raport verificat restrans final - umfiasi.ro scoala doctorala/raport... · pe module (anexa 3.2.)...
TRANSCRIPT
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi
RAPORT Privind ciclul de studii universitare de
DOCTORAT
Anul universitar 2007 – 2008
2
CUPRINS
1. Prezentare generală a activităţii Şcolii Doctorale pentru anul universitar 2007-
2008 32. Regulament Studii Doctorale (Anexa 1)…………………………………………... 73. Metodologie Admitere Doctorat (Anexa 2)……………………………………….. 214. Plan invăţământ Scoala Doctorală 2007-2008 (Anexa 3.1.)……………………..... 235. Repartiţia cadrelor didactice/module (Anexa 3.2.)................................................... 246. Programa analitică Şcoala Doctorală 2007 – 2008 (Anexa 4)................................. 267. Tematica admitere doctorat - Facultatea de Medicină (Anexa 5.1.)........................ 428. Lista candidaţilor admişi la doctorat în octombrie 2007 – Facultatea de Medicină
(Anexa 5.2.)............................................................................................................... 449. Contractul de Studii Doctorale (Anexa 6)................................................................. 48
10. Note examene Şcoala Doctorală -Facultatea de Medicină (Anex 5.3.)..................... 5111. Calificative proiecte - Facultatea de Medicină (Anexa 5.4.)........ 5512. Tematica admitere doctorat - Facultatea de Medicină Dentară (Anexa 7.1.)........... 6213. Lista candidaţilor admişi la doctorat in octombrie 2007 - Facultatea de Medicină
Dentară (Anexa 7.2.).................................................................................................64
14. Note examene Şcoala Doctorală - Facultatea de Medicină Dentară (Anexa 7.3.) ... 6615. Calificative proiecte - Facultatea de Medicină Dentară (Anexa 7.4.).....................
6816. Tematica admitere doctorat - Facultatea de Farmacie (Anexa 8.1.)......................... 7117. Lista candidaţilor admişi la doctorat în octombrie 2007 - Facultatea de Farmacie
(Anexa 8.2.)…........................................................................................................... 7218. Note examene Şcoala Doctorală - Facultatea de Farmacie (Anexa8.3.)................. 7419. Calificative proiecte - Facultatea de Farmacie (Anexa 8.4.)…… 7620. Teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã (Anexa 9)............... 7821. Sinteze teze doctorat susţinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã (Anexa 10).. 8322. Teze doctorat susţinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã Dentarã (Anexa
11).............................................................................................................................245
23. Sinteze teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã Dentarã (Anexa 12).................................................................................................................
247
24. Teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Farmacie (Anexa 13)............. 32725. Sinteze teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Farmacie (Anexa 14) 32826. Lista conducătorilor de doctorat din U.M.F. „Gr. T. Popa” Iasi (Anexa 15)............
337
3
În anul universitar 2007-2008, la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” din Iaşi, studiile universitare de doctorat s-au desfăşurat în conformitate cu “Regulamentul cu privire la organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat” adoptat de Senat în aprilie 2006 (Anexa 1) şi care este în concordanţă cu:
• Carta universităţii • Legea invatamantului 84/1995; • Legea Statutului cadrelor didactice (Legea 128/1997, actualizata); • Codul muncii; • Hotararea Guvernului Romaniei (H.G) nr. 567 din 15 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial Nr.540, Partea I, din 24 iunie 2005; • Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii (OMEdC) 4491/6 iulie 2005, publicat in Monitorul oficial Nr. 589 din 7 iulie 2005; • Hotararea Guvernului Romaniei nr.1169 din 29 septembrie 2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 902 din 10 octombrie 2005.
În octombrie 2007 au fost admişi la studii doctorale un număr de 171 doctoranzi, dintre care 39 la studii cu frecvenţă, cu bursă şi fără bursă, 2 la studii cu frecvenţă cu taxă, restul urmând doctoratul în regim fără frecvenţă, cu taxă (130). În conformitate cu metodologia de admitere la doctorat (Anexa 2) elaborată şi aprobată în iunie 2007, pentru locurile la doctorat cu frecvenţă (cu bursă şi fără bursă) s-a organizat concurs de admitere la 3 facultăţi: Medicină, Medicină Dentară şi Farmacie. Cele 40 de locuri repartizate Universităţii de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru doctorat cu frecvenţă au fost distribuite facultăţilor în funcţie de numărul conducătorilor de doctorat; Biroul Consiliu al fiecărei facultăţi a stabilit tematica de concurs pentru locurile bugetate alocate (Anexa 5.1, Anexa 7.1, Anexa 8.1). Concursul de admitere la doctorat s-a desfăşurat pe data de 05.10.2007. După corectarea tezelor, concurenţii care au fost declaraţi admişi şi-au ales, din lista conducătorilor de doctorat, îndrumătorul şi specialitatea în care fiecare doreşte să-şi efectueze cercetarea. În ceea ce priveşte doctoratul cu taxă, cu/fără frecvenţă, concursul de admintere s-a desfăşurat la sediull disciplinei profesorului conducător de doctorat, ales de candidat; tematica a fost afişată cu cel puţin 30 de zile înainte de concurs. Contractul de Studii Doctorale (Anexa 6) a fost semnat de către doctoranzii admişi în urma concursului, de către conducătorii de doctorat şi de către reprezentantul legal U.M.F. “Gr. T. Popa” Iaşi.
In conformitate cu “Regulamentul cu privire la organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat în U.M.F. “Gr. T. Popa” Iaşi” activităţile din cadrul Şcolii Doctorale s-au organizat şi desfăşurat sub îndrumarea Consiliului pentru Studii Doctorale format din 10 membri ai corpului profesoral, toţi având calitatea de conducator de doctorat.
Membrii Consiliului pentru Studii Doctorale (CSD) au un mandat de 4 ani şi au fost numiţi de conducerea U.M.F. Iasi prin aprobarea Biroului Senat din 21 martie 2006.
La U.M.F. Iasi conducerea CSD a fost asigurată de un director numit de către Senatul Universitatii şi din 9 membri, dupa cum urmează:
Director 1. Prof. Univ. dr. Valeriu Rusu Membri
2. Prof.Univ. dr. Eugen Carasevici – Facultatea de Medicinã 3. Prof. Univ. dr. Eugen Tarcoveanu – Facultatea de Medicinã 4. Prof. Univ. dr. Georgeta Datcu – Facultatea de Medicinã
4
5. Prof. Univ. dr. Maria Covic – Facultatea de Medicinã 6. Prof. Univ. dr. Evelina Moraru – Facultatea de Medicinã 7. Prof. Univ. dr. Doina Azoicai – Facultatea de Medicinã 8. Prof. Univ. dr. Mihai Radu Diaconescu – Facultatea de Medicinã Dentarã 9. Prof. Univ. dr. Maria Voroneanu – Facultatea de Medicinã Dentarã 10. Prof. Univ. dr. Vasile Dorneanu – Facultatea de Farmacie După consultările care au avut loc între conducerea Şcolii noastre doctorale cu alte Universităţi de Medicină şi Farmacie din România, CSD a reorganizat curricula de pregătire în cadrul programului de studii universitare avansate, faţă de cea elaborată în anul 2006 – 2007, astfel încât aceasta să fie mai eficientă şi mai atractivă pentru tânărul cercetător.
S-a modificat curricula, pentru a putea fi organizată sub forma unui trunchi comun pentru toţi doctoranzii, şi totodată pentru pregătirea acestora cu predilecţie pe direcţia de cercetare ştiinţifică.
Pentru anul universitar 2007 – 2008 s-au unificat atât planurile de învăţământ, cât şi programele analitice, axându-se pe urmãtoarele module:
• Metodologia cercetării ştiinţifice medicale; • Biostatistică în cercetarea medicală; • Etica cercetării; • Metodologia documentării şi redactării articolelor şi proiectelor de cercetare.
Planul de învăţământ (Anexa 3.1.) şi repartiţia cadrelor didactice de predare pe module (Anexa 3.2.) pentru studiile doctorale au fost elaborate de Facultatea de Medicină (această facúltate având cele mai multe cadre didactice implícate în procesul de predare) şi aprobate de către Consiliile Facultăţilor şi Senatul Universităţii. Planul de învăţământ a cuprins două semestre a câte 14 săptămâni, cu câte 8 ore / săptămână (cursuri, seminarii şi lucrări practice).
Planul de învăţământ cuprinde discipline de cunoaştere avansată în cadrul domeniului de studii de doctorat. În conceperea planului de studii universitare de doctorat a fost promovată pregătirea interdisciplinară, ca modalitate de stimulare a cercetării ştiinţifice. Programa analitică elaborată este redată în Anexa 4.
Toti doctoranzii au urmat module comune. Fiecare modul a fost coordonat de un responsabil desemnat de CSD care a
organizat activitatea cadrelor didactice de predare implicate (modul I: Prof. Univ. Dr. D. Azoicăi, modul II: Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu, modul III: Conf. Univ. Dr. Georgeta Zanoschi, modul IV: Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici, modul V: Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae). În anul 2007 – 2008, în cadrul Şcolii Doctorale au predat 25 cadre didactice dintre care: 9 profesori, 7 conferenţiari şi 9 şefi de lucrări, cu doctorat.
În urma organizarii de către Universitatea de Medicină si Farmacie “Gr. T. Popa”
Iasi a concursului de admitere la doctorat, la formele de învăţământ cu frecvenţã şi fãrã frecvenţã, în anul universitar 2007-2008, Facultatea de Medicinã a avut un numar de 108 admişi. Dintre aceştia, 101 doctoranzi au fost înmatriculaţi, 2 doctoranzi s-au transferat la U.M.F. Bucureşti, o doctorandă a avut aprobare pentru echivalarea anului I şi a trecut în anul II, iar 4 doctoranzi nu au fost înmatriculaţi deoarece nu au semnat Contractul de studii doctorale conform Regulamentului.
5
Dintre cei 101 doctoranzi înmatriculaţi, 94 au urmat şi finalizat programul de pregătire universitară avansată, prin promovarea examenelor desfasurate la încheierea celor doua semestre.
Pentru a evidenţia rezultatele formării, concomitent cu nota obtinuţa în urma evaluãrii prin test grilã, cei promovaţi au primit un numãr de credite, conform sistemului de credite transferabile (ECTS). Notele obtinute au demosntrat implicarea doctoranzilor şi seriozitatea cu care au parcurs modulele anului de studii aprofundate. Notele de 9 şi 10 au reprezentat majoritatea, respectiv 76,8%, restul doctoranzilor fiind notati cu 7 sau 8). (Anexa 5.3).
Pentru promovarea doctorandului în programul de cercetare ştiinţificã, acesta a susţinut public un proiect de cercetare ştiinţificã. Rezultatele evaluãrii exprimate prin calificativele foarte bine şi bine au permis promovarea a 94 doctoranzi în programul de cercetare. Dintre aceştia, 91 au obţinut calificativul foarte bine. (Anexa 5.4).
În pregătirea teoretică şi practică a doctoranzilor, în anul 2007-2008, au fost implicate un numãr de 17 cadre didactice: profesori - 5, conferenţiari - 5, şefi de lucrări, cu doctorat - 7
În urma organizării de către Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Gr. T. Popa"
Iaşi a concursului de admitere la doctorat la formele de invatamant cu frecvenţã şi fãrã frecvenţã, la Facultatea de Medicină Dentară au fost admişi 35 de doctoranzi. Dintre aceştia, au fost înmatriculaţi 33 doctoranzi (doi doctoranzi nu au semnat Contractul de studii doctorale).
Din cei 33 doctoranzi înmatriculaţi, 25 au finalizat programul de pregatire universitarã avansatã, prin promovarea examenelor desfasurate în cele douã semestre.
După susţinerea examenelor, 60,8 % dintre doctoranzi au obţinut note de 9 şi 10, iar 39,2% , au obţinut note de 7 şi 8 (Anexa 7.3).
În ceea ce priveste rezultatele evaluarii proiectului de cercetare ştiinţificã, în urma caruia doctoranzii au promovat din programul de pregãtire universitarã avansatã în cel de cercetare, toţi doctoranzii au obţinut calificativul foarte bine (100%) (Anexa 7.4.).
În pregătirea teoretică şi practică a doctoranzilor, în anul 2007-2008, au fost implicate, un numãr de 5 cadre didactice din cadrul Facultãţii de Medicinã Dentarã: 3 profesori şi câte un conferenţiar şi un şef de lucrări, cu doctorat.
În urma organizării concursului de admitere la doctorat, la formele de învăţământ cu şi fără frecvenţă, în anul universitar 2007-2008 Facultatea de Farmacie a avut un număr de 28 candidaţi admişi. Un doctorand s-a retras, motiv pentru care au fost înmatriculaţi 27 doctoranzi. Dintre aceştia, 22 au urmat şi finalizat programul de pregătire universitară avansată, prin promovarea examenelor desfăşurate la încheierea celor două semestre. Doctoranzii care au obtinut note de 9 si 10 au fost in proportie de 63,6%., restul au obtinut note de 7 şi 8 (Anexa 8.3.). Proiectul de cercetare ştiinţifică a fost susţinut public de un număr de 21 doctoranzi, toţi obţinând calificativul foarte bine, ceea ce a permis acestora promovarea în programul de cercetare ştiinţifică (Anexa 8.4.); un doctorand are aprobare pentru amânarea susţinerii proiectului.
În anul universitar 2007-2008, au participat la pregătirea doctoranzilor un număr de 3 cadre didactice din cadrul Facultăţii de Farmacie: un profesor, un conferenţiar şi .un şef de lucrări cu doctorat.
7
ANEXA 1
REGULAMENT DE ORGANIZARE ŞI DESFÃŞURARE A STUDIILOR UNIVERSITARE DE DOCTORAT DIN CADRUL UNIVERSITÃŢII DE
MEDICINÃ ŞI FARMACIE ,,GR.T.POPA,, IAŞI
Prezentul regulament cuprinde metodologia de organizare şi desfãşurare a studiilor doctorale, în perfectã concordanţã cu:
Carta universitãţii;
Legea învãţãmantului 84/1995;
• Legii privind - Statutul cadrelor didactice (Legea nr.128/1997, actualizatã);
• Codul muncii; • Hotãrarea Guvernului Romaniei (H.G) nr. 567 din 15 iunie 2005,
publicatã în Monitorul Oficial Nr. 540, Partea I, din 24 iunie 2005; • Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii (OMEdC) 4491/6 iulie 2005,
publicat în Monitorul Oficial Nr. 589 din 7 iulie 2005; • Hotãrarea Guvernului Romaniei nr. 1169 din 29 septembrie 2005
publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 902 din 10 octombrie 2005.
Capitolul I Dispoziţii generale Art. 1 1.1. Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Gr. T. Popa” Iaşi este acreditatã ca Instituţie Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.) conform Hotãrarii de Guvern nr. 916 /11.08.2005. 1.2. Doctoratul constituie ciclul superior de studii universitare a cãrui finalitate este dezvoltarea cunoaşterii prin cercetare ştiinţificã originalã. Doctoratul are douã componente: un program de pregãtire bazat pe studii universitare avansate şi un program de cercetare ştiinţificã. 1.3. Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi, denumitã în continuare UMF Iaşi, organizeazã doctoratul, cu respectarea legilor şi autonomiei universitare conform Cartei universitãţii. 1.4. UMF Iaşi organizeazã şi desfãşoarã un doctorat de tip doctorat ştiinţific, iar doctoranzii pot obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale, în domeniile: Medicinã, Medicinã Dentarã şi Farmacie. 1.5. Principiile de bazã care reglementeazã organizarea şi desfãşurarea ciclului de studii universitare de doctorat, ciclu denumit în continuare doctorat se reorganizeazã începand cu anul universitar 2005-2006 în acord cu Hotãrarea de Guvern nr. 567/ 2005 şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii nr. 4491/2005. Art.2. 2.1.Doctoratul ştiinţific se bazeazã pe creaţie şi cercetare ştiinţificã avansatã, contribuind
la dezvoltarea de cunoştinţe, competenţe şi abilitãţi cognitive.
8
2.2. Cunoştinţele, competenţele şi abilitãţile generale şi de specialitate conferã absolventului de studii universitare de doctorat ştiinţific capacitatea: a. de a înţelege sistematic şi comprehensiv domeniul de studiu şi de a utiliza metodele de cercetare asociate acestui domeniu; b. de a concepe şi iniţia un proiect de cercetare şi de a face managementul cercetãrii în condiţiile respectãrii deontologiei profesionale; c. de a contribui la progresul cunoaşterii prin cercetare originalã cu impact naţional
sau internaţional, demonstrat prin publicaţii ştiinţifice; d. de a analiza critic, a evalua şi a face o sintezã a unor idei noi şi complexe; e. de comunicare cu comunitatea profesionalã şi cu societatea civilã în contextual
domeniului sãu de cercetare; f. de a contribui la promovarea dezvoltãrii tehnologice, sociale şi culturale în
contextul unei societãţi şi economii bazate pe cunoaştere. Art. 3 3.1. U.MF Iaşi promoveazã interdisciplinaritatea în studiile universitare de doctorat. 3.2. UMF Iaşi în calitate de IOSUD îşi propune sã ofere un mediu integrat de învãţare şi cercetare avansatã la nivelul exigenţelor naţionale şi internaţionale, ceea ce reprezintã o premisã pentru organizarea de doctorate în cotutelã cu alte IOSUD de prestigiu din ţarã şi din strãinãtate. Art. 4. UMF Iaşi poate forma consorţii cu institute ale Academiei Romane şi alte instituţii de cercetare din ţarã şi strãinãtate în vederea realizãrii unor programe de cercetare ştiinţificã din cadrul ciclului de studiu universitar de doctorat. Capitolul II U.M.F. ,,Gr. T. Popa,, Iaşi - Instituţie Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.) Art. 5 5.1. Doctoratul se organizeazã de cãtre UMF Iaşi ca instituţie de învãţãmant superior acreditatã de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, pe baza evaluãrii periodice a capacitãţii sale instituţionale de a oferi un mediu integrat de învãţare şi cercetare avansatã, de nivel naţional sau internaţional 5.2. Evaluarea UMF Iaşi ca I.O.S.U.D se face pentru fiecare domeniu de doctorat de cãtre o comisie de experţi, pe baza unui sistem de criterii şi a unei metodologii care se aprobã prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetãrii. 5.3. UMF Iaşi ca I.O.S.U.D. are obligaţia de a publica un raport anual privind ciclul de studii universitare de doctorat, însoţit de sinteze ale tezelor de doctorat susţinute în anul respectiv.
Art. 6 6.1. UMF Iaşi organizeazã şi desfãşoarã studiile de doctorat sub îndrumarea Consiliului pentru Studii Doctorale format din 10 membri ai corpului profesoral, avand calitatea de conducãtor de doctorat. 6.2. Membrii Consiliului pentru Studii Doctorale (CSD) sunt numiţi de conducerea UMF Iaşi şi au un mandat de 4 ani. 6.3. Conducerea CSD este asiguratã de un preşedinte numit de Senatul Universitãţii. 6.4. CSD este subordonat Senatului UMF Iaşi.
9
6.5. Conducerea UMF Iaşi asigurã logistica necesarã bunei desfãşurãri a activitãţii CSD. 6.6. CSD are urmãtoarele atribuţii:
• Face propuneri privind modificarea şi îmbunãtãţirea regulamentului pe care le supune aprobãrii Senatului Universitãţii;
• Consiliile Facultãţilor, pe baza criteriilor şi grilei de evaluare a cadrelor didactice care solicitã obţinerea calitãţii de conducãtor de doctorat, supun aprobãrii Senatului cererile candidaţilor, avizaţi de Consiliile Facultãţilor;
• Stabileşte, prin consultare cu conducãtorii de doctorat, pe grupe de specialitãţi, curricula de pregãtire în cadrul programului de studii universitare avansate, avizeazã planurile didactice de pregãtire doctoralã şi proiectele individuale de cercetare;
• Organizeazã concursurile de admitere la doctorat şi pentru obţinerea burselor de studiu;
• Supune aprobãrii Biroului Senat comisiile de examen, la propunerea conducãtorilor de doctorat şi avizarea prealabilã de cãtre Consiliul facultãţii.
• CSD prezintã, anual, Senatului universitãţii, raportul privind studiile doctorale însoţit de sintezele tezelor de doctorat susţinute în anul respectiv.
6.7. Preşedintele CSD are urmãtoarele atribuţii: • asigurã conducerea operativã a CSD • stabileşte data întrunirilor CSD • asigurã legãtura permanentã cu prorectorul pentru cercetare ştiinţificã, prorectorul
pentru învãţãmant postuniversitar, Biroul Senat, Senatul şi celelalte organisme de conducere ale UMF, cu Consiliile şi Birourile Consiliu ale Facultãţilor.
6.8. Biroul Consiliu analizeazã obiectivitatea cererilor doctoranzilor de întrerupere a programului de studii doctorale şi prelungirea acestuia. Schimbarea temei de cercetare sau a conducãtorului de doctorat se supune în plus şi aprobãrii Biroului Senat. Capitolul III Conducãtorul de doctorat Art. 7 7.1.Conducãtor de doctorat poate fi un profesor universitar, profesor universitar
consultant, un academician sau un cercetãtor ştiinţific principal gradul I, care are titlul de doctor obţinut în domeniul respectiv.
7.2.Profesorii care solicitã obţinerea calitãţii de conducãtor de doctorat sunt supuşi evaluãrii Consiliului Facultãţii în baza criteriilor ştiinţifice şi a grilei de evaluare elaborate de C.N.A.T.D.C.U. iar dosarul cu avizul Senatului este înaintat la MEdC.
7.3.În urma avizului favorabil al C.N.A.T.D.C.U. Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii emite Ordinul privind numirea în funcţia de conducãtor de doctorat.
7.4.Un conducãtor de doctorat îşi poate desfãşura activitatea într-o singurã IOSUD sau în instituţii care formeazã consorţii cu aceasta.
7.5.Conducãtorii de doctorat din cadrul UMF Iaşi pot îndruma simultan un numãr de maxim 15 doctoranzi.
7.6.Dupã pensionare, conducãtorul de doctorat poate primi spre îndrumare noi doctoranzi, la cerere, cu aprobarea Senatului universitar, fundamentatã pe performanţa ştiinţificã din ultimii 5 ani de activitate a solicitantului.
7.7.Prin încetarea contractului de muncã la UMF Iaşi, cu excepţia pensionãrii, se pierde calitatea de conducãtor de doctorat, iar doctoranzii sunt redistribuiţi altor conducãtori de doctorat din aceeaşi instituţie. În cazul decesului conducãtorului de doctorat, doctoranzii se pot transfera la un alt conducãtor de doctorat, în specialitatea la care au fost înscrişi sau la o specvialitate înruditã.
10
7.8.Conducãtorii de doctorat se evalueazã intern, periodic, la 3 ani, prin grilele de evaluare întocmite de CSD şi aprobate de Senatul UMF Iaşi.
7.9.Conducãtorii de doctorat sunt evaluaţi extern o datã la 5 ani de cãtre Comisiile de experţi aprobate prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii.
Capitolul IV Asigurarea calitãţii în cadrul studiilor universitare de doctorat Art. 8 8.1.Studiile universitare de doctorat fac obiectul procedurilor de asigurare internã şi
externã a calitãţii, pe baza bunelor practici europene. 8.2.Principalii responsabili de calitatea doctoratului sunt: UMF Iaşi prin CSD,
conducãtorul de doctorat şi doctorandul. 8.3.CSD prin atribuţiile ce îi revin este garantul respectãrii standardelor de calitate şi eticã
profesionalã în domeniul organizãrii şi desfãşurãrii studiilor universitare de doctorat în UMF Iaşi.
8.4.În cazul nerespectãrii standardelor de calitate sau de eticã profesionalã, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, pe baza unui raport extern de evaluare întocmit de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor Certificatelor Universitare, poate lua urmãtoarele mãsuri: a. retragerea dreptului UMF Iaşi de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de
noi doctoranzi, pentru o perioadã de panã la 3 ani; b. retragerea calitãţii de conducãtor de doctorat; c. retragerea titlului de doctor;
8.5.Redobandirea calitãţii de conducãtor de doctorat se poate obţine la propunerea UMF Iaşi pe baza raportului de evaluare internã întocmit de CSD şi validat printr-o evaluare externã.
8.6.UMF Iaşi şi conducãtorii de doctorat sunt evaluaţi o datã la 5 ani de cãtre comisii de experţi aprobate prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii.
Capitolul V Organizarea ciclului de studii universitare de doctorat Art. 9 9.1. În cadrul UMF Iaşi, durata ciclului de studii universitare de doctorat este de 4 ani. În situaţii speciale, durata poate fi prelungitã cu 1-2 ani (cu taxã) în condiţiile prevãzute de lege. 9.2. Doctoratul se poate întrerupe pe motive temeinice (complexitatea temei şi/sau problem personale: susţinerea unor examene, participarea la cursuri postuniversitare sau de perfecţionare în ţarã/ strãinãtate, burse de studiu, concediu medical pentru o boalã ce a necesitat întreruperea activitãţii, concediu de maternitate şi/ sau îngrijirea copilului) evaluate de Biroul Consiliului Facultãţii, pentru perioade care, cumulate, nu pot depãşi 2 ani. Doctorandul trebuie sã solicite întreruperea doctoratului şi sã depunã documentele justificative înainte de momentul în care acesta ar urma sã devinã validã şi numai în cazuri speciale se acceptã ca cererea de întrerupere s se depunã în maximum 30 de zile (boalã, accident, situaţii neprevãzute. Aprobãri de întrerupere nu se dau retroactiv (cu excepţia situaţiei anterior menţionate). 9.3. Durata desfãşurãrii doctoratului se prelungeşte în caz de întrerupere, corespunzãtor cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate de conducerea UMF Iaşi. Art. 10 10.1. Doctoratul se desfãşoarã pe baza unui contract de studii doctorale încheia între
11
doctorand, conducãtorul de doctorat şi UMF Iaşi. În contract sunt prevãzute drepturile şi obligaţiile fiecãrei pãrţi implicate în ciclul de studii universitare de doctorat, astfel încat sã fie realizate cerinţele şi exigenţele de asigurare a calitãţii. 10.2. Modelul de contract se elaboreazã de cãtre CSD, în concordanţã cu prevederile regulamentului de organizare şi desfãşurare a doctoratului, şi cu respectarea legislaţiei în vigoare şi este aprobat de Senatul Universitãţii Art. 11 11.1. Doctoratul se desfãşoarã în limba romanã sau într-o limbã de circulaţie internaţionalã, la cererea doctorandului, conform contractului de studii doctorale încheiat între UMF Iaşi, conducãtorul de doctorat şi doctorand. 11.2. Începand cu anul universitar 2005-2006, regimul de studii al cetãţenilor strãini care doresc sã urmeze doctoratul în Romania este acelaşi cu cel al cetãţenilor romani. 11.3. CSD cu acordul Biroului Senat poate asigura la cererea doctorandului strãin un curs pregãtitor de limba romanã, conform reglementãrilor în vigoare, cu taxã. Art. 12 12.1. La Universitatea de Medicinã şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, programul de studii universitare de doctorat se desfãşoarã în douã cicluri, prin programul de studii universitare avansate şi prin programul de cercetare ştiinţificã, ambele forme de învãţãmant fiind obligatorii. 12.2. Programul de pregãtire universitarã avansatã (Şcoala doctoralã) se desfãşoarã în cadrul UMF Iaşi pe baza planului de învãţãmant aprobat de Senat şi are o duratã de 2 semestre, iar programul de cercetare ştiinţificã pe durata a 6 semestre. 12.3. Sudiile universitare de doctorat se pot organiza în formã de învãţãmant cu frecvenţã şi fãrã frecvenţã. 12.4. În cadrul mecanismelor de asigurare a calitãţii programelor de studii avansate în cadrul UMF Iaşi este recomandatã implicarea pe langã conducãtorii de doctorat şi a altor cadre didactice care deţin titlul de doctor, cercetãtori ştiinţifici şi experţi care activeazã în alte IOSUD de mare prestigiu din ţarã şi strãinãtate în calitate de colaboratori. 12.5. CSD stabileşte, pentru toate formele de învãţãmant (cu frecvenţã şi fãrã frecvenţã), prin consultare cu cadrele didactice şi la propunerea conducãtorilor de doctorat, pe grupe de specialitãţi, programul de pregãtire universitarã avansatã pe care îl supune aprobãrii Biroului Senat. 12.6.Planul de învãţãmant cuprinde atat discipline de cunoaştere avansatã în cadrul domeniului de studii de doctorat cat şi module de pregãtire complementarã considerate ca necesare pentru o inserţie rapidã a absolventului de studii de doctorat în domenii practice, de interes, inclusiv pe piaţa muncii. 12.7. În conceperea planurilor de studii universitare de doctorat, UMF Iaşi promoveazã pregãtirea interdisciplinarã, ca modalitate de stimulare a cercetãrii ştiinţifice. 12.8. UMF Iaşi permite şi încurajeazã flexibilitatea în organizarea pregãtirii universitare avansate, astfel încat fiecare doctorand sã poatã opta pentru acele discipline care servesc cel mai bine programului propriu de cercetare ştiinţificã. 12.9. Planul de învãţãmant al programului de pregãtire universitarã avansatã cuprinde 8 ore didactice pe sãptãmanã: cursuri, seminarii şi lucrãri aplicative. 12.10. Fexibilitatea în organizarea studiilor universitare avansate este asiguratã şi prin faptul cã o parte din disciplinele de învãţãmant pot avea regim opţional, astfel încat doctorandul sã poatã opta pentru acele discipline care servesc cel mai bine programului propriu de cercetare ştiinţificã. 12.11. În cadrul programului de pregãtire universitarã avansatã, pentru a evidenţia
12
rezultatele formãrii, concomitent cu sistemul de evaluare, se utilizeazã sistemul de credite transferabile (ECTS). 12.12. CSD este autorizat sã stabileascã pentru UMF Iaşi propriile reguli de evaluare a doctoranzilor şi criteriile specifice de promovare a probelor din cadrul programului de pregãtire universitarã avansatã. Formele de evaluare: verificare pe parcurs, colocviu, examen se vor stabili de comun acord cu cadrele de predare ale fiecãrei discipline. 12.12. Pe parcursul programului de pregãtire universitarã avansatã doctorandul elaboreazã proiectul programului de cercetare ştiinţificã care este evaluat conform prevederilor legale. Art. 13 13.1. Acceptarea, în condiţiile prevãzute de lege, a programului propus de doctorand înseamnã promovarea sa în programul de cercetare ştiinţificã concomitent cu recunoaşterea temei proiectului ca temã a tezei de doctorat. 13.2. UMF Iaşi ca I.O.S.U.D poate decide înlocuirea conducãtorului de doctorat iniţial numit. Aceastã decizie se bazeazã pe analiza prealabilã a cazului în Consiliul Facultãţii şi în Senatul Universitãţii. Secretarii ştiinţifici ai facultãţii au obligaţia sã urmãreascã rezolvarea legalã a acestor cazuri. 13.3. Programul de cercetare ştiinţificã are o duratã de 6 semestre (trei ani) şi este organizat în domeniul de cercetare fundamentalã şi/sau clinicã în care s-a consacrat conducãtorul de doctorat. 13.4. Cercetarea ştiinţificã se bazeazã pe metode cantitative şi calitative agreate de Comunitatea ştiinţificã din domeniul abordat. 13.4.Programul de cercetare se desfãşoarã în limitele resurselor materiale aprobate de CSD. Art. 14 14.1. Pentru promovarea doctorandului în programul de cercetare ştiinţificã acesta susţine public un proiect de cercetare ştiinţificã. 14.2. Tema proiectului de cercetare ştiinţificã se stabileşte de cãtre conducãtorul de doctorat împreunã cu doctorandul şi se coreleazã cu programul de pregãtire universitarã avansatã, domeniul de expertizã al conducãtorului de doctorat şi cu programul şi politica instituţionalã ale UMF Iaşi. 14.3. Comisia de examinare a proiectului de cercetare ştiinţificã, stabilitã conform prevederilor legale, este formatã din conducãtorul de doctorat în calitate de preşedinte şi din cel puţin alţi doi specialişti cu titlul de doctor şi funcţie didacticã de cel puţin conferenţiar universitar sau cercetãtor ştiinţific gr. II din UMF Iaşi sau din consorţiul de cercetare stabilit conform prevederilor legale. 14.4. Rezultatele evaluãrii se exprimã printr-unul dintre urmãtoarele calificative: foarte bine, bine, satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor. Calificativele foarte bine şi bine permit promovarea directã a doctorandului în programul de cercetare. în cazul obţinerii calificativului satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor, doctorandul prezintã, la un termen stabilit de CSD, un nou proiect. 14.5. Dacã şi la a doua susţinere a probei de promovare în programul de cercetare se obţine calificativul satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor, doctorandul este exmatriculat din ciclul de studii universitare de doctorat. El primeşte un certificat de absolvire a programului de pregãtire universitarã avansatã din cadrul ciclului de studii universitare de doctorat. Art. 15 15.1. Programul de cercetare ştiinţificã se realizeazã sub îndrumarea unui conducãtor de doctorat, în cadrul unei echipe de cercetare ştiinţificã.
13
15.2. În cazul doctoratului interdisciplinar, îndrumarea poate fi realizatã de doi conducãtori de doctorat din domeniile care concurã la realizarea programului original de cercetare propus de doctorand şi aprobat de CSD. Cei doi conducãtori de doctorat pot sã aparţinã aceleaşi instituţii de învãţãmant superior sau pot sã-şi desfãşoare activitatea în douã IOSUD diferite. În acest caz, între instituţii se încheie un acord de cotutelã. 15.2. Activitatea de îndrumare a doctoranzilor este inclusã în norma didacticã sau de cercetare a conducãtorului de doctorat, potrivit reglementãrilor legale în vigoare. În cazul îndrumãrii programului de cercetare al unui doctorand de cãtre doi conducãtori de doctorat, normarea se face proporţional cu activitatea de îndrumare a fiecãrui conducãtor de doctorat. 15.4. Programul începe dupã acceptarea de cãtre CSD a proiectului de cercetare ştiinţificã care devine, în acelaşi timp, temã pentru realizarea tezei de doctorat. 15.5. Programul de cercetare ştiinţificã se poate desfãşura în cadrul UMF Iaşi, în cadrul institutelor Academiei Romane sau al altor institute de cercetare din ţarã sau strãinãtate cu care UMF Iaşi are acorduri de colaborare. 15.6. Rezultatele intermediare ale programului de cercetare sunt prezentate de doctorand panã la finele celui de-al treilea an de la intrarea în doctorat,sub forma a douã rapoarte ştiinţifice. Prezentarea se va face în cadrul colectivului catedrei din care face parte conducãtorul de doctorat. 15.7. Doctorandul va publica cel puţin douã lucrãri din rapoartele ştiinţifice în reviste de specialitate cu referenţi ştiinţifici. 15.8. Programul de cercetare ştiinţificã se finalizeazã prin prezentarea publicã a lucrãrii de doctorat. Art. 16 16.1. Cheltuielile ocazionate de organizarea şi desfãşurarea examenelor, prezentarea proiectelor de cercetare ştiinţificã, susţinerea publicã a tezei de doctorat şi eliberarea diplomei de doctor se suportã, în mãsura posibilitãţilor din bugetul UMF Iaşi . 16.2. În ceea ce priveşte cheltuielile pentru efectuarea cercetãrii propriu-zise, doctorandului i se asigurã accesul la aparatura existentã în UMF Iaşi. Cheltuielile necesare procurãrii de substanţe, kit-uri sau alte materiale sunt limitate de bugetul instituţiei şi doctorandul va trebui sã gãseascã şi alte resurse. Art. 17 17.1. Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelã internaţionalã. 17.2. În situaţia prevãzutã la aliniatul (17.1), doctorandul îşi desfãşoarã activitatea sub îndrumarea concomitentã a unui conducãtor de doctorat din Romania şi a unui conducãtor de doctorat dintr-o altã ţarã, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. 17.3. UMF Iaşi care înmatriculeazã iniţial doctorandul are rolul principal, iar IOSUD care participã în cotutelã la organizarea şi desfãşurarea doctoratului are rolul de cotutelã. 17.4. Acordul prevãzut la aliniatul (17.2) cuprinde cerinţele organizãrii şi desfãşurãri doctoratului în fiecare dintre cele douã IOSUD, în concordanţã cu rolul pe care fiecare parte şi-l asumã în cadrul cotutelei şi cu legislaţia specificã în fiecare ţarã. 17.5. Acordul prevãzut la aliniatul (17.2) trebuie sã conţinã recunoaşterea reciprocã a titlului ştiinţific de doctor de cãtre autoritãţile de resort din cele douã ţãri, pe baza competenţelor acestora şi în conformitate cu prevederile legale din fiecare ţarã.
14
Art. 18 18.1. Studiile universitare de doctorat se pot organiza în forma de învãţãmant cu frecvenţã şi fãrã frecvenţã. 18.2. Doctoratul cu frecvenţã se poate organiza în regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxã. MEdC alocã anual pentru doctoratul cu frecvenţã un numãr de locuri finanţate de la buget. 18.3. Doctoratul fãrã frecvenţã se organizeazã numai în regim cu taxã. Numãrul de locuri pentru doctorat în regim cu taxã se stabileşte anual de cãtre Senatul UMF Iaşi pe baza legislaţiei în vigoare şi a normelor MEdC. 18.4. Taxa anualã stabilitã de UMF Iaşi pentru doctoratul în regim cu taxã este aprobatã anual de cãtre Senatul Universitãţii. 18.5. Numai cadrele didactice ale UMF aşi pot concura suplimentar pentru forma de doctorat fãrã frecvenţã, fãrã taxã şi fãrã bursã, fãrã a depãşi procentul de 25% din numãrul de locuri anual stabilit de MEdC. 18.6. UMF Iaşi susţine doctoranzii în solicitãrile acestora de obţinere a unor resurse suplimentare de finanţare a studiilor (granturi de cercetare şi sponsorizãri). 18.7. Cele douã componente ale ciclului de studii universitare de doctorat, respectiv, programul de studii universitare avansate şi programul de cercetare ştiinţificã sunt obligatorii pentru ambele forme de învãţãmant. 18.8. În cadrul contractului de studii UMF Iaşi ca I.O.S.U.D. poate solicita doctorandului cu frecvenţã, finanţat de la buget, efectuarea a 4-6 ore didactice pe sãptãmanã fãrã remunerare suplimentarã. 18.9. Rezidenţii care doresc sã efectueze doctoratul în regim cu frecvenţã bugetat, vor fi admişi la aceastã formã de învãţãmant postuniversitar doar în condiţiile în care cartea lor de muncã va fi depusã la U.M.F. Iaşi, avand norma de bazã la doctorat. Art. 19 Potrivit prevederilor Regulamentului UMF Iaşi şi a clauzelor contractului de studii doctorale, pe parcursul ciclului de studii universitare de doctorat, forma de învãţãmant poate fi schimbatã, în anumite limite, stabilite de Biroul Consiliu şi Biroul Senat, cu condiţia respectãrii precizãrilor prevãzute în contractul doctoral şi acceptate de doctorand în momentul înmatriculãrii Capitolul VI Doctorandul Art. 20 20.1. Persoana admisã la doctorat are pe întreaga perioadã de desfãşurare a acestuia - de la înmatricularea în ciclul de studii de doctorat, panã la susţinerea publicã a tezei de doctorat - calitatea de doctorand, calitate asimilatã celei de asistent de cercetare pe perioada programului de pregãtire universitarã avansatã şi de cercetãtor ştiinţific stagiar pe perioada programului de cercetare ştiinţificã. 20.2. Doctoranzii cu frecvenţã care au promovat şi concursul naţional de rezidenţiat, în urma dispoziţiilor Ministerului Sãnãtãţii nr. EN/ 4935/ 06.12.2005, au urmãtoarele posibilitãţi de a-şi continua studiile:
a. în cazul în care doctoratul şi rezidenţiatul sunt în aceeaşi specialitate, pot efectua pregãtirea în afara normei de bazã de doctorat cu frecvenţã, fãrã a fi salarizaţi ca rezidenţi, cu respectarea integralã a programului stabilit pentru rezidenţiat;
b. în cazul în care specialitatea în care sunt confirmaţi ca rezidenţi nu corespunde domeniului/ specialitãţii în care efectueazã doctoratul sau nu existã posibilitatea respectãrii programului de rezidenţiat, medicul va avea drept de opţiune pentru
15
amanarea începerii/ întreruperea pregãtirii prin rezidenţiat sau trecerea la doctoratul fãrã frecvenţã, cu taxã.
c. în situaţia de la punctul (b), cand se va opta pentru amanarea/întreruperea rezidenţiatului, panã la finalizarea doctoratului cu frecvenţã, cei în cauzã vor fi preluaţi ca rezidenţi cu contract individual de muncã pe duratã determinatã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii.
Art. 21 21.1. Doctorandul înscris la forma de învãţãmant cu frecvenţã poate obţine bursa de doctorat care se acordã prin concurs organizat de UMF Iaşi. 21.2. Conform prevederilor contractului de studii, bursa de doctorat se acordã fie pe întreaga perioadã a studiilor universitare de doctorat, fie pe una dintre componentele doctoratului: programul de pregãtire universitarã avansatã sau programul de cercetare ştiinţificã. Bursa se suspendã automat pentru perioadele de întrerupere a studiilor de doctorat, aprobate de conducerea UMF Iaşi la cererea doctorandului. 21.3. Bursa de doctorat reprezintã în înţelesul prezentului regulament şi al instrucţiunilor în vigoare o indemnizaţie egalã cu salariul brut de asistent de cercetare pentru perioada programului de pregãtire universitarã avansatã şi de cercetãtor ştiinţific pentru perioada programului de cercetare ştiinţificã. 21.4. Bursa de doctorat se acordã din sume alocate de la bugetul de stat, în condiţiile legii. Art. 22 22.1. Nesusţinerea la termene a examenelor şi referatelor din ciclul de studii doctorale atrage automat exmatricularea doctorandului fãrã alte formalitãţi. 22.2. Doctorandul exmatriculat pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute în ciclul de studii universitare de doctorat, pierde statutul de doctorand, iar dacã a fost bursier, el pierde în mod automat şi dreptul la bursa de studii. Art. 23 23.1. Pe toatã durata activitãţii, doctorandul de la forma de învãţãmant cu frecvenţã, care obţine bursa, beneficiazã de recunoaşterea vechimii în muncã, de alte drepturi şi obligaţii ce revin salariatului, precum şi de dreptul de a desfãşura activitãţi didactice prin cumul sau prin plata cu ora, potrivit contractului de studii de doctorat. 23.2. Pentru doctoranzii cu frecvenţã, care obţin bursã, contribuţiile datorate, potrivit legii, la asigurãrile sociale de stat, la asigurãrile pentru şomaj, la asigurãrile sociale, de sãnãtate şi pentru accidente de muncã şi boli profesionale, se plãtesc lunar de cãtre UMF Iaşi. Baza de calcul a contribuţiilor datorate o constituie cuantumul bursei. 23.3. Dupã susţinerea tezei de doctorat, UMF Iaşi elibereazã o adeverinţã care atestã cã perioada în care doctorandul a urmat studiile universitare de doctorat în forma de învãţãmant cu frecvenţã constituie vechime în muncã. 23.4. Doctoranzii care urmeazã studiile în forma de învãţãmant fãrã frecvenţã şi sunt salariaţi în administraţia publicã, în regiile autonome cu specific deosebit sau în alte unitãţi bugetare, au dreptul la concedii de studii fãrã platã, potrivit legislaţiei în vigoare. Art. 24 24.1. Doctorandul poate solicita conducerii UMF Iaşi schimbarea conducãtorului de doctorat în cazul în care acesta este indisponibil mai mult de un an sau nu respectã clauzele din contractul de studii. 24.2. Senatul UMF Iaşi aprobã schimbarea dupã obţinerea acordului scris al unui nou
16
conducãtor de doctorat, în cadrul aceluiaşi domeniu de studiu, dupã avizul prealabil al Consiliului Facultãţii. Art. 25 25.1. Doctorandul poate solicita schimbarea temei de doctorat o singurã datã în timpul programului de cercetare ştiinţificã, pe baza susţinerii cu succes a unui nou proiect de cercetare. 25.2. Schimbarea temei tezei de doctorat se aprobã de Senatul UMF Iaşi, cu avizul prealabil al Consiliului Facultãţii în cadrul aceluiaşi domeniu în care a fost înmatriculat doctorandul şi nu implicã modificarea duratei ciclului de studii universitare de doctorat. 25.3. În cazul doctoratului în cotutelã, schimbarea temei tezei de doctorat se face cu acordul ambelor I.O.S.U.D. Art. 26 Doctorandul beneficiazã de drepturile şi obligaţiile comunitãţii academice conform Cartei UMF Iaşi. Art. 27 Doctorandul are dreptul la informaţii transparente privind calificativele obţinute în cadrul Şcolii Doctorale, putand contesta nota obţinutã în decurs de o orã dupã susţinerea examenelor sau în cazul evaluãrii proiectului în maximum 3 zile de la depunerea procesului verbal. Art. 28 Contestaţiile vor fi analizate de CSD, iar concluziile vor fi comunicate doctorandului în maximum 24 de ore, de la depunerea contestaţiei. Art. 29 Doctorandul se poate adresa CSD, Prorectorului ştiinţific sau celorlalţi reprezentanţi ai conducerii UMF Iaşi ori de cate ori considerã cã drepturile i-au fost încãlcate. Art. 30 Transferul doctorandului la o altã IOSUD se face cu acordul celor douã instituţii implicate în transfer, cu respectarea prevederilor legale şi a principiilor cuprinse în regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora. Art. 31 Doctorandul are obligaţia respectãrii planului de pregãtire stabilit de CSD şi conducãtorul de doctorat. Art. 32 Doctorandul va raporta, semestrial, conducãtorului de doctorat realizãrile de etapã şi planul activitãţii pentru urmãtorul semestru. Art. 33 Doctorandul va informa operativ conducãtorul de doctorat referitor la dificultãţile cu care se confruntã şi va face propuneri pentru rezolvare.
17
Art. 34 Doctorandul va informa operativ conducãtorul de doctorat, CSD şi conducerea UMF Iaşi în legãturã cu evenimentele de orice naturã care pot influenţa negativ calitatea pregãtirii şi cercetãrii sale. Art. 35 Doctorandul are obligaţia respectãrii normelor de securitate a muncii, confidenţialitate şi secretul de serviciu, precum şi principiile etice legate de cercetarea ştiinţificã. Art. 36 Doctorandul trebuie sã demonstreze un bun management al timpului şi al resurselor implicate în cercetare. Art. 37 Doctoranzii care îndeplinesc toate obligaţiile de studiu şi cercetare prevãzute în contract şi susţin cu succes teza de doctorat, primesc titlul de doctor în domeniul de studiu abordat. Capitolul VII Admiterea la studii universitare de doctorat Art. 38 38.1. Admiterea candidaţilor la doctorat, indiferent de forma de învãţãmant în care se organizeazã, se face prin concurs organizat anual de UMF Iaşi de regulã înainte de începutul anului universitar, dar nu mai tarziu de 15 octombrie. 38.2. Organizarea şi desfãşurarea concursului de admitere la doctorat se realizeazã în conformitate cu regulamentul propriu al UMF Iaşi, care devine responsabilã pentru asigurarea calitãţii. 38.3. Concursul de admitere conţine probe specifice domeniului de studiu respectiv: Medicinã (preclinic, clinic medical, clinic chirurgical), Medicinã dentarã şi Farmacie, şi un examen de competenţã lingvisticã pentru o limba de circulaţie internaţionalã.
a. Examenul de evaluare a cunoştinţelor specifice domeniului de cercetare (conform cu o bibliografie publicatã cu minimum 30 zile anterior perioadei de înscriere);
b. Interviu vizand aptitudinile pentru cercetarea ştiinţificã; c. Evaluarea dosarului de înscriere al candidatului în conformitate cu grila elaboratã de CSD şi aprobatã de Biroul Senat; d. Examenul de competenţã lingvisticã se susţine la catedrele de limbi strãine ale universitãţii respective, care elibereazã un certificat de competenţã lingvisticã.
38.4. Dacã un candidat a obţinut în ultimii doi ani calendaristici un certificat de competenţã lingvisticã cu recunoaştere internaţionalã, examenul de competenţã lingvisticã nu mai este necesar. Art. 39 39.1. Au dreptul sã participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii învãţãmantului universitar medical de lungã duratã (medicinã, medicinã dentarã, farmacie) cu diplomã de licenţã, precum şi posesorii titlului de master în cazul specialitãţilor medicale la care este prevãzutã legal aceastã formã de învãţãmant. 39.2. Absolvenţii învãţãmantului universitar de lungã duratã cu diplome eliberate panã la anul absolvirii primei promoţii de licenţã organizatã în conformitate cu prevederile legii nr. 288/2004 (anul 1993 inclusiv) pot beneficia de aceleaşi drepturi. 39.3. Înscrierea la concursul de admitere la studii universitare de doctorat într-un domeniu
18
specific se poate face indiferent de domeniul în care a fost dobanditã diploma de licenţã sau masterat, în condiţiile prevãzute de lege. 39.4. Candidaţii care au fost exmatriculaţi de la studii universitare de doctorat au dreptul sã se înscrie la un nou concurs de admitere numai pe locuri cu taxã, indiferent de forma de învãţãmant. Art. 40 Validarea rezultatelor admiterii şi înmatricularea candidaţilor reuşiţi la concurs se fac prin decizii ale conducerii UMF Iaşi la propunerea CSD. Art. 41 Înmatricularea la doctorat este legalizatã prin încheierea unui contract de studii doctorale între UMF Iaşi, conducãtorul de doctorat (ambii conducãtori ştiinţifici în cazul doctoratului în cotutelã) şi doctorand, în care sunt prevãzute drepturile şi obligaţiile fiecãrei pãrţi, conform modelului întocmit de CSD. Capitolul VIII Elaborarea şi susţinerea tezei de doctorat Art. 42 Teza de doctorat trebuie sã demonstreze cunoaşterea ştiinţificã avansatã a temei abordate, sã conţinã elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluţionarea temei, precum şi modalitãţi de validare ştiinţificã, prin publicaţii în reviste semnificative, a acestora. Art. 43 43.1. Teza de doctorat se elaboreazã conform cerinţelor stabilite de UMF Iaşi prin regulamentul propriu de organizare şi desfãşurare a doctoratului. 43.2. Teza de doctorat poate fi redactatã într-o limbã de circulaţie internaţionalã, conform prevederilor contractului de studii de doctorat. 43.3. Teza de doctorat finalizatã este supusã unei analize preliminare în cadrul catedrei de specialitate sau al colectivului de cercetare, înainte de a fi propusã evaluãrii de cãtre membrii comisiei de doctorat. 43.4.Teza de doctorat se prezintã conducerii facultãţii corespunzãtoare profilului, împreunã cu referatul favorabil al conducãtorului de doctorat şi cu o sintezã a analizei preliminare efectuate de catedra de specialitate sau de colectivul de cercetare. 43.5. În cazul doctoratului în cotutelã, teza de doctorat se depune la IOSUD, care a fãcut înmatricularea iniţialã a doctorandului, împreunã cu referatele favorabile ale celor doi conducãtori de doctorat şi cu sinteza analizei preliminare prevãzute la alin. (3). Art. 44 Modalitatea de redactare a tezei de doctorat este stabilitã de conducãtorul de doctorat. Art. 45 45.1. Conducerea UMF Iaşi şi conducerea facultãţii de profil, trimite teza de doctorat spre evaluare membrilor unei comisii de specialişti, denumitã în continuare comisie de doctorat. Ea este propusã de conducãtorul de doctorat, avizatã de BC şi aprobatã de Senat. 45.2. Comisia de doctorat este alcãtuitã din preşedinte, conducãtorul de doctorat şi trei referenţi oficiali, dintre care cel puţin doi îşi desfãşoarã activitatea în afara UMF Iaşi. 45.3. Preşedintele comisiei este Decanul facultãţii de profil sau un reprezentant al acestuia.
19
45.4. Referenţii oficiali sunt specialişti în domeniul în care a fost elaboratã teza de doctorat, au titlul de doctor şi au funcţia didacticã de cel puţin conferenţiar universitar sau cercetãtor ştiinţific principal gradul II. 45.5. Din comisie pot face parte şi specialişti din alte ţãri, care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (4). 45.6. În cazul doctoratului în cotutelã, comisia pentru susţinerea publicã a tezei de doctorat cuprinde reprezentanţi ai ambelor IOSUD. Comisia de doctorat poate fi completatã cu 1-2 referenţi provenind din alte instituţii de învãţãmant superior, la propunerea conducãtorilor de doctorat. Preşedintele comisiei este un reprezentant al conducerii IOSUD care organizeazã susţinerea publicã a tezei de doctorat. Art. 46 46.1. Referenţii oficiali au obligaţia sã depunã referatele de analizã la UMF Iaşi în termen de cel mult 30 de zile de la primirea tezei de doctorat. în cazul în care unul sau mai mulţi referenţi oficiali apreciazã în mod justificat cã teza de doctorat este nesatisfãcãtoare, aceasta va trebui refãcutã. Teza de doctorat refãcutã se depune la conducerea UMF Iaşi, cu acordul scris al conducãtorului de doctorat şi al referenţilor implicaţi. 46.2. În cazul în care unul dintre referenţii oficiali din comisia de doctorat devine indisponibil, el poate fi schimbat la propunerea conducãtorului de doctorat, cu avizul BC şi cu aprobarea Senatului. 46.3. Organizarea susţinerii publice a tezei de doctorat poate fi iniţiatã de UMF Iaşi numai dacã toate referatele membrilor comisiei de doctorat sunt favorabile. 46.4. Comunitatea ştiinţificã va fi informatã asupra conţinutului tezei de doctorat aprobate, în vederea susţinerii publice prin anunţ la sediul UMF Iaşi şi publicarea pe site-ul UMF Iaşi. Art. 47 47.1. Doctorandul elaboreazã rezumatul tezei de doctorat în minimum 20 exemplare pe care, la eventuala recomandare a conducãtorului de doctorat, îl va trimite unor specialişti în domeniu din ţarã şi strãinãtate care vor întocmi aprecieri necesare evaluãrii pe ansamblu a rezultatelor doctorandului. 47.2. Opiniile exprimate în scris de cãtre specialişti, pe baza rezumatelor tezei de doctorat, se transmit preşedintelui comisiei de doctorat. Aceste opinii au rol consultativ. 47.3. În situaţia în care teza este scrisã într-o limbã de circulaţie internaţionalã, rezumatul tezei de doctorat se scrie obligatoriu şi în limba romanã. Art. 48 48.1. Teza de doctorat se susţine în şedinţa publicã în faţa comisiei de doctorat. 48.2. Data şi locul susţinerii tezei de doctorat se afişeazã la sediul UMF Iaşi cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilitã de preşedintele comisiei de doctorat. 48.3. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin patru din cei cinci membri ai comisiei, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducãtorului de doctorat. 48.4. În cazul tezei de doctorat redactate într-o limbã de circulaţie internaţionalã, susţinerea publicã se poate face în limba respectivã. Art. 49 49.1. Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat, comisia evalueazã şi delibereazã asupra calificativului pe care urmeazã sã îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: foarte bine, bine, respectiv, satisfãcãtor.
20
49.2. Dacã doctorandul a îndeplinit toate cerinţele prevãzute în programul de cercetare ştiinţificã şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului foarte bine sau bine, comisia comunicã auditoriului hotãrarea de a acorda doctorandului titlul de doctor, care se înainteazã spre validare Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. 49.3. În cazul atribuirii calificativului satisfãcãtor, comisia va preciza elementele de conţinut care urmeazã a fi refãcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o nouã susţinere publicã a tezei. Capitolul IX Conferirea titlului de doctor şi eliberarea diplomei Art. 50 50.1. Hotãrarea comisiei de doctorat de a acorda titlul de doctor se înainteazã conducerii UMF Iaşi pentru a completa dosarul doctorandului. 50.2. UMF Iaşi transmite dosarul de doctorat şi un exemplar al tezei de doctorat la Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii în vederea validãrii hotãrarii comisiei de doctorat de cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Art. 51 Conferirea titlului de doctor se face prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Art. 52 52.1. Diploma de doctor se redacteazã în limba romanã şi engleza şi se elibereazã de cãtre UMF Iaşi, pe baza Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii. 52.2. Diploma de doctor specificã: tipul de doctorat - ştiinţific - şi domeniul în care a fost obţinut titlul – ştiinţe medicale, respectiv, doctor în ştiinţe care în echivalenţã internaţionalã este PhD. 52.3. Înmânarea diplomei de doctor de cãtre conducerea UMF Iaşi poate fi fãcutã în cadrul unei ceremonii publice. Capitolul X Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 53 Prezentul regulament de desfãşurare a studiilor universitare de doctorat a fost aprobat de Senatul UMF Iaşi în şedinţa din 10 aprilie 2006. Art. 54. Regulamentul intrã în vigoare începand cu anul universitar 2005-2006. Pentru doctoranzii înscrişi la studii de doctorat înainte de data publicãrii Hotãrarii de Guvern nr. 567 din 15 iunie 2005, se aplicã reglementãrile în vigoare la data înmatriculãrii lor la doctorat. Art. 55 De la data intrãrii în vigoare a prezentului Regulament, se abrogã alte documente privind organizarea şi desfãşurarea doctoratului.
21
ANEXA 2
METODOLOGIA DE ADMITERE LA DOCTORAT PENTRU ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
Admiterea candidaţilor la doctorat, indiferent de forma de învãţãmânt în care se organizeazã, se face prin concurs organizat anual de UMF Iaşi. Organizarea şi desfãşurarea concursului de admitere la doctorat se realizeazã în conformitate cu regulamentul propriu al UMF Iaşi, care devine responsabilã pentru asigurarea calitãţii.
Concursul de admitere conţine probe specifice domeniului de studiu respectiv, Medicinã Medicinã dentarã şi Farmacie, şi un examen de competenţã lingvisticã pentru o limba de circulaţie internaţionalã. Concursul constã din evaluarea cunoştinţelor specifice domeniului de cercetare conform unei bibliografii publicatã cu minimum 30 zile anterior perioadei de înscriere:
- interviu vizând aptitudinile pentru cercetarea ştiinţificã; - evaluarea dosarului de înscriere al candidatului în conformitate cu grila elaboratã de CSD şi aprobatã de Biroul Senat; - examenul de competenţã lingvisticã se susţine la catedra de limbi strãine ale Universitãţii, care elibereazã un certificat de competenţã lingvisticã.
Dacã un candidat a obţinut în ultimii doi ani calendaristici un certificat de competenţã lingvisticã cu recunoaştere internaţionalã, examenul de competenţã lingvisticã nu mai este necesar. Înscrierea la concursul de admitere la studii universitare de doctorat într-un domeniu specific se poate face indiferent de domeniul în care a fost dobânditã diploma de licenţã sau masterat, în condiţiile prevãzute de lege.
Au dreptul sã participe la concursul de admitere la doctorat cu frecvenţã absolvenţii învãţãmântului universitar medical de lungã duratã cu diplomã de licenţã, precum şi posesorii titlului de master în cazul specialitãţilor medicale la care este prevãzutã legal aceastã formã de învãţãmânt.
Absolvenţii învãţãmântului universitar de lungã duratã cu diplome eliberate pânã la anul absolvirii primei promoţii de licenţã organizatã în conformitate cu prevederile legii nr. 288/2004 (inclusiv anul 1993) pot beneficia de aceleaşi drepturi. Candidaţii care au fost exmatriculaţi de la studii universitare de doctorat au dreptul sã se înscrie la un nou concurs de admitere numai pe locuri cu taxã, indiferent de forma de învãţãmânt.
Validarea rezultatelor admiterii şi înmatricularea candidaţilor reuşiţi la concurs se fac prin decizii ale conducerii UMF Iaşi la propunerea CSD. INSCRIERILE LA DOCTORAT VOR AVEA LOC ÎN PERIOADA 10 SEPTEMBRIE -2 OCTOMBRIE 2007 NUMÃRUL DE LOCURI LA DOCTORAT CU FRECVENŢÃ = 40 REPARTIZATE DUPÃ CUM URMEAZÃ:
22
Din care Tipul doctoratului Total locuri Medicinã Medicinã dentarã Farmacie
Cu frecvenţã cu bursã 19 13 4 2 Cu frecvenţã fãrã bursã 21 14 5 2
ACTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE: - certificat de naştere - legalizat în douã exemplare - certificat de cãsãtorie (unde este cazul) - legalizat în douã exemplare - diploma de bacalaureat - legalizatã în douã exemplare - diploma de licenţã - legalizatã în douã exemplare - foaia matricolã - legalizatã în douã exemplare - atestat de cunoaştere a unei limbi strãine (englezã, francezã, germanã) - atestat de informaticã - c.v. care sã cuprindã şi lista de lucrãri publicate - adeverinta de la locul de munca CONCURSUL DE ADMITERE SE VA DESFÃŞURA ÎN PERIOADA 5 – 15 OCTOMBRIE 2007
Concursul de admitere la doctorat pentru cei care se înscriu la doctorat cu frecvenţã cu bursã, sau la doctorat cu frecvenţã fãrã bursã va avea loc pe data de 5 octombrie 2007 la ora 9,00 şi va consta dintr-o probã scrisã constituitã din 100 teste grilã, din tematica afişatã, specificã pentru specializãrile medicinã, medicinã dentarã, farmacie
La forma de doctorat cu frecvenţã cu bursã vor fi declaraţi admişi primii clasaţi, apoi în ordinea descrescãtoare a notei obţinute la testul grilã vor fi declaraţi admişi pe locurile la doctorat cu frecvenţã fãrã bursã urmãtorii candidaţi.
Candidaţii care vor fi admişi la doctorat cu frecvenţã cu bursã sau fãrã bursã vor merge cu locul obţinut la conducãtorul de doctorat pentru care au optat la înscriere.
Pentru locurile cu sau fãrã frecvenţã, cu taxã, examenul se va desfãşura la disciplina profesorului conducãtor de doctorat ales de candidat, tematica de concurs fiind cea stabilitã de conducãtor şi afişatã cu 30 zile înainte de concurs. R E C T O R , Prof. Dr. Cristian Dragomir OFICIU JURIDIC, Av. Roxana Ruja
23
R O M Â N I A ANEXA 3.1 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI Avizul M.E.C.T. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Şcoala doctorală Durata studiilor: 1 an
ANUL - 2007 / 2008
Număr total ore/modul Total ore Sem I (14 săpt)
Sem II (14 săpt)
Cre dite
Nr. Mo dul
MODULE OBLIGATORII Cod Disci- plină
Curs L.p. Curs L.p. Curs L.p.
Forma de verificare
I Metodologia cercetării ştiinţifice bio -medicale
M.D.1.1.1
42 25 32,5 21 9,5 4 16 E1
II Metodologia documentarii si redactarii articolelor ştiinţifice
M.D.1.1.2 35 21 35 21 15 E1
III Biostatistica în cercetarea medicală M.D.1.2.3 20 14 20 14 10 E2 IV Metodologia de realizare a proiectelor
de cercetare M.D.1.2.4 20 14 20 14 10 E2
V Etica cercetării M.D.1.2.5
20 13 20 13 9 E2
Total ore 67,5 42 69,5 45 109,5 114,5 224 Total credite 60 Proiect-susţinere E- calificativ R E C T O R, D E C A N, Secretar şef facultate Prof. dr. Cristian Dragomir Prof. dr. Carol Stanciu Gabriela Cuciureanu
24
R O M Â N I A ANEXA 3.2 MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII Avizul M.E.C.T. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Şcoala doctorală Durata studiilor: 1 an
ANUL - 2007 / 2008
Număr total ore/modul Cadrul didactic
Total ore
Sem I (14 săpt)
Sem II (14 săpt)
Cre dite
Nr. Mo dul
MODULE OBLIGATORII Cod Disci- plină
curs LP Curs L.p.
