste dotari sunt în mod evident insuficiente; este nevoie de un efort financiar susţinut pentru ca şi celelate institute de medicină legală să fie dotate corespunzator.

Nu poate fi acceptabil ca în România o ţară cu peste 20 milioane locuitori să existe în sistemul medico-legal doar 3 laboratoare apte să detecteze drogurile stupefiante. Ţara noastră a trecut din păcate de la stadiul de ţară de trecere la cel de ţară de consum şi acest fapt se vede săptămânal în cazuistică înregistrată, din păcate letală.

De asemenea, este nevoie ca şi analizele toxicologice, altele decât drogurile să beneficieze de un upgrade similar.

Nu în ultimul rând trebuie subliniată nevoia urgentă de a schimba metoda oficială de dozare a alcolemiei cu o metodă modernă corespunzatoare cu standardele europene (gazcromatografică).

B. HISTOPATOLOGIE1. Investigaţii histologice ş i histochimice În întreaga ţară într-un număr de 11470 cazuri s-au efectuat examinari histopatologice, reprezentând

peste 79354 lame realizate şi examinate. 3. Investigaţ ii tanatochimice S-au examinat 608 cazuri, pentru care s-au efectuat 3724 determinări.4. Investigaţii microbiologice S-au examinat 63 cazuri, pentru care s-au efectuat 172 determinări.

C. SEROLOGIE/CRIMINALISTICĂ / ANTROPOLOGIE S-au efectuat în anul 2009 un număr de:

Expertize pe corpuri delicte în 765 cazuri (pentru care s-au efectuat 445 determinări grupă de sânge, 205 determinarea prezenţei spermei, 277 alte determinări)

Investigaţii serologice la cadavru efectuate în 3247 cazuri (3274 determinări de grupă sanguină, 247 determinarea prezenţei spermei)

Investigaţii serologice la persoane efectuate în 1406 cazuri (428 determinări de grupă sanguină, 1301 investigări prezenţă spermă)

Expertizele pentru cercetarea filiaţiei au totalizat pe întreaga ţară un număr de 195 cupluri expertizate: 63 prima expertiză, 101 a doua expertiză, 36 HLA, 270 ADN. Investigaţiile au permis 102 excluderi ale bărbatului fals învinuit (32 excluderi prin serologie clasică, 61 ADN, 9 HLA).

D. ACTIVITATEA LABORATORULUI IDENTIFICARE ADN (INML « MINA MINOVICI »)

Investigaţiile ADN au contribuit la stabilirea cu acurateţe a profilelor ADN în scopul identificărilor de persoane, atât pentru cauze civile (paternităţi), cât şi pentru cauze penale (viol, crimă, agresiuni, substituiri de probe, etc.). Trebuie menţionat că şi la nivelul IML Timişoara se efectuează investigaţii ADN prin colaborare cu Universităţile de Medicină, INML « Mina Minovici » fiind singura instituţie care posedă un laborator propriu cu o dotare la nivelul impus de standardele internaţionale, inaugurat în cursul anului 2004. Trebuie spus că INML « Mina Minovici » nu a primit nici un fel de ajutor financiar pentru echiparea acestui laborator nici de la Ministerul Sănătăţii şi nici de la alte instituţii de stat sau private, întreaga investiţie fiind realizate cu eforturi proprii.

Cu atât mai meritoriu este faptul că în urma participării la trialul de verificare a performanţelor de lucru în testarea ADN a paternităţii, Laboratorul de Genetică Medico-legală al INML a obţinut 6 ani la rând certificarea internaţională a standardelor de calitate din partea Paternity Commission a Internaţional Society of Forensic Genetics.

Aceste certificate de excelenţă vin să confirme capacitatea laboratorului de a satisface standardele impuse pe plan internaţional în testarea ADN a paternităţii.

O altă confirmare a calităţii de data aceasta în domeniul mult mai dificil al identificării ADN în criminalistică a reprezentat-o participarea la trial-ul internaţional GEDNAP.

La acest examan extrem de dificil care constă în efectuarea unor teste extrem de riguroase pe diferite pete biologice, participă în fiecare an mai mult de 120 laboratoare ADN medico-legale şi criminalistice din peste 30 de ţări europene. Obţinerea certificatului de excelenţă GEDNAP reprezintă o premieră absolută în România.

Preocuparea pentru introducerea diagnosticului genetic molecular în practica medicală din România a fost reflectată de participarea cu succes la un proiect de cercetare care a avut ca obiectiv diagnosticarea prin test genetic a pacienţilor cu distrofie neuromusculară Duchenne/Becker şi rudelor purtătoare a unor mutaţii patogene

102

(Grant de cercetare în parteneriat, program CEEX 2005 al Ministerul Educatiei şi Cercetării - contract nr. 40/2005). Testările genetice moleculare şi activitatea de sfat genetic derulate în cadrul proiectului s-au realizat la standardele cerute la nivel European, fapt certificat prin obţinerea a două certificate de excelenţă, ambele cu calificative maxime, la trialurile de verificare a performanţelor de lucru organizate de European Molecular Quality Network şi EuroGenTest în 2007, respectiv 2008. Ca urmare a certificării standardelor de analiză moleculară Laboratorul de Genetică al INML a fost invitat să participe, alături de alte 30 de laboratoare din Europa, SUA şi Australia, la Reuniunea Europeană de lucru vizând noile strategii de diagnostic genetic şi terapie genică în neurodistrofiile ereditare, organizată la Naarden, în Noiembrie 2008, sub auspiciile proiectului european TREAT-NMD şi organizaţiilor Eurogentest şi EMQN. În acest context Laboratorul de Genetică al INML a fost acceptat ca membru in Treat-NMD network având misiunea de a se alătura registrului european de neurodistrofii Duchenne, pentru a facilita accesul pacienţilor din România la trialurile clinice internaţionale, respectiv la noile terapii genice.

Activitatea în 2009 a unităţii de diagnostic ADN din cadrul Laboratorului de Identificare medico-legală a INML “Mina Minovici” a constat în :Cazuistica vizând cercetarea relaţiilor de înrudire biologică Paternităţi – total = 243 (270 pe ţară) 1) solicitarea investigaţiei prin instanţă2) la cererea persoanelor (testarea ADN efectuată ca investigaţie de prima intenţie) Excluderi 54 cazuri.

Criterii de raportare a rezultatelor Excluderea de la paternitate: un număr minim de neconcordanţe identificate pe cel puţin 3

markeri ADN (regula celor minim 3 excluderi), în condiţiile în care respectivii markeri evidenţiază profile de tip heterozigot, atât pentru copil cât şi pentru prezumtivul tată

Confirmarea paternităţii: Probabilitatea de paternitate raportată pentru analizao unui trio (M-C-PrezumT) ≥ 99,9999%o unui cuplu (C-PrezumT) ≥ 99,9% Criterii de raportare pentru relaţii de înrudire biologicî (altele decât paternităţi):

- conform recomandărilor ISFG şi literaturii de specialitate

Cazuistica judiciară 2009 – total = 106 Profilul cazuisticii: omoruri = 36, violuri = 40, incest = 3 , tâlharii = 15, cadavre cu identitate necunoscută = 12, solicitări ale CSML = 2.Probe judiciare (oase) -------Tehnica utilizată :

• detecţie şi quantificare ADN uman prin tehnica real-time PCR • PCR • analiza în secvenţiator genetic automat

Tipuri de probe biologice analizate: urme de sânge şi spermă pe diferite suporturi materiale, fire de păr, tampoane vaginale, anale, bucale, ţesuturi fixate în formol, frotiuri vaginale colorate HE, produse de chiuretaj, oase, dinţiMarkeri ADN investigaţi:

• markeri autozomali (de tip STR): minim 9 - maxim 17 • marker de sex: Amelogenin • markeri cromozomiali Y (de tip STR): total=16 • markeri cromozom X, total = 8

Criterii de raportare a rezultatelor- Excluderea unui suspect: identificarea unui nr. minim de 2 neconcordanţe pe markerii ADN

investigaţi între profilul de referinţă al suspectului şi profilul probei judiciare - Confirmarea identităţii unui suspect: parametru statistic raportat indicele de probabilitate

VI. EVALUAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII IN APLICAŢIA SA ÎN MEDICINA LEGALĂ24

Introducere

24 Conf. Univ. Dr. Cristian Curca, responsabil cu managementul calităţii in INML Mina Minovici Bucureşti

103

Începand cu 14.02.2008 pentru prima data în sistemul medico-legal din ţara noastră INML Mina Minovici a implementat într-un cadru instituţional o aplicaţie a sistemului de management al calităţii SR EN ISO 9001: 2001 / ELOT EN ISO 9001:2000 adaptat specificului medico-legal. Acelaşi sistem a fost exportat şi dezvoltat cu succes prin particularizare în anul 2008 atât la IML Iaşi (probând viabilitatea la nivel instituţional a aplicaţiei sistemului de management al calităţii) şi apoi la SJML Covasna (probând posibilitatea aplicaţiei sistemului de management al calităţii la nivelul serviciilor judeţene).

Ambele aplicaţii (pentru institute şi pentru servicii judeţene) s-au verificat în practica preluând particularităţi ale fiecărei instituţii şi răspunzând problematicii medico-legale în raport cu cerinţele sistemului ISO 9001:2001 modulare ce a a creat un întreg funcţional.

Au urmat apoi şi alte servicii judeţene, astăzi sistemul de management al calităţii aflându-se în plină organizare la nivelul majorităţii institutelor de medicină legală din ţară.

De unde nevoia de acreditare?Nevoia de acreditare decurge pe de o parte din alinierea la standardele europene în domeniu (nu trebuie

uitat că expertizele medico-legale oferă suportul probatoriu expertal material constituirii probaţiunii judiciare în orice dosar inclusiv în cauzele ce pot să se afle pe ordinea de zi a Curţii Drepturilor Omului) cât şi la alinierea la standardele de management al calităţii în interiorul ţării în raport cu alte diferite instituţii ale statului (ca exemplu Institutul de Criminalistică din Bucureşti este acreditat pentru încercare SR EN ISO / CEI 17025 din 2005 cu certificat de acreditare ca laborator de încercări din 2007).

Cât de greu a fost?Întreg sistemul medico-legal funcţiona reglementat şi standardizat în baza vechiului decret 466/1966

astfel încât bazele unui sistem de management al calităţii a existat întotdeauna în sistemul medico-legal. Calitatea, rigoarea standardizării cât şi generalitatea ei lipseau însă. Sub acest raport nu a fost simplu de a sistematiza şi organiza întreaga activitate si a-i da o rigoare prin care “produsul” să fie standardizat şi a corespunde sub aspect procedural ca şi calitate, adică să se constate că este repetitibil şi că respectă mereu acelaşi standard de calitate.

Principala dificultate considerăm că este păstrarea standardului de calitate iar nu “inventarea” sau “stabilirea” lui. A crea un sistem funcţional poate fi mai uşor decât a-l face să funcţioneze păstrând mereu aceeaşi calitate a funcţionării sale. Este similar cu a crea un motor nou la care proba timpului arată că este în continuare în aceeaşi stare bună de funcţionare ca atunci când a fost proiectat. Din acest punct de vedere obiectivele fixate pentru fiecare an de lucru o dată ce sistemul este acreditat devin foarte importante, ele exprimând nu numai nivelul la care s-a ridicat “ştacheta” pentru acel sistem sau aplicaţie a sistemului sau instituţie dar şi dacă în mod repetitibil s-a întrunit de fiecare dată acel standard de calitate ales a fi atins în întreaga activitate ce a urmat obţinerii acreditării.

Care au fost aspectele comune observate ce stau în faţa oricărei aplicaţii a SMC în cadrul sistemului medico-legal?O inerţie în implementarea sistemului şi aplicaţiei construite pentru acea instituţie care se manifestă atât la nivelul inţelegerii cât şi la nivelul punerii în practică. O inerţie a schimbării dar şi o dificultate de a menţine calitatea (factorii diverşi printre care se numeră şi calitatea şi ritmicitatea achiziţiilor publice direct dependente de buget).

DificultăţiDificultăţi au fost destul de multe. Pe grupe de problematici se pot enumera: înregistrările în registre şi sistemele computerizate ale fiecărei instituţii supuse acreditării atât a

solicitărilor expertale dar şi a preluării probelor, păstrării probelor, returnării probelor (când este cazul), expediţiei lucrărilor

standardizarea documentelor medico-legale (de comun acord între toate instituţiile medico-legale afiliate şi, pentru unele cazuri, la nivel naţional)

standardul fixat la nivelul unei instituţii impune rigori dificil de înţeles şi de acceptat de către o instituţie neacreditată sau care nu se află în construcţia sistemului de management al calităţii.

menţinerea standardului: ceea ce se face o dată bine şi corect să fie făcut mereu bine şi corect astfel încât “relizarea” de moment devine o rutină, un standard. Ceea ce era bun de apreciat şi de lăudat să devină un mod de lucru, o normalitate.

corelarea eficienţei activităţii standardizate şi acreditate cu nivelul de satisfacţie al “clientului” ceea ce exteriorizează aprecierea calităţii de la noi înşine sau din interiorul sistemului către cei ce beneficiază de rezultate, adică în exteriorul sistemului.

104

Obţinerea acreditării dovedeşte însă că toate aceste dificultăţi au soluţii şi că se pot rezolva fără a lăsa în urmă neconformităţi. Trebuie să existe însă dedicare şi timp din partea reprezentantului managementului calităţii dar mai important construirea unei aplicaţii a SMC pentru acea instituţie care să nu se dovedească nefuncţională cu standard sub nivelul ştachetei ISO 9001 sau mult peste astfel încât să nu poată genera repetitivitatea calităţii.

Care sunt efectele constatate imediat şi pe parcursul primului an de la acreditarea din 2008?Fiecare salariat îşi creşte nivelul de competenţă şi de responsabilitate printr-o acţiune proprie iar nu

impusă. Ceea ce înainte putea fi acceptabil astăzi devine neconform. Rigoarea se ridică direct din rândul laboratorului coordonat prin şeful de laborator şi responsabilul cu managementul calităţii de la acel nivel. Altfel spus o creştere a calităţii în sistem care decurge din interiorul sistemului ca rezultat al practicii, ceea ce este apreciabil. Se generează astfel un sistem care are viaţa lui proprie şi se coordonează şi dacă este nevoie se reconstruieşte în exercitarea practicii din interiorul său.

Racordarea la sisteme similar. Cerinţele proprii sunt extrapolate la nivelul celorlalţi care ar fi bine ca să corespundă altfel propriul sistem poate deveni disfuncţional.

Care sunt nevoile pe care sistemul medico-legal le impune în raport cu acreditarea şi care sunt nevoile sistemului însuşi de acreditare în domeniul medico-legal?

A continua dezvoltarea sistemului de management al calităţii în toate instituţiile medico-legale astfel încât ceea este standard şi rigoare pentru unii să fie şi pentru ceilalţi, generând un limbaj comun şi o creştere a eficienţei în ansamblu a sistemului.

A repeta acreditarea an de an eventual efectuând revizuiri şi fixând noi obiective pentru fiecare an (autoridicarea “ştachetei” standardului de calităţii an de an).

Nu trebuie sa înlocuim o problemă cu alta sau să dezvoltăm doua probleme nerezolvate deodată: astfel dacă există (încă) problema conlucrării adeseori nearmonice între o instituţie acreditată (cu conformităţi) cu una neacreditată (cu neconformităţi), nu ar trebui să adăugăm şi problema unei posibile conclurări nearmonice între o instituţie acreditată având la baza un tip de aplicaţie al SMC in medicină legală cu o alta instituţie acreditată având la baza un alt tip de aplicaţie al SMC în medicină legală.

Se pot genera astfel documente conforme diferite (ex. modele de rapoarte diferite), activităţi diferite, înregistrări diferite, etc. ceea ce crează disfuncţionalităţi ale sistemului medico-legal în general. Nu trebuie mutate prin rezolvare problemele din fiecare instituţie către sistemul în ansamblu care poate deveni disfuncţional deşi fiecare instituţie în parte este funcţională (şi acreditată). Se poate genera astfel un paradox al deficientei sistemului in condiţiile de eficienta ale subsistemelor componente.

A dezvolta cel puţin în instituţiile medico-legale afiliate, dar preferabil şi la nivel naţional, a unor aplicaţii similare ale sistemului de management al calităţii în medicină legală, beneficiind de o consultanţă unitară şi modele similare. O unitate în diversitate.

Nu trebuie uitat că beneficiarul este unul singur: sistemul judiciar iar acesta nu este diferit şi beneficiază de o procedură reglementată unitar de către codul de procedură (penal ori civil). Ca exemplu: este total disfuncţional ca într-o cauză aflată de exemplu la curtea de apel să se strângă în dosar lucrări medico-legale de acelaşi tip şi care diferă prin standardizare şi metodologie chiar dacă respectă procedura.

VII. ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂÎn ciuda absenţei totale a oricăror alocaţii bugetare destinate cercetării precum şi a restricţiilor

financiare aproape insurmontabile, activitatea de cercetare a continuat în 2007 derularea proiectelor de cercetare iniţiate anterior, iniţiind şi proiecte noi:

PROGRAME CE S-AU AFLAT ÎN DERULARE IN ANII 2004-2006

1. Expresie genică şi monitorizarea expresiei genice în diverse forme de cancer la om şi animale - parteneriat de cercetare Institutul Oncologic Bucureşti - INML Bucureşti- grant de cercetare al Academiei de Ştiinţe Medicale în cadrul programelor VIASAN 2004-2006- coordonator proiect INML: dr. Ligia Barbarii 2. Verificarea performanţelor de lucru în investigarea ADN a filiaţiei - coordonator program INML: biochim Garbea Georgiana si Andrea Constantinescu - program internaţional cu desfăşurare anuală3. Trialul european GEDNAP (German DNA Profiling group blind trial) de verificare a perfromanţelor în testarea ADN judiciară - coordonator program INML: biochim Carmen Constantinescu - program internaţional cu desfăşurare anuală

105

PROGRAME CE S-AU AFLAT IN DERULARE IN ANII 2005-2008

4. Polimorfismul secvenţelor codante ale genelor asociate cardiomiopatiei hipertrofice din perspectiva implicaţiilor clinice, terapeutice şi profilactice. - parteneriat de cercetare INML Bucureşti -Institutul de Boli Cardio-Vasculare Bucureşti - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2005-2007- director proiect : Prof Dr. Dan Dermengiu 5. Profilul molecular evidenţiat prin markeri ADN si ARN mesager în sindroamele coronariene acute - implicaţii clinice şi prognostice - parteneriat de cercetare INML Bucureşti -Institutul de Boli Cardio-Vasculare Bucureşti - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2005-2007- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 6. Monitorizarea moleculară a prinderii grefei de celule stem hematopoietice. Impactul analizei himerismului în transplantele alogeneice cu regimuri de condiţionare mielo- şi nonmieloablative. - parteneriat de cercetare INML Bucureşti -Institutul de Hematologie Fundeni - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2005-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 7. Integrarea tehnicilor de analiză moleculară în diagnosticarea distrofinopatiilor în perspectiva unor strategii terapeutice şi profilactice - parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Universitatea Bucureşti (Fac de Biologie) - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2005-2008- responsabil proiect INML : dr. Ligia Barbarii 8. Integrarea tehnicilor de genetica moleculara si a sistemelor informatizate de culegere si prelucrare a datelor antropometrice in studiile sistemice bio-antropologice- parteneriat de cercetare INML Bucureşti – UMF Bucureşti - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX – Modul III 2006-2008- director proiect INML: prof. dr. Dan Dermengiu 9. Studiul dinamicii parametrilor antropogenetici prin raportare la elemente bioarheologice descoperite în bazinul Mureşului mijlociu - parteneriat de cercetare INML Bucureşti – UMF Bucureşti, UAB, SUUB - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- director proiect INML: prof. dr. Dan Dermengiu 10. Markeri moleculari ai inflamatiei tisulare inplicati in geneza si progresia bolii ischemice coronariene- parteneriat de cercetare INML Bucureşti - Institutul de Boli Cardio-Vasculare Bucureşti- grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- director proiect INML: prof. dr. Dan Dermengiu 11. Alterarile genetice si instabilitatea microsatelitilor in monitorizarea cancerelor colorectale- parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale „V. Babes” Bucureşti - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 12. Integrarea tehnicilor de biologie moleculara si a examenelor citogenetice in diagnosticul splenomegaliilor tumorale – factori etiopatogenici, implicatii prognostice si terapeutice- parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Spitalul Clinic Coltea- grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 13. Strategii noi in conduita diagnostica si terapeutica a hipercolesterolemiei familiale prin screeningul molecular al mutatiilor genei receptorului LDL- parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul de Boli Cardio-Vasculare Bucureşti - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 14. Evaluarea fenotipică şi genotipică a pacienţilor cu boli inflamatorii intestinale cronice din România şi generarea unui registru biregional computerizat de urmărire prospectivă- parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul Clinic Fundeni, Clinica Gastroenterologie- grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 15. Polimorfismul genelor HLA clasa – I like . Impactul compatibilităţii genelor KIR si MICA în supravieţuirea grefelor de organe şi ţesuturi- parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul National de Hematologie

106

- grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 16. Optimizarea strategiilor terapeutice in functie de caracteristicile biologice ale celulei maligne în leucemiile acute la copil - parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul de Hematologie Fundeni - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 17. Profilului mutatiilor si expresiei genei MEF2A la pacientii cu boala ischemica coronariana - parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul de Boli Cardio-Vasculare Bucureşti - grant de cercetare iîn cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 18. Testarea, evaluarea şi imbunătăţirea strategiilor de preventie a bolilor infecţioase respiratorii la populaţia vârstnică - parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Spitalul de Boli Infestioase „V. Babes” Bucureşti - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 19. Valoarea tipizării moleculare a profilelor HLA pentru optimizarea selecţiei donatorilor de alogrefe de celule stem hematopoietice şi pentru iniţierea Registrului National Român de donatori - parteneriat de cercetare INML Bucureşti – Institutul de Hematologie Fundeni- grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CEEX - Modul I 2006-2008- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 20. Optimizarea diagnosticului şi managementului pacienţilor cu retard mintal prin introducerea în protocolul de evaluare a testului MLPA - parteneriat de cercetare INML Bucureşti –UMF Iaşi - grant de cercetare în cadrul programelor naţionale CNCSIS 2006-2007- responsabil proiect INML: dr. Ligia Barbarii 21. Investigaţia moleculară a factorilor reglatori apopototici în tulburările cardiace letale ale adultului tânăr (APOCORD)- proiect cercetare Plan national I CEEX 2006-2008

- director proiect INML: conf. dr. George Cristian Curca 22. Studiu naţional asupra violenţei domestice în România şi evaluarea caracteristicilor medico-legale, juridice şi sociologice: noi direcţii de asistenţă şi acţiune în perspectiva integrării europene (VIODOM) - proiect cercetare Plan national I CEEX 2006-2008

- director proiect INML: conf. dr. George Cristian Curca

PROGRAME CE SE AFLĂ ÎN DERULARE ÎN ANII 2008-2011

23. Optimizarea metodelor de screening populaţional privind consumul de droguri stupefiante la conducatorii auto: noi directii de preventie si combatere

- Proiect Plan Naţional II, program 4 Parteneriate în programe strategice 2008-2011

- Proiect în parteneriat INML-IML Timişoara-IML Iaşi- director proiect : Prof. dr. Dan Dermengiu- responsabil proiect INML: conf. Dr. George Cristian Curca

24. Modele conceptuale morfofenotipice ale tulburarilor de ritm maligne in moartea subita cardiaca- Proiect CNCSIS, 2008-2011

- Proiect în parteneriat INML-UMF Carol Davila Buc. - director proiect : conf. Dr. George Cristian Curca

Sistem laser ultrarapid pentru acte chirurgicale in medicină denţară

- Proiect Plan Naţional II, CNMP, program 4 Parteneriate în programe strategice, 2008-2011

- Proiect în parteneriat INML-Universitatea Buc, Facultatea Fizică, Catedra de Optică- responsabil proiect INML: Prof. dr. Dan Dermengiu

VIII. ACTIVITATI STIINTIFICE NAŢIONALE SI INTERNAŢIONALE

107

CONGRESUL DE MEDICINĂ LEGALĂ 7-9 mai 2009, Bran

În 2009 Congresul de Medicină Legală a avut loc la Bran, în perioada 7-9 mai sub prezidiul Prof.Dr. Dan Dermengiu şi Prof. Dr. Vasile Asţarăstoae.

