raspunsuri_ecologie

[RASPUNSURI INTREBARI ECOLOGIE PAULTIFREA.BLOGSPOT.COM] Iunie 15, 2010

|paultifrea.blogspot.com 1

Introducere

1. Ce este sistemul? Ce este sistemul deschis? Ce este sistemul închis? Ce este

sistemul izolat?

Sistemul este practic o unitate organizată, cu o structură bazată pe conexiuni

(directe şi inverse) care îi asigură o stabilitate relativă şi condiţionează manifestarea

sa ca întreg în raport cu mediul .

Fiecare sistem are un mediu al său format din toate fenomenele din afara sa care îl

influenţează sau sunt influenţate de el.

Sistemele deschise sunt acele sisteme care realizează atât schimburi de materie cât şi

de energie cu mediul.

Sistemele închise sunt acele sisteme care realizează doar schimburi de energie cu

mediul (sunt practic sisteme create de către om). În condiţii naturale pot exista doar

sisteme apropiate de starea unui sistem închis.

Exemple: un lac alpin dintr-o căldare glaciară care în general nu realizează decât

schimburi de energie cu mediul înconjurător şi funcţionează pe baza unui circuit

intern al materiei (Stugren si Dordea 1988). Deasemenea şi Pământul ca planetă poate

fi considerat ca un sistem închis.

Sistemele izolate sunt acele sisteme care nu realizează nici schimburi de materie şi

nici de energie cu mediul.

Practic, acest tip de sisteme este unul mai mult teoretic, nefiind întâlnit pe planeta

noastră.

2. Care este diferenţa între sistemul închis şi unul izolat?

Sistemele închise realizează schimburi de energie cu mediul iar sistemele izolate nu

realizează nici schimburi de materie şi nici de energie cu mediul.

3. Care este diferenţa între sistemul închis şi unul deschis?

Sistemele închise realizează schimburi de energie cu mediul iar sistemele deschise

realizează atât schimburi de materie cât şi de energie cu mediul.

4. Care este diferenţa între sistemul deschis şi unul izolat?

Sistemele deschise realizează atât schimburi de materie cât şi de energie cu mediul

iar sistemele izolate nu realizează nici schimburi de materie şi nici de energie cu

mediul.

5. Ce înseamnă integralitatea sistemului?

Sistemul se manifestă ca un întreg, are trăsături structurale şi funcţionale pe care nu le

au părţile sale componente luate separat. Aceste trăsături noi ale sistemului sunt

rezultatul interacţiunilor care au loc între părţile sale componente.



6. Ce înseamnă autoreglarea sistemului?

Capacitatea sistemului de a-şi menţine structura şi funcţiile la un anumit nivel specific

în ciuda acţiunilor cu potenţial destabilizator (e.g. schimbarea umidităţii, a

temperaturii aerului, a intensităţii luminii, a disponibilităţii hranei etc.).

7. Ce este ecologia?

Ecologia poate fi definită ca ştiinţa care studiază interrelaţiile dintre organismele vii şi

mediul lor de viaţă biotic şi abiotic.

8. Ce este ecologia forestieră?

Ecologia forestieră este ştiinţa care se ocupă de studiul adaptărilor speciilor

forestiere, a structurii şi dinamicii populaţiilor şi biocenozelor de pădure şi a

raportului acestora cu mediul lor de viaţă abiotic (Doniţă 1977).

Individul şi populaţia ecologică

9. Ce este populaţia ecologică ?

Populaţia este o mulţime de indivizi ai unei anumite specii care trăiesc într-un spaţiu

bine delimitat (i.e. în aceeaşi biocenoză!)

10. Ce este densitatea populaţiei?

Densitatea populaţiei = numărul de indivizi ai unei specii raportat la unitatea de

suprafaţă (sau de volum).

Exemple: numărul de fagi pe hectar în ecosistem; numărul vulpilor pe hectar în

ecosistem.

11. Care sunt cele două forţe opuse care influenţează populaţia (i.e. efectivul

populaţiei)?

Natalitatea (apariţia unor noi indivizi din aceeaşi specie, din interiorul biocenozei) si mortalitatea (dispariţia unora dintre indivizii populaţiei datorită morţii acestora).

12. Care sunt trăsăturile caractersitice speciilor cu strategie demografică de tip r?

Într-un mediu caracterizat de schimbări bruşte ale condiţiilor de viaţă, abilitatea unei

populaţii de a se reproduce des şi repede este crucială.