Curs L.p.
Forma de verifi- care
I Metodologia cercetării ştiinţifice biomedicale
M.D.1.1.1
42 25 10 5 7,5 5 5
6 3 6 3 3
9,5
4
16 E1 Prof. dr. D. Azoicăi Prof. Dr. Rodica Cuciureanu Prof. Dr. Marcel Costuleanu Prof. Dr. M. R. Diaconescu Conf. Dr. Carmen Vulpoi Şef lucr. Dr. Vasile Drug Şef lucr. Dr. Cristina Preda
II Metodologia documentarii si redactarii articolelor
M.D.1.1.2 35 21 15 10 7,5 2,5
6 4 2 9
15 E1 Prof. dr. V. Rusu Prof. dr. Irina Căruntu Conf. Dr.Cipriana Ştefănescu Conf. Dr. Anca Miron Şef lucrări dr. Irena Răileanu
III Biostatistica în cercetarea medicală M.D.1.2.3 20 14 3 2,5 3 3 3 3
1 1,5 1 4 1 4
10 E2 Conf. Dr. Georgeta Zanoschi Prof. Dr. Ostin C. Mungiu Conf. Dr. Odette Duma Conf. Dr. Ing. Boiculese Lucian Şef lucr. Dr. Liliana Iliescu Şef lucr. Cristina Dascălu
25
2,5 1,5 Şef lucr. Adrian Doloca IV Metodologia de realizare a
proiectelor de cercetare M.D.1.2.4
20
14 5,5 3 6 5,5
3,5 3 4 3,5
10 E2 Prof. dr. Eugen Carasevici Prof. dr. Rodica Cuciureanu Conf. Dr. Stela Hanganu Şef lucr. Dr. Florin Zugun
V Etica cercetării M.D.1.2.5 20 13
6 7 7
7 6
9 E 2 Prof. dr. Vasile Astărăstoae Şef lucr. Dr. Cristina Gavrilovici Şef lucr. Dr. Beatrice Ioan
Total ore 67,5 42 69,5 45 109,5 114,5 224 Total credite 60 Proiect -susţinere E-
(calificativ)
R E C T O R, D E C A N, Secretar şef facultate Prof. dr. Cristian Dragomir Prof. dr. Carol Stanciu Gabriela Cuciureanu
26
ANEXA 4 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
PROGRAMA ANALITICĂ ŞCOALA DOCTORALĂ 2007- 2008
Semestrul I
Modul I
METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE BIOMEDICALE
Cadrul didactic de predare curs şi L.P.: Prof. dr. Doina Azoicăi Protocolul de studiu şi tipuri de studiu în funcţie de obiective
- Definiţii şi concepte de bazã în epidemiologia clinicã - Cauzalitatea şi principiile raţionamentului cauzal - Etapele protocolui de cercetare - Tipurile de studiu în cercetarea clinicã
Principii metodologice de bazã - Observaţia punctualã - Factori de confuzie şi erori sistematice - Randomizarea - Dirijarea colectãrii datelor pe parcursul cercetãrii
Studiile descripive
- Generalitãţi, când şi cum le utilizãm - Tipuri - Structura protocolului (scop, obiective, metode) - Realizarea, interpretarea şi utilizarea rezultatelor - Avantaje şi limite
Studiile analitice observaţionale (caz-martor şi de cohorta)
- Generalitãţi, când şi cum le utilizãm - Tipuri - Structura protocolului (scop, obiective, metode) - Realizarea, interpretarea şi utilizarea rezultatelor - Avantaje şi limite
Evaluarea testelor diagnostice
- Evaluarea performanţelor unei tehnici - Mãsurarea performanţelor unui test - Reproductibilitatea şi concordanţa
27
Studii de evaluare a prognosticului - Studii de supravieţuire - Studii de calitatea vieţii
Studiile tip metaanaliza
- Principii generale, utilizate - Structura protocolului (scop, obiective, metode) - Realizarea, interpretarea şi utilizarea rezultatelor - Avantaje şi limite
Aplicaţii: Cum se obţin dovezi ştiinţifice fiabile
- Limitele raţionamentului teoretic - Natura probabilisticã a fenomenelor studiate - Limitele studiilor observaţionale - Necesitatea de confirmare a rezultatelor - Multiplicarea rezultatelor - Selecţia arbitrarã şi erorile sistematice de informaţie - Erori de publicare
Pregãtirea cercetãrii în vederea lecturii critice
- Validitatea internã - Coerenta externã - Pertinenţa datelor clinice - Cazul particular în cercetarea cu ‘’rezultate negative’’ - Grile de legãtura criticã şi scorul de calitate - Scale ale nivelului probelor în MBD
Practica efectuãrii unei cercetãri descriptive. Lectura criticã a unui studiu descriptiv Practica efectuãrii unei cercetãri analitice. Lectura criticã a unui studiu analitic conservaţional Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Rodica Cuciureanu Cercetarea fundamentală – principii generale, particularităţi
Ştiinţa – caracteristici şi tendinţe actuale Forme de cercetare ştiinţifică:
Cercetare fundamentală Cercetare fundamentală pură Cercetare fundamentală strategică Cercetarea fundamentalã şi dezvoltarea economicã Cercetare şi dezvoltare experimentalã Direcţii principale de cercetare în Romania Perspectivele cercetãrii medicale, în contextul integrarii europene
Aplicaţii : Cercetătorul- specialistul motivat, pasionat şi competent
28
Identificarea modalităţilor de abordare a cercetării fundametale în domeniul în care dorim să ne specializăm. Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Marcel Costuleanu Colectarea, analiza şi managementul datelor în experimentele preclinice
- planificarea cercetării şi stabilirea protocolului de lucru (obiective, scopuri specifice, ipoteze, documentare, materiale şi metode, colectarea şi înregistrarea datelor, interpretarea datelor, publicarea datelor, diseminarea rezultatelor, erori neintenţionate şi intenţionate);
- importanţa şi principiile bunei practici de cercetare („good research practice“, GRP)
Colaborarea în cercetare: autorat, coautorat, punerea la dispoziţie a resurselor şi îndrumarea cercetării
- autorat, coautorat şi plagiat; - criterii pentru eligibilitate ca autori; - utilizarea în comun a resurselor individuale şi principiile etice ale punerii la
dispoziţie a acestora; - îndrumarea cercetării.
Publicarea şi evaluarea de tip „peer review“ (referenţi) a rezultatelor cercetării - sistemul actual „peer review“ (contracte, granturi, reviste, etc.) - probleme şi lacune ale sistemului „peer review“ - obligaţii etice în evaluarea „peer review“
Frauda ştiinţifică şi regulile de bună practică de laborator („good laboratory practice“, GLP)
- definirea noţiunii de fraudă ştiinţifică - factorii ce duc la fraudă ştiinţifică - regulile de bună practică de laborator („good laboratory practice“, GLP)
Proprietatea intelectuală - definirea noţiunii de proprietate intelectuală - tipuri de proprietate intelectuală - legislaţia în vigoare privind proprietatea intelectuală
Conflictele de interese şi obiectivitatea ştiinţifică - definirea termenului de conflict de interese - definirea termenului de conflict de îndatoriri - conflictele de interese instituţionale - managementul conflictelor de interese
Colaborarea ştiinţifică dintre universităţi şi industrie - dezvoltarea relaţiilor dintre ştiinţă şi industrie - avantaje şi dezavantaje ale colaborării dintre universităţi şi industrie - managementul relaţiilor dintre universităţi şi industrie
Utilizarea subiecţilor umani în cercetare - dileme etice şi principii ale cercetării pe subiecţi umani - codurile şi reglementările etice ale cercetării pe subiecţi umani - rolul Comisiiloe de Etică instituţionale - protejarea subiecţilor vulnerabili - frauda în cercetările clinice
Utilizarea animalelor în cercetare - argumente pro şi contra utilizării animalelor în cercetarea ştiinţifică - reglementările etice ale cercetării pe animale
29
- rolul Comisiilor de Etică instituţionale - metode alternative de cercetare
Genetica şi reproducerea umană - ingineria genetică şi terapia genică - reproducerea asistată şi controversa avorturilor - proiectul genomului uman - testarea genetică şi screeningul - clonarea umană - cercetarea pe celule stem
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf. dr. Carmen Vulpoi Principii metodologice în evaluarea performanţei diverselor tipuri de teste (screening/diagnostice)
- Definiţia testelor screening/diagnostice - Evaluarea performanţelor (sensibilitate, specificitate, valoare predictivă) - Interpretarea rezultatelor studiilor de evaluare a performanţelor
Testul diagnostic în cercetarea clinică - Metodologia de cercetare în studiile diagnostice - Evaluarea şi interpretarea rezultatelor
Aplicaţii:
- Lectura critică a unor articole de studiu a performanţelor testelor diagnostice Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf. dr. Vasile Drug Trialuri clinice
- Definiţie şi caracteristicile trialurilor clinice - Formularea ipotezei - Selecţia bolnavilor - Alocare şi randomizare - Analiza rezultatelor - Exemple
Medicina bazată pe dovezi
- Definiţie şi caracteristici - Ierarhizarea studiilor - Întocmirea şi caracteristicile ghidurilor de practică medicală - Analiza studiilor pe baza principiilor medicinii bazate pe dovezi - Exemple
Aplicaţii:
- Întocmirea şi comentarea unei schiţe de trial clinic din tematica tezei de doctorat
- Analiza unor articole ştiinţifice din tematica tezei de doctorat pe baza principiilor medicinii bazate pe dovezi.
30
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul I - Semestrul I
1. Ancelle T. Statistique.Epidemiologie, Edit. Maloine, 2002 2. Azoicai Doina, Boiculese L, Pisica-Donose G. Notiuni de metodologie epidemiologica
si statistica medicala, Edit. Dan, 2001 3. Baicus C. Dictionar de Epidemiologie clinica si medicina Bazata pe Dovezi, Edit.
Medicala, Bucuresti, 2001 4. Baicus C. Medicina bazata pe dovezi: Cum intelegem studiile; Edit.Medicala, 2007 5. Bailar JC, Mosteller F. Medical uses of statistics, 2-nd ed., Edit. New Engl.
J.Med.Books, Boston, Massachusetts, 1992 6. Boiculese LV, Dimitriu G, Moscalu M. Elemente de biostatistica. Analiza statistica a
datelor biologice, Edit.Pim, 2007 7. Ciucur D, Raboaca G. Metodologia cercetării ştiinţifice economice, Editura ASE,
Bucureşti, 1999 8. Czernichow P, Chaperon J, Le Coutour X. Epidemiologie, les connaissances
fondamentales, analyses d’articles, Edit. Masson, 2001 9. Fletcher R. Clinical epidemiology, 4th Ed. Baltimore, Williams R., Wilkins, 1996. 10. Haynes BR, Sackett DL, Guyatt GH, Tugwell P. Clinical Epidemiology. How to do
clinical practice research, Edit. Lippincott Williams and Wilkins; 2005 11. Hennekens CH, Buring JE, Mayrent SL. Epidemiologie en medicine, Edit. Frison
Roche, 1998 12. Howitt, Cramer D. Introducere in SPSS pentru psihologie, Edit. Polirom, 2006 13. Hulley SB, Cummings SR. Designing clinical research, Ed. Williams,Wilkins, 1988 14. Hunink M, Glasziou P. Decision making in health and medicine. Integrating evidence
and values, Cambridge University Press, 2001 15. Knapp RG, Miller MC. Clinical epidemiology and biostatistics, Ed. Williams and
Wilkins, 1992 16. Kramer MS. Clinical Epidemiology and Biostatistics, Ed. Springer – Verlag, 1988 17. Landrivon G, Delahaye F. Cercetarea clinică de la idee la publicare, Azoicăi D,
Dinescu C, coordinatorii ediţiei în limba română, Edit DAN, 2002 18. Landrivon G, Delahaye F. Cercetarea clinica. De la idee la publicare, editia aII-a in
lb. romana, Edit.DAN, Iasi, 2003 19. Maissoneuve H. Redactarea ştiinţifică (Traducerea din limba franceză, Pătrău C.),
Editura DAN Iasi, 1999 20. Murray DM. Design and analysis of group-randomized trials, New York, Oxford
University Press, 1998 21. Petrie A, Sabin C. Medical statistics at a glance, Edit. Blackwell,2005 22. Popa L. Elemente de metodologia cercetării ştiinţifice în domeniul farmaceutic, Ed.
Printech Bucureşti, 2005 23. Rothmans KJ, Greenland S. Modern epidemiology, ed. Lippincot-Williams and
Wilkins, 1998 24. Rusu V. Dictionar medical, Edit. Medicala, Bucuresti, 2001 25. Sacket DL, Haynes RB, Guyat GH. Clinical epidemiology : a basic science for clinical
medicine, Boston Little and Brown, 1991
31
26. Shamoo AE, Resnik DB. Responsible conduct of research, Oxford University Press, Inc., Oxford, New York, 2003.
27. Straus SE, Richardson WS, Glasziou P, Haynes B. Evidence-based. Haow to practice and teach EBM, Edit. Elsevier , Thirs Edit, 2005
28. Zaiţ D. Elemente de metodologia cercetării, Editura Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, 1997
Modul II
METODOLOGIA DOCUMENTĂRII ŞI REDACTĂRII ARTICOLELOR
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr.Valeriu Rusu
Metodologia documentării şi redactării articolelor, proiectelor de cercetare, tezei de
doctorat
1. Alternative de documentare ştiinţifică: materialele tipărite şi INTERNET-ul. 2. Tipuri de articole medicale: editorialul, referatul general, articolul original,
comunicarea scurtă, cazul clinic, scrisoarea către editor. 3. Structura unui articol original. 4. Instrucţiuni de redactare a rezumatului unui articol original. Erori frecvent întâlnite. 5. Structura textului unui articol original. Erori frecvent întâlnite. 6. Structura proiectului de finalizare a studiului în cadrul şcolii doctorale. 7. Proiectul de cercetare: etape şi activităţi în cadrul elaborării. 8. Tipuri de proiecte de cercetare ştiinţifică. 9. Structura de bază a formularului unui proiect de cercetare.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Irina Draga Căruntu
Documentare ştiinţifică: concept, definiţie, motivaţie, obiectivele documentării, tipuri de documente (primare, secundare, terţiare) - 1 oră Documentare ştiinţifică: alegerea surselor de informaţii, principii de căutare, selecţia documentelor, analiza documentară, evaluarea calităţii informaţiilor - 2 ore Documentare ştiinţifică: documentarea la distanţă; servere şi baze de date specializate pe probleme biomedicale - 2 ore
32
Scriere medicală ştiinţifică: tipuri de lucrări ştiinţifice; redactarea unei lucrări: reguli de bază, structură generală, modalităţi de ilustrare; originalitate şi raportare la informaţiile bibliografice; teza de doctorat - 5 ore Aplicaţii:
1. Documentare ştiinţifică: tipuri de reviste, clasificare, factor de impact - 2 ore 2. Documentare ştiinţifică: dinamica documentelor secundare, ierarhizare valorică;
documente primare versus documente secundare - 1 oră 3. Scriere medicală ştiinţifică: studii de caz pe tipuri de articole - 3 ore Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Cipriana Ştefănescu Lectura critică a articolelor medicale
10. Necesitatea unei lecturi critice a literaturii medicale. 11. Peer-review-ul. 12. Lectura critică a literaturii medicale în relaţie cu scopul utilizatorului 13. Lectura critică în relaţie cu tipul de articol ştiinţific 14. Reguli generale ale lecturii critice:
14.1. Titlul 14.2. Rezumatul 14.3. Capitolul introductiv 14.4. Ipoteza de lucru, obiectivele 14.5. Materialul şi metoda 14.6. Rezultatele 14.7. Discuţiile 14.8. Referinţele bibliografice.
15. Grila de lectură critică. Exemple de grile de lectură.Aplicaţii. 16. Lectura critică: exemple şi aplicaţii.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Anca Miron
Lectura critică a studiilor terapeutice 17. Etapa preclinica de evaluare a eficacitatii unui medicament
17.1. Studii in vitro 17.2. Studii in vivo
18. Etapa clinica de evaluare a eficacitatii unui medicament – fazele I - IV
18.1. Studiul randomizat, dublu-orb; studiul multicentru 18.2. Studiul deschis 18.3. Studiul factorial 18.4. Studiul incrucisat 18.5. Studiul orphan – drug
19. Analiza ratei de supravietuire 19.1. Curba de supravietuire Kaplan – Meier 19.2. Curba de supravietuire prin metoda actuariala 19.3. Modelul Cox
Aplicatii – analiza critica a unor articole stiintifice din domeniul farmaceutic
33
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr. dr. Irena Răileanu Redactarea unei teze de doctorat
20. Etapele premergătoare unei teze de doctorat 21. Etapele de lucru a unei teze de doctorat 22. Redactarea propriu-zisa a unei teze de doctorat 23. Etapele psihologice din redactarea unei teze de doctorat 24. Etapa birocraticã necesarã pregatirii pentru susţinerea publicã a unei teze de
doctorat 25. 10 sfaturi pentru reuşitã 26. Etapa post-doctorat 27. Un exemplu practic – prezentarea unei teze de doctorat.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ
Modul II - Semestrul I
1. Beveridge W. I., Arta cercetării ştiinţifice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968 2. Brause S. Rita. Writing Your Doctoral Dissertation. Invisible Rules for Success, Ed.
Taylor & Francis Zgroup, 1999 3. Casteel CP, Mortillaro NA, Taylor AE. Teaching effectiveness analysis plan applied to
lectures in medical physiology. Advan Physiol Edu 1989, 256: 3S-8S 4. Chen H, Fuller SS, Friedman C, Hersh W eds. Medical Informatics, Springer 2005 5. Desvals H. Comment organiser sa documentation scientifique, Gauthier-Villars, 1975 6. Dudley H. The presentation of original work in medicine and biology. Edinburgh,
Churchill Livingstone, 1977 7. Dunleavy P. Authoring a PhD. How to plan, draft, write and finish a doctoral thesis or
dissertation. Ed. P. MacMillian, 2003 8. Febvre M, Giordan A, Maitreser VInformation scientifique et medicale, Delachaux et
Niestle, Paris, 1990. 9. Friedlan AJ, Folt CL, Writing successful science proposals. Yale University Press,
New York, 2000 10. Gagnon R. Évaluation méthodologique des essais cliniques: utilisation de grilles. Le
médecin du Québec, 1993, 28(1): 33-47 11. Gosling PA, Noordam BD. Mastering your PhD: Survival and Success in the Doctoral
Years and Beyond. Ed. Springer. 2006 12. Gosling Patricia, Noordam B. Mastering Your PhD. Survival and Success in the
Doctoral Years and Beyond. Ed. Springer, 2006 13. Greenhalgh Trisha. How to read a paper : the basics of evidence based medicine. BMJ
Publishing Group London, 2006 14. Huguier M, Maisonneuve H, Benhamou CL, De Calan L, Grenier B, Franco D,
Galmiche JP, Lorette G., La redaction medicale, Doin Editeurs, Paris, 1990 15. Jolly D, Ankri J, Chapuis F, Czernichow P, Guillemin F, Lecture critique d’articles
médicaux. Masson, Paris, 2005 16. Landrivon G, Revista literaturii, în: Cercetarea clinică. De la idee la publicare, editura
EditDAN, Iaşi, 2002, pg. 11-29
34
17. Malinovski JM, Pain L, Juvin P, Langeron O, Riou B, Martin C. Aidé a la lecture d’une étude scientifique. Comité des référentiels cliniques de la Société française d'anesthésie et de réanimation. Annales françaises d'anesthésie et de réanimation, 2000, 19(3):209-16
18. Mauch JE, Park N. Guide to the Successful Thesis and Dissertation. A Handbook for Students and Faculty. Ed. M. Dekker. 5th ed., 2003
19. Murrell G, Huang C, Ellis H. Research in medicine. A guide to writing a thesis in the medical sciences. Cambridge University Press, 1990
20. Philips EM. How to get a PhD. A handbook for students and their supervisers. 2nd ed, Open University Press, USA, 1995
21. Phillips M. Estelle, Pugh DS. How to Get a PhD. A handbook for students and their supervisors. Open University Press. 2nd ed. 1994
22. Ribes R, Ros PR. Medical English. Springer. 2006 23. Salmi LR. Lecture critique et rédaction médicale scientifique : comment lire, rédiger et
publier une étude clinique ou épidémiologique. Elsevier, Paris, 2002 24. Selye H., De la vis la descoperire, Editura Medicală, Bucureşti, 1968, pg. 41-112, 257-
261, 312-363 25. www.spim.jussieu.fr
Semestrul II
Modul I (continuare)
METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE BIOMEDICALE
Cadre didactice de predare curs şi L.P: Prof. dr. M. R. Diaconescu;
Şef lucr. dr. Cristina Preda
Lectura critică şi analiza studiilor clinice. Exemple de studii în cercetarea clinică
medicală şi chirurgicală.
35
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul I (continuare) - Semestrul II
1. Baicus C. Medicina bazata pe dovezi: Cum intelegem studiile. Edit.Medicala, 2007 2. Jolly D, Ankri J, Chapuis F, Czernichow P, Guillemin F. Lecture critique d’articles medicaux, Edit. Masson, 2005 3. Straus SE, Richardson WS, Glasziou P, Haynes B. Evidence-based. How to practice and teach EBM, Edit. Elsevier , Third Edit, 2005
Modul III
BIOSTATISTICA ÎN CERCETAREA MEDICALĂ
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr. Maria Liliana Iliescu Elemente de statistică descriptivă: Variabile nominale, ordinale, cantitative discrete şi cantitative continue; indicatori utilizaţi în măsurarea stării de sănătate (rate, rapoarte, proporţii) Cadrul didactic de predare curs şi L.P : Conf.univ.dr. Georgeta Zanoschi Indicatori de tendinţă centrală; indicatori de dispersie; probabilităţi Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf.univ.dr.ing. Lucian Boiculese Distribuţii continue: Repartiţia Gauss – Laplace, repartiţia standard „z” Intervale de confidenţă: Metode de determinare a intervalului de confidenţă pentru media unei populaţii repartizate normal; pentru frecvenţa de apariţie a unui eveniment Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr. Maria Liliana Iliescu Teste parametrice de compararea datelor („t” Student, chi patrat) Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr Cristina Dascălu Teste neparametrice în analiza statistică - pentru populaţii ce nu sunt repartizate normal: Mann-Whitney; Wilcoxon; Kruskal-Wallis. Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf.univ.dr. Georgeta Zanoschi
36
Eşantionajul – tehnici de eşantionare; stabilirea mărimii eşantionului. Cadrul didactic de predare curs şi L.P : Conf.univ.dr.ing. Lucian Boiculese Regresie, Corelaţie: Modele de regresie; Forma liniară – determinarea şi interpretarea coeficienţilor, testarea modelului; Corelaţia, determinare , interpretare, testare. Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr. Adrian Doloca Regresii neliniare. Cadrul didactic de predare curs şi L.P : Conf.univ.dr.Olga Odetta Duma Standardizarea ratelor Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof.univ.dr. Ostin Costel Mungiu Metode statistice în farmacologie
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul III - Semestrul II
1. Ahmad OB, Boschi-Pinto C, Lopez AD, Murray CJL, Lozano R, Inoue M. Age Standardization of Rates: A New WHO Standard. GPE Discussion Paper Series No. 31, WHO, (http://who.int, accesat la 19 mai 2007)
2. Azoicai Doina, Boiculese LV, Pisica-Donose G. Notiuni de Metodologie Epidemiologica si Statistica. Editura Edit Dan, Iasi 2001
3. Boiculese LV, Dascalu Cristina. Informatica Medicala. Casa de Editura Venus, Iasi 2001
4. Boiculese LV, Dimitriu G, Moscalu Mihaela. Biostatistica – Analiza statistică a datelor biologice, Editura PIM, Iaşi 2007
5. Chernick MR, Friis RH. Introductory Biostatistics for Health Sciences. John Wiley & Sons, New Jersey 2003
6. Duma Odetta, Zanoschi Georgeta, Iliescu Liliana, Manole M. Elemente de statistică aplicată în sănătatea publică, vol. I, Ed. TEHNOPRESS, Iaşi, 2003
7. Georgescu Gabriela, Dascalu Cristina . Informatica Aplicata si Biostatistica., Ed. „Stef”, 2003 – Iasi
8. Le CT. Introductory Biostatistics, John Wiley & Sons, New Jersey 2003 9. Marcu A, Marcu GM, Vitcu L şi col. Metode utilizate în monitorizarea stării de
sănătate, Ed. Inst. de Sănătate Publică, Bucureşti, 2002 10. Marcu GM. (editor). Sănătate publică şi management, partea I: Metode şi practici, Ed.
RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2000 11. Newman SC. Biostatistical Methods in Epidemiology. John Wiley & Sons, New York
2003 12. Ţigan Ş, Andrei A, Tudor D. Biostatistică medicală, Ed. SRIMA, Cluj-Napoca, 1999. 13. Ţiţan E. Statistică aplicată în medicină, Ed. OSIM, Bucureşti, 2001
37
Modul IV
METODOLOGIA DE REALIZARE A PROIECTELOR DE CERCETARE
Cadre didactice de predare curs şi L.P: Prof. dr. Eugen Carasevici, Şef lucr. dr. Florin Zugun Introducere si continutul cererii/aplicatiei de grant/proiect. Elementele planului de cercetare. Redactarea si lansarea cererii/aplicatiei. Evaluarea cererilor/aplicatiilor. Executia si dezvoltarea proiectului. Activitati post- proiect. Aplicaţii: Elementele esentiale ale documentarii statusului curent al cunoasterii in vederea cererii de grant. Dezvoltarea planului de cercetare. Identificarea solutiilor tehnice / metodologice potentiale Completarea altor paragrafe, diferite de planul de cercetare. Redactarea unor aplicatii particulare. Analiza executiei si dezvoltarii aplicatiilor particulare Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Rodica Cuciureanu Prezentarea programelor de cercetare (în funcţie de finanţator): 1. Agenţia Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică:
programe interne: - Planul National de CDI 2007-2013 -- PN-II - PNCDI 1999-2006 - Program CEEX - Planul sectorial de CD - Programe nucleu - INFRATECH - Granturi
programe internaţionale - Programul Cadru 7 - PC6 - Platforme Tehnologice - EUREKA - NATO - COST - JRC - Cooperari Bilaterale - Alte forme de cooperare
2. Ministerul Educaţiei şi Tineretului (Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior):
38
Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare - PN II
Program Resurse Umane Program Idei
3. Academia Română
Aplicaţii: Aplicarea metodologiei de realizare a unui proiect Td
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf. dr. Stela Hanganu Strategia Natonala de Cercetare, Dezvoltare si Inovare pentru perioada 2007-2013 I.1. Situaţia şi provocările actuale
1.1. Contextul internaţional 1.2. Premisele interne
I.2. Viziune I.3. Obiectivele strategice ale sistemului CDI I.4. Cercetarea exploratorie şi de frontieră I.5. Priorităţile investiţiei publice în cercetare-dezvoltare I.6. Inovarea I.7. Implementarea strategiei Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare pentru perioada 2007-2013 - PN II 1. Planul ca instrument principal de implementare a Strategiei naţionale pentru Cercetare dezvoltare şi inovare
1.1 Orientarea Planului naţional în acord cu scopul general şi obiectivele strategice ale sistemului Cercetare dezvoltare şi inovare (Cdi); 1.2. Principiile generale ale construcţiei PN II
2. Programele Planului Naţional II 2.1 Resurse umane 2.2 Capacitati 2.3 Idei
2.4 Parteneriate in domeniile prioritare
FP7 - Proiectele internaţionale condiţie de existenţă în cadrul sistemului economic concurenţial globalizat Elaborarea propunerii de proiecte de cercetare – conceptie, continut, etape, formulare tipizate IV.1 Elaborarea rezumatului proiectului IV.2 Organigrama proiectului IV.3 Membrii consorţiului preliminar IV.4 Întrunirile de lucru în cadrul etapei de elaborare a proiectului şi în timpul desfăşurării proiectului IV.5 Alte elemente de analizat
39
IV.5.1Coordonatorul proiectului IV.5.2 Rolurile participanţilor în consorţiul de parteneri IV.5.3 Finanţarea proiectului
IV.6 Formulare tipizare pentru elaborarea proiectelor de cercetare IV.6.1 Formularele A IV.6.2 Formularele B
IV.6.3 Pachetul de lucru (WP) al subprogramului – caracteristici IV.6.4 Conţinutul subprogramului / pachetului de lucru (WP) „Managementul proiectului” Aplicaţii: Elaborarea unui proiect de cercetare stiintifica pentru tineri doctoranzi
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ
Modul IV- Semestrul II
1. Bagley Thompson Cheryl. Basics of research (part 10): The grant application process. Air Medical Journal 16 ( 4), 1997, Pages 117-24
2. Bartlett Olivia T , Postow E. Getting the funding you need to support your research: Navigating the National Institutes of Health peer review process. In : J.J Gollin (editor). Principles and Practice of Clinical Research (Second Edition) 2007, Pages 359-90
3. Berger DH. An Introduction to Obtaining Extramural Funding. Journal of Surgical Research 128 ( 2), 2005, Pages 226-31
4. Brătianu C, Curaj A, Vasilache S, Bălţei C. Managementul cercetării ştiinţifice universitare, Ed. Economică, 2007
5. Chapman C, Ward S. Project Risk Management. Processes, Techniques and Insight, John Wiley & Sons, Ltd,2003
6. Chatfield C, Johnson T. Microsoft Project, Version 2002, Step by step, 2002 7. Gary W. Falk MD. Turning an idea into a grant. Gastrointestinal Endoscopy 64 ( 6),
Supplement 1, 2006, Pages S11-S13 8. Gimble JM. Designing and Writing a Grant. Academia to Biotechnology . Career
Changes at Any Stage . 2005, Pages 25-32 9. Guvernul Romaniei, Ministerul educatiei si cercetarii, Autoritatea Nationala pentru
cercetare Stiintifica. Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2007 - 2013
10. Guvernul Romaniei, Ministerul educatiei si cercetarii, Autoritatea Nationala pentru cercetare stiintifica. Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2007 – 2013
11. Koren G. How to Increase your Funding Chances:Common Pitfalls in Medical Grant Applications. Can J. Clin Pharmacol 12 (2), 2005:e182-e185; Jun. 17, 2005
12. Madden Sue and Wiles Rose. Developing a Successful Application for Research Funding.Physiotherapy 89 ( 9), 2003, Pages 518-22
13. Microsoft Press; A Divission of Microsoft Corporation, One Microsoft Way, Redmond, Washington 98052-6399, USA
14. Ogden TE, Goldberg IA. Advice for Beginners in Academia Research Proposals (Third Edition), 2002, Pages 215-226
40
15. Ogden TE, Goldberg IA. Revision of an Unfunded Proposal. Research Proposals (Third Edition) A Guide to Success 2002, Pages 181-191. 15
16. Ogden TE, Goldberg IA. The R01 Research Grant. Research Proposals (Third Edition) . A Guide to Success 2002, Pages 45-54. 4
17. Opran C, Paraipan L, Stan S. Managementul riscului; Editura comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2004
18. Opran C, Stan S, Abaza B, Nastasa Steluta. Managementul proiectelor. Editura comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2002
19. Opran C, Stan S. Planificarea, elaborarea şi implementarea proiectelor; Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice “David Ogilvy”, Departamentul ID, editura comunicare.ro, 2003
20. Opran C, Stan S. Managementul proiectelor. Editura comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2005
21. Opran C, Stan S. Managementul proiectelor. Editura comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2004
22. Opran C, Stan S. Planificarea, elaborarea şi implementarea proiectelor. Editura comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2003
23. Philpota M. An introduction to ethics of research in psychiatry. Psychiatry 3 ( 3), 1 2004, Pages 26-9
24. Reif-Lehrer L. Applying for grant funds: there's help around the corner. 25. Saundersa Carla, Girgisa A, Butowd Ph, Crossinge Sally and Penmanb A. Beyond
scientific rigour: Funding cancer research of public value. Health Policy 84 (2-3), 2007, Pages 234-42
26. Sweeta DG and Hallidayb HL. Applications to a research ethics committee. Current Paediatrics 14 ( 6), 2004, Pages 495-500
27. Wrighta Charlotte M. and Sharplesb Peta M. How to write a grant application. Current Paediatrics 14 ( 6), 2004, Pages 501-06
28. www.academiaromana.ro 29. www.ancs.ro 30. www.cncsis.ro 31. www.cnmp.ro 32. www.europa.eu.int 33. www.gantthead.com 34. www.infoeuropa.ro 35. www.mct.ro 36. www.projectmanagement.ro
41
Modul V
ETICA CERCETĂRII
Cadre didactice de predare curs şi L.P: Prof. dr. Vasile Astărăstoae; Şef lucr. dr. Cristina Gavrilovici, Şef lucr. dr. Beatrice Ioan Prezentarea şi dezbaterea documentelor/ghidurilor legate de cercetarea pe subiecţi umani: codul Nuremberg, declaraţia de la Helsinki, recomandările CIOMS, documente regionale (recomandări ale UE, etc) Relaţia dintre cercetarea pe subiecţi umani şi drepturile omului Definirea conceptului de consimţământ informat Cerinţele şi componentele unui consimţământ informat „Concepţia terapeutică” inadecvată Conflictele de interese în cercetarea ştiinţifică Comportamentul ştiinţific inadecvat Mecanisme de protejare a confidenţialităţii datelor şi a vieţii private a subiecţilor, + dezvăluirea obligatorie a informaţiilor Relaţia dintre design-ul studiului şi principiile etice Balanţa risc-beneficiu . Realizarea unui formular de consimţământ informat Obligaţiile către colegi şi comunitate Definirea şi identificarea populaţiilor vulnerabile Protejarea populaţiilor vulnerabile + consimţământul informat la populaţiile vulnerabile Comitetele de etică a cercetării Comitetele de monitorizare a siguranţei datelor, comitetele comunitare de evaluare comitetele ştiinţifice de evaluare Aplicaţii: Cazuri clinice care exemplifică aspectele teoretice prezentate.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ
Modul V- Semestrul II 1. Astărăstoae V, Trif BA. Esentialia în Bioetică, Iaşi, 2000. 2. Encyclopedia of bioethics, 2003, 3rd ed. Ed by. Stephem Post, Thomson and Gayle 3. Gavrilovici Cristina. Introducere în Bioetică – Note de curs, Ed. Junimea 2007 4. Ioan Beatrice, Gavrilovici Cristina, Astărăstoae V. Bioetica – cazuri celebre, Ed.
Junimea 2005 5. Scripcaru Gh, Ciucă Aurora, Astărăstoae V. Bioetica, ştiinţele vieţii şi drepturile
omului, Polirom, 2002
42
ANEXA 5.1
FACULTATEA DE MEDICINĂ
TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA pentru EXAMENUL DE ADMITERE LA DOCTORAT
- sesiunea septembrie - octombrie 2007
1. Bronsita cronica, emfizemul si obstructia cailor respiratorii (1, pag 1600-1610). 2. Tuberculoza pulmonara (1, pag 1109-1121). 3. Cancerul bronhopulmonar (1, pag 602-612). 4. Boala cardiaca ischemica (1, pag 1492-1517). 5. Boala vasculara hipertensiva (1, pag 1523-1538). 6. Tulburarile de ritm si de conducere (tahicardie paroxistica supraventriculara, flutterul si
fibrilatia atriala, tahicardia ventriculara, flutterul si fibrilatia ventriculara, blocurile atrioventriculare) (1, pag 1383-1410).
7. Tromboembolismul pulmonar (1, pag 1620-1624). 8. Colapsul cardiovascular, stopul cardiac si moartea subita cardiaca (1, pag 245-251). 9. Hepatita acuta virala (1, pag 1847-1864). 10. Ciroza hepatica si complicatiile cirozei (1, pag 1878-1892). 11. Cancerul colorectal (2, pag 1664-1685 si 1709-1727). 12. Icterul (1, pag 275-281). 13. Litiaza biliara (2, pag 1915-1942). 14. Diabetul zaharat (1, pag 2265-2287). 15. Septicemia si socul septic (1, pag 852-857). 16. Anemia feripriva si anemii megaloblastice (1, pag 698-704, 714-721). 17. Leucemia mieloida acuta si cronica (definitie, incidenta, etiologie, clasificare,
prezentare clinica, factori de prognostic) (1, pag 750-762). 18. Insuficienta renala (1, pag 1657-1674). 19. Accidentele vasculare cerebrale hemoragice si ischemice (1, pag 2557-2584). 20. Lupusul eritematos sistemic (1, pag 2062-2068). 21. Cancerul de san (2, pag 1187-1206). 22. Infectia cu virusul imunodeficientei umane (fara tratament) (3, pag 422-450). 23. Tumorile maligne gastrice (4, pag 1205-1210). 24. Ocluzia intestinala (2, pag 2168-2182). 25. Peritonitele (2, pag 2116-2151). 26. Hemoragiile digestive (4, pag 1066-1077). 27. Fracturi-generalitati (2, pag 2301-2325). 28. Arsurile (4, pag 227-263). 29. Hipertiroidismul, hipotiroidismul si gusa endemica (5, pag 119-134, 141-151). 30. Cancerul de col uterin (2, pag 3069-3078).
43
Bibliografie
1. Harrison-Principii de Medicina Interna, editia 14, Ed. Teora, Bucuresti, 2003 (retiparire editia din 2001).
2. N. Angelescu (sub redactia)-Tratat de Patologie Chirurgicala, vol I si II, Ed. Medicala, Bucuresti, 2001.
3. I. Rebetea-Boli Infectioase, Ed. Medicala, Bucuresti 2000. 4. Schwartz-Principiile Chirurgiei, vol. I si II, Ed. Teora, Bucuresti, 2005. 5. Colegiul Medicilor din Romania-Ghiduri de practica medicala, Vol II, Ed. Info
Medica 2001.
DECAN,
Prof. dr. Carol Stanciu
44
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” IAŞI ANEXA 5.2 RECTORAT
DECIZIE Nr.17942 din 6 noiembrie 2007
Rectorul U.M.F. ,,Gr.T.Popa,, Iaşi, Prof. dr. Cristian Dragomir numit prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr.4904.14.08.2006, Având în vedere validarea concursului de admitere la doctorat în şedinţa Senatului din data de 5 noiembrie 2007, DECIDE: A
Nr. crt.
CONDUCĂTORUL DE DOCTORAT
SPECIALITATEA
Numele şi prenumele doctoranzilor admişi la doctorat fara frecvenţă si cu frecvenţă cu taxa
Numele şi prenumele doctoranzilor admişi la cu frecv.fara bursă
Numele şi prenumele doctoranzilor admişi la cu frecvenţă cu bursă
1. Prof. dr. Zamfir Mircea Anatomie 1.Oprean Alexandru 2.Marinescu Bogdan 3.Bulimar Virgil
1.Mirvald Cristian
2. Prof. dr. Mihailovici Sultana Anatomie patologică 1.Şerban Simona Maria 1.Dumitraş Irina-Emilia 3. Prof. dr. Rusu Valeriu Biofizică şi -medicină
nucleară 1.Răcilă Răzvan- George
4. Prof. dr. Cotrutz C-tin Biologie celulară şi moleculară
1.Sahian Luana Mihaela 1.Sârbu Klara 2.Gavrilescu Cristina
5. Prof. dr. Doina Mihalache Boli infecţioase 1.Nemescu Elena Roxana 6. Prof. dr. Adrian Cosovanu Cardiologie 1.Midvighi Elena -Andreia 7. Prof. dr. Dragomir Cristian Chirurgie 1.Blaj Mihaela 8. Prof. dr. Pleşa Costel Chirurgie 1.Popa Paula 9. Prof. dr. Aldea Adrian Sorin Chirurgie toracică 1.Tănase Mihai
1.Pricopi Ciprian Florin
10. Prof. dr. Zbranca Eusebie Endocrinologie 1.Buzdugă Cătălin -Mihai 2.Cherciu Sanda Mirela
11. Prof. dr. Ivan Aurel
Epidemiologie 1.Temeş Maria 2.Andreescu Alina Andreea
12. Prof. dr. Doina Azoicăi Epidemiologie 1.Pelechas Eleftherios 2.Karagianni Christina Morfini
45
3.Stoenescu Teodor Marcel 13. Prof. dr. Mungiu Ostin
Costel Farmacologie 1.Cojocaru Victor
2.Cojocaru Eva Maria 3.Hănţăscu Ionuţ Gabriel 4.Botez Georgiana 5.Carpinschi Florina Mihaela
14. Prof. dr. Bădescu Magda
Mariana
Fiziologie normală şi patologică
1.Balan Andreea 2.Lupuşoru Raoul Vasile 3.Furnică Raluca Maria 4.Boldea Colcear Carmen Elena
15. Prof. dr. Petrescu Gh. Fiziologie normală şi patologică
1.Ispas Journ Simona
16. Prof. dr. Prelipceanu Cristina Gastroenterologie 1.Arhip Oana 2.Dănilă Ionela Maria
17. Prof.dr. Trifan Anca Gastroenterologie 1. Balan Gabriela
1.Ionaşcu Oana 2.Huţănaşu Ilie-Cătălin
1.Rusu Maria
18. Prof. dr. Gavăt Viorica Igienă 1.Bucşă Doina 2.Martinescu Gabriela
19. Prof. dr. Carasievici Eugen Imunologie – imuno-patologie
1.Vrînceanu Anca Raluca 1. Dragoş Peptanariu
20. Prof. dr. Pandele G.I. Medicină internă 1.Popa Maria Valentina 21. Prof. dr. Datcu Georgeta Medicină internă şi
cardiologie 1. Crişu Daniela 1.Graur Lidia Iuliana
22. Prof. dr. Buiuc Dumitru Microbiologie şi virusulogie
1.Şerban Raluca-Ioana
23. Prof. dr. Adrian Covic Nefrologie 1.Hogaş Simona Mihaela 24. Prof. dr. Ianovici Nicolae Neurochirurgie 1.Roditis Spyridon 25. Prof. dr. Poeată Ion Neurochirurgie 1.Albert Mircea Daniel 26. Prof. dr. Costăchescu Gh. Obstetrică -ginecologie 1.Păcurariu Irina
Lăcrămioara
27. Prof. dr. Pricop Florentina Zenovia
Obstetrică -ginecologie 1.Bratu Mariana
1.Cotîrleţ Laura
28. Prof. dr. Ivona Anghelache Obstetrica-giecologie 1.Bercea Bogdan Ştefan
46
Lupaşcu 29. Prof. dr. Brumariu Ovidiu Pediatrie
1.Iordăchescu Antonio Constantin
1.Onciu Oana Mihaela
1. Bizim Delia Andreia
30. Prof. dr. Dimitriu Alexandru Gr.
Pediatrie
1.Negrea Iulia 2.Sabău Claudia
31. Prof. dr. Goţia Stela Pediatrie 1.Tucaliuc Elena Simona 32. Prof. dr. Evelina Moraru Pediatrie 1.Petrescu Olimpia Mihaela
1.Luchian Ana-Maria
33. Prof. dr. Mihăescu Traian Pneumologie
1.Onofriescu Mihai 2. Eşanu Valentina
34. Prof. dr. Mariana Luca Parazitologie 1.Azamfirei Adrian-Florin 2.Azamfirei Otilia 3.Cojocariu Ingrid Elena
35. Prof. dr. Teodor Stamate Chirurgie plastica 1.Anastasiu Carmen Graţiela 2.Ţopa Ionuţ 3.Lazăr Andrei Nicolae
36. Prof. dr. Vasile Astărăstoae Med.Legala. Bioetica 1.Asăndulesei Marius 2.Chirilă Bogdan Daniel 3.Condac Constantin
37. Prof.dr. Chirieac Rodica-Marieta
Rematologie 1.Păstrăguş Carmen 2.Belibou Iulia-Codruţa 3.Mihalache Boştină Claudia Oana 4.Costea Andrei Ioan – cu frecvenţă cu taxă
38. Prof.dr. Mihai Dan Datcu Cardiologie 1.Brănişteanu Mihaela Roberta 2.Amîţoaie Iulia Caterina 3. Roca Iulia Cristina 4.Dumea Mihaela
39. Prof. Dr. Luminiţa Smaranda Iancu
Microbiologie 1.Copăcianu Ştefania Brînduşa –UMF 1.Ursu Ramona Gabriela
47
-UMF 40. Prof.dr. Cătălina Lupuşoru Farmacologie 1.Cernescu Irina Teodora - cu
frecventa cu taxa 2.Apostoae Florin Ionuţ 3.Antonesi Maria-Ioana 4.Diaconu Minodora 5.Diaconu Cătălin
41. Prof.dr. Paul Botez Ortopedie - traumatologie
1.Simion Luminiţa 2.Dumăchiţă Şargu Bogdan 3.Ralea Sebastian 4.Sîrbu Oleg 5.Sava Andrei
42 Prof.dr. Carmen Zamfir Histologie 1.Vatavu Alina 2.Temneanu Oana-Raluca 3.Popescu Mihaela Roxana
43 Prof.dr. Mariana Graur Diabet şi boli de nutriţie 1.Voinea Cristina Oana 2. Popa Lorelai Maricica
1.Filoş Cristina 2.Vieru Alexandra 3.Mazilu Gabriel 4. Chirilă Georgiana
44 Prof.dr. Grigore Tinică Chirurgie cardiacă 1.Ciucu Liliana Sida 2.Ciucu Alexandru Titu 3.Enache Mihail 4.Ciurescu Diana
45 Prof.dr. Goţia Dan George Chirurgie şi ortopedie pediatrică
1. Fathi M.M. El Nems
46. Prof.dr. Maria Covic 1. Checheriţă Ionel Alexandru
Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de către Rectorat şi Decanatul Facultăţii de Medicină.
R E C T O R , Prof. Dr. Cristian Dragomir
48
ANEXA 6
CONTRACT DE STUDII DOCTORALE
Nr. ________ din ______________________
I. PARTENERII
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. Universităţii nr. 16, cod fiscal nr. 4701100, contul bancar R066TREZ406504601X000729 deschis la Trezoreria Municipiului Iaşi, reprezentată de Profesor dr. Vasile Astărăstoae, cu funcţia de Rector, în calitate de prestator,
2. _________________________________________, în calitate de conducător de doctorat,
3. Doctorandul(a)_________________________________________, posesor al cărţii de identitate seria ______, nr. ________________, CNP _______________, înmatriculat(ă) conform Ordinului de înmatriculare nr. ___________ din data de __________________, în calitate de doctorand cu frecvenţã cu bursã/ cu frecvenţã fãrã bursã/ cu frecvenţã cu taxã/fãrã frecvenţã cu taxã la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi în domeniul fundamental Ştiinţe Medicale, domeniul ________________________________, în calitate de beneficiar, pe de altă parte, au convenit să încheie prezentul Contract de Studii Doctorale .
II. OBIECTUL ŞI OBIECTIVUL CONTRACTULUI 1. Prezentul contract are ca obiect desfăşurarea activităţilor specifice ciclului de
studii universitare de doctorat, reglementând raporturile dintre părţile contractante, drepturile şi obligaţiile acestora, cu respectarea Legislaţiei Române în vigoare, a ordinelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Cartei Universitare şi a Regulamentului de Organizare şi Desfăşurare a Studiilor Universitare de Doctorat din cadrul UMF „Gr. T, Popa” Iaşi.
2. Obiectivul contractului îl reprezintă oferirea de către Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi de servicii pentru dobândirea de competenţe şi abilităţi specifice domeniului şi specializării alese de beneficiar.
III. CADRUL LEGAL 1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi îşi desfăşoară
activitatea în concordanţă cu Legislaţia Română.
RROOMMÂÂNNIIAA MMIINNIISSTTEERRUULL EEDDUUCCAA}}IIEEII {{II CCEERRCCEETT||RRIIII
UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDEE MMEEDDIICCIINNAA SS II FFAARRMMAACCIIEE""GGRR..TT ..PPOOPPAA"" IIAASSII
49
2. Specializările de doctorat oferite de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi sunt acreditate de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
3. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi va anunţa beneficiarul de orice modificare a legislaţiei referitoare la activitatea de pregătire.
IV. DURATA CONTRACTULUI Pe întreaga durată a doctoratului:
Doctoratul se defăşoară la zi / fără frecvenţă, în regim de finanţare buget / taxă. Durata doctoratului este de 4 ani (1 an studii doctorale şi 3 ani cercetare ştiinţifică).
V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi se obligă:
a) să presteze servicii educaţionale de cea mai bună calitate care să îi asigure beneficiarului condiţii adecvate pentru studiile universitare de doctorat;
b) să asigure baza materială a desfăşurării activităţilor educaţionale constând din săli de curs, laboratoare, săli de seminar;
c) să asigure condiţii adecvate de studiu, prin punerea la dispoziţia beneficiarului a serviciilor Universităţii: bibliotecă, serviciu social şi accesul la mijloacele de comunicare (Internet);
d) să asigure condiţiile de comunicare şi transparenţă în ofertele destinate doctoranzilor. 2. Beneficiarul serviciilor se obligă:
a) să respecte regulamentele şi regulile din Universitate, în mod deosebit Regulamentul de Organizare şi Desfăşurare a Studiilor Universitare de Doctorat, având un comportament adecvat calităţii de doctorand la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi;
b) să desfăşoare o activitate continuă de educaţie şi cercetare, pentru a-şi asigura o pregătire profesională corespunzătoare statutului de doctorand;
c) să achite taxele de şcolarizare în cuantumul stabilit anual de Senatul Universităţii; d) să protejeze baza materială aparţinând Universităţii. e) sã anunţe U.M.F. Iaşi cu cel puţin 30 zile înainte de data cu care solicitã retragerea de la studii. f) orice perioadã de întrerupere a studiilor de doctorat va atrage de la sine suspendarea bursei pentru doctoranzii cu frecvenţã cu bursã. G ) întreruperea studiilor de doctorat se face în baza unei cereri însoţită de acte doveditoare temeinice ( în conformitate cu art.9 pct.9.2 din Regulamentul de studii doctorale).
VI. FINANŢAREA Finanţarea studiilor se va face:
- de la bugetul de stat, pe o perioadă de 4 ani, pentru doctoranzii cu frecvenţă cărora li s-a acordat finanţare de la buget;
- prin taxă anuală, stabilită la începutul fiecărui an universitar de Senatul UMF „Gr. T. Popa”; în anul universitar 2007-2008 taxa anuală este:
● pentru doctoranzii fără frecvenţă = 2800 lei, ● pentru doctoranzii cu frecvenţă = 3650 lei, Taxa de studii se stabileşte anual, şi se va comunica prin Rectorat (afişare)
cuantumul stabilit pentru anul universitar. Dupã semnarea contractului taxa va fi plãtitã la casieria UMF „Gr. T. Popa”
50
după cum urmează: ● 50 % din cuantumul taxei va fi achitat în avans până la 31 decembrie, iar ● restul de 50 % până la 15 iulie urmãtor ;
După fiecare plată, doctorandul va depune la dosar chitanţa de achitare a taxei. Neachitarea taxei la timp atrage după sine penalizarea cu 0,1% pentru fiecare
zi de întârziere.
VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 1. Prezentul contract încetează de drept:
a) la încheierea studiilor universitare de doctorat; b) în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii de retragere a doctorandului; c) la data emiterii de către UMF „Gr. T. Popa” Iaşi a deciziei de exmatriculare a doctorandului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor ce îi revin.
VIII. LITIGII 1. Părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind respectarea prezentului contract
sau rezultate din interpretarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă. 2. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea divergenţelor pe cale amiabilă, părţile
se pot adresa instanţelor judecătoreşti competente material şi teritorial, conform legii. 3. Transferul de la forma de studii cu frecvenţă cu burã şi fără bursã, la forma fără
frecvenţă este posibil doar în regim cu taxã, transferul realizându-se după ce se face dovada plăţii taxei de studii.
4. În cazul în care pe parcursul perioadei de studii intervin modificări în forma de învăţământ (rezidenţiat, angajări, renunţări, lipsă frecvenţă, motive medicale), nu se restituie nici o taxă achitată deja.
5. Încetarea calităţii de doctorand se face după întocmirea documentelor legale şi achitarea taxelor de studii, proporţional cu perioada derulată până la momentul solicitării.
IX. CLAUZE FINALE 1. Modificarea prezentului contract se face prin act adiţional la orice moment, impus
de modificări legislative sau reglementări interne. 2. Prezentul contract reprezintă voinţa părţilor. 3. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de 3 exemplare, astăzi ________ __________________ fiind semnat de:
UMF „Gr. T. Popa” Iaşi RECTOR, Prof. dr. Cristian Dragomir CONTABIL ŞEF
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
DOCTORAND Nume ___________________ Prenume _________________ Semnătura ________________ Aviz juridic
51
FACULTATEA DE MEDICINĂ Anexa 5.3
NOTELE OBŢINUTE LA EXAMENE
Situaţie privind doctoranzii anului I (an univ. 2007/2008)
Notele obţinute la examene pe module
SEM I SEM II
Nr/ crt
Nume şi prenume doctorand
Modul I Modul II Modul III Modul IV Modul V
1. Albert Mircea Daniel 10 9 8 9 10 2. Amîţoaie Iulia Caterina 10 9 8 7 10 3. Anastasiu Carmen Graţiela 9 9 8 9 10 4. Andreescu (Chiosac) Alina Andreea 9 9 9 10 10 5. Antonesi Ioana Maria 8 8 7 8 10 6. Apostoae Florin Ionuţ 9 9 8 10 10 7. Arhip Oana 9 9 9 9 10 8. Asăndulesei Marius 9 10 9 10 10 9. Azamfirei Adrian 10 10 - - - 10. Azamfirei Otilia 10 10 - - - 11. Balan Andreea 10 10 8 10 10 12. Balan Gabriela 10 10 10 9 10 13. Belibou Iulia Codruţa 9 9 7 9 10 14. Bizim Delia Andreia 9 9 8 9 10 15. Blaj Mihaela 10 9 9 10 10 16. Boldea (Colcear) Carmen Elena 10 9 8 10 10 17. Borza Liana Rada
(transferată de la Facultatea de Medicină Dentară)
9 10 10 10 10
18. Botez Georgiana 8 8 7 8 10 19. Bratu Mariana 10 10 10 10 10 20. Branisteanu Mihaela Roberta 10 10 9 10 10
52
21. Bucşă Doina 9 9 10 10 10 22. Bulimar Virgil 8 8 7 8 10 23. Buzdugă Cătălin Mihai 9 8 7 10 10 24. Carpinschi Florina Mihaela 8 8 7 8 10 25. Cernescu Irina Teodora 9 9 8 10 10 26. Cherciu Sanda Mirela 8 8 7 8 10 27. Chirilă Bogdan Daniel 10 10 9 10 10 28. Chirilă Georgiana 9 9 8 10 10 29. Ciucu Alexandru Titu 7 7 9 7 10 30. Ciucu Liana Sida 7 7 8 7 10 31. Ciurescu Diana 8 8 7 8 10 32. Cojocariu Ingrid Elena 8 9 10 10 10 33. Cojocaru Eva Maria 9 9 7 10 10 34. Cojocaru Victor 8 8 8 7 10 35. Condac Constantin 9 9 8 10 10 36. Copăcianu Ştefania Brânduşa 9 8 7 10 10 37. Costea Andrei Ioan 10 9 8 10 10 38. Cotirlet Laura Gabriela 10 9 8 10 10 39. Crişu Daniela 10 10 10 9 10 40. Danila Ionela Maria 9 8 9 9 10 41. Diaconu Cătălin 9 9 8 10 10 42. Diaconu Minodora 9 9 9 10 10 43. Dumachita-Sargu Bogdan 9 8 8 9 10 44. Dumea Mihaela 10 10 8 9 10 45. Dumitraş Irina Emilia 9 9 8 9 10 46. Enache Mihail 9 9 7 8 10 47. Esanu Valentina 9 9 - - - 48. Filoş Cristina 8 9 8 10 10 49. Furnică Raluca Maria 9 9 8 10 10 50. Gaivas Sergiu (admis la 1.XII.2005,
revine după întreruperi anterioare)
8 9 8 9 10
51. Gavrilescu Cristina - - - - -
53
52. Graur Lidia Iuliana 10 9 9 10 10 53. Hănţăscu Ionuţ Gabriel 9 9 10 10 10 54. Huţanaşu Ilie Cătălin 8 8 7 8 10 55. Ionaşcu Oana 9 9 10 9 10 56. Iordăchescu Antonio Constantin 9 9 8 8 10 57. Ispas Journ Simona 10 10 10 10 10 58. Karagianni Christina 10 9 9 9 10 59. Lazăr Andrei Nicolae 9 9 8 9 10 60. Luchian Ana Maria 10 9 9 10 10 61. Lupuşoru Raoul Vasile 10 10 10 10 10 62. Martinescu Gabriela 9 10 10 10 10 63. Mazilu Gabriel 9 9 7 10 10 64. Midvighi Elena Andreia - - - - - 65. Mihalache (Boştină) Claudia Oana 9 9 7 9 10 66. Negrea Iulia 8 9 9 10 10 67. Nemescu Roxana 8 9 10 9 10 68. Onciu Oana Mihaela 9 9 8 9 10 69. Onofriescu Mihai 8 8 9 9 10 70. Oprean Alexandru 9 9 9 9 10 71. Oprişa Cristina (admisă în nov.2006. A
avut întrerupt doctoratul în per. sept.07-sept.08, revine ptr. susţinerea proiectului)
72. Păcurariu Irina Lăcrămioara 9 9 9 10 10 73. Păstrăguş Carmen 9 9 8 10 10 74. Pelechas Eleftherios 10 9 9 9 10 75. Peptanariu Dragoş 9 9 9 10 10 76. Petrescu Olimpia Mihaela 10 9 8 9 10 77. Popa Maria Valentina 9 9 7 9 10 78. Popa Paula 9 9 10 9 10 79. Popescu Mihaela Roxana 10 9 10 10 10 80. Pricopi Ciprian Florin
(întrerupt an I) - - - - -
54
81. Ralea Sebastian 10 10 10 10 10 82. Răcilă Răzvan George 10 10 10 10 10 83. Roca Iulia Cristina 10 10 9 10 10 84. Roditis Spiridon 9 8 7 9 10 85. Rusu Maria 9 10 10 10 10 86. Sabău Claudia 9 9 8 9 10 87. Sahian Luana Mihaela 9 8 8 8 10 88. Sava Andrei 9 8 8 9 10 89. Sarbu Klara 9 9 - - - 90. Simion Luminiţa 8 8 7 9 10 91. Sîrbu Oleg 9 8 8 9 10 92. Stoenescu Teodor Marcel 10 9 10 10 10 93. Şerban Raluca Ioana 9 10 9 10 10 94. Şerban Simona Maria 8 8 8 10 10 95. Tănase Mihai 8 9 8 10 10 96. Temeş Maria 9 8 10 10 10 97. Temneanu Oana Raluca 10 9 10 10 10 98. Tucaliuc Elena Simona 10 9 9 10 10 99. Ţopa Ionuţ 9 8 8 10 10 100. Ursu Ramona Gabriela 8 8 7 10 10 101. Vatavu (Onofriescu) Alina 10 9 10 10 10 102. Vieru Alexandra 9 9 7 9 10 103. Vrânceanu Anca Raluca 9 10 9 10 10
55
FACULTATEA DE MEDICINĂ ANEXA 5.4
Situaţia doctoranzilor privind proiectele de finalizare a Şcolii Doctorale an I (2007-2008)
Nr/ crt
NUME ŞI PRENUME DOCTORAND
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
TITLUL PROIECTULUI CALIFICATIV PROIECT
1. Albert Mircea Daniel Prof. Univ. Dr. Ion Poeata Hematoamele intracerebeloase-diagnostic şi conduita terapeutică.
Foarte bine
2. Amîţoaie Iulia Caterina Prof. Univ. Dr. Datcu Mihai Dan
Evaluarea rigidităţii arteriale la pacientul cu diabet zaharat tip 2
Foarte bine
3. Anastasiu Carmen Graţiela Prof. Univ. Dr. Teodor Stamate
Metode de reconstrucţie a policelui amputat traumatic. Foarte bine
4. Andreescu (Chiosac) Alina Andreea
Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan Cercetări clinico-epidemiologice retrotrospective pentru cunoaşterea particularităţilor procesului epidemiologic al malformaţiilor congenitale şi a implicaţiilor medicale şi socioeconomice ale acestora, în judeţul Iaşi, în perioada 2000-2009.
Foarte bine
5. Antonesi Ioana Maria Prof. Univ. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Studii privind relaţia dintre biodisponibilitate şi eficienţa terapeutică a unor produse medicamentoase generice
Foarte bine
6. Apostoae Florin Ionuţ Prof. Univ. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Interacţiuni medicamentoase în terapia cu anticoagulante orale.
Foarte bine
7. Arhip Oana Prof. Univ. Dr. Cristina Cijevschi Prelipcean
Corelaţii clinico-endoscopice şi terapeutice în ciroza hepatică.
Foarte bine
8. Asăndulesei Marius Prof. Univ. Dr. Astărăstoae Vasile
Implicaţiile etice şi legale ale avortului la minore Foarte bine
9. Azamfirei Adrian Prof. univ. dr. Mariana Luca - - 10. Azamfirei Otilia Prof. univ. dr. Mariana Luca - - 11. Balan Andreea Prof. Univ. Dr. Bădescu
Magda Mariana Implicarea stresului operator în declanşarea unor dezechilibre imuno-metabolice.
Foarte bine
12. Balan Gabriela Prof. Univ. Dr. Trifan Anca Aspecte clinice, terapeutice şi prognostice ale sindromului ascitic în ciroza hepatică.
Foarte bine
56
13. Belibou Iulia Codruţa Prof. Univ. Dr. Chireac Rodica Marieta
Ateroscleroza accelerată în Lupusul Eritematos Sistemic. Foarte bine
14. Bizim Delia Andreia Prof. Univ. Dr. Brumariu Ovidiu
Malformaţiile congenitale ale rinichiului şi tractului urinar la sugar şi copilul mic: dificultăţi de diagnostic, evoluţie şi tratament.
Foarte bine
15. Blaj Mihaela Prof. Univ. Dr. Cristian Dragomir
Corelaţii între presiunea intraabdominală şi disfuncţia multiplă de organ la pacientul critic. Implicaţii terapeutice.
Foarte bine
16. Boldea (Colcear) Carmen Elena
Prof. Univ. Dr. Bădescu Magda Mariana
Particularităţi clinico-paraclinice de evoluţie a cardiopatiei ischemice la bolnavii diabetici.
Foarte bine
17. Borza Liana Rada Prof. Univ. Dr. Astărăstoae Vasile
Retrogeneza în boala Alzheimer (BA): relaţii neurobiologice, electrofiziologice, neuropsihologice, medico-legale, psihiatrice şi bioetice.
Foarte bine
18. Botez Georgiana Prof. Univ. Dr. Mungiu Ostin Costel
Cercetări farmacoepidemiologice privind reacţiile adverse la bolnavii oncologici.
Bine
19. Branisteanu Mihaela Roberta Prof. Univ. Dr. Datcu Mihail Dan
Ischemia critică a membrelor inferioare. Foarte bine
20. Bratu Mariana Prof. Univ. Dr. Pricop Florentina
Aspecte epidemiologice, factori de risc şi screening în neoplaziile colului uterin.