1. Ghid de bună practică medico-legală în intoxicaţia cu droguri stupefiante - Dr. Gabriel Gorun (INML Mina Minovici Bucureşti); Conf. Dr. Beatrice Ioan (IML Iaşi)

2. Investigaţia medico-legală în moartea subita cardiacă - Conf. Dr. Cristian Curca (INML Mina Minovici Bucureşti)

3. Medicină legală în perioada postmodernistă - Prof. Dr. Alexandra Enache (IML Timişoara)

IX. REVISTA ROMANA DE MEDICINĂ LEGALĂ

Revista de Medicină Legală a intrat în al 137-lea an de apariţie neîntreruptă, o perioadă remarcabilă având în vedere greutăţile financiare şi organizatorice.

În ciuda acestor obstacole Revista a devenit din ce în ce mai cunoscută atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional, asfel încât personalităţi de prestigiu din ţări precum Germania, Danemarca, Japonia, Spania, USA, India, Scotia, Hong-Kong, au publicat peste 20 cercetări ştiinţifice originale.

Prin perseverenţa editorilor această tribuna a medicinei legale româneşti a reuşit să-ş i câştige prestigiul internaţional fiind inclusă în mari nomenclatoare (nomenclatorul Ulrich) şi în baze de date informatizate internaţionale (Embase - Excerpta Medica). De asemenea Revista a fost inclusă în două din cele mai mari biblioteci din lume, după Biblioteca Congresului American: Biblioteca Britanică şi Biblioteca Dietei Japoneze.

În 2003 Revista a fost acreditată şi de CNCSIS (CONSILIUL NATIONAL AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR), acreditare care a fost reînnoită la începutul lui 2005.

O realizare remarcabilă este faptul că în prezent Revista Română de Medicină Legală este indexată de Thomson Reuters în SciSearch şi Journal Citation Report / Science Edition.

X. SITUATIA FINANCIARA

În anul 2009 s-a putut înregistra o reducere a debitelor faţă de anul 2008, rămânând însă la o cotă ridicată. Sumele alocate în anul 2009 de la bugetul de stat au acoperit doar un procent de 70% din cheltuielile de personal, institutul acoperind restul de 30% din venituri proprii.

Cheltuielile cu procurarea materialelor, întreţinerea şi reparaţiile precum şi cheltuielile de investiţii s-au efectuat din fonduri proprii, fonduri ce s-au diminuat considerabil în ultimul an din cauza neînţelegerilor apărute între instituţia noastră şi instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Ministerul de Interne privind plata expertizelor, autopsiilor şi a altor prestaţii medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti.

Cu titlu de exemplu, la sfârşitul acestui an 2009 INML « Mina Minovici » a înregistrat restanţe de plată în valoare de 831.825 RON, defalcate pe ministere, astfel:

Neîncasarea acestor datorii a generat o lipsă acută de aparatură şi consumabile din import (seruri şi reactivi) atât de necesare în desfăşurarea si realizarea investigaţiilor medico-legale, perturbând grav şi desfăşurarea programelor de cercetare contractate.

Aceasta subfinanţare, care se adaugă la o lungă perioadă de subfinaţare cronică, a creat în toate unităţile din reţeaua medico-legală dificultăţi majore în ceea ce priveşte plata

Institutia

Valoarea debitului (RON)Anul 2009 boldat. Anul 2008 spre comparatie cu caracter italic

Ministerul Justitiei 224.656/213.708Ministerul Sanatatii 20.382/24.216Ministerul Public 759.885/132.932Ministerul Administratiei si Internelor 687.975/460.969Total 1.692.900/831.825

108

personalului, angajarea de personal nou pe posturile deficitare, amenajarea şi modernizarea serviciilor medico-legale la normele UE, achiziţia de reactivi, utilitare, etc.

Efortul bugetar trebuie susţinut pe o perioadă mai lungă pentru a oferi posibilitatea unei dezvoltări tehnico-ştiintifice serioase, pentru a putea recupera handicapul tehnologic care ne desparte de ţările Uniunii Europene.

XI. PROBLEME CARE TREBUIE REZOLVATE CU PRIORITATEO mare parte din problemele anului 2008 se păstrează şi anul acesta.

MEDICINĂ LEGALĂNumeroase semnale arată că la nivelul serviciilor judeţene se resimte din ce în ce mai acut nevoia unui

sistem de lucru unitar la nivel naţional. Am recepţionat de asemenea multiple semnale care converg spre ideea necesităţii unor informări

ştiinţifice şi metodologice mai active, realizării unui număr crescut de conferinţe, întruniri, mese rotunde.Este imperios necesară revizuirea codului etic al medicului legist şi reglementarea etică a practicii

medico-legale atât a celei oficiale cât şi pentru cea referitoare la experţii medico-legali desemnaţi de instanţă (experţii parte).

COLABORAREA CU UNITĂŢI MEDICALE SANITARE:

- Se constată întârzieri ale trimiterii documentelor medicale solicitate instituţiilor sanitare. Se întârzie astfel foarte mult efectuarea expertizelor medico-legale şi nu de puţine ori medicii legişti sunt amendaţi de către un judecător iritat de întârzierea expertizei.

- Se poate întâlni şi refuzul (ilegal) de a pune la dispoziţie copii dupa documente medicale, de multe ori cu justificarea absurdă că acestea nu pot fi trimise pentru ca sunt “documente medico-legale”.

- altă problemă este legată de consulturile solicitate de către instituţiile medico-legale unor unităţi sanitare în cazul victimelor unor agresiuni sau accidente rutiere, pentru care unităţile sanitare percep bani în ciuda faptului că persoana este asigurată medical şi are în mod evident nevoie de o evaluare a stării de sănătate, de stabilirea unui diagnostic corect şi de un tratament adecvat – din acest dublu standard aplicat de unităţile sanitare rezultă un conflict etic flagrant.

MINISTERUL DE INTERNE

- Întârzieri mari în decontarea prestaţiilor medico-legale rezultă din circuitul de decontare greoi şi cu multiple sincope, ceea ce generează plata cu întârzieri mari a prestaţiilor medico-legale. De asemenea, sunt semnalate multiple cazuri de plăţi parţiale ale facturilor sau refuzuri de plată ale prestaţiilor medico-legale solicitate şi efectuate.

- S-au înmulţit situaţiile în care se solicită efectuarea unei expertize, iar când aceasta este finalizată şi facturată, Poliţia ne returnează factura sub motivul că expertiza nu mai este necesară pentru că dosarul a fost soluţionat, fără însă să ne fi informat anterior că expertiza nu mai este necesară.

MINISTERUL JUSTIŢIEI1. Plata prestaţiilor medico-legale se efectuează extrem de greoi, cu întârzieri atât în cazul Parchetelor cât şi al Instanţelor.

2. Problema termenelelor fixate arbitrar pentru efectuarea expertizelor

- un număr foarte mare de ordonanţe ne impun termene imposibil de respectat, De unde ştie judecătorul în cât timp se poate efectua un anumit tip de expertiză medico legală daca nu ne întreabă?

- de multe ori termenul impus (arbitrar) în ordonanţa coincide chiar cu ziua în care primim ordonanţa;

- instituţiile medico-legale sunt amendate pentru nerespectarea termenelor cu toate că răspunderea aparţine în cea mai redusă măsură medicinei legale (şi în mult mai mare măsură altor institutii, de exemplu în cazul Expertizelor pentru amânarea pedepsei, răspunderea aparţine Administraţiei Naţionale a Penitentiarelor şi

109

unităţilor sanitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii la care suntem obligaţi să apelăm pentru investigaţii medicale de specialitate25);

- disponibilitatea din ce în ce mai redusă a specialiştilor din unităţile sanitare ale Ministerului Sănătăţii de a mai efectua consulturi de specialitate şi investigaţii paraclinice;

3. Competenţa teritorială a instituţiilor medico-legale, aşa cum este definită de pachetul legislativ care normează organizarea şi funcţionarea medicinei legale nu e respectată în multiple cazuri chiar de autorităţile judiciare.

4. Ne permitem să atragem încă odata atenţia asupra unei practici care alterează în mod nejustificat şi inacceptabil colaborarea între Justiţie şi reţeaua naţională de Medicină Legală, respectiv multiplicarea îngrijorătoare a cazurilor în care instanţele de judecată administrează amenzi instituţiilor de medicină legală pentru “nerespectarea termenelor de efectuare a expertizelor”. Acesta situaţie are în conceptia noastra mai multe cauze:a) nu se întelege faptul că în efectuarea unei expertize medico-legale sunt necesare:

investigaţii medicale care se efectuează în diferite unităţi sanitare, unele pe baza de programare (de exemplu expertiza capacităţii de muncă şi alte investigaţii care impun internarea pacienţilor, sau întrunirea unor comisii de specialişti);

solicitarea unor documente medicale (copii de observaţie, radiografii, examene computer tomografice) de la unităţi medicale ale Ministerului Sănătăţii, implică corespondente cu aceste unităţi şi consumă de asemenea timp;

b) de foarte multe ori ni se solicită efectuarea unei expertize dar persoana care trebuie expertizată nu se prezintă la examinare, sau se prezinta târziu sau aduce rezultatul investigaţiilor medicale cu mare întirziere;

c) frecvent ni se solicită efectuarea unei expertize fără a ni se pune la dispozitie dosarul cauzei (datele cuprinse în acesta fiind adesea esenţiale), ca urmare noi solicităm tribunalului dosarul, aceasta corespondenţă întârzie efectuarea expertizei;

d) iaraşi frecvent ni se solicită efectuarea unei expertize fără a ni se specifica obiectivele acesteia, noi trebuie să facem corespondenţă şi să solicităm precizarea acestora, ceea ce determina întârzierea efectuării expertizei;

e) tribunalul stabileşte un termen lipsit de suport real fără a ţine cont de procedurile şi metodologia expertală medico-legală şi unde normele ISO pe care instituţiile medico-legale trebuie să şi le respecte (există numeroase cazuri în care ordonanţele ajung la INML la o dată ulterioară termenului stabilit de tribunal pentru efectuarea expertizei)

f) de altfel, niciodată nu suntem întrebaţi în cât timp poate fi realizată o anumită expertizăg) în cele mai multe cazuri expertizele se trimit la timp, însă din motive “obscure”, ele se rătacesc în grefa

Tribunalelor. Acestea nici nu mai fac efortul de a verifica motivele pentru care întârzie expertizele (poate de frică să nu descopere că vina le aparţine) şi trimit direct amenda.

Considerăm că din cele de mai sus rezultă că procedeul aplicării de amenzi pentru “întârzierea” expertizelor medico-legale nu numai că nu reprezintă cea mai fericită formă de cooperare dar este şi neconformă cu prevederile CPP şi total ineficientă. De altfel numărul mare de litigii între institutiile medico-legale şi Tribunale stau mărturie pentru modele necorespunzătoare de colaborare. Din fericire astfel de modele nu sunt împărtăşite de toţi magistraţii, mulţi dintre aceştia preferând comunicarea şi aflarea problemelor pe care le întâmpina expertiza în cazul întârziereii concluziilor acesteia.

5.Neplata prestaţiilor lucrărilor medico-legale dă naştere la adrese de comunicare care dovedesc o înţelegere neconformă a prevederilor legale. Amintim dispoziţiile art.8 din OG1/2000, modificată şi completată de Legea 459/2001, OG57/2001 şi Legea 271/2004, privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.

“(1) - cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor precum şi a acelor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecată constituie cheltuieli judiciare şi se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii după cum urmează:

25

110

a. dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei;

b. dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Public;

c. dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli ale Ministerului de Interne.

( 2) - Sumele recuperate de la terţi sau de la alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de Codul de Procedură Penală, reprezentând cheltuieli la alineatul (1) , se varsă la Bugetul de Stat.”

DETENŢIA PENALĂÎNTRE CRIZA ECONOMICĂ ŞI ECONOMIA CRIZEI∗

Ortansa BREZEANU∗

Aura CONSTANTINESCU∗

I. Observaţii preliminare1. Cum spaţiul nu ne permite o abordare mai detaliată, vom nota în cele ce urmează doar câteva din

aspectele care pot aduce un spor de claritate subiectului supus discuţiei.Mai întâi, prin costurile detenţiei înţelegem toate cheltuielile pe care le suportă societatea – deci

contribuabilii - cu executarea pedepselor privative de libertate de către infractorii condamnaţi la închisoare26 - ca rezultat final al politicii penale şi justiţiei în realizarea funcţiei represive a statului.

Autoritatea răspunzătore de domeniul execuţional penal este Administraţia Naţională a Penitenciarelor – instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică (cu sediul în Municipiul Bucureşti). Aceasta îşi are suportul legal şi organizatoric în legislaţia românească corespunzătoare cerinţelor legii fundamentale a statului

Un studiu de referinţă pe această temă, a fost iniţiat şi realizat pentru prima oară în România, de către Institutul de Cercetări Juridice, în colaborare cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în cadrul unei cercetări mai ample – inclusă în planul Academiei – cu privire la costul crimei (pentru concept şi alte detalii vezi Cristophe Palle, Thierry Codefroy, Les coût du crime. Une estimation monétaire des infractions en 1996, en Questions Pénales – Bulletin d’information CESDIP, Janvier 1999 – X.1) adică al represiunii penale. Iniţial studiul (care a inclus şi un sondaj de opinie – pe bază de chestionar – a Directorilor Penitenciarelor), a cuprins doar perioada 2000 – 2004 (vezi dr.Rodica Mihaela Stănoiu, dr. Ortansa Brezeanu, drd. Andrei Constantin, dr. Emilian Stănişor, „Sistemul penitenciar român. Realizări, dificultăţi, perspective, în Revista de Drept penal nr.3/2005, p.28-43) – fiind extins ulterior la nivelul a încă doi ani, 2004-2006 (dr.Ortansa Brezeanu, drd. Aura Constantinescu)∗ doctor în drept; Institutul de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu”; e_mail: [email protected].∗∗ doctor în drept; cercetător ştiinţific gr. III la Institutul de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu; lector univ. la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică „Spiru Haret”, Bucureşti; e_mail: [email protected].

26 De exemplu, în perioada 2000 – 2005 au intrat în unităţile de detenţie 265.433 infractori – anul 2001 remarcându-se printr-o cifră record de aproape 50.000 persoane încarcerate – efectivul rulat în acest an, în cele 33 de penitenciare fiind de 97.324 deţinuţi. Pentru 6000 dintre ei nu s-a asigurat un pat individual. Sursă statistici ANP.

111

(Constituţia) şi în normele de protecţie a drepturilor omului27, Regulilor28 şi recomandărilor organismelor internaţionale29. Administraţia Naţională a Penitenciarelor face parte, împreună cu unităţile subordonate, din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională ale statului şi Constituie în temeiul Legii nr.293 din 24 iunie 2004, privind Statutul funcţionarilor publici din ANP30 sistemul administraţiei penitenciare. Hotărârea Guvernului nr. 1849, din 28 octombrie 200431, reglementează organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestei noi instituţii prin preluarea atribuţiilor personalului şi a bugetului aprobat fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor.

În structura organizatorică a aparatului central al ANP, funcţionează direcţii, servicii independente, servicii - unele nou înfiinţate (studii şi comunicare informatică, control penitenciar etc.), secţii, birouri, compartimente sau colective temporare etc.

În subordinea ANP, funcţionau în anul 2006, 45 unităţi, în următoarea configuraţie: 35 penitenciare judeţene şi interjudeţene32, 6 penitenciare spital, 3 centre de reeducare a minorilor (Găeşti, Tg.Ocna şi Buziaş), precum şi alte unităţi specifice între care: Baza de provizionare, gospodărire şi reparaţii (Bucureşti) şi Subunitatea de Pază şi Escortare Deţinuţi Transferaţi33.

II. Evoluţia costurilor detenţiei (surse bugetare şi autofinanţare)1. În linii mari asemenea costuri includ cheltuielile anuale generale la nivelul întregului sistem

penitenciar aşa cum sunt prezentate în tabelul următor (nr.1). (mil. lei)

27 Vezi, cu titlu de exemplu: Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - adoptată la Roma la 4.XI.1950, precum şi protocoalele sale adiţionale care au urmat, mai ales art.5 al Convenţiei, unde la pct.1 se menţionează că „Orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazurilor şi potrivit căilor legale „ ce sunt precizate în continuare la literele a-f. Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994 România a ratificat CEDO însuşindu-şi o serie de recomandări şi cerinţe de armonizare cu practica europeană; Ansamblul de principii pentru protecţia tuturor persoanelor supuse oricărei forme de detenţie sau încarcerare – adoptat la Geneva de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr.43/173 din 9 dec. 1988; Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante, adoptate în 1987 şi intrată în vigoare în 1989. România a semnat Convenţia la 4.XI.1993 şi a ratificat-o la 4.XI.1994 prin Legea nr.80. Concomitent, au fost ratificate şi Protocoalele 1 şi 2 la Convenţie, adoptate la Strasbourg la 4.XI.1993. Important de reţinut este faptul că prin acest document a fost instituit Comitetul European pentru Prevenirea Torturii – organism autorizat a vizita orice loc aflat sub jurisdicţie naţională, în care persoanele sunt private de libertate, de către o autoritate publică (art.2) iar în art.8 se prevede obligaţia statelor de a asigura Comitetului facilităţi pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

28 Regulile penitenciare Europene adoptate de Comitetul Miniştrilor prin Recomandarea Nr. R(87)3, la 12 febr.1987 în cea de a 404-a şedinţă a Miniştrilor deputaţi (este vorba despre o adaptare a ansamblului de reguli minime privind tratamentul deţinuţilor, adoptat de ONU la primul Congres pentru prevenirea crimei şi tratamentul deţinuţilor) – varianta revizuită şi adăugită de către Comitetul European pentru probleme de infracţionalitate – Consiliul pentru Cooperare Penologică - la 5 noiembrie 2004 (Strasbourg), în Revista Administraţiei penitenciare din România Nr. 2(14)/2005 p.5-23.

29 Recomandarea Consiliului Europei nr. R(80)11 şi R(1245)/1994 – privind deţinerea provizorie; Recomandarea R(84)12 privind deţinuţii străini – adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei la 21.06.1982; Recomandarea R(89)12 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei referitor la educaţia în Penitenciar; Recomandarea R(82)16 privind învoirile acordate în penitenciar; Recomandarea R(82)17 privind deţinerea şi tratamentul deţinuţilor periculoşi-adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 24.09.1982; Recomandarea R(97) 12 privind aspectele etice şi organizatorice ale asigurării sănătăţii în penitenciare; Recomandarea R(99)22 privind supraaglomerarea penitenciarelor şi inflaţia populaţiei penitenciare; Recomandarea R(2000) 22 cu privire la îmbunătăţirea implementării Regulilor europene în aplicarea măsurilor şi sancţiunilor comunitare; R (2003) privind liberarea condiţionată.

30 Publicată în M. Of. nr. 1062 din 16.XI.2004. Statutul personalului din penitenciare are denumiri diferite; Regulament al funcţionarilor din penitenciare (Andorra 1993); Regulament privind condiţiile de încadrare, numire şi organizare a personalului (Luxembourg – 1984, revizuită în 1998); Lege privind angajaţii în organismele de Stat (Slovacia) şi altele.

31 Publicată în M. Of. nr.1062 din 16.XI.2004.32 Din care: 25 de penitenciare de maximă siguranţă, 6 penitenciare cu regim închis care cuprind şi secţii

semideschise; 1 penitenciar cu regim închis pentru femei (Târgşor); 2 penitenciare pentru minori şi tineri (Craiova şi Tichileşti); 1 penitenciar semi-deschis.

33 Oricine şi-ar pune în gând, cunoscând, schema de mai sus, ce presupune cheltuieli pe măsură, ar putea pune întrebarea: De ce în contextul unei mediatizări excesive privind sistemul unic de salarizare în domeniul public, funcţionarii publici din sistemul penitenciar au fost ignoranţi ?

112

Anul Cheltuieli generaledin care:

Alocaţii bugetare Venituri proprii2000 1.871.828 1.685.234 186.5942001 2.630.016 2.348.380 281.6362002 3.126.364 2.747.260 379.1042003 3.807.212 3.469.191 338.0212004 4.298.350 3.949.806 348.544Notă: Alocaţiile bugetare includ şi transferurile consolidabile34

În anul 2005 cheltuielile generale au fost de 5.372.937, din care alocaţii bugetare 424.866 mii lei Ron iniţial, adică mai mici decât cele alocate în 2004.

Dacă pe parcursul anului 2005, subvenţiile au crescut cu 25% faţă de anul 2004, veniturile proprii s-au diminuat ca urmare a faptului că, după introducerea taxei pe valoarea adaugată, forţa de muncă specială a fost şi este din ce în ce mai putin solicitată.

Din datele prezentate, remarcăm o creştere a cheltuielilor generale reflectată şi la nivelul alocaţiilor bugetare. Cea mai mare diferenţă între cheltuielile generale, se remarcă între anii 2004 şi 2005, când a depăşit 1.000.000 mil. lei (datorită alocărilor bugetare suplimentare), iar cea mai mcă dferenţă, între anii 2001 şi 2002, respectiv de 496.340 mil.lei.