Pentru a permite perpetuarea speciei într-un astfel de mediu, indivizii trebuie să

crească repede şi să ajungă repede la maturitate sexuală, să fie prolifici şi să aibe

capacitate mare de dispersare a progeniturilor. Sunt în general de talie mică şi au

durată de viaţă redusă. Au urmaşi foarte numeroşi însă foarte puţini supravieţuiesc.

Exemple: bacteriile, insectele, amfibienii, mamiferele mici (în special rozătoarele).



13. Care sunt trăsăturile caractersitice speciilor cu strategie demografică de tip K?

Într-un mediu stabil sau cu evoluţie predictibilă, abilitatea de a concura pentru resurse

este crucială. Pentru a face faţă, indivizii trebuie să fie de dimensiuni mari, să aibe

durată de viaţă lungă. În general ating maturitatea sexuală mai târziu şi produc un

număr redus de urmaşi de care însă se îngrijesc atent şi care supravieţuiesc în

proporţie mare. Ex: mamiferele mari (elefanţii, balenele, urşii şi chiar omul).

14. Ce este nişa ecologică?

Nisa ecologica este locul în care un organism sau o populaţie găseşte cele mai bune

condiţii pentru a supravieţui şi a se reproduce.

15. Ce este nişa ecologică potenţială (sau fundamentală)?

O anumită populaţie a unei specii poate exista într-un anumit mediu (climatic, edafic,

orografic) când capacităţile sale fiziologice îi permit asta (i.e. dacă este adaptată la

aceste condiţii de mediu)!

Acest spaţiu în care specia se poate dezvolta, este de fapt o nişă potenţială (sau

fundamentală – Kimmins 1987).

16. Ce este nişa ecologică realizată (sau reală)?

O anumită populaţie a unei specii poate exista într-un anumit ecosistem (i.e. Mediu +

Biocenoză) când este adaptată la aceste condiţii de mediu şi când poate face faţă

competiţiei cu alte specii!

Acest spaţiu în care specia există efectiv în realitate, este nişa reală (sau realizată –

Kimmins 1987).

17. Definiţi Legea Minimului

Creşterea şi dezvoltarea unui organism nu poate avea loc dacă unul dintre factorii

necesari vieţii este sub pragul minim admis pentru acea specie!

18. Definiţi Legea toleranţei

Creşterea şi dezvoltarea unui organism este posibilă numai între anumite limite ale

concentraţiei factorilor necesari vieţii (i.e. factori ecologici)!

19. Definiţi Legea compensării factorilor ecologici

Un plus de concentraţie a unui anumit factor ecologic poate compensa într-o anumită

măsură o concentraţie deficitară a altui factor.

20. Definiţi Legea acţiunii combinate a factorilor

Factorii ecologici acţionează asupra organismelor combinat şi simultan printr-o

rezultantă comună!

Biocenoza

21. Ce este biocenoza?

Biocenoza reprezintă acest ansamblu de populaţii a unor specii diferite ce

convieţuiesc organizat, pentru o perioadă lungă de timp, într-un teritoriu bine definit,

relativ omogen din punct de vedere al condiţiilor de mediu (Doniţă et al. 1977).



22. Care sunt categoriile trofice de organisme dintr-o biocenoză?

În funcţie de speciile care o alcătuiesc, biocenoza poate fi împărţită în:

Fitocenoză = totalitatea plantelor din biocenoză

Zoocenoză = totalitatea animalelor din biocenoză

Microbocenoză = totalitatea microorganismelor din biocenoză

23. Daţi exemplu de lanţ trofic într-o biocenoză forestieră pădure (menţionaţi fiecare

verigă ce nivel trofic reprezintă).

Frunza-soarece-bufnita

24. Cum ia naştere reţeaua trofică într-o biocenoză (i.e. de ce se formează)?

Lanţurile trofice reprezintă căile de circulaţie şi transformare a materiei în ecosistem

(Raicu et. al 1988).

Uneori, o anumită verigă poate fi comună între lanţuri trofice diferite. Astfel, la

nivelul ecosistemului prin conexiunea lanţurilor trofice existente se formează o

adevărată reţea trofică.

Mediul biocenozei

25. Ce este biotopul?

Acest mediu de viaţă al biocenozei (i.e. biotopul) poate fi definit ca spaţiul fizico-

geografic ocupat de biocenoză şi ansamblul de elemente abiotice cu care aceasta

interacţionează!