Foarte bine
21. Bucşă Doina Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt Aspecte ale stării de sănătate a elevilor ciclului liceal din Municipiul Botoşani.
Foarte bine
22. Bulimar Virgil Prof. Univ. Dr. Doina Lucia Frâncu
Microvascularizaţia corpului uterin şi neoangiogeneza în cancerul de endometru.
Foarte bine
23. Buzdugă Cătălin Mihai Prof. Univ. Dr. Zbranca Eusebie
Patologia tiroidiană nodulară Foarte bine
24. Carpinschi Florina Mihaela Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
Contribuţii la studiul unor interacţiuni farmacologice în durerea neuropată.
Foarte bine
25. Cernescu Irina Teodora Prof. Univ. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Cercetări experimentale privind efectele antioxidante ale unor noi substanţe farmacologice active.
Foarte bine
26. Cherciu Sanda Mirela Prof. Univ. Dr. Zbranca Eusebie
Profilul hormonal al pacienţilor obezi cu psoriazis. Foarte bine
27. Chirilă Bogdan Daniel Prof. Univ. Dr. Astărăstoae Vasile
Eutanasia-o problemă acută a epocii moderne Foarte bine
28. Chirilă Georgiana Prof. Univ. Dr. Cristian Dinu Popescu
Modificări electro fiziologice şi termografice în neuropatia diabetică.
Foarte bine
29. Ciucu Alexandru Titu Prof. Univ. Dr. Tinică Cuplajul ventriculo-arterial sistemic şi implicaţii în Foarte bine
57
Grigore patologia chirurgicală cardiovasculară. 30. Ciucu Liliana Prof. Univ. Dr. Tinică
Grigore Factori predictivi ai SIRS (Systemic Inflamatory Reaction Syndrome = sistem de răspuns inflamator sistemic) şi ai disfuncţiei multiple de organe după intervenţiile chirurgicale cardiovasculare.
Foarte bine
31. Ciurescu Diana Prof. Univ. Dr. Tinică Grigore
Stratificarea riscului în procedurile hibride cardiovasculare.
Foarte bine
32. Cojocariu Ingrid Elena Prof. Univ. Dr. Luca Mariana Toxocaroza la adult – patogeneza, studiu epidemiologic, imunologie, imunodiagnostic, corelaţii clinico-biologice.
Foarte bine
33. Cojocaru Eva Maria Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
Contribuţii clinice şi experimentale la evaluarea şi managementul durerii cronice în pediatrie.
Bine
34. Cojocaru Victor Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
Studii experimentale şi clinice privind efectele comportamentale ale unor psihotrope utilizate în terapia durerii.
Bine
35. Condac Constantin Prof. Univ. Dr. Astărăstoae Vasile
Tratamente medicale inutile. Aspecte etice şi legale. Foarte bine
36. Copăcianu Ştefania Brânduşa Prof. Univ. Dr. Luminiţa Smaranda Iancu
Studiul mecanismelor de rezistenţă prin betalactamaze cu spectru extins al enterobacteriaceelor izolate din infecţii urinare.
Foarte bine
37. Costea Andrei Ioan Prof. Univ. Dr. Chireac Rodica Marieta
Moleculele de adeziune celulară în artrita reumatoidă. Foarte bine
38. Cotirlet Laura Gabriela Prof. Univ. Dr. Pricop Florentina
Modalităţi şi tehnici de analgezie postoperatorie în chirurgia laparoscopică ginecologică.
Foarte bine
39. Crişu Daniela Prof. Univ. Dr. Georgeta Datcu
Evaluarea riscului de aritmii ventriculare şi moarte subită cardiacă post infarct miocardic acut.
Foarte bine
40. Diaconu Cătălin Prof. Univ. Dr. Lupuşoru Elena Cătălina
Hormonii de stress ca factori prognostici în urgenţele medico-chirurgicale
Foarte bine
41. Diaconu Minodora Prof. Univ. Dr. Lupuşoru Elena Cătălina
Hipertensiunea în sarcină.Factori de risc şi prognostici. Foarte bine
42. Dumăchiţă-Şargu Bogdan Prof. Univ. Dr. Paul Botez Artroplastia protetică de şold prin resurfatare. Indicaţii şi limite.
Foarte bine
43. Dumea Mihaela Prof. Univ. Dr. Datcu Mihail Dan
Monitorizarea parametrilor hemodinamici la pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută.
Foarte bine
44. Dănilă Ionela Maria Prof. Univ. Dr. Cristina Cijevschi Prelipcean
Tulburări hematologice în cirozele hepatice. Foarte bine
58
45. Dumitraş Irina Emilia Prof. Univ. Dr. Mihailovici Maria Sultana
Profilul morfogenetic al pacienţilor cu sindromul cancerului colorectal ereditar non-polipozic în regiunea de N-E a României.
Foarte bine
46. Enache Mihail Prof. Univ. Dr. Tinică Grigore
Operaţii reconstructive în patologia valculară mitrală. Foarte bine
47. Eşanu Valentina Prof. dr. Traian Mihăescu - - 48. Filoş Cristina Prof. Univ. Dr. Cristian Dinu
Popescu Indicele intimă-medie în îmbătrânirea arterială. Foarte bine
49. Furnică Raluca Maria Prof. Univ. Dr. Magda Bădescu
Studiul clinic şi experimental supra statusului endocrino-metabolic din menopauză în condiţii de diabet zaharat.
Foarte bine
50. Gaivas Sergiu (admis la 1.XII.2005, revine după întreruperi anterioare)
Prof. Univ. Dr. Ion Poeată Anevrismele intracraniene multiple. Foarte bine
51. Gavrilescu Cristina Prof. dr. Constantin Cotrutz - - 52. Graur Lidia Iuliana Prof. Univ. Dr. Georgeta
Datcu Studiul factorilor de risc cardiovascular la populaţia supraponderală.
Foarte bine
53. Hantascu Ionuţ Gabriel Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
Contribuţii experimentale, clinice şi farmacoterapeutice la studiul durerii cronice în sfera O.R.L.
Foarte bine
54. Huţanaşu Ilie Cătălin Prof. Univ. Dr. Anca Trifan Rolul micotoxinelor hepatotoxice în etiopatogeneza bolilor hepatice cronice (ciroză hepatică, hepatocarcinom).
Foarte bine
55. Ionaşcu Oana Prof. Univ. Dr. Anca Trifan Boala celiacă – date epidemiologice şi diagnostice la populaţia din nord-estul României.
Foarte bine
56. Iordăchescu Antonio Constantin
Prof. Univ. Dr. Brumariu Ovidiu
Aportul metodelor radioimagistice în diagnosticul şi supravecherea postterapeutică a tumorilor cerebrale ale copiilor.
Foarte bine
57. Ispas Journ Simona Prof. dr. Gheorghe Petrescu - - 58. Karagianni Christina Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi Cercetări pentru cunoaşterea unor particularităţi clinico-
epidemiologice privind astmul bronşic, comparativ, la populaţia dintr-o regiune est-europeană şi sud-europeană.
Foarte bine
59. Lazăr Andrei Nicolae Prof. Univ. Dr. Dragomir Dragoş
Augmentarea mamară în scop estetic şi reconstructiv. Foarte bine
60. Luchian Ana Maria Prof. Univ. Dr. Moraru Evelina
Factori de risc şi obezitatea la copil. Foarte bine
61. Lupuşoru Raoul Vasile Prof. Univ. Dr. Bădescu Magda Mariana
Posibilităţi de modulare a carcinogenezei cutanate induse experimental.
Foarte bine
59
62. Martinescu Gabriela Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt Monitorizare, evaluare şi predicţii ale conceptului de sănătate – pe principii ecologice în medicina primară.
Foarte bine
63. Mazilu Gabriel Prof. Univ. Dr. Teodor Stamate
Neuroliza nervului tibial posterior la pacienţii cu neuropatie diabetică.
Foarte bine
64. Midvighi Elena Prof. dr. Adrian Cosovanu - - 65. Mihalache (Boştină) Claudia
Oana Prof. Univ. Dr. Chireac Rodica Marieta
Disfuncţia endotelială în poliartrita reumatoidă – implicaţii terapeutice.
Foarte bine
66. Negrea Iulia Prof. Univ. Dr. Alexandru Dimitriu
Aspecte etiologice, clinice şi evolutive ale nou-născutului cu întârziere a creşterii intrauterine.
Foarte bine
67. Nemescu Roxana Prof. Univ. Dr. Mihalache Doina
Infecţia meningococică-consideraţii clinice, diagnostice, terapeutice şi particularităţi evolutive.
Foarte bine
68. Onciu Oana Mihaela Prof. Univ. Dr. Brumariu Ovidiu
Creşterea staturală la copilul cu insuficienţă renală. Foarte bine
69. Onofriescu Mihai Prof. Univ. Dr. Covic Adrian Utilizarea bioimpedanţei în evaluarea complexă şi managementul cardiovascular al pacientului dializat.
Foarte bine
70. Oprean Alexandru Prof. Univ. Dr. Doina Lucia Frâncu
Particularităţi anatomofuncţionale ale musculaturii somatice şi ale cordului la jucătorii de rugby
Foarte bine
71. Oprişa Cristina (admisă în nov.2006. A avut întrerupt doctoratul în per. sept.07-sept08)
Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
Noi implicaţii fizio-farmacologice ale canalelor de calciu de tip L în reactivitatea muşchiului neted vascular.
Foarte bine
72. Păcurariu Irina Lăcrămioara Prof. Univ. Dr. Costăchescu Gheorghiţa
Valoarea explorărilor paraclinice şi de laborator în patologia tumorală mamară.
Foarte bine
73. Păstrăguş Carmen Prof. Univ. Dr. Chireac Rodica Marieta
Răspunsul imun şi metabolic în relaţie cu exerciţiul fizic. Foarte bine
74. Pelechas Eleftherios Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi Dimensiuni epidemilogice şi cercetări clinice privind boala de reflux gastroesofagian.
Foarte bine
75. Petrescu Olimpia Mihaela Prof. Univ. Dr. Moraru Evelina
Factori de risc şi de prognostic în retinopatia de prematuritate, posibilităţi de prevenţie.
Foarte bine
76. Peptanariu Dragoş Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici
Studiul micromediului medular în mielomul multiplu. Foarte bine
77. Popa Maria Valentina (întrerupt doctoratul)
Prof. dr. George Ioan Pandele - -
78. Popa Paula Prof. Univ. Dr. Costel Pleşa Calitatea vieţii după tratamentul chirurgical al cancerului de colon nemetastatic.
Foarte bine
60
79. Popescu Mihaela Roxana Prof. Univ. Dr. Zamfir Carmen Lăcrămioara
Interpretarea morfometrică a particularităţilor morfofuncţionale ale constituenţilor peretelui aortic corelate cu vârsta.
Foarte bine
80. Pricop Ciprian Florin (întrerupt an I)
Prof. dr. Adrian Sorin Aldea - -
81. Roditis Spiridon Prof. Univ. Dr. Ianovici Nicolai
Hemoragia cerebrală la bolnavii hipertensivi. Foarte bine
82. Ralea Sebastian Prof. Univ. Dr. Paul Botez Particularităţile endoprotezării şoldului cu proteză totală necimentată.
Foarte bine
83. Răcilă Răzvan George Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu Etape şi influenţe în evoluţia terminologiei medicale româneşti.
Foarte bine
84. Roca Iulia Cristina Prof. Univ. Dr. Datcu Mihail Dan
Tromboembolismul venos – actualităţi diagnostice şi terapeutice.
Foarte bine
85. Rusu Maria Prof. Univ. Dr. Anca Trifan Agregarea familială a cancerului colorectal (CCR): aspect clinice şi morfopatologice.
Foarte bine
86. Sabău (Ierima) Claudia Prof. Univ. Dr. Dimitriu Alexandru Grigore
Aspecte particulare ale etiologiei, diagnosticului şi evoluţiei astmului bronşic de tip alergic.
Foarte bine
87. Sahian Luana Mihaela Prof. Univ. Dr. Constantin Cotrutz
Studiul modificărilor celulare şi moleculare la nivelul tegumentului în diabetul experimental.
Foarte bine
88. Sava Andrei Prof. Univ. Dr. Paul Botez Fracturile periprotetice în artroplastia protetică a şoldului. Foarte bine 89. Sarbu Klara Prof. dr. Constantin Cotrutz - - 90. Simion Luminiţa Prof. Univ. Dr. Paul Botez Elemente de medicină regenerativă în ortopedie; surse de
celule pentru condrogeneză. Foarte bine
91. Sîrbu Oleg Prof. Univ. Dr. Paul Botez Modalităţi de anestezie loco-regională la pacienţii cu risc înalt în hemiartroplastia de şold.
Foarte bine
92. Stoenescu Teodor Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi Prognosdticul cancerului de col uterin în contextul unor abordări epidemiologice, clinice şi imunohistochimice
Foarte bine
93. Şerban Raluca Ioana Prof. Univ. Dr. Buiuc Dumitru
Citobacteriologia cantitativă a aspiratelor traheale şi dinamica unor biomerkeri pentru diagnosticul şi monitorizarea pneumoniilor asociate ventilaţiei post chirurgie cardiacă. Analiză cost-utilitate.
Foarte bine
94. Şerban Simona Maria Prof. Univ. Dr. Mihailovici Maria Sultana
Corelaţii cito-histopatologice în infecţia cu Papillomavirus a colului uterin.
Foarte bine
95. Tănase Mihai Prof. Univ. Dr. Aldea Adrian Hernii hiatale voluminoase – strategie terapeutică. Foarte bine 96. Temeş Maria Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan Cercetări epidemiologice, clinice şi medico-legale Foarte bine
61
retroprospective pentru cunoaşterea prevalenţei şi implicaţiilor socio-economice ale violenţei domestice, în judeţul Neamţ, în perioada 1997-2008.
97. Temneanu Oana Raluca Prof. Univ. Dr. Zamfir Carmen Lăcrămioara
Implicarea metaloenzimelor (SOD) în reducerea sau neutralizarea efectelor stresului oxidativ la nivel pulmonar.
Foarte bine
98. Tucaliuc Elena Simona Prof. Univ. Dr. Goţia Stela Artrita juvenilă idiopatică. Studiu clinico-experimental privind impactul prognostic al terapiei imunomodulatoare.
Foarte bine
99. Ţopa Ionuţ Prof. Univ. Dr. Teodor Stamate
Particularităţi ale reeducării funcţionale în leziunile tendoanelor flexoare ale mâinii.
Foarte bine
100. Ursu Ramona Gabriela Prof. Univ. Dr. Luminiţa Smaranda Iancu
Infecţii asimptomatice cu transmitere sexuală. Utilitate clinică a detereminării cantitative prin realtime PCR a genotipurilor cu risc înalt de HPV.
Foarte bine
101. Vatavu (Onofriescu) Alina Prof. Univ. Dr. Zamfir Carmen Lăcrămioara
Cercetări experimentale ale reactivităţii parenchimului hepatic în condiţiile unui stres oxidativ indus.
Foarte bine
102. Vieru Alexandra Prof. Univ. Dr. Luca Vasile Terapia antimicrobiană în infecţiile de părţi moi la pacientul diabetic.
Foarte bine
103. Vrânceanu Anca Raluca Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici
Infiltratul celular mielolimfoid -factor modular al fenotipului invaziv tumoral în cancerul mamar.
Foarte bine
62
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 7.1
TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA pentru EXAMENUL DE ADMITERE LA DOCTORAT
- sesiunea septembrie - octombrie 2007 1. Metode locale de prevenire a cariei dentare din santuri si fosete (9, şintegralţ) 2. Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dintilor permanenti (5, şpag. 68-93ţ) 3. Tratamentul necrozei si gangrenei pulpare (5, şpag. 158-213ţ) 4. Obturarea canalelor radiculare (5, şpag. 214-248ţ) 5. Parodontite marginale (3, şpag. 151-161ţ) 6. Manifestari gingivo-parodontale si orale în SIDA (3, şpag. 162-164ţ) 7. Tratamentul parodontopatiilor marginale cronice (profilactic, medicamentos al placii microbiene) (3, şpag. 176-246ţ) 8. Tratamentul de echilibrare ocluzala în parodontopatiile marginale cronice (3, şpag. 279-318ţ) 9. Orientari terapeutice principale si scheme de tratament în bolile parondontale. Infectiile oro-maxilo-faciale (2, şpag. 293-362 - fara abcesul parodontalţ) 10. Sinuzita odotogena si comunicarea buco-sinusala (2, şpag. 366-379ţ) 11. Leziuni orale cu potential de malignizare (2, şpag. 815-842ţ) 12. Chirurgia protetica (2, şpag. 197-219ţ) 13. Patologia articulatiei temporo-mandibulare (2, şpag. 1182-1211ţ) 14. Tumorile odontogene ale maxilarelor (2, şpag. 717-813ţ) 15. Tumorile maligne ale maxilarelor; cancerul etajului mijlociu al fetei (2, şpag. 1039-1048ţ) 16. Tumorile maligne ale mandibulei (2, şpag. 1070-1077ţ) 17. Tipuri de amprente în edentatia partiala (7, şpag. 343-372ţ) 18. Elemente structurale ale protezelor partiale scheletate (7, şpag. 140-314ţ) 19. Determinarea si înregistrarea relatiei intermaxilare în edentatia partiala tratata cu proteze scheletate (7, şpag. 515-524ţ) 20. Biodinamica protezelor scheletate în cavitatea bucala (7, şpag. 114-140ţ) 21. Cinematica mandibulara (8, şpag. 27-140ţ) 22. Disfunctia mandibulo-craniana (8, şpag. 177-235ţ) 23. Determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total (6, şpag. 130-151ţ) 24. Înregistrarea relatiilor intermaxilare în protezarea fixa (1, şpag. 142-162ţ) 25. Principiile prepararii dintilor în protezarea fixa (1, şpag. 545-618ţ) BIBLIOGRAFIE 1. D. Bratu, Nussbaum - Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Ed. Medicala, 2003 sau Ed. Helicon, Timisoara, 2001 2. C. Burlibasa - Chirurgie orala si maxilo-faciala, Ed.medicala, Bucuresti, 1999. 3. H.T.Dimitriu - Parodontologie, ed 3-a, Ed. Viata Medicala româneasca, Bucuresti, 1999.
63
4. A.Iliescu, M. Gafar - Cariologie si otodontoterapie restauratoare, Ed.medicala, Bucuresti, 2001. 5. M.Gafar, A. Iliescu - Endodontie clinica si practica, Ed.II, Ed.medicala, Bucuresti, 2002 6. E. Hutu, s.a. - Edentatia totala, Ed.III-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998. 7. A.Ionescu - Clinica si tehnica de laborator a protezei scheletate, vol I si II, Ed. Cerma, Bucuresti,1997. 8. S. Ionita, A. Petre - Ocluzia dentara, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997. 9. Rodica Luca - Metode locale de prevenire a cariei din santuri si fosete, Ed.Cerma, Bucuresti, 1997. 10. Gh. Boboc - Aparatul dentomaxilar. Formare si dezvoltare, Ed. medicala, Bucuresti, 1995.
DECAN
Prof. univ. dr. Norina Consuela Forna
64
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” IAŞI ANEXA 7.2 RECTORAT
DECIZIE Nr.17942 din 6 noiembrie 2007
Rectorul U.M.F. ,,Gr.T.Popa,, Iaşi, Prof. dr. Cristian Dragomir numit prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr.4904.14.08.2006, Având în vedere validarea concursului de admitere la doctorat în şedinţa Senatului din data de 5 noiembrie 2007, DECIDE: A
Nr. crt.
CONDUCĂTORUL DE DOCTORAT
SPECIALITATEA
Numele şi prenumele doctoranzilor admişi cu
frecv. cu bursã
Numele şi prenumele doctoranzilor admişi la doctorat fără frecventă cu taxă
1. Prof. dr. Fătu Constantin Anatomie 1.Botezatu Alexandra Nina 2.Vâscu Mihai Bogdan
2. Prof. dr. Costuleanu Marcel Fiziologie normală şi patologică
1.Cazan Raluca 1.Gurzu Mihaela Beatrice 2.Vintea Ana-Maria
3. Prof. dr. Neamţu Corneliu Fiziologie normală şi patologică
1.Mihăilă Marilena Roxana 2.Mihalache Cătălina Ionelia 3. Ilie Adina Camelia
4. Prof. dr. Lăcătuşu Ştefan Odontologie-Parodontologie
1.Mereuţă Vasile Deniss
5. Prof. dr. Ursache Maria Protetică dentară 1.Constantinescu Mircea Alexandru 2.Marinescu Mihai
6. Prof. dr. Dănilă Ion Stomatologie generală 1.Rotaru Dana Cristina 7. Prof. dr. Maxim Adam Stomatologie infantilă 1.Gouva Angeliki
2.Rediu Ştefania Cristina 8. Prof. dr. Andrian Sorin Odontologie-
parodontologie 1. Teodorovici Paul Marian
2. Zaharia Raluca Georgiana
65
3. Palamarciuc Serghei 9. Prof. dr. Costin Dănuţ Oftalmologie 1.Boboc Andreea Magdalena
2. Gardikiotis Fotios Antonios 10. Prof.dr. Roxana Chiriţã Psihiatrie 1.Leonte Veronica
2.Borza Liana Rada 11. Prof.dr. Liviu Pendefunda Neurologie 1.Lungu Victoria 12. Prof.dr. Diaconescu Mihai Radu Chirurgie 1.Viziteu Bogdan. 13. Prof.dr. Stefan Panaite 1.Stoica Luminiţa Cristina 14. Prof.dr. Eugenia Popescu Chirurgie O.M.F. 1.Chiscop Iulia
2.Gentimir Carmen
15. Prof. dr. Rodica Ghiuru Geriatrie 1.Bodnar Vasile 2.Anghel Lucreţia 3.Botez Mihai 4.Popescu Cristina Maria
16. Prof. dr. Irina Draga Căruntu Anatomie patologică 1. Mihalache Daniela 2. Stănculeţ Nicuşor Cornel 3. Săvinescu Sergiu Daniel 4. Turiceanu Loredana Adriana
Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de către Rectorat şi Decanatul Facultăţii de Medicină Dentară. R E C T O R , Prof. Dr. Cristian Dragomir
66
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 7.3
NOTELE OBŢINUTE LA EXAMENE
Situaţie privind doctoranzii anului I (an univ. 2007/2008)
Notele obţinute la examene pe module
SEM I SEM II
Nr/ crt
Nume şi prenume doctorand
Modul I Modul II Modul I Modul II Modul III
1. Anghel Lucreţia 8 8 7 8 10 2. Botez Mihai - - - - - 3. Botezatu Alexandra Nina 9 9 7 8 10 4. Cazan (Jipu) Raluca 8 9 7 9 10 5. Chiscop Iulia 10 9 9 10 10 6. Constantinescu Mircea-Alexandru 10 9 8 7 10 7. Gardikiotis Fotios-Antonios 9 9 7 10 10 8. Gentimir (Amititeloaie) Carmen 8 9 7 8 10 9. Gouva Angeliki - - - - - 10. Gurzu Mihaela Beatrice 9 9 8 8 10 11. Ilie Adina Camelia 9 8 8 8 10 12. Leonte Veronica - - - - - 13. Lungu Victoria - - - - - 14. Marinescu Bogdan
(transferat de la Facultatea de Medicină) 9 9 9 8 10
15. Marinescu Mihai - - - - - 16. Mereuţă Vasile Deniss 9 9 8 7 10 17. Mihăilă Marilena Roxana 9 8 8 8 10 18. Mihalache Cătălina Ionela 9 9 8 8 10 19. Mihalache Daniela 10 10 8 9 10
67
20. Neacşu Iulia Ruxandra 10 10 8 8 10 21. Palamarciuc Serghei 10 8 9 8 - 22. Popescu Cristina Maria 8 7 7 8 10 23. Rediu Ştefania Cristina 8 9 9 8 10 24. Rotaru Dana Cristina 10 9 7 8 10 25. Săvinescu Sergiu-Daniel 10 10 8 10 10 26. Stănculeţ Nicuşor Cornel 10 10 8 9 10 27. Stoica Luminiţa Cristina 10 10 8 8 10 28. Teodorovici Paul 10 9 9 8 10 29. Turiceanu Loredana Adriana 10 10 8 9 10 30. Vâscu Mihai Bogdan 10 9 7 8 10 31. Vintea Ana Maria 8 9 7 8 10 32. Viziteu Bogdan - - - - - 33. Zaharia (Constantinescu) Raluca Georgiana 8 9 7 7 -
68
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 7.4
Situaţia doctoranzilor privind proiectele de finalizare a Şcolii Doctorale An I (2007-2008)
Nr/ crt
NUME ŞI PRENUME DOCTORAND
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
TITLUL PROIECTULUI CALIFICATIV PROIECT
1. Anghel Lucreţia Prof. Univ. Dr. Rodica Ghiuru Dislipidemia-factor determinant al cardiopatiei ischemice la vârstnici şi eficienţa tratamentului hipolipemiant.
Foarte bine
2. Botez Mihai Prof. univ. dr. Rodica Ghiuru - - 3. Botezatu Alexandra Nina Prof. Univ. Dr. Constantin Fătu Corelaţii între vascularizaţia şi patologia odonto-
parodontală. Foarte bine
4. Cazan (Jipu) Raluca Prof. Univ. Dr. Marcel Costuleanu
Implicaţii ale inhibitorilor trascripţiei în funcţionarea leucocitului.
Foarte bine
5. Chiscop Iulia Prof. Univ. Dr. Popescu Eugenia
Metode de reconstrucţie în carcinoamele cutanate ale feţei.
Foarte bine
6. Constantinescu Mircea-Alexandru
Prof. Univ. Dr. Maria Ursache Studiul unor posibilităţi de recuperare a dinţilor prin terapii neconvenţionaleîn practica endodontică.
Foarte bine
7. Gardikiotis Fotios-Antonios Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin Noi tehnici în nanochirurgia cristalinului prin hipertermia indusă cu ajutorul fluidelor de nanoparticule magnetice injectate intraocular.
Foarte bine
8. Gentimir (Amititeloaie) Carmen
Prof. Univ. Dr. Marcel Costuleanu
Implicaţii ale peptidelor care activează receptorii orfani în funcţionarea leucocitului.
Foarte bine
9. Gouva Angeliki Prof. univ. dr. Adam Maxim - - 10. Gurzu Mihaela Beatrice Prof. Univ. Dr. Marcel
Costuleanu Implicarea adipokinelor în modularea proceselor inflamatorii cronice.
Foarte bine
11. Ilie Adina Camelia Prof. Univ. Dr. Neamţu Recuperarea prin bio feed-back a sechelelor Foarte bine
69
Corneliu posttraumaticeligamentare de la nivelul membrelor 12. Leonte Veronica Prof. univ. dr. Roxana Chiriţă - - 13. Lungu Victoria Prof. univ. dr. Liviu
Pendefunda - -
14. Marinescu Bogdan Prof. Univ. Dr. Dan Mârţu Reglarea implantului cohlear prin metode obiective. Foarte bine 15. Marinescu Mihai Prof. univ. dr. Maria Ursache - - 16. Mereuţă Vasile Deniss Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu Cercetări privind posibilităţi de refacere
morfofuncţională în pierderi de substanţă odontale-ocluzo-proximale.
Foarte bine
17. Mihăilă Marilena Roxana Prof. Univ. Dr. Corneliu Neamţu
Rolul ilinetoprofilaxiei în tulburările de statică şi dinamica vertebrală prin optimizarea controlului neuropsihomotor.
Foarte bine
18. Mihalache Cătălina Ionela Prof. Univ. Dr. Corneliu Neamţu
Rolul terapiei ocupaţionale şi kinetoterapiei în îmbunătăţirea parametrilor funcţionali ai aparatului neuro-mio-artro-kinetic la copii.
Foarte bine
19. Mihalache Daniela Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu Criterii morfometrice de diagnostic în citologia mamară.
Foarte bine
20. Neacşu Iulia Ruxandra Prof. Univ. Dr. Andrian Sorin Studii clinice şi de laborator privind unele metode particulare de restaurare estetică în patologia odontală complexă.
Foarte bine
21. Palamarciuc Serghei Prof. univ. dr. Sorin Andrian - - 22. Popescu Cristina Maria Prof. Univ. Dr. Rodica Ghiuru Riscul de conversie al depresiei în demenţă. Foarte bine 23. Rediu Ştefania Cristina Prof. Univ. Dr. Adam Maxim Implicaţii bio-psiho-sociale ale edentaţiei frontale la
copil şi adolescent. Foarte bine
24. Rotaru Dana Cristina Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă Contribuţii la studiul cariei timpurii în dentaţia primară.
Foarte bine
25. Săvinescu Sergiu-Daniel Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu Investigaţie morfologică complexă în dezvoltarea sistemului stomatognat.
Foarte bine
26. Stănculeţ Nicuşor Cornel Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu Evaluare cantitativă a leziunilor hepatice corelatii cu scoruri operaţionale utilizate în diagnosticul hepatitelor cronice.
Foarte bine
27. Stoica Luminiţa Cristina Prof. Univ. Dr. Ştefan Panaite Studii privind particularităţile în diagnostic şi terapia pacienţilor cu patologie odonto-parodontală privaţi de libertate.
Foarte bine
28. Teodorovici Paul Prof. Univ. Dr. Sorin Andrian Studii clinice şi de laborator privind noi metode Foarte bine
70
minim invazive în terapia cariei dentare. 29. Turiceanu Loredana Adriana Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu BK polioma virus – factor de risc în evoluţia
pacienţilor cu patologie renală. Foarte bine
30. Vâscu Mihai Bogdan Prof. Univ. Dr. Constantin Fătu Structuri anatomice implicate în funcţiile şi disfuncţiile sistemului stomatognat.
Foarte bine
31. Vintea Ana Maria Prof. Univ. Dr. Marcel Costuleanu
Mecanismul apoptozei leucocitelor în leucemii. Foarte bine
32. Viziteu Bogdan Prof. univ. dr. Mihai Radu Diaconescu
- -
33. Zaharia (Constantinescu) Raluca Georgiana
Prof. univ. dr. Sorin Andrian - -
71
FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 8.1
TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA
pentru EXAMENUL DE ADMITERE LA DOCTORAT - sesiunea septembrie - octombrie 2007
1. Farmacocinetică generală (1) 2. Farmacodinamie generală (1) 3. Farmacotoxicologie generală(1) 4. Analgezice antipiretice (2) 5. Hipnotice şi tranchilizante (2) 6. Antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene (2) 7. Antihipertensive (2,3) 8. Preparate lichide pentru uz oral (8,10) 9. Preparate oftalmice (8,10) 10. Unguente.Preparate transdermice (7,10) 11. Comprimate, capsule (7,10) 12. Aplicaţiile metodelor cromatografice în controlul medicamentelor (6,10) 13. Metode volumetrice în controlul medicamentelor (10) 14. Toxicomania şi doppingul (5) 15. Alcaloizi tropanici, izochinolici şi indolici – generalităţi şi produse vegetale (Belladonae
radix şi folium, Opiu, Chelidonii herba, Ipecacuanhae radix, Rauwolfiae radix, Secarae cornutum ) (4)
BIBLIOGRAFIE 1. Aurelia Nicoleta Cristea, Farmacologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998; 2. Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, sub redacţia, Ed. Medicală, Bucureşti, 2005; 3. Ana Mureşan, Medicaţia în boli cardiovasculare, Ed. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”,
Cluj-Napoca, 2005; 4. Ion Ciulei, Emanoil Grigorescu, Ursula Stănescu, Plante medicinale, fitochimie şi fitoterapie,
Ed. Medicală, Bucureşti, 1993; 5. Marţian Cotrău, Teodor Stan, Lidia Popa, I. Preda, Maria Kincsesz-Ajtay, Toxicologie, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991; 6. Marius Bojiţă, Liviu Roman, Robert Săndulescu, Radu Oprean, Analiza şi controlul
medicamentelor, vol. 1 şi 2, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2002; 7. Sorin Leucuţa, Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, 2001; 8. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuliasa, Tehnologie farmaceutică, Ed. Polirom, Iaşi, 2001;
DECAN ,
Prof. dr. Rodica Cuciureanu
72
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE”GR.T.POPA” IAŞI ANEXA 8.2 RECTORAT
DECIZIE Nr.17942 din 6 noiembrie 2007
Rectorul U.M.F. ” Gr.T.Popa ” Iaşi, Prof. univ. dr. Cristian Dragomir numit prin Ordinul Ministerul Educaţie şi Cercetării nr. 4904/14.08.2006; Având în vedere validarea concursului de admitere la doctorat în şedinţa Senatului din data de 5 noiembrie 2007, DECIDE: Art. 1 – Se înmatriculează candidaţii admişi în urma concursului de admitetre la doctorat începând cu data de 1 noiembrie 2007, după cum urmează:
Conducătorul de doctorat Specialitatea Numele şi prenumele doctoranzilor admişi la doctorat
cu frecvenţă fără bursă cadre didactice UMF
Numele şi prenumelev candidaţilor admişi la doctorat fără frecvenţă cu taxă
1. Prof.dr. Lazăr Mihai Contol.medic. 1.Balmoş Mihaela 2. Prof.dr. Eliza Gafiţanu Tehn.farm. 1.Potur Roxana Georgiana
2. Cibotariu Carmen Doina 3. Dimitriu Lavinia Cristina 4.Miftode Irinel 5.Postolache Liliana
3. Prof.dr.Iuliana Popovici Tehn. Farm.. 1.Dărăban Adriana Maria 2.Redeş Lavinia Mirela 3.Giuri Cristina Eleonora 4.Tămaş Delia Emilia 5.Nicu Ioana Veronica
4. Prof.dr.Ursula Stanescu Farmacognozie 1.Băjan Gabriel Sabian 2.neagu Alexandra 3.Păduraru Mancaş Ofelia
5. Prof.dr. Rodica Cuciureanu Farmacie 1.Vârlan Ciprian 1.Vârlan Irina 2.Bâtâcă Constantin
6. Prof.dr. Mircea David Pavelescu
Fitochimie 1.Diculencu Adina Catinca 1. Albert Iana Cristina
73
7. Prof.dr. Scutariu Mihai Dinu Anatomie 1.Nichifor Maria 2.Grigoriu Narcis Daniel 3. Ştefan Monica Liliana 4.Burghelea Dragoş Nicolae
8. Prof. dr. Elena Butnaru Toxicologie 1.Moaleş Doina 2. Şpaiuc Doina 3. Bînă Elena Simona 4. Dorubeţ Diana Mădălina 5. Moldoveanu Sorin
Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de către rectorat şi decanatul Facultăţii de Farmacie.
R E C T O R ,
Prof.dr. Cristian Dragomir
74
FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 8.3
NOTELE OBŢINUTE LA EXAMENE
Situaţie privind doctoranzii anului I (an univ. 2007/2008)
Notele obţinute la examene pe module
SEM I SEM II
Nr/ crt
Nume şi prenume doctorand
Modul I Modul II Modul III Modul IV Modul V
1. Axinte Dimitriu Lavinia Cristina 9 8 9 8 10 2. Băjan Gabriel Savian 8 8 9 7 10 3. Bejan Moaleş Doina 8 9 8 7 10 4. Bînă Elena Simona 8 9 9 8 10 5. Burghelea Dragoş Nicolae 9 9 8 7 10 6. Chirnoagă (Albert) Iana Cristina - - - - - 7. Cozmolici (Balmoş) Mihaela 9 9 7 7 10 8. Dărăban Adriana Maria 8 8 9 7 10 9. Diculescu Adina Catinca 10 9 9 8 10 10. Dimitrescu (Miftode) Irinel 9 8 9 8 10 11. Filaret (Dorubeţ) Diana Mădălina 10 10 9 9 10 12. Giuri Cristina Eleonora - - - - - 13. Grigoriu Narcis Daniel 9 9 7 7 10 14. Moldoveanu Sorin 10 10 9 9 10 15. Neagu Alexandra 9 9 9 8 10 16. Negrei (Şpaiuc) Doina 9 9 9 8 10 17. Nicu Ioana Veronica 8 7 8 7 - 18. Păduraru Mancaş Ofelia 9 9 9 8 10 19. Postolache Liliana 9 8 9 8 10 20. Potur Roxana Georgiana 8 9 9 8 10 21. Redeş (Crăciun) Lavinia Mirela 7 7 9 7 10
75
22. Stanciu (Nechifor )Maria 10 10 7 7 10 23. Şchiopu (Cibotariu) Carmen Doina - - - - - 24. Ştefan Monica Liliana 9 9 7 9 10 25. Tămaş Delia Emilia 7 7 9 7 - 26. Vârlan Ciprian 8 9 9 8 10 27. Vârlan Irina 8 8 9 8 10
76
FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 8.4
Situaţia doctoranzilor privind proiectele de finalizare a Şcolii Doctorale An I (2007/2008)
Nr.crt.
Numele doctorandului
Numele conducătorului de doctorat Titlul proiectului susţinut Calificativ
1. Axinte (Dimitriu) Lavinia Cristina Prof. dr. Eliza Gafiţanu
„Optimizarea procesului de sterilizare umedă al materialelor de ambalare primară utilizate în fabricaţia produselor paranterale sub formă de pulberi sterile”
Foarte bine
2. Băjan Gabriel Savian Prof. dr. Ursula Stănescu “Contribuţii la studiul farmacognostic şi biologic comparative a unor specii de LABIATAE cultivate sau prelevate din flora spontană”
Foarte bine
3. Bejan (Moaleş) Doina Prof. dr. Elena Butnaru “Contribuţii la cercetarea chimico-toxicologică a alcoolului metilic” Foarte bine
4. Bînă Elena Simona Prof. dr. Elena Butnaru “Contribuţii la cercetarea intoxicaţiilor cu monoxid de carbon” Foarte bine
5. Burghelea Dragoş Nicolae
Prof. dr. Mihai Dinu Scutariu
“Importanţa imagisticii structurilor de rezistanţă craniene în traumatologia sistemului stomatognat” Foarte bine
6 Cozmolici (Balmoş) Mihaela Prof. dr. Mihai Ioan Lazăr „Asigurarea calităţii fabricării a două medicamente din clase
terapeutice şi potenţe diferite pe aceeaşi linie tehnologică” Foarte bine
7 Dărăban Adriana Maria Prof. dr. Iuliana Popovici “Cercetări privind obţinerea, caracterizarea şi evaluarea acţiunii
terapeutice a unor forme farmaceutice topice cu produse melifere Foarte bine
8 Diculencu Adina Catinca
Prof. dr. Mircea David Pavelescu
Amanare sustinere proiect
9 Dimitrescu (Miftode) Irinel Prof. dr. Eliza Gafiţanu “Contribuţii la cercetarea formulărilor care conţin ciprofloxacină în
vederea obţinerii comprimatelor filmate” Foarte bine
10 Filaret (Dorubeţ) Diana Mădălina Prof. dr. Elena Butnaru “Investigarea prin gaz cromatografie capilară cuplată cu headspece
a alcoolului etilic din fluide biologice” Foarte bine
11 Giuri Cristina Eleonora Prof. dr. Iuliana Popovici - -
77
12 Grigoriu Narcis Daniel
Prof. dr. Mihai Dinu Scutariu
“Aspecte anatomo-imagistice în hernia de disc lombară înaltă şi paticularităţi ale tratamentului recuperator” Foarte bine
13 Moldoveanu Sorin Prof. dr. Elena Butnaru “Investigaţii tanatochimice în fluide biologice” Foarte bine
14 Neagu Alexandra Prof. dr. Ursula Stănescu “Contribuţii la obţinerea prin semisinteză a unor substanţe cu (eventuală) acţiune antivirală/antimicrobiană” Foarte bine
15 Negrei(Şpaiuc) Doina Prof. dr. Elena Butnaru “Investigarea unor parametri biologici şi biotoxicologici în expunerea cronică la fumul de tutun” Foarte bine
16 Nicu Ioana Veronica Prof. dr. Iuliana Popovici - -
17 Păduraru Mancaş Ofelia Prof. dr. Ursula Stănescu “Contribuţii la studiul farmacognostic şi biologic al unor fructe de
pădure” Foarte bine
18 Postolache Liliana Prof. dr. Eliza Gafiţanu “Contribuţii la cercetarea factorilor de formulare şi a tehnologiilor de preparare a comprimatelor filmate cu ranitidină” Foarte bine
19 Potur Roxana Georgiana Prof. dr. Eliza Gafiţanu “Contribuţii la cercetarea unor noi formulări şi a tehnologiei de
fabricaţie pentru comprimatele cu substanţe antidiabetice” Foarte bine
20 Redeş (Crăciun) Lavinia Mirela Prof. dr. Iuliana Popovici “Studii privind mărirea disponibilităţii in vitro a Lupeolului cu
transportori hidrofili” Foarte bine
21 Stanciu (Nichifor) Maria
Prof. dr. Mihai Dinu Scutariu “Anatomia imagistică a erupţiei dentare” Foarte bine
22 Ştefan Monica Liliana Prof. dr. Mihai Dinu Scutariu
“Repere anatomo-imagistice ale aparatului respirator în ATI şi în medicina de urgenţă” Foarte bine
23 Tămaş Delia Emilia Prof. dr. Iuliana Popovici - -
24 Vârlan Ciprian Prof. dr. Rodica Cuciureanu
“Influenţa tipului de alimentaţie (clasică, vegetariană, vegetaliană) asupra parametrilor biochimici în diabetul zaharat asociat cu obezitatea”
Foarte bine
25 Vârlan Irina Prof. dr. Rodica Cuciureanu
„Interacţiuni farmacocinetice aliment-medicament (contraceptive orale)” Foarte bine
78
FACULTATEA DE MEDICINĂ ANEXA 9
Teze de doctorat susţinute în anul universitar 2007-2008 Nr. Crt.
Nume şi prenume doctorand
Titlu teză de doctorat Conducător ştiinţific Cod sinteză
1. Gheorghiu Dana Cici
Aportul imagisticii în evaluarea răspunsurilor la tratament în cancerul de ovar.
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
SM1
2. Turiceanu Marian Inflamaţia şi infecţia ca factori de risc ai aterosclerozei coronariene.
Prof. Univ. Dr. George Ioan Pandele
SM2
3. Costea Claudia Florida
Consideraţiuni asupra diverselor metode de tratament a tumorilor maligne palpebrale.
Prof. Univ. Dr. Sergiu Buiuc
SM3
4. Dăscălescu Ioana Cristina
Consideraţii asupra tratamentului sindroamelor de fibroză a musculaturii extrinseci a globilor oculari.
Prof. Univ. Dr. Sergiu Buiuc
SM4
5. Ciorbea Gabriela Studiul epidemiologic, clinic şi terapeutic al neoplasmelor de rinofaringe.
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
SM5
6. Hotăranu Răzvan Gabriel
Repere anatomo-chirurgicale în abordul endoscopic al joncţiunii cranio-faciale (sinusurile feţei) în patologia rinosinusală.
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
SM6
7. Bădescu Iulius Laurenţiu
Modalităţi de protecţie la nivelul celular şi molecular a epidermului în condiţii de senescenţă.
Prof. Univ. Dr. Constantin Cotrutz
SM7
8. Şerban Mihaela Carmen
Studiul clinico-terapeutic al leucemiilor acute nonlimfoblastice.
Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
SM8
9. Stancu Manuela Colecistitele cronice – studii morfologice complexe privind dinamica leziunilor displazice, metaplazice, hiperplazice şi transformarea malignă
Prof. Univ. Dr. Adriana Bădescu
SM9
10. Apostu Petrina Rossana
Modificări endometriale în perimenopauză. Cercetări clinico-morfologice complexe.
Prof. Univ. Dr. Gioconda Dobrescu
SM10
11. Ferariu Dan Factori morfologici de prognostic în limfoamele maligne non-hodgkin.
Prof. Univ. Dr. Maria Sultana Mihailovici
SM11
12. Duca Elena Cercetări epidemiologice, clinice şi de laborator pentru evidenţierea particularităţilor produsului epidemiologic în hepatita virală B, în Judeţul Îaşi, în perioada 1991-2006
Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan SM12
13. Vasincu Decebal Tratamentul laparoscopic al litiazei biliare.
Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache
SM13
14. Suciu Radu Studii privind modularea senzaţiei dureroase sub influenţa unor psihotrope moderne.
Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
SM14
79
15. Flaişer Corina Anca Metroragii în premenopauză-diagnostic şi conduită.
Prof. Univ. Dr. Florentina Zenovia Pricop
SM15
16. Clement Dana Elena Contribuţii la studiul caracteristicelor clinico-imagistice ale neoplasmului bronho-pulmonar non-microcelular avansat. Evoluţie sub tratament.
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
SM16
17. Petratiu Florin Dumitru
Influenţa factorilor de mediu asupra dezvoltării fizice şi neuropsihice a copiilor instituţionalizaţi.
Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt
SM17
18. Taşcu Alexandru Procese expansive de regiune pineală.
Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici
SM18
19. Cobrea Nicoleta Aspecte clinic-biologice evolutive şi imagistice în patologia hepato-biliară a copilului.
Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
SM19
20. Bălan Lăcrămioara Agresiune şi victimologie infrafamilială.
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Scripcaru
SM20
21. Dumitriu Irina Luciana
Interrelaţii între sistemul renină-angiotensină şi alte principii biologic active în teritoriul pulmonar.
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Petrescu
SM21
22. Eva Iuliana Aportul imagisticii în explorarea morfodinamică a articulaţiei temporomandibulare normale şi patologice.
Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu
SM22
23. Neagu Raluca Aportul chirurgiei în cadrul tratamentului integrat multimodal al metastazelor ganglionare cervicale.
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
SM23
24. Vesa Doiniţa Dificultăţi de diagnostic şi tratament în complicaţiile endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene.
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
SM24
25. Fedulov Doina Meningita stafilococica dobândită în comunitate. Aspecte epidemiologice, patogenice, clinico-evolutive şi terapeutice.
Prof. Univ. Dr. Cornelia Mihalache
SM25
26. Enache Mariana Contribuţii la studiul tulburărilor psihocomportamentale cu reflectare expertală.
Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţa
SM26
27. Moldovanu Eduard Aspecte clinicoimagistice în manifestările cerebrale din infecţia cu HIV-SIDA
Prof. Univ. Dr. Ion Poeată SM27
28. Vâţă Andrei Corelaţii clinice, bioclinice şi imunologice în hepatita acută B.
Prof. Univ. Dr. Ştefan Dumitriu
SM28
29. Iancu Dragoş Petru Teodor
Studiul anatomic, morfometric şi clinic al joncţiunii cranio-faciale.
Prof. Univ. Dr. Dan Ştefan Antohe
SM29
30. Laba Cătălin Dragoş Studiul clinic-paraclinic al unor infecţii oportuniste la copiii cu SIDA şi statusul nutriţional al acestora
Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt
SM30
31. Lazăr Ioan Tudor Anestezia şi analgezia la naşterea naturală şi operaţia cezariană.
Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
SM31
80
Consideraţii clinice şi farmacocinetice.
32. Neacşu Elena Frecvenţa edemului papilar în tumorile intracraniene în funcţie de localizarea şi tipul lor histologic.
Prof. Univ. Dr. Sergiu Buiuc
SM32
33. Crumpei Felicia Aportul examenului ecografic în diagnosticul cancerului gastric.
Prof. Univ. Dr. Eugen Tărcoveanu
SM33
34. Perianu Lăcrămioara Tratamentul chirurgical al herniilor hiatale-de la chirurgia clasică la chirurgia celioscopică.
Prof. Univ. Dr. Victor Strat
SM34
35. Cârjă Cornel Lombosciatica recidivantă. Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici
SM35
36. Muşat Elena Evaluarea noilor tehnici de radioterapie conformaţională.
Prof. Univ. Dr. Eduard Bild
SM36
37. Munteanu Anca Rolul hipertermiei în tratamentul multimodal al neoplaziilor maligne.
Prof. Univ. Dr. Eduard Bild
SM37
38. Cărăuleanu Alexandru
Cercetări în problema bolii fibrochistice a sânului.
Prof. Univ. Dr. Antranic Negură
SM38
39. Ivanov Marcel Metode moderne de reperaj intraoperator şi căi de abord a leziunilor cerebrale din arii elocvente şi zone cu risc vital crescut.
Prof. Univ. Dr. Ion Poeată SM39
40. Neacşu Cornel Nicu Calitatea vieţii asupra tratamentului chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice.
Prof. Univ. Dr. Costel Pleşa
SM40
41. Lăcătuşu Diana Studiul unor parametri bioreologici prin metode fizice şi biofizice.
Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu
SM41
42. Ciolpan Cătălina Ionela
Aportul metodelor imagistice la diagnosticul, stadializarea şi urmărirea tumorilor vezicale.
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
SM42
43. Bejan Victor Cercetări epidemiologice, clinice şi imagistice în vederea cunoaşterii prevalenţei osteoporozei şi implicaţiilor sale medicale şi sociale.
Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan SM43
44. Petrişor Octavian Factori clinici şi morfologici cu semnificaţie prognostică în carcinomul colorectal şi studii complexe.
Prof. Univ. Dr. Gioconda Dobrescu
SM44
45. Antoniu Sabina Antonela
Factori prognostici terapeutici în BPOC-ul sever.
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
SM45
46. Boboc Genoveva Ionela
Posibilităţile şi limitele cobaltoterapiei în cadrul tratamentului complex al neoplasmului laringian.
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
SM46
47. Boloş Alexandra Criteriologie diagnostic şi terapeutică în tulburarea afectivă bipolară tip I.
Prof. Univ. Dr. Vasile Chriţă
SM47
48. Covrig Carmen Terapia cu antipsihotice atipice în existenţa bolnavului schizofrenic.
Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
SM48
49. Dincă Alexandru Laurenţiu
Evaluări cliniconosologice în tulburările psihotice la vârsta a III-
Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
SM49
81
a. 50. Mîndroiu Mihaela
Alice Dinamica factorilor bio-psiho-socio-educaţionali la adolescenţi.
Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
SM50
51. Iosep Ioana Contribuţii la studiul carcinoamelor scuamocelulare cutanate-aspecte clinice, etiopatogenetice, histologice şi terapeutice.
Prof. Univ. Dr. Zenaida Petrescu
SM51
52. Iliescu Haliţchi Dan Monitorizarea continuă a tensiunii arteriale în evaluarea bolnavului hipertensiv.
Prof. Univ. Dr. Georgeta Datcu
SM52
53. Dionisie Bogdan Contribuţii la studiul neurofiziologic al patologiei şi recuperării tulburărilor de comunicare verbală.
Prof. Univ. Dr. Veronica Luca
SM53
54. Dragomirescu Cezarina
Contribuţii la studiul interrelaţiei trombocit-endoteliu în aterogeneză.
Prof. Univ. Dr. Veronica Luca
SM54
55. Dumitraş Silvia Studiul clinico-biologic şi terapia de inducţie, intensificare şi consolidare în leucemia limfoblastică la copil.
Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
SM55
56. Mitrea Geta Suferinţa multiorganică posthipoxică.
Prof. Univ. Dr. Grigore Dumitriu
SM56
57. Nastase Mihalea Studiul dezvoltării evolutive a sistemului arteriei cerebrale anterioare în viaţa fetală.
Prof. Univ. Dr. Dan Ştefan Antohe
SM57
58. Căilean Cristina Aura
Accidentele vasculare hemoragice intraparenchimatoase la adultul tânăr.
Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici
SM58
59. Constantinescu Daniela
Caracteristicele subseturilor limfocitare de la nivelul interfeţei materno-fetale în sarcina normală şi patologică.
Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici
SM59
60. Muller Robert Consideraţii privind rolul factorilor de citoprotecţie în tratamentul bolilor oncologice la copii.
Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
SM60
61. Ionescu Cătălina Maria
Contribuţii la studiul clinico-evolutiv şi terapeutic al neuroblastomului la copil.
Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
SM61
62. Iliescu Haliţchi Codruţa Olimpiada
Sindromul anemic la copilul cu insuficienţă renală cronică.
Prof. Univ. Dr. Ovidiu Brumariu
SM62
63. Pintilie Alexandru Radu
Riscul ureteral în chirurgia ginecologică.
Prof. Univ. Dr. Mihai Pricop
SM63
64. Tiutiuca Răzvan Călin
Cercetări clinice privind calităţile peritoneului şi elementelor derivate în carcinomatozele peritoneale.
Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache
SM64
65. Burduloi Vlăduţ Mirel
Opţiuni terapeutice în litiaza căii biliare principale.
Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu
SM65
66. Varvara Beatrice Ionela
Intoxicaţiile cu corozive: consideraţii epidemiologice şi management medical.
Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache
SM66
67. Cionca Viorel Dan Actualitatea osteosintezei în tratamentul fracturilor de col femural.
Prof. Univ. Dr. Nicolae Georgescu
SM67
82
68. Mihai Cătălina Corpii străini la nivelul tractului digestiv superior.
Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
SM68
69. Ifteni Gabriela Iulia Hipertensiunea arterială în diabetul zaharat tip 2.
Prof. Univ. Dr. George Ioan Pandele
SM69
70. Khalefa Wa’El Cercetări etiopatogenetice şi clinico-terapeutice în hemoragia talamică.
Prof. Univ. Dr. Felicia Ştefanache
SM70
71. Munteanu Dragoş Durerea toracică anterioară-contribuţii privind studiul clinic şi al investigaţiilor, raportate la cardiopatia ischemică.
Prof. Univ. Dr. Jan Vurjui SM71
72. Radu Mihaela Hepatite acute şi cronice cu virus C. Implicaţii în stomatologie.
Prof. Univ. Dr. Ştefan Dumitriu
SM72
73. Manea Georgeta Simona
Patologia esofagiană la bolnavii colecistectomizaţi clasic şi laparoscopic: refluxul duodenogastroesofagian.
Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
SM73
74. Ivan Mihail Eugen Boala de reflux gastroesofagian: diagnostic şi tratament.
Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
SM74
83
FACULTATEA DE MEDICINĂ ANEXA 10
SINTEZE TEZE DE DOCTORAT
SUSŢINUTE ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
1.GHIORGHIU DANA CICI SM 1
Titlul tezei: APORTUL IMAGISTICII ÎN EVALUAREA RĂSPUNSULUI LA TRATAMENT ÎN CANCERUL DE OVAR Autor: Ghiorghiu Dana Cici Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu Data susţinerii publice: 12.10.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Şerban Georgescu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Constantin Zaharia - U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Eduard Bild – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Frecvenţa în creştere a cancerului ovarian, dificultăţile de depistare, diagnostic şi planing terapeutic, dezvoltarea noilor metode radioimagistice (US, CT, IRM, PET etc) ce aduc un aport important tuturor etapelor de management al cancerului ovarian, deosebită fiind evaluarea pacientelor postterapeutic şi aprecierea răspunsului la tratamentul multimodal. Obiectivele urmărite: Aportul examenului computertomografic în monitorozarea postterapeutică a cancerului ovarian epitelial.
Evaluarea importanţei fracţiei de contrast tumorale în predicţia şi evaluarea postterapeutică a răspunsului clinic, radiologic şi al markerilor tumorali. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării: Teza este structurată în două părţi interdependente, bine proporţionate în economia lucrării. Partea I-a a lucrării cuprinde date despre epidemiologia cancerului ovarian (cap.1), diagnosticul clinic şi stadializarea bolii (cap.2 şi 3) cu accent pe explorarea chirurgicală. În capitolul 4 se prezintă metodele imagistice folosite în diagnosticul bolii metastatice şi al recurenţelor post-terapeutice în cancerul ovarian. Fundamentarea corelaţiei imagistico-patologice (cap.5) în stadializarea cancerului ovarian cu definirea stadiului bolii pledează pentru abordarea metodelor imagistice în aprecierea stadiului bolii, a recurenţelor şi a metastazării. O combinaţie a examinării clinice, evaluarii valorilor serice a CA-125 şi examinării imagistice, în principal CT, după tratamentul multimodal în cancerul ovarian, eventual second-look operator, aduce informaţii suficiente pentru deciziile terapeutice subsecvente (cap.6). În capitolul 7, o bună sinteză, pe baza literaturii de specialitate foarte recente, a valorii imagisticii, în special a examenului CT în practica oncologică actuală, alături de factori clinici şi umorali, ca instrument de monitorizare a terapiei, ca marker prognostic şi predictiv în cancerul ovarian. In partea a doua a tezei, ce acoperă ¾ din volumul lucrarii, autoarea işi propune analiza valorii examenului CT ca factor predictiv al raspunsului la tratament. În această
84
lucrare este studiată relaţia dintre proporţia volumului tumoral slab vascularizat din volumul tumoral total la examinarea CT cu substanţă de contrast şi corelaţia acestui procent cu răspunsul radiologic şi al dinamicii makerului umoral CA-125 după primul ciclu de chiomioterapie.
Metodologia de studiu: Studiul retrospectiv a fost efectuat pe un lot de 27 de paciente cu cancer ovarian avansat, post tratament chirurgical, selectate din baza de date a Spitalului Oncologic „Christie Hospital”, Manchester, Marea Britanie. Caracteristicile lotului studiat (pe criterii clinico-anatomo-imagistice şi umorale) sunt analizate şi clasificate în capitolul 8. O iconografie ilustrativă pentru polimorfismul leziunilor, în funcţie de tumora primară, extensia locoregională şi difuzarea la distanţă, permite autoarei a dezvolta o semiologie radiologică cuprinzătoare şi specifică cancerului ovarian, pe baza examenului computertomografic. Capitolul 9, material şi metodă, se referă la evaluarea dosarelor clinico-imagistice ale pacientelor tratate în departamentul Cancer Research UK Dept. Medical Oncology, Christie Hospital, Manchester. Metodologia folosită a fost cuprinzătoare, specifică şi complexă. Lectura acestui capitol întăreşte observaţia calităţilor de cercetător ale autoarei, rezultatele cercetării fiind prelucrate statistic prin metodele cele mai adecvate.
Rezultatele cercetării: Studiul proporţiei volumului tumoral necontrastat din volumul tumoral total ca factor predictiv pentru raspunsul la tratament este abordat pentru prima oară în cancerul ovarian, utilizând metode MRIcro aplicată la secţiunile CT pelvi-abdominale clasice, cu folosirea de mediu de contrast. Identificarea unor parametri care caracterizează vascularizaţia şi contrastarea leziunilor tumorale în cadrul examinării CT cu substanţă de contrast, folosind un program dedicat pentru studierea imaginilor achiziţionate prin examene CT este o premieră în domeniu. Volumul tumoral necontrastat în leziunile reziduale post-chirurgicale si metastatice evaluate prin analiza imaginilor computertomografice a fost identificat ca un factor predictiv pentru beneficiul terapeutic în cancerul ovarian. Studiul a identificat şi obiectivat corelaţii semnificativ statistice ale volumului tumoral neperfuzat cu evoluţia markerilor tumorali (CA 125), dovedind prin aceasta integrarea şi interdependenţa strânsă a aspectelor biologiei tumorale. Autoareareuşeşte să răspundă ipotezei de lucru de la care a plecat, şi anume, vine să confirme utilitatea explorarii CT cu substanţa de contrast în identificarea şi utilizarea factorilor predictivi pentru raspunsul la tratament in cancerul ovarian avansat. Datele obţinute în această teză demonstrează aportul imagisticii, nu numai la evidenţierea existenţei, progresiei sau rezidiului tumoral, dar şi gradul de agresivitate al tumorii, date bine corelate cu alţi parametrii tumorali. Autoarea considera vascularizaţia tumorală ca un marker predictiv şi care obligă la adăugarea unui inhibitor al angiogenezei, în complexul terapeutic al cancerului ovarian. Proporţia de volum tumoral nevascularizat din volumul tumoral total calculată pentru fiecare leziune tumorală a fost corelată apoi cu datele clinice şi cu răspunsul terapeutic. Analiza statistică a demonstrat că vascularizaţia tumorală, sau mai exact perfuzia tumorală este un factor predictiv pentru răspunsul la tratament, arătând corelaţii statistice cu valorile markerului umoral CA-125, regresia tumorală şi beneficiul clinic. După realizarea informaţiei asupra vascularizaţiei tumorale şi a rolului ei prognostic, autoarea trece la corelarea acestor date cu markerul umoral CA-125 (cap.11). În acest capitol apar noi elemente novatoare în cadrul metodei, respectiv alegerea a patru valori prag/limită ale UH, pentru a elimina o selecţie arbitrară a acestora. Corelaţia dintre procentul de volum tumoral vascularizat şi valorile CA-125 este analizată pentru fiecare prag ales, constatându-se că valoarea prag are un impact clar în definirea proporţiei de tumoră hipervascularizată., confirmând cercetătoarei importanţa hipervascularizaţiei
85
tumorale ca factor predictiv, dar independentă de valoarea-prag. Corelarea statistică a acestor parametrii cu valorile umorale ale CA-125 şi cu timpul până la progresia tumorală scoate în evidenţă rolul tot mai pregnant al examenului CT ca examen imagistic de elecţie în urmărirea post-terapeutică a neoplaziilor ovariene. Următorul capitol analizează corelaţia hipervascularizaţiei tumorale cu răspunsul radiologic evaluate conform criteriilor RECIST (cap.12), rezultând concluzia că procentul de hipervascularizaţie tumorală este un factor predictiv pentru beneficiul clinic la tratament, exprimat prin răspunsul radiologic la tratament. În fine, a treia corelaţie analizată în teză este între hipervascularizaţia tumorală cu timpul până la progresia tumorală (cap.13), negăsindu-se diferenţe statistice semnificative între curbele create pentru cele patru valori prag UH. Concluzii (la teză) şi originalitate: În teza prezentată, Dr. Dana Cici Ghiorghiu a reuşit să efectueze o lucrare originală, de anvergură, în domeniul imagisticii oncologice, cu profunde rădăcini teoretice-fundamentale dar şi cu aplicaţii inovatoare ale analizei aspectelor imagistice şi perspective de aplicaţie clinică.
Prin metodologia aplicată, autoarea dă dovadă de a fi un meticulos cercetător, un interpret corect al rezultatelor cercetării, care stăpâneşte metodele cercetării clinice, ale imagisticii şi ale prelucrării statistice.
Teza este o valoroasă monografie, publicabilă în întregime, consistentă atât prin noutatea subiectului, cât şi prin foarte intensa, inovativa şi laborioasa cercetare ştiinţifică personală, ce aduce contribuţii teoretice şi aplicative la cunoaşterea aspectelor vascularizatiei tumorale şi aportului lor in managementul terapeutic al pacientului oncologic.
Studiul proporţiei volumului tumoral necontrastat din volumul tumoral total ca factor predictiv pentru raspunsul la tratament este abordat pentru prima oară în cancerul ovarian, utilizând metode MRIcro aplicată la secţiunile CT pelvi-abdominale clasice, cu folosirea de mediu de contrast. Identificarea unor parametri care caracterizează vascularizaţia şi contrastarea leziunilor tumorale în cadrul examinării CT cu substanţă de contrast, folosind un program dedicat pentru studierea imaginilor achiziţionate prin examene CT este o premieră în domeniu.
Autoarea a aplicat tehnici şi metode novatoare care depăşesc rutina zilnică a informaţiilor imagistice, clinice şi paraclinice ale pacientelor.
Studiul a identificat şi obiectivat corelaţii semnificativ statistice ale volumului tumoral neperfuzat cu evoluţia markerilor tumorali (CA 125), dovedind prin aceasta integrarea şi interdependenţa strânsă a aspectelor biologiei tumorale.
Datele obţinute în această teză demonstrează aportul imagisticii, nu numai la evidenţierea existenţei, progresiei sau rezidiului tumoral, dar şi gradul de agresivitate al tumorii, date bine corelate cu alţi parametrii tumorali. Autoarea considera vascularizaţia tumorală ca un marker predictiv şi care obligă la adăugarea unui inhibitor al angiogenezei, în complexul terapeutic al cancerului ovarian.