Reamintim în context şi datoriile pe care le avea sistemul penitenciar în anii de referinţă. De exemplu, în anul 2001, datoriile faţă de furnizori (cheltuieli materiale şi investiţii) reprezentau peste 52 miliarde lei.

Doi ani mai târziu, la datoriile majorate faţă de furnizori, se adăugau 87 miliarde de lei ce reprezentau restanţe pentru echipamentul militar pe anul 2001 şi diferenţa de normă de hrană pentru militari pe anul 2002.

În anul 2004, datoriile către furnizorii de bunuri şi servicii35 au fost estimate la 186,2 miliarde lei (din care cheltuieli materiale în valoare de 183,6 miliarde lei şi cheltuieli de capital de 2,6 miliarde lei), iar datoriile către personal reprezintă 300 miliarde lei (din care drepturi de echipament de 22 miliarde lei şi diferenţa de normă de hrană de 80 miliarde lei), în condiţiile în care ANP s-a ocupat de cazarea, hrănirea, echiparea, transportul, starea de sănătate, siguranţa, asistenţa socio-educativă şi acordarea drepturilor legale pentru un număr de 53.399 persoane (40.100 deţinuţi şi 12.416 personal din penitenciare), populaţie comparabilă cu a unui municipiu de mărime medie36.

În anul 2005 numai transferurile privind contribuţiile de sănătate pentru persoanele care executau pedepse privative de libertate sau arest preventiv se ridicau la suma de 21.294.000 lei Ron.

Datoriile la finele anului 2005 se ridicau la 3.336.000 lei Ron, deoarece ANP a beneficiat de un buget mai mare cu 25% decât cel din anul 2004, iar în a doua parte a anului 2005 a primit alocaţii bugetare suplimentare (de peste 100.882,9 mii Ron), ceea ce a permis lichidarea în mare parte a datoriilor către furnizorii de bunuri şi servicii37, precum şi a restanţelor de echipament aferente perioadei 2004-2005, faţă de personalul sistemului.

După suplimentarea bugetului au fost achitate şi datoriile către personalul angajat (constând în echipament şi hrană) în valoare de 21.500 mii lei Ron.

2. Strâns legată de problematica cheltuielilor anuale generale este costul mediu pe deţinut.Acest indicator poate fi raportat la mai multe sisteme de referinţă, dar noi considerăm ca fiind mai

relevant analiza costului mediu anual pe deţinut şi pe tip de penitenciar şi costul total pe deţinut lunar.Pentru primul indicator dispunem de o situaţie completă pentru anii 2000-2004, pe care o redăm în

tabelul următor (nr.2).

Situaţia costurilor medii anuale pe deţinut, pe tipuri de penitenciare (mil. lei)Anul Tipul penitenciarului Cheltuieli generale Număr deţinuţi Cost mediu

deţinut/an2000 Administraţia Naţională a

Penitenciarelor1.871.828 50.029 37

2001 2.630.016 50.035 53

34 Începând cu anul 2005 datele similare vor fi prezentate raportându-ne la mii Ron.35 Un aspect deloc neglijabil din punct de vedere al costurilor priveşte numărul proceselor (21 în 2004)

în care ANP figurează ca debitor pentru neplata serviciilor furnizate şi a achiziţiilor efectuate.36 În 2004, pentru hrana zilnică a populaţiei menţionate au fost utilizate 1.356 tone de carne, 613 tone

ceapă, 1694 tone fasole boabe, 2747 tone legume, 223 tone ulei, 395 tone zahăr, 1056 subproduse din carne şi 301 tone brânzeturi.

37 Problematica datoriilor faţă de furnizorii de materiale şi servicii are implicaţii deosebite, având în vedere prevederile art.22 din Legea finanţelor publice nr.500/2002, conform căreia „ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate”.

113

2002 3.126.364 50.516 622003 3.807.212 46.224 822004 4.298.350 41.483 1042000

Penitenciare de Maximă Siguranţă

595.760 20.601 292001 862.334 20.309 422002 1.000.750 20.541 492003 1.281.322 18.242 702004 1.381.624 16.244 852000

Penitenciare obişnuite

859.559 25.129 34

2001 1.120.319 25.703 442002 1.490.304 26.820 562003 1.758.985 25.216 702004 2.018.527 22.449 902000

Centre Minori

103.664 1.322 782001 149.998 1.006 1492002 164.441 558 2952003 172.734 463 3732004 141.647 346 4092000

Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova

34.879 634 552001 43.394 613 712002 58.136 544 1072003 63.726 452 1412004 156.781 803 1952000

Penitenciarul Târgşor (femei)

27.945 912 312001 35.331 895 392002 40.235 670 602003 52.735 733 722004 75.011 598 1252000

Spitale penitenciar

56.083 1.431 392001 89.584 1.509 592002 165.296 1.383 1202003 223.649 1.118 2002004 290.359 1.043 2782000

Baza de Aprovizionare Jilava

23.1512001 93.0862002 104.5402003 87.5002004 81.8632000

Administraţia Naţională a Penitenciarelor

(Aparatul central)

231.2882001 305.2662002 242.5162003 347.7312004 152.538

Este uşor de observat în cele ce preced că în privinţa cheltuielilor generale si, respectiv, a costurilor pe deţinut, s-a înregistrat o creştere anuală progresivă, pe toate tipurile de penitenciar.

În dinamica acestor costuri, saltul cel mai spectaculos s-a înregistrat în spitalele penitenciar (de la 46 milioane în 2000, la 278 milioane în 2004).38

Costurile medii anuale pe deţinut – după cum reiese din structura cheltuielilor pe acest capitol, a variat în funcţie de tipul fiecărui penitenciar – cele mai ridicate costuri fiind în centrele de minori (409 milioane lei la nivelul anului 2004), iar cele mai scăzute au fost în penitenciarele de maximă siguranţă (28 milioane lei – în anul 2000).Costurile medii lunare pe deţinut îmbracă următoarele valori:

- în anul 2000 - 3.229.750 lei;

38 A se vedea pentru detalii Revista de drept penal nr. 3/2005, p.35-36.

114

- în anul 2001 - 4.397.333 lei;- în anul 2002 - 5.419.166 lei;- în anul 2003 - 7.410.000 lei;- în anul 2004 - 9.177.166lei;- în anul 2005 - 10.890.000 lei;- în anul 2006 - 12.170.000 lei.

Pentru aceeaşi perioadă salariul minim pe economie se prezenta astfel :- în anul 2000 - 700.000 lei;- în anul 2001 - 1.000.000 lei ( H.G. nr.166 din 28.XI.2000); - în anul 2002 - 1.400.000 lei iniţial, ulterior 1.750.000 lei (H.G. nr.1307 din 18.X.2001);- în anul 2003 - 1.750.000 lei iniţial, ulterior 2.500.000 lei ( H.G.nr.1105 din 15.X.2002);- în anul 2004 - 2.500.000. lei iniţial, ulterior 2.800.000 lei;- în anul 2005 - 3.100.000 lei;- în anul 2006 - 3.300.000 lei.3. Foarte interesante concluzii ne oferă compararea costului lunar al unui deţinut, cu salariul minim pe

economie a unui salariat în perioada de referinţă (2000-2006), vom da doar două exemple:Astfel, în anul 2000 salariul minim pe economie era de 700.000 lei – ceea ce înseamnă un venit mai mic

de aproape 5 ori faţă de cheltuielile făcute pentru un deţinut39.Pentru anul 2005, raportul între salariul minim pe economie (310 Ron) şi costul mediu pentru un deţinut

pe lună (1089 Ron) este mai mult de o treime, în condiţiile în care un muncitor salariat cu suma respectivă lucrează 40 de ore pe săptămână, îşi plăteşte impozitele şi taxele către stat şi îşi asumă responsabilitatea întreţinerii familiei.

Conform Legii nr.275 /2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal finanţarea40 Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii ( art.15 alin.5)41.

4. Situaţia resurselor financiare prezentată în tabelul următor (nr.3) reprezintă un alt indicator relevant

pentru tema abordată.

(mld.lei)

39

� În acest context este interesantă şi reacţia individuală exprimată în ziarul Gândul din 12.12.2006 la rubrica „Comentariile cititorilor”: „Nu ştiu cum se face că, în ţara noastră puşcăriaşii au dreptul la tv. În celule, când în spitale nu sunt nici radiouri şi nici becuri la wc, în şcoli nu au copiii internet, unele nu mai au nici cretă de scris pe tablă, puşcăriaşii au drept de vizite în fiecare zi max. 2 ore, iar la spitale nu poţi decât duminica 2 ore, puşcăriaşii au de 10 ori mâncare mai bună decât azilurile de bătrâni... şi multe altele de nu-mi ajung 10 mii de caractere să le scriu.... Dar ei nu s-au gândit că şi victimele lor aveau poate cel mai important drept: SĂ TRAIASCĂ ..... ORICUM ÎN ŢARA NOASTRĂ DEŢINUŢII AU MAI MULTE DREPTURI DECÂT OAMENII LIBERI.” Acelaşi mesaj se desprinde şi din opinia altui cititor care observă, în plus că deţinuţii care „solicită condiţii mai bune în penitenciar nu ajungeau acolo dacă munceau şi-şi vedeau de treaba lor”. Nu e drept ca acum tot din banii celor cărora le-au dat în cap şi care muncesc, să li se creeze condiţii mai bune.

40 A se vedea în acest sens şi dispoziţiile art.1 alin.(2) din HGR nr.1849/28.10/2004 – privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor .

41 În următorul alineat legiuitorul specifică şi destinaţia prioritară a acestora din urmă, respectiv "veniturile obţinute din munca prestată de către persoanele condamnate vor fi folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie".

Anul 2000 2001 2002 2003 2004Necesar solicitat 2618,4 3317,0 4243,0 5348,5 7685,90Grad de acoperire a alocaţiilor bugetare acordate faţă de necesarul solicitat (%)

71 76 69 70 56

Gradul de acoperire cu venituri proprii faţă de totalul finanţării (%)

10 11 13 12 12

115

La o primă analiză a cifrelor prezentate, rezulta că necesarul de fonduri solicitat la nivelul sistemului, a fost acoperit în perioada menţionată într-o proporţie care a variat între 69 şi 76 %, înregistrându-se astfel o medie de 71,5%.

Astfel, în anul 2000, cheltuielile materiale au fost acoperite doar în proporţie de 57,3% din necesar, iar cheltuielile de hrana au fost asigurate în proporţie de 52,3%. Situaţia se prezintă asemănător şi în anii următori ai perioadei analizate.

Menţionăm că bugetul pe anul 2004 a acoperit 72,6 % din necesarul minim de fonduri, întrucât, prin Legea bugetului de stat nr.507/2003, fondurile alocate din subvenţii de la bugetul de stat nu au fost prevăzute la nivelul necesarului unitar din sistemul penitenciar. În consecinţă, eforturile ANP au fost îndreptate spre obţinerea de alocaţii suplimentare. Acestea s-au concretizat printr-o serie de acte normative, H.G. nr.1965/2004, H.G. nr.1761/2004 si H.G. nr.2361/ 2004 în baza cărora s-au repartizat suplimentar subvenţii în valoare de 50 miliarde lei, 100 miliarde lei şi, respectiv, 40 miliarde lei.

În 2005, prin Legea bugetului de stat nr.511/2004, s-au alocat fonduri în valoare de 424.866 mii lei Ron, faţă de un necesar de 677.700 mii lei Ron, rezultând un deficit de 252.834 mii lei Ron.

Ponderea veniturilor proprii provine, în primul rând, din folosirea forţei de muncă specială. Suma totală a veniturilor proprii pentru anii 2000 - 2004 este de 1.533.899 mil. lei. (vezi pct.a). Realitatea arată că aceste venituri, deşi au înregistrat o creştere progresivă de la an la an, iar uneori şi în

cadrul aceluiaşi an, nu au putut completa decât în mică parte veniturile necesare.De exemplu, în anul 2004 a fost aprobat iniţial un plan de venituri proprii de 400 miliarde lei, care a

fost majorat cu prilejul rectificării bugetare anuale la 427 miliarde lei, pentru ca, la finele anului să se realizeze şi încaseze în urma extinderii activităţilor desfăşurate cu persoanele private de libertate, suma de 502,5 miliarde lei.

Veniturile proprii au reprezentat în medie în perioada anilor 2000 - 2003 doar 11,5% din totalul finanţării. Eforturile îndreptate în acest sens sunt sintetizate în următoarele date:

- în anul 2000 efectivul lunar de muncă a fost de 14.425 cu ajutorul căruia s-au obţinut venituri de 121.922 milioane lei.

- lunar, în anul 2005, în medie 9.288 persoane au muncit în cca. 172 puncte de lucru exterioare, veniturile înregistrate însumând peste 22.531 milioane de Ron. Din efectivul mediu folosit la muncă, 4.883 deţinuţi au fost repartizaţi la activităţi productive cu plată (52%).

2. Gradul redus de acoperire a veniturilor bugetare solicitate, precum şi lipsa posibilităţilor concrete de autofinanţare au generat reacţii în lanţ, concretizate atât în neacordarea unor drepturi, cât şi în starea de spirit a personalului angajat în ANP. Acestea au atras numeroase proteste, intervenţia sindicatului şi au declanşat negocieri pentru noul Contract colectiv de muncă42 - culminând cu greva personalului din acest an.

De altfel, subfinanţarea în contextul unei baze materiale depăşite (unele clădiri ale penitenciarelor depăşesc un secol) care „înghite” sume considerabile pentru menţinerea în folosinţă, adânceşte criza existentă deja care poate deveni de nesuportat în condiţiile crizei generale (sociale, economice, morale, financiare) 43. În acelaşi timp şi gradul de siguranţă pe care ni-l oferă o investiţie a statului atât pe perioada deţinerii celor care au încălcat ordinea publică şi legile ţării, cât, mai ales, după ce aceştia revin în societate ridică unele semne de întrebare.

Ce garanţii ne pot da specialiştii din sistem, chiar şi specialiştii din sistemul judiciar, luat în ansamblul său, că după revenirea în societate a „întreţinuţilor” de către aceasta din timpul detenţiei, securitatea individuală şi publică va fi asigurată?

În contextul în care reacţia socială, pe fondul creşterii criminalităţii violente, mai ales, este puternic înclinată spre pedepse aspre, de lungă durată, cine-şi mai pune problema locurilor din închisoare şi, în special, a eficacităţii acesteia?

După părerea noastră ar trebui să existe o preocupare reală, autentică în direcţia recuperării interesului pentru prevenire care ar costa mai puţin, iar membrii societăţii ar învăţa să trăiască şi alături de delincvenţii săi.

Acest lucru impune mai mult decât s-a făcut până acum în sensul de a fi informată comunitatea în mod sistematic, pentru ca aceasta să se poată exprima în cunoştinţă de cauză, inclusiv cu privire la reforma sistemului de justiţie penală.

Avem în vedere cheltuielile care se fac de către stat cu penitenciarele dar şi despre structura populaţiei penitenciare în raport de durata pedepsei, vârsta, câţi deţinuţi au acasă copii lăsaţi fără întreţinere din partea lor, care se reflectă în contribuţia cetăţeanului până la urmă, câte din familiile acestora au asigurată existenţa lor materială şi care este procentul real de deţinuţi care merită închisoarea (datele din anuarele statistice sau de pe internet doar enunţate şi sintetice, nu ajung pentru informarea populaţiei care nici măcar nu ştie cum arată un internet, şi nici nu citesc anuarul).

42 Vezi pe larg articolele : Sub presiunea salariaţilor din închisori; Administraţia penitenciară, de acord cu declanşarea negocierilor pentru contractul colectiv de muncă (Gândul, 13.09.2007) şi Penitenciarele din România nu îndeplinesc normele Uniunii Europene (Curierul Naţional, 4.01.2007).

43 Vezi pe larg, Ortansa Brezeanu, Criza din sistemul penitenciar, în Revista de drept penal nr. 3/2007, p.54-70.

116

Ar fi interesant, de exemplu, de aflat percepţia cetăţenilor (a plătitorilor de taxe) asupra unităţilor de detenţie şi gradul de mulţumire faţă de modul în care angajaţii Administraţiei Naţionale a penitenciarelor – ca instituţie de interes naţional – îşi fac datoria, inclusiv în problema facilitării accesului la informaţii de interes public.

III Costurile detenţiei într-o viziune comparativă 1. În demersul nostru am reţinut câteva aspecte şi din experienţa în materie a altor ţări pe care le vom

expune în continuare – aspecte, care pot sugera cel puţin reflecţii deopotrivă pentru politica penală şi cea legislativă în perspectiva aplicării şi în practica sistemului nostru penitenciar a unor soluţii.

Observăm că multe din măsurile întreprinse şi soluţii adoptate în ţările la care ne vom referi, au fost sugerate şi de factorii de răspundere din structurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din ţara noastră cu prilejul sondajului ale cărui concluzii au fost menţionate mai sus (unele avându-şi suportul în tradiţia românească).

Acest lucru arată deschiderea şi disponibilitatea personalului din sistemul penitenciar de a se angaja în activităţi prin care să facă posibilă adâncirea procesului de modernizare ce se desfăşoară în prezent printr-o politică penală adecvată constrângerii bugetare.

Studiile care s-au făcut în SUA în privinţa costurilor crimei au vizat cu precădere criminalitatea „gulerelor albe” şi criminalitatea organizata” dată fiind complexitatea fenomenelor, evoluţia acestora şi consecinţele lor deosebit de grave. Astfel, Raportul Comisiei Naţionale de Justiţie penală din 1996, estima costul anual al criminalităţii „gulerelor albe” între 130 şi 472 bilioane de dolari – adică, de 7 până la 25 de ori mai mult decât costul infracţiunilor convenţionale sau de stradă44. S-a subliniat, de asemenea că ramificaţiile unei singure infracţiuni a criminalităţii „gulerelor albe” sunt deseori complexe şi de aceea foarte greu de estimat pentru că în calcul intră,, pe lângă pierderile directe ale victimelor, şi nivelul creşterii preţurilor ca urmare a trecerii pierderilor companiilor fraudate asupra consumatorilor45.

Evaluarea costurilor criminalităţii organizate (care implica şi corupţie şi în primul rând a oficialilor publici şi a ofiţerilor de poliţie ce permit „gangsterilor” să opereze fără să intervină) a pus în evidenţă faptul că, aceasta reduce producţia economiei cu 18,2 bilioane de dolari pe an; diminuează numărul angajaţilor cu 414.000 posturi, creşte preţurile de consum cu 0,3 procente şi reduce venitul pe cap de locuitor cu cel puţin 77 dolari 46.

Potrivit unor autori47, costul unui deţinut pe timp de un an în sistemul penitenciar a Statului New York este egal cu acela a unei burse pe un an la prestigioasa Universitate Oxford din Anglia.

Raportul subliniază că nivelul cheltuielilor pe care le generează fenomenele susmenţionate este în strânsă legătură cu pierderea încrederii în economia de piaţă şi în liderii afacerilor şi nu în ultimul rând în instituţiile politice şi în liderii acestora. Aceste elemente sunt argumentate prin lipsa de interes a investitorilor străini – având impact direct asupra economiei. Un alt aspect adus în planul analizei se referă la erodarea moralităţii publicului ca să ne oprim doar la aceste exemple.

De altfel, toate costurile începând cu cele generate de prevenirea şi controlul criminalităţii, de cercetare judiciară şi tratamentul infractorilor şi continuând cu aspectele enumerate în cele ce preced, atrag atenţia asupra proliferării consecinţelor fenomenului, care ajung să se amplifice şi să cuprindă până la urmă cele mai diferite sectoare ale vieţii economico-sociale şi politice. Statele Unite au cunoscut încă din 1860 unele forme de parteneriat public-privat cum este cea din domeniul construcţiei de căi ferate. Se pare că la ora actuală este singura ţară în care s-au efectuat experienţe de privatizare a administrării aşezămintelor penitenciare, care se manifestă şi se efectuează în diferite feluri:

- administrarea privată totală în care o societate particulară este proprietară a închisorii şi o exploatează în contul statului. Unele contracte prevăd cesionarea aşezământului către stat, în termenii unui contract pentru un dolar simbolic;

- administrarea de către sectorul privat a unei închisori a cărei conducere superioară este asigurată de funcţionarii de stat, în timp ce gardienii sunt angajaţii societăţii particulare. Contractele sunt încheiate între societăţile gestionare şi puterile publice pentru perioade de timp variabile în funcţie de natura sarcinilor. Dreptul de revocare îl are administraţia. Corection Corporation of America este societatea principală a sectorului penitenciar privat american48.

44 J.E.Conklin, Criminology, Pearson Education inc 8th, Boston, 2004, p.67.45 De exemplu în cazul unei firme de construcţii care oferă o sumă mare de bani unui inspector în

schimbul unor servicii, practic această sumă se va transfera în costurile individuale ale celor ce vor cumpăra sau închiria apartamentele respectivului imobil.

46 J.E. Conklin, op.it. p.69.47 Zdenek Karabek, Criza detenţiei, studiu prezentat la Conferinţa Internaţională, organizată de PRJ în

cooperare cu Fundaţia pentru o societate deschisă – România, la Bucureşti, în perioada 10-11 sept. cu tema, „Alternative la detenţie în Europa Centrală şi de Est”, p.31.

48 Jean-Louis Mestre, Studiu prezentat la colocviul organizat la Aix-en Provence, Franţa în perioada 23-24 ianuarie 1987, în Colecţia Economică Presses Universitours D’Aix – Marseille, 1987.

117

Asemenea soluţii sunt determinate şi de faptul că sumele necesare construirii şi funcţionării închisorilor devin prohibitive chiar şi pentru ţările bogate – cum sunt Statele Unite – în contextul în care construirea unei închisori costa 51.000 de dolari de pat în 1979 iar întreţinerea unui deţinut revenea la 20.000 şi chiar 30.000 de dolari pe an. Aceasta înseamnă, potrivit unei evaluări făcute, că preţul întemniţării devine mai ridicat decât acela al învăţământului universitar. Dar aceasta mai înseamnă că incidenţa unui astfel de cost este încă şi mai ridicată pentru ţările mai sărace care-şi pot permite cu greu să consacre din slabele lor resurse umane şi materiale construirii de noi închisori49. Şi, totuşi, unele guverne fie forţate de consecinţele fenomenului infracţional – devenit transnaţional prin dimensiunile şi formele sale de manifestare – fie din motive politice sau alte consideraţiuni, alocă fonduri şi caută soluţii care să permită cel puţin supravieţuirea sistemelor penitenciare în contextul unor reacţii sociale care nu le sunt prielnice.

De pildă, în Brazilia, unde 16 milioane de oameni trăiesc în sărăcie, s-au alocat în anul 1997, pentru cei 58.000 de deţinuţi închişi pentru infracţiuni fără violenţă 240.700.000 dolari, ceea ce reprezintă 4150 dolari costul unui deţinut într-un an. In opinia lui Ahmed Othmani, Preşedinte a PRI (Penal Reform International), care pledează în favoarea alternativelor la pedeapsa închisorii, o asemenea sumă este suficientă pentru a construi 23.457 case pentru săraci sau 6.450 unităţi sanitare sau 504 şcoli50.