26. Care sunt factorii ecologici cu acţiune directă asupra biocenozei?

a. Radiaţia solară

b. Apa

c. Aerul

d. Elementele minerale din sol

Primele trei categorii sunt Factori climatici, iar ultima face parte din Factorii edafici

27. Care sunt căile de intrare a apei în ecosistem?

a. Precipitaţiile (ploaie, zăpadă)

b. Apa de suprafaţă şi freatică şi

c. Apa din atmosferă (umiditatea aerului)

28. Care sunt căile de intrarea a substanţelor minerale în ecosistem?

Pot proveni din:

• depuneri atmosferice fie direct pe sol fie pe frunze, ramuri şi trunchiuri (de

unde ulterior ajung pe sol prin spălare de către precipitaţii).

• substratul geologic prin descompunerea rocii

• fixarea directă din atmosferă de către bacterii care se pot asocia (simbioză)

cu rădăcinile arborilor în anumite cazuri (cazul azotului).



29. Care sunt factorii ecologici cu acţiune indirectă asupra biocenozelor forestiere?

A)factori orografici:

1. Aşezarea geografică (latitudine, longitudine şi altitutdine)

2. Relieful (forma de relief, configuraţia terenului, expoziţia şi înclinarea

terenului)

B) factori geologici:

Substratul (roca pedogenetică)

C) factori edafici:

Solul (textură, structură, volum edafic, schelet, aeraţie, humus)

Ecosistemul

30. Ce este ecosistemul?

Ecosistemul este un sistem funcţional care include o grupare de organisme vii dintr-un anumit loc care interacţionează atât între ele precum şi cu mediul lor de viaţă (Whittaker 1975).

Aceste interacţiuni duc la crearea unei structuri trofice, a unei biodiversităţi proprii

şi a unor circuite de materie bine definite (Odum 1971).

31. Ce este ecotonul?

De multe ori, chiar în condiţii naturale (i.e. fără intervenţia omului), trecerea de la un

ecosistem la altul nu este reprezentată de o simplă linie ci de o bandă de lăţime

variabilă (Stugren 1982).

Această bandă de tranziţie treptată de la un ecosistem la un altul se numeşte ecoton

(Kendeigh 1974).

32. Ce este producţia primară brută a biocenozei?

Ca urmare a procesului de fotosinteză, în corpul plantelor se acumulează carbohidraţi

simpli. Cantitatea totală de produsă prin acest proces se numeşte producţia primară

brută a ecosistemului.

33. Ce este producţia primară netă a biocenozei?

O parte din producţia primară brută este consumată în procesul de respiraţie. Restul

rămas neconsumat reprezintă producţia primară netă (i.e. producţia primară netă =

producţia primară brută minus cantitatea consumată prin respiraţie) sau asimilaţia (i.e.

creşterea sau adăugarea de materie organică nou creată).

34. Ce este producţia secundară a biocenozei?

O parte din biomasa vegetală produsă (= producţia primară netă) este consumată de

diverse animale!

Biomasa vegetală consumată de animale este în parte folosită pentru obţinerea de

energie şi în parte pentru constituţia acestora (creştere).

Partea care este înmagazinată în corpul consumatorilor (inclusiv descompunători) se

numeşte producţia secundară a ecosistemului.



35. Care sunt fazele de descompunere a necromasei?

Fazele descompunerii biomasei:

• Faza de detritizare (mărunţire)

• Faza de alterarea a detritusului

• Faza de formare a humusului

• Faza de mineralizare a humusului

36. Ce sunt organismele homeoterme?

Homeoterme – organisme cu o temperatură a corpului relativ constantă

37. Ce sunt organismele poikiloterme? Daţi un exemplu.

Poikiloterme – organisme cu o temperatură a corpului variabilă, care se schimbă

odată cu cea a mediului ambiant. Ex: plantele

38. Ce sunt organismele poikilohidre?

Poikilohidre – saturaţia în apă este variabilă în funcţie de starea mediului

Exemple – plantele inferioare (bacterii, alge, ciuperci, licheni, muşchi)

39. Ce sunt organismele homeohidre?

Homeohidre – saturaţia în apă este menţinută constantă

Exemple – plantele superioare

40. Care sunt tipurile de raporturi intrapopulaţionale (intraspecifice) din biocenoză?

Aceste raporturi intrapopulaţionale sunt:

• de favorizare

• de stânjenire şi de competiţie

• de înmulţire

41. Care sunt tipurile de raporturi interpopulaţionale (interspecifice) din biocenoză?

Cele mai importante sunt:

relaţiile trofice,

raporturile de competiţie,

raporturile de favorizare,

raporturile de stânjenire.