Contribuţia originală a autoarei la metodologia examinării constă în aplicarea metodei MRIcro ca instrument de analiză a imaginilor CT, în perspectiva evaluării evoluţiei postterapeutice a cancerelor ovariene (cap.10). Autoarea a adaptat software programului pentru cuantificarea contrastului intratumoral pe secţiuni uzulale de computertomografie, efectuate de rutină pentru monitorizarea pacientelor cu cancer ovarian. Metodologia folosită de autoare este explicită şi poate fi preluată şi de alţi utilizatori.
Concluziile tezei Dnei Cici Dana Ghiorghiu sunt confirmate şi prin acceptarea spre publicare în prestigioasa revistă internaţională Clinical Cancer Research şi prin
86
aprecierea anexată tezei şi semnată de Prof. Gordon Jayson de la Universitatea Manchester relevând „un nou marker potenţial pentru identificarea pacientelor care ar putea beneficia de o terapie antivasculară”.
2.TURICEANU MARIAN SM 2
Titlul tezei: INFLAMAŢIA ŞI INFECŢIA CA FACTORI DE RISC AI ATEROSCLEROZEI CORONARIENE Autor: Turiceanu Marian Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. George Ioan Pandele Data susţinerii publice: 25.10.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ginghină – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Constantin Dumitrescu - U.M.F. Bucureşti Conf. Univ. Dr. Veronica Mocanu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Importanţa şi actualitatea tezei de doctorat decurge, pe de o parte, din faptul că înţelegerea relaţiei între ateroscleroză şi inflamaţie constituie punctul de plecare pentru evaluarea pacienţilor cu boală vasculară (coronariană, cerebrală sau periferică), iar, pe de altă parte, din dificultăţile şi controversele pe care le ridică privind etiopatogenia, criteriologia diagnostică, estimările epidemiologice şi clinico-evolutive, evaluarea conduitei terapeutice şi profilactice.
Subiectul ales se referă la o problemă majoră de morbiditate şi mortalitate ce interesează populaţia globului, cu predominanţă cea adultă în cadrul unui proces recunoscut de epidemizare si pandemizare a bolilor cardiovasculare. Se consideră, în prezent, că ateroscleroza nu reprezintă o simplă senescenţă vasculară, ci este o boală cu evoluţie progresivă, cu debut în copilărie şi care se poate manifesta clinic la adult, mai precoce sau mai tardiv. Practic, există un balans între mecanismele vasodilataţiei, inhibarea proliferării, funcţiile antitrombotică, antiinflamatoare şi antioxidantă şi cele ale vasoconstricţiei, proliferării celulare şi statusului protrombotic, proinflamator şi prooxidant. Obiectivele urmărite: Studiul placebo randomizat a fost conceput pentru a compara efectele a 26 săptămâni de tratament cu rosiglitazonă şi metformin pe captarea miocardică de glucoză stimulată de insulină la pacienţii cu diabet tip 2 şi pe parametrii inflamatori. Captarea de glucoză a fost măsurată atât la nivel miocardic cât şi la nivelul întregului corp utilizând PET şi ş18FţFDG, la momentul iniţiual şi după 26 de săptămâni de tratament în timpul clampului euglicemic hiperinsulinemic. De asemenea s-a urmărit evoluţia parametrilor inflamatori (interleukina 6 şi TNF α) şi s-a încercat corelarea variaţiilor acestor parametri cu datele obţinute prin scanare PET (viabilitatea miocardică). Datele au fost analizate atât la în condiţii bazale cât şi în timpul clampului euglicemic hiperinsulinemic. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Partea generală realizează o tratare amplă, documentată şi susţinută bibliografic a caracteristicilor aterosclerozei pornind de la mecanismele moleculare şi până aspectele clinice.Capitolele I şi II, realizează o introducere în subiect şi o scurtă trecere în revistă a structurii şi evoluţiei leziunilor aterosclerotice conform clasificărilor moderne.Capitolul III, detaliază pe rând atât factorii de risc clasici (diabet, scăderea toleranţei la glucoză, obezitatea, dislipidemiile, sindromul metabolic, HTA, fumatul, sedentarismul, stressul, vârsta, tipul de personalitate
87
şi istoricul familial) cât şi cei „noi”, asociaţi mai recent ca markeri ai procesului aterosclerotic (fosfolipaza A2 asociată proteinelor, homocisteina, dimetilarginina, factorul von Willebrand, metaloproteinazele matriceale, deficitele în proteine C, Z şi S, PAI-1, fibrinogen, proteina C reactivă, interleukina 6, TNF-α, neopterina, infecţia latentă cronică şi procalcitonina). Fiecare factor de risc este studiat prin prisma relaţiei de cauzalitate cu ateroscleroza, menţionându-se de fiecare dată studiile clinice ce susţin asocierea. Capitolul IV, Ateroscleroza – o boală inflamatorie, sintetizează cele prezentate în capitolele anterioare prezentând într-o ordine logică procesul inflamator ce pleacă de la nivelul endoteliului vascular (disfuncţia endotelială), ce precede modificările timpurii ale aterosclerozei la nivelul peretelului vascular şi joacă un rol important în iniţierea şi dezvoltarea leziunilor aterosclerotice precum şi în apariţia ischemiei şi trombozei în stadiile tardive ale bolii. Capitolul V, Aprecierea aterosclerozei precoce – funcţia endotelială, prezintă succint faza preclinică a aterosclerozei, înainte de debutul simptomelor, cu accent pe procedurile de detectare şi monitorizare a modificărilor vasculare precoce la subiecţii asimptomatici. Deoarece disfuncţia endotelială este procesul cheie ce stă la baza procesului aterosclerotic, markerii afectării endoteliale au fost individualizaţi, în special acei cu legătură cu vasomotricitatea dependentă de endoteliu sau cu eliberarea de produşi celulari sau endoteliali.
Partea personală a lucrării, bine reprezentată şi argumentată cuprinde un volum de date din teritoriul studiat, ce permite doctorandului să formuleze în final concluzii pertinente în legătură cu tema studiului. Metodologia bine structurată a permis analiza minuţioasă a loturilor de cercetare, care au inclus efectuarea unor studii clinice. Datele au fost riguros obiectivate şi interpretate clinico-statistic, susţănând cu dovezi fiecare concluzie. Studiul inflamaţiei şi infecţiei ca factori de risc al aterosclerozei coronariene s-a făcut în trei etape.
Prima etapă (Capitolul VI) este studiul unui lot de 47 de pacienţi cu boală cardiacă ischemică selectaţi din Clinica a VI-a Medicală la care s-a cuantificat gradul de corelare al parametrilor inflamatori (fibrinogen) cu gradul de extensie al aterosclerozei cuantificat prin ecocardiografie şi ecografie carotidiană. S-a ajuns la concluzia că prezenţa plăcilor aterosclerotice se corelează cu valorile crescute ale parametrilor inflamatori dar şi cu prezenţa altor factori de risc: prezenţa sindromului metabolic dar şi alţi factori (antecedente heredocolaterale semnificative, statusul de fumător, HTA). Studiul de faţă confirmă datele din literatură că fibrinogenul este un predictor independent al riscului cardiovascular.
Capitolul VII prezintă un studiu privind corelaţia dintre bolile cardio-vasculare, markerii inflamatori sistemici şi alţi factori de risc la pacienţii cu boală parodontală. Se studiază astfel corelaţiile ateroscleroză – infecţie cronică latentă – inflamaţie. Rezultatele obţinute au arătat că valorile colersterolului seric total, trigliceridelor şi glicemiei sunt mai mari la lotul de studiu faţă de lotul de control, acest fapt indicând un risc cardiovascular mărit. S-a constatat că pacienţii cu parodontite generalizate au cele mai mari valori ale fracţiunilor lipidice (cu excepţia HDL, unde corelaţia este inversă), urmând în ordine cei cu parodontite localizate şi în cele din urmă lotul martor cu cele mai mici valori. Rezultatele acestui studiu au arătat o asociere semnificativă între sănătatea parodontală precară şi boala coronariană, corelate cu statusul inflamator.
Capitolul VIII face trecerea către al treilea studiu, prezentând practic tomografia cu emisie de pozitroni şi modul în care a fost folosită în studiile clinice prezentate. A treia etapă (Capitolele IX-XIV) constă dintr-un studiu metabolic ce a urmărit relaţiile parametrilor inflamatori (Interleukina 6 şi factorul de necroză tumorală alfa – TNF-α) cu viabilitatea miocardică cuantificată prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET). Medicaţia antidiabetică folosită în studiu are şi efecte anti-inflamatoare demonstrate prin studii (în special rosiglitazona). Acest studiu placebo randomizat a comparat efectele a 26
88
săptămâni de tratament cu rosiglitazonă şi metformin pe captarea miocardică de glucoză stimulată de insulină la pacienţii cu diabet tip 2 şi corelarea acestor date cu parametrii inflamatori (IL-6 şi TNF-α). Captarea de glucoză a fost măsurată atât la nivel miocardic cât şi la nivelul întregului corp utilizând PET şi ş18FţFDG, la momentul iniţial şi după 26 de săptămâni de tratament în timpul clampului euglicemic hiperinsulinemic.
În acest studiu, tratamentul cu rosiglitazonă a crescut semnificativ captarea miocardică de glucoză la pacienţii cu diabet tip 2, corelată cu scăderea activităţii inflamatorii, element ce susţine teoria că ateroscleroza este un proces inflamator. Rata captării miocardice de glucoză la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă pare a fi explicată în parte de modificările în substratul nutritiv circulator dar se pare că ar fi implicate şi alte mecanisme. Concluzii (la teză) şi originalitate: În prezentul studiu, captarea de glucoză la nivelul întregului corp a fost îmbunătăţită cu 36% la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă. Aceste date confirmă rezultatele unor studii anterioare în care troglitazona a crescut captarea de glucoză la nivelul întregului corp cu 44-58% la pacienţi cu diabet zaharat tip 2 slab controlat. Tratamentul cu rosiglitazonă a crescut semnificativ captarea miocardică de glucoză la pacienţii cu diabet tip 2. Rosiglitazona a crescut captarea miocardică de glucoză sub stimulare insulinică cu 37,6% (p<0,01) în timp ce tratamentul cu metformin nu a avut un efect semnificativ pe captarea miocardică de glucoza. Nu s-a observat nici o modificare a captării miocardice de glucoză în grupurile placebo sau metformin. Acest fapt sugerează că îmbunătăţirea controlului glicemic nu explică efectele agoniştilor PPARγ pe captarea miocardică de glucoză. Atât metformin-ul cât şi rosiglitazona scad nivelele de AGL la pacienţii cu diabet tip 2 (297;298). Oricum, în acest studiu, nici un tratament nu a avut efecte semnificative pe concentraţiile AGL a jeune. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că pacienţii cuprinşi în acest studiu au avut diabet tip 2 de gravitate medie.
Rosiglitazona a scăzut semnificativ concentraţiile de AGL în timpul hiperinsulinemiei comparativ cu nivelul de bază.. A existat o asociere între captarea miocardică de glucoză şi concentraţiile AGL în timpul hiperinsulinemiei atât iniţial cât şi la 26 de săptămâni. Astfel, supresia mobilizării AGL mediată de insulină este cel mai probabil mecanism prin care se explică creşterea captării miocardice de glucoză sub acţiunea rosiglitazonei la oameni.
Rosiglitazona produce o scădere a activităţii inflamatorii (a scăzut IL-6 cu -10,75%, p<0,01, dar nu a avut efect pe TNF-alpha (+18,37%, p<0,01); Scăderea activităţii inflamatorii produse de rosiglitazonă se coreleaza cu îmbunătăţirea captării miocardice de glucoză. Metforminul a produs o scădere a activităţii inflamatorii dovedită de scăderea IL-6 (-5,58%, p<0,01) şi a TNF-alpha (-13,75%, p<0,01). Metforminul produce o scădere a activităţii inflamatorii (IL-6 si TNF-alpha) dar nu imbunătăţeşte captarea miocardică de glucoză.
Sunt necesare noi studii pentru a stabili mecanismele de acţiune ale glitazonelor pe metabolismul miocardic şi a valida corelaţiile între statusul inflamator şi evoluţia aterosclerozei la pacientul diabetic. 3. COSTEA CLAUDIA FLORIDA SM 3 Titlul tezei: CONSIDERAŢIUNI ASUPRA DIVERSELOR METODE DE TRATAMENT ALE TUMORILOR MALIGNE PALPEBRALE Autor: Costea Claudia Florida Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Sergiu Buiuc
89
Data susţinerii publice: 02.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Rodica Pop – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Mircea Vasile Filip - U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Având în vedere structura particulară a pleoapelor, histologia, rolul fiziologic şi poziţia lor în estetica feţei, patologia palpebrală se constituie ca o patologie complexă, din punct de vedere clinic şi diagnostic, ci şi din punct de vedere al tratamentului conservator şi al chirurgiei reparatorii. Aceste deziderate se cer a fi înalt realizate, în special în cadrul problemei canceroase. Lucrarea de doctorat prezentată abordează studierea deosebit de amănunţită a tumorilor maligne palpebrale, a mijloacelor moderne de diagnostic şi tratament, o încercare de a evidenţia noi corelaţii şi de a atrage atenţia asupra importanţei profilaxiei primare şi secundare, în posibilitatea îmbunătăţirii evoluţiei şi prognosticului bolii. Obiectivele urmărite: În lucrarea de doctorat prezentată se studiază cu multă atenţie factorii de risc, ce intervin în producerea cancerului cutanat şi se acordă o atenţie deosebită laturii practice cuprinse în tematica lucrării, doctoranda luând parte la o serie de intervenţii chirurgicale, efectuarea unui număr mare de biopsii cutanate, urmărirea tratamentelor cu Rx, precum şi la studierea retrospectivă a unor informaţii, care există în arhiva Clinicii a-II-a de Oftalmologie a Spitalului Clinic Univ.”Sf.Treime” Iaşi şi pe care sistematizându-le şi prelucrându-le, le-a subordonat scopului propus. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este corespunzătoare, aceasta se prezintă în condiţii tehnice ireproşabile cu o iconografie foarte bogată. Lucrarea se compune din următoarele părţi : o parte generală formată din 7 capitole, contribuţia personală formată din 6 capitole şi concluzii . În partea generală autoarea studiază procesul de carcinogeneză şi teoriile actuale, anatomia şi fiziologia palpebrală, histologia ţesuturilor maligne palpebrale, tratamentul chirurgical şi tehnici de autoplastii, precum şi tratamentul oncologic activ al tumorilor maligne palpebrale. Un capitol vast este consacrat metodelor de refacere chirurgicală a pleoapelor. Acesta este bogat ilustrat cu scheme ale diferitelor tipuri de intervenţii chirurgicale, descriind tehnicile cele mai utilizate de autoplastii palpebrale. Doctoranda insistă asupra faptului că fiecare procedeu de refacere palpebrală depinde de localizarea şi întinderea deficitului, urmărind pe lângă scopul funcţional şi un rezultat estetic, pentru a se asigura motilitatea palpebrală şi poziţia normală a pleoapelor. Intervenţia chirurgicală urmăreşte extirparea în totalitate a tumorii. De asemenea, se atrage atenţia asupra necesităţii refacerii pleoapelor plan cu plan (musculo-cutanat şi tarso-conjunctival), utilizând diferitele tehnici descrise în cursul lucrării şi se ţine cont de plasarea inciziilor pe traiectul liniilor lui Langer. Efortul de documentare şi sinteză evidenţiază calităţile de cercetător al doctorandei. Metodologia de studiu este complexă şi corespunde unei teze de doctorat. În partea a doua a tezei pentru studiul statistic s-a selecţionat un lot reprezentantiv de 201 bolnavi internaţi în Clinica a-II-a de Oftalmologie al Spitalului Clinic Univ. ”Sf.Treime” din Iaşi, în perioada 04.05.1989 – 23.06.2006. Tumorile studiate sunt :
- 184 au fost carcinoame bazocelulare - 11 carcinoame scuoamocelulare
90
- 2 melanoame maligne - 2 carcinoame de glandă sebacee - o metastază palpebrală a unui carcinom bronho-pulmonar - 2 stări precanceroase.
Lotul de bolnavi a fost supus unor examinări clinice, locale şi generale şi de asemenea paraclinice, pentru stabilirea unui diagnostic corect şi al tratamentului de urmat. Tratamentul instituit a fost chirurgical, în marea majoritate a cazurilor. Rezultatele cercetării sunt prezentate amănunţit, insistându-se pe diferitele tehnici de plastii palpebrale. În lucrare este descris tratamentul chirurgical, executat în 2 timpi : primul în constituie exereza tumorii, preferând excizia pentagonală, efectuată cu scopul de a evita apariţia unei ancoşe la marginea ciliară, care rezultă uneori după excizia în „V”, trecând cu inciziile la cel puţin 5 mm în ţesutul sănătos şi într-un al doilea timp execută refacerea palpebrală plan cu plan. În anumite cazuri s-a ţinut cont de procedeul de excizie a lui Mohs şi a lui Chalfin. Lucrarea de doctorat prezintă un studiu comparativ între tratamentul chirurgical şi cel oncologic activ, evidenţiind deficienţele celui de-al doilea . În cele 28 de cazuri, în care s-a aplicat tratamentul oncologic activ, unele din acestea au recidivat şi au necesitat completarea tratamentului cu excizia chirurgicală. În alte cazuri tratamentul a fost continuat cu citostatice şi şedinţe de radioterapie postoperatorie. O complicaţie foarte frecventă apărută după şedinţele de radioterapie la un interval de aproximativ 2 ani a fost cataracta şi apariţia unui cancer secundar. Concluzii (la teză)/Originalitate: Stilul clar şi concis al lucrării uşurează lectura unui material complex, având în vedere tema aleasă, abundenţa prelucrărilor statistice şi prezentarea diferitelor tehnici chirurgicale de refacere a pleoapelor plan cu plan. Meritul deosebit al lucrării constă în faptul că autoarea a căutat să adapteze diferitele tehnici chirurgicale şi tratamentul oncologic activ, particularităţilor fiecărui caz în parte, din lotul de bolnavi luat în studiu. Concluziile evidenţiază strategia care trebuie aplicată pentru diagnosticarea corectă a tumorilor maligne palpebrale, ce trebuie să parcurgă următoarele etape : - un examen clinic complet, riguros a întregului tegument cu inventarierea tuturor formaţiunilor, cu precădere a celor care prezintă cele mai discrete semne de suspiciune; - acest examen poate fi efectuat de orice medic , indiferent de specialitate, prima verigă fiind reprezentată de medicul de familie, eventual de medicul de dispensar sau policlinică; - consultarea medicului specialist oftalmolog, care va infirma sau confirma, prin metode de diagnostic specifice suspiciunea de tumoră malignă palpebrală; - se recomandă un consult interdisciplinar, care să preceadă orice fel de intervenţie chirurgicală cu indicaţia tehnicilor adecvate cazului respectiv (excizie cu respectarea marginilor de siguranţă impuse de dimensiunea tumorii); - efectuarea obligatorie a examenului anatomopatologic a tumorii excizate, de către specialişti competenţi în domeniu.
91
4. DĂSCĂLESCU IOANA CRISTINA SM 4 Titlul tezei: CONSIDERAŢII ASUPRA TRATAMENTULUI SINDROAMELOR DE FIBROZĂ A MUSCULATURII EXTRINSECI A GLOBILOR OCULARI Autor: Dăscălescu Ioana Cristina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu Data susţinerii publice: 02.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Rodica Pop – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Mircea Vasile Filip - U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii temei: Tematica lucrării, sindroamele de fibroză a musculaturii extrinseci oculare, are rolul de a sublinia importanţa motilităţii oculare, fiziologia staticii şi cineticii oculare; perturbarea echilibrului acestui sistem are drept consecinţă alterarea funcţionalităţii oculare şi a esteticii faciale. Motivaţia alegerii acestui subiect a vizat descifrarea mecanismelor sindroamelor de fibroză oculară, diagnosticul corect al entităţilor clinice, aplicarea unor strategii actuale, perfecţionate de tratament. Accentul se pune mai ales pe diferenţierea unui sindrom restrictiv de o paralizie oculomotorie, deoarece confuzia ar putea duce la decizii terapeutice care agravează astfel de sindroame.
Obiective urmărite: Introducerea lucrării subliniază importanţa motilităţii oculare, fiziologia staticii şi cineticii oculare; particularităţile anatomo – fiziologice ale muşchilor şi nervilor oculomotori; clasificarea sindroamelor de fibroză oculară, congenitale şi dobândite; Prezentarea tehnicilor de tratament al sindroamlor de fibroză oculară; prezentarea procedeele terapeutice actuale ale sindroamelor de fibroză oculară împreună cu tenici de anestezie şi incizii conjunctivale; Selecţia cazurilor şi analiza foilor de observaţie a lotului de pacienţi; tratamentul aplicat acestor cazuri şi studierea datelor comparative; intervenţii aplicate; rezultate şi discuţii; concluzii. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Obiectul tezei de doctorat îl constituie tratamentul actual al sidroamelor de fibroză a musculaturii extrinseci oculare (congenitale şi dobândite). Lucrarea se compune din 2 părţi: o parte generală şi o parte personală. Introducerea lucrării are rolul de a sublinia importanţa motilităţii oculare, fiziologia staticii şi cineticii oculare deoarece orice modificare ce perturbă echilibrul dinamicii binoculare va prejudicia funcţionalitatea oculară precum şi estetica facială. Prima parte a lucrării prezintă datele actuale privind anatomia şi fiziologia motilităţii oculare, împreună cu legile dinamicii binoculare cât şi metodele de care dispunem în prezent pentru examinarea dinamicii oculare. Sunt detaliate particularităţile anatomo – fiziologice ale muşchilor şi nervilor oculomotori, structura muşchilor oculomotori şi modul lor de funcţionare, centrii nucleari şi nervii oculomotori precum şi date legate de fiziologia staticii şi dinamicii oculare, a sistemelor oculogire şi a mişcărilor conjugate ale capului şi ochilor. Un capitol aparte este dedicat clasificării sindroamelor de fibroză oculară, congenitale şi dobândite; capitolul cuprinde şi concepţiile patogenice ce stau la baza apariţiei sindroamelor de fibroză oculară (ipoteza musculară, ipoteza neurologică a anomaliilor inervaţionale, ipoteza iatrogenică) precum şi explicarea semnelor clinice. Prezentarea tehnicilor de tratament al sindroamlor de fibroză oculară constituie un capitol vast al acestei lucrări, bogat ilustrat cu scheme color ale diferitelor tipuri de intervenţii. Fiecare procedeu chirurgical aplicat a depins de tipul sindromului de fibroză
92
precum şi de gradele deficitului pe care îl prezintă fiecare tip, refacerea chirugicală urmărind pe lângă scopul funcţional şi un rezultat estetic satisfăcător. Autoarea insistă asupra faptului că tratamentul chirurgical al sindroamelor de fibroză a musculaturii extrinseci oculare urmăreşte restabilirea echilibrului perechilor de muşchi agonişti, antagonişti şi sinergici, cu realizarea ortoforiei în toate direcţiile de privire, deoarece modificarea condiţiilor anatomice şi obţinerea paralelismului ocular permite funcţionarea corectă a mecanismelor de fuziune pe maculele redevenite corespondente şi stimulate continuu, simultan şi egal. Acest fapt permite restabilirea unei vederi binoculare normale sau cel puţin va corecta estetic deviaţia strabică, cu o vedere binoculară subnormală. Autoarea prezintă procedeele terapeutice actuale ale sindroamelor de fibroză oculară (tehnici de slăbire a acţinii unui muşchi – recul, miotomie, autotendonoplastia prin clivaj scleral, Fadenoperation; tehnici de transpoziţie musculară – transpziţia întregului tendon, procedeul Knapp, Hummelsheim, Jensen; chemodenervaţia prin injectarea de toxină botulinică), împreună cu tenici de anestezie şi incizii conjunctivale. Ea atrage atenţia atât asupra necesităţii realinierii globilor oculari în poziţie primară şi a diminuării torticolisului cât şi asupra evaluării atente a cazurilor de fibroză oculară înaintea practicării oricărui gest chirurgical, în vederea corectării atente a viciilor de refracţie şi a deficitelor vizuale ce trebuie să preceadă orice act operator din cauza strabismului de decompensare ce poare apărea. În partea a doua a lucrării, autoarea selectează dintr-un număr de 49875 de internări ale clinicii a II-a Oftalmologie a Spitalului Nr. 3 „Sfânta Treime” Iaşi un lot reprezentativ de 2540 de cazuri ce prezentau tulburări oculomotorii, dintre care 31 de cazuri prezentau sindroame de fibroză oculară de diverse tipuri. Au fost analizate foile de observaţie ale lotului de pacienţi cu au fost supuşi examinărilor clinice şi de asemnenea paraclinice pentru stabilirea unui diagnostic corect şi al conduitei chirurgicale adecvate. Tratamentul instituit a fost chirurgical (cu o excepţie în care s-a preferat abstinenţa de la orice manevră operatorie întrucât pacientul prezenta ortoforie în poziţie primară cu un grad de torticolis nesemnificativ), atât în cazurile de fibroză congenitală cât şi în cele dobândite. Deşi în majoritatea cazurilor s-au folosit tehnici de slăbire a acţiunii musculare (tehnici de recul), autoarea preferă tratamentul chirurgical ce constă în tehnici de transpoziţie musculară deoarece oferă rezultate postoperatorii mai bune, atât din punct de vedere estetic cât şi funcţional. În unele cazuri s-a utilizat ca metodă complementară de tratament chemodenervaţia prin injecţii cu toxină botulinică, obţinându-se o paralizie tranzitorie a muşchiului contractat. Este mai puţin agresivă decât gestul chirurgical, având numeroase avantaje. Nu există riscul obţinerii de divergenţe secundare iatrogene şi nu împiedică nici nu incomodează o manevră chirurgicală ulterioară. Autoarea studiază rezultatele obţinute pe grupe de sex, de vârstă, localizare oculară (OD, OS), formă clinică, simptomatologie, rezultate postoperatorii. După tratamentul chirurgical de care au beneficiat 30 de cazuri din cele 31 luate în discuţie, rezultatele postperatorii au fost bune în 18 cazuri şi satisfăcătoare în 12 cazuri. Motivul principal al “ semi-insuccesului” actului operator îl pune pe seama vârstei înaintate la care pacienţii se adresează consultului oftalmologic. . Concluzii/Originalitate: Lucrarea aduce o contribuţie originală importantă teoretică şi practică asupra abordării chirurgicale a cazurilor de fibroză a musculaturii extrinseci oculare, atât în afecţiuni congenitale cât şi dobândite.
93
Sindroamele de fibroză oculară reprezintă entităţi clinice caracterizate prin limitarea marcată sau chiar abolirea unor mişcări ale ochiului, în special abducţia.Părinţii, de obicei, nu-l remarcă de la naştere decât dacă este asociat cu o deviaţie strabică în poziţie primară sau cu o enoftalmie; cel mai frecvent este descoperit în jurul vârstei de un an, uneori chiar şi mai târziu.
Diagnosticul este uşor de stabilit dacă simptomele sunt caracteristice. Uneori, sindroamele de fibroză oculară pot fi confundate cu diverse forme de strabisme congenitale sau mai frecvent cu strabisme paralitice (sindromul de fibroză congenitală Stilling – Türk – Duane tip I trebuie diferenţiat de o paralizie a abducţiei).
Dintre tipurile de sindroame de fibroză oculară, cel mai frecvent întâlnit în practică este sindromul Stilling – Türk – Duane (26 de cazuri). Caracteristicile definitorii ale sindromului Stilling – Türk – Duane constau în: Limitarea sau abolirea abducţiei; Limitarea adducţiei; Retracţia globului ocular şi/sau îngustarea fantei palpebrale în adducţie.
Etiologia sindroamelor de fibroză oculară este în general congenitală (în studiul de faţă, 28 din cele 31 studiate au avut origine congenitală, ceea ce reprezintă o pondere de 90,3 %).
Există o prevalenţa afecţiunii pentru partea stângă ( 21 cazuri pentru ochiul stâng faţă de 13 cazuri pentru ochiul drept). Aceasta ar sugera ipoteza unui traumatism obstetrical în explicarea patogeniei sale. În urma efectării studiului de faţă şi a cercetării bibliografiei de specialitate putem enunţa situaţiile în care tratamentul chirurgical este contraindicat. Mulţi pacienţi au ortoforie în poziţie primară sau torticolisul care-l prezintă este nesemnificativ. În aceste cazuri intervenţia chirurgicală nu este indicată decât dacă se însoţesc de alte manifestări ale sindromului Duane, cum ar fi ridicarea sau coborârea anormala a globului ocular, ce provoacă disconfort. Faptul că un pacient doreşte să-şi evalueze starea oculară nu înseamnă neapărat că doreşte efectuarea unei corecţii chirurgicale. De obicei motivaţia pacientului de a se adresa consultului oftalmologic nu e reprezentată de semnele clinice ale acestui sindrom, ci în mai mare măsură de bănuiala că aceste simptome ar fi cauzate de o afecţiune intracraniană ocultă.
Dacă din discuţia cu pacientul sau cu părinţii pacientului reiese că acesta este îngrijorat mai degrabă de o eventuală afecţiune ce ar pune viaţa în pericol decât manifestările sindromului Duane, atunci explicarea sindromului şi instruirea pacientului sunt suficiente în aceste cazuri.
Deoarece fuziunea poate fi obţinută cu ajutorul unui torticolis minor, cei mai mulţi dintre copii cu sindrom Duane au o vedere binoculară normală şi stereopsis. De aceea, contrar cazurilor cu esotropie congenitală unde scopul principal este realinierea oculară cât mai repede posibil, în cazul sindromului Duane se urmăreşte evitarea întreruperii dezvoltării normale a vederii binoculare. De aceea, vârsta precoce este o contraindicaţie relativă pentru intervenţia chirurgicală.
Cazurile severe pot necesita intervenţie imediată, însă de obicei este de preferat să se amâne actul chirurgical până când pacienţii împlinesc vârsta de 4-5 ani. La această vârstă, cooperarea pacientului facilitează o examinare detaliată, iar aparatul vizual este relativ matur şi mai puţin susceptibil să fie afectat de o tulburare temporară a vederii binoculare, cum se poate întâmpla postoperator în urma unei intervenţii chirurgicale nereuşite.
O atenţie aparte trebuie dată cazurilor de fibroză oculară asociate cu ambliopie. Scopul principal al tratamentului acestor cazuri este de a reduce ambliopia cu ajutorul corecţiilor optice şi al unei terapii rigurase şi susţinute de recuperare a performanţelor vizuale ale ochiului afectat. Dacă aceşti pacienţi prezintă un grad de vedere binoculară,
94
menţinută chiar şi cu preţul unui torticolis moderat, este bine ca acest echilibru stabilit să nu fie influenţat de un eventual gest chirurgical care ar putea compromite întraga situaţie.
Chirurgia sindroamelor de fibroză a muşchilor oculari nu elimină anomaliile musculare sau inervaţionale care stau la baza etilogiei lor şi nici nu rezolvă în totalitate amplitudinea mişcărilor oculare. Procedeele chirurgicale enunţate anterior au rolul de a diminua sau elimina torticolisul şi deviaţiile strabice din poziţia primară. Procedeul chirurgical trebuie să fie individualizat în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.
Actul chirurgical în sindroamele de fibroză oculară are o predictibilitate foarte scăzută, de aceea pacienţii sau părinţii acestora trebuiesc informaţi asupra complicaţiilor sau a rezultatelor neaşteptate ce se pot obţine postoperator, precum şi asupra consecinţele lor, iar chirurgul trebuie să fie pregătit pentru a-şi adapta tehnicile chirurgicale situaţiilor imprevizibile întâlnite intraoperator.
5.CIORBEA GABRIELA SM 5 Titlul tezei: STUDIUL EPIDEMIOLOGIC, CLINIC ŞI TERAPEUTIC AL NEOPLASMELOR DE RINOFARINGE Autor: Ciorbea Gabriela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dinu Cezar Prof. Univ. Dr.Costinescu Vasile Data susţinerii publice: 05.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Călăraşu Romeo – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Ioniţă Elena - U.M.F. Craiova Conf. Univ. Dr. Cobzeanu Mihail Dan – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea actuală îşi propune să abordeze acest capitol de patologie ORL, de mare actualitate, atât pentru procentul din ce în ce mai crescut al frecvenţei cancerului de rinofaringe, cât şi pentru posibilităţile de diagnostic şi atitudine terapeutică.
În ultimii ani s-a reuşit stabilirea unei strategii terapeutice bine codificate, graţie experienţei îndelungate, cât şi colaborării interdisciplinare între secţii specializate şi activitatea ştiinţifică în clinici universitare de profil. Frecvenţa relativ mare a cancerelor faringiene printre tumorile maligne ale căilor aero-digestive superioare determină necesitatea găsirii de noi metode terapeutice şi/sau de optimizare a celor existente astfel încât aceasta să devină cât mai eficiente.
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze după prezentarea succintă, în partea generală, a metodelor terapeutice clasice şi moderne utilizate pentru diferitele localizări şi stadii ale cancerului de rinofaringe, o evaluare a aspectele clinice, terapeutice şi a rezultatelor obţinute cu metode de tratament posibile prin utilizarea mijloacelor şi dotării existente la bolnavii cu neoplasm rinofaringian internaţi în Clinica I ORL Spitalul „Sf. Spiridon” şi bolnavi internaţi în Clinica Oncologică Fundeni Bucureşti şi Spitalul Colţea Bucureşti în perioada 1997-2006 bazându-se pe analiza retrospectivă a foilor de observaţie şi pe urmărirea clinică a evoluţiei pacienţilor rezolvaţi în aceste clinici.
Aceasta evaluare am făcut-o în vederea aprecierii eficienţei metodelor terapeutice utilizate şi a posibilităţilor de optimizarea acestora cu dotarea avută în prezent, precum şi comparativ cu rezultatele raportate în literatura de specialitate, atât prin folosirea aceloraşi procedee, cât şi prin folosirea altora moderne. Subiectul tezei se înscrie pe o linie intens mediatizată pe plan internaţional, cuprinzând managementul tumorilor de rinofaringe.
95
Obiective urmărite: Evidenţierea valorii diagnosticului în timp util şi a tratamentului modern aplicat cancerului de rinofaringe faţă de tratamentul chirurgical singur; aprecierea supravieţuirii la distanţă a pacienţilor cu cancer de rinofaringe operaţi în Clinica I ORL Iaşi şi Clinica ORL Bucureşti în perioada celor zece ani; compararea rezultatelor obţinute exprimate în durată de supravieţuire şi mărirea intervalului de apariţie a recidivei la pacienţii trataţi cu radioterapie şi chimioterapie
Materialul clinic de studiu prospectiv şi retrospectiv este reprezentat de un număr de 496 cazuri la persoane cu vârstă cuprinsă între 0-80 ani, care au fost internate în perioada 01.01.1997 -31.12.2006 în Clinica I ORL a Spitalului Universitar “Sf. Spiridon” din Iaşi şi al Spitalului Clinic de Oncologie Fundeni Bucureşti, Spitalul Colţea – Clinica Oncologie Bucureşti şi care au monitorizat tumori maligne de rinofaringe. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea însumează 282 pagini, este bine proporţionată şi structurată conform cerinţelor actuale, fiecare capitol cuprinzând date precise şi la obiect, cu exemplificări adecvate. Principalul obiectiv al lucrării a fost acela de a prezenta, în lumina datelor actuale şi a experienţei personale, importanţa diagnosticului şi tratamentului în cancerul de rinofaringe, în intenţia de a da fundament şi eficacitate terapiei, în condiţiile de aplicabilitate practică actuală şi în perspectivă, realizând un management al acestui gen de afecţiune cu aplicativitate practică, având ca suport un studiu complex şi competent a unui important număr de cazuri, care au fost investigaţi şi trataţi în Clinica I ORL a Spitalului Universitar “Sf. Spiridon” Iaşi.
Doctorandul prezintă, în partea generală, ce însumează 87 pagini, date preliminarii din literatura de specialitate care să-i permită evaluarea comparativă corectă a propriei statistici, unde îşi aduce aportul personal sub aspect diagnostic, clinic, evolutiv şi terapeutic, având concluzii riguroase şi la obiect. Sunt trecute în revistă principalele date din literatură privind cancerul de rinofaringe (anatomie, epidemiologie, etiologie, fiziologie, diagnostic, tratament), precum şi unele metode moderne de investigaţie şi tratament.
Partea personală compusă din 168 pagini, debutează cu material şi metodă în care autorul îşi propune să analizeze un studiu ce a cuprins pacienţii cu cancer rinofaringian diagnosticaţi şi trataţi în perioada 1 ianuarie 1997 - 31 decembrie 2006 în Clinica I ORL a Spitalului “Sf. Spiridon” din Iaşi şi Clinica ORL a Spitalului Colţea Bucureşti unde au fost internaţi un număr de 190 pacienţi şi respectiv 306 pacienţi cu cancer rinofaringian, cazuri noi diagnosticate clinic şi histopatologic Studiu realizat este unul în dinamică, o parte din evaluări făcându-se retrospectiv pe baza datelor din foile de observaţie clinică a pacienţilor şi condicile de protocol terapeutic. Tratamentul efectiv al pacienţilor incluşi în studiu a fost realizat de mai mulţi medici atât din clinica ORL, cât şi din Clinica Oncologie-Radioterapie unde s-au efectuat radioterapia şi chimioterapia.
Întreaga lucrare este orientată pentru argumentarea aplicării strategiilor eficace în asigurarea/ameliorarea sănătăţii: dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizarea ei, tehnicizarea profesională, aplicarea prevenţiilor(mai ales a celei primare) şi formarea unei populaţii avizate.
În obţinerea acestora sunt necesare, reorientarea atitudinii serviciilor medicale şi a celor comunitare către profilaxie, cu o cordonare a eforturilor printr-un complet program de sănătate Iconografia lucrării este bogat reprezentată prin 26 tabele,46 grafice, şi 55 figuri alb negru şi color ce realizează prelucrarea statistică şi evidenţiază modul de rezolvare a cazuisticii luate în studiu.
96
Concluzii la teză/Originalitate: Cancerul de rinofaringe este o localizare cu multe particularităţi: de tip histologic (predominenţa carcinoamelor nediferenţiate cu infiltraţie limfocitară), epidemiologic (tumoră endemică în anumite regiuni de pe glob), etiologic (implicarea virusului Epstein-Barr, a unei diete particulare şi a unui teren genetic aparte)şi de istorie naturală (boala loco-regională la prezentare, având cea mai exprimată tendinţă pentru metastazare hematogenă dintre toate tumorile ORL).
Neoplasmul de rinofaringe înregistrează o frecvenţă crescută în ultimii ani în ţara noastră, cu un maxim între 50-60 de ani şi cu predominenţa afectării sexului masculin. Datorită evoluţiei mult timp asimptomatice sau cu simptomatologie redusă pacienţii se prezintă la medic în stadii avansate. Faptul că rinofaringele nu este accesibil unor examinări directe contribuie în plus la diagnosticarea tardivă a pacienţilor.
Diagnosticul şi evaluarea preterapeutică a tumorii trebuie să se realizeze după un protocol bine statuat, începând cu un examen clinic general şi ORL complet, urmat de o examinare pan-endoscopică care va aprecia atât extensia tumorii primare, cât şi existenţa unei eventuale a 2-a localizări tumorale la nivelul căilor aero-digestive superioare. Investigaţiile paraclinice, îndeosebi imagistice, clasice şi moderne, permit aprecierea extensiei loco-regionale şi la distanţă a tumorii, fiind recomandabil a se efectua înaintea prelevării biopsiei, care, cu examenul histopatologic al acesteia confirmă diagnosticul.
Din analiza statistică efectuată, diagnosticarea după apariţia simptomatologiei relevă un debut predominant rinologic(obstrucţie nazală, cu sau fără rinoree sau epistaxis). Introducerea pe scară largă a testelor moderne imunologice(nivelul anticorpilor serici de virusul Ebstein Barr) a oferit posibilitatea unui diagnostic precoce, dirijarea unei conduite terapeutice, precum şi estimarea unui prognostic.
Metodele imagistice moderne (CT,.RMN) permit un diagnostic mai precoce, o evaluare mai exactă a extensiei tumorale şi realizarea unui plan terapeutic individualizat pentru fiecare caz.
Există o frecvenţă foarte ridicată a cazurilor T avansate (T3 şi T4) în momentul diagnosticului. Aceasta se corelează, pe de o parte, cu perfecţionarea mijloacelor de investigaţie care permit evaluări preterapeutice de mare acurateţe privind extinderea leziunii.
Posibilităţile de tratament sunt reduse, alegerea acestuia depinzând de stadiul de evoluţie al tumorii şi de starea de sănătate generală a pacientului(radioterapie, brahiterapie, chimioterapie, terapie genică etc). Tratamentul cancerului rinofaringelui a fost în principal radioterapia externă, administrându-se în stadiile I şi II ca unic tratament, multimodal asociind radioterapia cu chimioterapia şi/sau tratamentul chirurgical în stadiile avansate, iar în cazurile în care pacienţii nu au acceptat tratament multimodal a făcut ca în unele cazuri radioterapia externă să fie unicul tratament şi în stadiile III-IV.
Tratamentul chirurgical are indicaţie limitată în terapia neoplasmului rinofaringian, fiind utilizat doar pentru cura adenopatiilor şi a recidivelor ganglionare locale postiradiere. Brahiterapia a fost aplicată la pacienţii selectaţi cu recidivă a tumorii din cavum.
Optimizarea tratamentului cancerului cu localizare la nivelul rinofaringelui a constat în primul rând în folosirea chimioterapiei cu caracter neadjuvant, având rol în reducerea volumului tumoral supus iradierii, reducerii riscului diseminării la distanţă şi sensibilizarea celulelor tumorale la radioterapie, iar asocierea chimioterapiei-radioterapie a fost , însă, urmată de complicaţii toxice importante prin efectul cumulativ al complicaţiilor ambelor metode terapeutice şi, deşi controlul tumoral a fost îmbunătăţit, sub aspectul supravieţuirii rezultatele nu au fost ameliorate semnificativ.
Predominananţa formei histologice de carcinom scuamocelular (radiosensibil) a justificat alegerea radioterapiei externe ca primă metodă de tratament. Conform statisticii
97
efectuate, observăm o rată crescută a recidivelor locale sau ganglionare, precum şi o frecvenţă crescută a complicaţiilor datorate tratamentului.
Prognosticul este cu atât mai nefavorabil cu cât vârsta de debut este mai redusă şi/sau stadiul afecţiunii în momentul diagnosticului mai avansat. Supravieţuirea la 5 ani este redusă (circa 21%), datorită , în principal, stadiilor avansate (III, IV) în care se prezintă pacienţii la medic.
Cancerul de rinofaringe constituie exemplul cel mai convingător pentru necesitatea unei cooperări multidisciplinare în diagnostic, stadializare şi tratament. Pe de altă parte cooperarea între diverse centre cu preocupări similare poate fi extrem de utilă. Acest mod de cooperare va permite folosirea unui sistem unic de stadializare, confruntarea şi compararea rezultatelor în scopul selectării modalităţilor terapeutice cele mai eficiente. 6. HOTARANU RAZVAN GABRIL SM 6 Titlul tezei: REPERE ANATOMICE CHIRURGICALE IN ABORDUL ENDOSCOPIC AL JONCTIUNII CRANIO-FACIALE (SINUSURILE FETEI) IN PATOLOGIA RINOSINUSALA Autor: Hotaranu Razvan Gabril Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu Data susţinerii publice: 05.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Romeo Calarasu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Elena Ionita - U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Dan Stefan Antohi – U.M.F. Iaşi Motivatia alegerii temei: Reperele anatomo-chirurgicale , inclusiv anomaliile jonctiunii cranio-faciale sunt esentiale in abordul chirurgical al sinusurilor fetii in special pe cale endoscopica.
Obiective urmarite: Demostrarea importantei reperelor anatomochirurgicale ale jonctiunii cranio-faciale prin piese anatomice disecate, examene CT corelate cu date clinice obtinute prin examen endoscopic nazal , in abordul chirurgical endoscopic aspura sinusurilor fetii, incidente , accidente care pot fi evitate in chirurgia endoscopica nazala , evidentiate si prin cazuistica prezentata . Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat: Partea generala a tezei este structurata in 3 capitole .
In primul capitol introductiv face referiri la importanta cunoasterii reperelor anatomochirurgicale si abordul endoscopic al jonctiunii cranio-faciale .
In cel de al II lea capitol intitulat actualitati inmorfogeneza cranio faciala , face o larga prezentare a embriologie sinusurilor fetei si zonele de adiacenta intersinusale cu baza craniului sau alte elemente ale masivului facial .
Punctează momentul începerii dezvoltării feţei între a 24 şi 38 zi cu apariţia mugurilor frontali şi nazali, relaţia lor cu stomodeumul, dezvoltarea mugurilor maxilari superiori, delimitarea orbitelor , formarea şanţului lacrimal – nazal . Urmăreşte treptat dezvoltarea şi fuziunea corectă , intervenţia fenomenelor de apoptoză pentru a se evita o serie de malformaţii, preluarea vascularizaţiei feţei de către artera carotidă externă, inegalitatea ratei de creştere între diversele elemente edificatoare care asigura aspectul caracteristic al feţii umane etc.
98
O antenţie deosebită este acordată complexului sinusurilor etmoidal adevărat nod gordian pentru specialistul rinolog deoarece modul de dezvoltare a celulelor etmoidale , rapoartele pe care le contractă cu orbita, endocraniu, nervul optic, sinusul cavernos şi alte elemente importante în centrul acestuia , deosebite constante anatomice şi chirurgicale în abordarea lor . Numeroasele funcţii ale foselor nazale şi a sinusurilor paranazale rezultate din plasarea lor strategică contribuie, în acelaşi timp, la echilibrul structural masiv facial – structuri cerebrale , aparat respirator şi organe de simţ .
In cel de al III lea capitol , autorul prezinta succesiv tentativele de explorare intai directe si apoi cu optica maritoare , cu scopul de a identifica puncte de reper anatomice si chirurgicale cu masuratori exacte. Atentia a fost centrata pe etmoidul care poate fi considerat elementul cheie al acestor formatiuni si mai exact zona topografica ce se calculeaza pe perimetrul meatului mijlociu si de unde pornesc majoritatea interventiilor chirurgicale. Etmoidul este descris pe zone topografice si chirurgicale exemplificat cu imagini sugestive din literatura dar si din experienta proprie . In partea personala – autorul demonstreaza cum s-a modificat atitudinea chirurgicala in raport cu clasicii fata de inflamatia si infectia sinusurilor , greselile care se faceau , uneori fatale prin neglijarea detaliilor de structura si topografie precum si de variatiile reperelor elementelor vasculare si face o clasificare a optiunilor chirurgicale etmoidale in varianta clasica si endoscopica functionala. Coreland datele anatomice cu cele obtinute la examenul tomografic, autorul evidentiaza aparitia unei terminologii anatomice unitare a regiunii rinosinusale (anglosaxona bazata pe terminologie latina) care a contribuit la evitarea de confuzii, multe dintre ele bazate pe nume proprii . Studiul se refera la situatii particulare , anomalii ce pot fi intalnite , dar care cu ajutorul unui examen complex sa evite incidente si accidente ale actului chirurgial. In capitolul VII al partii personale , face o comparatie intre notele de succes ale chirurgiei traditionale si chirurgia endoscopica pe un lot de 247 bolnavi . Concluzii/Originalitate : Concluziile tezei face referiri la avantajele chirurgiei endoscopice in comparatie cu chirurgia traditionala . Cunoasterea posibilelor existente ale unor anomalii , malformatii la nivelul jonctiunii cranio-faciale , fac ca aparitia unor accidente intraoperatorii sa fie evitate. Originalitatea lucrarii consta in faptul ca s-a bazat pe studiul a numeroase piese anatomice ( chiar embrioni) combinat cu computer tomografia care au evidentiat existenta unor anomalii , si / sau malformatii cunosterea acestora fiind foarte importanta pentru chirurgul endoscopist rinosinusal . 7. BĂDESCU IULIUS – LAURENŢIU SM 7 Titlul tezei: MODALITĂŢI DE PROTECŢIE LA NIVEL CELULAR ŞI MOLECULAR A EPIDERMULUI ÎN CONDIŢII DE SENESCENŢĂ Autor: Bădescu Iulius – Laurenţiu Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Constantin Cotrutz Data susţinerii publice: 08.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ioan Neacşu – Univ. „Al.I.Cuza” Iaşi Prof. Univ. Dr. Laurenţiu Mogoantă - U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Carmen Elena Cotrutz – U.M.F. Iaşi
99
Motivaţia alegerii subiectului: Efectele pozitive ale razelor soarelui asupra organismului sunt numeroase şi incontestabile: activează energiile psiho-fizice, activează procesele biochimice celulare, stimulează hipofiza şi glandele suprarenale, iar la nivel cutanat favorizeaza sinteza vitaminei D, producerea de melanină şi reglează secreţia sebacee.
Expunerea la radiaţiile solare poate provoca însă şi eritem, îmbătrânirea prematură a pielii şi, în unele cazuri, tumori. Responsabile de toate acestea sunt razele ultraviolete (UVC, UVB, UVA), care au efecte diferite în funcţie de lungimea lor de undă. Manifestările îmbătrânirii provocate de expunerea la razele UVA sunt de două tipuri: imediate (pe termen scurt) bronzarea şi arsurile solare dar şi tardive ce constau în îngroşarea pielii în anumite zone, scăderea elasticităţii şi pierderea fermităţii pielii. Uneori se produc leziuni precanceroase sau chiar neoplazii.
Potenţialul radiaţiilor ultraviolete de a avea efecte cronice cu implicaţii asupra sănătăţii pielii se datorează şi reducerii progresive a ozonului stratosferic prin poluarea atmosferei cu clorofluorocarbonaţi şi oxizi de azot. Consecinţa diminuării cu 1% a concentraţiei ozonului protector este creşterea cu 2% a iradierii UVB ceea ce conduce la o augmentare cu 3-6% a incidenţei cancerului cutanat (Faber, 1992). Nivelul de radiaţii ultraviolete este mult mai mare astăzi în comparaţie cu nivelul de acum 50 -100 de ani. Cauza o reprezintă reducerea stratului de ozon din atmosfera Pământului, strat care are rolul de a filtra şi de a reduce cantitatea de raze ultraviolete emisă de soare. Dacă stratul de ozon se subţiază, creşte cantitatea de radiaţii UV care ajunge la suprafaţa Pământului. Astăzi, patologia cutanată este dominată de afecţiuni de tip imunologic şi de tip fotodermatoze, ambele ducând în mod inevitabil la fenomene degenerative de tip neoplazic. Acest tip de afectare cutanată creşte cu vârsta, senescenţa cutanată reprezentând în egală măsură atât cauză cât şi efect al agresării epidermice.
Agenţia Americană de Protecţia Mediului estimează pentru următorii 30 de ani că una din consecinţele dramatice ale diminuării stratului de ozon va fi apariţia a 12 milioane cazuri noi de cancer cutanat şi a 250.000 noi decese datorate acestuia. De aici interesul crescând manifestat de diverse ramuri medicale pentru patologia vârstei înaintate.
Tegumentul prezintă mecanisme naturale de adaptare şi apărare în faţa radiaţiei solare, mecanisme ce caracterizează aşa-numitul "capital solar": creşterea în grosime a stratului cornos, producerea de melanină, activarea moleculelor antioxidante, sisteme de reparare a ADN-ului şi sinteza de citokine.
Am considerat că studierea senescenţei cutanate versus fotosenescenţă, la nivel celular şi molecular poate da răspunsuri cu privire la patogenia îmbătrânirii şi găsi soluţii pentru menţinerea tinereţii. Obiective urmarite: Primul obiectiv al cercetării a fost recoltarea de probe de tegument uman din zone acoperite şi din zone expuse la raze UV în vederea determinării apărării antiradicalare la nivel de epiderm uman precum şi a modificărilor histologice şi ultrastructurale determinate de senescenţă versus fotosenescenţă.
Acest studiu evidenţiază modificările enzimelor majore antioxidante – superoxid dismutaza (SOD), catalaza, glutation peroxidaza (GPx) şi glutation reductaza (GR) – în timpul proceselor îmbătrânirii intrinseci şi fotoîmbătrânirii ale epidermului şi dermului uman.
S-au recoltat mostre de tegument (diametrul de 6-10 mm) din zone expuse razelor solare (gambe sau antebraţe) precum şi din zone acoperite (abdomen) de la 20 tineri (cu vârsta între 18-28 ani) şi de la 20 de vârstnici (cu vârsta între 60-78 ani). Nici unul dintre aceşti pacienţi (operaţi pentru afecţiuni diverse chirurgicale) nu prezentau leziuni tegumentare benigne sau maligne. În prealabil s-a obţinut consimţământul, în scris, al acestora.
100
Al doilea obiectiv al cercetării s-a referit la constituirea unui model experimental de fotosenescenţă la animale. Modelul experimental a fost realizat pe şobolani albi Wistar de vârste diferite şi a urmărit o analiză a unor parametri biochimici, fizici şi histologici în condiţii standardizate de vârstă cronologică şi prin expunere la doze stabilite de UV.
De asemeni, experimentul şi-a propus să analizeze şi influenţa unor factori potenţiali protectori ai epidermului în condiţii de senescenţă versus fotosenescenţă. Astfel a fost studiat efectul in vivo al unor polifenoli naturali şi al aspartatului de zinc precum şi efectul in vitro al AED (apei sărace în deuteriu). În acest scop am realizat: 1. Constituirea loturilor experimentale şi stabilirea dozelor de UV la care sunt expuşi
şobolanii de vârste diferite precum şi determinarea activităţii enzimelor majore antioxidante – superoxid dismutaza (SOD), catalaza, glutation peroxidaza (GPx) şi glutationul redus (GR) – precum şi ale moleculelor antioxidante – α tocoferol, acidul ascorbic şi glutationul – în timpul îmbătrânirii intrinseci şi fotoîmbătrânirii (la nivel seric).
2. Reluarea experimentului şi protejarea animalelor prin administrarea de polifenoli şi sau de săruri de zinc in vivo precum şi prin AED (apa săracă în deuteriu) in vitro.
3. Determinări biochimice şi imunologice. 4. Determinarea gradului de hidratare a tegumentului 5. Evidenţierea modificărilor histologice, aspecte de microscopie fotonică şi electronică. Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: Analiza tezei de doctorat: „Modalităţi de protecţie la nivel celular şi molecular a epidermului în condiţii de senescenţă” permite următoarele concluzii finale: 1. Tema aleasă este deosebit de inspirată date fiind prevalenţa afecţiunilor epidermice
determinate de fotosenescenţă, morbiditatea şi mortalitatea prin tumori maligne ale pielii în continuă creştere;
2. Metodele şi tehnicile utilizate sunt prezentate detaliat şi clar; 3. Noutatea absolută în determinarea gradului de hidrofilie tisulară; 4. Modelul experimental de fotosenescenţă a evidenţiat exacerbarea stresului oxidativ.
Examenele de microscopie fotonică şi electronică au relevat modificări morfologice direct proporţionale cu parametrii biochimici.
5. Demonstrarea efectelor benefice ale compuşilor polifenolici studiaţi, a zincului precum şi a Apei sărace în deuteriu, asupra epidermului în condiţii de senescenţă şi fotosenescenţă, este realizată cu competenţă ştiinţifică, argumentată şi susţinută de rezultatele biochimice şi preparatele histologice;
6. Teza de doctorat este redactată clar, coerent, este foarte bine realizată şi evidenţiază munca unui cercetător format, integru, riguros şi competent.
Concluzii/Originalitate: 1. În condiţii de senescenţă şi mai ales fotosenescenţă, markerii enzimatici ai stresului
oxidativ (catalaza, SOD, glutation peroxidaza, glutation reductaza şi MDA) sunt augmentaţi atât la nivelul tegumentului cât şi în ser. Fenomenul este prezent atât în tegumentul uman cât şi în cel murin.
2. Microscopia fotonică evidenţiază modificări morfologice diferite la nivelul epidermului:
a. – în senescenţă: alterarea morfologiei stratului cornos, scăderea numărului de straturi granulocitare, rare atipii keratinocitare şi melanocitare;
b. – în fotosenescenţă se constată modificări intricate ale celor două variante histologice extreme: atrofică şi hipertrofică precum şi imagini parcelare acantolitice.
101
3. Studiul ultramicroscopic decelează alterări legate de kinetica şi diferenţierea keratinocitară, degradarea desmozomilor şi alterarea membranei bazale. Modificările determinate de senescenţă sunt superpozabile celor determinate de fotosenescenţă care sunt mai intense indiferent de vârsta cronologică.
4. Administrarea pe cale generală a extractului de polifenoli vegetali şi de Zn, a diminuat semnificativ intensitatea stresului oxidativ într-o manieră diferită:
a. – polifenolii au influenţat pozitiv mai ales i. SOD în epidermul şobolanilor tineri fotosenescenţi
ii. Acidul uric în serul şobolanilor tineri fotosenescenţi iii. Activitatea ceruloplasminei în serul şobolanilor senescenţi şi
fotosenescenţi b. – Zn a crescut mai ales:
i. Activitatea catalazei şi glutationperoxidazei în epidermul şobolanilor tineri supuşi la UV şi senescenţi
ii. SOD în epidermul şobolanilor senescenţi şi fotosenescenţi iii. Activitatea ceruloplasminei în epidermul şobolanilor tineri
fotosenescenţi 5. Polifenolii şi zincul au diminuat semnificativ amplitudinea fenomenelor inflamatorii
determinate de expunerea la UV, exprimată prin valoarea fibrinogenului şi interleukinei - 1� în ser, într-o manieră comparabilă (P au scăzut mai ales valorile IL-1� iar Zn mai ales pe cele ale fibrinogenului).
6. S-a determinat în premieră gradul de hidrofilie al tegumentului, in vitro, prin măsurarea valorii unghiului de contact, a cărei valoare este invers proporţională cu hidrofilia tisulară.
7. S-a demonstrat că iradierea cu raze UV scade semnificativ hidrofilia epidermului indiferent de vârstă.
8. Menţinerea fragmentelor de epiderm în AED (timp de 6 ore) a crescut semnificativ gradul de hidrofilie tisulară atât la şobolanii tineri supuşi la UV cât şi la cei senescenţi supuşi la UV (fotosenescenţă).
9. Imaginile de microscopie fotonică nu relevă efecte benefice semnificative asupra epidermului senescent ori fotosenescent prin administrarea de polifenoli sau de Zn.
10. Aspectele de microscopie electronică evidenţiază efecte benefice ale polifenolilor şi zincului mai ales asupra membranei bazale. Se constată şi intensificarea fenomenului de diviziune celulară la nivelul stratului bazal inclusiv la loturile supuse razelor UV indiferent de vârsta cronologică.
11. Prin diminuarea stresului oxidativ, scăderea fenomenelor inflamatorii şi mai ales prin creşterea turn-over-ului keratinocitar, suplimentarea alimentaţiei cu polifenoli sau/şi cu săruri solubile de zinc îmbunătăţesc statusul senescent şi mai ales cel fotosenescent al epidermului.
8. ŞERBAN MIHAELA SM 8 Titlul tezei: STUDIUL CLINICO-TERAPEUTIC A LEUCEMILOR ACUTE NONLIMFOBLASTICE ( LAM) Autor: Serban Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu Data susţinerii publice: 16.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Monica Dragomir – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Ioan Gheorghiu – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi
102
Motivatia alegerii subiectului: LAM, au sporit cu o medie anuala mult peste media tarii in teritoriul arondat Sectiei de Oncologie Iasi.
Obiective urmarite: alegerea temei este obiectivata de modalitatile de diagnostic moderne, a diverselor tipuri de lam, dar si de posibilitatile terapeutice optimizate prin schemele de consens din marile centre reputate din vest, prin care se optimizeaza rezultatele terapeutice.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): teza cuprinde 185 de pagini si o bibliografie numeroasa, ceea ce doveste interes al drd. pt studiu lam-ului, pe baza caruia din cunostintele actuale s-a putut efectua supravegherea lotului de 64 pacienti spitalizati, carora atat diagnosticul , investigatiile minutioase, citologice, imunofenotipare, imunochimice, dar si schemele terapeutice au permis autoarei sa fie evaluata ca o interesata cercetatoare stiintifica in profilul onco-hematologic.
Concluzii/Originalitate: modalitatile terapeutice au dovedit sansele de optimizare a acestui profil leucemic. Daca aceasta tema ar fi fost acceptata in studii multicentrice, neobisnuite in Romania, era posibil ca si onco-hematologia din tara noastra sa poata prezenta in literatura mondiala de specialitate stradaniile cercetarii ei. Pentru notele minutioase aduse in lucrare, comisia a exprimat in unanimitate acordul de acordare a titlului de doctorat in unanimitate.