Până şi Irakul – măcinat de război, violenţă şi sărăcie – caută rezolvarea problemelor complexe ale detenţiei, chiar dacă din motive diferite de cele ale altor ţări cum vom vedea în cele ce urmează, prin alocarea unor fonduri dar apelând şi la posibilităţile sectorului privat inclusiv internaţional. Aşa, de exemplu Compania Australiană de catering şi servicii, Morris Corporation, cu sediul în Brisbane, a obţinut – devansând multe societăţi concurente din SUA şi din alte ţări – un contract, pe termen de 2 ani, de 65 de milioane de dolari, având ca obiect prepararea hranei şi asigurarea a trei mese pe zi pentru cei 5000 de deţinuţi şi 600 ofiţeri de corecţie irakieni de la închisoarea Camp Cropper din Bagdad. Contractul prevede că din motive de securitate, localnicii din Irak nu trebuie să fie implicaţi în procesul de preparare a hranei iar felurile de mâncare trebuie să respecte tradiţia musulmană şi să fie pregătite de bucătari familiarizaţi cu elementele culturii irakiene (gărzile închisorii vor beneficia de un meniu mai variat iar porţiile lor de mâncare vor fi cu 25% mai mari decât cele ale deţinuţilor). Compania susmenţionată recrutează personal şi din România51.

2. Şi în unele ţări europene s-au experimentat instituţii şi modele care pot conduce direct sau indirect la diminuarea costurilor crimei cum sunt :- libertatea sub supraveghere electronică (aplicată în Franţa din anul 2003 unui număr de 3000 din 58.000 condamnaţi care executau o pedeapsă mai mică de un an sau executau ultimul an dintr-o pedeapsă mai lungă);- gestiune mixtă, respectiv parteneriatul public-privat (PPP).

Pe plan internaţional, implicarea sectorului privat în sistemul penitenciar se situează pe un plan mai redus faţă de iniţiativele similare din alte domenii (privatizarea transportului public şi a utilităţilor publice – apa, electricitate). Până de curând52, această formă de parteneriat era utilizată îndeosebi în unele ţări din Europa Occidentală.

În prezent Gestiunea mixtă a devenit atrăgătoare pentru mai multe ţări având în vedere faptul că soluţia nu presupune o delegare externă a serviciilor din sistem, ci un fel de „internalizare” a societăţilor private care, organizate într-un pol unic, condus de un mandatar, îşi împart funcţionarea zilnică a instituţiei, în timp ce

49 Observaţiile de mai sus, sunt încorporate într-un Document de lucru, întocmit de secretariatul celui de al şaselea Congres al Naţiunilor Unite referitor la prevenirea crimelor şi tratamentul delincvenţilor, (Caracas – venezuela – 25 aug. – 5 septembrie 2980). Vezi, Tratamentul în afara stabilimentelor penitenciare şi consecinţe asupra deţinuţilor în cauză, în RSP nr. 1-2/1990, p. 43.

50 Vezi, Alternative la detenţie în Europa Centrală şi de Est, Conferinţa internaţională organizată de PRI şi Fundaţia pentru o societate deschisă – la Bucureşti, 10-11 sept. 2001, volum, p.9.

51 Vezi, articolul „Se caută români pentru servicii de catering în Irak” în ziarul Gândul din ziua de 19.03.2007.

52

� În România primul act normativ care a reglementat acest concept, fără însă a-l defini, este Ordonanţa Guvernului României nr.12/2002. Realizat cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, acest act normativ descrie situaţiile pe care le acoperă Parteneriatul Public-Privat. Actele normative subsecvente prezintă tipurile de proiecte de PPP. Iniţiativa unui proiect public-privat aparţine, conform actului normativ amintit, instituţiei publice care are obligaţia de a finanţa şi întocmi un studiu de prefezabilitate, precum şi de a publica în Monitorul Oficial intenţia de a iniţia un astfel de proiect. Avantajele unui asemenea parteneriat constau în următoarele : reducerea costurilor proiectului întrucât partenerul privat poate împrumuta fonduri mai simplu şi cu o rată a dobânzii mai scăzută decât o pot face instituţiile publice; lipsa de experienţă a personalului tehnic din administraţie; reglementarea mai flexibilă a activităţii firmelor private în domeniul conceperii şi managementului proiectului; rapiditatea de acţiune a companiilor private.

118

misiunile legale din cadrul serviciului public penitenciar rămân în competenţa Administraţiei Penitenciare. Succesul acestui concept original ce îmbină veritabil publicul cu privatul constă în proximitatea acestora şi faptul că sunt reprezentate de un interlocutor unic pe lângă personalul penitenciar. În statele cu o economie de piaţă dezvoltată, datorită constrângerilor bugetare la care sunt supuse instituţiile de stat, implicit Administraţiile penitenciare, s-a impus acest mecanism/model contractual ce vizează proiectarea, finanţarea, construcţia, întreţinerea şi transferul unui bun public pe baza Parteneriatului Public-Privat (PPP). Investitorii privaţi, implicaţi în asemenea proiecte, asigură un anumit nivel al serviciilor. Treptat această metodă de finanţare a devenit una dintre cele mai uzuale, preferate pentru lucrările de infrastructură ce se realizează de o echipă mixtă, formată din personalul penitenciarului şi de ofiţerii de poliţie înarmaţi.

Astfel, în Anglia, ideea transferării către sectorul privat a construcţiei şi managementului unor penitenciare a fost lansată în 1989. Primele două contracte de parteneriat public privat s-au încheiat în 1996 pentru construcţia, finanţarea şi managementul a două noi penitenciare cu o capacitate de 600, respectiv 800 de locuri de detenţie. Procedura pentru încheierea contractelor s-a întins pe o perioadă de 17 luni, pentru ca finalizarea construcţiilor să se facă în doi ani. Conform clauzelor contractuale, partenerul privat a fost obligat să asigure toate serviciile penitenciare (hrană, asistenţă medicală şi chiar educaţie), pe o perioadă de 25 de ani, urmând să primească de la instituţiile publice contravaloarea acestor servicii. La sfârşitul acestei perioade, proprietarul devie statul, urmând a se negocia un nou contract cu privire la serviciile penitenciare. Auditul efectuat la cele două penitenciare arată că administrarea lor a fost cu 10% mai ieftină decât în cazul celor administrare integral de stat53. De reţinut că prin contracte s-a stipulat un înalt nivel al programelor pentru deţinuţi şi, în general, al serviciilor în penitenciar, mult mai avansate decât cele din penitenciarele de stat. Prevederile acestor contracte au fost cu stricteţe aplicate întrucât penalităţile erau foarte mari în caz de nerespectare.

Există două tipuri de penitenciare particulare:- clădiri aparţinând statului, dar conduse de companii particulare;- clădiri aparţinând companiilor particulare şi conduse de către acestea.

În fiecare dintre aceste penitenciare există un reprezentant al sistemului penitenciar public care are atribuţii în domeniul sancţionării deţinuţilor şi al verificării modului cum sunt respectate clauzele contractuale stabilite între firma particulară şi sistemul penitenciar public.

Prezentarea deţinuţilor la instanţe în Marea Britanie se realizează prin două modalităţi:- escortarea deţinuţilor la instanţele de judecată;- legătura audio-video între deţinuţi şi instanţa de judecată.

Un alt aspect al parteneriatului public – privat se referă la escortarea deţinuţilor la instanţe şi spitale ce, se realizează de regulă prin intermediul firmelor private de pază care, în baza unui contract încheiat cu penitenciarul, preiau deţinuţii de la penitenciar, îi prezintă la sediul instanţelor şi apoi, îi predau la locul de deţinere. Firmele poartă întreaga responsabilitate în cazul unor evenimente negative. În situaţii speciale, determinate de prezenţa unor deţinuţi deosebit de periculoşi escorta ce se realizează de o echipă mixtă, formată din personalul penitenciarului şi din ofiţeri de poliţie înarmaţi54.

În Anglia funcţionează 138 de penitenciare din care 10 particulare, cu o capacitate de cazare între 15-1500 deţinuţi, împărţite în 12 zone. Fiecare zonă are un director zonal, acesta având în subordine între 8 şi 12 penitenciare. De la această regulă fac excepţie penitenciarele de maximă siguranţă, cele pentru deţinutele femei şi cele destinate deţinutelor minori şi tineri care sunt conduse fiecare de către un director. Există 6 tipuri de regimuri penitenciare iar repartizarea deţinuţilor la unul dintre acestea se face de către o comisie de disciplină.

Anual se cheltuieşte pentru întreţinerea unui deţinut aproximativ 25.000 de lire sterline, în timp ce şcolarizarea variază între 20.000-60.000 lire sterline pe an pentru cele 44.000 cadre din sistem. Valoarea normei zilnice de hrană este de 1,5 lire sterline. În anul 2003 – la care se referă şi datele de mai sus – existau în închisori 73.000 de deţinuţi, din care peste 200 erau deosebit de periculoşi. Deţinuţii pot efectua cumpărături de cel puţin 5 lire pe săptămână iar cei cu o comportare corespunzătoare pot închiria, contra sumei de o liră sterlină pe săptămână, un televizor sau un aparat de radio alimentat de la baterii.

Cu toate măsurile luate şi cheltuielile făcute pentru realizarea unui mediu de detenţie adecvat scopului pedepsei privative de libertate inclusiv a unor măsuri alternative, închisorile din Anglia continuă să fie supraaglomerate (80.000 de persoane în prezent), ajungându-se până acolo că în una din zilele lunii ianuarie 2007, 300 de infractori care au fost trimişi după gratii să fie eliberaţi în aceeaşi zi, neexistând posibilitatea cazării lor.

53 Studiile internaţionale arată că, în cazul unui management privat, pentru fiecare zi de detenţie/deţinut se reduc costurile cu sume cuprinse între 9-13 cenţi în Australia şi 3-17 în SUA şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România şi-a propus ca obiectiv pentru anii 2006-2007, construirea a 4 penitenciare în parteneriat public – privat.

54 Vezi, O. Bădiţoiu, Vizită de studii în Anglia privind regimurile penitenciare, în Revista Administraţiei Penitenciare din România, nr.2(14)/205, p.26.

119

În acest context autorităţile inclusiv Procurorul General sugerează să nu mai fie trimişi la închisoare infractorii care pentru fapta săvârşită ar putea fi condamnat la 12 luni 55.

Gestiunea mixtă a cunoscut o evoluţie semnificativă în Franţa56 datorită şi unor situaţii obiective care au apărut în sistem între care menţionăm starea necorespunzătoare a unităţilor de detenţie (90% din acestea având o vechime de peste 100 de ani, cu instalaţii subdimensionate care nu permiteau asigurarea drepturilor prevăzute în legislaţia naţională şi internaţională) şi suprapopularea penitenciarelor.

De altfel, această realitate a condus la decizia Guvernului francez de a crea 10.800 de noi locuri de cazare în anul 2006, din care 7 penitenciare special destinate minorilor condamnaţi. Sistemul de gestiune mixtă se utilizează în 26 de penitenciare, directorii concentrându-şi atenţia doar asupra siguranţei aşezământului, a gestiunii resurselor umane şi a reinserţiei sociale.

Sectorului privat îi sunt încredinţate, pe baza unor reguli şi proceduri stricte de licitaţie, următoarele activităţi: întreţinere, transport, hrană, activităţi de muncă, formare profesională.

Cu privire la costuri s-a afirmat că, în faza de început, cheltuielile pentru fiecare deţinut au fost mai ridicate în sistemul mixt de gestiune dar, în timp, prin apariţia mai multor parteneri privaţi care au intrat în concurenţă, s-au diminuat simţitor costurile, pentru ca acum gestiunea mixtă să devină eficientă.

Opţiunea iniţială a vizat delegarea completă a concepţiei, construcţiei, amenajării şi gestiunii unui lot de 15.000 de locuri noi de detenţie. Depus la Senat în toamna anului 1986, proiectul a fost amendat şi adoptat prin legea nr.87-432 din 22 iunie 1987 referitoare la serviciul public penitenciar. Potrivit art.2 din lege, funcţiunile altele decât cele de conducere, grefa – tribunal şi supraveghere pot fi încredinţate persoanelor de drept public sau privat. Amploarea programului a fost revăzută şi numărul locurilor a fost redus la 13.00057.

Gestiunea mixtă în anii 1988 (aprilie), a condus la semnarea, cu antreprizele interesate de contracte privind întreţinerea, transportul şi curăţenia. Din 1990 funcţionează sub acest tip de gestiune 21 de penitenciare din cadrul programului „13.000”. Parteneriatul cu societăţile private asigură funcţii administrative şi de sprijin în vederea reintegrării, hrana, sănătatea, munca în penitenciare şi formarea pentru două din cele 15 de stabilimente.

Primele contracte de multiservicii s-au semnat începând cu luna septembrie 1989 când s-a încredinţat pentru 10 ani gestiunea a 8 servicii (îndatoriri, misiuni) precizate anterior în sarcina a 4 grupuri de antrepriză 58, responsabile asupra unei zone geografice date.

Anii 1990-1994 au corespuns unei perioade de experimentare adeseori dificile ajungându-se chiar la un conflict ideologic între partizanii şi opozanţii noului mod de gestiune deoarece unii nu concepeau posibilitatea unui atare parteneriat.

Din 1995-1998, mecanismele gestiunii mixte au fost aşezate temeinic. După această dată şi până în anul 2001, programul de gestiune mixtă (iniţiat în 1990 şi ajuns în final) îşi canalizează necesitatea prin avantajele care le-a dovedit, mai întâi, prin realizarea anumitor activităţi de către societăţi comerciale din afara sistemului, penitenciarele având astfel posibilitatea să se concentreze mai mult asupra misiunilor legale ce le revin în cadrul parteneriatului cum sunt cele referitoare la conducere, grefă, pază şi reinserţie socială. În acelaşi timp, prezenţa cotidiană şi cadrul acestor aşezăminte a unei echipe formate din 20-30 persoane din sfera sectorului privat, permite o percepţie obiectivă din afara structurilor dar şi o apropiere reală a personalului cu lumea exterioară, cu societatea, în general, necesară procesului de integrare post penală a deţinuţilor.

Trebuie spus că şi sectorul privat şi-a demonstrat capacitatea de adaptare la constrângerile existente în funcţionarea aşezămintelor penitenciare.

Ca urmare, programul de gestiune mixtă a fost reînnoit în anul 2002, pe o perioadă de 8 ani (2002-2009) pentru 27 de penitenciare cu o clauză care precizează că domeniul sănătăţii va aparţine din 2002 sectorului public spitalicesc59.

Noii prestatori sunt trei mandatari ai noilor contracte. Mandatarul este responsabil în faţa Administraţiei penitenciare de totalitatea serviciilor. El poate coopera cu un co-executor şi un subexecutor 60. Obiectivele ce

55 Vezi, articolul „Nu mai sunt locuri în închisorile britanice”, publicat în ziarul Gardianul din 25.01.2007.

56 Sistemele parteneriatelor au în Franţa o lungă tradiţie. Expresia „iniţiativă particulară” a fost folosită încă din 1850 cu ocazia dezbaterii legii din 5 august care a eficientizat „coloniile penitenciare particulare” existente deja. Coloniile penitenciare sunt potrivit acestei legi aşezăminte publice sau particulare (Jean-Louis Mestre, op.cit.).

57 În anul 1988, în cadrul programului intitulat „13.000” urmau să se construiască 25 de penitenciare, Ministerul Justiţiei a decis ca doar 21 de aşezăminte să fie supuse gestiunii mixte.

58 Antreprizele gestionare sunt cele care aveau să construiască stabilimente : GEPSA pentru zona de nord, DUMEZ pentru zona de est, SIGES pentru vest, GECEP-EGID pentru sud. Stabilimentele au fost predate în perioada decembrie 1989-iunie 1992.

59 Vezi, pentru tot ce precede, Philipe Michel Thibault, Le défi prison „privées, Ed. Albus Michel, S.A., 1995, Paris.

60 De exemplu, mandatarul Gepsa (creat în 1990 în cadrul grupului Suez, ajuns la un număr de 250 angajaţi şi are acum o cifră de afaceri de 30,49 milioane euro, dintre care un sfert a fost realizat în atelierele de

120

trebuie atinse, precum şi penalităţile financiare în cazul unei sincope a prestatorului sunt foarte clar prevăzute în caietul de sarcini, lucru normal întrucât funcţionarea lor este dependentă de rezultat. De asemenea, se insistă în dimensiunea partenerială şi pe clarificarea instrumentelor de control. Continuitatea se bazează în primul rând pe calitatea personalului prestatorului ales. Gestiunea mixtă reuşeşte doar prin munca întregii echipe.

În Ungaria61, unde folosirea deţinuţilor la activităţi productive este o componentă esenţială a regimului de detenţie funcţionează 12 societăţi cu răspundere limitată (SRL-uri)62 pe lângă cele 12 instituţii penitenciare, dintre care 3 cu profil agricol şi cu profil industrial. Această organizare a fost impusă de legislaţia economiei de piaţă care s-a dezvoltat în Ungaria. Soluţia adoptată de administraţia maghiară a fost aceea de a păstra subordonarea faţă de comandanţii unităţilor de penitenciare şi faţă de administraţia centrală 63.

În Slovenia, legea sentinţelor penale defineşte rolul cooperării dintre penitenciare şi centrele de asistenţă socială ca instituţii publice furnizoare de servicii în domeniul asistenţei sociale. Această reţea de 32 de servicii a fost creată pentru toţi cetăţenii sloveni cu nevoi speciale. Astfel, cei ce nu au suficiente mijloace de supravieţuire beneficiază de asistenţa financiară din partea centrelor. Deţinuţii cu cele mai mari probleme sunt cei care nu sunt cuprinşi pe perioada executării pedepsei în diferitele programe de autogestiune şi cei ale căror rude sau prieteni nu le mai sunt aproape. Aceştia sunt în mod deosebit sprijiniţi de serviciile oferite prin această reţea64. Costurile serviciilor de corecţie suedeze în anul 1996 au fost de 4 milioane coroane suedeze. În anul 1996, Administraţia penitenciară şi Probaţiunea avea 7.939 angajaţi (4.671 în penitenciare, 1558 în închisorile de arest preventiv, 1.043 în Serviciul de probaţiune). Aproape 40% erau femei. Filosofia suedeză de bază nu este influenţată de consideraţii economice. Chiar dacă diferenţa de cost între diferite forme de pedeapsă este mare se acordă atenţie numai potenţialului de reabilitare a individului.

3. Unele perspective de parteneriat cu sectorul privat vizând rezultate mai consistente în planul degrevării de unele cheltuieli – sau de reducere a costurilor – pot fi deduse şi în ţara noastră din Ordonanţa de Urgenţă nr.108/2001 cu modificările şi completările ulterioare privind exploataţiile agricole65. În cuprinsul acestui act normativ a fost introdusă printr-un proiect de lege, posibilitatea ca terenurile aflate în administrarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a unităţilor subordonate acesteia să poată fi constituite în exploataţii agricole. Prin această formulă, „s-ar realiza – în opinia guvernului – şi calificarea deţinuţilor într-o meserie cu profil agricol sub îndrumarea specialiştilor acreditaţi de Ministerul Agriculturii care-şi desfăşoară activitatea în sistemul penitenciar”66. În practică, nu s-a intervenit în nici un fel. Observăm însă, că pentru sistemul penitenciar românesc măsura în sine nu reprezintă nici o noutate. Încă din 1874, potrivit legii închisorii, deţinuţii lucrau în

producţie) răspunde de transport, curăţenie, munca penitenciară şi formarea profesională. Eurest (Compass), în calitate de co-executor, administrează cantina şi întreţinerea clădirilor (restaurarea), iar Elyo (grupul Suez), sub-executorul, este prestatorul clădirilor şi al lucrărilor de întreţinere.

61 Sistemul penitenciar cuprinde 32 de penitenciare, 17 case de arest, un spital penitenciar, un centru de educare, un centru de reabilitare, baza de aprovizionare, un institut de monitorizare şi un spital de boli psihice, 12 companii economice care angajează deţinuţi şi sunt controlate de Administraţia Serviciului penitenciar care funcţionează ca o instituţie militară în subordinea Ministerului Justiţiei.

62 Cel mai modern penitenciar din Ungaria a fost dat în folosinţă în Budapesta sub denumirea de Institutul penitenciar al capitalei, subunitatea III, în 2000, are 8 etaje şi cazarea se face în camere de 2-4 locuri. Penitenciarul are 735 de cadre, un buget anual de 2,3 miliarde forinţi, din care 1,6 miliarde reprezintă salariul personalului. Pe lângă penitenciarul denumit Institutul Penitenciar Naţional BARACSKA (înfiinţat în 1960), în regim semideschis, a fost înfiinţată în 1996 SRL cu profil agricol ANNAMAJOR cu o suprafaţă de 680 ha, pe care se cultivă cereale şi legume şi pe care funcţionează şi sectorul zootehnic unde sunt angajaţi 120 de cadre (din care 50 militari) şi se asigură folosirea la muncă a unui efectiv de 450-500 deţinuţi.

În cadrul Institutului Penitenciar al tinerilor în anul 1971 a fost înfiinţată SRL HARTIA DUNAREA, având ca obiect de activitate prelucrarea hârtiei, inclusiv a deşeurilor din hârtie. Fabrica a fost reutilată cu ajutorul unui partener extern, cu utilaje performante în valoare de 1,5 miliarde de forinţi, fapt pentru care în 2004 producţia a asigurat 40% din piaţa Ungariei (şerveţele, hârtie igienică, etc.). În fabrică muncesc 300 de deţinuţi din care 60 de tineri, pe schimburi de zi/noapte, inclusiv sâmbăta şi duminica.

63 Înfiinţat pe o suprafaţă de 13 ha de teren în 1896, Institutul Peitenciar din Budapesta are în subordine SRL BUFA cu obiect de activitate fabricarea articolelor din lemn, materiale sportive, material didactic, etc. În 2004 aici lucrau 500-550 de deţinuţi, iar personalul era format din 56 de persoane, din care 40 militari. Tot aici se afla un Institut legal de observare şi tratament psihiatric cu o capacitate de 311 locuri şi cu trei secţii. Vezi, D. Sterian, C. Vizitiu, Vizita profesională a unei delegaţii a Administraţiei penitenciare române în Republica Ungaria, Revista Administraţiei penitenciare din România, nr.3(11)/2004, p.25. vezi şi, Administraţiile penitenciare Europene, Editura Oscar Print, 2002, p. 133-134.

64 S.Novak, Individualizarea programelor de tratament în sistemul penitenciar sloven, în Revista Administraţiei penitenciare din România, nr.3(15)/2005, p.18.