42. Care sunt tipurile de raporturi trofice din biocenoză?

In funcţie de raportul între organismul care consumă şi cel consumat:

1) Prădătorism

2) Parazitism

3) Simbioza

4) Necrofagia



43. Ce este perturbarea? Daţi 4 exemple de pertubări naturale.

Evenimentele care produc dispariţia unei părţi din biocenoză (sau chiar a întregii

biocenoze) şi astfel eliberează spaţiu de creştere sunt numite generic PERTURBĂRI!

Deci, perturbarea reprezintă un eveniment care modifică structura ecosistemului,

schimbând disponibilitatea resurselor, a substratului sau a mediului fizic (Pickett et

White, 1985).

44. Care sunt cele mai importante caracteristici ale perturbării?

Perturbarea are atât cauze externe (fiind influenţată de intensitatea

procesului/fenomenului) dar şi interne (fiind influenţată de starea ecosistemului – mai

mult sau mai puţin rezistent la perturbare).

Aşadar, impactul perturbării depinde de:

o Magnitudinea (i.e. intensitatea) ei

o Predispoziţia ecosistemului la pertubare

45. Descrieţi pe scurt modelul facilitării.

Imediat după producerea perturbării spaţiul este ocupat de indivizii speciilor adaptate

la condiţii de teren descoperit (sol perturbat şi/sau sărac în elemente, insolaţie

puternică, variaţii de temperatură mari etc.).

În timp aceste specii modifică mediul (e.g. modifică regimul temperaturii, umidităţii,

fertilitatea solului, pH-ul etc.) şi crează condiţii favorabile (i.e. “facilitează”

instalarea) şi altor specii care nu erau adaptate condiţiilor iniţiale.

46. Descrieţi pe scurt modelul instalării iniţiale (sau toleranţei).

În acest caz, faptul că unele specii domină la început şi altele mai târziu nu se

datorează modificării mediului în timp ci pur şi simplu se datorează unui ritm diferit

de creştere (mai rapid la cele care domină primele, la celelalte mai încet) şi

longevităţii diferite (cele care domină mai târziu sunt specii mai longevive decât cele

care domină iniţial şi astfel devin “vizibile” doar mai târziu).

Existenţa lor în subetajul celor pioniere se datorează “toleranţei” ridicate în special la

umbră (de unde vine şi denumirea de “modelul toleranţei”).

47. Descrieţi pe scurt modelul inhibării.

În acest caz, speciile care se instalează primele nu permit instalarea altora (i.e. inhibă

instalarea acestora).

Alte specii se vor instala doar dacă se produce o nouă perturbare şi indivizii din specia

precedentă fie sunt eliminaţi în totalitate fie cei rămaşi nu reuşesc să acapareze tot

spaţiul de creştere eliberat!

Diferenţa faţă de modelele precedente constă în faptul că în acest caz speciile care le

înlocuiesc pe cele instalate iniţial nu sunt neapărat mai tolerante (i.e. ca în cazul

modelului toleranţei) şi nici nu au nevoie de un mediu special creat (i.e. ca în cazul

modelului facilitării).



48. Ce este succesiunea ca proces în biocenoză?

Succesiunea = procesul de înlocuire a unei biocenoze cu o alta, diferită ca structură şi

funcţii.

49. Care sunt etapele în procesul de succesiune pe un teren neocupat iniţial de

vegetaţie (i.e etapele singenezei)?

Singeneza are următoarele etape: Colonizarea, Agregarea, Competiţia şi

consolidarea, Stabilizarea şi în final, Climaxul

50. Ce este succesiunea xerică?

Atunci când singeneza porneşte de la un substrat fără capacitate de a reţine apa şi

implicit a o da plantelor pentru a putea exista, în acel loc vorbim de Singeneza xerică.

Practic este cazul rocii nude, apărută fie după o activitate vulcanică sau datorită

îndepărtării complete a straturillor de sol în urma unei perturbări majore (alunecare de

teren, avalanşă, viitură, etc.).