9. STANCU MANUELA SM 9 Titlul tezei: COLECISTITELE CRONICE. STUDII MORFOLOGICE COMPLEXE PRIVIND DINAMICA LEZIUNILOR DISPLAZICE, METAPLAZICE, HIPERPLAZICE ŞI TRANSFORMAREA MALIGNĂ Autor: Stancu Manuela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Adriana Bădescu Data susţinerii publice: 16.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Dr. Doc. Doina Onicescu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Maria Sajin - U.M.F. Bucureşti Prof. Dr. Doc. Gioconda Dobrescu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Colecistopatiile, în special cele litiazice, prezintă o frecvenţă crescută în ultima perioadă. Cu o evoluţie clinică imprevizibilă şi manifestări adesea nespecifice, colecistitele cronice se pot însoţi de o serie de leziuni asociate de tipul metaplaziei, displaziei şi hiperplaziei, unele din ele fiind considerate drept precursoare ale transformării maligne. Întrucât diagnosticul de cancer vezicular se stabileşte rareori înainte de intervenţia chirurgicală, diagnosticul fiind stabilit pe fragmentele de colecist extirpate, problema descifrării carcinogenezei veziculare capătă corelaţii deosebite. Doctoranda studiază 3901 cazuri de colecistită, la care urmăreşte prezenţa leziunilor asociate, ca şi existenţa transformării maligne. Sunt identificate 32 de cazuri de cancer de veziculă biliară (0,8%, procentaj similar datelor din literatură), numai 9 cazuri (1/3 din cazuri) beneficiind de diagnosticul preoperator. Obiective urmărite: Cazurile au fost studiate prin metode morfologice complexe (examen histopatologic prin metode convenţionale, examen imunohistochimic). La acestea se adaugă investigarea morfometrică computerizată. Prin această metodologie este evidenţiat polimorfismul lezional şi sunt subliniate caracteristicile leziunilor asociate, unele din ele
103
fiind considerate drept factori de risc pentru transformarea malignă. Este evaluată capacitatea agresivă a unor leziuni carcinomatoase. Lucrarea de doctorat a d-nei Manuela Stancu se constituie într-o pledoarie pentru introducerea în tehnica de rutină a metodelor imunohistochimice. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea este valoroasă, ea oferă informaţii utile pentru gastroenterologi, oncologi, chirurgi şi morfopatologi şi se instituie într-un semnal de alarmă prin identificarea cazurilor oculte de neoplasm vezicular, fără manifestări clinice sugestive. De aceea doctoranda pledează pentru o indicaţie fermă şi mai precoce a colecistectomiei în toate cazurile cu evoluţie îndelungată, ca şi pentru o investigare morfologică complexă a tuturor fragmentelor de colecist extirpate. Concluzii (la teză)/Originalitate: Doctoranda obţine informaţii relevante şi originale prin studiul imunohistochimic în care utilizează un panel larg de markeri, cele mai valoroase rezultate fiind oferite de markerii Ki67, proteina p53 şi CD34. Original apare şi studiul de morfometrie computerizată prin care doctoranda evaluează o serie de trăsături morfometrice ale epiteliului veziculei biliare: normal, displazic şi neoplazic şi să identifice acele trăsături morfometrice ce caracterizează secvenţa transformării maligne. Sunt stabiliţi câţiva parametri definitorii pentru diferenţierea dintre normal şi neoplazic: valorile raportului nucleo-citoplasmatic şi ale factorului de formă (circularitate). 10. APOSTU PETRINA-ROSSANA SM 10 Titlul tezei: MODIFICĂRI ENDOMETRIALE ÎN PERIMENOPAUZĂ. CERCETĂRI CLINICOMORFOLOGICE COMPLEXE Autor: Petrina-Rossana Apostu Conducător ştiinţific: Prof. Dr. Doc. Gioconda Dobrescu Data susţinerii publice: 16.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Dr. Doc. Doina Onicescu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Maria Sajin - U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Marie-Jeanne Aldea – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Studiul efectuat a urmărit analiza clinică, anatomopatologică, imunohistochimică a unui lot de 525 de paciente cu vârsta cuprinsă între 45 şi 55 de ani ce au prezentat metroragii disfuncţionale. Au fost urmărite în principal modificările cu risc crescut de transformare malignă (hiperplaziile endometriale şi polipii endometriali) în vederea identificării posibilităţilor de diagnostic precoce a cancerului endometrial. Studii recente au arătat că 20-30% dintre hiperplaziile endometriale cu atipie progresează spre carcinom. Obiective urmărite: Cazurile au fost studiate prin metode morfologice complexe: examen citologic, examen histopatologic prin metode convenţionale, examen imunohistochimic. Au fost stabilite corelaţii semnificative între metodele morfologice utilizate în vederea identificării acelor categorii de bolnave ce prezintă risc de evoluţie malignă. Urmărirea receptorilor hormonali este utilă pentru recunoaşterea pacientelor responsive la tratamentul hormonal. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Este o lucrare ştiinţifică valoroasă, cu date de actualitate, ce deschide noi perspective în diagnosticul unei patologii
104
cu mare impact atât în determinarea condiţiilor de viaţă într-o perioadă critică din viaţa femeii cât şi în existenţa unor riscuri de transformare malignă a unor leziuni. Lucrarea reprezintă un demers ştiinţific util pentru practica medicală, semnalarea acestei patologii, uneori cu consecinţe nefaste, fiind importantă pentru specialiştii în domeniu. Concluzii (la teză)/Originalitate: Prin folosirea metodelor de imunohistochimie, care constituie partea originală a lucrării, doctoranda reuşeşte să diferenţieze hiperplazia complexă cu atipii de carcinomul endometrial, ceea ce o determină să recomande utilizarea markerului PCNA în toate cazurile de suspiciune. Se aduc astfel contribuţii importante la modificarea strategiei de monitorizare a patologiei din perimenopauză, recomandându-se o paletă largă de investigaţii, în principal de ordin morfologic. 11. FERARIU DAN SM 11 Titlul tezei: FACTORI MORFOLOGICI DE PROGNOSTIC ÎN LIMFOAMELE MALIGNE NON-HODGKIN Autor: Ferariu Dan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Sultana Mihailovici Data susţinerii publice: 16.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Maria Sajin – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Ecaterina Hanganu Turtureanu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Limfoamele non-Hodgkin prezintă, în ultimile decade, un interes deosebit, datele statistice arătînd creşterea incidenţei acestora. Trebuie menţionat ca domeniul este supus unei permanente remanieri, atât din punct de vedere al clasificării, cat şi terapiei, un accent particular fiind pus pe identificarea unor noi factori de prognostic. În România sunt puţine date privind epidemiologia şi structură morfologică a limfoamelor non-Hodgkin, în general, şi a limfoamelor extraganglionare în special. Obiective urmărite: Primul dintre cele trei obiective ale acestei teze de doctorat a fost de a realiza o caracterizare epidemiologică a limfomului gastric precum şi o analiză statistică comparativă a patologiei tumorale gastrice în vederea stabilirii tendinţei incidenţei limfomului gastric în cazuistica Spitaluilui “Sf. Spiridon” Iaşi. Al doilea obiectiv al tezei de doctorat a fost de a realiza o analiză morfologică complexă a limfomului gastric prin mijloace histologice clasice şi metode imunohistochimice, utilizând un lanel larg de anticorpi. Studiul a avut în vedere şi clasificarea după criterii OMS a limfoamelor gastrice precum şi precizarea rolului imunohistochimiei în diagnosticul curent al limfomului gastric. Al treilea obiectiv al tezei a fost de evaluare topoizomerazei IIα ca factor de proliferare. Topoizomeraza IIα este o proteină nucleară implicată in procesele de replicare, valoarea sa ca factor deproliferare fiind puţin testată. Studiul a urmărit evaluarea expresiei imunohistochimice a topoizomerazei IIα şi a Ki67 urmată de analiza statistică a rezultatelor. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat): Datele din literatură arată că mai mult de 1/3 din limfoamele non-Hodgkin extraganglionare apar în tractul gastro-intesinal, dintre care limfomul gastric e diagnosticat in 60-65% din limfoamele gastro-intestinale şi 5% din toate tipurile de tumori maligne gastrice. De asemenea s-a stabilit că incidenţa
105
limfomuli gastric e in creştere, dar aceasta poate să reflecte îmbunătăţirea diagnosticului neoplasmelor limfoide de grad scăzut, anterior clasificate ca hiperplazii reactive sau pseudolimfoame
Lucrarea de doctorat este structurată în două mari părţi. Partea generală conţine date recente din literatura de specialitate despre morfologia şi fiziologia ganglionului limfatic şi limfomul gastric de zonă marginală.
Cea de a doua parte o constituie partea personală, în care autorul îşi prezintă cercetările personale bazate pe metode moderne de investgaţie cu obţinerea unor rezultate originale privind studiul epidemiologic al lotului de limfom gastric în judeţul Iaşi, studiul limfomului gastric non-Hodgkin ca morfologie şi imunohistochimie. Ca element de noutate, autorul a comparat valoare topoizomerazei IIα cu rezulatele iminohistochimice ale Ki 67, ca element de definire a sub-clonei proliferative din limfoamele gastrice examinate.
În studiul realizat, autorul a prezentat într-un prim capitol rezulatele obţinute din analiza datelor epidemiolagice ale lotului de limfoame gastrice. În România, în particular în zona Moldovei sunt puţine date statistice privind incidenţa limfoamelor extraganglionare, în general şi a celor gastrice, în particular. Din analiză statistică au rezultat o serie de cloncluzii: limfoamele extraganglionare au repreznetat puţin mai mult de 1/3 din totalul limfoamelor, iar dintre acestea 23% au avut localizare gastrică reprezentând 62% din totalul limfoamelor gastro-intestinale. Limfomul gastric a reprezentat 6,23% din neoplasmele gastrice maligne.
Studiul arată că nu există diferenţe statistice între distribuţia limfoamelor gastrice pe grupe de vârstă, sex şi mediul social (urban/rural).
O categorie importantă de rezultate derivă din investigaţiile morfologice curente şi imunohistochimice, efectuate în capitolul al doilea al părţii personale. În acest studiu autorul a utilizat o gama largă de anticorpi: CD3, CD5, CD5, CD20, CD23, CD23, CD30, CD30, CD79α, BCL2, BCL6, Ki67, Cyclin-D1, CK cocktail, anti-H. Pylori. Toţi aceşti reactivi au fost utilizaţi pe ţesut inclus la parafină pe un sistem tisular de microarray modificat. Din acest studiu au rezultat următoarele concluzii: majoritatea cazurilor de limfom gastric a prezentat o localizare antrală şi au fost unice; majoritatea bolnavilor s-au prezentat cu neoplasme limfoide de dimensiuni mari. Din punct de vedere histologic si imunohistochimic 97% din limfoamele gastrice au aparţinut seriei limfoide B, dintre care limfoamele zonei marginale au reprezentat 41,17%. Colonizare foliculară prin cele 3 tipuri histologice a fost observată doar în submucoasă şi numai în limfoamele zonei marginale şi întru-un singur caz s-a observat un limfom de zonă marginală cu diferenţiere plasmocitară şi apariţia elementelor plasmocitare neoplazice în centrii germinativi ai foliculilor limfoizi. Un aspect important semnalat a fost evidenţierea leziunilor limfo-epiteliale facilitate de marcajul cu anti-citokeratine, aspect ce susţine mecanismul prin care se distruge mucoasa gastrică.
Infecţia cu H. Pylori a fost prezentă in 57% din cazuril de limfom de zonă marginală şi numai în 15% din limfoamele difuze cu celule mari B, dar marcajul imunohistochimic pentru H. pylori a mărit proporţia cazurilor pozitive cu 20%, faţă de evaluarea clasică pe coloraţia Giemsa.
Diseminarea ganglionară a limfomului gastric primar a fost identificată in 67% din cazurile de limfom cu celule mari B, comparativ cu limfoamele de zonă marginală (42%). Autorul a demonstrat că tehnica de confecţionare a blocurilor multitisulare e relativ facilă şi permite efectuarea de marcaje multiple, la costuri reduse, în condiţii similare la toate cazurile, ceea ce facilitează o interpretare comparativă.
În ultimul capitol, autorul prezintă valoarea topoizomerazei II α ca factor de proliferare în limfomul gastric, ceea ce reprezintă un element original al studiului.
106
Autorul a utilizat imuno-histochimic topoizomeraza IIα ca marker pentru limfoame. În alte studii s-a determinat seric topoizomeraza IIα în unele tumori cu fracţie de proliferare ridicată (leucemii în criză blastică, MPNST), valoarea serică în aceste cazuri având conotaţii prognostice.
Investigarea topoizomerazei IIα este importantă în limfoame, deoarece autorul întrezăreşte că în cazurile de limfoame cu valori mari ale marcajului tisular pentru topoizomeraza IIα ar putea fi utilizată o terapie adjuvantă cu o serie de chimioterapice ce au rol inhibitor.
Prelucrarea statistică a demonstrat o asociere cu semnificaţie statistică între diagnosticul de limfom de zonă marginală/limfom cu celule mari şi valorile Ki67 şi, respectiv, topoizomerazei IIα. Acest aspect scoate în evidenţă posibilitatea utilizarii topoizomerazei IIα ca metodă alternativă de determinare fractiei de proliferare tumorală în limfoamele gastrice. Concluzii/originalitate: Studiul realizează în premieră o analiză epidemiologică a limfomului gastric în N-E României: Profilul epidemiologic al limfomului gastric în lotul se suprapune global peste cel al populaţiei europene; În nord-estul României, ponderea limfoamelor gastrice raportată la limfoamele extraganglionare şi la patologia tumorală gastrică corespunde cu datele publicate în alte studii europene;
Studiul morfologic şi imunohistochimic conturează profilul limfomului gastric: 97% dintre LG au fost limfoame cu celule B, 58,83% fiind limfoame agresive; Leziunile limfoepiteliale tipice au fost identificate doar în limfoamele de zonă marginală, limfoamele agrsive prezentând doar leziuni glandulare distructive; Infecţia cu H. pylori a fost detectată în 57% din cazurile de limfom de zonă marginală şi doar în 15% dintre limfoamele cu celule mari; Marcajul IHC pentru H. pylori a mărit cu 20% numărul cazurilor H. pylory pozitive; Infiltrare parietală totală (88,23%) sau cu diseminare ganglionară (67%) şi dimensiunile mari ale tumorilor, indică un diagnostic clinic tardiv şi susţin necesitatea implementării screeningului pentru detectarea precoce a leziunilor tumorale gastrice;
Imunohistochimia este o metodă utilă studiului leziunilor limfoepiteliale şi infecţiei cu H. pylori, fiind indispensabilă clasificării dupa criterii moderne a limfoamelor;
Tabloul IHC comun al Ki67 şi topoizomerazei IIα recomandă utilizarea topoizomerazei IIα pentru determinarea fracţiei de proliferare în limfoamele gastrice şi indică posibilitatea utilizării inhibitorilor de topoizomeraă IIα în limfoamele gastrice cu grad înalt de malignitate;
Tehnica de confecţionare a blocurilor multitisulare este relativ facilă şi permite efectuarea de marcaje multiple, la costuri reduse, în condiţii similare la toate cazurile, facilitând interpretarea comparativă a marcajelor imunohistochimice. 12.DUCA ELENA SM 12 Titlul tezei: CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE, CLINICE ŞI DE LABORATOR PENTRU EVIDENŢIEREA PARTICULARITĂŢILOR PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC ÎN HEPATITA VIRALĂ B, ÎN JUDEŢUL IAŞI, ÎN PERIOADA 1991-2006 Autor: Duca Elena Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan Data susţinerii publice: 23.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Constantin Ciufecu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Marian Neguţ – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi – U.M.F. Iaşi
107
Motivul alegerii subiectului: Hepatita virală B (HVB) are o incidenţă ridicată în variate categorii populaţionale, cu grave implicaţii medicale (cronicizare, ciroză, cancer hepatic primar, decese premature) şi socio-economice (spitalizări repetate, absenteism ocupaţional, pensionări medicale, terapie costisitoare şi pe termen lung). La nivel mondial, anual, din cele 57 milioane decese de toate cauzele, aproximativ 3 milioane sunt determinate de HVB. Obiectivele urmărite: cunoaşterea caracteristicilor clinico-epidemiologice a HVB într-o arie geografică recunoscută a avea valori ridicate ale incidenţei şi prevalenţei bolii, în vederea ameliorării eficienţei măsurilor de prevenţie şi combatere. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): În cele 6 capitole din prima parte a tezei (Stadiul cunoaşterii), doctoranda a reuşit să sintetizeze, la un nivel ştiinţific ridicat, datele privind: istoria naturală a infecţiei cu virusul hepatitei B (VHB); elementele clinice şi de laborator utile pentru recunoaşterea infecţiei cu VHB; particularităţile procesului epidemiologic; strategiile de prevenţie şi control; evitarea riscului ocupaţional medico-sanitar de infecţie cu VHB.
Partea a doua a tezei (Contribuţii proprii) reflectă, prin rezultatele obţinute, eforturile deosebite depuse de doctorandă, marchează, în mod evident, calitatea, sub toate aspectele, a tezei.
Această parte a tezei cuprinde în 5 capitole (VII-XI), structurate ca lucrări ştiinţifice independente, cu: introducere, material şi metode, rezultate şi discuţii, concluzii.
Concluziile finale, judicios realizate, reţin în 23 de paragrafe, datele esenţiale inserate în teză, cu un accent deosebit pe cele referitoare la contribuţiile proprii.
Cele 472 indicaţii bibliografice, actualizate şi corect selectate, sunt acoperitoare pentru elementele structurale ale tezei.
Cuprinsul, ca şi Abstractul, cu prezentări în detaliu pentru fiecare capitol şi subcapitol, permit o facilă şi completă orientare, pentru specialiştii români şi cei din alte ţări, asupra informaţiilor, atât de numeroase şi utile, incluse în teză.
Curriculum vitae şi lista lucrărilor ştiinţifice evidenţiază, odată în plus, calităţile şi preocupările doctorandei în a efectua cercetări ştiinţifice şi a le finaliza sub forma publicaţiilor (15: in extenso, 3: în abstract, 10 comunicări).
Teza finalizată cu deosebit succes, la un nivel ştiinţific lăudabil, cuprinde un total de 414 pagini din care 275 (66,42%) în partea de Contribuţii proprii. Concluzii (la teză)/Originalitate: Teza aduce contribuţii, cu caracter de prioritate, la cunoaşterea procesului epidemiologic şi clinic al HVB într-o arie geografică din nord-estul României.
Rezultatele cercetărilor efectuate şi prezentate în teză pot fi utile multor categorii de specialişti, atât pe plan local, cât şi naţional.
Concluziile desprinse din fiecare din cele 5 teme (capitole) de cercetare, aduc sugestii valoroase pentru eficientizarea programului de prevenţie şi combatere pentru HVB, problemă majoră de sănătate populaţională, în Judeţul Iaşi, Moldova şi la nivel naţional.
108
13. VASÎNCU DECEBAL SM 13 Titlul tezei: TRATAMENTUL LAPAROSCOPIC AL LITIAZEI BILIARE Autor: Vasincu Decebal Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache Data susţinerii publice: 30.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Silviu Constantinoiu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Preocupările Clinicii Urgenţe Chirurgicale din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan” Iaşi pentru afecţiunile chirurgicale ale căilor biliare şi mai ales tratamentul pacienţilor diagnosticaţi cu litiază biliară complicată (cea mai frecventă complicaţie fiind colecistita acută litiazică), prin aplicarea celor mai noi metode şi tehnici operatorii, au determinat doctorandul să iniţieze acest studiu. În plus, doctorandul a avut şi posibilitatea studierii arhivei în format electronic a Clinicii Chirurgie Generală din cadrul Spitalului S. Orsola - M. Malpighi din Bologna – Italia pe perioada desfăşurării stagiului său în această clinică în perioada noiembrie 2004 – martie 2005.
Obiectivele urmărite: Studiul comparativ al tratamentului laparoscopic al litiazei
biliare, în special al litiazei biliare complicate în două clinici diferite (Clinica Chirurgie Generală din cadrul Spitalului S. Orsola – M. Malpighi din Bologna şi Clinica Urgenţe Chirurgicale din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan” Iaşi) din două ţări europene diferite (Italia şi România), fiecare activând în cadrul unor sisteme sanitare diferite, şi care beneficiază de bugete şi dotări diferite. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Teza de doctorat este structurată în două părţi independente, bine proporţionate în economia lucrării: partea generală şi partea personală.
Partea generală – Cuprinde 12 capitole. În capitolul 1 este redată anatomia şi embriologia hepato-biliară. În capitolul 2 se prezintă date de fiziologie hepato-biliară, formarea, compoziţia şi
rolul bilei, evacuarea ei. În capitolul 3 sunt expuse explorările imagistice hepato-biliare. În capitolul 4, etiopatogenia litiazei biliare, litiaza biliară este definită de prezenţa
calculilor la nivelul veziculei şi a căilor biliare. Formarea calculilor biliari necesită anumite condiţii litogene şi un interval variabil de timp (câteva săptămâni, până la 5-10 ani). Calculii biliari pot fi în funcţie de principalul component, de colesterol, pigmenţi, carbonat de calciu şi calculi micşti.
În capitolul 5 se prezintă morfopatologia litiazei biliare. Se descriu calculii menţionaţi mai sus.
În capitolul 6: simptomatologia clinică în litiaza biliară. Simptomatologia clinică în litiaza căilor biliare constă într-o jenă în hipocondrul
drept care poate ajunge la intensitatea colicii caracteristice, care cedează brusc sau diminuă treptat sub acţiunea unui tratament medical. Formele clinice ale litiazei căii biliare principale pot fi manifeste (icterigene) sau diseminate (şi aici coledociene minore, latente, febrile, dispeptice sau caşectizante).
În capitolul 7: diagnosticul pozitiv şi diferenţial al litiazei biliare. În capitolul 8: evoluţia şi complicaţiile litiazei biliare: În capitolul 9: tratamentul conservator al litiazei biliare.
109
Se aplică în tratamentul litiazei biliare necomplicate. O serie de tehnici chirurgicale lasă colecistul pe loc în cazul bolnavilor fără complicaţii ale litiazei şi care refuză colecistectomia. Reţinem că metodele conservatoare permit recidiva litiazică în cel puţin 30% din cazuri la 2 ani de la încetarea tratamentului.
În capitolul 10: tratamentul chirurgical pe cale deschisă al litiazei biliare. Se prezintă indicaţiile şi avantajele colecistectomiei, tehnica colecistectomiei
anterograde şi retrograde, incidentele şi accidentele posibile în colecistectomie, dezavantajele colecistectomiei pe cale deschisă.
În capitolul 11: tratamentul chirurgical pe cale laparoscopică al litiazei biliare. Se prezintă istoricul metodei, selectarea pacienţilor, indicaţiile şi contraindicaţiile colecistectomiei laparoscopice, tratamentul laparoscopic al litiazei căilor biliare, extragerea transcistică a calculilor coledocieni, coledocolitotomia laparoscopică.
În capitolul 12: evoluţia postoperatorie, se menţionează că: mortalitatea postoperatorie a fost 0,9% în cazul colecistectomiei clasice şi de 0,03% pentru colecistectomia laparoscopică (pacienţi cu ciroză: 4,76% mortalitatea şi 9,52% morbiditatea), iar incidenţa complicaţiilor infecţioase în colecistectomia laparoscopică este mică (0,4 - 9,1%).
Partea personală – cuprinde: motivaţia alegerii temei, material şi metodă, tehnica de lucru (cu 13 subtitluri) şi apoi: rezultate, discuţii, concluzii şi bibliografie.
Alegerea temei a fost motivată de noutatea, ineditul şi calităţile metodei. Material şi metodă: doctorandul a luat în considerare două loturi de bolnavi,
studiate prin analiză statistică, cuprinzând numai pacienţii diagnosticaţi cu colecistită acută litiazică internaţi şi operaţi (clasic sau laparoscopic) în două clinici universitare, respectiv Clinica Urgenţe Chirurgicale din Iaşi şi Clinica Chirurgie Generală din cadrul Spitalului S. Orsola-M. Malpighi din Bologna (Italia).
Statistica analizată cuprinde perioada de timp între luna ianuarie 2001 – decembrie 2005 pentru lotul din România, respectiv ianuarie 2003 – decembrie 2004 pentru lotul din Italia (respectiv 346 pacienţi din România şi 211 pacienţi din Italia).
Tehnica de lucru: anestezie generală la toţi pacienţii. Se descrie în continuare instrumentarul utilizat şi apoi dispozitivul operator,
punctele de abord şi trecerea trocarelor după care urmează timpii operatori care respectă aceeaşi succesiune ca în colecistectomia deschisă.
Se prezintă ca variante tehnice colecistectomia anterogradă, colecistectomia bipolară şi minilaparoscopia.
Concluzii (la teză)/Originalitate:
Litiazele biliare complicate constituie urgenţe ale serviciilor de chirurgie generală, această patologie fiind întâlnită cu o frecvenţă destul de mare.
În condiţiile unui sistem sanitar eficient şi modern aşa cum este cel italian, colecistectomia laparoscopică pentru litiaza biliară complicată reduce durata spitalizării la jumătate faţă de durata spitalizării din colecistectomia clasică. În ţara noastră, unde există o serie de considerente suplimentare legate de adresabilitatea pacientului, investigaţii paraclinice ce nu se efectuează de regulă în ambulator şi alte situaţii ce de regulă prelungesc internarea, diferenţa de zile de spitalizare nu este atât de mare (8 faţă de 7 zile), dar totuşi este semnificativă statistic şi dovedeşte că se poate reduce în continuare, pe măsură ce operativitatea sistemului medical din România va creşte.
În cazul lotului de pacienţi din Italia, colecistectomia laparoscopică pentru litiaza biliară complicată reduce durata spitalizării post-operatorii într-o manieră semnificativă. În România, dată fiind existenţa unor dificultăţi privind urmărirea evoluţiei la domiciliu a pacientului, durata de spitalizare postoperatorie este mai mare, dar totuşi are tendinţa spre a
110
se reduce. Într-un sistem sanitar care permite urmărirea postoperatorie la domiciliu şi în care adresabilitatea pacienţilor spre medic este bună, numărul zilelor de spitalizare postoperator scade vizibil, cu mai mult de jumătate.
Diagnosticul clinic de litiază biliară complicată este în general uşor, bolnavii prezentând de obicei aspect tipic, iar explorările paraclinice (în special ecografia) definitivează diagnosticul.
Comparativ cu puţinele inconveniente ale colecistectomiei laparoscopice şi care pentru un chirurg experimentat nu reprezintă obstacole, avantajele metodei fac ca aceasta să fie preferată atât de medici, cât şi de pacienţi.
Conversia unei colecistectomii laparoscopice pentru litiază biliară complicată nu trebuie privită ca o complicaţie. Aceasta trebuie realizată când anatomia nu este clară sau în caz de hemoragie greu de oprit.
Riscul pentru conversie este mai mic în cazul în care colecistectomia laparoscopică pentru litiază biliară complicată se efectuează în primele 72 ore de la debutul simptomelor.
Factorul clinic cel mai important pentru succesul colecistectomiei laparoscopice pentru litiază biliară complicată este reprezentat de durata simptomatologiei. După 72 ore de la debutul simptomelor, există o creştere importantă a riscului pentru gangrena colecistului.
Pacienţii în vârstă, diabetici, obezi sau cei cu ciroză hepatică, la care s-a stabilit diagnosticul de litiază biliară complicată şi care mai au alte boli asociate pot fi supuşi cu succes unei colecistectomii laparoscopice.
Avantajele colecistectomiei laparoscopice precoce în cazul litiazei biliare complicate:
Incidenţa complicaţiilor operatorii nu creşte în cazul chirurgiei precoce Chirurgia precoce reduce durata suferinţei, durata spitalizării şi costurile medicale Rata mortalităţii este mai mică în cazul chirurgiei precoce datorită intervenţiei
efectuată la un pacient a cărui stare generală nu s-a înrăutăţit, aşa cum se poate întâmpla în tratamentul de expectativă.
În condiţiile respectării indicaţiilor operatorii şi a unei tehnici corecte, colecistectomia laparoscopică în cazul litiazei biliare complicate oferă multiple avantaje:
- abord mini-invaziv, cu dureri postoperatorii mult atenuate faţă de intervenţia clasică şi recuperarea postoperatorie mai rapidă fără creşterea morbidităţii şi a mortalităţii;
- are caracterul unei chirurgii „de catifea” în care manevrele operatorii reduc excitarea receptorilor peritoneali, se lucrează în spaţiu închis fără a se expune cavitatea peritoneală la pierderea de temperatură, deshidratare şi contaminare microbiană, iar tranzitul intestinal se reia rapid;
- calitatea imaginii este remarcabilă; - timpul de executare a operaţiei e variat de la 15 minute la 2 ore, pe măsura dobândirii
experienţei, a manualităţii şi coordonării membrilor echipei; - aspectul cosmetic evident îmbunătăţit faţă de intervenţia clasică; - mobilizarea postoperatorie precoce; - timpul de spitalizare redus; - are cel mai bun raport cost-beneficiu comparativ cu chirurgia clasică; - este exclus riscul evisceraţiilor şi al eventraţiilor; - frecvenţa aderenţelor postoperatorii este scăzută.
Lucrarea este meritorie, calităţile fiind susţinute temeinic de numărul mare de cazuri. Este particular şi original faptul că sunt analizate două loturi de pacienţi îngrijiţi personal, unul în România şi altul în Italia, care au oferit doctorandului posibilitatea să le studieze comparativ şi să tragă concluzii veridice.
111
14. SUCIU RADU SM 14 Titlul tezei: STUDII PRIVIND MODULAREA SENZAŢIEI DUREROASE SUB INFLUENŢA UNOR PSIHOTROPE MODERNE Autor: Suciu Radu Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ostin C. Mungiu Data susţinerii publice: 05.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr.Ion Fulga – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Aurel Mireşteanu – U.M.F. Targu Mures Prof. Univ. Dr. Corneliu Neamtu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Întrucât în literatură există numeroase date privitoare la relaţia durere-depresie, dar acestea prezintă diferenţe şi contradicţii, se impunea o verificare experimentală a diferitelor observaţii clinice. Obiective urmărite: Obiectivul principal a fost investigarea efectului analgezic al unui set de antidepresive noi în ideea posibilităţii de tratament a unor afecţiuni însoţite de durere cronică neuropatică. S-a urmărit de asemenea o comparaţie între acţiunea antinociceptivă a antidepresivelor neselective cu antidepresivele selective.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea are 201 pagini fiind împărţită în douã pãrţi mari şi anume: partea întâi, “Stadiul cunoaşterii”, care rezumã datele din literaturã în relaţie cu tema abordatã şi partea specialã (care ocupã aproximativ douã treimi din lucrare) şi care cuprinde metodologia, rezultatele şi concluziile cercetãrilor personale.
Partea generalã debuteazã cu o introducere în care autorul prezintã cu claritate importanţa medicalã a temei abordate, analizeaza relaţia durere-depresie şi subliniazã diferenţele şi contradicţiile existente în literaturã privitor la eficacitatea unor psihotrope în unele afecţiuni însoţite de durere. Aceste observaţii constituie o motivaţie convingãtoare pentru abordarea experimentalã a temei sus amintite.
Urmeazã în capitolul urmãtor unele repere algeziologice privind durerea care cuprind definiţii, clasificãri şi aspecte etiologice. In continuare, autorul prezintã principalele repere anatomice şi fiziologice referitoare la receptori, cãi şi segmente centrale implicate în producerea şi modularea nocicepţiei şi a durerii. Sunt clar prezentate substanţe cu rol de neurotransmiţãtori acordându-se un spaţiu justificat serotoninei şi a adrenalinei care acţioneazã sinergic în reducerea transmiterii informaţiei nociceptive de la periferie spre SNC. Autorul nu omite nici rolul sistemului opioid endogen sau al acetilcolinei în modularea durerii.
Capitolul urmãtor se ocupã de interfaţa psihiatricã a durerii, autorul subliniind cã în patologia psihiatricã durerea poate interveni atât ca simptom somatic al depresiei, dar şi ca entitate nosologicã aşa cum se observã în durerea psihogenã. Autorul prezintã cu competenţã relaţia dintre depresie şi durerea cronicã, durerea ca simptom al depresiei, dar şi durerea ca simptom în tabloul clinic al tulburãrii algice (durerea idiopaticã). Pentru un diagnostic corect, autorul prezintã şi criteriile referitoare la tulburarea algicã în conformitate cu D.S.M IV- TR.
Un capitol special este dedicat psihotropelor moderne şi al relaţiilor acestora cu durerea. Se observã din acest capitol cã autorul este la curent cu toate studiile clinice pe aceasta temã, realizate în ultimele patru decenii.
Tot din acest capitol se observã marea varietate de tipuri de durere în care diferitele antidepresive şi-au dovedit utilitatea (cele mai multe studii sunt realizate cu amitriptilinã şi clomipraminã).
112
Partea generalã se continuã cu prezentarea modelelor animale pentru realizarea nocicepţiei şi se încheie cu o paginã de concluzii realizate cu spirit critic privind relaţia depresie-durere cronicã.
Partea personalã prezintã materialele şi metodele utilizate. Autorul cu dublã experienţã de farmacologie şi psihiatrie a beneficiat de facilitãţile Centrului de Studiu şi Terapie a Durerii Iaşi, utilizând o metodologie şi o aparaturã internaţional acceptatã. De asemenea, a avut la dispoziţie loturi de animale (şobolani şi şoareci) proveniţi din crescãtoriile din Iaşi şi Tg. Mureş.
Rezultatele experimentelor sunt prezentate pe mai mult de 100 de pagini, fiind însoţite de formule, grafice, tabele şi figuri care înlesnesc lectura textului.
Sunt prezentate pe rând efectul amitriptilinei asupra nocicepţiei, efectul inhibitorilor selectivi ai recaptãrii serotoninei asupra nocicepţiei, efectul reboxetinei şi a inhibitorilor selectivi ai serotoninei şi noradrenalinei (venlafaxina şi duloxetina) asupra aceluiaşi proces.
Lucrarea se continuã cu prezentarea şi discuţia rezultatelor privind efectul tianeptinei şi a moclebomidului asupra nocicepţiei pentru ca , în urmãtorul capitol autorul sã prezinte date interesante privind efectul asocierii tianeptinei şi a sertralinei cu antagonişti ai receptorilor opioizi, glutamatului şi ai acidului gamaaminobutiric. Concluzii (la teză)/originalitate: Din prezentarea datelor şi discuţia lor, în comparaţie cu informaţiile din literaturã autorul desprinde o serie de concluzii dintre care multe cu caracter de originalitate. Dintre acestea îmi permit sã menţionez:
demonstrarea în premierã a efectului antinociceptiv al sertralinei în testul tail-flick;
demonstrarea în premierã prin testul tail-flick şi testul compresiei labei a efectului antinociceptiv al paroxetinei şi citalopramului;
venlafaxina a demonstrat efect antinociceptiv evidenţiat în premierã prin testul tail-flick şi testul compresiei labei; acest efect a fost superior efectului antinociceptiv al citalopramului ceea ce l-a determinat pe autor sã sugereze un mecanism dual de acţiune care sã-i ofere un plus de eficacitate antinociceptivã;
tianeptina administratã per os a determinat efecte antinociceptive în testul compresiei labei, efect mai slab decât cel obţinut la testul hot-plate şi tail-flick; se confirmã astfel cã tianeptina are un efect superior la testele termoalgezice faţa de cele mecanoalgezice;
moclobemidul testat în premierã atât prin metoda hot-plate cât şi prin testul compresiei labei a demonstrat un efect antinociceptiv mai evident în testul termoalgezic.
15. FLAIŞER CORINA ANCA SM 15 Titlul tezei: METRORAGII IN PERIMENOPAUZA – DIAGNOSTIC SI CONDUITA Autor: Flaiser Corina Anca Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Florentina Pricop Data susţinerii publice: 07.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nanu Dimitrie – Spitalul Caritas Bucuresti Prof. Univ. Dr. Mihai Georgescu Braila – Spitalul Judetean Craiova Prof. Univ. Dr. Butureanu Stefan – U.M.F. Iaşi
113
Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea prezentata abordeaza subiectul de mare actualitate al sangerarilor genitale in perimenopauza. Se subliniaza faptul ca un numar destul de mare de boli ale endometrului sau ale uterului in general (atrofia endometriala, hiperplazia, polipii sau cancerul de endometru, endometrita, fibromul uterin, etc) se pot manifesta prin acest simptom. De aceea, pentru un diagnostic corect al leziunii endometriale,examenele paraclinice au o pondere crescuta fata de examenul clinic obligatoriu.
Cercetarea si-a propus sa compare diferitele tehnici diagnostice pe care doctoranda le-a avut la dispozitie pentru a evalua leziunile endometriale in perimenopauza. Fiecare pacienta luata in studiu a beneficiat de anamneza detaliata, examen clinic general si local si de o serie de analize uzuale. Ulterior, in functie de primele rezultate, bolnavele au fost investigate prin metode specifice. Imediat ce diagnostcul a fost stabilit (s-a elucidat etiologia) s-a hotarit tipul de tratament care trebuie aplicat. Obiectivele urmarite: cercetarea de fata a fost realizata cu scopul de a urmari anumite afectiuni ale uterului ce pot apare la persoanele aflate in perimenopauza (hiperplazia, atrofia, polipii sau cancerul endometrial, endometrita, fibromul uterin), posibilitatile de diagnostic si tratament si criteriile de aplicabilitate ale acestora in practica. Au fost abordate o serie de probleme care se discuta in literatura de specialitate referitoare la avantajele si dezavantajele unora din metodele paraclinice de diagnostic ale acestor leziuni. Studiul a analizat pe cele 756 cazuri investigate care este eficienta diagnostica a diverselor metode paraclinice de care a dispus doctoranda, insistind asupra a doua dintre ele (ecografia si histeroscopia). S-a realizat prelucrarea statistica pentru determinarea parametrilor de fidelitate ai metodelor paraclinice ca teste diagnostice.
Un alt obiectiv a fost urmarirea posibilitatilor de terapie ale leziunilor uterine ce provoaca sangerari in perimenopauza si stabilirea unui algoritm de tratament pentru fiecare tip de leziune in parte. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este corespunzătoare, incluzând partea generală (144 pagini,care reprezintă 1/3 din lucrare) şi partea personala (177 pagini).
Partea generală reprezintă o tratare exhaustivă cu un caracter monografic asupra stadiului cunoştinţelor actuale si a celorlalte secvente de specialitate legate de tema de cercetare. Se trateaza astfel subiecte precum date de embriologie si anatomie ale uterului, menopauza fiziologica si leziunile endometriale, diagnosticul clinic si paraclinic si tratamentul acestora.
Partea personala cuprinde 10 capitole: obiectivele cercetarii, metodologia de lucru, material si metoda, algoritmul de diagnostic si tratament, rezultatele prelucrarii statistice-parametri generali, , rezultatele prelucrarii statistice pe afectiuni ale uterului (hiperplazia de endometru, cancerul endometrial, atrofia, polipii endometriali, fibromul uterin). Teza se incheie cu concluziile finale, bibliografia si lista lucrarilor publicate si comunicate din tema doctoratului. Redactarea este corespunzătoare, prezentând o iconografie bogată reprezentată de 72 figuri, 61 grafice, 109 tabele, 134 imagini (histologice, citologice, histeroscopice, histerografice, ecografice).
Metodologia de studiu este complexa si corespunde unei teze de doctorat. Se prezinta un studiu partial retrospectiv efectuat pe 756 paciente aflate in perimenopauza, internate in Clinica III obstetrica-ginecologie Iasi pentru sangerari genitale. Intr-o prima intentie a fost analizat intreg lotul de femei diagnosticate cu leziuni endometriale (756 paciente) pentru a avea un lot de referinta, leziunile fiind suficient de diferite ca etiologie si
114
patogenie pentru a considera unii parametri asemanatori cu cei din populatia generala; in a doua parte a cercetarii a fost studiat pe grupuri fiecare tip de boala in parte din punct de vedere al metodelor de diagnostic si al posibilitatilor terapeutice (au fost identificate 218 cazuri de hiperplazie endometriala, 56 situatii de cancer de endometru, 34 atrofii de endometru, 26 paciente cu polipi endometriali si 213 cu fibrom uterin).
Rezultatele cercetării. Analiza rezultatelor s-a facut conform metodelor statistice utilizate in literatura de specialitate (sensibilitate, specificitate, valoare predictiva pozitiva, valoare predictiva negativa).
Ca nota originala doctoranda a realizat corelatii statistice intre anumiti parametri cum ar fi: VSH-tratament, hemoglobina-chiuretaj uterin, hemoglobina- rezultate histologice sau tip tratament, ecografie-tratament, menopauza-tip tratament, virsta-hemoglobina, virsta- ecografie, virsta-chiuretaj uterin sau tipuri terapie, numar sarcini-tip tratament si numar de sarcini-histerectomie, numar de copii-histerectomie, sau tip terapie. Concluziile acestei cercetari deosebite a aratat diferente semnificative din punct de vedere statistic intre diferiti parametri cum ar fi: VSH-tip tratament, hemoglobina-chiuretaj uterin, etc.Prelucrarea statistica a fost realizata si pentru fiecare entitate etiologica luata separat, atit in legatura cu diagnosticul cit si cu tratamentul leziunilor uterine. Concluzii (la teză) şi originalitate: Stilul clar şi concis al lucrării uşurează lectura unui material complex având în vedere tema aleasă si abundenţa prelucrărilor statistice
Metodologia de mare acurateţe conferă toate atributele unei teze ce poate fi susţinută în vederea obţinerii titlului de doctor în medicină.
A fost o incercare grea pentru doctoranda sa redea in mod concis cantitatea mare de informatii pe care le-a obtinut in timpul efectuarii cercetarii. Aceasta teza se detaseaza prin continut, aport stiintific si nu in ultimul rind prin forma de prezentare.
Lucrarea a incercat si a reusit sa stabileasca un algoritm de diagnostic si unul terapeutic pentru fiecare tip de patologie in parte (hiperplazie, cancer, atrofie de endometru, polipi endometriali, fibrom uterin), care pot fi folosite in practica de zi cu zi. Sectiunea de prelucrare statistica (realizata prin testul ANOVA) a reusit sa stabileasca gradul de semnificatie statistica si sa stabileasca corelatii intre parametri care aparent nu aveau nici o legatura. Acestea alcatuiesc, de altfel, elemente de originalitate ale prezentei teze si constituie premize de ordin practic ce pot fi extinse si in alte cercetari.
16. CLEMENT DANA SM 16 Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL CARACTERISTICILOR CLINICO-IMAGISTICE ALE NEOPLASMULUI BRONHO-PULMONAR NON-MICROCELULAR AVANSAT; EVOLUŢII SUB TRATAMENT Autor: Clement Dana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu Data susţinerii publice: 14.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Nagy – U.M.F. Cluj Napoca Conf. Univ. Dr. Tudor Eliade Ciuleanu – U.M.F. Cluj Napoca Conf. Univ. Dr. Lucian Miron – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul abordat este în centru interesului ştiinţific, neoplasmul bronho-pulmonar non-microcelular reprezentând unul dintre cele mai dificile si mai studiate capitole ale oncologiei clinice.
115
Cancerul bronhopulmonar CBP) este cea mai frecventa cauza de deces prin neoplazii, cu o incidenţa în continua creştere, în special în tarile în curs de dezvoltare, continuând sa reprezinte una din cele mai importante probleme ale oncologiei moderne şi o adevărata provocare pentru arta medicala.
Aproximativ 60% din pacienţii nou diagnosticaţi au vârste de peste 65 de ani şi 30 % au peste 70 de ani la diagnostic.
O parte a lucrării a fost axata pe studiul caracteristicilor clinice, biologice sau terapeutice ale pacienţilor vârstnici cu NBP non-microcelular, pentru evidenţierea factorilor prognostici specifici acestei categorii de pacienţi.
Literatura de specialitate remarca creşterea frecventei neoplasmului bronho-pulmonar la pacienţii vârstnici. Totuşi, în ciuda proporţiei crescute de pacienţi vârstnici cu NBP, până relativ recent a existat o lipsa a informaţiilor provenite din trialurile clinice pentru a ghida planul terapeutic al acestei categorii populaţionale.
Adoptarea unui scor prognostic ar permite clinicianului sa individualizeze terapia pacienţilor oncologici cu NBP, optând fie pentru un tratament complex multimodal fie pentru un tratament simptomatic dar şi sa fixeze noi obiective în studiile clinice. Obiectivele urmărite: Obiectivul principal al studiului 1-a reprezentat analizarea unui lot semnificativ de pacienţi cu cancere bronhopulmonare non-microcelulare, forme avansate loco-regional sau in stadiu metastatic, tratat cu chimioterapie sau/si radioterapie. Studiul a urmărit de asemenea şi următoarele obiective: compararea sub-lotului pacienţilor vârstnici(peste 65 de ani) cu sub-lotul pacienţilor cu vârste de sub 65 de ani pentru evidenţierea eventualelor diferenţe în ce priveşte caracteristicile clinice, biologice,terapeutice, supravieţuirea generala, răspunsul la tratament.
- evaluarea comorbiditatilor prezente frecvent în cazul pacienţilor vârstnici precum şi influenţa numărului şi gravitaţii acestora asupra deciziei terapeutice.
- evidenţierea rezultatelor (constând în răspuns la tratament, interval liber de boala, supravieţuire) a diferitelor strategii terapeutice (chimioterapie, radioterapie sau terapii asociate) în cazul pacienţilor de peste 65 de ani comparativ cu pacienţii mai tineri.
- compararea profilului toxicităţii terapiilor oncologice în cazul pacienţilor vârstnici faţă de pacienţii mai tineri, tinand cont de caracteristicile clinico-biologice specifice vârstei.
- determinarea unui "beneficiu clinic " în cazul pacienţilor vârstnici care efectuează tratamente active oncologice
- identificarea unor factori clinici şi biologici care ar putea avea semnificaţie prognostică în ce priveşte evoluţia formelor avansate de boală prin analiza univariata.
- analiza multivariata pentru a determina care dintre aceste variabile clinico-biologice influenţează supravieţuirea sau răspunsul la tratament.
- definirea unui scor prognostic pentru supravieţuire şi pentru răspunsul la tratament în cazul pacienţilor vârstnici cu CBPNM avansat care sa permită terapeutului o decizie eficace pentru acele subgrupe de pacienţi ce ar putea avea un beneficiu real prin aplicarea tratamentului activ oncologic
Rezumatul tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Parcurgerea tezei demonstrează implicarea doctorandei în munca de documentare, cercetare clinico-radiologică, capacitatea de sinteză, analiză şi interpretarea unei literaturi vaste (349 titluri bibliografice citate), finalizată prin conturarea unui studiu doctoral valoros şi o bogată
116
valorificare prin articole ştiinţifice publicate în reviste sau prezentate la prestigioase reuniuni internaţionale.
Teza este structurată în două părţi interdependente, bine echilibrate în economia lucrării: partea generală şi partea personală .
Partea generală reprezintă o trecere în revistă a numeroase date de ultimă oră. Informaţia adusă de autoare este cuprinzătoare şi bine sintetizată, fundamentând şi motivând studiul întreprins în teza.
Partea personală ce ocupă 2/3 din volumul lucrării, este elaborată după modelul şi rigorile unui studiu clinic.
In lucrare sunt prezentate pe larg date de logistică: selectarea cazurilor, explorare clinico-imagistică diagnostică şi clasificare stadială, caracteristicile biologice, imagistice, terapeutice (radioterapie, chimioterapie, terapie multimodală), constituirea datelor parametriale, criteriile de includere şi excludere, criterii de evaluare a răspunsului, metodele statistice de analiză a supravieţuirii, mijloacele de identificare a factorilor prognostici şi predictivi. Sunt prezentate de asemenea modalităţile originale prin care a fost evaluat beneficiul clinic determinat de tratamentele active oncologice în cazul pacienţilor vârstnici. Doctoranda a conceput un chestionar pentru evaluarea minimă geriatrică a pacienţilor de peste 65 de ani, în încercarea de a realiza o evaluare cat mai fidelă a acestei categorii. A fost realizat un scor prognostic în cazul pacienţilor vârstnici, utilizând variabilele cu semnificaţie prognostică pentru supravieţuire rezultate din analiza statistică multifactorială Cox precum şi rezultatele evaluării minime geriatrice efectuate prospectiv pentru o parte a lotului pacienţilor vârstnici. Astfel, pacienţii vârstnici au fost încadraţi în trei categorii prognostice distincte: "vârstnic independent", "vârstnic vulnerabil" şi "vârstnic fragil". Pe baza categoriilor prognostice definite,doctoranda a elaborat un algoritm de tratament al pacienţilor vârstnici, care să permită individualizarea terapiilor oncologice. Sunt utilizate o varietate de metode statistice moderne, de la analiza univariată la modelul de regresie multifactorială. Concluzii (la teza)/Originalitate: Analiza statistică elaborată demonstrează concluzia originală precum că statusul de performanţă şi comorbidităţile asociate sunt două variabile cu semnificaţie statistică ce permit discriminarea pacienţilor care pot beneficia de chimioterapie, chiar şi la vârstele avansate. Studiul evidenţiază faptul că, în cazul pacienţilor vârstnici, scalele clasice utilizate în oncologie (Karnofsky, ECOG) nu reuşesc să definească fidel statusul de performanţă. Este subliniat rolul, în cazul acestei categorii de vârstă, a unei minime evaluări geriatrice care să permită o mai bună caracterizare a acestor pacienţi. Statusul funcţional al pacienţilor vârstnici poate fi evaluat eficient cu ajutorul celor două scale geriatrice principale, şi anume "Activităţi ale vieţii de zi cu zi" (Activities of Daily Living, ADL) şi "Activităţi instrumentale ale vieţii de zi cu zi" (Instrumental Activities of Daily Living, IADL). In cadrul studiul efectuat s-a realizat un chestionar de evaluare minimă geriatrică pentru a testa capacitatea pacienţilor de a efectua activităţi legate de traiul zilnic.
Calitatea vieţii este demonstrat a fi un bun indicator prognostic, care poate reflecta fidel rezultatele tratamentului, iar variabila „comorbidităţi" este un factor mult mai important decât vârsta cronologică în stabilirea indicaţiei de chimioterapie. Studiul a evidenţiat că beneficiul clinic obţinut prin chimioterapie este un obiectiv la fel de important ca şi răspunsul la tratament sau supravieţuirea.
În final, doctoranda propune un algoritm de tratament original, elaborat pe baza categoriilor prognostice identificate, ce permite practicianului individualizarea terapiei oncologice a pacientului vârstnic cu cancer bronho-pulmonar.
117
Cercetarea doctorandei se înscrie în tendinţa actuală de descifrare a biologiei tumorale prin studiul markerilor histologici ca reflexie a potenţialului proliferativ, agresiv, invaziv şi metastazant, tendinţă ce are ca finalitate o rafinare a raţionamentelor prognostice şi de abord terapeutic.
Cercetarea este cu atât mai valoroasă, cu cât lotul de pacienţi a fost urmărit personal de către doctorandă. Aplicarea testelor-chestionar de apreciere a calităţii vieţii şi determinările au fost efectuate personal de către doctorandă care, cu răbdare şi tenacitate, a aşteptat şi studiat rezultatele obţinute mai mult timp, selectând datele şi propunând metodele statistice adecvate de analiză a rezultatelor terapeutice Este de remarcat originalitatea şi complexitatea studiului clinico-imagistic, terapeutic şi de apreciere a calităţii vieţii, concluziile fiind motivate de o cercetare clinică personală serioasă.
Bibliografia, prin cele 349 de titluri citate, cât şi cele 20 publicaţii dintre care 12 ca prim autor, din subiectul tezei de doctorat, sunt o mărturie a complexităţii şi seriozităţii activităţii depuse în elaborarea tezei. 17. PETRARIU FLORIN DUMITRU SM 17 Titlul tezei: INFLUENŢA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA DEZVOLTĂRII FIZICE ŞI NEUROPSIHICE A COPIILOR INSTITUŢIONALIZAŢI Autor: Petrariu Florin Dumitru Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt Data susţinerii publice: 14.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Cercetător Ştiinţific Principal Gr. II Dr. Clementa Vartolomei
Institutul de Sănătate Publică Iaşi Conf. Univ. Dr. Aurelia Cordeanu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Lucia Alexa – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Numeroase date din literatura de specialitate evidenţiază impactul factorilor de risc asupra evoluţiei ulterioare a copilului, accentul fiind pus, cel mai adesea, pe factorii de risc biologici, intrinseci şi nu pe cei mezologici. Mediul, prin factorii săi constitutivi, poate accentua sau diminua întârzierile în dezvoltarea copilului. Cele mai mari ameninţări pentru sănătatea copiilor vin tocmai din mediul care ar trebui să fie cel mai sigur pentru ei: casa, mediul instituţional şi comunitatea, ei fiind afectaţi într-o măsură semnificativ mai mare decât adulţii de calitatea precară a mediului în care trăiesc. Un copil poate ajunge într-o instituţie de ocrotire şi creştere prin abandon maternal precoce sau prin concursul altor factori de risc, cum ar fi: statusul socio-economic al familiei, nivelul de educaţie a părinţilor, tipul relaţiilor dintre părinţi, caracteristicile locuinţei şi accesul la serviciile medicale de calitate. Mediul instituţional poate reprezenta o soluţie temporară, ce previne intrarea familiilor în criză, sau o soluţie pe termen mediu, care completează sau se substituie mediului familial. În raport cu mediul de unde provine copilul antepreşcolar, instituţia poate fi o opţiune marcată sau nu de risc pentru procesul de creştere şi dezvoltare, aflat în plină desfăşurare. Obiectivele urmărite: Scopul tezei este acela de a evalua stadial dezvoltarea fizică şi neuropsihică la copiii antepreşcolari din mediul instituţional comparativ cu mediul familial, de a identifica şi evalua corect factorii majori de risc din mediul de viaţă al acestora şi de a încerca să evidenţieze relaţiile dintre expunerea la aceşti factori mezologici şi evoluţia copiilor în primii ani de viaţă, când plasticitatea organismului este maximă.
118
Rezumatul tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este corespunzătoare, cuprinzând o partea dedicată stadiului
cunoaşterii (107 pagini), care reprezintă 1/3 din lucrare, şi o parte de contribuţii personale, care include şase lucrări ştiinţifice distincte. Redactarea este adecvată, informaţiile fiind susţinute de o iconografie bogată (114 figuri) şi de 54 tabele. Partea generală prezintă dezvoltarea fizică şi neuropsihomotorie a copilului antepreşcolar şi criteriile specifice de evaluare, impactul alimentaţiei, al habitatului şi al mediului psiho-social asupra procesului de creştere şi dezvoltare în primii trei ani de viaţă. Un capitol aparte este dedicat fenomenului de instituţionalizare a copiilor şi identificarea acelora expuşi la risc în instituţii. Informaţiile trecute în revistă sunt, deopotrivă, clasice dar şi de actualitate pentru Igiena colectivităţilor de copii şi tineri.
Metodologia de studiu folosită este complexă şi corespunde unei teze de doctorat. Autorul prezintă detaliat, în cele şase capitole, metodele folosite în evaluarea antropometrică şi neuropsihică a copiilor, cele legate de analiza calităţii mediului fizic, a alimentaţiei şi metodele statistice analitice utilizate în testarea ipotezelor şi în identificarea diferenţelor semnificative dintre variabilele studiate. Evaluarea procesului de dezvoltare a copiilor care ajung în mediul instituţional este realizată din prima lună de viaţă, consecutiv abandonului maternal precoce. Evaluarea dezvoltării fizice şi neuropsihice a fost făcută de asemenea la un lot de 200 de copii antepreşcolari, 100 din mediul instituţional şi 100 din mediul familial, comparativ, în diferite etape ale primilor trei ani de viaţă. Fiecare subgrup a fost evaluat în funcţie de anul naşterii şi de mediul său de viaţă, folosindu-se metode standardizate în ţara noastră şi acceptate la nivel internaţional. Mediul instituţional a inclus un centru de zi şi o creşă săptămânală, ambele din mediul Urban I. În aceste instituţii copiii ajung din motive diferite, având niveluri variabile de afectare a dezvoltării fizice şi neuropsihice. Ipotezele formulate au fost verificate prin compararea calităţii mediului instituţional cu a celui familial. În caracterizarea mediului instituţional, dar şi a celui familial, s-a insistat asupra alimentaţiei, a habitatului şi a componentei psiho-sociale. Efectele observate în timp, la nivelul dezvoltării, au fost raportate la expunerea la un anumit tip de mediu de viaţă.
Rezultatele cercetării sunt prezentate comparativ în mediul instituţional şi în cel familial, pentru fiecare factor de risc analizat şi pentru fiecare grupă de vârstă inclusă în studiu. Abandonul maternal precoce este primul pas spre instituţionalizare, nou-născuţii normali involuând staturo-ponderal, încă din prima lună de viaţă, în absenţa mamei şi a laptelui matern. Dezvoltarea fizică a copiilor instituţionalizaţi este semnificativ inferioară celor crescuţi în familii. Alimentaţia din mediul instituţional analizat, după 15 luni de expunere, creşte riscul copiilor de a evolua statural negativ comparativ cu cei crescuţi în familii; aceeaşi alimentaţie după un interval de 27 luni, prin comparaţie cu copiii din familii, le creşte semnificativ şansele de a atinge o greutate mai mică, respectiv le scade şansele de atinge talii normale, pentru vârsta lor. Dezvoltarea neuropsihică în mediul instituţional este condiţionată de calitatea stimulativă a acestuia, de durata expunerii şi de nivelul de dezvoltare a copiilor la intrarea în acesta. Dacă o durată scurtă de instituţionalizare se poate asocia cu o creştere a nivelului de performanţă, în mod cert o durată mai lungă de instituţionalizare se asociază cu regrese. Deoarece nu există un habitat perfect şi date fiind diferenţele semnificative înregistrate între mediile analizate (instituţie şi locuinţe familiale), este de preferat mediul artificial care cumulează cele mai multe aspecte pozitive pe termen lung sau are riscul integrat cel mai mic pentru copil. Mediul instituţional poate reprezenta o punte de legătură cu sistemul îngrijirilor de sănătate, examinarea mai frecventă a copiilor instituţionalizaţi reducând riscul unor probleme de dezvoltare, care devin evidente după vârsta de doi ani. În fiecare mediu de viaţă trebuie să intervină medicul de familie, specialistul în educaţie timpurie şi specialistul în sănătatea
119
mediului, care, acţionând coordonat, sub forma unei echipe, să identifice şi să corecteze cât mai precoce toate imperfecţiunile ce pot compromite dezvoltarea copilului a căror gestionare la o vârstă mai mare implică evident costuri sensibil mai mari. Conceptul de mediu instituţional nu trebuie blamat, ci trebuie reevaluat obiectiv, în raport cu aspectele lui pozitive, cu vârsta primului contact instituţional, şi cu durata instituţionalizării copiilor. Concluziile tezei oferă elemente cu valoare practică în înţelegerea importanţei calităţii mediului în care cresc şi se dezvoltă copiii şi a identificării, respectiv minimalizării impactului negativ al factorilor mezologici de risc. Concluzii (la teză)/originalitate: Teza este prezentată într-un stil clar şi sintetic, care facilitează lectura unui material dens în informaţii, ţinând cont de tema aleasă, de prelucrările statistice şi de prezentarea succesivă a expunerii copiilor la diferiţi factori mezologici de risc. De asemenea, plecând de la ipoteza riscului multivariat, autorul a sintetizat datele obţinute printr-o evaluare integrată, de tip screening, a calităţii mediului în care copilul creşte şi se dezvoltă în primii trei ani de viaţă. Această modalitate de evaluare poate fi considerată drept o contribuţie personală semnificativă, teoretică şi practică, în domeniul abordat. 18. TAŞCU ALEXANDRU SM 18 Titlul tezei: PROCESE EXPANSIVE DE REGIUNE PINEALA Autor: Taşcu Alexandru Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolae Ianovici Data susţinerii publice: 14.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. A. V. Ciurea – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. M. Gorgan – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. I. Poeata – U.M.F. Iaşi Motivatia alegerii subiectului: Cu aproximativ 15 ani in urma , abordarea chirurgicala a leziunilor de regiune pineala era considerat un subiect cvasi-interzis neurochirurgilor din tara noastra datorita dificultatilor de ordin tehnic, logistic si terapeutic.
Odata cu depasirea treptata a acestor impedimente si cresterea anvergurii chirurgicale in abordul ariei pineale si a portiunii posterioare a ventriculului III, experienta neurochirurgicala a dobindit noi aderente .
In consecinta am considerat oportuna abordarea acestui subiect delicat si complex subiect reprezentat de procesele expansive de regiune pineala , atat pri prisma impartasirii experientei personale , reprezentat de cele 85 cazuri ale seriei studiate ( o cifra reprezentativa ,tinand cont de raritatea leziunilor cu aceasta localizare ) cat si prin necesitatea actualizarii cunostintelor in domeniu cu cele mai noi date acumulate in literatura . Obiective urmarite: Principalul obiectiv al acestei lucrari este gasirea metodelor optime de tratament care sa duca atit la scaderea morbiditatii si mortalitatii pecintilor cu leziuni de arie pineala cat mai ales la imbunatatirea calitatii vietii , in conformitate cu cele mai noi si atitudini terapeutice complexe , imbinand experienta profesionala din acest studiu cu o bibliografie vasta si actualizata .
120
Am incercat sa demonstrez faptul ca tratamentul proceselor de expansiune de regiune pineala este unul complex chirurgical , radiochirurgical , radioterapic si chimioterapic , monitorizarea pacientilor in timp necesitand o mare acuratete , iar prognosticul depinde de respectarea unui algoritm de diagnosticare si atitudine terapeutica foarte bine stabilit. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea « Procese expansive de regiune pineala « este redactata exhaustic si sintetic , acoperind cu eficienta un volum mare de informatii din domenii diverse de cercetare clinica si fundamentala , inclusiv aspectele riguroase ale studiului cazuisticii personale .
Teza cuprinde 172 pagini, fiind structurata dupa cum urmeaza :cuprins , glosar de termeni de specialitate , o parte generala de 55 pagini , o parte speciala de 107 pagini si bibliografia 10 pagini si 81 de imagini si grafice dintre care imaginile reprezinta aspecte relevante pentru diagnosticul de precizie al tumorilor pineale , iar graficele ,complet originale , sunt rezultatele studiului statistic personal al autorului .
Bibliografia este de ultima ora si demonstreaza o asidua munca de documentare , multe referinte bibliografice fiind publicate dupa anul 2000.
Partea generala cuprinde 4 capitole si 7 subcapitole, redand in detaliu etiologia simptomatologica clinica si metodele de diagnostic in procesele expansive de regiune pineala . Aceasta incepe printr-un scurt istoric asupra descoperirii glandei pineale si primelor tentative terapeutice ale leziunilor acesteia.Urmeaza o parte de anatomie chirurgicala care subliniaza principalele repere anatomice necesare chirurgului in abordarea acestei zone.Capitolul de fiziologie este extrem de vast si foarte bine documentat cu ultimele cercetari in domeniu, acesta relevand hormonii secretati de glanda pineala ,cu accent pe cel mai important dintre acestia : melatonina.Urmeaza un capitol bazat pe studii genetice de actualitate care sugereaza etiologia acestor leziuni si o clasificare a proceselor expansive de regiune pineala . Capitolul care releva metodele de diagnostic in leziunile ariei pineale este foarte detaliat , structurat pe subcapitole ce includ diagnosticul clinic bazat pe simptomatologie, diagnosticul neuroimagistic , sustinut de imagini edificatoare din cazuistica personala , diagnosticul prin markeri tumorali , un aspect particular in anumite tipuri de tumori pineale si in final , diagnosticul histo-patologic , singurul diagnostic de certitudine , care se obtine in urma biopsiei sau interventiei neurochirurgicale .
Partea speciala cuprinde 10 capitole si este extrem de exhaustiv si laborios executata.Capitolul de management ofera o imagine de ansamblu a atitudinii generale in fata unei leziuni de arie pineala . Se insista asupra prioritatii managementului hidrocefaliei in raport cu cel al tumorii, documentat cu date din seria personala si din literatura . Urmeaza apoi statistica personala bazata pe 85 cazuri de procese expansive de regiune pineala internate in sectia I neurochirurgie a Spitalului Clinic « Bagdasar-Arseni »-Bucuresti in perioada cuprinsa intre anii 1992-1006( 15 ani ) .Studiul statistic arata prin grafice incidenta pe grupe de varsta si pe sexe a leziunilor in seria studiata in seria studiata , expresia procentuala a fiecarui tip histo-patologic in aceasta serie , insistandu-se ulterior asupra tumorilor cu celule germinale , care sunt cale mai frecvente in aceasta arie . Autorul a analizat apoi simptomatologia pacientilor in seria personala , comparand rezultatele cu cele din literatura de specialitate. Capitolul de diagnostic neuroimagistic releva principalele modificari evidentiate in cazurile examinate , documentate prin imagini de buna calitate . Cea mai mare parte a partii speciale a tezei este axata pe tratament si urmarirea prognosticului. Cu exceptia germinoamelor la care radioterapia este tratamentul de baza , tratamentul chirurgical este esential in leziunile ariei pineale, autorul descriind detaliat
121
fiecare abord chirurgical, avantajele si dezavantajele fiecaruia , precum si indicatiile abordului in functie de caracteristicile neuroimagistice ale tumorii .