65 „Exploataţiile agricole sunt forme complexe de organizare a proprietăţii prin care se pun în valoare pământurile, animalele şi celelalte mijloace de producţie, interconectate într-un sistem unitar, în vederea executării de lucrări, prestări de servicii şi obţinerii eficiente de produse agricole”.

121

exploataţii forestiere, iar legea închisorilor din 1929 prevedea între altele, organizarea urgentă a unor colonii agricole. Potrivit aceleiaşi legi munca în penitenciare se realizează prin concesiune avantajoasă din punct de vedere economic şi financiar şi prin religie. Mai mult, în contextul în care statul nu putea asigura cele necesare pentru ca atelierele din unele închisori să funcţioneze, s-a luat măsura confecţionării unor obiecte pentru particulari. De exemplu, această activitate a luat o asemenea amploare la Penitenciarul Mărgineni iar vânzările au crescut aşa de mult încât a fost nevoie să se construiască în afara închisorii, o clădire anume destinată pentru marfa arestaţilor şi vânzarea ei la particulari67.

Este demn de reţinut că penitenciarul Mărgineni – astăzi penitenciar de maximă siguranţă – prin evoluţia sa ulterioară nu şi-a ignorat tradiţia. Astfel, după construirea pavilionului de detenţie şi ridicarea celor 3 hale de producţie pe o suprafaţă de 2500 mp, în 1963 se înfiinţează întreprinderea denumită „Fabrica de mobilă I.L. Caragiale” care lucra în special pentru export, şi prin rentabilitatea ei aducea venituri substanţiale sistemului penitenciar. Produsele de mobilă şi răchită erau exportate în SUA. De altfel, pe lângă multe penitenciare funcţionau întreprinderi economice organizate şi conduse potrivit legislaţiei economice în vigoare la data înfiinţării lor care pe baza unor relaţii contractuale foloseau ca mână de lucru deţinuţii puşi la dispoziţie de penitenciarele respective având şi beneficiul calificării acestora în mai multe meserii în vederea unei reintegrări sociale corespunzătoare. Fabricile existente aveau profile de producţie relativ diversificate iar produsele de mobilă şi răchită erau exportate în SUA, Germania, Olanda. De asemenea în majoritatea penitenciarelor erau organizate producţii bugetare, realizându-se venituri importante68.

Mai nou, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, experimentează la penitenciarul de maximă siguranţă Giurgiu, în care exista 1460 deţinuţi, hrănirea acestora prin intermediul serviciilor de catering – serviciu utilizat în 2000 şi pentru deţinuţii secţiei exterioare a Penitenciarului din Gherla. În acest sens, Penitenciarul a publicat un anunţ de intenţie privitor la contractarea acestor servicii pentru 300 zile, suma prevăzută fiind 4.284.000, inclusiv TVA – aproape 10 lei noi, zilnic pentru fiecare deţinut69.

4. Viziunea comparativă a costurilor crimei nu poate fi redusă însă la exemplele citate mai sus. Ea trebuie să fie îmbogăţită prin alte cercetări contemporane în domeniu, în care rămânem implicaţi, şi confirmate prin posibilităţile desluşite din complexitatea diverselor sisteme de drept, din Europa mai ales, şi a relaţiilor dintre ele.

De altfel, în orice domeniu am întreprinde asemenea studiu ne-am lovit de lipsa de coerenţă existentă încă între legislaţia adoptată pe domenii specifice şi întregul sistem legislativ pe plan intern. Modificările şi modificările la modificări a unor acte normative – inclusiv în sfera dreptului penal – reflectă această realitate. Studiile comparative au nevoie, aşadar, de un sistem legislativ închegat pe care să-l putem compara şi modifica apoi în funcţie de cerinţele Uniunii Europene şi de interesele interne, chiar aşa pe felii departamentale cum ele au fost negociate cu prilejul preaderării şi apoi impuse după încheierea acestui proces. Cu alte cuvinte, este vorba de necesitatea armonizării mai întâi a legislaţiei interne şi apoi de adaptarea acesteia la legislaţia ţărilor comunitare cu perspectiva cel puţin de a diminua handicapul oricărei comparaţii în cercetările ce vizează domeniul reacţiei represive.

Este suficient să-ţi propui o documentare mai amplă într-un studiu care să te trimită şi la indicatorii existenţi în statisticile judiciare, aflate în gestiunea unor organisme diferite, că să-ţi dai seama de greutatea – uneori chiar de imposibilitatea – de a compara indicatori insuficienţi şi lipsiţi de unitate.

Astfel, în statisticile condamnaţilor definitiv întâlnim aspecte importante dar care apar fie cu privire la infracţiune, fie cu privire la infractor ele neputând fi măsurate cum s-ar cuveni.

În general statisticile din ultimii 2-3 ani din sistem sunt mult mai reduse sub raportul indicatorilor şi mult mai sintetice în privinţa informărilor şi mai greu de corelat. Dăm ca exemplu dificultăţile de comparare între evoluţia liberărilor condiţionate şi cea a recidivei sub raportul costurilor executării pedepselor privative de libertate.

Pentru că cercetarea costurilor crimei continuă în Institut, cu celelalte instituţii judiciare, observăm aceeaşi dificultate – de data aceasta de a descifra în hăţişul statisticilor judiciare ritmul creşterii sau descreşterii criminalităţii după cum aceasta este analizată în faza de cercetare, de urmărire penală sau de judecată cu finalităţile pe care le presupune şi cheltuielile pe care le face statul în fiecare din domeniile menţionate.

Se vorbeşte frecvent de prejudecăţile societăţii cu privire la instituţiile penitenciare şi a persoanelor încarcerate – din care decurge şi percepţia ei negativă cu privire la tot ceea ce înseamnă cheltuieli materiale şi financiare care în anumite limite, poate influenţa şi imaginea asupra personalului. Cu toate acestea, nu există o preocupare constantă în direcţia creării unui sistem de informare – am spune cotidiană – a populaţiei cu tot ceea

66 Vezi, Ana Jităriţa, Sub „îndrumarea” specialiştilor acreditaţi de Ministerul Agriculturii, deţinuţii din penitenciare vor putea lucra în exploatări agricole, în ziarul Curentul din 14 aprilie 2004.

67 Vezi, G.Dianu, Istoria închisorilor din România, op.cit., p.104-105.68 Vezi pentru tot ceea ce precede, Ion Chiş, Istoria Penitenciarelor din România, Revista de ştiinţa

penitenciarelor nr.2/1996, p.49.69 Vezi Robert Veress, Deţinuţii penitenciarului de maximă siguranţă Giurgiu vor avea servicii de

catering, în ziarul „Gândul” din 20.03.2007.

122

ce se întâmplă într-o asemenea instituţie ca în oricare alta sau despre fenomene existente în societatea românească.

Este nevoie de mult mai mult decât comunicate de presă sau intervenţii ale mass-media apărute şi ele mai ales în cazuri spectaculoase. Este nevoie de punerea în mod sistematic la dispoziţia cetăţenilor a tuturor informaţiilor ce provin din surse autorizate. Odată intrate în sfera informaţiilor obişnuite asemenea date nu vor mai produce panică – impactul social intrând şi el în limitele adecvate situaţiilor de fapt.

Sugerăm în acest sens – reluând o propunere mai veche – ca toate organele din sistemul judiciar (poliţie, parchet, justiţie, penitenciare) să publice – în afară de anuarul statistic, care apare anual şi cu date extrem de sintetice, ca să nu spunem diminuate – să găsească modalităţi de publicare trimestrial, fie împreună, fie separat, a tuturor indicatorilor statistici cu explicaţii asupra aspectelor care îngrijorează mai mult şi în care este nevoie de sprijinul tuturor membrilor societăţii. Pentru un asemenea demers - şi mai ales pentru popularizarea informaţiilor din care nu ar trebui să lipsească cele privind probaţiunea şi integrarea postpenală - s-ar putea apela şi la parteneriate cu organizaţii şi societăţi nonguvernamentale – mergând până la cel mai mic grup dintr-o comunitate locală. Numai astfel, ne-am putea apropia de posibilitatea ca cetăţenii să înţeleagă că un infractor care-şi execută pedeapsa într-un penitenciar pleacă din societate, că până atunci a convieţuit în cadrul acesteia în care se va reîntoarce la terminarea ei.

IV. Succinte concluzii şi sugestii1. Datele ce preced, atrag atenţia că ori de câte ori intră în discuţie costurile detenţiei nu se are în vedere

cu prioritate reeducarea condamnaţilor – resocializarea lor – cum ar fi normal, ci reducerea cât mai drastică a cheltuielilor din sistem, şi aşa micşorate substanţial în condiţiile unui buget sărac.

Se pierde din vedere faptul că populaţia penitenciară şi durata pedepselor nu depind de cineva anume, ci de orientarea politicii penale a statului.

De aceea, o primă măsură menită să deblocheze mentalităţile generatoare de practici contradictorii şi de cele mai multe ori ineficiente, ar fi o analiză la nivelul Parlamentului a acestei politici pe baza unui raport documentat prezentat de către Guvern.

În acelaşi scop ar putea opera şi o analiză globală a sistemului judiciar privit în întregul său şi a relaţiilor şi inter - relaţiilor dintre elementele (structurile) sale (justiţie, parchet, poliţie, penitenciare).

A face bilanţuri doar pe departamente şi a îngropa acolo rezultatele sau a le valorifica prin comunicate de presă nu este suficient atunci când aspirăm – aşa cum rezultă din numeroasele programe amintite în cuprinsul lucrării – la strategii coerente pe toate planurile din sistem.

2. În acest context general sugerăm ca temă de reflecţie pentru factorii interesaţi de schimbări reale, nu numai de intervenţii protocolare, o reorientare a reformei sistemului penitenciar în ideea ca acesta să devină mai suplu şi mai eficient. Sub acest aspect sugerăm că penitenciarele judeţene – asigurându-se ca fiecare judeţ să aibă un penitenciar – să treacă sub autoritatea prefecturilor în ce priveşte administrarea lor, rămânând în sarcina organelor specializate regimul şi tot ceea ce ţine de executarea pedepsei. În acest mod instituţiile de detenţie ar fi în legătură directă cu mediul local, ar face parte integrantă din acest sistem iar măsurile luate ar fi integrate în planurile locale ca un segment al acestora. De asemenea, deţinuţii preventiv ar urma să rămână în sarcina organelor locale pentru ca aceştia să nu ia contact cu sistemul penitenciar înainte de condamnare 70.

Un asemenea demers ar facilita credem şi întreprinderea unor acţiuni menite pe de o parte să umanizeze mediul penitenciar, iar, pe de altă parte, să prevină situaţii mai complicate care pot apare într-o colectivitate aşa de complexă şi complexată.

3. Optăm în acest sens pentru măsurile sugerate deja în literatura de specialitate71care privesc: - înfiinţarea (sau reînfiinţarea) unor unităţi penitenciare pentru bolnavii psihici, pentru bolnavii TBC şi

scoaterea dintre deţinuţi a bolnavilor de SIDA şi, mai ales, a celor dependenţi de droguri, fenomen care începe să scape de sub control;

- asigurarea unei autonomii reale şi legale pentru directorii de penitenciare, autonomie care să-i scoată de sub încorsetarea unui sistem încă destul de centralizat şi de sub influenţele departamentale;

- trecerea centrelor de reeducare sub egida Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării căruia îi revine obligaţia morală să se ocupe şi de rebuturile şcolii (analfabeţi, analfabeţi funcţionali sau cu câteva clase, uneori la vârsta când trebuiau să aibă ciclul şcolar general încheiat) – o soluţie ce-şi poate găsi rezolvarea în actuala Lege a învăţământului aflată încă în dezbatere publică.

După părerea noastră, ar trebui luat în calcul şi posibilitatea unei restructurări a sistemului penitenciar care în condiţiile actuale de criză majoră economico-financiară şi socială în ţara noastră este prea costisitor. De exemplu, în aparatul central al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor au apărut şi s-au consolidat în numele procesului de reformă destul de multe structuri şi substructuri care prin natura lor (toate se ocupă într-un fel sau altul de unităţile de detenţie) au încetinit procesul de descentralizare avut ca obiectiv central.

70 Vezi, pe larg, Criza din sistemul penitenciar, op.cit.71 � Asemenea soluţii – prezente în legislaţia penitenciară actuală în mai multe ţări europene, au fost adoptate de Legea închisorilor şi aresturilor preventive din România, în 1929.

123

Conchidem cu speranţa că măsurile sugerate vor face obiectul unor analize mai ample a factorilor interesaţi de adâncirea procesului de reformă a sistemului penitenciar, dar şi de creşterea prestigiului pedepsei privative de libertate aplicate infractorilor pentru fapte grave şi deosebit de grave prin stricteţea şi severitatea regimului aplicat – fără nici un fel de facilităţi pe care le au în prezent sau le pot avea deţinuţii cu bani.

SERVICIUL DE PROBAŢIUNE BUCUREŞTI ÎN CONTEXTUL REFORMEI SISTEMULUI DE JUSTIŢIE ROMÂNESC. STUDIU DE CAZ: CONSECINŢELE APLICĂRII ARTICOLULUI 482 DIN

CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Dr. Ecaterina BALICACercetător ştiinţific III

Institutul de Sociologie al Academiei Române

I. IntroducereExperienţele pozitive înregistrate la nivelul statelor europene, şi nu numai, în domeniul probaţiunii,

precum şi necesitatea degrevării sistemului juridic românesc de numărul mare de persoane sancţionate cu pedepsele privative de libertate şi reducerea costurilor asociate funcţionării sistemului penal clasic, au creat contextul favorabil iniţierii şi dezvoltării instituţiei probaţiunii şi în România. În acelaşi timp, instituţia probaţiunii s-a construit în jurul ideii necesităţii dezvoltării unui sistem de măsuri alternative de sancţionare a infractorilor, măsuri care să facă posibilă, în acelaşi timp, degrevarea sistemului penitenciar de eticheta supraaglomerării, dar şi să permită „reabilitarea juridică şi socială a persoanelor care au comis infracţiuni, scăderea riscului de a mai comite infracţiuni şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, protecţia publicului şi a victimelor/creşterea gradului de siguranţă socială, repararea prejudiciului faţă de comunitate” i. Momentul de început al instituţiei probaţiunii în ţara noastră a fost marcat de programul pilot iniţiat de Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Arad (1996), program dezvoltat, doi ani mai târziu, în 9 oraşe din ţară (1998). În anul 2000, ca urmare a intrării în vigoare a Ordonantei de guvern 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare şi supraveghere, instituţia probaţiunii a intrat într-o etapă nouă de evoluţie, etapă care a marcat înfiinţarea serviciilor de probaţiune la nivel naţional. Anii următori extinderii spaţiale a serviciilor de probaţiune au fost destinaţi acţiunilor de reglementare şi consolidare a cadrului legal de funcţionare a sistemului de probaţiune. Au fost astfel elaborate o serie de legi menite să fundamenteze activitatea şi statutul consilierilor de probaţiune: Legea nr. 129/2002, Legea nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune, Legea 327/2006 privind salarizarea şi alte drepturi.

Iniţial, în cadrul serviciilor de probaţiune se desfăşurau, în principal, două tipuri de activităţi: redactarea de referate de evaluare pentru minori şi adulţi care au comis infracţiuni şi supravegherea persoanelor pentru care instanţa a dispus respectarea măsurilor şi obligaţiilor prevăzute în Codul Penal la articolele 863 alin 1 lit a) –d) şi 863 alin. 3 lit a) – f) sau a minorilor condamnaţi în baza art. 1101 sau faţă de care s-a luat o măsură educativă a libertăţii supravegheate art. 103 alin. 3 lit. A-c Cod Penal. Începând din 2006, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, consilierii de probaţiune au obligaţia de a participa la comisiile de individualizare a pedepselor şi comisiile de liberare condiţionată, activităţi desfăşurate în cadrul penitenciarelor din aria de competenţă teritorială.Beneficiari ai serviciilor de probaţiune au fost considerate persoanele condamnate pentru infracţiuni care prezintă un grad mic de periculozitate pentru comunitate (în general persoane care au comis infracţiuni sancţionate de Codul penal cu pedepse privative de libertate de pâna la 4 ani): minori sancţionaţi cu măsura libertăţii supravegheate şi adulţi pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea SP, persoane bolnave HIV/TBC, consumatori de droguri, persoane cu tulburări mintale.

II. Studiu de caz: Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti

1. Metodologia cercetării

Întrucât resursele de care am dispus la momentul realizării investigaţiilor noastre nu ne-au permis să analizăm funcţionarea întregului sistem de probaţiune în condiţiile implementării în anul 2007 a unor norme europene, am ales să ne focalizăm investigaţiile la nivelul Serviciului de Probaţiune Bucureşti. Alegerea acestui serviciu de probaţiune pentru studiul de caz de faţă a fost făcută şi dintr-un alt considerent. Este vorba despre faptul că, acest serviciu deserveşte toate cele şase judecătorii aflate în subordinea Tribunalului Bucureşti şi are competenţă la nivelul celui mai mare oraş din ţară. Investigaţiile realizate la nivelul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (SPB) şi-au propus să evidenţieze modul în care această instituţie a funcţionat pe

124

parcursul anului 2007, an în care au fost implementate normele europene privind cauzele cu minori şi bunele practici în domeniul probaţiunii, prin derularea programului experimental de supervizare. Normele europene privind cauzele cu minori s-au materializat prin intermediul articolului 482 din Codul de Procedură Penală intrat în vigoare la 1 aprilie 2007. Articolul 482 stabilea prin prevederile sale obligativitatea solicitării de către organele de urmărire penală (poliţie şi parchete) sau instanţele de judecată a referatelor de evaluare în cauzele cu minori infractori. Sarcina întocmirii acestor referate de evaluare a revenit consilierilor de probaţiune din cele 41 de servicii existente la nivel naţional. Studiul de caz realizat la nivelul Serviciului de Probaţiune Bucureşti a încercat să surprindă practicile şi reacţiile consilierilor în contextul supraaglomerării activităţii SPB, strategiile dezvoltate pentru ieşirea din situaţiile de criză şi finalizarea acesteia.

Metodologia utilizată pe parcursul cercetării a inclus realizarea unor interviuri cu personalul Serviciului de Probaţiune Bucureşti (consilieri de probaţiune (jurişti, psihologi), supervizor) şi observaţia participativă pe parcursul celor 8 luni de activitate desfăşurate în calitate de consilier de probaţiune în cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (1 februarie - 15 octombrie 2007). Interviurile realizate la nivelul SPB au fost structurate astfel încât să obţinem informaţii privind practicile şi strategiile adoptate pentru integrarea normelor europene la nivelul Serviciului de Probaţiune de pe lânga Tribunalul Bucureşti, consecinţele implementării unor norme europene la nivelul sistemului juridic românesc şi reacţia sistemului de probaţiune la blocajul creat.

2. Serviciul de Probaţiune Bucureşti

2.1. Sistemul relaţional al Serviciului de Probaţiune Bucureşti

Sistemul naţional de probaţiune este compus din 41 de servicii de probaţiune care funcţionează pe lângă tribunalele judeţene. SPB, asemeni celorlalte servicii de probaţiune, se află în subordinea unui tribunal, în cazul de faţă Tribunalului Bucureşti, şi a Direcţiei de Probaţiune din Ministerul Justiţiei. Serviciul de probaţiune funcţionează pe lângă Tribunalul Bucureşti şi depinde din punct de vedere financiar de acest tribunal. În acelaşi timp, SPB se află şi în subordinea Direcţiei de Probaţiune din Ministerul Justiţiei, această direcţie asigurând coordonarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare, a reglementărilor care vizează activitatea profesională (angajarea personalului, perfecţionare, formare continuă, supervizare).

În calitate de element al sistemului judiciar, SPB are relaţii de colaborare cu celelalte instituţii implicate în realizarea actului de justiţie: poliţia, judecătoriile, parchetele, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, celelalte servicii de probaţiune din ţară (Vezi Figura 1). Relaţiile SPB cu celelalte componente ale sistemului judiciar au beneficiat de acţiuni menite să faciliteze accesul profesioniştilor din domeniu la informaţii legate de specificul activităţii de probaţiunii din România.Întrucât instituţia probaţiunii are o istorie relativ recentă în România, strategia ei de dezvoltare a inclus şi derularea unor campanii de informare a profesioniştilor din sistemul juridic (judecători, procurori, consilieri juridici, personal din sistemul penitenciar, reprezentanţi ai poliţiei) privind scopul şi obiectivele acestei instituţii. Activităţile de informare desfăşurate la nivelul personalului din sistemul juridic aveau drept scop şi familiarizarea acestora cu particularităţile activităţilor specifice instituţiei probaţiunii, precum şi acceptarea ideii unei alternative la executarea pedepsei cu închisoarea pentru infracţiuni mai puţin grave. Reprezentanţii Direcţiei de Probaţiune doreau să crească disponibilitatea judecătorilor şi a procurorilor de a solicita serviciilor de probaţiune întocmirea referatelor de evaluare pentru cauzele în care erau implicaţi minorii şi pentru dosarele în care erau implicate persoane care datorită gravităţii mici a infracţiunilor comise, dar şi prin particularităţile acestor persoane ar putea beneficia de o sentinţă care să-i permită menţinerea sub supravegherea consilierilor în comunitate.

În primii ani de funcţionare a instituţiei probaţiunii, activităţile de informare care vizau reprezentanţii sistemului juridic au fost mai intense. Treptat, pe măsură ce legislaţia referitoare la activitatea consilierilor de probaţiune a prins contur, numărul întâlnirilor cu profesioniştii din sistemul juridic s-au diminuat. Frecvenţa acestor întâlniri a fost influenţată de problemele care au apărut pe parcursul colaborarii instituţionale, ca urmare a modificărilor legislative care au intervenit la nivelul sistemului de probaţiune. Pentru asigurarea unei mai bune organizări a relaţiei cu instituţiile din sistemul juridic la nivelul SPB au fost desemnaţi consilieri de probaţiune care au drept responsabilitate asigurarea unei bune relaţii cu instanţele, parchetele şi reprezentanţii poliţiei. În prezent, SPB are întâlniri anuale cu reprezentanţii instanţelor de judecată, ai parchetelor şi ai secţiilor de poliţie.

Figura 1. Serviciul de Probaţiune Bucureşti – relaţii instituţionale de subordonare şi colaborare

125

Serviciul de Probaţiune Bucureşti funcţionează pe lângă Tribunalul Bucureşti asigurând serviciile necesare unei bune realizări a actului de justiţie în cadrul celor şase judecătorii de sector şi a judecătoriilor Buftea şi a sectorului Ilfov. Altfel spus, consilierii de probaţiune din cadrul SPB întocmesc, la solicitarea judecătoriilor din aria de competenţă, referate de evaluare pentru persoanele care au comis diverse infracţiuni şi pentru care instanţa apreciază că informaţiile prezentate de către consilieri ar fi utile în luarea deciziei privind sentinţa care urmează a fi dată. De asemenea, SPB desfăşoară activităţile specifice la nivelul celor două penitenciare care se află în aria sa de competenţă: Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Jilava. În cazul colaborării cu penitenciarele consilierii de probaţiune sunt implicaţi în activităţi specifice în cadrul comisiilor de liberare condiţionată şi a comisiilor de individualizare a pedepsei. În ceea ce priveşte, relaţia cu reprezentanţii poliţiei, SPB răspunde solicitărilor venite din toate cele 26 de secţii de poliţie plus Poliţia Transporturi feroviare. De asemenea, SPB derulează activităţi specifice pentru redactarea de referate de evaluare şi pentru parchetele de pe raza municipiului Bucureşti.