51. Ce este succesiunea primară mezică?

Acest tip de singeneză se produce în zonele unde substratul are umiditate medie (deci

are capacitate de reţinere a apei şi ca atare este necesară prezenţa unui strat de sol!).

Este cazul zonelor în care perturbarea a îndepărtat nu doar biocenoza ci inclusiv

orizonturile A şi B de sol, lăsând însă suficient sol pentru a înmagazina apă.

52. Ce este succesiunea primară hidrică?

Atunci când singeneza porneşte de la un substrat cu apă în exces vorbim de Singeneza

hidrică.

Practic este cazul lacurilor, apărute fie după o activitate umană sau datorită unor cauze

naturale. Într-un astfel de mediu, apa limitează existenţa plantelor cu rădăcini.

53. Descrieţi pe scurt Monoclimaxul.

Acest model porneşte de la premiza că structura şi compoziţia comunităţii din faza

terminală (climax) a succesiunii sunt determinate doar de climatul regional (de aceea

se numeşte şi climax climatic).

Ca urmare, în faza finală comunitatea este reprezentată de specii adaptate acestui

climat şi care se perpetuează prin generaţii succesive (i.e. compoziţia în specii rămâne

aceeaşi, fiind favorizată de acest climat).

54. Descrieţi pe scurt Policlimaxul.

A apărut ca o reacţie la primul model (i.e. monoclimaxul) datorită faptului că în multe

locuri dintr-o anumită regiune climatică s-a observat că atingerea climaxului

climatic este oprită datorită unor factori sau perturbări de diferite tipuri!

Deci practic în aceeaşi regiune climatică avem comunităţi în stadiul de climax diferite

datorită factorilor perturbatori diferiţi care le controlează (i.e. nu toate sunt în stadiul

de climax climatic!)



55. Definiţi cele două componente ale stabilităţii ecosistemelor?

Stabilitatea ecosistemului poate fi privită prin prisma a două componente diferite:

rezistenţa la schimbare (i.e. inerţia) şi rezilienţa (i.e. refacerea după schimbare).

REZISTENŢA ECOSISTEMULUI = capacitatea ecosistemului de a rezista (i.e. de a se opune) schimbării cauzate de o anumită perturbare!

REZILIENŢA ECOSISTEMULUI = capacitatea ecosistemului de a se reface cât mai repede (i.e. de a reveni cât mai repede la starea iniţială) după ce a suferit o perturbare.

56. Care sunt căile prin care omul poate îmbunătăţi stabilitatea ecosistemului?

Principalele căi prin care omul poate creşte stabilitatea ecosistemelor forestiere sunt:

Alegerea speciilor şi provenienţelor

Promovarea amestecului de specii

Sistemul silvicultural aplicat

Tehnica de exploatare

57. Ce este biodiversitatea?

Biodiversitatea este în general definită ca „diversitatea vieţii cu toate formele ei şi la toate nivelurile de organizare” (Hunter, 1990).

sau

„variabilitatea organismelor vii de orice fel şi complexele ecologice din care

acestea fac parte; aceasta include diversitatea intra- şi interspecifică şi

diversitatea ecosistemelor” (Convenţia pentru Diversitatea Biologică, Rio de Janeiro

1992).

58. Ce este diversitatea de inventariere?

Diversitatea taxonilor, sau diversitatea de inventariere („inventory diversity”) – se

referă la inventarierea taxonilor prezenţi într-o anumită zonă/ecosistem/comunitate;

59. Ce este diversitatea de diferenţiere?

Diversitatea de diferenţiere („differentiation diversity”) – se referă la schimbarea

compoziţiei în specii între diferite locaţii.

60. Cum poate fi obţinută şi menţinută o diversitate cât mai ridicată într-o anumită

regiune?

Aşadar, pentru a creea şi a menţine o astfel de diversitate de forme, trebuie folosită o

gamă largă de intervenţii silviculturale.

61. Ce înseamnă gospodărirea durabilă a pădurilor?

Prin respectarea principiilor ecologiei (i.e. prin respectarea funcţiilor ecosistemelor)

omul va reuşi să exploateze resursele oferite de pădure şi în acelaşi timp să o

perpetueze ca resursă pe termen nelimitat asigurând disponibilitatea ei şi pentru

generaţiile următoare (i.e. astfel va practica o gospodărire durabilă).

raspunsuri_ecologie

Documents