Analiza personala este demonstrata neuroimagistic prin imagini de cazuri pre-si postoperator . Nu in ultima instanta autorul a analizat rata complicatiilor in urma fiecarui tip de interventie chirurgicala efectuata . Nu sunt omise din studiu nici metodelor mai moderne de tratament precum biopsia stereotactica si neuroendoscopica , fiind prezentate indicatiile pentru fiecare dintre acestea.Sunt prezentate in continuare metodele de tratament adjuvant in leziunile ariei pineale :radioterapia , radiochirugia , chimioterapia , terapia genica si imunoterapia , conform celor mai noi protocoale existente in literatura de specialitate . In final, autorul studiaza prognosticul pacientilor luati in studiu atat percoce ( la 6 luni) cat si tardiv ( la 10 ani) , comparind rezultatele obtinute cu cele din literatura .Este discutata atitudinea de management in caz de metastazare sau recidiva tumorala , evidentiata prin cazuri personal tratate si urmarite . In capitolul de discutii autorul face o sinteza a datelor statistice personale comparativ cu datele din literatura , ceea ce in final ii permite sa concluzioneze ca prognosticul acestor leziuni rare si extrem de dificil de tratat depinde de o multitudine de factori precum gradul rezectiei chirurgicale , tratmentul adjuvant aplicat , atitudinea terapeutica in caz de metastazare sau recidiva , etc.Autorul a urmarit prin acest studiu metodele optime pentru scaderea morbiditatii si mortalitatii in leziunile ariei pineale , prelungirea duratei si calitatii pacientilor. Concluzii (la teză)/Originalitate: Diagnosticul in tumorilor de regiune pineala este complex. El trebuie pus in baza corelarii dintre rezultatele clinice , radiologice si imunohistochimice . Nici unul dintre acstea insa nu poate conferi un diagnostic de certitudine insa informatiile oferite ajuta la planningul chirurgical ulterior.
Un examen clinic atent corelat cu varsta pacientului , are valoare pentru stabilirea predominantei simptomelor in stabilirea unui eventual tratament simptomatic ( ex. drenajul hidrocefaliei inaintea rezectiei tumorale ) precum si despre agresivitatea leziunii prin durata evolutiei tumorii ( crestere lenta sau rapida ).
Examinarea neuroimagistica complexa ne orienteaza asupra originii leziunii , raporturilor cu structurile vasculo-nervoase din vecinatate , extensia tumorii preponderent catre o anumita zona , dimensiunile tumorii precum si structura interna a acesteia sau tendinta la infiltrare a structurilor vecine , informatii care pot contribui la planificarea abordului chirurgical optim pentru a realiza o rezectie cat mai completa , sau din contra , abstinenta chirurgicala si optarea pentru o biopsie diagnosticata atunci cand riscul chirurgical este prea mare .
Diagnosticul imunohistochimic ne orienteaza catre originea germinala a tumorii si prin valorile nivelelor serice si LCR ale markerului putem corela informatii asupra naturii , diseminarilor LCR si prognosticul leziunii . Un diagnostic corest este cheia de succes a unui management terapeutic adecvat.Singurul diagnostic de certitudine este cel histo-patologic. In baza lui se pot decide tratamentele adjuvante atunci cand este necasar(radioterapie, chimioterapie) , precum si aprecierea prognosticului sau atitudinea in fata recidivelor tumorale .
Originalitatea lucrarii consta in expunerea exhaustiva a metodelor de tratament complex, atat chirurgical cat si adjuvant in leziunile de arie pineala, prin analiza statistica a simptomatologiei, complicatiilor si prognosticului in aceasta patologie precum si prin neuroimagistica expusa, bazata pe cazuistica recenta ceea ce dovedeste o permanenta actualizare a cunostintelor in domeniu cu date noi din literatura de specialitate .Urmarirea pe termen lung a cazurilor cu evaluarea prognostica la 5 ani de la momentul internarii demonstreaza preocuparea permanenta pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor in
122
conformitate cu cele mai noi metode si atitudini terapeutice . De asemenea , descrierea ampla si detaliata a abordurilor chirurgicale ale ariei pineale face din studiul da fata o adevarat monografie de referinta pentru neurochirurgia leziunilor pineale. Autorul compara permanent rezultatele studiului sau cu cele din literatura permitand autorului sa concluzioneze ca tratamentul proceselor expansive de arie pineala este extrem de complex, iar prognosticul depinde de respectarea unui algoritm de diagnosticare, tratament si atitudine terapeutica foarte bine stabilit . 19. COBREA NICOLETA SM 19 Titlul tezei: ASPECTE CLINICO BIOLOGICE EVOLUTIVE SI IMAGISTICE IN PATOLOGIA HEPATO-BILIARA A COPILULUI Autor: Cobrea Nicoleta Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu Data susţinerii publice: 14.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Evelina Moraru – U.M.F. Iasi Prof. Univ. Dr. Ioan Gherghina – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Dumitru Dragomir – U.M.F. Bucuresti Motivatia alegerii subiectului: consta in patologia copilului cu afectare hepatica (malformatii si boli genetice, hepatite virale etc.)
Obiective urmarite: cercetarea loturilor de hepatite cronice, ciroza hepatica, scleroza hepetice, chist hidatic, tumori hepatice. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): partea personala a adus date la zi din literatura de specialitate romana si straina. Partea personala a cuprins 230 de cazuri de hepatita cronica, 97 de ciroza, 53 de cazuri cu steatoza hepatica, 33 de cazuri cu chist hidatic, 10 cazuri de tumori hepatice. Aceste loturi au fost investigate, urmarikte si tratate in clinica a-II-a, a-III-a Pediatrie si Oncologie in spitalul Clinic de Copii Iasi, cu participarea d-nei doctorand. Concluzii/Originalitate: teza este valoroasa cu elemente de originalitate reiesite din studiul loturilor mari si ele ar constitui un esential pentru pediatrii practicieni. Doctoranda a fost confirmata ca doctor in Pediatrie de Comisia Mentionata. 20. BĂLAN LĂCRĂMIOARA SM 20 Titlul tezei: AGRESIUNE ŞI VICTIMOLOGIE INTRAFAMILIALĂ Autor: Bălan Lăcrămioara Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Scripcaru Data susţinerii publice: 17.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Cristian Curcă – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Dan Perju Dumbravă – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii temei: Această cercetare a fost iniţiată pornind de la următoarele aspecte: rata violenţei intrafamiliale a atins cote alarmante în societatea contemporană şi
123
funcţie de timp şi spaţiu tinde să devină un fenomen universal; contrastul evident existent între fenomenul violenţei intrafamiliale şi predicţia familiei bazată pe armonie, echilibru, afectivitate şi fidelitate; ,,criza familiei nucleare actuale” având in vedere multitudinea distorsiunilor, mutaţiilor, proliferărilor fără precedent a stilurilor de viaţă nenucleare, a neoformaţiilor familiale, a substitutelor maritale şi a simulacrelor familiale ; riscul major de transmitere transgeneraţională a agresivităţii intrafamiliale în familiile anomice, copiii încorporând valorile negative ale părinţilor, structurându-se astfel în personalităţi agresive, deviante. Obiectivele urmărite: Având ca punct de plecare aceste considerente,în acest studiu am încercat să surprind amploarea şi complexitatea fenomenului de agresivitate intrafamilială prin analiza cazurilor de violenţă într-un teritoriu delimitat, caracteristic şi altor zone ale ţării, pe o perioadă de 5 ani ( 2001-2005 ) precum şi a consecinţelor maligne pe care acest fenomen le determină asupra membrilor familiei cu conturarea unei adevărate tipologii victimale intrafamiliale.
Cercetarea s- a realizat pe trei secţiuni: I. Prima secţiune cuprinde analiza detaliată şi amplă a aspectelor legate de formele violenţei intrafamiliale, analiză realizată între anii 2001-2006 pe baza unui amplu chestionar cu 40 itemi adaptaţi condiţiilor cât mai concrete de viaţă a cuplurilor, chestionar adresat unui lot de persoane format din 250 femei şi 150 bărbaţi, lot ales aleator din populaţia generală dintr-un teritoriu delimitat,atât din mediul urban cât şi din mediul rural. II. A doua secţiune cuprinde analiza cazurilor de agresivitate intrafamilială într-un teritoriu delimitat realizată pe baza unui studiu populaţional pe o perioadă de 5 ani (2001- 2005) ce a vizat victimele agresiunilor intrafamiliale care s-au prezentat la Serviciul de Medicină Legală. III. A treia secţiune cuprinde analiza consecinţelor extreme ale violenţei intrafamiliale (homicidul conjugal, suicidul conjugal şi divorţialitatea) într-un teritoriu delimitat pe baza unui studiu populaţional realizat cu ajutorul datelor necroptice extrase din arhiva Serviciului de Medicină Legală Judeţean între anii 2001- 2006 şi a datelor furnizate de Poliţie, Parchet şi Tribunal Judeţean. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Acest studiu surprinde amploarea şi complexitatea fenomenului de agresivitate intrafamilială prin analiza cazurilor de violenţă într-un teritoriu delimitat, caracteristic şi altor zone ale ţării, pe o perioadă de 5 ani ( 2001-2005 ) precum şi a consecinţelor maligne pe care acest fenomen le determină asupra membrilor familiei cu conturarea unei adevărate tipologii victimale intrafamiliale.In cele peste 300 de pagini ale lucrării,dintre care aproximativ 80 pagini parte generală de la care autoarea pleacă pentru a conferi un caracter inedit, original, investigărilor sale în cele peste 200 pagini parte personală,se abordează exhaustiv problematica mai sus formulată ceea ce face din lucrare una din cele mai ştiinţifice şi complete abordări ale violenţei intrafamiliale. Concluzii/Originalitate: Violenţa intrafamilială nu se manifestă sub o singură formă ci ea se manifestă sub forme multiple.
Tipurile de violenţă definite de victimele intervievate ca fiind „cele mai grave" sunt in ordine:
‐ violenţa psihologică: pentru 71% dintre victimele bărbaţi şi 46% dintre victimele femei;
‐ violenţa fizică: pentru 43% dintre victimele femei, spre deosebire de doar 11% dintre victimele bărbaţi;
124
‐ violenţa socială este considerată drept cea mai gravă de către 13% dintre persoanele victime ale violenţei în familie, femei şi bărbaţi fără diferenţe semnificative.
‐ violenţa economică este considerată cea mai gravă de 4,2% dintre persoanele victime ale violenţei in familie.
‐ violenţa sexuală în familie este raportatăca fiind cea mai gravă doar de către femei (2,6%din populaţia generală).Nici o femeie în uniune consensuală nu raportează violenţă sexuală în familie.
‐ violenţa culturală este considerată ca fiind cea mai gravă de 0,5 % dintre persoanele intervievate, victime ale violenţei în familie.
Putem afirma că ajunsă la paroxism, conflictualitatea conjugală este precedată de o violenţă nemortală, dacă avem în vedere că la o medie anuală a crimelor de 20-25 din teritoriul delimitat, s-au solicitat 1900- 2000 de consultaţii medico-legale din care 13% sunt motivate de violenţa intrafamilială. In acest fel se poate afirma că la o crimă produsă prin violenţă intrafamilială revin aproximativ 9 certificate medico- legale cu leziuni traumatologice neletale.
Deşi violenţa conjugală se manifestă în multe cupluri, indiferent de vârsta pe care o au partenerii, ea pare legată în mod specific, de dificultăţile, crizele şi frustrările care caracterizează vârsta mijlocie, în special la femei la care incidenţa cea mai mare a agresiunilor intrafamiliale se întâlneşte la grupa de vârstă cuprinsă între 31-40 ani (33%), urmată de grupele de vârstă 41-50 ani şi grupa 21-30 ani. Cel mai redus număr de victime femei din mediul familial aparţin grupelor de vârstă sub 20 ani şi peste 70 ani.
Repartiţia pe grupe de vârstă a victimelor de sex masculin arată o valoare crescută la grupa de vârstă 61-70ani (17 %), faţetă tragică şi impresionantă a familiei anomice. In ceea ce priveşte omorurile conjugale,ele au cunoscut o incidenţă maximă la victimele de sex masculin la grupa de vârstă cuprinsă între 51-60 ani faţă de cele de sex feminin cu incidenţa maximă la grupa de vârstă cuprinsă între 61-70 ani vârste la care reacţia în faţa agresorului este minimă.
In ceea ce priveşte sinuciderile, grupa de vârstă cu cea mai mare incidenţă la bărbaţi este cuprinsă intre 41-50 ani (22%) iar la femei grupa de vârstă 51-60 ani (27%).
Din studiul efectuat se desprinde concluzia alarmantă că asistăm la o creştere spectaculoasă a violenţei intrafamiliale în formele ei agravante în mediul rural, la o schimbare a modului de viaţă ,a comportamentelor, a mentalităţilor, la dispariţia relaţiilor tradiţionale în rural.
Se constată că in timp ce agresiunile exercitate de partenerii de cuplu şi copiii acestora se reduc, cresc agresiunile exercitate de fraţi şi alte rude (ginere, noră). In cazul copiilor, aceştea ajunşi la vârstă adultă, de cele mai multe ori, experimentează modelele învăţate în copilărie în familia de origine. Se observă că soţiile sunt mult mai numeroase in calitate de victime decât in calitate de agresori. Este foarte important să se cunoască istoricul relaţiilor interpersonale intramaritale, frecvenţa şi evoluţia conflictelor conjugale în vederea evaluării potenţialului conflictogen al diadei maritale, stabilirea responsabilităţii fiecăruia, fie victimă sau agresor, la explicarea instalării distorsiunilor cuplului conjugal.
In ceea ce priveşte agenţii utilizaţi in cadrul agresiunilor intrafamiliale am constatat că pe parcursul celor şase ani am constatat o scădere continuă a interesului pentru folosirea agenţilor mecanici, care însă se menţin în topul preferinţelor agresorilor, aceşti agenţi fiind uşor înlocuiţi cu ceilalţi agenţi în special cei chimici.
Din analiza pattern-urilor lezionale produse in cadrul agresiunilor intrafamiliale in raport cu postura familială se poate observa că:
- cele mai frecvente agresiuni intrafamiliale se exercită de către soţi asupra soţiilor şi se obiectivează in primul rând prin traumatisme osteo-articulare;
125
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către soţii asupra soţilor se obiectivează in primul rând prin traumatisme ale globului ocular şi ale orbitei ;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către fii asupra mamelor se obiectivează in primul rând prin traumatisme ale globului ocular şi ale orbitei ;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către fiice asupra mamelor se obiectivează in primul rând prin traumatisme cranio- cerebrale;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către frate asupra altui frate se obiectivează in primul rând prin traumatisme ale globului ocular şi ale orbitei;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către ginere asupra soacrei se obiectivează in primul rând prin traumatisme osteo- articulare;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către noră asupra soacrei se obiectivează in primul rând prin traumatisme cranio- cerebrale;
Se poate observa că violenţa intrafamilială nu se reduce numai la conflicte intervenite între soţi , ci se extinde aproape la toate categoriile de rude din familia de origine sau la cea care rezultă ca urmare a unei căsătorii.
In cadrul omorului conjugal, după tipul leziunilor, traumatismele toracice, politraumatisme, traumatisme cranio-cerebrale, traumatisme cervicale.
Din datele furnizate de acest studiu se poate observa foarte clar că victimele evidente ale violenţei intrafamiliale sunt femeile care au suferit cel mai frecvent leziuni ce au necesitat de la 0 la 60 zile ingrijiri medicale , leziuni ce au vizat in special organele interne şi oasele membrelor.
Leziunile care au necesitat peste 60 zile au fost repartizate relativ egal ambelor sexe. Dintre leziunile care au necesitat peste 60 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în ordinea frecvenţei au fost: fracturile ambelor oase ale antebraţului produse în încercarea de apărare a victimei- fractura Pouteau-Coll , fracturile bimaleolare, fracturile de tasare coloana vertebrală, leziuni oculare (dezlipire de retină, luxaţie de cristalin) .
In concluzie, se poate afirma deci că o lume fără violenţă este o himeră şi micşorarea magnitudinii şi a costului acesteia trebuie să constituie o preocupare a întregii societăţi, a întregii lumi.
21. DUMITRIU IRINA LUCIANA SM 21
Titlul tezei: INTERRELAŢII ÎNTRE SISTEMUL RENINĂ – ANGIOTENSINĂ ŞI ALTE PRINCIPII BIOLOGIC ACTIVE ÎN TERITORIUL PULMONAR Autor: Dumitriu Irina Luciana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Petrescu Data susţinerii publice: 17.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Georgeta Mihalaş – U.M.F. Timisoara Prof. Univ. Dr. Marius Sabǎu – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Simona Mihaela Slǎtineanu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: sistemul renină-angiotensină (SRA) circulant are un rol binecunoscut în homeostazia circulatorie. Datele privind SRA s-au schimbat radical în ultimii 30 ani datorită descoperirii SRA locale în majoritatea ţesuturilor şi a extinderii efectelor biologice a Ang II. Acestea participă în procesul de reparare şi remodelare prin stimularea creşterii, diferenţierii şi sintezei matrixului în unele tipuri de celule mezenchimale. Astfel au apărut ţinte terapeutice legate de SRA şi identificarea unui polimorfism comun printre genele SRA a determinat studiul implicaţiilor acestui sistem în fiziologie şi patologie.
126
Obiective urmărite: studiul sistemului reninǎ-angiotensinǎ pulmonar atât din punct de vedere biochimic şi funcţional cât şi din punct de vedere al interacţiunii cu alte sisteme biologic active la nivelul teritoriului pulmonar, în condiţii fiziologice cât şi patologice. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea “Interrelaţii între Sistemul Renină – Angiotensină şi alte principii biologic active în teritoriul pulmonar” include o scurtă introducere în temă şi o parte generală, stadiul actual al cunoaşterii, care asigură suportul teoretic pentru partea personală. În capitolul intitulat „Stadiul actual al cunoaşterii” sunt prezentate pe larg actualităţi în biochimia şi fiziologia sistemului renină angiotensină sistemic, tisular şi intracelular. O atenţie deosebită este acordată Sistemului Renină Angiotensină local pulmonar, recent descris, ce poate influenţa patogeneza leziunilor pulmonare prin mecanisme multiple cum ar fi creşterea permeabilităţii capilare pulmonare, a tonusului vascular şi a activităţii fibroblastelor, precum şi reducerea duratei de viaţă a celulelor epiteliale. De asemenea sunt subliniate şi efectele pozitive ale inhibitorilor enzimei de conversie şi antagoniştilor receptorilor Ang II în atenuarea leziunilor pulmonare induse experimental. Cercetările personale cuprind studiul interacţiunii dintre SRA şi alţi factori biologic activi la nivel pulmonar pe vase pulmonare, bronhii sau ţesut pulmonar obţinute atât de la şobolani normali cât şi de la şobolani sensibilizaţi la ovalbumină prin metode experimentale diverse: miografie, serologie, histologie şi dozarea emisiilor de monoxid de azot. Prezentarea rezultatelor incepe prin descrierea efectelor şi metabolismului angiotensinelor la nivelul vaselor şi bronhiilor izolate. Studiul continuă cu aprecierea interacţiunilor dintre angiotensine şi alte principii biologic active la nivel pulmonar: oxid nitric, terbutalină, teofilină, endotelin, adenozină, gaze de eşapament produse de motorul diesel şi peptide liganzi ai receptorilor „orfani”. Au fost prezentate şi caracterizate nu doar efectele contractile ale angiotensinelor ci şi căile specifice de metabolizare atât la şobolanii normali cât şi la cei sensibilizaţi. Rezultatele obtinute au arătat că nu doar Ang II dar şi celelalte peptide angiotensinice studiate au efecte bronhoconstrictoare si vasoconstrictoare amplificate semnificativ de sensibilizarea si provocarea antigenică. De asemenea, şi Ang II sintetizată local în peretele bronşic sau vascular din Angiotensinogen sau Ang I are efecte constrictoare. De altfel, amplificarea bronho- şi vasoconstricţiei induse de Aogen şi Ang I în aceste condiţi experimentale se datorează şi creşterii sintezei locale (în peretele bronşic şi, respectiv vascular) de Ang II mediată de chimază. Deosebit de interesante sunt datele obţinute prin dozarea serică a IgE, aprecierea celularităţii lichidului de lavaj bronho-alvelolar şi studiul histologic al morfologiei pulmonare la şobolani normali versus şobolani sensibilizaţi. Aceste studii au relevat efectele anti-inflamatorii ale blocanţilor SRA (losartan, captopril) administraţi pe cale generală (gavaj) susţinând posibilitatea utilizării acestora în tratamentul anumitor pacienţi cu afecţiuni pulmonare obstructive. Atât Ang II cât şi Ang I stimulează bronhoconstricţia indusă de Ach şi reduc efectele relaxante ale terbutalinei. Aceste efecte ale angiotensinelor sunt amplificate de sensibilizarea şi provocarea antigenică, adenozină şi endotelin şi inhibate de teofilină şi oxid nitric sintetizat local. Datele obţinute demonstrează faptul că există multiple interacţiuni între sistemul angiotensinelor şi sistemul peptidelor liganzi ai receptorilor orfani la nivelul contracţiei musculaturii netede bronşice. Descrieri ale acestor interacţiuni sunt aproape inexistente în literatura de specialitate deşi fiecare dintre cele două sisteme prezintă efecte importante individuale asupra funcţiei pulmonare. Concluzii (la teză)/Originalitate: ‐ Angiotensinele, inclusiv cele sintetizate de catre SRA locale din bronhii sau vase
pulmonare au efecte bronho- si vasoconstrictoare;
127
‐ Angiotensina II, precum si precursorii acesteia amplifica efectele bronhoconstrictoare ale acetilcolinei si inhiba bronhorelaxarea terbutalin-indusa; ‐ Blocarea activarii sistemului renina angiotensina local - pulmonar la sobolanii
sensibilizati reduce hiperreactivitatea bronsica, vasoconstrictia, inflamatia si remodelarea pulmonara; ‐ La sobolanii sensibilizaţi, teofilina amplifică efectele bronhodilatatoare ale
terbutalinei, atat direct cat si prin reducerea actiunilor inhibitoare ale angiotensinei II, date ce sprijina utilizarea teofilinei ca adjuvant în terapia bolilor pulmonare obstructive; ‐ Sinteza locala de oxid nitric (ce scade odata cu varsta) reduce bronhoconstrictia indusa
angiotensina II; ‐ Desi nu modifica semnificativ efectele bronhoconstrictoare ale angiotensinei II gazele
de esapament produse de motoarele diesel pot amplifica bronhoconstrictia determinata de provocarea antigenica; ‐ Prin stimularea nitric oxid sintazei constitutive apelinul poate reduce
hiperreactivitatea bronsica; 22. EVA IULIANA SM 22 Titlul tezei: APORTUL IMAGISTICII ÎN EXPLORAREA MORFODINAMICÃ A ARTICULATIEI TEMPOROMANDIBULARE NORMALE SI PATOLOGICE Autor: Eva Iuliana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu Data susţinerii publice: 18.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Buruian – U.M.F. Târgu Mureş Prof. Univ. Dr. Silviu Sfrângeu – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Dan Gogălniceanu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Bolile articulaţiei temporomandibulare constituie o problemă globală de sănătate datorită simptomatologiei craniofaciale importante. Eforturile privind perfecţionarea modalităţilor de explorare clinică, cât şi metodologia de investigare imagistică, vizează obţinerea unor rezultate semnificative pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi adoptarea unui tratament eficient. În cadrul unui protocol diagnostic şi terapeutic este important a se cunoaşte avantajele şi limitele fiecărei metode. Estimarea acestor parametrii poate stabili o secvenţialitate judicioasă a investigaţiilor, cu repercusiuni asupra interpretării atitudinii de abordare a cazului. Este necesară cunoaşterea corelaţiilor care există între modificările radiografice ale articulaţiei temporomandibulare şi rezultatele investigaţiilor moderne (prin computertomografie şi rezonanţă magnetică) la pacienţii care se prezintă pentru diferite simptome la nivelul acestei regiuni. Obiective urmărite: 1. Mi-am propus aprecierea prevalenţei afecţiunilor articulaţiei temporomandibulare pe un lot de studiu. Având în vedere necesitatea confirmării cât mai exacte a rezultatelor imagistice prin soluţia terapeutică, au fost cuprinşi în acest demers pacienţii Clinicii de Chirurgie Oromaxilofacială Iaşi. 2. Următorul obiectiv l-a constituit identificarea, gruparea şi analizarea tipurilor morfopatologice lezionale prezente în grupul studiat. 3. Am avut ca scop aprecierea imagistică a articulaţiei temporomandibulare normale în cadrul examinărilor radiologice clasice, helical CT şi rezonanţă magnetică efectuată pe aparatură low field.
128
4. Am avut în vedere evaluarea aportului radiologiei convenţionale în studiul patologiei prezentate. 5. Am dorit stabilirea locului investigaţiei helical CT în raport cu cazuistica şi cu rezultatele investigaţiilor radiologice. 6. Mi-am propus abordarea semiologiei patologiei articulaţiei temporomandibulare în cadrul investigaţiei efectuate cu aparatură de rezonanţă magnetică low field. 7. Este necesară precizarea aportului investigaţiei prin rezonanţă magnetică cu aparatură low field în evaluarea cazurilor din studiu, în conjuncţie sau succesiune cu investigaţiile radiologice clasice şi examinările helical CT. 8. Am intenţionat stabilirea unui protocol investigaţional secvenţial viabil pentru cuantificarea pacienţilor cu patologie a articulaţiei temporomandibulare. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): In partea I-a a lucrării, debutul expunerii cuprinde obiectivul şi motivaţia alegerii temei de studiu (cap.I), folosind un lot de pacienţi furnizat de Clinica de chirurgie OMF a UMF Iaşi, la care explorarea imagistică a fost realizată de autoare. Cele 8 obiectiye propuse de autoare se fmalizează pe parcursul lucrării.
Revederea bazelor anatomice şi a anatomiei fimcţionale a ATM (cap.II) a fost necesară înainte de abordarea diagnosticului radioimagistic. Noţiunile de embriologie şi anatomie sunt explicit prezentate, oferind suportul morfologc al imaginii radiologice, care depăşeşte, prin tehnicile actuale, cu mult informaţia strictă despre piesele osoase, ca în radiologia clasică.
Capitolul III descrie morfodinamica ATM bazându-se pe cele mai recente şi analitice studii, folosind o bibliografie de ultimă oră, corelând anomaliile morfologice cu tulburările dinamice. Explorarea imagistică clasică şi modernă a ATM face obiectul capitolului IV. Prin înlocuirea cu noile metode imagistice de explorare, autoarea descrie unele tehnici care au facut epocă şi care rămân în istoria radiologiei, majoritatea fiind consacrate prin eponime. Prin aceasta, se recunoaşte ingeniozitatea şi eforturile autorilor care le-au imaginat, unele din tehnici fiind folosite, încă, în laboratoarele mai puţin dotate. în schimb, autoarea a avut şansa de a dispune şi de noile metode de explorare a ATM, incluzând aici tomografia biaxială, ortopantomografia cu derivatele sale (ATM gură închisă/gură deschisă şi radiografia comparativă a ATM în două planuri perpendiculare), alături de computertomografie şi IRM, metode folosite în elaborarea tezei.
Interesul pentru subiectul lucrării de doctorat a apărut prin experienţa deja acumulată de autoare în domeniul explorării imagistice în ATM patologică. Capitolul V trece în revistă datele de patologie pe afecţiuni de diferite etiologii, care le găseşte în portofoliul cazuistiii cercetate. Se trece în revistă simptomatologia clinică şi suportul morfopatologic.
Autoarea, radiolog-imagist, demonstrează, în această primă parte a tezei, o bună cunoaştere a domeniului patologiei abordate şi creează baza de discuţii pentru cercetările proprii ce urmează.
In partea personală a tezei (capitolele VI-IX) debutează cu prezentarea Materialului şi Metodei folosite în explorarea imagistică a cazuisticii personale, prezentând, în capitolul VI, aparatura radioimagistică de care a dispus.. Această descriere este imoportantă din punct de vedere ştiinţific, ştiind că rezultatele obţinute sunt dependente de performanţa fiecărui aparat aflat din dotare. O bună cunoaştere a posibilităţilor tehnice a aparaturii din dotare (de categorie medie, dar superioară multor unităţi radioimagistice) i-a dat posibilitatea, autoarei, de a standardiza unele examene, pentru a avea interpretări superpozabile în timp. Se descrie computertomograful GE-HiSpeed Dx/I helical şi
129
materialele de contrast, tehnica de examinare folosită (cu descrierea unor particularităţi sezizate de exploratoare în timpul achiziţiilor imaginilor, constituind o experienţă transmisibilă specialiştilor cu mai mică experienţă); aparatul PICKER OUTLOOK PROVIEW de 0,23T (low field) şi' metodele folosite de obţinere a imaginilor, prin adaptarea la specificul ATM (aport important al lucrării pentru laboratoarele dotate cu low-field).
Cazuistica investigată (633 de cazuri) prezentată în capitolul VII demonstrează prevalenţa traumatismelor ATM (97 %) care au fost investigate radiologic. La o mare parte din cazuri, examenul nu a evidenţiat leziuni ale ATM. Examenele pozitive au fost dominate de fracturi subcondiliene, studiate, după caz, atât prin radiografîi clasice, cât şi prin secţiuni CT (inclusiv reconstrucţii 3D). Imaginile ce însoţesc cazurile prezentate sunt sugestive, atât pentru diagnostic, cât şi pentru valoarea fiecărei metode radiologice, în parte. Pe loturi mai mici, s-au studiat luxaţiile ATM, artritele şi artrozele temporomandibulare (folosind, după caz, toată gama de investigaţii imagistice, atât pentru stabilirea cât mai corectă a diagnosticului, cât şi în scop de cercetare, pentru ierarhizarea metodelor, ţinând seama şi de raportul cost/eficienţă).
Un subcapitol important este cel rezervat anchilozelor, urmare a celor mai variate cauze, la care cercetătoarea a folosit cele mai adecvate examene morfo-dinamice, atât pre-cât şi postoperator. Patologia tumorală a ATM a putut fi studiată numai în două cazuri, dată fîind raritatea ei. Cazurile au fost examinate complex, autoarea coroborând datele clinice cu datele morforadiologice şi fimcţionale, examenul CT fîind cel care a adus cea mai bogată informaţie. Imaginile ce însoţesc cazuistica sunt deosebit de edificatoare .
In capitolul VIII, se discută rezultatele cercetării pe diferitele cadre nozologice al patologiei ATM, cu referire la aportul imagisticii. Se descrie o semiologie radiologică constatată pe parcursul investigaţiilor, fiecare semn fiind mai evidenţiat printr-o anume metodă sau tehnică imagistică. In cadrul fiecărei patologii, autoarea caută să schiţeze un anumit algoritm al investigaţiilor imagistice.
Concluzii (la teza)/Originalitate: Bogatele discuţii pe marginea rezultatelor obţinute justifîcă, pe deplin, concluziile finale (cap.IX). Reţinem: • Explorarea imagistică a ATM este esenţială în precizarea diagnosticului şi elaborarea planului terapeutic, precum şi pentru controlul postterapeutic. • Noile metode şi tehnici imagistice deschid noi posibilităţi de investigaţie, dar trebuie de depus un efort în adaptarea lor la investigaţia ATM. • S-a putut demonstra valoarea analitică, pentru anatomia ATM, a examenului computertomografic helical CT imislice, aflat în dotarea cercetătoarei, iar aplicaţiile la patologia atticulaţiei au fost completate cu reconstrucţii 3D. • S-a investigat exploarea (reciproc complementară) a ortopantomografiei cu CT sau a CT cu IRM în afecţiunile părţilor neosoase ale ATM.
Aportul original al tezei poate fi sumarizat astfel: ‐ Verifică şi confirmă posibilitatea explorării ATM cu aparatură IRM low fleld, în laboratoarele ce nu beneficiază de aparatură mai performantă. ‐ Descrie semiologia imagistică, comparativ, pe fiecare categorie de explorare. ‐ A stabilit o serie de artificii tehnice pentru creşterea fiabilităţii fiecărei metode folosite. ‐ A reuşit a ierarhiza metodele imagistice, cu propunerea unor algoritmi, în raport cu patologia abordată, dar şi cu optimizarea raportului cost/eficienţă.
130
23. NEAGU RALUCA SM 23 Titlul tezei: APORTUL CHIRURGIEI IN CADRUL TRATAMENTULUI INTEGRAT MULTIMODAL AL METASTAZELOR GANGLIONARE CERVICALE Autor: Neagu Raluca Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu Data susţinerii publice: 22.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorel Zainea – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ionel Comşa – Univ. „Ovidius” Constanta Conf. Univ. Dr. Mihail Dan Cobzeanu – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii temei : Metastazele ganglionare cervicale insotesc numeroase localizari ale bolii canceroase la nivelul cailor aerodigestive superioare sau ale unor organe evocatoare.
Dat fiind faptul ca prezenta metastazelor ganglionare cervicale – este in general un factor defavorabil in evolutia bolii, tratamentul multifunctional are o importanta deosebita pentru evolutia ulterioara a bolii.
In cadrul acestui tratament multimodul abordul chirurgical isi are importanta deosebita si la ora actuala .
Obiective urmarite: In cadrul tezei – este scoasa in evidenta importanta tratamentului chirurgical pentru imbunatatirea prognosticului bolnavilor ce prezinta metastaze ganglionare cervicale .
Subiectul tezei este de o importanta majora si de actualitate cu toate ca s-au imbunatatit , in mod simtitor , alte metode de tratament cum sunt radioterapia si chimioterapia . In unele forme de cancer al cailor aero digestive superioare cu metastaze ganglionare mici , se poate utiliza in exclusivitate radiochimioterapia , insa in adenopatiile mai mari locul chirurgiei ramane important. Din experienta clinicii noastre ai concordanta cu datele din literatura , in unele localizari ale bolii canceroase se practica evidarea ganglionade principiu pentru a preintampina aparitia metastazelor ganglionare . Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat : In colaborarea lucrarii doctoranda a utilizat 259 de indici bibliografici si a studiat cazuistica Clinicii ORL – Spitalul « Sf. Spiridon » Iasi pe o perioada de 10 ani ( 1997 – 2006) , incat a putut elabora concluzii pertinente la rolul actual al evidarilor ganglionare cervicale in tratamentul multimodal al localizarii bolii cenceroase in sfera otorinolaringologiei. Partea generala cuprinde 7 capitole in care sunt prezentate date referitoare la anatomia si fiziologia sistemului limfatic, importanta celor 6 regiuni in …. chiruirgical, modificarile anatomo-patologice si imunohistochimice intalnite in metastazele ganglionare cervicale , incidenta metastazelor , diagnosticul clinic si histopatologie de metastaza, mijlocele moderne utilizate , importanta actului chirurgical in definirea diagnosticului. Se insista asupra metastazelor ganglionare cervicale cu punct deplecare necunoscut. In finalul partii generale sunt trecute in revista principiile de tratament utilizate in metastazele ganglionare cervicale insistandu-se asupra aparatului chirurgical . Partea personala cuprinde intr-un prim capitol date referitoare la lotul de bolnavi studiati, tipurile de interventii chirurgicale efectuate in Clinica ORL a Spitalului « Sf. Spiridon » Iasi.
131
In capitolele urmatoare face referiri la modalitatile de explorare clinica si paraclinica a tumorilor si matastazelor ganglionare secundare, valoarea examenului histopatologic, schimbarea denumirilor interventiilor chirurgicale si adaptarea lor dupa Comitetul American pentru Chirurgia Capului si a Gatului si oncologie.
Intr-un alt capitol se face referiri la complicatile ce pot aparea dupa efectuarea evidarilor ganglionare . In ultimul capitol al partii personale se insista asupra momentului si tipului de interventie chirurgicala ce se aplica individualizat de la caz la caz. Concluzii/Originalitate : Concluziile sunt pertinente trecute prin prisma vederilor actuale oncologice. Originalitatea consta in faptul ca in urma studiului efectuat, s-au putut concretiza niste jaloane referitoare la tipul si momentul interventiei chirurgicale asupra metastazelor ganglionare cervicale. 24. VESA DOINIŢA SM 24 Titlul tezei: DIFICULTĂŢI DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT, ÎN COMPLICAŢIILE ENDOCRANIENE ALE SUPURAŢIILOR OTOMASTOIDIENE Autor: Vesa Doiniţa Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu Data susţinerii publice: 22.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorel Zainea – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ionel Comşa – Univ. „Ovidius” Constanta Conf. Univ. Dr. Mihail Dan Cobzeanu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegrii subiectului:Tema de referinţă a lucrării abordează dificultăţile diagnosticului şi tratamentului în complicaţiile endocrine ale supuraţiilor otomastoidiene. Abordarea unui subiect atât de amplu este o idee seducătoare ţinând cont de problematica ce o implică gravele complicaţii endocraniene şi nu în ultimul rând de problematica iscată de colaborarea mai multor specialităţi: neurochirurgie, ORL, imagistică.
Motivaţia alegrii subiectului a fost reprezentată de: A. Cazuistica serviciului ORL a Spitalului de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi privind complicaţiile endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene. Din această cazuistică în ultimii 20 ani rezultă utilitatea abordării acestei teme. B. Tratamentele de specialitate, articolele, comunicările nu cuprind în mod exhaustiv posibilităţile şi limitele implicării specialistului O.R.L. lucru care denotă posibilitatea dezvoltării acestei teme abordate. C. Posibilitatea asocierii metodelor de diagnostic şi tratament ce ţin strict de specialitatea O.R.L. cu metode de diagnostic şi tratament neurochirurgical. De exemplu: Abord chirurgical temporal prin peretele superior atical; Abord concomitent neurochirurgical şi ORL otic şi endocranian Obiectivele urmărite au fost: � Codificarea riguroasă a tipurilor de complicaţii endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene � Determinarea spectrului tehnicilor de diagnostic şi tratament chirurgical a acestora � Procedee originale ce derivă din experienţa serviciului ORL pentru care există antecedente.
132
� Evaluarea, codificarea riguroasă a rezultatelor vitale şi/sau funcţionale. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza de doctorat elaborată constituie un studiu amplu privind identificarea dificultăţilor de diagnostic şi tratament ale supuraţiilor endocraniene otogene, aspect ce rămâne un punct nevralgic în patologia O.R.L. şi neurochirurgicală atât prin mortalitatea încă ridicată cât şi prin numeroasele sechele postoperatorii, de multe ori grave.
Cu toate mijloacele moderne de diagnostic neurochirurgical, de anestezie şi terapie intensivă, antibioterapie şi corticoterapie, abcesele cerebrale rămân încă un punct nevralgic al patologiei O.R.L. şi chiar neurochirurgicale atât prin dificultăţi de diagnostic şi mortalitate ridicată, cât şi prin numeroasele sechele postoperatorii, de multe ori grave.
Din vasta literatură romană şi străină cercetată în lucrare sunt prezentate în cadrul bibliografiei, în mod selectiv numai 249 din lucrările studiate, fiind menţionate în principal lucrări foarte actuale, dar şi lucrări de bază în domeniul. Pe baza acestei bibliografii selective, doctoranda a realizat o excelentă punere la punct a problemelor legate de complicaţiile endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene, insistând asupra dificultăţilor de diagnostic şi tratament.
Studiul s-a bazat pe existenţa unei experienţe bogate şi pe preocupările şi eforturile permanente în cadrul secţiei de O.R.L pe o perioadă de 10 ani (1995-2005) dorindu-se a fi o bază pentru aprofundări şi observaţii ulterioare.
O importanţă deosebită a fost acordată colaborării între otolaringolog, neurolog şi neurochirurg pentru descoperirea precoce a semnelor de afectare cerebrală, având în vedere şi posibilitatea asocierii metodelor de diagnostic şi tratament ce ţin strict de specialitatea O.R.L. cu metode de diagnostic şi tratament neurochirurgical cum ar fi de exemplu abordul chirurgical temporal prin peretele superior atical şi abordul concomitent neurochirurgical şi ORL otic şi endocranian.
Un loc important a fost acordat codificări riguroase a tipurilor de complicaţii endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene determinându-se în acelaşi timp spectrul tehnicilor de diagnostic şi tratament chirurgical a acestora. S-a realizat totodată evaluarea şi codificarea riguroasă a rezultatelor vitale şi/sau funcţionale.
Doctoranda elaborează concluziile lucrării pe o bogată cazuistică, 233 de cazuri, selecţionate din Clinica O.R.L. a Spitalului Clinic de Urgenţă din Galaţi dintr-un număr total de 318 cazuri de supuraţii endocraniene de diferite etiologii, într-un interval de 10 ani (1995-2005), cazuri ce au fost diagnosticate, tratate, operate sau verificate necroptic.
Teza de doctorat este structurată după criterii ştiinţifice şi se înscrie în aria investigaţiilor de mare importanţă aceasta fiind abordată în două părţi, partea generală care cuprinde 5 capitole şi respectiv partea personală structurată în patru părţi distincte bazânduse pe 249 titluri bibliografice. Concluzii (la teza)/Originalitate: Pe tot parcursul părţii personale s-a realizat o comparare între stadiul actual al cercetării pe plan naţional şi internaţional ce a permis stabilirea unor concluzii pertinente.
Cu un pronunţat caracter de originalitate a fost cercetarea exhaustivă a tratamentelor de specialitate, articolele şi comunicările actuale pe această temă nu cuprind o abordare completă a posibilităţilor şi limitelor implicării specialistului O.R.L. lucru care denotă posibilitatea dezvoltării acestei problematici.
Cercetarea remarcă deasemenea recrudescenţa brutală a patologiei studiate în ultimii 10 ani, aspect justificat de faptul că în ultimii 33 ani de existenţă a serviciilor O.R.L. şi Neurochirurgie în Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi s-au înregistrat, tratat şi necropsiat un total de 521 cazuri cu supuraţii endocraniene otogene. S-a remarcat creşterea
133
semnificativă a incidenţei cazurilor cu supuraţii endocraniene în perioada 1972 – 2005 în Spitalului de Urgenţă Galaţi, explicaţia este dată pe de o parte de creşterea populaţiei paupere dar şi de îmbunătăţirea metodelor de diagnostic precoce.
O importanţă similară s-a acordat evidenţierii faptului că deşi în prezent sunt utilizate mijloace moderne de diagnostic, anestezie şi terapie intensivă, de antibioterapie şi corticoterapie, complicaţiile supurative endocraniene otogene suscită frecvent probleme de diagnostic şi tratament, rămânând un punct nevralgic în patologia O.R.L. şi neurochirurgicală atât prin mortalitatea încă ridicată cât şi prin numeroasele sechele postoperatorii, de multe ori grave.
Considerentele doctorandei privind importanţa colaborării între otolaringolog, neurolog şi neurochirurg pentru descoperirea precoce a semnelor de afectare cerebrală sunt deosebit de importante. Se menţionează de asemenea faptul că meningitele, encefalitele, trombozele de sinus lateral şi cavernos, abcesele cerebrale, empiemele de orice fel sunt complicaţii grave, greu de tratat care necesită efort ştiinţific, fizic dar şi financiar.
Cercetarea remarcă faptul că otomastoiditele cronice supurate şi mai ales cele reacutizate reprezintă forma redutabilă de determinare a complicaţiilor endocraniene. Otomastoiditele operate sunt responsabile în cele mai multe cazuri de abcese cerebrale şi aceasta deoarece evidarea petromastoidiană a fost practicată când determinarea infecţioasă cerebrală se produsese şi eventual abcesul cerebral era constituit. Trebuie semnalată concluzia doctorandei potrivit căreia greutatea diagnosticului o reprezintă faza de constituire a complicaţiei; de exemplu până la constituirea abcesului subarahnoidian cu pereţi proprii şi cu simptome bine definite acesta trece prin stadiul de efuziune, apoi de empiem şi abia după aceea în stadiul de abces cu pereţii bine constituiţi.
Analizând abcesul extradural este remarcată dificultatea diagnosticul clinic deoarece majoritatea abceselor extradurale sunt frecvent asimptomatice (mai mult de 95% din cazuri). Se menţionează concluzia potrivit căreia uneori abcesul extradural nu este diagnosticat nici măcar intraoperator, iar diagnosticul clinic depinde de foarte mulţi factori: forma şi numărul abceselor, stadiul evolutiv, vârsta pacientului, virulenţa germenilor, antibioterapia anterioară.
Un alt aspect prezentat, de o deosebită importanţă, a fost dificultatea de diagnostic atunci când o complicaţie endocraniană ce însoţeşte otomastoidita cronică este silenţioasă şi se descoperă de multe ori în timpul intervenţiei de evidare timpanomastoidiană. şi atunci când apar asocieri de procese patologice; de exemplu când o tromboză de sinus lateral se combină şi cu septicemie, mastoidită exteriorizată sau alte complicaţii endocraniene.
Urmărirea cazurilor a permis doctorandei evidenţierea caracteristicilor ce pot fi asociate cu un prognostic excelent în supuraţiile endocraniene otogene acestea fiind: vârstă tânără, absenţa modificărilor neurologice severe la prezentare, absenţa bolilor asociate.
Rezultatele indică faptul că pacienţii care la prezentare au semne de herniere au o rată a mortalităţii de la început de 50%.
În final se apreciază importanţa patologiei prezentate remarcându-se numărul mic de maladii cronice în O.R.L. care să pună atâtea probleme de diagnostic şi tratament (de aici şi dificultăţile) ca otita medie cronică supurată. Numai experienţa practică în decursul multor ani, evaluarea atentă a fiecărui caz clinic, cercetarea sistematică, complexă clinic, radiologia funcţională şi microbiologică pot aduce în prim plan varianta finală de atitudine terapeutică adecvată a fiecărui caz.
Trebuie remarcat în mod deosebit stilul clar şi concis al expunerii cu numeroase exemplificări grafice, fiecare capitol din partea personală putând constitui o entitate aparte. Concluziile lucrării care reprezintă o excelentă punere la punct cu datele cele mai actuale din domeniu a unei problematicii de importanţă majoră pentru complicaţiile supurative
134
endocraniene otogene, reprezintă un îndreptar util pentru activitatea practică de diagnostic şi tratament, rămânând un punct nevralgic în patologia O.R.L.
Teza de doctorat reuşeşte fără îndoială să convingă şi să se impună prin contribuţiile originale aduse de autoare într-un domeniu deosebit de complex în planul cercetării abordate, bazându-se pe o vastă iconografie şi un mare volum bibliografic. 25. FEDULOV DOINA SM 25 Titlul tezei: MMEENNIINNGGIITTAA SSTTAAFFIILLOOCCOOCCIICCĂĂ DDOOBBÂÂNNDDIITTĂĂ ÎÎNN CCOOMMUUNNIITTAATTEE.. AASSPPEECCTTEE EEPPIIDDEEMMIIOOLLOOGGIICCEE,, PPAATTOOGGEENNIICCEE,, CCLLIINNIICCOO--EEVVOOLLUUTTIIVVEE ŞŞII TTEERRAAPPEEUUTTIICCEE Autor: Fedulov Doina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihalache Doina Data susţinerii publice: 25.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Neguţ Marian – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Streinu Cercel Adrian – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Luca Vasile – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Meningita stafilococică dobândită în comunitate, în raport cu alte meningite bacteriene se întâlneşte cu incidenţă relativ redusă. Infecţia poate fi întâlnită la orice vârstă, fără predicţie, deşi în unele statistici se constată o pondere mai mare a meningitei la copii. Am dorit să verificăm acest concept. Obiective urmarite: Materialul studiat a fost analizat din punct de vedere: epidemiologic; al simptomelor şi semnelor clinice în funcţie de cele două mecanisme patogenice implicate în meningita stafilococică comunitară: primitivă şi secundară; al diagnosticului bacteriologic şi evoluţiei în timp a sensibilităţii şi rezistenţei stafilococilor implicaţi; al complexităţii terapiei, insistându-se asupra diferitelor scheme terapeutice etiotrope; analiza cauzelor de deces. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Meningita stafilococică dobândită în comunitate cu toate că are o incidenţă redusă în raport cu alte meningite bacteriene, reprezintă o neuroinfecţie severă indusă de evoluţie însoţită uneori de complicaţii redutabile, dificultate terapeutică determinată de creşterea frecvenţei tulpinilor rezistente la antibioticele antistafilococice clasice şi în ultimul timp şi la cele actuale, rată ridicată de mortalitate.
Prima parte a tezei ce constituie Stadiul Cunoaşterii este alcătuită din 8 capitole şi în care doctoranda a reuşit să sintetizeze datele referitoare la: • Caracteristicile microbiologice ale stafilococilor; • Mecanismul şi epidemiologia rezistenţei la antibioticele antistafilococicce, incidenţa acesteia în funcţie de zona geografică şi tipuri de tulpini Meti-R; • Complexitatea mecanismului fiziopatologic al meningitei şi manifestările clinice în funcţie de mecanismul patogenic; • Diagnosticul de laborator; • Consideraţii teoretice şi practice asupra terapiei cu antibiotice şi antiinflamatoare de tip cortizonic, precum şi terapia ţintită utilizând diferite scheme terapeutice.
Contribuţiile Proprii reflectă prin rezultatele obţinute eforturile depuse de doctorandă. Aceasta a doua parte a tezei cuprinde 5 capitole (IX-XII).
135
Capitolul IX marchează începutul Contribuţiilor Personale şi este structurat în 4 subcapitole. În primul doctoranda prezintă lotul de bolnavi luaţi în studiu şi care totalizează 87 de cazuri de meningită stafilococică dobândită în comunitate internate în Clinica de Boli Infecţioase Iaşi în perioada 1.01.1977 – 1.03.2007. Lotul este analizat din punct de vedere a caracteristicilor epidemiologice şi demografice, remarcându-se existenţa tendinţei de descreştere a cazuisticii de la 13 bolnavi / an până la 1 bolnav / an, participarea copiilor cu 31,6% din cazuri şi predominanţa sexului masculin. În următorul subcapitol doctoranda analizează simptomele şi semnele clinice în meningita stafilococică comunitară pe loturi de bolnavi în funcţie de mecanismul patogenic. În funcţie de acest criteriu delimitează un lot de 27 bolnavi cu meningită stafilococică primitivă şi altul de 60 de pacienţi cu meningită secundară septicemiei (46 cazuri), infecţiei localizate în sfera ORL (7 cazuri) şi abcesului spinal (7 cazuri).
Cele 27 meningite stafilococice primitive au prezentat un sindrom infecţios şi meningian în 77,87% şi respectiv 90% din cazuri, la care s-au asociat cel neurologic (14,8%), encefalitic (44,4%) şi de hipertensiune intracraniană (40,7%).
Meningita stafilococică secundară septicemiei a totalizat 46 de cazuri (76,7%). În raport cu debutul septicemiei, meningita s-a manifestat la 11 bolnavi (23,9%) concomitent cu apariţia bolii sistemice, sindromul meningian fiind bine exprimat, alţi 18 pacienţi (39,1%) au dezvoltat meningita în prima săptămână de boală, fenomenele encefalitice primând, iar următorii 17 bolnavi (37,0%), la care componenta algică a fost pe primul plan, au dezvoltat meningită între a 8-a şi a 21-a zi. Din cele 7 cazuri secundare abcesului spinal, numai trei au prezentat sindrom meningian bine exprimat, asociat celor 3 sindroame caracteristice acestei infecţii localizate: infecţios, neurologic şi algic. Şapte bolnavi au dezvoltat meningită secundară infecţiei localizate în sfera ORL, sindromul meningian şi encefalitic a fost prezent în toate cazurile.
În următorul subcapitol doctoranda analizează etapele diagnosticului meningitei stafilococice.
Doctoranda, în următorul subcapitol analizează comportarea celor 87 tulpini de stafilococ faţă de substanţele antimicrobiene.
Pentru a avea o perspectivă asupra caracteristicilor stafilococilor şi a sensibilităţii acestora la antibiotice în diferiţi ani ai studiului programat, au fost grupate tulpinile în 3 decade.
În prima decadă (1977-1987) au fost analizate 45 tulpini de stafilococ; acestea aveau o marcată sensibilitate faţă de antibioticele clasice (rifampicină, trimetoprim+sulfametoxazol, cloramfenicol, kanamicină, eritromicină). Totuşi apare un semnal de atenţionare, prin apariţia a 30% din tulpinile de S. coagulază negativ rezistente la cloramfenicol.
În următoarea decadă (1988-1998) alte 19 tulpini de stafilococ sunt testate, remarcându-se o scădere a sensibilităţii faţă de substanţele antistafilococice clasice. Astfel, sensibilitatea la oxacilină, rifampicină, lincomicină, coboară sub 73%, iar faţă de eritromicină, cloramfenicol şi kanamicină se situează în jur de 40%. Deci au suferit o scădere cu 10-20% comparativ cu prima decadă. Faţă de ceftriaxonă, ofloxacină şi sulbactam+ampicilină sensibilitatea se apropie de 100%.
În perioada 1999-2007 au fost testate 23 tulpini de stafilococ constatându-se o scădere netă a sensibilităţii faţă de antibioticele clasice, o menţinere a sensibilităţii faţă de rifampicină şi cloramfenicol cu cea din decada anterioară, faţă de ceftriaxonă, ofloxacină şi sulbactam+ampicilină sensibilitatea se situează între 87-83%. Faţă de vancomicină şi ciprofloxacină toate tulpinile au fost sensibile.
136
Capitolul X este dedicat tratamentului meningitei stafilococice, insistându-se asupra complexităţii şi adaptării fiecărui caz în parte având în vedere particularităţile patogenice, de vârstă, de teren, de toleranţă medicamentoasă, de chimiosensibilitatea stafilococului cauzal şi de posibilitate terapeutică a momentului respectiv.
În meningita stafilococică primitivă şi secundară infecţiilor localizate au fost utilizate variate scheme terapeutice, până în 1992 utilizându-se antibioticele antistafilococice clasice (rifampicină+ cloramfenicol, gentamicină pe cale generală+gentamicină intratecal+ cloramfenicol, oxacilină+ cloramfenicol), ulterior vancomicină+ chinolone sistemice, vancomicină+ rifampicină, ceftriaxonă. Eficienţa terapeutică s-a remarcat în rândul schemelor terapeutice actuale, unde nu s-a înregistrat nici un deces.
Eficienţă au avut schemele terapeutice care au asociat vancomicinei, ciprofloxacina sau rifampicina. Terapia antiinflamatoare a fost folosită la 30 de bolnavi cu componentă encefalitică, cu o durată de 7-10 zile. Treisprezece bolnavi cu meningită stafilococică secundară septicemiei au dezvoltat şoc toxico-septic cu sau fără CID, necesitând refacerea masei circulante, medicaţie vasoactivă de tipul dopaminei, corectarea dezechilibrului acido-bazic, cortizon.
Capitolul XI este consacrat analizei deceselor, din cele 87 cazuri de meningită stafilococică comunitară 34 au decedat (letalitate 39,1%). Analizând letalitatea în funcţie de mecanismul de producere, cea mai mică (14,8%) s-a înregistrat în lotul cu meningită primitivă şi secundară infecţiei din sfera ORL, iar cea mai mare (63%) în lotul cu meningită secundară septicemiei.
Meningita stafilococică primitivă a avut o evoluţie nefavorabilă în 4 cazuri din 27, cauza decesului fiind coma meningitică în 3 cazuri şi insuficienţa cardiacă în cel de al 4-lea. Din lotul de 7 meningite stafilococice secundare infecţiei din sfera ORL s-a înregistrat un deces, la un bolnav care s-a prezentat tardiv la medic (14 zile), al cărui stafilococ coagulază negativ era oxa-R şi cloro-R, iar tratamentul ţintit cu vancomicină timp de 6 zile nu a putut preveni formarea unui abces cerebral occipital, hidrocefalia activă şi edemul cerebral difuz bilateral.
Din lotul de 46 meningite stafilococice secundare septicemiei s-au înregistrat 29 decese, dintre care prin comă meningitică sau complicaţii ale acesteia s-au înregistrat 8 cazuri (27,6%). Ceilalţi decedaţi au avut drept cauză şocul toxico-septic şi/sau CID – 13 cazuri, insuficienţă cardiacă refractară terapiei (3 cazuri), embolie cerebrală cu infarct secundar (2 cazuri), bronhopneumonie (3 cazuri).
Capitolul Discuţii – sintetizează principalele aspecte anterior prezentate. Lucrarea se încheie cu 22 concluzii judicios formulate, fundamentate ştiinţific, cu referire la dimensiunea fenomenului în populaţie şi la elaborarea factorilor de predicţie ai bolii. Urmează bibliografia, cuprinzând 238 titluri de actualitate din literatura de specialitate. Concluzii (la teza)/Originalitate: Din studiul celor 87 meningite stafilococice comunitare internate în Clinica de Boli Infecţioase Iaşi, în perioada 1.01.1977 – 1.03.2007, se desprind următoarele concluzii: 1. Au reprezentat 1,25% din totalul meningitelor bacteriene internate în aceeaşi perioadă de timp, a existat o tendinţă de descreştere a cazuisticii până la 1 bolnav/an, copiii au participat cu 35,6% din cazuri. 2. După mecanismul patogenic meningita stafilococică primitivă a totalizat 27 cazuri (30,7%), iar cea secundară 60 de cazuri (69,3%). 3. În meningita secundară sepsisului afectarea meningeană a fost concomitentă cu debutul infecţiei sistemice în 23,9% dintre bolnavi, iar în cea secundară infecţiei din sfera ORL
137
numai în 2 cazuri din 7. Abcesul spinal s-a asociat cu meningita după 1-2 săptămâni de la cele trei sindroame: algic, infecţios şi neurologic. 4. Sensibilitatea stafilococilor a scăzut progresiv faţă de antibioticele antistafilococice clasice cu menţinerea acesteia faţă de vancomicină, ciprofloxacină, linezolid; au fost 8 tulpini de stafilococ oxa-R. 5. Tratamentul etiotrop cel mai eficient a utilizat asocierea vancomicinei cu chinolone sistemice/ ceftriaxonă/ rifampicină. 6. Din 87 de cazuri au decedat 34 (letalitate de 39,1%). În funcţie de mecanismul patogenic, letalitatea cea mai mică s-a înregistrat în meningita primitivă şi secundară infecţiei din sfera ORL (14,3%) şi cea mai mare (63%) în meningita secundară sepsisului. 7. Cauza directă a decesului a fost coma meningitică s-au complicaţiile acesteia (14 cazuri), iar restul prin şoc toxico septic şi/sau CID (13 cazuri), insuficienţă cardiacă refractară la tratament (4 cazuri), bronhopneumonie (3 cazuri). Şaptesprezece bolnavi (50%) au decedat în primele 72 de ore de la instituirea terapiei complexe prin şoc toxico septic şi/sau CID sau comă meningitică. 26. ENACHE MARIANA SM 26 Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL TULBURĂRILOR PSIHOCOMPORTAMENTALE CU REFLECTARE EXPERTALĂ Autor: Enache Mariana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă Data susţinerii publice: 28.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Toader Tudorel – Univ. „Al.I.Cuza”, Facultatea de Drept Prof. Univ. Dr. Marieta Gabos Grecu – U.M.F. Targul Mures Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Importanţa subiectului abordat se distinge prin aceea că tulburările psiho-comportamentale cu reflectare expertală, regăsite în cadrul tuturor sindroamelor psihopatologice se află în continuă creştere datorită diversificării şi perturbării relaţiilor interpersonale în contextul transformărilor sociale şi se caracterizează prin dereglări ale funcţiilor psihice şi ale funcţionării personalităţii, ca şi prin dereglări subiective în expresie psiho-comportamentală. Aceste date susţin motivaţia cercetărilor efectuate în scopul euristic al abordării complexe, interdisciplinare sub raport conceptual, etiopatogenetic, psihopatologic, clinico-diagnostic şi terapeutico-profilactic. Obiectivele urmărite: 1. Analiza impactului pe care mass-media l-a avut în evoluţia criminalităţii în două etape diferite ale societăţii româneşti, înainte şi după 1989. 2. Identificarea pattern-urilor legate de patologie, responsabilitate, elemente demografice în cazul persoanelor evaluate psihiatric într-un teritoriu delimitat, pe o perioadă de 10 ani; 3. Studiu clinic de evaluare a factorilor cu semnificaţie în geneza stărilor de periculozitate la un grup de pacienţi, concretizat prin elaborarea unui proiect de îmbunătăţire a asistenţei persoanelor cu tulburări psiho-comportamentale, asistenţă psihoprofilactică – primară, secundară şi terţiară. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat):
Structura lucrării: În structura tezei de doctorat, fluent şi riguros ordonată, se pot distinge o parte generală de 137 pagini şi o parte de contribuţie personală de 315 pagini,
138
inclusiv referinţele bibiliografice, anexele şi lucrările din conţinutul tezei publicate de către autor.
Partea generală cuprinde 6 capitole în care se porneşte de la motivaţia introductivă şi se continuă cu datele generale privind conceptul şi mecanismele psihogenezei, clasificarea, diagnosticul şi particularităţile semiologice în cadrul sindroamelor psihopatologice ale tulburărilor psiho-comportamentale, configuraţia bio-psiho- socială a acestei categorii de pacienţi, precum şi cadrul legislativ al asistenţei expertale şi dimensiunile etico-medicale ale psihiatriei medico-legale.
Partea personală are 6 capitole în care sunt redate studiile întreprinse şi rezultatele obţinute din cercetările asupra implicaţiilor pe care mass-media le-a avut asupra dezvoltării tulburărilor psiho-comportamentale cu reflectare expertală şi implicit asupra evoluţiei criminalităţii (cap. VII), identificării pattern-urilor legale de patologie, responsabilitate şi elemente socio-demografice în cazul unui grup de persoane, într-un teritoriu delimitat, pe o perioadă de 10 ani (cap. VIII), evaluării factorilor cu semnificaţie în geneza stărilor de periculozitate (cap. IX), corelaţii, riscuri şi predicţii (cap. X), concluzii finale (cap. XI), propuneri de îmbunătăţire a asistenţei persoanelor cu tulburări psihice (cap. XII).
Metodologia de studiu: Aceasta include descrierea în amănunt a tehnicilor de explorare statistică şi clinică. Sunt descrise instrumentele statistice utilizate pentru analiza riguroasă a loturilor investigate, iar rezultatele sunt elocvente şi pline de conţinut ştiinţific. - „Influenţa mass-media asupra conduitelor deviante şi delincvente” deschide partea personală a lucrării de doctorat. Autoarea relizează o evaluarea comparativă a apariţiilor mass-media în corelaţie cu infracţionalitatea în perioade diferite socio-economic şi politic, 10 ani înainte şi 10 ani după 1989, printr-un studiu retrospectiv descriptiv riguros şi temeinic argumentat ştiinţific. Este primul studiu de acest tip din ţară, după cunoştinţele noastre. Concluziile sunt utilizate ulterior în capitolul de propuneri în vedea îmbunătăţirii imaginii bolnavului psihic în România. - „Identificarea pattern-urilor legate de patologie, responsabilitate, elemente demografice în cazul persoanelor evaluate psihiatric într-un teritoriu delimitat” prezintă un studiu retrospectiv descriptiv pe o perioadă de 10 ani, 5 ani înainte de 1989 şi 5 ani după 1989. Sunt astfel identificate implicaţiile celor două perioade şi oferă specialiştilor din domeniile medical şi socio-uman informaţii importante în vederea unei noi abordări a delincventului cu tulburări psiho-comportamentale, din perspectivă interdisciplinară complexă, bio-psiho-socio-culturală. - „Studiu clinic de evaluare a factorilor cu semnificaţie în geneza stărilor de periculozitate la un grup de pacienţi” reprezintă un studiu prospectiv-analitic realizat pe un lot de 289 de pacienţi. Doctorandul a urmărit la aceştia evaluarea psiho-comportamentală şi psiho-socială în vederea identificării punctelor tari şi a punctelor slabe ale acestor pacienţi astfel încât la final să poată face predicţii referitoare la gradul de periculozitate şi în vederea elaborării unor strategii de management a cazurilor aşa încât acestea să beneficieze de un programe complexe de resocializare şi reintegrare socio-profesională. Au fost luate în calcul variabile calitative si cantitative (patologie, infracţiuni, mediul de provenienţă, vârstă şi sex) şi corelaţiile dintre acestea edificatorii în evaluarea nocivităţii acestei categorii de pacienţi. Studiul este foarte bine documentat şi argumentat ştiinţific prin metodologia abordată, datele sunt bogat reprezentate grafic, susţinând rezultatele. Aplicarea instrumentelor de evaluare utilizate în clinică a permis autoarei să redea fidel posibilităţile reale de evaluare psihologică existente în scopul propunerilor de îmbunătăţire a bateriei de teste care să ofere informaţii mai complexe asupra capacităţii de adaptate a bolnavului internat prin aplicarea măsurilor de siguranţă
139
confrom art. 114 C.P, reflectată ulterior în posibilităţile de resocializare şi reintegrare socio-familială şi chiar profesională a acestora.