În acelaşi timp, datorită specificului activităţilor desfăşurate pentru realizarea nevoilor beneficiarilor, SPB colaborează cu o reţea de instituţii dinafara sistemului juridic: unităţi de învăţământ, instituţii medicale, organizaţii neguvernamentale, firme private. Strategia de implementare şi dezvoltare a instituţiei probaţiunii în România a inclus şi elemente care vizau creşterea nivelului de informare a diferitelor categorii de populaţie privind scopul şi obiectivele acestei insituţii. a personalului din instituţiile cu care serviciile probaţiune îşi propuneau să colaboreze (unităţi de învăţământ, instituţii medicale, organizaţii neguvernamentale, firme private), dar şi a profesioniştilor din mediul universitar. Fiecare dintre aceste categorii de persoane a beneficiat de campanii de informare adecvate scopurilor şi obiectivelor pe care instituţia probaţiunii şi le propunea să le atingă în relaţiile cu instituţiile în care aceste persoane activau.

Ministerul Justiţiei

Administraţia Naţională a Penitenciarelor Direcţia Probaţiune

Tribunalul Bucureşti

PMS Rahova PMS Jilava Serviciul de Probaţiune Bucureşti

Parchetele

LegendăRelaţii de subordonareRelaţii de colaborare

126

Secţiile de poliţie din Municipiul

BucureştiJudecătoriile

Serviciile de Probaţiune din ţară

În ceea ce priveşte vizibilitatea în cadrul reţelei instituţionale cu care colaborează (unităţi de învăţământ, instituţii medicale, organizaţii neguvernamentale, firme private), reprezentanţii SPB au desfăşurat activităţi de informare a instituţiilor incluse în reţeaua de colaboratori. De-a lungul anilor, SPB a reuşit să stabilească relaţii de colaborare cu aceste instituţii, mulţi dintre beneficiarii SPB având acces la serviciile furnizate de unităţile de învăţământ şi de către unităţile medicale (îndeosebi consumatorii de droguri). Organizaţiile neguvernamentale au colaborat şi ele cu SPB. Programele derulate de către organizaţiile care activau în domeniul protecţiei drepturilor omului, al reintegrării sociale a persoanelor defavorizate, al serviciilor de asistenţă socială, medicală au vizat frecvent rezolvarea problemelor identificate la nivelul beneficiarilor SPB. De altfel, putem spune că SPB a reusit să-şi creeze o reţea stabilă de colaboratori, rămânând însă deschis la orice iniţiativă de colaborare venită din partea altor instituţii. Pe de altă parte, consilierii de probaţiune din SPB au iniţiat, de cele mai multe ori cu ocazia sărbătorilor, proiecte în care beneficiarii erau implicaţi direct în activităţile desfăşurate (activităţi de ajutorare a bătrânilor din centre, oferirea de cadouri, activităţi specifice îngrijirii spaţiului verde din centrele pentru bătrâni).

Serviciul de probaţiune Bucureşti a iniţiat şi o serie de acţiuni menite să-i asigure vizibilitate în mediul academic şi implicare reprezentanţilor acestui mediu în realizarea unor materiale şi cursuri de formare a specialiştilor în domeniul probaţiunii. Strategia adoptată de reprezentanţii instituţiei s-a materializat sub forma unei colaborări cu reprezentanţi ai Universităţii Bucureşti, care au iniţiat un program masteral la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, program care a beneficiat şi de elaborarea unor suporturi de cursuri universitare pe teme din domeniul probaţiunii. Colaborarea SPB cu mediul academic s-a concretizat şi prin organizarea unor conferinţe internaţionale la care au fost invitaţi reprezentanţi ai profesioniştilor din probaţiune, dar şi ai mediului academic care au prezentat lucrări ştiinţifice realizate pe baza cercetărilor derulate la nivelul sistemului de probaţiune.

O altă instituţie cu care SPB a încercat să colaboreze pentru a-şi asigura vizibilitatea în comunitate a fost cea a presei. Relaţia cu jurnaliştii a fost abordată cu prudenţă de SPB, care a reuşit să evite contactul cu reprezentanţii presei care din dorinţa de a aduce în atenţia cititorilor cazuri senzaţionale care ar putea periclita misiunea SPB. Nu trebuie să uităm faptul că, instituţia probaţiunii se fundamentează pe ideea menţinerii infractorului în comunitate şi promovează principiul respectării confidenţialităţii asupra datelor beneficiarilor, eliminând pe cât posibil etichetarea şi stigmatizarea acestora. Toate acestea în scopul facilitării integrării în comunitate şi abandonării modului de viaţă delincvent.

2.2. Organizarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti

La momentul realizării investigaţiilor noastre, organigrama SPB includea în structura sa, un post de şef de serviciu, un supervizor, un manager informaţional şi un consilier responsabil cu relaţiile publice. La începutul anului 2007 în cadrul SPB existau 10 consilieri de probaţiune, din care unul deţinea funcţia de şef de serviciu, iar din februarie unul deţinea funcţia de supervizor. Numărul consilierilor a crescut din martie 2007, când au venit în SPB noi angajaţi, în total 20 de consilieri de probaţiune: consilierii cu vechime (8) şi consilieri la începutul activităţii (12).

Grupul consilierilor cu vechime nu era însă omogen, din acest grup făceau parte atât consilieri care au lucrat în probaţiune încă din faza în care aceasta reprezenta un experiment dezvoltat de organizaţii neguvernamentale, cât şi de consilieri care au intrat în sistem în anul 2000. Din punct de vedere al gradelor profesionale, consilierii erau împărţiţi pe trei categorii: consilieri de probaţiune gradul III – I. Trecerea unui consilier de la un grad inferior la unul superior se făcea pe bază de concurs organizat de Direcţia de Probaţiune. Pentru înscrierea la concurs existau criterii de vechime care trebuiau îndeplinite. Această categorie de consilieri beneficiase de-a lungul activităţii lor în SPB de cursuri de formare cu experţi internaţionali şi de vizite de lucru în Olanda şi Marea Britanie.

Consilierii de probaţiune care au intrat în martie 2007 în SPB, prin concurs, au fost incluşi într-un stagiu de pregătire intensivă imediat după angajarea lor pentru a putea fi familiarizaţi cu specificul activităţii din probaţiune. Aceşti consilieri fiind incluşi în perioada de stagiatură care urma să fie încheiată printr-un concurs. Consilierii de probaţiune sunt absolvenţi de studii superioare în domeniile: Drept, Sociologie, Asistenţă Socială şi Psihologie. Studiile lor au fost completate de majoritatea consilierilor cu studii masterale cu tema: „Administrarea comunitară a justiţiei”, organizate de către Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. În plus, unii consilieri au fost formaţi pentru a desfăşura activităţi specifice unor poziţii din organigramă: şef serviciu, supervizor, manager informaţional, PR, consiliere victime, recrutarea şi organizarea muncii voluntarilor din probaţiune.

Activitatea consilierilor de probaţiune este evaluată anual de către şeful SPB şi de către inspectorii de probaţiune din Direcţia de Probaţiune. Începând din 2007, activitatea consilierilor este evaluată periodic şi de către supervizor. Printre criteriile incluse în grila de evaluare a consilierilor de probaţiune de către supervizorul SPB se afla şi preocuparea consilierului de a-şi îmbunătăţi pregătirea profesională „autoperfecţionare/valorificarea experienţei dobândite (interes pentru îmbunătăţirea activităţii practice,

127

capacitatea de a transpune în practică cunoştinţele teoretice dobândite)” ii. De altfel, consilierii de probaţiune pot opta pentru participarea la cursurile de training organizate pentru atestarea ca moderatori pentru programele de asistenţă şi consiliere derulate de SPB (de exemplu, programele: Unu-la-Unu, Gândeşte-te şi schimbă - STOP, Dezvoltarea abilităţilor sociale – minori - DAS).

3. Evoluţia Serviciului de ProbaţiuneBucureşti în anul 2007Anul 2007 a însemnat pentru serviciile de probaţiune din România introducerea obligativităţii solicitării

de către organele de urmărire penală sau instanţa de judecată a întocmirii referatelor de evaluare în cauzele cu infractori minori, ca urmare a intrării în vigoare la 1 aprilie, a articolului 482 din Codul de procedură penală.

„Art.482 (1) În cauzele cu infractori minori, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, potrivit legii. (2) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului şi perspectivele de reintegrare socială a acestuia. (3) Datele privind persoana minorului se referă la: a) starea fizica şi profilul psihologic ale minorului; b) dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului; c) mediul familial şi social în care a trăit şi s-a dezvoltat minorul; d) factorii care influenţează conduita minorului şi care au favorizat comportamentul infracţional al acestuia; e) trecutul infracţional al minorului; f) comportamentul minorului inainte şi după comiterea faptei. (4) La întocmirea referatului de evaluare, Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor poate consulta medicul de familie al minorului, profesorii acestuia, precum şi orice alte persoane care pot furniza date despre persoana minorului.”iii

Spre deosebire de ceilalţi consilieri din sistemul de probaţiune, consilierii de probaţiune din SPB au fost nevoiţi, în prima jumătate a anului 2007, să facă faţă cerinţelor impuse de introducerea în sistemul de justiţie românesc a articolului 482, dar şi cerinţelor implementării activităţilor de supervizare în domeniul probaţiunii. Deoarece studiul desfăşurat de noi a avut drept scop evidenţierea practicilor şi strategiilor adoptate de consilierii de probaţiune în contextul reformării sistemului de justiţie şi adaptării lui la normele europene din domeniu, ne vom concentra în cele ce urmează, în primul rând, asupra consecinţelor aplicării articolului 482. Întrucât informaţiile pe care le-am obţinut pe parcursul investigaţiilor ne-au confirmat faptul că evoluţia implementării articolului 482 la nivelul SPB a fost direct influenţată şi de experimentarea programului de supervizare, am considerat că este necesar să abordăm şi acest subiect pentru a ilustra contextul în care s-a desfăşurat activitatea consilierilor de probaţiune din Bucureşti.

Programul experimental de supervizare a început la 1 martie 2007 şi a debutat cu alegerea unui supervizor. Această funcţie putea fi ocupată de un consilier de probaţiune ales prin vot de către ceilalţi consilieri din serviciile de probaţiune. Aflat la începutul activităţii sale, supervizorul a încearcat să-şi impună strategia de supervizare care necesita respectarea planului de supervizare pe care l-a întocmit şi l-a adus la cunoştinţa consilierilor: supervizare iniţială, supervizare continuă, norme de realizare şi standarde pentru referatele de evaluare realizate pentru minori şi adulţi, cerinţe pentru desfăşurarea activităţii de supraveghere. Scopul implementării activităţii de supervizare la nivelul serviciilor a fost acela de a contribui la dezvoltarea unor bune practici în domeniul probaţiunii.

Iniţierea programului de supervizare a generat reacţii diferite din partea consilierilor de probaţiune, reacţii concretizate, în mare parte, sub forma rezistenţei directe la încercările supervizorului de implementare a ideilor şi principiilor supervizării în practica curentă a consilierilor. Reacţiile de rezistenţă la programul de supervizare au fost generate îndeosebi de disfuncţiionalităţile legate de comunicare şi de momentul ales pentru implementarea acestui program. Lipsa unui cadru legislativ care reglementează statutul şi atribuţiile supervizorului au fost alte motive invocate de către consilierii de probaţiune care au parcurs de-a lungul timpului toate etapele de dezvoltare a SPB: „Am înţeles că există un proiect cu englezii pe partea de supervizare şi se doreşte aplicarea acestui model englezesc cu supervizorul. Dar mai e mult pâna vom ajunge la nivelul sistemului englez de probaţiune ca să avem şi supervizor... mai e mult încă nu avem o strategie la nivel naţional pentru supervizare nu mi se pare normal ca la momentul de faţă să se facă supervizare atâta timp cât nu este ceva legal pentru că nu este prevăzut nicăieri acest supervizor, respectiv atribuţiile lui, îndatoririle lui că are şi el Mi se pare că şi aici există multe lacune. Pe noi ne-a derutat cu totul activitatea de supervizare. Au existat multe tensiuni, nu ne-a adus nimic bun”. Promotorii programului de supervizare au încercat şi ei să aducă argumente pentru continuarea experimentului în ciuda dificultăţilor legate de coincidenţa intrării în vigoare a articolului 482 şi a rezistenţei consilierilor: “E o idee veche care a luat amploare acum pentru că a existat şi un proiect Phare de pregătire a supervizorilor. Un moment de adaptare la normele europene. A coincis cu 482, dacă era după mine nu aş fi început supervizarea acum, dar a fost un proiect. Eu am înţeles ce înseamnă supervizarea în 2002 când am fost în Londra două săptămâni. Am fost ca o sugativă, dar m-am întors entuziasmată şi una din idei a fosr

128

supervizarea. Am întâlnit supervizori, mi se pare că supervizorul are un rol important în a atinge calitatea, în a umaniza acele statistici pe care au impresia că sunt relevante pentru majoritatea statelor. Ideea de supervizare are ceva uman, am încercat să o punem în aplicare de nenumărate ori, să folosim nişte mecanisme: întâlnirile, discuţiile, evaluarea nevoilor echipei, porneşte de la nevoi.”

4. Consecinţele aplicării art. 482 la nivelul Serviciului de Probaţiune Bucureşti5.

Intrarea în vigoare a articolului 482 a făcut posibilă, la nivelul celor 41 de servicii de probaţiune, înregistrarea, la sfărşitul anului 2007, unui număr de 7.045 de solicitări de referate pentru dosare în care erau implicaţi minori, din acestea doar 46,13% dintre referate au fost elaborate. iv În ceea ce priveşte Serviciul de Probaţiune Bucureşti, numărul solicitărilor venite din partea poliţiei şi parchetului pentru anul 2007 a fost de 1939de adrese.v

În acest context, intrarea în vigoare a articolului 482 a generat intrarea în evidenţa SPB a unui volum mare de solicitări pentru realizarea de referate de evaluare pentru minori. Obligativitatea redactării referatelor de evaluare pentru cauzele cu minori de către consilierii de probaţiune din SPB însemna preluarea activităţilor derulate de către asistenţii sociali de pe lângă primăriile de sector în cazul minorilor delincvenţi, la solicitarea poliţiei. Spre deosebire de anchetele sociale, consilierii de probaţiune elaborau referatele de evaluare care presupuneau desfăşurarea unor activităţi de documentare mult mai complexe şi care corespundeau exigenţelor impuse de reprezentanţii Direcţiei de Probaţiune şi de programul de supervizare proaspăt intrat în derulare. În acelaşi timp, consilierii de probaţiune primeau solicitare de elaborare de referate de evaluare şi de la parchetele din aria teritorială de competenţă care instrumentau dosare cu minori. 1 aprilie 2007 a impus, de asemenea, obligativitatea redactării referatelor şi în toate dosarele cu minori instrumentate de instanţele de judecată şi asta într-un interval de „14 zile de la primirea solicitării”vi

Consecinţele directe ale aplicării noilor prevederi legale au fost deosebite şi au vizat chiar şi calitatea muncii consilierilor: „Volumul excesiv de mare. Acum suntem 20 de oameni şi sunt 20 00 de minori. Suntem limitaţi ca resursă umană, problema de spaţiu. Un alt dezavantaj: scăderea calităţii în cazul acestei încărcîturi. Scoţi referate pe bandă. A fost definit în CPP o serie de termeni care nu sunt de competenţa noastră ”dezvoltare morală, intelectuală”, care nu sunt noţiuni cu care operăm noi. Diferenţa de termeni cu care lucrează magistraţii şi noi. Ei lucrează cu pericol social noi cu risc de recidivă şi reintegrare.”

4.1. Consecinţele articolului 482 la nivelul sistemului de justiţieCreşterea volumului de muncă pentru consilierii de probaţiune şi imposibilitatea acestora de a respecta

termenele legale pentru redactarea referatelor de evaluare a dus la dpariţia unor disfuncţionalităţi la nivelul întrgului sistem de justiţie. La început, activitatea reprezentanţilor poliţiei, parchetelor, şi al judecătoriilor, a adus prelungirea termenelor de finalizare şi, apoi, blocarea activităţii legate de instrumentarea dosarelor în care erau implicaţi minorii. Dosarele aflate la poliţie nu puteau fi finalizate şi înaintate parchetelor deoarece nu aveau referatele de evaluare, dosarele aflate la 1 aprilie la parchete nu puteau fi încheiate pentru că lipseau referatele de evaluare, iar cauzele din instanţă nu puteau fi soluţionate întrucât le lipseau informaţiile prezentate în referatele de evaluare. Nerespectarea termenului (14 zile pentru instanţele de judecată şi 30 de zile pentru secţiile de poliţie) de către consilierii de probaţiune putea atrage sancţionarea cu amenzi de către parchete şi de către instanţe. În aceste condiţii, consilierii de probaţiune lucrau sub presiunea termenelor legale, a sancţiunilor cu amenzi şi a intervenţiilor directe ale reprezentanţilor celor trei instituţii.

Reprezentanţii poliţiei, presaţi la rândul lor de către parchete, au încearcat să găsească diverse soluţii pentru urgentarea redactării referatelor: intervenţii telefonice ale şefilor serviciilor de cercetări penale, deplasarea poliţiştilor la sediul SPB, deplasarea poliţiştilor cu minorii infractori şi părinţii lor la sediul SP pentru a uşura munca consilierilor.

4.2. Măsuri şi soluţii adoptate de către consilierii Serviciului de Probaţiune Bucureşti pentru rezolvarea situaţiei de criză

Situaţia creată ca urmare a articolului 482 a fost rapid analizată de către consilierii de probaţiune şi şeful serviciului. Dezbaterile organizate în jurul situaţiei existente la nivelul SPB s-au centrat pe ideea identificării unor soluţii pe termen scurt şi lung pentru a debloca activitatea, dar şi pentru a evita prelungirea problemelor generate. Coincidenţa derulării în acelaşi interval a programului de supervizare a făcut posibilă stabilirea unei priorităţi precum calitatea muncii, fapt pentru care consilierii de probaţiune au decis să-şi asume toate consecinţele realizării activităţilor specifice în cele mai bune condiţii de calitate impuse cadrul supervizării şi al inspecţiei anuale realizate de către Direcţia de Probaţiune. Odată stabilită prioritatea activităţii lor, consilierii au încercat să identifice posibilelor strategii de ieşire din criză. Printre ideile avansate pe parcursul intervenţiilor consilierilor s-au numărat cele privind:

• organizarea eficientă a muncii;

129

• informarea reprezentanţilor poliţiei, parchetelor şi ai instanţelor privind problemele cu care se confruntă SPB;

• întocmirea unei documentaţii care să constituie argument pentru Direcţia de Probaţiune pentru iniţierea unei modificări legislative menite să elimine prevederile care blocheaza activitatea SPB (eliminarea obligativităţii întocmirii referatelor de evaluare pentru toţi minorii investigaţi de poliţie;

• angajarea de personal pe perioadă determinată (soluţie care nu e agreată de staff care apreciează o diminuare a calităţii referatelor de evaluare);

• creşteri salariale care să motiveze munca peste program a consilierilor.Odată stabilite aceste direcţii de intervenţie, au fost desemnaţi consilierii de probaţiune care urmau să se

implice, în perioada imediat următoare, în activităţile necesare deblocării situaţiei. Alături de consilierii desemnaţi, fiecare consilier avea responsabilitatea de a se implica direct în informarea reprezentanţilor instituţiilor cu care veneau în contact privind situaţia şi măsurile luate de SPB, dar şi în organizarea activităţii conform planului stabilit.

Soluţiile care vizau organizare eficientă a muncii au dus şi la formularea unor criterii de realizare în regim de urgenţă a referatelor de evaluare pentru: minori sub 16 ani, referatele care erau solicitate de către instanţele de judecată, referatele solicitate de poliţie şi Parchet în care faptele au fost realizate prin folosirea armelor, făptuitorii erau arestaţi preventiv sau se aflau în închisoare, făptuitorii erau persoane care puteau fi încadrate în categoria copiilor străzii sau aveau un domiciliu necunoscut, instabil. Realizarea unei Baze de date pentru solicitările de referate şi datele relevante privind aceste referate a fost acceptată după ce încercarea de a realiza un Dosar intrări adrese solicitări de referate pentru minorii cercetaţi de secţiile de poliţie (26 secţii de poliţie plus Poliţia Transporturi feroviare) s-a dovedit a fi mai greu de întreţinut şi nu oferea avantajele unei baze de date electronice (accesarea rapidă a informaţiilor privind persoanele care au fost solicitate referatele de evaluare). Repartizarea de către şeful serviciului a referatelor de evaluare, conform numărului stabilit pentru fiecare tip de consilier: 6 referate ieşite pe lună pentru consilierii vechi şi de la 3 referate pe lună (pentru primele 6 luni de activitate) până la 6 referate pe lună pentru consilierii aflaţi în stagiu de 1 an, a fost o altă soluţie pusă în practică la nivelul SPB. Pentru detensionarea relaţiilor cu reprezentanţii poliţiei, cu instanţele de judecată şi parchetele, şeful serviciului a decis să fie transmisă o adresă către aceste instituţii pentru a le informa despre situaţia existentă la nivelul SPB.

Una din particularităţile aplicării articolului 482 rezidă în faptul că cele mai mari consecinţe negative asupra activităţii consilierilor au fost resimţite la nivelul oraşelor mari şi, în special, la nivelul SP Bucureşti unde numărul minorilor investigaţi pentru diverse fapte este cu mult mai mare decât în alte comunităţi urbane. Cu toate că, efectele articolului 482 au fost diferite ca intensitate la nivelul altor servicii, reprezentanţii SP Bucureşti au reuşit să coalizeze în jurul lor toate SP din ţară şi să iniţieze dezbateri la nivelul întregului sistem de probaţiune privind organizarea SP pentru a ieşi din criza generată de aplicarea modificărilor Codului de procedură penală.

Criza generată de aplicarea articolului 482 a determinat readucerea în discuţie a situaţiei serviciilor de probaţiune, insistându-se pe ideea necesităţii unei autonomii financiare şi organizatorice asemeni Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Altfel spus, criza a fost folosită de liderii consilierilor de probaţiune ca argument pentru relansarea în discuţie şi a unor idei mai vechi. Au fost vehiculate cu această ocazie idei privind necesitatea modificărilor legislative pentru eliminarea 482, dar şi alte idei privind necesitatea dezvoltării sistemului naţional de probaţiune.