În capitolul X „ Corelaţii. Riscuri. Predicţii” se elaborarează predicţii referitoare la periculozitatea şi şansele de recuperare, reintegrare şi resocializare a acestor pacienţi prin programe personalizate. Aplicând metode statistice recunoscute ştiinţific, coeficientul de corelaţie Spearman, s-a obţinut aprecierea riscului de periculozitate pe care îl prezintă bolnavului psihic în societate, comparativ cu populaţia aparent sănătoasă, dar şi în cohorta bolnavilor psihic. Rezultatele sunt reprezentative pentru zona Moldovei, dar metoda poate fi extinsă la o cercetare naţională. Originalitatea constă atât în metoda utilizată, dar şi în corelaţiile clinico-statistice, între patologie şi infracţionalitate, foarte riguroase şi susţinute de calcule clinico-statistice foarte bine sistematizate în tabele şi grafice.
Rezultatele cercetării: Cifrele statistice comparative ale apariţiilor în mass-media a articolelor având ca subiect infracţionalitatea cu violenţă vs datele oficiale ale arhivelor IPJ confirmă ipoteza conform căreia mass-media a contribuit la creşterea criminalităţii cu violenţă în ţara noastră, dar nu într-un grad ridicat.
Conform rezultatelor celui de-al doilea studiu, considerăm că obiectivul cercetării a fost atins, în sensul că au fost identificate patternurile legate de patologie, sex, vârstă şi mediu social într-o populaţie dintr-un areal delimitat într-o perioada de 10 ani. Din studiul efectuat pe pacienţii spitalizaţi la Grajduri reiese în mod evident că în ansamblul ei, societatea ultimilor ani a suferit modificări în sfera personalităţii individuale şi colective care s-au manifestat grav prin exacerbarea criminalităţii..
Boala a rămas aceeaşi ca în anii precendenţi, ba chiar au apărut posibilităţi terapeutice noi. Cu toate acestea, numărul infracţiunilor comise de bolnavii psihic a crescut, iar gradul de violenţă care însoţeşte fapta incriminată este de asemenea în ascensiune ca intensitate.
Studiul a demonstrat că evaluarea combinată bio-psiho-socială poate contura gradul de periculozitate şi în funcţie de aceşti parametri se pot elabora programe de management terapeutic individualizate. Concluzii (la teză) şi originalitate: Lucrarea se înscrie printre demersurile mai puţin numeroase efectuate în acest domeniu şi se impune prin originalitatea celor trei direcţii de cercetare, complexitatea studiilor şi rigurozitatea documentării.
Analiza tezei de doctorat evidenţiază volumul mare de muncă al unui studiu complex retrospectiv (perioada 1980-2000) şi actual (perioada 2002-2005) pe un lot semnificativ de cazuri de tulburări psiho-comportamentale reflectate expertal. Studiul retrospectiv –descriptiv, referitor la implicaţiile pe care mass-media le-a avut asupra criminalităţii şi implicit asupra dezvotării tulburărilor psiho-comportamentale, se dovedeşte a fi de maximă actualitate în context social şi se evidenţiază net prin originalitate, noutate şi complexitate. Metodologia studiului, valorizată în etapele cercetării, se finalizeză într-un proiect de îmbunătăţire a asistenţei persoanelor cu tulburări psiho-comportamentale, asistenţă psihoprofilactică – primară, secundară şi terţiară – cu valoare paradigmatică, valenţe euristice, deschideri metanalitice şi contribuţii originale de o valoare deosebită în asistenţa psihiatrică şi promovarea sănătăţii mintale. Concluziile şi propunerile rezultate în urma celor trei direcţii de cercetare se concretizează într-un proiect care vizează accesarea de fonduri europene în vederea îmbunătăţirii asistenţei persoanelor cu tulburări psihice şi a calităţii vieţii acestora – ANTISTIGMA. Dacă la cele consemnate adăugăm documentarea ştiinţifică, informarea bibliografică, importanţa tematică şi gradul de dificultate în evaluarea etiopatogenică şi clinico-diagnostică a tulburărilor psiho-comportamentale cu reflectare expertală din cadrul
140
sindroamelor psihice, putem conclude în necesitatea editării unei monografii, utilă atât specialiştilor, cât şi celor interesaţi în asistenţa
Valenţele euristice care se desprind din analizele cercetărilor efectuate conferă caracterul autentic de originalitate al tezei de doctorat într-un domeniu al patologiei psihice dificil de abordat, dar nu mai puţin important în acţiunile de îmbunătăţirii asistenţei bolnavului psihic şi a calităţii vieţii acestuia, care se constituie ca un obiectiv primordial al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. acestei categorii de pacienţi. 27. MOLDOVANU EDUARD SM 27 Titlul tezei: ASPECTE CLINICO-IMAGISTICE ÎN MANIFESTĂRILE CEREBRALE DIN INFECŢIA CU HIV/SIDA Autor: Moldovanu Eduard Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ion Poeată Data susţinerii publice: 01.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Iana – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Ioan Buraga – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: De aproape 30 de ani, maladia HIV/SIDA constituie un domeniu de permanentă preocupare medicală şi de cercetare ştiinţifică, care m-a atras şi pe mine.
Dintre vastele forme de expresie ale maladiei, manifestările meningo-cerebrale prezintă o importanţă aparte, atât prin diversitatea entităţilor clinico-imagistice şi etiologice care pot fi întâlnite, cât şi prin multiplele particularităţi individuale. Toate acestea constituie principala motivaţie în alegerea acestei teme ca subiect al prezentei teze de doctorat, mai ales că, în perioada 2001 – 2007, am putut avea ocazia să pot consulta neurologic şi ulterior să explorez CT pacienţii aflaţi în evidenţa Spitalului Clinic de Boli Infecţioase din Iaşi. Obiective urmărite: În partea generală, cuprinzând 3 capitole, sunt prezentate, aduse la zi, date privind epidemiologia şi etiopatogenia maladiei HIV/SIDA, cu sublinierea aspectelor particulare ale maladiei întâlnite în ţara noastră, manifestările clinice neurologice, sintetizate în 6 subcapitole, şi aspectele imagistice CT şi IRM ale leziunilor meningo-cerebrale întâlnite la bolnavii HIV/SIDA, grupate pe entităţi patologice distincte.
În partea personală este prezentat, atât descriptiv cât şi statistic, un studiu clinico-imagistic CT al afecţiunilor meningo-cerebrale asociate maladiei HIV/SIDA întâlnite la bolnavii internaţi în Clinica de Boli infecţioase Iaşi în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 iunie 2007. Dintre cei 1096 de bolnavi infectaţi HIV, 189 de pacienţi au prezentat interesări meningo-cerebrale în cadrul maladiei de fond, iar 86 au fost încadraţi în afecţiuni cerebrale. La sfârşitul fiecărui subcapitol al părţii personale descriptive, am comparat datele obţinute cu cele din literatura de specialitate actualizată, concluziile pertinente obţinute relevând ceea ce este comun şi ceea ce este specific cazurilor din lotul studiat.
Capitolul II al părţii personale cuprinde date de prelucrare statistică a lotului de pacienţi abordat şi un studiu al deceselor, fiind subliniate corelaţiile semnnificative statistic între gravitatea afecţiunilor meningo-cerebrale ale bolnavilor sidatici, gradul imunodepresiei dat de valorile scăzute ale LCD4 şi rata mare de decese din rândul acestora.
141
Ultimele două capitole ale părţii personale sunt dedicate discuţiilor privind rezultatele obţinute şi concluziilor generale legate de acestea. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Teza este structurată în 2 părţi: partea generală şi cea personală. Partea generală, cuprinzând 73 de pagini, este structurată în 3 capitole.
În cel de-al treilea capitol sunt prezentate aspectele radio-imagistice ale leziunilor meningo-cerebrale întâlnite la bolnavii sidatici, grupate pe entităţi patologice distincte, cu descrierea amănunţită a acestora, utilizându-se o bibliografie bogată, actualizată şi argumentându-se cu numeroase imagini sugestive. Partea generală cuprinde 12 tabele şi 32 de figuri.
Partea personală, cuprinzând peste 160 de pagini, prezintă studiul clinico-imagistic al afecţiunilor meningo-cerebrale asociate maladiei HIV/SIDA şi întâlnite la bolnavii internaţi în Clinica de boli infecţioase Iaşi în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 iunie 2007.
Se remarcă pragmatismul autorului în ordonarea clară a datelor clinice, de laborator şi, mai ales, a celor imagistice CT, în scopul susţinerii diagnosticului pentru fiecare caz în parte. Marea majoritate a explorărilor computer-tomografice au fost efectuate de autor, ceea ce relevă odată în plus tenacitatea şi rigurozitatea acestuia în abordarea cazurilor.
Iconografia părţii personale cuprinde 38 de tabele şi 66 de figuri, în marea majoritate reprezentând serii de imagini CT ale cazurilor abordate.
În partea a doua a studiului personal, în primul subcapitol, cazuistica este analizată statistic, fiind prezentate discuţii şi concluzii legate de frecvenţa diferitelor afecţiuni cerebrale din cadrul maladiei HIV/SIDA, în corelaţie cu vârsta, sexul şi stadiul clinic al afecţiunii de fond.
Al doilea subcapitol cuprinde o analiză statistică succintă dar pertinentă a deceselor din lotul de studiu, autorul subliniind că afecţiunile meningo-cerebrale ale sidaticilor se corelează semnificativ statistic cu o rată mare de decese.
Ultimele două capitole ale părţii personale cuprind discuţiile generale ale rezultatelor studiului şi respectiv concluziile generale, extrem de convingătoare, ale acestuia.
Contribuţia personală a autorului prezintă o importanţă deosebită. Medic primar neurolog şi specialist radiolog, autorul reuşeşte să ofere o bază de date valoroasă privind aspectele clinice neurologice şi, mai ales, în ceea ce priveşte modificările imagistice CT întâlnite în afecţiunile meningo-cerebrale asociate HIV/SIDA, studiul realizat constituindu-se într-o lucrare cu o valoroasă utilitate practică. Concluzii ale tezei/Originalitate: • Studiul clinico-imagistic retrospectiv a 1096 de cazuri cu infecţie HIV, internate în Spitalul Clinic Universitar de Boli Infecţioase Iaşi în perioada 1.01.2001-30.06.2007, incluzând 777 de copii şi 319 adulţi a permis identificarea manifestărilor neurologice intracraniene asociate maladiei SIDA la 189 bolnavi (17,244%), 86 dintre aceştia încadrându-se în afecţiuni intracraniene certe. • Din lotul total de 1096 de pacienţi infectaţi HIV, frecvenţa manifestărilor neurologice intracraniene la copil a fost semnificativ mai ridicată (17,88%) comparativ cu afectarea cerebrală în cadrul SIDA la adult (15,67%). • Afecţiunile intracraniene diagnosticate clinic, imagistic majoritar CT şi prin examene de laborator au fost revelatoare pentru maladia HIV/SIDA la aproape 34% dintre cazuri. • Agenţii infecţioşi oportunişti au realizat 43,915% din totalul cazurilor cu tablou neurologic de afectare meningo-cerebrală, pe primele trei locuri, în ordine descrescătoare a
142
implicării lor în cadrul lotului de bolnavi analizat, situându-se: T. gondii, C. Neoformans şi M. Tuberculosis. • A doua cauză de afectare neurologică cerebrală, după infecţiile oportuniste, o constituie encefalopatia HIV (13,22%), diagnosticată pe baza argumentelor clinice şi imagistice CT constând în atrofie corticală în general simetrică, asociată sau nu cu semne de hidrocefalie pasivă. Examenul CT este important şi pentru demonstrarea eventualelor leziuni asociate, produse de agenţii oportunişti. • Computer tomografia cerebrală a constituit investigaţia necesară pentru diagnosticul toxoplasmozei cerebrale, encefalopatiei HIV şi AVC, cât şi în diagnosticul diferenţial cu leucoencefalopatia multifocală progresivă şi limfomul cerebral primitiv. • Examenul IRM s-a dovedit util în completarea explorării CT pentru decelarea leziunii focale parenchimatoase cerebrale, într-un caz cu criptococoză cerebrală la care examinarea CT a fost neconvingătoare. • Examenul citobiochimic al LCR nu a fost decisiv pentru diagnosticul diferenţial între meningita bacilară, criptococică şi cea virală. Se constată necesitatea examenului microscopic după coloraţia cu tuş de China a tuturor frotiurilor din sedimentul LCR, chiar la cazurile cu citorahie normală, în vederea decelării etiologiei criptococice. • S-a observat, la bolnavii cu manifestări neurologice, o rată mare de fatalitate, respectiv 47.09% pe întregul lot, din care 52,51% la copii şi 32% adulţi. Ponderea mare a deceselor este atribuită diagnosticului tardiv al infecţiei HIV, cu consecutiva întârziere în aplicarea terapiei ARV şi imunodepresiei profunde constatate la bolnavi în momentul apariţiei fenomenelor neurologice. • Investigarea periodică a numărului LCD4 la persoanele infectate HIV ar permite instituirea tratamentului antiretroviral în perioada pre-SIDA ceea ce ar reduce ponderea afectării neurologice, atât a celei determinate direct de HIV, cât şi a celei oportuniste. 28. VÂŢĂ ANDREI SM 28 Titlul tezei: CORELAŢII CLINICE, BIOCHIMICE ŞI IMUNOLOGICE ÎN HEPATITA ACUTĂ B Autor: Vâţă Andrei Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Dimitriu Data susţinerii publice: 08.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Chiotan – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Mircea Angelescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Vasile Luca - U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Hepatita acută B este o boală cu mare morbiditate pe glob şi cu un important potenţial de cronicizare şi oncogeneză. Corelaţia dintre parametrii epidemiologici, clinici şi paraclinici este insuficient studiată. Obiective urmărite:
decelarea corelaţiilor dintre unele caracteristicile epidemiologice şi forma clinică a infecţiei cu VHB
studiul corelaţiei între rezultatele testelor biochimice (BST, ALAT, GGT, FA), leucogramă, număr de trombocite şi formele clinice (în funcţie de prezenţa icterului, severitate, durată)
143
stabilirea unor posibile corelaţii dintre markerii virali (AgHBs, AgHBe, Ac anti-HBc IgM sau totali, Ac anti-HBe) şi formele clinice de boală Cunoaşterea la timp a factorilor de risc pentru dezvoltarea unei forme severe sau
pentru cronicizare ar putea ameliora terapia infecţiei acute cu VHB. Rezumatul tezei: Studiul a fost efectuat în parte retrospectiv, în vederea stabilirea caracterelor demografice ale pacienţilor cu hepatită acută B din perioada 1978 – 2001 din zona de este a ţării, pe baza foilor de observaţie (3998) din arhiva Spitalului Clinice Boli infecţioase Iaşi şi în parte prospectiv pentru obţinerea datelor clinice şi paraclinice, prin observarea unui număr de 407 pacienţi internaţi în acelaşi spital între 2002 şi 2006. În ansamblu, studiul este analitic – comparativ (epidemiologic, clinic şi paraclinic).
Partea I – Stadiul cunoaşterii prezintă în mod succint datele esenţiale, actuale din domeniul infecţiei acute cu virusul hepatitic B.
Cele 8 capitole ale acestei părţi includ: 1. Etio-patogenie, 2. Epidemiologia, 3. Tabloul clinic, 4. Formele clinice, 5. Diagnosticul pozitiv, 6. Corelaţia dintre ADN-VHB, antigenele virale şi anticorpii specifici, 7. Infecţia virală dublă cu VHB şi VHD, 8. Factorii de risc pentru cronicizare în infecţia acută cu VHB.
Această parte a tezei certifică temeinicia pregătirii domnului doctorand în problemă, pe baza unei consistente documentări.
Partea a II-a a tezei, cu capitolele 9 – 14 prezintă rezultatele cercetării personale. Capitolul 9 prezintă metodologia folosită.
Capitolul 10 expune unele caractere epidemiologice, clinice şi paraclinice (biochimice, hematologice) ale hepatitei acute B şi corelaţia acestora cu durata incubaţiei, simptomatologia perioadei preicterice şi icterice, forma clinică.
Capitolul 11 este dedicat formei fulminante determinate de VHB, bazată pe analiza a 12 cazuri. Datele oferite de acestea permit domnului doctorand corelarea acestei forme clinice cu sexul masculin, vârsta adultului tânăr, perioada preicterică scurtă, cu sindrom pseudo-gripal dominant şi modificări ale leucogramei (leucocitoză cu polinucleoză, neîntâlnită în alte forme clinice ale hepatitei acute B).
Capitolul 12 are o extensie deosebită, fiind dedicat corelaţiei dintre markerii virali, tabloul clinic şi paraclinic.
Determinarea semi-cantitativă a markerilor imunologici ai infecţiei (AgHBs, AgHBe, anticorpi anti-HBc de tip IgM sau totali) s-a realizat în cadrul Centrului naţional de referinţă pentru hepatite virale (Institutul Cantacuzino Bucureşti) folosindu-se fie analizorul Cobas (Roche) sau Axsym (Abbott).
S-a studiat concentraţia anticorpilor anti-HBc de tip IgM sau totali stabilindu-se corelaţii cu unele variabile demografice, rezultatele testelor biochimice, hematologice sau forma clinică de boală.
AgHBe şi anticorpii anti-HBe, determinaţi calitativ sau semi-cantitativ au fost studiaţi după acelaşi protocol.
În privinţa AgHBs, merită subliniate paragrafele referitoare la cazurile de infecţie acută cu virusul hepatitic B AgHBs negative, a căror patogenie şi semnificaţie evolutivă au rămas până în prezent incerte.
Nivelul ADN-VHB, determinat în cadrul Laboratorului de Biologie moleculară al Spitalului Clinic de Boli infecţioase Iaşi a fost analizat în relaţie cu numărul zilelor de icter, corelat cu BST, ALAT şi antigenul HBe, concentraţia de AgHBs, anticorpi anti-HBc (IgM sau totali) şi forma clinică de boală.
144
Capitolul 13 tratează co-infecţia cu VHB şi VHD, pe baza studiului clinic şi paraclinic a 13 cazuri.
Capitolul 14, ultimul, analizează corelaţia variabilelor demo-grafice, clinice, paraclinice cu riscul cronicizării infecţiei acute cu VHB.
Rezultatele multilateralei investigaţii demografice, clinice şi paraclinice au fost supuse de către doctorand unei riguroase analize statistice, folosind indicatori statistici descriptivi, teste de comparaţie (t Student, ANOVA, χ2), teste de corelaţie (Pearson, Spearman).
Concluzii/Originalitate:
Corelaţii între caracterele demografice şi formele clinice: 1. perioada de incubaţie scurtă şi sindromul febril pseudo-gripal de debut s-au corelat
cu forma severă de boală, iar perioada de incubaţie lungă şi prezenţa mialgiilor la debut, cu formele prelungite
2. vârsta şi sexul bolnavilor nu au influenţat forma clinică 3. dintre sindroamele perioadei pre-icterice, manifestările articulare s-au corelat cu
sexul masculin, vârsta adultului (>35 ani), forme prelungite de boală, iar manifestările abdominale şi sindromul eruptiv cu vârstele mai tinere
4. durata perioadei pre-icterice s-a corelat cu sindromul clinic dominant, cea mai scurtă fiind la cazurile cu debut pseudo-gripal, iar cea mai lungă la cele cu debut eruptiv
Corelaţii dintre unii parametri clinici şi forma clinică 5. hepatomegalia a fost mai frecventă şi mai importantă în formele severe de boală şi la
copil (<15 ani); splenomegalia nu s-a corelat cu forma clinică Corelaţii cu rezultatele testelor biochimice, hematologice 6. nu au existat corelaţii semnificative statistic între ALAT, BST, FA, GGT, colesterol,
leucogramă şi număr de trombocite 7. forma pseudo-gripală a debutului s-a corelat cu valori mai mari ale ALAT la
internare 8. forma fulminantă de hepatită B s-a corelat cu sexul masculin, vârsta mai tânără,
debutul pseudo-gripal, prezenţa leucocitozei cu neutrofilie Corelaţii între markerii virusologici şi testele biochimice, forma clinică de boală 9. concentraţia scăzută de AgHBs s-a corelat cu forma severă de boală 10. corelaţiile dintre anticorpii anti-HBc (totali sau IgM) şi caracterele demografice,
testele biochimice, leucograma, numărul de trombocite nu au fost semnificative statistic 11. incubaţia mai scurtă, sindromul pseudo-gripal la debut şi hepato-splenomegalia s-au
corelat cu formele severe 12. prezenţa AgHBe (la 53.3% din pacienţii testaţi) s-a corelat cu un titru semnificativ
mai mare a AgHBs 13. nu s-au constatat corelaţii între concentraţiile AgHBe şi anticorpii anti-HBc (IgM
sau totali) 14. prezenţa AgHBe s-a corelat cu nivelul semnificativ mai crescut al ALAT 15. nivelul ADN-VHB s-a corelat cu prezenţa AgHBe şi cu concentraţia plasmatică a
acestuia 16. co-infecţia VHB + VHD (prezentă la 4.5% din pacienţii investigaţi) s-a corelat cu
forma prelungită a bolii Abordarea multilaterală a corelaţiilor dintre diferitele variabile ale infecţiei acute cu
virusul hepatitic B. Determinarea semi-cantitativă a markerilor virali. Cuantificarea ADN-VHB la un lot semnificativ de pacienţi cu hepatită acută B.
145
29. IANCU DRAGOŞ PETRU TEODOR SM 29 Titlul tezei: STUDIUL ANATOMIC, MORFOMETRIC ŞI CLINIC AL JONCŢIUNII CRANIOFACIALE Autor: Dragoş Petru Teodor Iancu Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Ştefan Antohe Data susţinerii publice: 11.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petre Bordei – Univ. “Ovidius” Constanta Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Mircea Zamfir – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Regiunile profunde ale feţei, de la nivelul joncţiunii pneumatizate cranio-faciale sunt inaccesibile examenului clinic direct şi prezintă o patologie specifică, dependentă de topografia lor în cadrul masivului facial, la intersecţia căilor aeriene aerodigestive cu baza craniului. Acestă intersecţie de teritorii anatomice, cu patologie extrem de variată suscită interesul a numeroase specialităţi medicale – ORL, neurochirugie, chirurgie oromaxilo-facială, imagistică medicală, radioterapie, etc, toate bazându-se pe cunoaşterea detailată a elementelor anatomice de la acest nivel. Obiective urmărite: În cadrul acestei teze de doctorat am revăzut datele clasice privind joncţiunea pneumatizată crafaniofacială în vederea stabilirii unor structuri, puncte sau zone strategice ca markeri ai extensiei sau delimitării unor procese patologice. Am dorit să stabilesc o ierarhie valorică a celor mai semnificative repere utilizate de-a lungul studiului şi corelarea reperelor determinate pe craniile osoase cu cele evidenţiabile prin tehnici imagistice noninvazive. Mi-am propus să demonstrez valoarea unor repere anatomice necesare în cursul realizării planurilor de tratament în radioterapia tumorilor bazei craniului. Am inclus aceste repere ca punct de plecare al unui trial clinic care a urmărit stabilirea datelor de supravieţuire ale pacienţilor. Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: „Lucrarea tratează într-o manieră aprofundată şi comprehensivă un subiect de mare actualitate: abordul multidisciplinar anatomomorfometric şi clinico-imagistic al regiunii de joncţiune craniofacială, unde se dezvoltă neoplasmele rinofaringiene. Iese astfel, în evidenţă nota generală de originalitate a lucrării, care, plecând de la date anatomice locale stabileşte mai întâi repere de diagnostic şi localizare a proceselor tumorale, în a doua intenţie, repere de ţintire a tratamentului radioterapic, şi în final, landmark-uri de apreciere a regresiei tumorale după radioterapie.
Teza este concepută conform modelului clasic, într-o parte generală şi alta personală, care însumează un număr de 229 de pagini, ilustrate cu 72 de imagini originale, 23 de tabele, 30 de grafice şi 30 de imagini CT. În partea personală autorul tratează rând pe rând ontogeneza şi anatomia normală a bazei craniului, metodele noninvazive de explorare imagistică a regiunii şi principiile moderne ale tratamentului radioterapic al tumorilor rinofaringiene. Remarc modul ştiinţific în care este realizată această secţiune. Autorul omite intenţionat, dar justificat, datele care pot fi găsite în orice tratat clasic, insistă asupra elementelor de noutate, susţinându-le printr-o bogată bibliografie şi tratează întreaga parte cu o remarcabilă economie de imagini şi text (48 de pagini faţă de cele 229 ale lucrării), îndeplinind astfel şi cerinţa de echilibru a unei teze de doctorat.
Reperele anatomice originale sunt interpretate şi definite prin prisma valorii de landmark pentru diagnosticul unor afecţiuni proliferativ ale regiunii şi în special ale neoplasmelor rinosinusale. Autorul asociază diferite landmark-uri în frame-uri de tip slice, care se pot regăsi şi pe imaginile computertomografice. Pentru joncţiunea craniofacială
146
sunt imaginate trei frame-uri în succesiune postero-anterioară şi fiecare landmark al acestora este studiat anatomic şi morfometric comparativ pe piese anatomice şi pe imagini computertomografice.
Studiul clinic s-a realizat pe un lot de 152 de pacienţi, prezentaţi comparativ cu localizările neoplazice etmoidale şi maxilare conform principiilor moderne de concepere a trialurilor clinice. Studiul întreprins de dr. Dragoş Iancu realizează o integrare anatomoclinică extrem de utilă prin faptul că încearcă şi reuşeşte cu succes să aprecieze extensia tumorală prin prisma landmark-urilor descrise, ilustrând fiecare tip de extensie cu imagini computetomografice demonstrative. În concluzie, Teza de Doctorat a domnului doctor Dragoş Iancu, intitulată "Studiul anatomic, morfometric şi clinic al joncţiunii craniofaciale” este o lucrare profundă şi originală, în care cercetarea fundamentală minuţios organizată şi condusă este implementată clinic, dovedind valoarea practică a cercetării. Cu o ilustraţie extrem de sugestivă, bibliografie largă şi de ultimă oră, concluzii concise şi clare, lucrarea îndeplineşte toate criteriile de evaluare TD1, TD2 şi TD3 pentru a fi susţinută public şi înaintată Comisiei Naţionale de Acreditare în vederea acordării titlului de Doctor în Ştiinţe Medicale autorului.” Concluziile/Originalitate: 1. Anatomia oferă date importante pentru stabilirea diagnosticului şi a planului terapeutic în afecţiunile maligne rinosinusal. 2. Anatomia modernă trebuie să coreleze metodele de investigaţie clasice cu cele mezoscopice, microscopice, dar şi cu tehnicile imagistice noninvazive. 3. Cercetarea anatomică propriu-zisă a realizat o regionalizare de tip slice a regiunii nazofaringiene corespunzătoare planurilor secţionale CT. 4. Culoarul nazofaringian a fost regionalizat în trei zone care se succed anteroposterior: vestibuloprechoncală, choncală (cu trei etaje, superior, mijlociu şi inferior ) şi rinosinusală. 5. Elementele funcţionale ale culoarului nazofaringian au fost descrise şi analizate cantitativ, datele obţinute fiiind comparate cu cele ale literaturii de specialitate. 6. Pentru studiul regiunii nazofaringiene au fost imaginate frame-uri (termen original) care să intersecteze direcţiile principale de extensie şi propagare a tumorilor rinofaringiene. Fiecare landmark anatomic stabilit a fost analizat calitativ morfometric şi prin prisma importanţei clinice. 7. Frame-ul pterigocoanal a fost centrat pe landmark-urile marginilor choanale posterioară şi inferioară şi pe aria faringobazilară 8. Studiul frame-ului pterigomaxilar s-a axat pe structurile canaliculare transmaxilopterigoide frecvent interesate în extensiile tumorale inferioare. Evaluarea morfometrică a acestor structuri nu se regăseşte până în prezent în literatura românească de specialitate. 9. Frame-ul sfenopterigopalatinal a fost centrat pe foramenul sfenopalatin, care a fost descris ca o structură polimorfă multipartită, compartimentarea canaliculară individualizând anatomic diferitele mănunchiuri neurovasculare care îşi au originea la acest nivel. 10. Studiul sinusului sfenoidal a fost planificat în vederea aprecierii extensiei craniale a tumorilor rinosinusale. Pneumatizarea sinusală a fost reevaluată din punct de vedere anatomic şi imagistic, descriindu-se două situaţii funcţionale distincte : normopneumatizarea şi hiperpneumatizarea. Ultima situaţie a fost ilustrată prin definirea unei noi entităţi anatomoimagistice pe care am numit-o sinus subcortical. 11. Sinusul sfenoidal reprezintă o cale în care extensia tumorală spre regiunile hipofizară şi petroclivală intersectează elemente enatomice de importanţă vitală. Ca ghid pentru
147
ţintirea radioterapiei, dar şi pentru navigaţia endoscopică chirurgicală am realizat harta peretelui lateral al sinusului sfenoidal. 12. Peretele lateral al sinusului sfenoidal a fost regionalizat în landmark-uri pe care le-am numit eminenţe, arii, fose şi recessusuri, descriindu-se un total de 10 repere, sintetizate într-o hartă anatomochirurgicală. 13. Fiecare tip de extensie tumorală a fost ilustrat cu imagini originale şi interpretat prin prisma interesării frame-urilor anatomice descrise. 14. Achiziţia datelor anatomice, reprezintă o etapă cheie în stabilirea planului terapeutic, având ca efect o radioterapie de o bună calitate. Achiziţia datelor anatomice actualmente beneficiază de numeroase posibilităţi oferite de către imageria radiologică.
30. LABA CĂTĂLIN DRAGOŞ SM 30 Titlul tezei: STUDIU CLINICO-PARACLINIC AL UNOR INFECŢII OPORTUNISTE LA COPIII CU SIDA ŞI STATUSUL NUTRIŢIONAL AL ACESTORA Autor: Laba Cătălin Dragoş Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt, Prof. Dr. Doc. Alla Vâţă Data susţinerii publice: 15.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Lucia Alexa – U.M.F. Iasi Prof. Univ. Dr. Constantin Ciufecu – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Aurelia Cordeanu – U.M.F. Bucuresti Motivaţia alegerii subiectului: Infecţia HIV/SIDA constituie o importantă problemă de sănătate publică la nivel mondial, prin gravele implicaţii medicale şi socio-economice, constituind o prioritate pentru specialiştii din toate unităţile sanitare. Deşi infecţia afectează în prezent toate vârstele, ea constituie o gravă ameninţare pentru starea de sănătate şi viaţa copiilor.
Tema este prioritară în ţara noastră deoarece mai mult de jumătate din copiii cu infecţie HIV/SIDA din Europa trăiesc în România. Obiectivele urmărite:
‐ evaluarea din punct de vedere social şi clinico-epidemiologic a copiilor cu infecţie HIV/SIDA din judeţul Iaşi, în perioada 2001-2006.
‐ evaluarea clinico-epidemiologică a copiilor decedaţi cu infecţie HIV/SIDA din judeţul Iaşi, până la sfârşitul anului 2006, precum şi analiza supravieţuirii pacienţilor în funcţie de mediul de rezidenţă şi statusul socio-economic al acestora
‐ analiza consumului alimentar mediu a unei persoane cu infecţie HIV/SIDA instituţionalizate prin determinarea aportului cantitativ şi calitativ alimentar zilnic şi raportarea ulterioară la necesităţile vârstei.
‐ evaluarea dimensiunii dezechilibrelor alimentare, a consumului neadecvat, în plus sau în minus, la copiii cu infecţie HIV/SIDA şi depistarea factorilor de risc care ar putea modifica calitatea vieţii şi sa afecteze starea de nutriţie a acestora.
‐ evaluarea stării de nutriţie a copiilor cu infecţie HIV/SIDA, prin măsurători antropometrice şi determinarea nivelelor serice a unor elemente minerale şi nutrienţi, comparativ cu un lot martor, în vederea stabilirii unei corelaţii cu aportul alimentar.
‐ evaluarea morbidităţii copiilor cu infecţie HIV/SIDA instituţionalizaţi din judeţul Iaşi, şi cercetarea corelaţiilor dintre dezvoltarea fizică şi unii parametrii clinici şi paraclinici
‐ estimarea impactului terapiei antiretrovirale (ARV) asupra metabolismului lipidic.
148
Rezumatul tezei: În prima parte a lucrării care se referă la „Stadiul cunoaşterii” sunt redate în 3 capitole bine întocmite aspecte din literatura de specialitate privind tema abordată.
În capitolul I al tezei este prezentată prevalenţa infecţiei HIV în lume conform statisticilor OMS la finele anului 2006 şi situaţia infecţiei în România, unde majoritatea cazurilor depistate sunt pacienţi născuţi în perioada 1987-1989 care au contactat boala în urma transfuziilor cu sânge infectat şi a tratamentelor parenterale cu ace nesterilizate. În capitolul II doctorandul tratează „Spectrul etiologic şi manifestările clinice ale infecţiilor oportuniste la pacienţii cu SIDA”, redând în mod detaliat microorganismele bacteriene, virale, fungice şi cele parazitare implicate în infecţiile oportuniste la pacienţii cu HIV/SIDA. Capitolul III se referă la celălalt aspect al tezei de doctorat: nutriţia persoanelor cu infecţie HIV/SIDA, fiind descrise efectele infecţiei asupra consumului energetic şi a metabolismului proteic, lipidic, glucidic şi a nutrienţilor.
Partea a II-a a lucrării „Contribuţii personale” a fost concepută de autor în 5 capitole.
Capitolul IV intitulat „Aspecte medico-sociale privind copii cu infecţie HIV/SIDA din judeţul Iaşi” constă într-un studiu retrospectiv, pe baza fişelor de declarare şi supraveghere a copiilor cu infecţie HIV/SIDA, utilizându-se un lot de 215 copii infectaţi HIV/SIDA. Metodologia de lucru a constat în analiza unor parametri clinico-epidemiologici cum sunt: vârsta, sexul, mediul de rezidenţă, statusul social, anul depistării infecţiei HIV, factorii de risc implicaţi în infectare, precum şi încadrarea clinico-biologică în diverse etape ale studiului şi incidenţa infecţiilor oportuniste. În partea finală a acestui capitol, doctorandul a încercat să stabilească prin tehnici statistice moderne corelaţii între parametrii sociali, epidemiologici şi clinici, evidenţiind o asociere între numărul cazurilor de boală SIDA şi situaţia materială precară în momentul depistării infecţiei HIV şi o frecvenţă crescută a tuberculozei şi hipotrofiei staturo-ponderale la copiii instituţionalizaţi, comparativ cu cei din familii.
Capitolul V intitulat „Cercetări epidemiologice şi clinico-paraclinice privind situaţia deceselor la copii cu SIDA din judeţul Iaşi” analizează cele 53 decese înregistrate până la sfârşitul anului 2006 la persoane sub 18 ani HIV seropozitive, evidenţiind perioada în care s-au înregistrat cele mai multe decese - 2001-2004 (77,3%), şi o scădere remarcabilă în perioada 2005-2006, consecinţă a aplicării tratamentului ARV. Deşi aparent decesele au predominat la persoanele din mediul rural (70%), analiza supravieţuirii nu a confirmat existenţa semnificaţiei statistice. Situaţia materială proastă a familiilor copiilor decedaţi, condiţiile de locuit necorespunzătoare şi prezenţa tuberculozei pulmonare au fost asociate unei supravieţuiri scăzute. Examenul anatomo-patologic a pieselor de necropsie, efectuat în cazul a 20 de decese, a decelat în toate cazurile prezenţa infecţiilor oportuniste cu o predominanţă a tuberculozei pulmonare şi diseminate şi un număr mai scăzut de alte infecţii asociate unei imunodepresii severe.
În capitolul următor doctorandul a făcut un „Studiu asupra abaterilor aportului de nutrienţi în alimentaţia copiilor cu infecţie HIV/SIDA din cadrul unei colectivităţi închise”, comparativ cu un lot martor, utilizând metoda statistică a anchetei alimentare, aplicată zilnic, pe durata studiului (2004-2006). În centrul de plasament „Gulliver” s-au constatat abateri semnificative faţă de normele de alimentaţie raţională: regim hipercaloric, excese de carne, grăsimi vegetale, cartofi şi alte legume, produse cerealiere şi fructe, carenţe în consumul de peşte, ouă, grăsimi animale, fructe, zahăr, deficit în aportul de calciu şi fier.
În legătură cu alimentaţia primită de copii, în capitolul VII s-au făcut „Cercetări asupra statusului nutriţional la copii infectaţi HIV/SIDA”. În cadrul examenului somatometric, s-a observat o disproporţionalitate evidentă a valorilor indicilor de dezvoltare între loturile studiate. Astfel, în timp ce în lotul martor înălţimea se distribuie
149
uniform în jurul valorii medii, corespunzătoare clasei de dezvoltare mijlocie, în lotul Gulliver înălţimea se distribuie în clasele de dezvoltare inferioare, iar 10 copii au prezentat hipotrofie staturală (p<0,01).Aceiaşi distribuţie divergentă a cazurilor s-a observat şi în funcţie de clasele de dezvoltare ale greutăţii, cu existenţa a 7 cazuri de hipotrofie ponderală la lotul de copii cu infecţie HIV/SIDA instituţionalizaţi, şi predominanţa încadrării în clasa mijlocie, mică şi foarte mică. În cadrul evaluării sindromului de lipodistrofie caracteristic pacienţilor cu infecţie HIV aflaţi în tratament cu ARV, a fost evidenţiată existenţa unor modificări diferite în funcţie de sex. Deşi raportul abdomino-fesier, pentru ambele sexe, a fost crescut faţă de lotul martor, aspect caracteristic lipodistrofiei, persoanele de sex feminin prezintă valori mai mari a unor parametri somatometrici corelaţi cu dispoziţia tronculară sau abdominală a ţesutului adipos. Estimarea masei grase a organismului prin indicatori antropometrici şi prin metoda impedanţei bioelectrice a relevat valori semnificativ mai scăzute la copiii cu infecţie HIV/SIDA comparativ cu lotul martor, însă procentul total de grăsime corporală la persoanele de sex feminin din lotul Gulliver a fost în limite normale.
Parametrii biochimici au evidenţiat un profil lipidic modificat la copiii cu infecţie HIV/SIDA cu valori crescute ale lipidelor totale, colesterolului total, trigliceridelor şi LDL colesterolului şi o scădere a HDL colesterolului, modificări datorate tratamentului antiretroviral şi nu regimului alimentar. Proteinemia a prezentat nivele crescute faţă de lotul martor, aspect care a fost interpretat în contextul regimului hiperproteic. Calcemia şi sideremia s-au situat în limite normale la ambele loturi studiate, însă magneziemia copiilor cu infecţie HIV, a fost mai mică comparativ cu lotul martor, probabil ca o consecinţă directă a diferenţelor în aportul alimentar. Nivelele serice ale zincului şi cuprului au avut valori medii mult mai mici la copiii HIV infectaţi decât la copiii din lotul martor.
Ultimul capitol al tezei de doctorat, intitulat „Cercetări privind morbiditatea, dezvoltarea fizică şi unii parametri paraclinici ai copiilor cu infecţie HIV/SIDA instituţionalizaţi în judeţul Iaşi, în perioada 2001-2006”, se axează pe studiul celor 34 de copii instituţionalizaţi în Centrul de Plasament „Gulliver”. S-a constatat o predominare a afecţiunilor aparatului respirator (ponderea cazurilor noi a fost de 67,63%) şi a celor dermatologice (12,37%). Dacă în ţările vestice incidenţa coinfecţiei HIV – cu virusul hepatitei B este de 5-10%, iar în România este de aproximativ 18%, în studiul de faţă, prezenţa coinfecţiei a fost identificată la 23% din copiii cu infecţie HIV din judeţul Iaşi, iar la cei instituţionalizaţi proporţia a fost de 41%. Din studiile efectuate privind impactul terapiei antiretrovirale asupra metabolismului lipidic, nivelul colesterolemiei a fost mai crescut la pacienţii ce au primit inhibitori de protează (IP), cu diferenţe nesemnificative statistic pentru persoanele ce au primit două sau trei ARV din clasa inhibitorilor nucleozidici ai revers transcriptazei fără IP. Concluzii (la teză)/ originalitate:
‐ analizând detaliat şi competent evoluţia îmbolnăvirilor prin SIDA, autorul reuşeşte să redea amploarea fenomenului, formele de manifestare şi tendinţele de evoluţie.
‐ sunt prezentaţi şi factorii de risc în producerea infecţiei HIV, în corelaţie cu nivelul educaţional şi economico-social al copiilor bolnavi, aspecte care sunt în general greu de apreciat, dar deosebit de importante deoarece situaţia materială proastă a familiilor copiilor decedaţi, condiţiile de locuit necorespunzătoare şi prezenţa tuberculozei pulmonare au fost asociate unei supravieţuiri scăzute.
‐ analiza supravieţuirii pe cuartile arată decesul a doar 25% dintre copii în primii 17 ani de viaţă, fiind posibil implicată o caracteristică a tulpinii virale circulante în România la copiii infectaţi în perioada 1988-1992, HIV-1 subtipul F.
150
‐ evaluarea statusului nutriţional al copiilor cu infecţie HIV/SIDA, instituţionalizaţi în judeţul Iaşi, a arătat o dezvoltare fizică deficitară, cu predominanţa încadrării indicilor somatometrici în clasele sigmatice inferioare, ceea ce indică importanţa influenţei infecţiei în creşterea şi dezvoltarea copiilor, chiar şi în condiţiile unui regim alimentar hipercaloric şi cu un aport crescut de principii nutritive
‐ aprecierea aportului de micronutrienţi cum sunt cuprul şi zincul sau a calciului a dovedit necesitatea introducerii unui aport crescut pentru organismul bolnav de HIV/SIDA.
‐ estimarea procentului de grăsime corporală prin analiza impedanţei bioelectrice s-a dovedit a fi o metodă mai precisă decât măsurarea parametrilor antropometrici ai braţului, deoarece aceştia pot fi modificaţi în contextul lipodistrofiei asociate terapiei ARV
‐ modificările profilului lipidic la copiii cu infecţie HIV/SIDA s-au datorat tratamentului antiretroviral care include inhibitori de protează şi nu regimului alimentar.
‐ datele din lucrare pot reprezenta puncte de plecare în cadrul unor noi cercetări, ce ar îmbunătăţi asistenţa medicală şi prevenţia pentru acest devastator flagel, infecţia HIV/SIDA
31. LAZĂR IOAN TUDOR SM 31 Titlul tezei: ANESTEZIA SI ANALGEZ1A LA NAŞTEREA NATURALĂ SI OPERAŢIA CEZARIANĂ - CONSIDERAŢII CLINICE SI FARMACOCINETICE Autor: Lazar Ioan Tudor Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu Data susţinerii publice: 18.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ion Fulga – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ţarălungă – Univ. „Ovidius” Constanta Prof. Univ. Dr. Dragoş Dragomir – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea de faţă prezintă rezultatul unor cercetări şi studii clinice desfăşurate pe mai mult de cinci ani în Clinica I Obstetrică Ginecologie din Maternitatea „Cuza Vodă", laşi. Realizarea acestui studiilor s-a făcut la sugestia prof. dr. Ostin C Mungiu, cunoscută fiind preocuparea domniei sale pentru algeziologie. Şcoala medicală ieşeană se mândreşte cu prof. Aburel iniţiatorul în 1933 a analgeziei peridurale. Teza cuprinde două studii personale: 1. Studiu clinic si farmacocinetic asupra analgeziei peridurale intrapartum cu bupivacaină si ropivacaină. 2. Evaluarea si tratamentul durerii postcezariană.
Din numeroasele protocoale de lucru folosite în analgezia peridurală în Clinica I Obstetrică Ginecologie din Maternitatea „Cuza Vodă" am folosit administrările intermitente de anestezic peridural la intervale variabile de timp. Primele protocoale utilizate în Clinică, în care dozele de bupivacaină şi ropivacaină erau constant descrescătoare, au fost înlocuite în anul 2005 cu protocoale adaptate necesitaţilor crescute de confort a parturientelor. Dozele au fost modificate, s-a adăugat fentanil pentru a scădea durata de instalare a efectului la prima administrare; în expulzie s-a injectat peridural anestezic; protocoalele de început foloseau doze mici de anestezic în expulzie; aceste doze administrate au fost crescute pentru a asigura parturientei analgezie în perioada a l i a naşterii.
Existenţa numeroaselor tehnici şi protocoale de analgezie postcezariană, protocoale neadaptate specificului diferitelor servicii de ATI, a impus o evaluare într-un studiu amplu a durerii postcezariană şi a eficienţei diferitelor analgezice administrate. Scopul studiului a
151
fost acela de a propune un protocol adaptat tehnicii anestezice folosită la operaţia cezariană.
Obiective urmărite: în studiul privind analgezia intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină au fost urmărite şi analizate:
- dozele de anestezic administrate; - intervalele libere de durere (între 2 administrări succesive); - durata travaliului pentru fiecare anestezic; - concentraţiile bupivacainei şi ropivacainei în sângele matern
după administrările intermitente; - concentraţiile bupivacainei şi ropivacainei în expulzie; - concentraţiile bupivacainei şi ropivacainei la 1 h, 2 h şi 4 h după
administrarea dozei de top; - timpul de înjumătăţire al concentraţiei maxime materne a celor
două anestezice; Scopul cercetării acestor parametrii a fost acela de a valida şi propune pentru
practica clinică două protocoale de analgezie intrapartum cu bupivacaină 0,25% şi ropivacaină 0,2% în administrări intermitente adaptate etapelor travaliului şi doză de top în expulzie. Această doză mare de la finalul travaliului a fost fundamentată şi argumentată prin studiul prezentat.
Studiul privind analgezia postcezariană a urmărit: evaluare durerii postoperaţie cezariană prin determinarea scorului analogic vizual; evaluarea analgezicelor administrate în intervalul de 24 h de la terminarea naşterii, durata de acţiune a analgezicelor prin măsurarea intervalelor între două administrări succesive, evaluarea la 24 h a durerii (pentru aprecierea generală a calităţii analgeziei), stabilirea unui protocol de analgezie postoperatorie pentru pacienta obstetricalâ, protocol adaptat practicii anestezice din Maternitatea „Cuza Vodă", laşi.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Partea personală este structurată în două capitole mari, primul dintre ele fiind dedicat unui studiu clinic şi farmacocinetic asupra analgeziei peridurale intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină, iar cel de al doilea evaluării şi tratamentului durerii postcezariană.
Referitor la analgezia intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină, autorul a parcurs cele peste 500 de studii citate pe site-ul Pubmed, în acest domeniu, remarcând numeroşii factori care au generat rezultate diferite de la un studiu la altul. Cu rigurozitate, autorul le trece în revistă:
♦ căi de administrare diferite - intrarahidian, peridural ♦ tehnici diferite de administrare ♦ asocierea cu opioizi sau cu a - adrenergice ♦ intervale diferite de evaluare a concentraţiilor ♦ medicaţia administrată postpartum".
Referindu-se apoi la protocoalele de lucru utilizate în analgezia peridurală în clinica în care lucrează, autorul arată cum s-a trecut de la administrarea de doze de anestezic constant descrescătoare la o administrare adaptată necesităţilor crescute de confort a parturientei. Pentru optimizarea rezultatelor autorul a realizat două tipuri de protocoale:
a. pentru bupivacaină şi b. pentru ropivacaină, şi le-a evaluat clinic şi farmacocinetic.
Rezultatele obţinute după analiza probelor de sânge matern prin metode spectrofotometrice U.V. au fost supuse unei riguroase analize statistice cu metode moderne (metoda ANOVA, urmată de teste post-hoc).
152
Toate datele primare au fost grupate de autor şi prezentate într-o consistentă anexă la sfârşitul lucrării. Din analiza datelor s-a observat că în concordanţă cu proprietăţile farmacocinetice ale bupivacainei şi ropivacainei, nivelul concentraţiilor în sângele matern se menţine la nivele eficiente analgezic şi în condiţiile scăderii cantităţii de substanţă administrată la a doua şi la a treia doză parţială, comparativ cu prima doză administrată. Pe baza acestor date, autorul a putut elabora două protocoale originale de analgezie, ceea ce constituie un merit indubitabil al lucrării. Referitor la capitolul de evaluare şi tratament al durerii postcezariană, plecând de la neconcordanţele din literatură, autorul şi-a propus să facă o evaluare atât a durerii cât şi a analgeziei postoperaţie cezariană, cu scopul de a stabili un protocol optim de analgezie postoperatorie. în acest scop, doctorandul a urmărit 80 de gravide la care anestezia a fost administrată de acelaşi anestezist şi la care s-au utilizat protocoale de analgezie adaptate tehnicii de anestezie utilizate la operaţia cezariană. Pacientele din acest punct de vedere au făcut parte din trei loturi: ♦ lotul A - anestezie generală cu intubaţie orotraheală; ♦ lotul B - anestezie rahidiană; ♦ lotul C - anestezie peridurală.
Din analiza datelor autorul conchide că terapia durerii postoperatorii a suferit variaţii mari de la un caz la altul. In aproape jumătate din cazuri a fost insuficient tratată, fie datorită alegerii eronate a analgezicului, fie datorită administrării tardive a acestuia. Consider un merit al tezei această analiză critică deoarece sunt convins că situaţii asemănătoare se întâlnesc în multe alte clinici din ţară.
O altă concluzie originală care merită subliniată este dată de faptul că o administrare a analgezicului la intervale fixe şi în doză adecvată evită apariţia durerii şi determină un consum mai mic de analgezic. Valoroasă mi se pare de asemenea şi afirmaţia că administrarea bupivacainei pe cateter de epidurală este superioară administrării fortralului, un opioid a cărui utilizare este din ce în ce mai redusă în toate ţările dezvoltate. Autorul nu ezită să evidenţieze erorile de evaluare pe scara analogic vizuală în sensul exagerării durerii pentru a justifica folosirea unui analgezic opioid.
Se subliniază de asemenea în cazul cercetării efectuate superioritatea acetaminofenului i.v. faţă de analgezicele administrate p.o.. Toate observaţiile valoroase prezenate anterior s-au constituit în argumente utile pentru adaptarea protocolului de lucru şi de instruire a personalului medical în vederea manipulării analgezicelor. Cele trei variante de protocol originale se constituie ca propuneri finale ce însoţesc concluziile lucrării.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Concluziile studiului clinic şi farmacocinetic asupra analgeziei peridurale intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină: Scăderea dozelor de anestezice locale faţă de administrarea precedentă a conferit pacientei un nivel de confort considerat foarte bun. Nu au fost înregistrate efecte negative; Valorile determinate ale concentraţiilor sangvine ale celor două anestezice locale administrate intrapartum, după a ll-a doză şi a lll-a doză peridurală, nu au fost diferite statistic între ele. Sunt însă semnificativ mai mari decât concentraţia de la debutul travaliului (după prima administrare peridurală); Durata travaliului a fost identică pentru ambele protocoale de analgezie intrapartum. Perioada I a travaliului este semnificativ mai scurtă pentru naşterile cu analgezie peridurală, comparativ cu naşterile naturale fără analgezie.Administrarea dozei de top în expulzie a fost documentată şi argumentată pe parcursul studiului. Necesitatea de a oferi analgezie în expulzie a determinat creşterea dozelor de bupivacaină şi ropivacaină la valori mai mari decât doza de început a travaliului, considerată în analgezia obstetricală clasică, ca doza cea mai mare. Dozele administrate intrapartum şi în expulzie nu au influenţat negativ fătul; Concentraţia maximă a anestezicelor a fost determinată după
153
administrarea dozei de top în expulzie. Această concentraţie nu a putut influenţa fătul deoarece la momentul în care a fost determinată, la 25 min de la administrare, fătul era deja născut; Timpii de înjumătăţire ai concentraţiei maxime a bupivacainei şi ropivacainei, înregistraţi după doza de expulzie au fost diferiţi, respectând profilul farmacocinetic al celor două anestezice. Deşi concentraţia ropivacainei a fost mai mare în valori absolute faţă de cea a bupivacainei, panta de scădere a concentraţiei a fost mai accentuată, timpul de înjumătăţire al concentraţiei maxime înregistrate după doza de expulzie fiind mai scurt; La două ore de la injectarea anestezicului local, concentraţia sangvină maternă a bupivacainei înregistrează o scădere marcată. Scăderea concentraţiei ropivacainei se face constant, în cele 4 h, în care s-au făcut determinări ale concentraţiilor; Protocoale originale de analgezie intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină
Protocol de analgezie intrapartum cu bupivacaină 0.25% 1. doza I = 20 - 25 mg + fentanil 100 ng peridural după verificarea plasării corecte a cateterului şi diagnosticul de naştere declanşată. 2. doza II, doza III = 20 mg peridural, administrări intermitente la intervale de 40-60 min, atunci când pacienta începe din nou să perceapă contracţiile uterine dureroase. 3. doză expulzie = 30 - 35 mg peridural. Se administrează doza când pacienta are dilataţie cervicală completă, polul cefalic fetal este coborât în excavaţie şi pacienta face eforturi expulzive pentru terminarea naşterii.
Protocol de analgezie intrapartum cu ropivacaină 0.2% 1. doza I = 18 - 20 mg peridural după verificarea plasării corecte a cateterului şi diagnosticul de naştere declanşată. Nu este necesară asocierea fentanilului la ropivacaină 0,2% datorită timpului scurt de instalare a efectului. 2. doza II, doza III = 14 -16 mg peridural, administrări intermitente la intervale de 40-60 min, atunci când pacienta începe din nou să perceapă contracţiile uterine dureroase. 3. doză expulzie = 20 - 22,5 mg. Condiţiile de administrare sunt aceleaşi ca şi la protocolul cu bupivacaină 0,25%. 32. NEACŞU ELENA SM 32 Titlul tezei: FRECVENŢA EDEMULUI PAPILAR ÎN TUMORILE INTRACRANIENE ÎN RAPORT CU LOCALIZAREA ŞI TIPUL LOR HISTOLOGIC Autor: Neacşu Elena Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Sergiu Buiuc, Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici Data susţinerii publice: 21.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Liliana Mary Voinea – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Camelia Margareta Bogdănici – U.M.F. Iasi Conf. Univ. Dr. Mircea Filip – U.M.F. Bucuresti Motivaţia alegerii subiectului: Această teză de doctorat abordează o importantă problemă de sănătate publică şi anume cea a tumorilor intracraniene. Tumorile înregistrează o răspândire accentuată la nivel mondial, cu o incidenţă în continuă creştere şi cu o rată crescută a mortalităţii. Prin studierea manifestărilor clinice neuro-oftalmologice ale acestor tumori se pot elabora chiar modalităţi de screening pentru depistarea precoce şi tratarea acestor afecţiuni cu important impact socio-economic. Obiective urmărite: Scopul lucrării a fost de a determina relaţia între frecvenţa de apariţie a edemului papilar în tabloul clinic al proceselor expansive intracraniene (în special al tumorilor intracraniene), şi localizarea şi respectiv tipul lor histologic. S-a urmărit
154
realizarea unor corelaţii între prezenţa diferitelor stadii ale edemului papilar la examenul fundului de ochi şi diagnosticele formulate de medicul neurochirurg. Coraborând toate acestea cu rezultatele anatomopatologice s-a dorit extragerea unor concluzii pentru a permite în viitor realizarea unui diagnostic mai facil şi mai precoce a proceselor expansive intracraniene. Astfel, pacienţii care se prezintă iniţial la un medic oftalmolog cu această patologie să fie diagnosticaţi corect şi trataţi precoce pentru patologia de bază, edemul papilar fiind doar un efect al acesteia.
Un al doilea scop a fost cel de a verifica rolul examenului fundului de ochi în verificarea stării de sănătate, conform legislaţiei în vigoare. Aceasta deoarece examinarea fundului de ochi este o metodă de examinare accesibilă ce oferă numeroase informaţii referitoare la manifestările oftalmologice atât ale proceselor expansive intracraniene cât şi ale altor afecţiuni grave.
Pentru realizarea acestor obiective au fost analizate cazurile a 446 de pacienţi internaţi în Spitalul “Sfânta Treime “IAŞI la Secţia de Neurochirurgie în perioada 01.01.2005-31.12.2006 cu diagnosticul principal de proces expansiv intracranian. Parametrii clinici urmăriţi au fost: diagnosticul la externare, examenul anatomopatologic al pieselor de biopsie obţinute în urma intervenţiei chirurgicale, examenul clinic şi paraclinic oftalmologic, rezultatele imagisticii medicale.
În categoria explorărilor oftalmologice complementare sunt incluse diverse examinări clinice instrumentale, paraclinice sau de laborator, a căror indicaţie este justificată de semnele şi datele patologice obţinute în urma anamnezei şi a examenului oftalmologic de ansamblu(obligatoriu): înregistrarea câmpului vizual, aprecierea simţului cromatic, gonioscopia, măsurătorile la sinoptofor ale deviaţiei strabice, echografia oculară, angiografia cu fluoresceină, radiografia orbitei, etc.
Explorări imagistice au fost efectuate în funcţie de localizarea tumorilor: radiografia simplă de craniu, CT cranian sau IRM.
S-au studiat de asemenea datele din legislaţia existentă referitoare la obligativitatea efectuării controlului oftalmologic la populaţia generală (ordin 319/2006, 355/2007, 332/2007, 994/2007, 354/2007).
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat): Această lucrare de doctorat abordează un domeniu foarte important şi anume cel al neuro-oftalmologiei. Este structurată în două părţi: partea teoretică-stadiul cunoaşterii şi studiul clinic-contribuţia personală.
Prima parte ce cuprinde şase capitole cu o extindere de 110 pagini detaliază noţiuni teoretice privitoare la: anatomia şi fiziologia nervului optic, fiziopatologia căilor optice, etiopatogenia edemului papilar şi rolul hipertensiunii intracraniene în producerea edemului papilar, procesele expansive intracraniene şi diagnosticul diferenţial al tumorilor cerebrale, influenţa localizării şi a tipului histologic al proceselor expansive intracraniene în producerea edemului papilar, edemul papilar în cazurile de hipertensiune intracraniană fără procese expansive intracraniene.
Nervul optic este considerat ca şi o prelungire a encefalului, nu doar ca un nerv cranian. Se expune noţiunea de transport axonal sau axoplasmic-un flux bidirecţional de materiale şi organite celulare la nivelul axonului nervului optic-un flux bidirecţional de materiale şi organite celulare la nivelul axonului nervului optic. Se concluzionează că, întrucât considerăm nervul optic ca şi o prelungire a substanţei cerebrale, tecile sale continuă sistemul meningeal şi deci o creştere a presiunii lichidului cefalorahidian la nivelul tecilor nervului optic, secundară creşterii presiunii lichidului cefalorahidian intracranian este responsabilă de edemul papilar, care ar fi deci de origine mecanică. Elementul esenţial în geneza edemului papilar ar fi deci creşterea presiunii lichidului
155
cefalorahidian în spaţiile subarahnoidiene, care se transmite tecilor nervului optic. Edemul papilar este expresia oftalmologică a sindromului de hipertensiune intracraniană. Procesele expansive intracraniene care includ toate procesele înlocuitoare de spaţiu, indiferent de natura lor: tumori, revărsate sanguine, malformaţii vasculare expansive, procese inflamatorii expansive, parazitoze, pseudotumori (toate acestea fiind afecţiuni ce determină apariţia sindromului de hipertensiune intracraniană), detaliindu-se pe larg manifestările clinice ale principalelor procese expansive intracraniene şi urmărindu-se influenţa localizării şi a tipului histologic al tumorilor în determinarea semiologiei neuro-oftalmologice şi în special a modificărilor fundului de ochi.
Sunt trecute în revistă şi alte contexte patologice în care apare sindromul de hipertensiune intracraniană, în unele situaţii chiar cu modificări ale fundului de ochi, fără existenţa unui proces expansiv intracranian .
Contribuţia personală a acestei lucrări constă într-o aplicaţie practică realizată în Clinica de Neurochirurgie a Spitalului „Sfânta Treime” din Iaşi, studiind cazurile a 446 de pacienţi internaţi în această clinică în perioada 01.01.2005-31.12.2006. Informaţiile obţinute au fost prelucrate prin metode de biostatistică medicală cu exemplificare în 15 tabele şi 26 de diagrame
Scopul studiului practic a fost de demonstra existenţa unei relaţii între frecvenţa apariţiei edemului papilar şi localizarea şi tipul histologic al tumorilor cerebrale. Autoarea lucrării a acumulat informaţiile referitoare la cazuri utilizând foile de observaţie, buletinele anatomopatologice, rezultatele examinărilor clinice oftalmologice, rezultatele examenelor imagistice, şi le-a prelucrat utilizând metodele de biostatistică medicală.
Rezultatele statistice obţinute au demonstrat o frecvenţă mai mare de apariţie a edemului papilar în anumite tipuri histologice de tumori intracraniene şi la anumite localizări ale acestora. Rezultatele statistice obţinute nu au corespuns în fiecare situaţie datelor teoretice existente în literatură, şi aceasta se datorează faptului că managementul proceselor expansive intracraniene (metodele de diagnostic şi abordările terapeutice) cunoaşte în prezent o evoluţie spectaculoasă.
Această teză ce cuprinde 300 pagini cu un discurs ştiinţific fluent şi minuţios elaborat, este bine structurată, bine documentată , bibliografia vastă şi de actualitate fiind completată şi de studierea legislaţiei existente în vigoare. Concluzii/originalitate: Manifestările mai frecvente, mai fidele şi adesea precoce în cursul afecţiunilor neurochirurgicale sunt cele ale aparatului vizual. Dar pentru a li se atribui justa lor valoare, simptomele oculare trebuie să fie interpretate în contextul clinic neurologic. De aceea, un important rezultat obţinut în urma acestui studiu este evidenţierea importanţei consultului oftalmologic în depistarea precoce a afecţiunilor neurochirurgicale - afecţiuni cu impact important asupra stării de sănătate a populaţiei şi asupra costurilor pe care le presupune tratarea acestor afecţiuni depistate în stadii avansate. Urmărind această idee şi întrucât îşi desfăşoară în prezent activitatea în cadrul medicinei de familie, studiind legislaţia existentă deja, autoarea propune chiar modificarea acesteia – introducerea obligativităţii examenului oftalmologic (cu accent pe examinarea fundului de ochi) în populaţia generală: în cadrul programului de evaluare a stării de sănătate a populaţiei (în derulare în prezent prin cabinetele de medicină primară), în cadrul cabinetelor de medicină şcolară, în cadrul programelor de supraveghere a sănătăţii şi securităţii în muncă. Autoarea prezentei lucrări mai consideră că ar fi utilă în punerea în practică a dorinţei de diagnosticare precoce a unor boli grave introducerea în programul de educaţie medicală continuă pentru medicii de familie a unor cursuri, cu titlu de obligativitate, care să permită achiziţionarea unor noţiuni elementare de oftalmologie, neurologie şi neurochirurgie
156
33. CRUMPEI FELICIA SM 33 Titlul tezei: APORTUL EXAMENULUI ECOGRAFIC IN DIAGNOSTICUL CANCERULUI GASTRIC Autor: Crumpei Felicia Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu Data susţinerii publice: 22.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Sârbu Vasile - Univ. “Ovidius” Constanta Prof. Univ. Dr. Cristina Cijevschi-Prelipcean – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii subiectului: valorizarea ecografiei in identificarea formatiunilor tumorale ale tubului digestiv. Obiective urmarite: 1. Stabilirea locului examenului ecografic în algoritmul de diagnostic al tumorilor maligne gastrice. 2. Aportul ecografiei în diagnosticul pozitiv, diferenţial şi stadializarea tumorilor maligne gastrice. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Partea generală prezintă date privind anatomia chirurgicală şi radiologică a stomacului, anatomia patologică a tumorilor maligne gastrice, cu implicaţii ecografice, date de etiopatogenie a cancerului gastric şi elemente de diagnostic.