Concluzii

Aşa cum am văzut, anul 2007 a însemnat anul implementării a două elemente care au produs perturbări la nivelul activităţii curente a serviciilor de probaţiune din România. În ceea ce priveşte Serviciul de Probaţiune din Bucureşti, aplicarea modificărilor procedurale şi introducerea supervizării au determinat din partea consilierilor iniţiativa organizării şi identificării unor soluţii viabile. Dacă în prima fază, aceştia au încercat să găsească soluţii menite să organizeze mai bine activitatea pentru a rezolva toate solicitările venite dinspre instituţiile abilitate, în faza a doua, serviciile de probaţiune au încercat să intervină în scopul iniţierii unor modificări legislative menite să deblocheze situaţia.

Preocuparea consilierilor din SPB de a se implica în rezolvarea situaţiei prin iniţiative menite să aducă la cunoştinţa Direcţiei de Probaţiune şi a reprezentanţilor instituţiilor direct afectate de situaţia de criză, au fost completate de acţiuni menite să eficientizeze activitatea şi să asigure ieşirea referatelor de evaluare în termenul legal. Eficientizarea activităţii de redactare a referatelor s-a făcut în condiţiile în care au crescut şi exigenţele referitoare la calitatea referatelor de evaluare sau a activităţii de supraveghere. Deşi aflată în fază experimentală, introducerea supervizării la nivelul SPB în acelaşi interval de timp cu articolul 482 a contribuit la agravarea situaţiei. Cerinţa impusă de supervizare, dar nu numai, de a utiliza mai multe surse de informaţii în colectarea datelor privind evoluţia infractorului până la cercetarea lui pentru comiterea de infracţiuni, dar şi insistenţa de a realiza vizite la domiciliul acestuia în condiţiile în care serviciul nu dispunea de maşini care să permită

130

deplasarea în aceeaşi zi în mai multe zone ale Bucureştiului, au îngreunat derularea activitătilor de redactare a referatelor. Coincidenţa aplicării celor două modificări ale activităţii în probaţiune a transformat o idee bună, ne referim la cea a supervizării, care se aplică cu succes în sistemul de probaţiune britanic, într-un element perturbator pentru Serviciul de Probaţiune Bucureşti care a fost prins între două cerinţe: una care îi impunea să crească numărul referatelor de evaluare pentru a finaliza solicitările intrate în evidenţa SPB şi a respecta termenele legale şi alta care îi solicita creşterea calităţii, sistematizarea şi uniformizarea practicilor din sistemul de probaţiune din România.

Reacţia consilierilor de probaţiune şi a reprezentanţilor instituţiilor afectate de aplicarea articolului 482 a determinat luarea în discuţie la nivelul Ministerului Justiţiei a unui proiect de modificare a acestuia. Concret, aceste modificări nu au fost atât de radicale cum ar fi dorit practicienii din serviciile de probaţiune (redactarea referatelor doar în cazul în care instanţa de judecată solicita acest lucru), soluţia adoptată la nivelul ministerului fiind mai degrabă una care întreţine o situaţie de disconfort la nivelul SPB. Textul articolului 482 a fost modificat printr-o ordonanţă de urgenţă publicată în martie 2008vii, la aproape un an de la aplicarea lui în forma iniţială. Dacă în cadrul articolului 482, aşa cum era valabil la 1 aprilie 2007, era prevăzută obligativitatea întocmirii referatului de evaluare „organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, potrivit legii”, articolul modificat prin ordonanţă stipula în termeni precişi obligaţia de a dispune elaborarea referatului de evaluare doar pentru instanţele de judecată: referatele se redactează în cauzele cu minori în situaţia în care nu au fost redactate în cursul urmăririi penale. Dificultăţile apar în momentul în care se face referire la cazurile în care procurorul poate solicita întocmirea referatului de evaluare. Procurorul poate dispune întocmirea referatului de evaluare „atunci când consideră necesar” în dosarele în care minorii au calitatea de învinuiţi sau inculpaţi.

Disfuncţionalităţile sesizate pe parcursul investigaţiilor noastre au pus în evidenţă o serie de factori care au contribuit la producerea situaţiei de criză. Dintre aceştia, menţionăm: lipsa unei documentări prealabile a persoanelor implicate în reformarea şi implementarea normelor europene privind specificul activităţii de probaţiune şi volumul de activitate care urma să fie transferat către serviciile de probaţiune, lipsa consultării consilierilor de probaţiune anterior aplicării acestor modificări legislative, lipsa unei viziuni de ansamblu asupra reformei sistemului juridic românesc, ignorarea semnalelor privind efectele negative ale modificării procedurilor privind instrumentarea cazurilor în care sunt implicaţi minorii delincvenţi.

Acţiunile consilierilor din serviciile de probaţiune au avut şi efecte mai puţin aşteptate pentru consilieri. Încercările consilierilor de a obţine unele creşteri salariale au eşuat în momentul în care au obţinut modificarea articolului 482. Reprezentanţii Ministerului Justiţiei s-au folosit de această modificare, argumentând menţinerea veniturilor la acelaşi nivel cu reducerea volumului activităţii ca urmare a aplicării noului articol 482. La fel au fost argumentate şi suplimentările de personal cerute de consilieri pentru a desfăşura în bune condiţii activităţile specifice. Consecinţele acestor decizii, luate de reprezentanţii Ministerului Justiţiei, nu au întârziat să apară la nivelul consilierilor din cadrul Serviciului de Probaţiune Bucureşti: unii consilieri de probaţiune au ales să părăsească sistemul de probaţiune deşi aveau experienţă în probaţiune şi rezultate bune, alţii, îndeosebi cei cu studii juridice, se pregătesc să părăsească activitatea de probaţiune şi să intre în magistratură unde activitatea depusă le oferă mai multe satisfacţii de natură financiară, dar şi protecţie mai mare faţă de riscurile pe care le implică contactul cu mediul infracţional.

Bibliografie Ligia Dumitraşcu, Valentin Schiaucu, Supravegherea în comunitate, în: Valentin Schiaucu, Rob Canton (coord.), Manual de probaţiune, Euro Standard, Bucureşti, 2008, p. 158 Ramona Ghedeon, Raluca Ionescu, Monica Palaghia, Noemi Molnar, Sorin Simon, Debutul supervizării în cadrul serviciilor de probaţiune în România, în: Valentin Schiaucu, Rob Canton (coord.), Manual de probaţiune, Euro Standard, Bucureşti, 2008, p. 441Legea nr.356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, Monitorul Oficial nr. 677/7 august 2006, disponibilă la: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=16059 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedură penală, Monitorul Oficial Partea I Nr. 224/24.03.2008, disponibil la: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_11503/OUG/nr./31/2008/privind/modificarea/Codului/de/procedura/penala.html Date statistice furnizate de Serviciul de Probaţiune Bucureşti Art. 8 lit. f din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune, Monitorul Oficial din 29/11/2000 republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 844 din 16/12/2008 Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedură penală, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 224 din 24/03/2008

131

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_11503/OUG/nr./31/2008/privind/modificarea/Codului/de/procedura/penala.html


http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=16059

LE SERVICE DE PROBATION BUCAREST DANS LE CONTEXTE DE LA REFORME DU SYSTEME DE JUSTICE ROUMAIN. ÉTUDE DE CAS : LES CONSEQUENCES DE LA MISE EN OEUVRE DE

L'ARTICLE 482 DU CODE DE PROCEDURE PENALE - LE 1ER AVRIL 2007

Dr. Ecaterina BALICAChercheur scientifique III

Institut de Sociologie de l’Académie Roumaine

I. Introduction

Les expériences positives enregistrées au niveau des Etats européens, et pas seulement, dans le domaine de la probation, aussi que le besoin d’allégement du système juridique roumain du grand nombre de personnes punis d’une peine privative de liberté et de réduction des coûts pour le fonctionnement du système pénale classique, ont créé le contexte favorable pour l’initiation et le développement de l’institution de la probation en Roumanie. En même temps, l’institution de la probation a été constituée autour de l’idée du besoin du développement d’un système de mesures alternatives pour la punition des délinquants, mesures qui permettent, en même temps l’allégement du système pénitencier de la surpopulation mais aussi la « réhabilitation juridique et sociale des personnes qui ont commis des infractions, la diminution du risque de commettre des infractions et la prévention de nouveaux délits, la protection du public et des victimes/augmentation de la sécurité sociale, réparation du préjudice envers la communauté.”viii

Le début de l’institution de probation dans notre pays a été marqué par le programme pilote lancé par le Pénitencier de Haute Sécurité Arad (1996), programme développé deux ans plus tard dans 9 ville du pays (1998). En 2000, suite à l’entrée en vigueur de l’Ordonnance du gouvernement 92/2000 sur l’organisation et le fonctionnement des services de réintégration et de surveillance, l’institution de la probation a entré dans une nouvelle étape d’évolution, étape qui a marqué la création des services de probation au niveau national. Les années suivant l’étendue spatiale des services de probation ont été destinés au renforcement et réglementation du cadre légal de fonctionnement du système de probation. On a élaboré des lois pour renforcer l’activité et le statut des conseillers de probation : Loi no. 129/2002, Loi no.126 du 4mai 2006 sur le statut du personnel des services de probation, Loi 327/2006 sur la grille de salaires et autres droits.

Initialement, dans le cadre des services de probation se déroulaient, principalement, deux types d’activités : rédaction des rapports d’évaluation pour les mineurs et les adultes qui ont commis des infractions et la surveillance des personnes pour lesquelles le tribunal a ordonné le respect des mesures et des obligations en vertu des articles 863 alinéa 1 lettres a) –d) et 863 alinéa 3 lettres a) – f) du Code Pénal ou des mineurs condamnés en vertu de l’art. 1101 ou pour lesquels une mesure éducative de liberté surveillée a été prise art. 103 alinéa 3 lettre A-c du Code Pénal. A partir de 2006, suite à l’entrée en vigueur de la Loi no. 275/2006 sur l’exécution des peines et les mesures ordonnées par le pouvoir judiciaire pendant le procès pénal, les conseillers de probation ont l’obligation de participer aux comités d’individualisation des peines et aux comités de libération conditionnelle, activités qui ont lieu dans les pénitenciers de la zone de compétence territoriale.

On a considéré comme bénéficiaires des services de probation les personnes condamnées pour infractions moins dangereuses pour la communauté (d’habitude des personnes qui ont commis des infractions punissables par le Code de Pénal à des peines privatives de liberté jusqu’à 4 ans) : mineurs condamnés à la liberté surveillée et adultes pour lesquels on a disposé la suspension de la peine sous surveillance du SP, personnes malades du HIV/tuberculose, usagers de drogues, personnes atteintes de troubles mentaux.

II. Étude de cas : Le Service de Probation près le Tribunal Bucarest - Les conséquences de la mise en oeuvre de l'article 482 du Code de Procédure pénale

1. Méthodologie de la recherche

Etant donné que les ressources dont on a disposé au moment de nos investigations, ne nous ont pas permis d’analyser le fonctionnement de l’entier système de probation dans les conditions de la mise en œuvre dans 2007 de certaines normes européennes, nous avons choisi de concentrer nos investigations sur le Service de Probation Bucarest. Le choix de ce service de probation pour cette étude de cas a été fait aussi pour une autre raison. Il s’agit du fait que ce service dessert tous les six cours de justice subordonnées au Tribunal Bucarest et a des attributions dans la plus grande ville du pays. Les investigations faites au niveau du service de Probation près le Tribunal Bucarest (SPB) ont eu comme but la mise en évidence de la façon dont cette institution a fonctionné

132

au cours de l’année 2007 quand on a mis en œuvre les normes européennes pour les cas impliquant des mineurs et les bonnes pratiques dans le domaine de la probation, en déroulant le programme expérimental de surveillance. Les normes européennes sur les affaires impliquant des mineurs se sont concrétisées à l’aide de l’article 482 du Code de Procédure Pénale entré en vigueur le 1er avril 2007. L’article 482 établissait par ses dispositions l’obligation des organes de poursuite pénale (police et parquets) ou des tribunaux de demander des rapports d’évaluation pour les cas impliquant des délinquants mineurs. La responsabilité de la rédaction de ces rapports d’évaluation est parvenue aux conseillers de probation des 41 services existants au niveau national. L’étude de cas réalisé au niveau du Service de Probation Bucarest a essayé de capter les pratiques et les réactions des conseillers dans le contexte du surcroît de l’activité SPB, les stratégies élaborées pour sortir de la crise et leur achèvement.

La méthodologie utilisée pendant la recherche a inclus aussi la réalisation des entretiens avec les salariés du Service de Probation Bucarest (conseillers de probation (juristes, psychologues), superviseur) et l’observation participante au cours des 8 mois d’activité comme conseiller de probation au sein du Service de Probation du Tribunal Bucarest (1er février- 15 octobre 2007). Les entretiens faits au niveau du SPB ont été structurés d’une manière qui nous permette d’obtenir des informations sur les pratiques et les stratégies adoptées pour l’intégration des normes européennes au niveau du système juridique roumain et la réaction du système de probation face à l’impasse créée.

2. Le Service de Probation Bucarest2.1. Le système relationnel du Service de Probation Bucarest

Le système national de probation est formé de 41 services de probation qui fonctionnent auprès les tribunaux départementaux. Le SPB, tout comme les autres services de probation, est sous l’autorité d’un tribunal, dans ce cas il s’agit du Tribunal Bucarest et de la Direction de Probation du Ministère de Justice. Le service de probation fonctionne auprès le tribunal Bucarest et dépend financièrement de celui-ci. Le SPB est également subordonné à la Direction de Probation du Ministère de Justice, celle-ci assurant la coordination et la mise en œuvre des stratégies de développement, les règlements portant sur l’activité professionnelle (embauche du personnel, formation, formation continue, supervision).

Le SPB, en tant qu’élément du système judiciaire, a des relations de collaboration avec d’autres institutions impliquées dans la réalisation de la justice : police, tribunaux, parquets, Administration Nationale des Pénitenciers, autres services de probation du pays (voir tableau 1). Les relations du SPB avec les autres parties du système judiciaire ont bénéficié de mesures visant la facilitation de l’accès des professionnels à l’information sur le spécifique de la probation en Roumanie. Etant donné que l’institution de la probation a une histoire quasiment récente en Roumanie, sa stratégie de développement a inclus aussi des campagnes d’information des professionnels du système juridique (juges, procureurs, conseillers juridiques, le personnel du système pénitencier, représentants de la police) sur le but et les objectifs de cette institution. Les activités d’information du personnel du système juridique ont eu comme but leur familiarisation avec les particularités des activités caractéristiques à la probation, et aussi d’accepter l’idée d’une alternative aux peines d’emprisonnement pour les infractions moins graves. Les représentants de la Direction de Probation souhaitaient augmenter la disponibilité des juges et des procureurs de demander aux services de probation la préparation des rapports d’évaluation pour les affaires impliquant des mineurs et pour les cas impliquant des personnes qui, vu le degré faible de la gravité des infractions, mais aussi les particularités de ces personnes, pourraient recevoir une peine qui permettrait son maintien dans la collectivité sous la surveillance des conseillers.

Dans les premières années de fonctionnement de l’institution de la probation, les activités d’information adressées aux représentants du système juridique ont été plus intenses. Peu à peu, au fur et à mesure que la loi relative à l’activité des conseillers de probation a pris forme, le nombre des rencontres avec les professionnels du système juridique a été réduit. La fréquence de ces réunions a été influencée par les problèmes issus au cours de la collaboration institutionnelle, à la suite des changements législatives du système de probation.

Afin d’assurer une meilleure organisation dans la relation avec les institutions du système juridique on a nommé au niveau du SPB des conseillers de probation responsables de l’assurance d’une bonne relation avec les tribunaux, les parquets et les représentants de la police. A l’heure actuelle, le SPB a des réunions annuelles avec les représentants des tribunaux, des parquets et des postes de police.

Tableau 1. Service de Probation Bucarest – relations institutionnelles de subordination et collaboration

133

Les postes de police de Bucarest

Le Service de Probation Bucarest fonctionne près le Tribunal Bucarest en assurant les services nécessaires pour la bonne réalisation de l’acte de justice dans le cadre des 6 tribunaux départementales et du tribunaux de Buftea et du département Ilfov. Autrement dit, les conseillers de probation du SPB réalisent, à la demande des tribunaux de la zone de compétence, des rapports d’évaluation pour les personnes qui ont commis diverses infractions et pour lesquelles la cours considère que les informations présentées par les conseillers seront utiles dans la prise de la décision de la peine. En outre, le SPB déroule des activités spécifiques au niveau des deux pénitenciers qui se trouvent dans sa zone de compétence : le Pénitencier de Haute Sécurité Rahova et le Pénitencier de Haute Sécurité Jilava. Dans le cas de la collaboration avec les pénitenciers, les conseillers de probation sont impliqués dans des activités spécifiques dans le cadre des commissions de libération conditionnelle et des commissions d’individualisation de la peine. En ce qui concerne la relation avec les représentants de la police, le SPB répond aux demandes des toutes les 26 postes de police en plus de la Police des transports ferroviaires. De plus, le SPB entreprend des activités spécifiques afin de rédiger des rapports d’évaluation aussi pour les parquets du municipe Bucarest.

En même temps, en raison des activités spécifiques entreprises pour atteindre les besoins des bénéficiaires, le SPB travaille avec un réseau d’institutions en dehors du système juridique : écoles, institutions médicales, ONG (organisations non gouvernementales), entreprises privées. La stratégie de mise en œuvre et de développement de l’institution de la probation en Roumanie a comporté aussi des éléments visant l’augmentation du niveau d’information des différentes catégories de population sur le but et les objectifs de cette institution, du personnel des institutions avec lesquelles les services de probation voulaient collaborer (écoles, institutions médicales, organisations non gouvernementales, entreprises privées) mais aussi sur les professionnels universitaires. Chacune de ces catégories a eu des campagnes d’informations adéquates aux buts et aux objectifs que l’institution de la probation voulait obtenir dans les relations avec les institutions où ces personnes travaillaient.

En ce qui concerne la transparence dans le cadre du réseau institutionnel avec lequel ils collaborent (écoles, institutions médicales, ONG, entreprises privés), les représentants du SPB ont déroulé des activités d’information des institutions qui faisaient partie du réseau de collaborateurs. Au fil des ans, le SPB a réussi à établir des relations de collaboration avec ces institutions, une grande partie des bénéficiaires du SPB ayant accès

Ministère du Justice

Administration Pénitentiaire Nationale

Direction Probation

Tribunal Bucarest

PHS Rahova PHS Jilava

Service deProbation Bucarest

Parquets Les cours de justices

Services de Probation du pays

LégendeRelation de subordination Relation de collaboration

134

aux services fournis par les institutions scolaires et par les unités médicales (surtout usagers de drogues). Les organisations non gouvernementales ont collaboré, elles aussi, avec le SPB. Les programmes des organisations qui activaient dans le domaine de la protection des droits de l’homme, de la réinsertion sociale des personnes défavorisées, du service d’assistance sociale et médicale ont toujours visé la résolution des problèmes identifiés aux bénéficiaires du SPB. En outre, on peut dire que le SPB a réussi à créer un réseau stable de collaborateurs, tout en restant ouvert à toute initiative de collaboration de la part d’autres institutions. D’autre part, les conseillers de probation du SPB ont initié, le plus souvent à l’occasion des fêtes, des projets qui impliquaient directement les bénéficiaires dans les activités déroulées (activités pour aider les centres de personnes âgées, offrir des cadeaux, activités spécifiques de soin des espaces verts des centres pour personnes âgées).

Le service de probation Bucarest a aussi initié une série d’actions destinées à lui assurer une visibilité dans le domaine académique et l’implication des représentants de ce milieu pour élaborer des matériaux et des cours de formation pour les spécialistes dans le domaine de la probation. La stratégie adoptée par les représentants de l’institution s’est matérialisée sous la forme d’une collaboration avec les représentants de l’Université Bucarest qui ont lancé un programme de maîtrise à la Faculté de Sociologie et Assistance Sociale, programme qui a bénéficié de l’élaboration des supports de cours universitaires sur des sujets du domaine de la probation. La collaboration du SPB avec le milieu académique s’est concrétisé aussi par l’organisation des conférences internationales auxquelles on a invité des représentants des professionnels de la probation aussi que des représentants du milieu académique qui ont présenté ouvrages scientifiques fondés sur les recherches effectuées au niveau du système de probation.

Une autre institution avec laquelle le SPB a essayé de collaborer afin d’assurer une meilleure visibilité dans la communauté a été la presse. La relation avec les journalistes a été abordée avec prudence par SPB qui a réussi à éviter le contact avec les représentants de la presse qui à cause du désir d’apporter à l’attention des lecteurs des cas sensationnels, pourraient mettre en péril la mission du SPB. On ne doit pas oublier que l’institution de la probation est basée sur l’idée de maintien du délinquant dans la communauté et encourage le principe du respect de la confidentialité des données des bénéficiaires, éliminant dans la mesure du possible l’étiquetage et la stigmatisation de ceux-ci. Tout cela pour faciliter l’intégration dans la communauté et l’abandon du mode de vie délinquant.

2.2. L’organisation du Service de Probation Bucarest

Au moment de nos investigations, l’organigramme du SPB contenait un poste de directeur de service, un superviseur, un manager informationnel et un conseiller chargé des relations publiques. Au début de 2007 il y avait dans SPB 10 conseillers de probation dont 1 était le directeur du service, et à partir du février un était superviseur. Le numéro des conseillers a été augmenté depuis mars 2007 quand on a embauché des nouveaux conseillers, un total de 20 conseillers de probation : conseillers avec ancienneté (8) et conseillers au début de leur activité (12).

Toutefois, le groupe des conseillers avec ancienneté n’était pas homogène puisque de ce groupe faisaient partie des conseillers qui ont travaillé en probation depuis le moment où il était une expérimentation des organisations non - gouvernementales mais aussi des conseillers qui sont entrés dans le système en 2000. En ce qui concerne les diplômes professionnels, les conseillers sont divisés en trois catégories : les conseillers de probation degré III- I. Le passage d’un conseiller d’un degré inférieur à un degré supérieur se faisait suite à un concours organisé par la Direction de Probation. L’inscription à ce concours se faisait selon des critères d’ancienneté qui devaient être respectés. Cette catégorie de conseillers a bénéficié pendant l’activité dans le SPB de cours de formation avec des experts internationaux et des visites de travail en Hollande et Grande Bretagne. Les conseillers de probation qui ont été embauchés par le SPB en mars 2007, suite à un concours, ont été inclus dans un stage de formation intensive immédiatement après leur embauche afin de se familiariser avec le spécifique de l’activité de probation. Ces conseillers ont été inclus dans la période de stage qui allait se finir par un concours. Les conseillers de probation sont diplômés dans les domaines de: Loi, Sociologie, Assistance Sociale et Psychologie. La plupart des conseillers ont continué leurs études avec des masters sur le thème : « Administration communautaire de la justice », organisés par la Faculté de Sociologie et Assistance Sociale. De plus, certains conseillers ont été formés pour des activités spécifiques de l’organigramme : directeur de service, superviseur, manager informationnel, relations publiques, conseillers des victimes, recrutement et organisation du travail des bénévoles de la probations.

L’activité des conseillers de probation est évaluée annuellement par le directeur du SPB et par les inspecteurs de probation de la Direction de Probation. Depuis 2007, l’activité des conseillers est évaluée périodiquement aussi par le superviseur. Parmi les critères inclus dans l’échelle de notation des conseillers de probation par le superviseur SPB est aussi la préoccupation du conseiller d’améliorer sa formation professionnelle « amélioration de ses performances/ valorisation de l’expérience acquise (intérêt pour l’amélioration de l’activité pratique, la capacité de mettre en pratique les connaissances théoriques acquises)” ix. En outre, les conseillers de probation peuvent choisir de participer aux cours de formation organisés pour la

135

certification en tant que modérateurs des programmes d’assistance et conseil organisés par le SPB (par exemple, les programmes: Un-à-Un, Pense et change - STOP, Développement des habilités sociales- mineurs<développement des habilités sociales – mineurs - DAS).

3. L’évolution du Service Probation Bucarest en 2007

L'année 2007 a signifié pour les services de probation de Roumanie l'introduction de l'obligation de la police judiciaire ou du tribunal de solliciter la rédaction des rapports d'évaluation pour les infractions impliquant des mineurs, suite à l'entrée en vigueur de l'article 482 du Code de Procédure pénale le 1er Avril.

„Art.482 (1) Dans les affaires impliquant des délinquants mineurs, l’organe de poursuite pénale ou l’instance de jugement sont obligés, en vertu de la loi, de demander au Service de protection des victimes et de la réintégration sociale des infracteurs du domicile du mineur de rédiger le rapport d'évaluation. (2) Le rôle du rapport d'évaluation est de fournir à l'instance judiciaire des données concernant le mineur et ses perspectives de réintégration sociale (3) Les données concernant le mineur se rapportent à:a) l'état physique et le profile psychologique du mineur;b) le développement intellectuel et moral du mineur;c) le milieu familial et social où il a vécu et s'est formé;d) les facteurs qui influencent le comportement du mineur et qui ont favorisé son comportement délictuel.e) le passé infractionnel du mineur;f) le comportement du mineur avant et après avoir commis le délit.(4) Lorsque le rapport d'évaluation est rédigé, le Service de protection des victimes et de la réintégration sociale des délinquants peut consulter le médecin du mineur, ses professeurs ainsi que toute autre personne qui puisse fournir des informations au sujet du mineur.”x

Contrairement aux autres conseillers du système de probation, les conseillers du SPB ont dû affronter dans la première moitié de l'année 2007 les exigences requises par l'introduction de l'article 482 dans le système roumain de justice, mais aussi les exigences de la mise en oeuvre des activités de surveillance dans le domaine de la probation. Comme notre étude a eu comme but la mise en évidence des pratiques et des stratégies adoptées par les conseillers de probation dans le contexte de la réforme du système de justice et de son adaptation aux normes européennes du domaine, nous allons nous concentrer pour ce qui suit premièrement sur les conséquences de la mise en pratique de l'article 482. Etant donné que les informations que nous avons obtenues au cours de l'enquête ont confirmé le fait que l'évolution de la mise en pratique de l'article 482 au niveau du SPB a été directement influencée aussi par l'expérimentation du programme de surveillance, nous avons considéré qu'il est nécessaire d'aborder aussi ce sujet pour illustrer le contexte dans lequel les conseillers de probation de Bucarest ont déroulé leur activité.

Le programme expérimental de surveillance a débuté le 1er Mars 2007 par le choix d'un superviseur. Cette fonction pouvait être occupée par un conseiller de probation élu par vote par les autres conseillers des services de probation. Étant au début de son activité, le superviseur a essayé d’imposer sa stratégie de supervision qui exigeait de subir le plan de surveillance qu'il avait rédigé et sur lequel il avait informé les conseillers: surveillance initiale, surveillance continue, normes de mise en œuvre et standards pour les rapports d'évaluation rédigés pour les mineurs et les adultes, exigences pour le déroulement de l'activité de surveillance. Le but de la mise en pratique de l'activité de surveillance au niveau des services a été de contribuer au développement des bonnes pratiques dans le domaine de la probation.

L'initiation du programme de surveillance a déclenché des réactions différentes de la part de conseillers de probation, des réactions concrétisées en grande partie sous la forme de la résistance directe aux essais du superviseur d'appliquer les idées et les principes de la surveillance dans la pratique courante des conseillers. Les réactions de résistance au programme de surveillance ont été engendrées surtout par les dysfonctionnements concernant la communication et par le moment choisi pour la mise en oeuvre de ce programme. L’absence d'un cadre législatif qui réglemente le statut et les attributions du superviseur a constitué un autre motif invoqué par les conseillers de probation qui ont parcouru au cours du temps toutes les étapes de développement du SPB: « J'ai compris qu'il y a un projet de surveillance en collaboration avec les Anglais et qu'on souhaite appliquer ce modèle Anglais par rapport au superviseur. Mais il reste encore beaucoup pour atteindre le niveau du système de probation Anglais afin d'avoir un superviseur… on a encore beaucoup à faire, nous n'avons pas encore une stratégie nationale pour la surveillance, je ne trouve pas normal qu'on fasse à présent de la surveillance tant que cela n'est pas quelque chose de légal car le superviseur n'est prévu nulle part, ni ses attributions, ni ses devoirs parce qu'il doit en avoir. Il me semble qu'il y ait aussi beaucoup de lacunes. En ce qui nous concerne, l'activité de surveillance nous a complètement étourdi. Il y a eu beaucoup de tensions, on n'en a eu rien de bon. »

136

Les promoteurs du programme de surveillance ont essayé eux aussi d'apporter des arguments en faveur de la continuité de l'expérimentation en dépit des difficultés liées à la coïncidence de l'entrée en vigueur de l'article 482 et de la résistance des conseillers:

« C'est une idée ancienne qui a pris ampleur maintenant car il y a eu aussi un projet Phare de formation des superviseurs. Un moment d'adaptation aux normes européennes. Cela a coïncidé avec l'article 482, si j'avais pris la décision, je n'aurais pas commencé la surveillance maintenant, mais cela a été un projet. Moi, j'ai compris ce que signifie la surveillance en 2002 lorsque j'ai été à Londres pour deux semaines. J'ai été comme un papier buvard, mais je suis rentrée enthousiaste et une des idées a été la surveillance. J'ai rencontré des superviseurs, je trouve que le superviseur joue un rôle important dans l’acquis de la qualité, l’humanisation de ces statistiques quonl trouve relevantes pour la majorité des états. L'idée de surveillance a quelque chose d'humain, nous avons essayé de l'appliquer maintes fois, d'utiliser quelques mécanismes: les rendez-vous, les discussions, l'évaluation des besoins de l'équipe, cela part des besoins. »

4. Les conséquences de la mise en oeuvre de l'article 482 au niveau du Service de Probation de Bucarest

L'entrée en vigueur de l'article 482 a rendu possible, au niveau des 41 services de probation, l'enregistrement à la fin de l'année 2007 d'un nombre de 7.045 de demandes de rapports pour des dossiers impliquant des mineurs dont seulement 46,13% ont été rédigés.xi En ce qui concerne le Service de Probation de Bucarest, le nombre des requêtes venues de la part de la police et du parquet pour l'année 2007 s'est élevé à 1.939 adresses.xii

Dans ce contexte, l'entrée en vigueur de l'article 482 a généré l'entrée dans l'évidence du SPB d'un grand nombre de requêtes pour la rédaction des rapports d'évaluation pour des mineurs. Dans ce contexte, l'entrée en vigueur de l'article 482 a généré l'entrée dans l'évidence du SPB d'un grand nombre de requêtes pour la rédaction des rapports d'évaluation pour des mineurs. L'obligation de la rédaction des rapports d'évaluation pour les cas impliquant des mineurs par les conseillers de probation du SPB signifiait la prise en charge des activités déroulées par les assistants sociaux attachés aux mairies de secteur dans les cas aux mineurs délinquants, à la sollicitation de la police. Contrairement aux enquêtes sociales, les conseillers de probation rédigeaient les rapports d'évaluation qui étaient censés de dérouler des activités de documentation beaucoup plus complexes et qui correspondaient aux exigences imposées par les représentants de la Direction de Probation et par le programme de surveillance récemment mis en oeuvre.

En même temps, les conseillers de probation recevaient des demandes d'élaboration des rapports d'évaluation aussi de la part des parquets du territoire de compétence qui géraient des dossiers impliquant des mineurs. Le 1er Avril 2007 a aussi imposé l'obligation de l'élaboration des rapports dans tous les dossiers impliquant des mineurs gérés par les institutions judiciaires et cela dans une période de « 14 jours à partir de la réception de la demande. »xiii

Les conséquences directes de l’application des nouvelles dispositions légales ont été remarquables et ont visé même la qualité du travail des conseillers: « Le volume est trop élevé. Maintenant nous sommes 20 personnes et il y a 2000 mineurs. Nous sommes limités en tant que ressource humaine, problème d'espace. Un autre désavantage: la réduction de la qualité dans le cas de cette charge. On fait des rapports sur bande roulante. On a défini dans CPP une série de termes qui ne sont pas de notre compétence "développement moral, intellectuel", qui ne sont pas des notions que nous utilisons. La différence entre les termes avec lesquels travaillent les magistrats et nous. Ils travaillent avec le péril social, nous avec le risque de récidive et de réintégration. »

4.1 Les conséquences de l'article 482 au niveau du système de justice

L'augmentation du volume de travail des conseillers de probation et leur impossibilité de respecter les termes légaux pour l'élaboration des rapports d'évaluation a mené à l’apparition de quelques anomalies au niveau de l'entier système de justice. Au début, l'activité des représentants de la police, des parquets et des tribunaux civils a apporté la prolongation des termes d'achèvement et ensuite le blocage de l'activité liée à l'enquête des dossiers impliquant des mineurs. Les dossiers qui se trouvaient à la police ne pouvaient pas être achevés et envoyés aux parquets à cause de l’absence des rapports d'évaluation, les dossiers qui se trouvaient aux parquets le 1er Avril ne pouvaient être achevés parce qu'il manquait les rapports d'évaluation et les cas traités par les tribunaux ne pouvaient être solutionnés car il manquait les informations présentées dans les rapports d'évaluation. Le dépassement du délai (14 jours pour les tribunaux et 30 jours pour les commissariats de police) par les conseillers de probation pouvait attirer des amendes des parquets et des tribunaux. Dans ces conditions, les conseillers de probation travaillaient sous la pression des termes légaux, des sanctions aux amendes et des interventions directes des représentants des trois institutions. Les représentants de la police, eux-mêmes pressés par les parquets, ont tenté de trouver diverses solutions pour hâter l'élaboration des rapports: des interventions

137

téléphoniques des chefs des services d'enquêtes pénales, le déplacement des policiers au siège du SPB, le déplacement des policiers accompagnés de mineurs délinquants et de leurs parents au siège du SPB pour alléger le travail des conseillers.

4.2 Mesures et solutions adoptées par les conseillers du Service de Probation de Bucarest pour résoudre la crise

La situation créée par l’article 482 a été vite analysée par les conseillers de probation et le directeur du service. Les débats organisés autour de la situation du SPB ont été centrés sur l'idée de l'identification de quelques solutions à court et à long terme afin de débloquer l’activité mais aussi pour éviter la prolongation des problèmes surgis. La coïncidence du déroulement en même temps du programme de surveillance a rendu possible l'instauration d'une priorité comme la qualité du travail, raison pour laquelle les conseillers de probation ont décidé de s'assumer toutes les conséquences de la réalisation des activités spécifiques dans les meilleurs conditions de qualité imposées dans le cadre de la surveillance et de l'inspection annuelle réalisée par la Direction de Probation. Dès qu'ils ont établi la priorité de leur activité, les conseillers ont tenté de trouver des potentielles stratégies de sortie de la crise. Parmi les idées avancées au cours des interventions des conseillers on a inclus celles concernant:

a) L’organisation efficace du travail; b) Informer les représentants de la police, les parquets et les tribunaux sur les problèmes rencontrés par le

SPB.c) L’élaboration des documents qui soit l'argument de la Direction de Probation pour l'initiation d'une

modification législative avec le but d'éliminer les dispositions qui bloquent l'activité du SPB (l'élimination de l'obligation de l'élaboration des rapports d'évaluation pour tous les mineurs enquêtés par la police);

d) embaucher du personnel à durée déterminée (solution pas agrée par les salariés qui prévoient une diminution de la qualité des rapports d’évaluation);

e) augmentations de salaire qui motivent les conseillers de travailler en dehors des heures de travail.Une fois établies ces directions d’intervention, on a nommé des conseillers de probation qui allaient

s’impliquer pendant la période suivante dans les activités nécessaires afin de débloquer la situation. En plus des conseillers nommés, chaque conseiller avait la responsabilité d’informer directement les représentants des institutions avec lesquels il entrait en contact sur la situation et les mesures prises par SPB, aussi que d’organiser l’activité conformément au plan établi.

Les solutions visant l’organisation efficace du travail ont aidé aussi à établir des critères de rédaction en régime d’urgence des rapports d’évaluation pour : mineurs de moins de 16 ans, les rapports demandés par les tribunaux, les rapports demandés par la police et le Parquet pour les délits impliquant l’utilisation des armes, les délinquants arrêtés à titre préventif ou emprisonnés, les délinquants qui peuvent être encadrés dans la catégorie des enfants de la rue ou délinquants qui n’ont pas un domicile fixe, connu. La réalisation d’une base des données pour les demandes de rapports et les dates pertinentes sur ces rapports a été acceptée au moment où on s’est rendu compte qu’un Dossier entrées demandes de rapports pour les mineurs investigués par la police (26 postes de police plus Police des transports ferroviaires) est difficile à maintenir et n’offrait pas les avantages d’une base des données électronique (accès rapide aux informations sur les personnes pour lesquelles on a demandé des rapports d’évaluation). La distribution des rapports d’évaluation par le chef du service, conformément au numéro établi pour chaque type de conseiller : 6 rapports par mois pour les conseillers anciens et 3 (pour les 6 premières mois d’activité) jusqu’à 6 rapports par mois pour les conseillers qui font un stage d’un un, a été une autre solution mise en pratique au niveau du SPB. Afin de soulager les relations avec les représentants de la police, les tribunaux et les parquets, le directeur du service a décidé d’envoyer une communication écrite à ces institutions pour les informer sur la situation existante au niveau du SPB.

Une des particularités de l’application de l’article 482 est qu’on a ressenti les plus grandes effets négatifs sur les conseillers dans les grandes villes et surtout au niveau du SP Bucarest où le nombre des mineurs investigués pour divers actes est beaucoup plus élevé que dans d’autres communautés urbaines. Même si les effets de l’article 482 ont été d’intensités différentes pour d’autres services, les représentants du SP Bucarest ont réussi à réunir autour d’eux tous les SP du pays et à organiser des débats au niveau du système sur l’organisation SP afin de sortir de la crise générée par l’application des modifications du Code de procédure pénale.

La crise générée par l’application de l’article 482 a apporté en discussion de nouveau la situation des services de probation, en insistant sur l’idée du besoin d’une autonomie financière et organisationnelle tel que l’Administration Nationale des Pénitenciers. Autrement dit, la crise a été utilisée par les supérieurs des conseillers de probation pour apporter en discussion de nouveau des vieilles idées. On a lancé à cette occasion des idées sur le besoin de modifications législatives afin d’éliminer 482, aussi que d’autres idées sur la nécessité de développer le système national de probation.

138

Conclusions

Comme vu, l’an 2007 a été l’an de la mise en œuvre des deux éléments qui ont perturbé les travaux opérationnels des services de probation en Roumanie. En ce qui concerne le Service de Probation Bucarest, la mise en œuvre des changements de procédure et l’introduction de la surveillance ont déterminé les conseillers à prendre l’initiative vis-à-vis de l’organisation et l’identification des solutions viables. Si au début ils ont essayé de trouver des solutions visant à mieux organiser le travail afin de résoudre toutes les demandes des institutions compétentes, les services de probation ont essayé ensuite à intervenir afin d’initier des modifications législatives visant à débloquer la situation.

La préoccupation des conseillers SPB de s’impliquer dans la résolution de la situation à travers des initiatives visant l’information de la Direction de Probation et les représentants des institutions directement touchés par la crise, a été complétée par des actions visant à rendre l’activité plus efficace et à assurer l’achèvement des rapports d’évaluation dans le délai légal. L’efficacité de la rédaction des rapports a été réalisée dans les conditions de l’augmentation des exigences relatives à la qualité des rapports d’évaluation ou de l’activité de surveillance. Bien que toujours en phase expérimentale, l’introduction de la surveillance au niveau du SPB en même temps que l’article 482, a contribué à l’aggravation de la situation.

L’exigence imposée par la supervision, et pas seulement, d’utiliser plusieurs sources d’information dans le ramassages des données sur l’évolution du délinquant jusqu’à sa poursuite pour avoir commis des délits aussi que l’insistance de rendre des visites au domicile de celui-ci étant donné que le service ne dispose pas des voitures qui permettent le déplacement le même jour dans plusieurs zones du Bucarest, ont rendu difficile les activités de rédaction des rapports. La coïncidence de l’application des deux modifications de l’activité dans la probation a transformé une bonne idée, on parle de la surveillance, appliquée avec succès dans le système de probation britannique, dans un élément perturbateur pour le Service de Probation Bucarest, pris entre deux exigences : une qui imposait l’augmentation du numéro des rapports d’évaluation afin d’achever les demandes faites au SPB et le respect du délai légal et une autre qui exigeait l’augmentation de la qualité, la systématisation et uniformisation des pratiques du système de probation roumain.

La réaction des conseillers de probation et des représentants des institutions affectées par l’application de l’article 482 a déterminé la mise en discussion au niveau du Ministère de Justice d’un projet de modification de celui-ci. Concrètement, ces modifications n’ont pas été aussi radicales que souhaité par les agents des services de probation (rédaction des rapports seulement dans les cas où le tribunal fait cette demande), l’approche adoptée dans le ministère étant plutôt une qui maintient un inconfort au niveau du SPB. Le texte de l’article 482 a été modifié par ordonnance d’urgence publiée en mars 2008xiv, presque un an après son application sous sa forme originale. Si dans l’article 482 tel qu’il était au 1er avril 2007, était prévue l’obligation de la rédaction du rapport d’évaluation « l’organe de poursuite pénale ou le tribunal a l’obligation de demander la rédaction du rapport d’évaluation au Service de protection des victimes et réintégration sociale des infracteurs du domicile du mineur, conformément à la loi », article modifié par ordonnance d’urgence stipulait en termes précis l’obligation de disposer la rédaction du rapport seulement pour les tribunaux : les rapports sont rédigés pour les affaires impliquant des mineurs si on les a pas rédigé pendant la poursuite pénale. Les difficultés surviennent lorsqu’on fait référence aux cas où le procureur peut demander la préparation du rapport d’évaluation. Le procureur peut demander qu’on fasse le rapport d’évaluation « lorsqu’il considère nécessaire » dans les cas où les mineurs sont des accusés ou inculpés.

Les disfonctionnements saisis pendant nos investigations ont mis en évidence un certain nombre de facteurs qui ont contribué à la crise. Parmi ceux-ci, on cite : l’absence d’une documentation préalable faite par les personnes impliquées dans la réforme et la mise en œuvre des normes européennes sur le spécifique de l’activité de probation et le volume d’activité qui allait être transféré aux services de probation, l’absence d’une consultation avec les conseillers de probation avant d’appliquer ces modifications législatives, l’absence d’une vision globale sur la reforme du système juridique roumain, ignorer les signaux sur les effets négatifs de la modification des procédures concernant le traitement des affaires impliquant des mineurs délinquants.

Les actions des conseillers du service de probation ont eu aussi des effets moins prévus pour les conseillers. Les essaies des conseillers d’obtenir d’augmentations salariales ont échoué au moment où ils ont obtenu la modification de l’article 482. Les représentants du Ministère de Justice ont utilisé cette modification comme prétexte pour le maintien des revenues au même niveau suite à la diminution du volume de travail grâce à l’application du nouvel article 482. On a utilisé le même argument pour la demande des conseillers de supplémenter les employés afin de pouvoir entreprendre les activités spécifiques en bon état. Les conséquences de ces décisions prises par les représentants du Ministère de la Justice n’ont pas tardé à se montrer au niveau des conseillers du Service de Probation Bucarest : certains conseillers de probation ont décidé de quitter le système de probation malgré leur expérience et leurs bons résultats, d’autres, surtout ceux aux études juridiques, s’apprêtent à quitter l’activité de probation et à entrer dans la magistrature où l’activité offre plus de satisfaction financière aussi qu’une plus grande protection contre les risques posés par le milieu infractionnel.

139

Bibliographie

Ligia Dumitraşcu, Valentin Schiaucu, La surveillance en communauté, dans: Valentin Schiaucu, Rob Canton (coord.), Manuel de probation, Euro Standard, Bucarest, 2008, p. 158 Ramona Ghedeon, Raluca Ionescu, Monica Palaghia, Noemi Molnar, Sorin Simon, Le début de la surveillance dans les services de probation en Roumanie, dans: Valentin Schiaucu, Rob Canton (coord.), Manuel de probation, Euro Standard, Bucarest, 2008, p. 441Loi no.356 de 21 juillet 2006 pour la modification et l’ajout du Code de procédure pénale, aussi que la modification d’autres lois, Journal Officiel no. 677/7 août 2006, disponible à l’adresse: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=16059 Ordonnance d’urgence du Gouvernement no. 31/2008 sur la modification de l’art. 482 du Code de procédure pénale, Journal Officiel Première partie No. 224/24.03.2008, disponible à l’adresse: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_11503/OUG/nr./31/2008/privind/modificarea/Codului/de/procedura/penala.html Statistiques fournies par le Service de Probation Bucarest Art. 8 lettre f du Règlement d’application des dispositions de l’Ordonnance du Gouvernement no. 92/2000 sur l’organisation et le fonctionnement des services de probation, Journal Officiel du 29/11/2000 republié au Journal Officiel, Partie I no. 844 du 16/12/2008 Ordonnance d’urgence no. 31/2008 sur la modification de l’art. 482 du Code de procédure pénale, dans le Journal Officiel, Partie I no. 224 du 24/03/2008

140



http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=16059

i

ii

iii

iv

v

vi

vii

viii

ix

x

xi

xii

xiii

xiv

rccp-1-2010

Documents