Cel mai important capitol al părţii generale se referă la diagnosticul imagistic al cancerului gastric, în care sunt prezentate aportul ecografiei convenţionale şi al ecografiei endoscopice în raport cu datele obţinute prin tranzitul baritat eso-gastro-duodenal, endoscopia digestivă superioară, tomodensitometrie şi imagistică prin rezonanţă magnetică. Se subliniază că ecografia abdominală convenţională, efectuată ca metodă de primă intenţie la pacienţii cu simptome digestive înalte este ieftină, accesibilă, uşor de efectuat chiar la bolnavii gravi şi orientează foarte bine diagnosticul trimiţând către investigaţii suplimentare.
Deşi iniţial s-a considerat că examenul ecografic abdominal se oprea la investigarea organelor parenchimatoase, a tractului urinar şi a vaselor de sânge, tubul digestiv fiind considerat un obstacol pentru examinare sau o sursă de artefacte, totuşi stomacul s-a dovedit a fi relativ simplu de examinat ecografic. Datele oferite practicianului de ecografia convenţională şi, mai ales, de cea endoscopică, conferă informaţii utile privind stadiile TNM ale tumorii gastrice, relaţii privind operabilitatea, urmărirea postoperatorie.
Partea personală se constituie într-un veritabil studiu anatomo-clinico-imagistic bazat pe analiza complexă a unui lot de 183 bolnavi cu neoplasm gastric trataţi în Clinica I Chirurgie Iaşi în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002. Pentru fiecare bolnav s-a realizat o fişă standard. Datele culese din foile de observaţie, protocoalele operatorii, discuţiile directe cu membrii echipelor operatorii au condus la acumularea unui volum mare de informaţii care au fost incluse într-o bază de date realizată cu ajutorul programului SPSS. Analiza statistică a fost efectuată cu ajutorul programului SPSS 10. Testele statistice aplicate au permis validarea rezultatelor şi efectuarea unui raţionament statistic adecvat unor concluzii finale.
Evaluarea imagistică a celor 183 de bolnavi s-a realizat prin metode secţionale: examen ecografic şi tomodensitometrie, prin metode de radiologie convenţională – examen eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrast (sulfat de bariu sau gastrografin) şi prin
157
endoscopie digestivă superioară. Pentru fiecare caz, baza de date realizată a inclus parametri demografici, factori de risc (grup sanguin, obiceiuri alimentare şi toxice), antecedente personale patologice şi heredocolaterale, examen de laborator, explorări imagistice (ecografie, tranzit baritat eso-gastric, endoscopie digestivă superioară, CT), stadializare imagistică, date intraoperatorii privind forma, dimensiunea, extensia loco-regională şi la distanţă a tumorii maligne – aspecte macroscopice, stadializarea intraoperatorie, protocolul anatomo-patologic macro- şi microscopic al piesei de exereză, stadializarea postterapeutică, urmărirea clinico-imagistică postoperatorie. După completarea bazei de date prin completarea dosarelor anatomo-clinice şi imagistice s-a realizat prelucrarea statistică, urmată de interpretarea datelor şi obţinerea concluziilor.
Lotul studiat este prezentat în detaliu, privind distribuţia anuală, pe sex şi vârstă, factori de risc, antecedente, semne clinice, date paraclinice, metode imagistice utilizate, aspecte intraoperatorii, tipul intervenţiilor chirurgicale şi monitorizarea evoluţiei postoperatorii clinic şi imagistic.
În continuare sunt analizate indicaţiile examenului ecografic în cancerul gastric şi rezultatele obţinute în funcţie de localizare, mărimea tumorii, extensia tumorii, forma macroscopică. Sunt prezentate toate categoriile semiologice descoperite ecografic privind tumora primară, extensia limfonodulară şi prezenţa metastazelor. Categoriile semiologice studiate au fost: identificarea unei mase solide la nivelul unui segment gastric (localizare, ecogenitate, contur, omogenitate, dimensiuni), prezenţa, localizarea, dimensiunile şi aspectul adenopatiilor loco-regionale şi la distanţă, prezenţa lichidului liber în cavitatea peritoneală, calitatea şi aspectul acestuia, prezenţa nodulilor de carcinomatoză peritoneală la nivelul peritoneului parietal şi/sau anselor intestinale, prezenţa, localizarea, ecogenitatea, numărul, dimensiunile metastazelor hepatice, splenice sau în alte organe şi prezenţa invaziei vasculare loco-regionale.
Sunt studiate în continuare rezultatele obţinute prin ecografia Doppler în explorarea tumorilor maligne gastrice, metodă foarte utilă în evidenţierea gradului de vascularizaţie tumorală şi a relaţiilor tumorii cu trunchiurile vasculare loco-regionale.
Datele obţinute de ecografie sunt comparate prin prisma sensibilităţii şi a specificităţii cu rezultatele obţinute de tranzitul baritat eso-gastro-duodenal, examenul endoscopic şi tomodensitometrie. Se menţionează importanţa ecoendoscopiei în stadializarea tumorală. Din datele prezentate reiese că ecografia poate fi o prelungire a examenului clinic şi metoda iniţială de studiu la bolnavii cu o suferinţă gastrică. Examenul ecografic orientează diagnosticul, poate stabili localizarea formaţiunii tumorale şi indică următoarele metode de investigaţii. Sunt vizibile ecografic tumori peste 2 cm. Cele sub 2cm impun abordări speciale. Metastazele hepatice sunt uşor de diagnosticat ecografic. Adenopatiile sunt decelabile după un examen atent, ca şi invazia vasculară, invazia tumorală în organele vecine şi carcinomatoza peritoneală.
Ecografia abdominală efectuată în cursul evaluărilor pentru alte afecţiuni, în special pentru litiaza veziculară, poate descoperi tumori gastrice asimptomatice. Mai dificil de examinat este schirul gastric.
Evaluarea pacienţilor cu tumori gastrice trebuie continuată după examenul ecografic cu alte explorări imagistice, endoscopia digestivă superioară, examenul radiologic eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrast, tomodensitometria, pentru a realiza o stadializare cât mai corectă a tumorii.
Un capitol important al tezei abordează criteriile radio-imagistice de stabilire a operabilităţii cancerului gastric, extrem de importante pentru chirurg. Dacă, preoperator, explorările imagistice sugerează inoperabilitatea, o laparoscopie diagnostică, cu ecografie intraoperatorie perlaparoscopică poate evita o laparotomie inutilă.
158
Un alt capitol valoros îl constituie stadializarea imagistică a cancerului gastric, esenţială în managementul acestei boli.
Teza se încheie cu prezentarea unor cazuri deosebite, care au ridicat probleme de diagnostic şi tratament. Concluzii (la teza)/Originalitate:
Cancerul gastric rămane o importantă problemă de sănătate publică, atât timp cât adresabilitatea pacienţilor la medic este tardivă, după instalarea simptomelor clinice grave, atunci când tumora este în stadiile III-IV.
Metodele imagistice în continuă dezvoltare şi aplicarea lor combinată în studiul cancerului gastric, dau rezultate tot mai bune în diagnosticul, stadializarea şi stabilirea prognosticului.
Ecografia abdominală este metoda de diagnostic iniţială pentru evaluarea maselor tumorale gastrice, deoarece este accesibilă şi relativ ieftină.
Ecografia are o sensibilitate diagnostică de 90% (85%) pentru tumorile din stadiile I şi II şi 95% pentru tumorile din stadiile III şi IV). Din cei 178 de pacienţi, tumora gastrică a fost identificată în 166 cazuri.
Localizarea, dimensiunea şi extinderea pe verticală a tumorii gastrice au fost mai bine descrise de examenul radiologic decât de cel ecografic sau endoscopic.
Examenul radiologic nu poate da indicaţii exacte despre extinderea pe orizontală - invazia neoplazică a organelor vecine şi despre extinderea la ganglioni sau la distanţă prin metastazare la ficat, peritoneu, rinichi, ovare, suprarenale etc.
Examenul ecografic efectuat înaintea celui radiologic poate ameliora mult calitatea investigaţiei, sugerând localizarea formaţiunii tumorale, dimensiunea, forma şi extensia ei. Cele două metode de diagnostic sunt complementare.
Ecografia este metoda de diagnostic pe care o propunem pentru screening-ul populaţiei, fiind disponibilă atât în mediul urban cât şi în cel rural. 34. PERIANU LĂCRĂMIOARA SM 34 Titlul tezei: TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL HERNIILOR HIATALE – DE LA CHIRURGIA CLASICA LA CHIRURGIA CELIOSCOPICA Autor: Perianu Lăcrămioara Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Victor Strat Data susţinerii publice: 22.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Silviu Constantinoiu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii subiectului: absenţa unui studiu retroprospectiv care să analizeze situaţia HH în medicina românească pe o perioada de 12 ani. Obiective urmarite: Studiul de faţă îşi propune să elucideze următoarele probleme privind hernia hiatală:
‐ impactul semnelor şi simptomelor HH asupra stilului de viaţă al pacientului; ‐ aportul condiţiilor de viaţă şi de muncă în incidenţa HH (corelaţia BMI-hernie
hiatală, obezitate, alcool, tutun); ‐ metodele cele mai eficiente de diagnostic a HH;
159
‐ etapele managementului terapeutic al HH; ‐ criteriile de selecţie a celei mai eficiente metode terapeutice; ‐ criteriile obiective de selecţie a tipului de abord chirurgical; ‐ analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor abordului chirurgical clasic şi
laparoscopic; ‐ contraindicaţiile tratamentului chirurgical; ‐ imaginarea unui algoritm de diagnostic şi tratament al HH.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): În stadiul actual al problemei este bine documentată şi ilustrată. Se referă în primul rând la aspectele anatomice şi implicarea complexului eso-gastro-diafragmatic în producerea herniilor hiatale.
Prezentarea tratamentului herniilor hiatale ocupă jumătate din partea generală a tezei. Ea se bazează pe o bogată informare şi ilustrare grafică. Este luat în considerare în primul rând tratamentul chirurgical al herniilor hiatale prin alunecare; după discuţia indicaţiilor sunt prezentate căile de abord şi descrise numeroasele procedee tehnice.
Incidentele şi accidentele intraoperatorii şi, mai ales, complicaţiile postoperatorii imediate sau tardive sunt discutate în special pe baza datelor de literatură, trecându-se în revistă disfagia parţială sau totală, perforaţia esofagiană sau gastrică, refluxul acid recurent sau sindromul de constricţie a valvei.
Un loc special în cadrul tratamentului chirurgical este acordat, în această parte generală a tezei, abordului laparoscopic, subliniindui-se avantajele multiple.
Contribuţiile personale constituie un studiu pe un lot de 275 pacienţi internaţi în Clinica I Chirurgie a Spitalului ’’Sf. Spiridon’’ Iaşi, pe o perioadă de 12 ani, între 1994-2007. Din lotul de 275 pacienţi internaţi doar 62 au fost supuşi tratamentului chirurgical, realizat iniţial numai prin abord clasic, apoi din 1996 şi pe cale laparoscopică.
Este redată repartiţia cazurilor în cele patru tipuri de hernie hiatală, tipul III fiind cel mai frecvent întîlnit(60%).
Un spaţiu important îl ocupă în lucrare aspectele legate de diagnostic. În cadrul diagnosticului clinic sunt analizate antecedentele patologice asociate herniei hiatale din lotul studiat, calitatea vieţii, semnele clinice esofagiene şi extraesofagiene, relaţia dintre simptome şi diametrul orificiului herniar, unde autoarea notează o corelaţie semnificativă cu pirozisul şi refluxul gastro-esofagian.
Investigaţiile paraclinice, în special imagistice, dar şi manometrice, ph-metrice, endoscopice, sunt pe larg expuse de autoare, care subliniază importanţa acestora pentru localizarea corectă a joncţiunii gastro-esofagiene şi stabilirea cu certitudine a diagnosticului. Este foarte necesar de a recunoaşte de asemeni dimensiunile şi tipul de hernie hiatală.
Foarte util este un tabel în care se redau, pentru un număr mare de explorări practicabile în hernia hiatală, avantajele, dezavantajele, invazivitatea, costul şi incidenţa cu care au fost efectuate pe lotul în studiu.
Partea cea mai consistentă o constituie analiza modului în care au fost trataţi chirurgical cei 62 pacienţi cu hernie hiatală selecţionaţi din lotul de 275 avut în evidenţă. Selecţia a fost foarte strânsă; în marea majoritate a cazurilor(255) a fost recomandat iniţial un tratament medical. Dintre aceştia, 131 pacienţi au putut fi urmăriţi şi reevaluaţi, iar la 42 dintre ei, datorită ineficacităţii tratamentului medical, s-a indicat recurgerea la chirurgie. În alte 20 cazuri tratamentul chirurgical a fost recomandat de la început.
Abordul laparoscopic al cazurilor este foarte bine analizat, constituind de fapt şi partea cea mai importantă a tezei. Se prezintă în primul rând reperele anatomice esenţiale de care trebuie ţinut seama în abordarea herniilor hiatale. Ele sunt esenţiale pentru
160
asigurarea condiţiilor de siguranţă şi succes în executarea intervenţiilor. Se redă dispozitivul operator, exemplificat cu figuri(colecţia Clinicii I Chirurgie), se prezintă diversele procedee efectuate laparoscopic în clinică. Procedeul floppy-Nissen folosit în 15 cazuri este considerat ca cel mai eficient procedeu antireflux. Procedeul Nissen-Rossetti a fost efectuat şi el în 13 cazuri, încât aceste două procedee au dominat chirurgia prin abord laparoscopic. În rest, procedeul Dor laparoscopic s-a realizat în 9 cazuri, iar Toupet în 3 cazuri.
Concomitent cu tratamentul herniei hiatale au fost necesare şi alte gesturi laparoscopice intraoperator : adezioliză 13 cazuri, colecistectomie 7 cazuri, vagotomie 2 cazuri.
Rata destul de mare la începutul chirurgiei laparoscopice în clinică a conversiilor (19,44%-7 cazuri) s-a datorat leziunilor esofagiene sau gastrice (3 cazuri), a splinei (1 caz) sau a dificultăţilor tehnice(3 cazuri). În ultima perioadă aceasta s-a ameliorat simţitor.
În ce priveşte durata medie de spitalizare, aceasta a fost de cca 6 zile în cazul intervenţiilor efectuate laparoscopic, faţă de 13,4 zile pentru abordul clasic. În cazul conversiilor această medie s-a prelungit la 14,8 zile.
Este de reţinut aprecierea comparativă efectuată a accidentelor intraoperatorii, a complicaţiilor postoperatorii si a reintervenţiilor, în cazul chirurgiei clasice şi a chirurgiei laparoscopice. Între complicaţiile specifice abordului clasic autoarea înscrie 1 fistulă esofagiană, 2 fistule gastrice, 2 abcese abdominale şi 1 abces mediastinal. Rata de reintervenţie a fost de 16,6% pe lotul de 62 pacienţi operaţi. Chirurgia laparoscopică se înscrie cu 3 leziuni splenice(4,84%) şi o fistulă esofagiană. În comparaţie cu rezultatele obţinute prin chirurgia clasică, autoarea notează o scădere a incidenţei complicaţiilor după chirurgia laparoscopică.
Postoperator este de notat că, în toate cazurile în care s-a practicat o fundoplicatură Nissen, a persistat o disfagie timp de 2-3 săptamâni, iar într-un caz până la 6 luni. În schimb nu s-a notat disfagie prin procedeul floppy-Nissen. Sindromul de retenţie gazoasă a fost întîlnit rar, doar în 2,5% cazuri.Mortalitatea pe întregul lot apare şi ea crescută, 9 decese (14,5%) din care 7 după chirurgia clasică şi 2 după chirurgia laparoscopică.
Un capitol cu un conţinut deosebit al tezei este discuţia: chirurgie clasică versus chirurgie laparoscopică. Acesta reprezintă o sinteză actualizată a argumentelor pro şi contra, care dezbat în literatura de specialitate controversele privind tratamentul chirurgical al herniei hiatale. Sunt luate în considerare aici numeroase studii randomizate aparţinând celor mai cu experienţă chirurgi, privind diverse elemente comparative între chirurgia clasică şi cea laparoscopică. Ele privesc calea de abord, folosirea procedeelor antireflux, tipurile de fundoplicatură(totală sau parţială), durata intervenţiei, zile de spitalizare, complicaţiile intra- şi postoperatorii, mortalitatea.
În textul tezei este inserat un model propriu de algoritm de diagnostic şi tratament al herniilor hiatale, în care trebuie să se implice atât medicul generalist, gastro-enterolog, cât şi chirurgul.
Teza se încheie cu prezentarea a trei cazuri clinice mai deosebite. Concluzii/Originalitate: ‐ Joncţiunea gastro-esofagiană constituie un complex anatomic şi funcţional extrem de
vulnerabil la acţiunea complexă a mai multor mecanisme care acţionează sinergic inducându-i disfuncţionalitatea. ‐ RGE prezintă cauze potenţiale multiple care acţionează concomitent la expunerea
epiteliului esofagian la scăderea pH-ului. Rezultatele studiului efectuat indică faptul că în peste 80% din cazuri, RGE este simptomul dominant al expresiei HH. ‐ Importanţa HH este diminuată prin folosirea imprecisă a terminologiei medicale şi
prin concepţia greşită a majorităţii clinicienilor potrivit căreia HH este un fenomen
161
unidimensional. Considerăm a fi mult mai adecvată adoptarea concepţiei potrivit căreia HH este evenimentul final al lanţului etiopatogenic indus de dilacerarea progresivă a EGJ ceea ce evocă aportul concomitent a mai multor mecanisme etiopatogenice. Anatomia dinamică a EGJ relevă dificultatea definirii HH şi a demonstrării experimentale şi clinice a relaţiei între HH, hernia diafragmatică, LES, RGE şi refluxul supraesofagian. Aşa cum este evident faptul că RGE este un proces multifactorial devine absolut cert faptul că HH este un factor determinant în patogenia RGE. ‐ Diagnosticul corect al tipului de HH şi al situsului herniar facilitează managementul şi
selecţia tipului de intervenţie chirurgicală cel mai adecvat pacientului în cauză. ‐ Tipul de abord chirurgical depinde de pacienţi şi de decizia chirugului operator, şi nu
poate fi aplicată dogmatic, la toţi pacienţii. ‐ Studiile relevate în întreaga literatură de specialitate certifică ameliorarea
simptomatologiei HH după ambele metode de abord chirurgical, clasic sau laparoscopic. Pe termen scurt, imediat, calitatea vieţii pacientului se îmbunătăţeşte considerabil secundar abordului şi tratamentului laparoscopic. Mai mult decât atât, laparoscopia înregistrează o rată semnificativ scăzută de apariţie a complicaţiilor redutabile şi a efectelor colaterale. Oricum, pacienţii sunt extrem de mulţumiţi de rezultatele laparoscopice, această stare fiind direct corelată cu remisia simptomatologiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. ‐ În urma analizei rezultatelor diferitelor tehnici chirurgicale adoptate pe parcursul
anilor în Clinica I Chirurgie considerăm că, în condiţiile unei execuţii tehnice ireproşabile, respectând corect indicaţiile chirurgicale, rezultatele pe termen lung ale fundoplicaturii „floppy” Nissen sunt excelente, cu dispariţia simptomatologiei preoperatorii în peste 85-90% din cazuri, şi cu o rată a complicaţiilor de aproximativ 3%. ‐ Deşi nu există nici o tehnică operatorie ideală, obiectivul oricărei intervenţii rămâne
reducerea anatomică a herniei şi obţinerea unui sfincter esofagian competent. ‐ Chirurgia laparoscopică se aplică unui spectru larg de pacienţi datorită creşterii
confortului postoperator al pacientului şi rezultatelor bune pe termen scurt şi lung. ‐ Endoscopia şi pH-metria sunt metode eficiente de urmărire a pacienţilor trataţi
laparoscopic. Dacă apar probleme în perioada postoperatorie imediată se indică reexplorarea laparoscopică imediată deoarece majoritatea complicaţiilor pot fi corectate în cursul primei săptămâni după intervenţia chirurgicală iniţială. Pacienţii care prezintă complicaţii în perioada postoperatorie tardivă trebuie investigaţi complet iniţial recomandându-se un management conservator, non-operator, în această etapă se pot indica endoscopia şi dilatarea esofagiană. La pacienţii care prezintă disfagii persistente, HH recurentă simptomatică sau RGE slab controlat medicamentos, la peste 12 luni de la intervenţia chirurgicală iniţială se recomandă reintervenţia. ‐ Cele mai frecvente complicaţii ale curei laparoscopice a HH au fost: disfagia precoce,
disfagia tardivă, leziunile splenice(ce au necesitat conversia sau reintervenţia). 35. CÂRJĂ CORNEL SM 35 Titlul tezei: LOMBOSCIATICA RECIDIVANTĂ Autor: Cârjă Cornel Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ianovici Nicolai Data susţinerii publice: 25.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Gorgan Mircea – U.M.F. Bucureşti Conf. Univ. Dr. Adam Danil – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Poeată Ion – U.M.F. Iasi
162
Motivaţia alegerii subiectului: Lombosciatica recidivantă reprezintă un capitol foarte larg cu multiple etiologii. Reapariţia simptomatologiei radiculare lombare în urma unei manevră terapeutică după o perioadă variabilă de timp, reprezintă un eşec terapeutic şi necesită reevaluarea pacientului în vederea reluării tratamentului. Prin extrapolare aceste situaţii se pot regăsi şi în tratamentul chirurgical al hernii de disc lombare, de departe cea mai răspândită cauză pentru lombosciatică. Având în vedere aceste premize lucrarea îşi propune să prezinte o alternativă la tehnica clasică de abord chirurgical al discului lombar care, chiar dacă nu se deosebeşte esenţial de tehnica clasică reprezintă o alternativă viabilă pentru reducerea cazurilor de lombosciatică recivantă în această categorie de bolnavi. Pe de altă parte lucrarea doreşte să demonstreze în acelaşi timp valabilitatea tehnicii prezentate în orice situaţie anatomoclinică. Obiectivele urmărite: din multitudinea de situaţii clinice ce definesc lombosciatica recidivantă, lucrarea îşi propune să analizeze 119 cazuri de hernie de disc lombară cu indicaţie chirurgicală, în majoritate cazuri neoperate, dar şi cazuri operate în altă perioadă şi prin alte metode, rezolvate prin microdiscectomie Caspar. Deasemenea lucrarea doreşte să dovedească pe lângă superioritate aceste metode că microdiscectomia Caspar este posibilă în orice situaţie clinică. Rezumat: Lucrarea este structurată în două părţi o parte generală denumită studiul teoretic, care tratează aspecte esenţiale ce definesc sindromul lombosciatic în raport cu hernia de disc lombară. Deasemenea face o trecere în revistă a tehnicilor minim invazive destinate tratamentului herniei de disc lombare. Este prezentată clinica herniei de disc lombare şi implicit indicaţiile chirurgicale în hernia de disc lombară cu sindrom lombosciatic. În partea a doua denumită studiul personal se prezintă analiza a 119 cazuri cu hernie de disc lombară în majoritate neoperate dar şi operate în altă perioadă şi prin alte metode, care au fost rezolvate prin microdiscectomie Caspar. Cazuistica este analizată din punct de vedere antropometric, clinic şi imagistic evidenţiîndu-se varietatea cazurilor, acoperind o plajă largă de situaţii în care tehnica prezentată este valabilă. Sunt prezentate pe circa 98 de pagini în detaliu cazurile, tehnica operatorie, investigaţiile paraclinice care alături de clinică au slujit la stabilirea indicaţiei chirurgicale. Rezultatele au fost prezentate în 65 de figuri şi 29 de tabele ce vin să ilustreze odată în plus datele expuse. Datele finale sunt documentate şi analizate prin metode de statistică avansată, pentru a scoate în evidenţă valabilitatea metodei în orice situaţie clinică. Concluzii/Originalitate:
1. Prin concepţia şi modul de abord acastă tehnică reduce simţitor complicaţiie posibile atât intra cât şi postoperatorii.
2. Prin această metodă se pot aborda toate tipurile de hernie de disc lombară indiferent de forma şi aşezarea fragmentelor sau de configuraţia simptomatologică.
3. Magnificaţia face posibilă acţiunea numai asupra structurilor dorite fără să afecteze rădăcinile nervoase, având drept consecinţă scăderea drastică a complicaţilor postoperatorii.
4. Postoperator rezultatele excelente şi bune s-au situat între 92 şi 97% la sfârşitul perioadei de monitorizare, ceeace reprezintă valori net superioare celorlate tehnici de abord chirurgical al herniei de disc lombare
5. Rata complicaţiilor intraoperatorii este cu mult mai redusă decât prin alte tehnici de abord chirurgical.
6. Datorită distrucţiei tisulare reduse refacerea este mai uşoară şi timpul de spitalizare poate scădea la jumătate din timpul utilizat până acum în perioada
163
postoperatorie, ceeace reprezintă un preţ de cost al spitalizării mai redus decât în celelalte tehnici.
Originalitate: ca noutate teza se evidenţiază prin prezentarea unei tehnici mai puţin obişnuite datorată folosirii instrumentarului specific şi a magnificaţiei intraoperatorii. Deasemenea modalitatea de analiză a cazurilor atât pre cât şi postoperator a dus la demonstrarea valabilităţii tehnicii îm orice situaţie spre deosebire de alte modalităţi de abord care nu pot îndeplini acest deziderat. 36. MUŞAT ELENA SM 36 Titlul tezei: EVALUAREA NOILOR TEHNICI DE RADIOTERAPIE CONFOR-MAŢIONALĂ Autor: Muşat Elena Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eduard Bild Data susţinerii publice: 28.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Nagy – U.M.F. Cluj Napoca Conf. Univ. Dr. Emilia Creangă – Univ. “Al.I.Cuza” Iaşi
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Motivaţia alegerii subiectului tezei a fost analiza aspectelor tehnice, fizice şi clinice care stau la baza radioterapiei conformaţionale clasice şi prin modularea intensităţii, cu referire la radioterapia conformaţională standard (3d-crt), prin modularea intensităţii (imrt) şi radioterapia stereo-tactică.
Obiective urmărite: Lucrarea analizează aspectele tehnice, fizice şi clinice necesare pentru
evaluarea corectă a radioterapiei conformaţionale clasice şi prin modularea intensităţii. s-au analizat diferite tehnici, precum şi aplicarea acestora în tratamentul unor localizări tumorale de volume şi forme diferite (simple şi complexe).
Deasemeni s-a urmărit compararea planurilor de tratament obţinute pentru situaţii clinice diferite, un loc important îl ocupă determinarea rolului radioterapiei în sarcoamele retro-peritoneale, cancerele sferei orl (cancerul de etmoid), precum şi studiul experimental comparativ în tumorile pulmonare. obiectivele urmărite se înscriu în tendinţa actuală de utilizare a unor noi modalităţi de radioterapie cu optimizarea rezultatelor în procedurile de stadializare şi terapia oncologică concomitent, studiul de planificare terapeutică şi calculul dozelor a fost corelat cu rezultatele obţinute cu datele clinice şi de urmărire, integrând astfel mijloacele acestor două modalităţi ale radioterapiei moderne în planul terapeutic a pacienţilor cu cancer.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Tema tezei reprezintă unul dintre subiectele cele mai importante din radioterapia oncologică, domeniu în care explora-rea, recentă, alături de radioterapia tridimensională convenţională, a modulării intensităţii în fascicul a generat o adevărată revoluţie. trebuie remarcat că rezultatele obţinute de doctorandă este primul autor de la noi din ţară care prezintă rezultate originale în domeniul radioterapiei cu modularea intensităţii în fascicul în volume largi complexe, prezentând date despre asigurarea calităţii în mod prospectiv şi despre modalităţile de evaluare a tehnicilor conformaţionale în studii clinice randomizate de fază iii.
Partea generală conţine o largă majoritate provenind din practica directă de cercetare şi planificare şi o parte preluate din literatură, cu menţionarea riguroasă a sursei
164
prin transcrierea numărului referinţei bibliografice din bibliografia tezei. deasemeni ea conţine introducerea generală în terminologia nouă cu definirea conformalităţii şi acurateţei, descrierea noilor tehnici de radioterapie tridimensională, importanţa protejării ţesuturilor sănătoase şi în consecinţă detaliază scopul tezei şi paşii urmăriţi în elaborarea subiectului propus.
Partea personală conţine ipotezele de lucru şi rezultatele proprii. cercetările s-au concentrat asupra a două etape: prima reprezentată de evaluarea fiecărui plan în parte cuprizând evaluarea calitativă a volumelor conturate şi distribuţia spaţială a dozelor în fiecare plan; a doua etapă de cuantificare şi analiză a noilor indici de evaluare. doctoranda s-a concentrat în mod deosebit asupra controlului calităţii planificării şi cuantificării rezultatelor obţinute generând criterii noi care pot modifica abordarea planificării prin tehnici complexe. studiul reprezintă o parte valoroasă a tezei, rezultatele preliminarii fiind comunicate la congresul de oncologie ecco 14 în 2007.
Concluzii/Originalitate: tema tezei este de mare actualitate, fiind abordată pentru oară ca subiect al unei teze de doctorat; prin perseverenţă, capacitatea de efort şi motivaţie doctoranda a reuşit să utilizeze condiţiile de lucru din franţa şi belgia, obţinând rezultate de excepţie; contribuţiile doctorandei au deopotrivă valoare cognitivă şi practică in domeniul oncologiei generale şi radioterapiei; valorificarea rezultatelor prin publicaţii este cu totul remarcabil
165
37. MUNTEANU ANCA SM 37 Titlul tezei: ROLUL HIPERTERMIEI ÎN TRATAMENTUL MULTIMODAL AL NEOPLAZIILOR MALIGNE Autor: Munteanu Anca Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eduard Bild Data susţinerii publice: 28.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Nagy – U.M.F. Cluj Napoca Conf. Univ. Dr. Dorina Creangă – Univ. „Al.I.Cuza” Iasi Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Tratamentul multimodal al neoplaziilor maligne conduce la ameliorări importante ale intervalului liber de boală şi supravieţuirii, totuşi, o proporţie relativ mare a pacienţilor cu cancer prezintă reluarea evoluţiei bolii la nivel local sau sistemic, de cele mai multe ori în această situaţie nu mai este posibilă reluarea tratamentului iniţial optim, din cauza intensităţii reacţiilor adverse care ar compromite eventualul beneficiu terapeutic. În acest context, se impune ca deosebit de utilă aplicarea altor metode de tratament, printre care se numără şi hipertermia. Majoritatea studiilor descriu această metodă ca paliativă, cu rol în ameliorarea simptomelor unor boli avansate, dar perspectiva aplicării hipertermiei în tratamentul primar al bolii neoplazice, în asociere cu metodele de tratament clasice este abordată în cadrul unor trialuri clinice. Obiective urmărite: În cadrul prezentei teze de doctorat s-a conceput şi realizat practic un aparat de hipertermie superficială cu microunde cu frecvenţa de 2450MHz, ai cărui parametri fizici au fost determinaţi experimental, pe diferite tipuri de fantom (apă, 70% apă + 30% agaroză, ţesut animal). Al doilea obiectiv a constat în modelarea în analiză cu element finit a distribuţiei de temperaturi în timpul hipertermiei superficiale pe un volum tumoral reconstruit tridimensional.
Al treilea obiectiv s-a concretizat în estimarea rolului hipertermiei în tratamentul multimodal pe baza unui model teoretic multifactorial particularizat pentru cancerul mamar, consecutiv analizei univariate a factorilor clinici de prognostic, a factorilor histopatologici prognostici şi predictivi, dar şi a factorului tratament multimodal în neoplasmul mamar. Modelul matematic al scorului prognostic şi predictiv în cancerul mamar a inclus 12 factori clinici şi histopatologici, dar şi factorul tratament, fiind astfel posibilă aprecierea potenţialului beneficiu terapeutic al hipertermiei în optimizarea tratamentului multimodal clasic. Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: Teza de faţă, prin tema abordată, se înscrie în categoria cercetărilor actuale focalizate pe dezvoltarea de noi metode terapeutice sistemice sau locale în cancer, mai ales în stadiu avansat, cu prognostic rezervat prin terapiile clasice. Hipertermia – aplicarea de temperaturi ridicate pentru a distruge ţesutul tumoral – este utilizată de obicei în asociere cu celelalte terapii oncologice pentru potenţarea efectului radioterapiei sau al agenţilor citotoxici. Rolul hipertermiei în tratamentul multimodal al cancerului mamar îl constituie potenţialul acestei metode de a îmbunătăţi prognosticul individual, analizat pe model de scor prognostic multifactorial, prin depăşirea beneficiului maxim realizat de tratamentele standard.
Parcurgerea tezei demonstrează o bogată documentare (233 de titluri bibliografice) şi o implicare temeinică a doctorandei atât în cercetarea fundamentală cât şi în cea clinică,
166
capacitate de sinteză, analiză şi interpretare a unei literaturi foarte vaste remarcabile, finalizate prin conturarea unui studiu original.
Bine echilibrată, teza respectă proporţia corectă între capitolele părţii generale (65 pagini) şi cele ale părţii personale (254 pagini), ordinea capitolelor şi subcapitolelor urmează cursul logic al cercetării, structurat pe cele două categorii de obiective propuse (de tip cercetare fundamentală şi, respectiv, clinică). Teza este bogat şi concludent ilustrată cu imagini originale (211 figuri) şi conţine 113 tabele, care, pe de o parte, susţin rezultatele şi, pe de altă parte, justifică discuţiile şi concluziile.
Referitor la contribuţiile personale, prezentul studiu doctoral se individualizează prin complexitatea metodelor de cercetare care acoperă cele trei faze ale programului de cercetare: partea tehnică, de concepere şi realizare a instalaţiei de hipertemie şi a sistemului de măsurare a căldurii induse, experimentarea fizică (determinarea parametrilor termici în fantom) şi model teoretic de simulare a distribuţiei de temperatură în volumul tumoral şi în ţesuturile înconjurătoare, urmat de studiu fundamental finalizat prin conceperea unui model original de funcţie de supravieţuire, care include şi factorul tratament. Primul capitol este consacrat proiectării şi realizării practice a aparatului de hipertermie superficială. În continuare sunt prezentate evaluarea distribuţiei de temperatură pe suprafaţă, variaţia de temperatură pentru diferite volume de fantom, descrierea sistemului de monitorizare continuă a temperaturii realizat practic care are interfaţă cu computerul, etalonarea sistemului de măsurare a temperaturii. În continuare sunt prezentate rezultatele determinărilor experimentale pe „fantom-gel” echivalent cu un ţesut biologic (70% apă + 30% agaroză) având drept scop determinarea parametrilor optimi de lucru ai instalaţiei (adâncime de pătrundere a microundelor, durata optimă de încălzire la temperatura de tratament, putere optimă de lucru). Pentru compararea distribuţiei de temperatură în profunzime şi la suprafaţa volumului de fantom s-a folosit o cameră de termoviziune care a preluat imaginile distribuţiei temperaturii la suprafaţă. Rezultatele obţinute recomandă aparatul pentru protocol experimental în tratamentul leziunilor tumorale de mici dimesiuni.
În capitolul VI doctoranda realizează o modelare a distribuţiei de temperaturi în volumul tumoral prin metoda analizei cu element finit, sinteza geometrică a structurii având la bază reconstrucţia 3D a unei recidive tumorale de perete toracic, documentată computertomografic. Reconstrucţia tridimensională s-a realizat cu ajutorul soft-ului AutoCAD 2007, iar analiza efectivă în element finit, prin utilizarea soft-ului Algor FEMPRO. Metoda analizei cu element finit este larg utilizată pe plan mondial, mai ales în situaţia în care anumiţi parametri se pot măsura punctual. Metoda oferă o imagine de ansamblu a distribuţiei de temperatură atât în suprafaţă, cât şi în întregul volum tumoral.
Capitolul VII prezintă rezultatele unui studiu retrospectiv, care a avut drept obiective analiza univariată a factorilor prognostici şi predictivi clinici şi histopatologici, urmată de analiza univariată a factorului tratament multimodal în cancerul mamar şi finalizat cu identificarea rolului hipertermiei în tratamentul multimodal prin includerea acestuia într-un model matematic de scor prognostic şi predictiv în cancerul mamar. Prezentarea generală a lotului dovedeşte rigurozitate, design-ul structural fiind adecvat unui studiu semnificativ statistic, prin includerea unui număr mare de paciente (445) care au fost monitorizate pe o perioadă de minim 5 ani. Factorul tratament multimodal a fost clasificat în funcţie de indicaţiile standard în trei categorii, al căror impact asupra supravieţuirii globale şi intervalului liber de boală a fost analizat într-un mod particular. În finalul studiului, doctoranda aduce o contribuţie de excepţie prin conceperea unui model matematic de calcul al scorului prognostic şi predictiv individualizat factorilor prognostici specifici fiecărui pacient, inclusiv factorul
167
tratament multimodal, aplicabil pentru estimarea supravieţuirii la diverse momente temporale. Rezultatele studiului privind rolul tratamentului în prognosticul pacientelor cu neoplasm mamar conduc la concluzia că rolul hipertermiei în tratamentul multimodal îl constituie potenţialul acestei metode de a îmbunătăţi prognosticul individual prin depăşirea beneficiului maxim realizat de tratamentele standard.
În concluzie, având în vedere calităţile ştiinţifice şi contribuţia originală de valoare a studiului doctoral realizat, apreciez că teza de doctorat „Rolul hipertermiei în tratamentul multimodal al neoplaziilor maligne” elaborată de doamna Anca Munteanu poate fi susţinută public, îndeplinind toate condiţiile în vederea obţinerii titlului de doctor în ştiinţe medicale. Concluzi la teză/Originalitate: 1. Aparatul de hipertermie superficială cu microunde cu frecvenţa de 2450MHz are următorii parametri fizici: suprafaţa utilă a câmpului termic egală cu 26,5% din suprafaţa aplicatorului; profunzimea de acţiune 40-50mm; viteza de încălzire 0,48oC/min; durata impulsului de expunere la microunde este de 5s; durata totală a unei şedinţe 30min; timpul util de tratament 15-22min; 2. Rezultatele obţinute recomandă aparatul pentru protocol experimental în tratamentul leziunilor tumorale superficiale de mici dimensiuni; 3. Datele privind distribuţia de temperatură în volumul tumoral obţinute cu ajutorul modelului teoretic sunt concordante cu cele experimentale in vitro. Valorile temperaturii sunt în intervalul de tratament recomandat în hipertermie, media temperaturilor fiind de (44,2+42,8)/2 = 43,5oC; 4. Metoda analizei cu element finit oferă informaţii importante asupra valorilor temperaturilor care se înregistrează la sfârşitul unui ciclu de tratament cu hipertermie (de aproximativ 30min); 5. Rezultatele obţinute prin modelarea prin analiză cu element finit au un grad de precizie ridicat; 6. Metoda oferă o imagine de ansamblu a distribuţiei de temperatură în suprafaţă şi în întreg volumul tumoral; reconstrucţia 3D pe baza secţiunilor CT urmată de modelarea distribuţiei de temperatură în volumul tumoral constituie etape importante în elaborarea planului de tratament în hipertermie; 7. Diferenţele de supravieţuire rezultate pentru cele trei categorii de tratament sunt mai mari între tratamentul complet şi cel incomplet scor 2 (20,42%) şi între tratamentul complet şi cel incomplet scor 3 (35,42%), decât diferenţa dintre tratamentele incomplete scor2 şi scor3 (15%), ceea ce confirmă faptul că este suficient ca una din metodele de tratament să nu poată fi administrată corect sau deloc pentru a influenţa negativ supravieţuirea. Rezultatele obţinute sunt concordante cu rolul prognostic important pe care îl deţine tratamentul multimodal în cancerul mamar şi motivează includerea factorului tratament în modelul de scor prognostic; 8. Modelul de scor prognostic determinat atribuie fiecărui pacient o funcţie caracteristică de supravieţuire, cu posibilitatea de calcul a unei valori specifice pentru un moment temporar selectat ca referinţă, valoare care se raportează la limitele stabilite de model pentru includerea în una din categoriile prognostice: foarte sever (şanse minime de supravieţuire peste timpul t ), intermediar (incert), foarte bun (şanse foarte mari de supravieţuire peste momentul t); 9. Faţă de distribuţia în lotul general, în grupul pacientelor cu neoplasm mamar care au dezvoltat recidive loco-regionale se constată schimbarea raportului dintre categoriile terapeutice, de la raportul scor 1 / scor2 / scor3 = 74,39% / 20,22% / 5,39% la valorile scor 1 /
168
scor2 / scor3 = 44,57% / 39,13% / 16,3%; analog metastaze:scor 1 / scor2 / scor3 = 52,68% / 34,82% / 12,5%; 10. Modelul multivariat realizat explică evoluţia ascendentă destul de lentă din ultimii ani a avantajelor de supravieţuire obţinute în practică prin metodele de tratament standard ale căror limite maxime nu mai pot fi foarte mult crescute şi sugerează introducerea de noi metode în scopul creşterii impactului factorului tratament şi, implicit, a valorii scorului prognostic, cu posibilitatea creşterii supravieţuirii pentru pacientele din categoriile prognostice foarte sever şi intermediar; 11. Rolul hipertermiei în tratamentul multimodal al cancerului mamar îl constituie potenţialul de a îmbunătăţi prognosticul individual prin depăşirea beneficiului maxim ( + 4,516 în studiul efectuat) realizat de tratamentele standard; 12. Modelul teoretic multifactorial prezentat constituie o metodă de studiu a rezultatelor clinice care poate fi optimizată prin prelucrarea datelor specifice de supravieţuire pe loturi mai mari de pacienţi şi extinsă pentru oricare localizare tumorală, aplicabilă în sistem informatic tip expert. 38. CĂRĂULEANU ALEXANDRU SM 38 Titlul tezei: CERCETĂRI ÎN PROBLEMA BOLII FIBROCHISTICE A SÂNULUI Autor: Cărăuleanu Alexandru Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Antranic Negură Data susţinerii publice: 29.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Decebal Hudiţă – U.M.F. Bucureşti Conf. Univ. Dr. Nicolae Cernea – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Marie Jeanne Aldea – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Mastoza fibro-chistică (MFK) este fără îndoială cea mai frecventă leziune mamară benignă. Studiile arată incidenţe de 54%, respectiv 61%.
În piesele operatorii de biopsie mamară excizională, de sectorizare, de mastectomii parţiale sau totale, ca şi în piesele de necropsie, MFK este cel mai des întovărăşită de alte leziuni mamare benigne, unele dintre ele având risc de malignizare.
Unele leziuni mamare benigne pot simula malignitatea, necesitând investigaţii amănunţite. Dar mai important şi mai riscant este când o leziune malignă are aspect benign, de aceea pentru afirmarea diagnosticului de MFK sau de leziune mamară benignă este necesară eliminarea cancerului mamar prin investigaţii şi nu trebuie să uităm că în ultimă instanţă siguranţa oncologică a diagnosticului o dă numai biopsia mamară excizională în ţesut sănătos, cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate.
Scopul tezei este selectarea din cadrul multiplelor tratamente hormonale ale MFK a celui mai avantajos din punct de vedere al raportului beneficiu-risc, pentru individualizarea pe cît posibil a tratamentului, pentru a reduce numărul recidivelor şi a preveni fibroza stromală (care nu e hormono-dependentă şi e rezistentă la tratament). Obiective: Depistarea precoce a cancerului mamar ascuns care simulează o formaţiune MFK; Depistarea precoce a cancerului mamar ascuns care simulează o fibroză stromală mamară; Aprecierea valorii comparative a diferitelor tratamente hormonale, pentru a stabili care e cel
169
mai adecvat şi mai avantajos din punct de vedere al raportului beneficiu-risc; Prevenţia fibrozei stromale mamare care nu e hormono-dependentă şi e rezistentă la tratament. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Pentru afirmarea diagnosticului de MFK sau de fibroză stromală mamară sau de boală benignă mamară este obligator să fie eliminată prezenţa cancerului mamar, care în faza iniţială poate simula o MFK. Aceasta se realizează prin tripletul diagnostic: examen clinic, examen imagistic (mamografie şi ecografie) şi examen morfologic prin CAAF sau PAB. În rarele cazuri în care leziunea nu se vizualizează la una dintre probele imagistice, devine necesară cealaltă probă imagistică, căci ecografia şi mamografia se completează reciproc. În cazurile în care există o concordanţă între imaginile tipic benigne (la mamografie şi ecografie) şi rezultatul histo-patologic benign la CAAF şi PAB dirijată imagistic, sau nu există nici o suspiciune de malignitate, atunci am putea considera că este suficientă numai o perioadă de supraveghere, deşi diagnosticul nu este de siguranţă oncologică. În adevăr, căci poate exista o imagine benignă, iar tumora să fie de cele mai multe ori benignă, dar uneori malignă şi acul de CAAF sau PAB (chiar dirijat imagistic) să treacă pe lângă tumora malignă şi să extragă ţesut benign. În aceste situaţii cancerul rămâne ascuns şi se manifestă tardiv în perioada de supraveghere. Dar dacă în această ultimă perioadă de supraveghere apar imagini suspecte de malignitate, atunci devine necesară o biopsie adiţională , de data aceasta excizională în ţesut sănătos, cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate. În cazurile discordante (lipsa de concordanţă între imagistica suspectă de malignitate şi rezultatele histo-patologice benigne la PAB dirijat imagistic, atunci aceste din urmă rezultate pot fi fals negative pentru malignitate (nu exclud malignitatea) şi necesită o biopsie excizională care poate evita persistenţa unui cancer ascuns sau descoperirea lui tardivă în perioada de supraveghere oncologică. În privinţa CAAF şi PAB, când CAAF extrage celule maligne sau PAB extrage ţesuturi maligne, atunci examenul este concludent şi de siguranţă oncologică. Când însă la CAAF sau la PAB acul, chiar dirijat imagistic trece pe lângă leziunea pricipală (malignă) şi extrage celule sau ţesut benign sau nesemnificativ dintr-o zonă adiacentă leziunii maligne, atunci CAAF sau PAB pot fi fals negative pentru malignitate, pot fi neconcludente şi necesită biopsie excizională în ţesut sănătos, căci altfel cancerul poate rămâne ascuns sau să fie descoperit tardiv în perioada de supraveghere oncologică. În aceste cazuri numai biopsia excizională cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate este de siguranţă oncologică.Dar dacă avem nevoie de un diagnostic de siguranţă oncologică, se pune întrebarea de ce nu facem de la început biopsia excizională? Pentru că aceasta este deja o operaţie şi nu este uşor acceptată de bolnave, dar mai ales pentru că cicatricea post-operatorie poate să dea ulterior imagini ecografice şi mamografice cu falsă suspiciune de malignitate şi deci poate simula clinic şi imagistic un cancer în perioada de supraveghere oncologică. Totuşi unii specialişti, fie că nu au posibilitatea unei puncţii biopsie cu ac gros dirijată imagistic sau chiar dacă au această posibilitate, execută de la început biopsia excizională în ţesut sănătos.
Tratamentul mastozei fibrochistice este medical şi chirurgical, scopul acestuia fiind excluderea unei leziuni maligne. Alături de acestea se mai adaugă măsuri nespecifice: dieta, psihoterapia. Cea mai frecventă intervenţie chirurgicală, raportat la analiza statistică a materialului cules, este sectorectomia (223 cazuri, reprezentând 62,1%); tumorectomia s-a practicat în 84 de cazuri (23,4%).
Este evidentă frecvenţa mare a examenelor anatomopatologice care au evidenţiat prezenţa leziunilor de tip fibrochistic (atât cele proliferative, cât şi cele neproliferative) – 190 cazuri respectiv 52,92% din totalul cazurilor. Al doilea diagnostic ca frecvenţă, deşi cu diferenţă puternic semnificativă, este cel de fibroadenom – 56 cazuri (15,60%).
170
Doar la 5% dintre femeile cu mastoză fibrochistică se pot evidenţia modificări celulare, sub forma hiperplaziei atipice, şi care reprezintă un factor de risc pentru cancer. Atunci când se face o comparaţie a acestora cu o „populaţie normală”, primele vor avea un risc mai mare de 2 până la 6 ori - comparativ cu „populaţia normală” - de a se îmbolnăvi de cancer de sân.
În fibroza stromală mamară : ecografia nu este caracteristică şi nu este de încredere, iar circa 20% dintre imagini sunt sugestive de malignitate; mamografia, care arată o opacitate necalcificată sau travee fibroase, este fiabilă, iar 30% dintre imagini sunt sugestive de malignitate. În contextul fibrozei stromale mamare, leziunile cu imagini înalt sugestive de malignitate, ca forme neregulate, opacităţi cu margini spiculate (la mamografie) sau umbră acustică posterioară (la sonografie), precum şi leziunile discordante, deşi uneori asociate cu noduli fibroşi, trebuie să fie evaluate după biopsie excizională. O leziune calcificată cu rezultate histo-patologice de nodul fibros trebuie să fie reevaluată, deoarece nici un nodul fibros nu era calcificat (în nici o serie de descrieri). Imaginile tipic benigne la mamografie şi la US, combinate cu constatarea histo-patologică de nodul benign, la puncţia biopsie mamară cu ac gros, dirijată imagistic, ar putea fi utilizate pentru a plasa leziunea într-o categorie specific benignă,pentru care ar fi suficientă o perioadă de supraveghere oncologică şi aceşti noduli nu ar necesita alte biopsii (după Venta, Harvey şi Revelon). În adevăr, căci poate exista o imagine benignă, iar tumora să fie de cele mai multe ori benignă, dar uneori malignă şi acul de CAAF sau PAB (chiar dirijat imagistic) să treacă pe lângă tumora malignă şi să extragă ţesut benign. În aceste situaţii, cancerul rămâne ascuns şi se manifestă tardiv în perioada de supraveghere. Dar dacă în această ultimă perioadă de supraveghere apar imagini suspecte de malignitate, atunci devine necesară o biopsie adiţională (de data aceasta excizională în ţesut sănătos, cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate).În cazurile discordante, lipsa de concordanţă între imagistica suspectă de malignitate şi rezultatele histo-patologice benigne la PAB dirijată imagistic, atunci aceste rezultate pot fi false (nu exclud malignitatea), din acelaşi motiv ca mai sus şi anume că acul de PAB (chiar dirijat imagistic ) poate trece pe lângă tumora malignă şi să extragă ţesut benign din vecinătatea tumorii. În aceste cazuri numai biopsia excizională, prelucrată la parafină, şi cu secţiuni seriate din întreaga leziune este de siguranţă oncologică.
În MFK, tratamentul de primă linie pentru toate vârstele poate începe cu diclofenac gel şi progestogel (fiecare câte 10 zile pe lună, 3 luni), la care se asociază Logest, 21 pilule pe lună, 1 pilulă/zi, 3-6 luni sau Utrogestan 200 mg (câte 2 capsule a 100 mg), 10 zile pe lună (zilele 17-26), 3-6 luni. Placardele mastozice repetate în antecedentele personale şi existenţa în preparatele histo-patologice a inflamaţiei alături de MFK, justifică tratamentul cu diclofenac gel.
Dacă simptomatologia nu se ameliorează se poate ca pe fondul diclofenac gel şi progestogel să se asocieze Linestrenol 2 cp/zi, (10 mg), 10 zile pe lună, (zilele 15-25), 3-6 luni.
La cazurile rebele la aceste tratamente se poate ca pe fondul diclofenac gel şi progestogel să se asocieze Danazolul 200 mg/zi timp de 3 luni sub supraveghere medicală, mai ales pentru pacientele între 30 şi 40 de ani, sau Tamoxifenul 10 mg/zi, 3-6 luni, cu control ecografic pelvin transvaginal periodic pentru a depista la timp o eventuală hiperplazie endometrială, pentru care trebuie executat un chiuretaj uterin biopsic, mai ales pentru pacientele în premenopauză.
Din studiul nostru reiese că în loturile în care s-au administrat Logest, Utrogestan şi Bromcriptină s-au obţinut doar efecte antalgice (de dispariţie sau doar de ameliorare a mastodiniei) şi nu s-au obţinut efecte antiproliferative. Corespunzător datelor din literatură, la
171
un număr de cazuri au apărut recidive. În lotul cu Bromcriptină, tolerabilitatea a fost mediocră, iar în celelealte două a fost foarte bună. Concluzii şi elemente de originalitate: Evidenţierea elementelor de noutate 1. Diagnosticul de certitudine oncologică îl face PAB numai când aspiră ţesut malign şi biopsia excizională (sau mastectomiile) în ţesut sănătos, cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate.
2. Doctorandul are meritul de a atrage atenţia asupra capcanelor pe care le poate întâmpina stabilirea diagnosticului de MFK şi cel de fibroză stromală mamară (boli benigne ale sânului) şi anume asupra cancerului mamar ascuns şi a diagnosticului tardiv al acestuia.
3. Doctorandul aduce o contribuţie personală la studiul fibrozei stromale mamare. 4. În fibroza stromală mamară ecografia nu este caracteristică şi nu e de încredere, iar
25% din imagini sunt sugestive de malignitate, pe când mamografia este caracteristică şi fiabilă; ea arată o opacitate necalcificată cu margini regulate sau travee opace, dar şi imagini sugestive de malignitate în 20-30% din cazuri.
5. Cercetările au precizat că logestul, utrogestanul şi bromcriptina au doar efecte antalgice, pe când linestrenolul, danazolul şi tamoxifenul au în plus şi efecte antiproliferative. Valoarea practică a tezei de doctorat
Implementarea în practica spitalicească a tuturor acestor observaţii şi precizări ar duce la depistarea precoce a cancerului mamar ascuns şi la evitarea diagnosticării tardive a cancerului mamar care simulează o MFK.
Prin cunoaşterea mai precisă a avantajelor şi dezavantajelor tratamentelor hormonale (contraindicaţii, acţiuni secundare adverse, categoria de vârstă, acţiunea anti-mastodinie, acţiunea antiproliferativă, tolerabilitatea, recidivele, raportul beneficiu-risc) se realizează posibilitatea individualizării tratamentului MFK. 39. IVANOV MARCEL SM 39 Titlul tezei: METODE MODERNE DE REPERAJ INTRAOPERATOR ŞI CAI DE ABORD A LEZIUNILOR CEREBRALE DIN ARII ELOCVENTE SI ZONE CU RISC VITAL CRESCUT Autor: Ivanov Marcel Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ion Poeată Data susţinerii publice: 14.03.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Mircea Gorga – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Ariile cerebrale elocvente pot fi afectate aproape de oricare din procesele patologice neurochirurgicale: tumorale, infectioase, vasculare, traumatice. Scopul intervenţiei chirurgicale in aceste cazuri este atât rezecţia leziunii cât şi păstrarea intacta a ariei cerebrale elocvente si a ariilor cerebrale cu risc vital crescut. Pentru îndeplinirea acestor deziderate in ultimul deceniu au apărut o serie de metode de reperaj intraoperator cu posibilităţi diverite, având avantane şi dezavantaje proprii. Teza de doctorat analizează două
172
metode moderne de reperaj intraoperator recent introduse în România, şi anume neuronavigaţia şi ecografia intraoperatorie. De asemenea se face un studiu a metodelor deocamdată inexistente în ţară. Obiective urmărite: Studiului de faţă au fost evaluarea eficienţei a metodelor moderne de reperaj al leziunilor din arii cerebrale elocvente şi zone cu risc vital crescut, şi propunerea metodelor optime de reperaj intraoperator al leziunii neurochirurgicale şi/sau a funcţiilor cerebrale, cu luarea în consideraţie a urmatoarelor criterii: tipul leziunii, sensibilităţii şi specificităţii a diverselor metode de reperaj intraoperator pentru diverse leziuni de arii cerebrale elocvente, complexităţii utilizării a acestora, costurile directe şi indirecte legate de acestea, disponibilitatea metodei. Un alt obiectiv a fost reprezentat de stabilirea unui protocol al intervenţiei neurochirurgicale în cazul leziunilor de arii cerebrale elocvente cu luarea în calcul a criteriilor sus menţionate.
Au fost analizate în primul rând metodele moderne existente în Clinica de Neurochirurgie Iaşi (Neuronavigatia, ecografia intraoperatorie, stimularea corticală electrică intraoperatorie) dar şi alte metode inexistente deocamdată în ţară sau în regiunea Moldovei (RMN intraoperator, RMN funcţional, PET). Pentru studiul acestor metode au fost efectuate stagii în centrele neurochirurgicale din Germania, Belgia, SUA, Japonia).
Criterii de includere în studiu: pacient cu leziune situată în vecinătatea unei arii cerebrale elocvente sau zone cu risc vital crescut; utilizarea a cel puţin unei tehnici de reperaj intraoperator (neuronavigatie, ecografia intraoperatorie, CT intraoperator, RMN intraoperator).
În partea generală, cuprinzând 3 capitole, sunt prezentate, aduse la zi, date privind metode de reperaj lezional şi al ariilor cerebrale elocvente existente în ţară şi în lume, cu sublinierea aspectelor particulare ale ecografiei intraoperatorii şi neuronavigaţiei în ţara noastră.
În partea personală este prezentat, atât descriptiv cât şi statistic, un studiu al 232 cazuri cu leziuni de arii cerebrale elocvente operate în clinica de Neurochirurgie Iaşi în perioada 2003-2007 la care s-a folosit cel putin una din metodele de reperaj intraoperator existent în clinica: ecografia intraopratorie, neuronavigatie, metode electro-fiziologice. Rezumat din referatul conducătorului de doctorat al tezei: Leziunile neurochirurgicale din ariile cerebrale elocvente reprezintă un capitol dificil si controversat in practica neurochirurgicală. Pentru abordul neurochirurgical este deosebit de importantă localizarea cu precizie atât a leziunii cat şi al ariilor cerebrale elocvente adiacente, a căror integritate anatomo-functională luptam sa o restabilim sau măcar sa nu o afectam si mai mult prin actul operator.
Partea generală face o sinteza a datelor clasice si recente din literatură privind respectiv: neuroanatomia şi neurofiziologia ariilor cerebrale elocvente, metodele moderne de reperaj a acestor arii atât in etapa preoperatorie cât şi intraoperator. Sunt analizate de asemeni metodele moderne de localizare a leziunilor de arii cerebrale elocvente pre- şi intraoperator cu detalierea celor 2 metode introduse recent in Iaşi si utilizate de autor: ecografia intraoperatorie şi neuronavigaţia.
Studiul personal cuprinde peste 160 de pagini şi analizează o cazuistica de 232 bolnavi operaţi cu reperaj intraoperator cu neuronavigaţie şi/sau ecografie intraoperatorie in clinica de neurochirurgie Iaşi în perioada 2003-2007 şi un număr de cazuri selectate dintre pacienţii operaţi cu reperaj RMN intraoperator în clinicile de neurochirurgie din Germania, Belgia, SUA, unde dl. dr. Marcel Ivanov a efectuat stagii pentru folosirea acestor tehnici inexistente deocamdată in tara. Pacienţii, atât cei din tara cat si cei din străinătate au fost aleşi din practica
173
personala a autorului, acesta efectuând personal reperajul imagistic al leziunii in cazurile studiate.
Studiul a cuprins un număr mare de intervenţii pentru diverse tipuri de leziuni situate in zone elocvente. Alături de date statistice generale si de cele referitoare la tipurile de reperaj intraoperator utilizat sunt judicios analizate tipurile de leziuni, dimensiunea lor, distanţa de la suprafaţa corticală, raportul cu aria elocventă, eficienta metodei de reperaj folosite, concordanţa diagnosticului clinic pre si postoperator si a diagnosticului histopatologic.
A fost studiata influenţa frecvenţei transductorului asupra rezoluţiei imaginilor obţinute şi au fost efectuate experimente interesante în această privinţă. Sunt prezentate şi analizate clar avantajele şi limitele fiecărei tehnici de reperaj intraoperator, inclusiv costurile aproximative, complexitatea procedeului, durata investigaţiei, riscul infecţios etc.
Contribuţia personală a autorului prezintă o importanţă deosebită. Medic specialist neurochirurg cu competenţă în ultrasonografia Doppler cerebrală, autorul reuşeşte să ofere o bază de date valoroasă privind leziunile de arii cerebrale elocvente, mai ales aspectele imagistice de ecografie intraoperatorie întâlnite în leziunile acestor arii. Studiul realizat este de o mare utilitate practică, oferă o iconografie personala sugestiva, bine aleasa si prezentata.
Originalitatea lucrării este relevata de experienţa personala a autorului intr-o serie de 232 pacienţi la care a folosit metode moderne de reperaj intraoperator lezional şi funcţional, nou introduse in tara si / sau in centrul universitar Iaşi. Studiul oferă date comparative asupra eficientei, avantajelor si dezavantajelor metodelor utilizate. Depistarea leziunii, alegerea abordului cerebral, puncţionarea leziunilor chistice, controlul rezecţiei complete, evidenţierea ultrasonografica a vascularizaţiei intra si juxtalezionale, controlul hemostazei după închiderea durei mater sunt realizate si interpretate intr-un mod deosebit de competent care aduce adesea elemente noi sau completează datele existente in literatura. Realizarea unei scări personale de ecogenie lezională, realizarea unui adevărat atlas, excelent, de imagistica intraoperatorie personala, prelucrarea statistica a datelor, concluziile asupra experienţei personale, realizarea unei vederi de ansamblu a tehnicilor de reperaj intraoperator existente in tară şi în lume la început de mileniu 3 si implementarea lor in condiţii locale particulare, concrete dau studiului o valoare deosebita. Redactarea tezei este clară, cu iconografie şi referiri bibliografice actualizate şi foarte convingătoare.
Domnul doctor Marcel Ivanov a dat dovadă de calităţi deosebite, abnegaţie si tenacitate in cercetarea ştiinţifică, flexibilitate in abordarea multidisciplinară a vastei teme alese, putere de sinteza in concluzionarea rezultatelor. Lucrarea constituie o contribuţie la progresele ştiinţifice din domeniul abordului leziunilor cerebrale din zone elocvente cu reperaj intraoperator si îl recomanda pe domnul doctor Marcel Ivanov pentru obţinerea titlului de doctor in medicina. Apreciez teza ca foarte bună şi consider că întruneşte toate condiţiile pentru a fi prezentată în şedinţă publică. Susţin acordarea titlului de Doctor în medicina domnului doctor Marcel Ivanov, cu calificativ maxim. Concluzii ale tezei/Originalitate: • Atunci când se doreşte reperajul doar a leziunii (fără mapping cortical) eficienţa ecografiei intraoperatorii şi a neuronavigaţiei este comparabilă şi se recomandă utilizarea de primă intenţie a ecografiei, în mod special când este vorba de leziuni cu o ecogenitate bună; • Sensibilitatea ecografiei intraoperatorii în modul B este comparabilă cu cea de CT fară CIV • In lotul studiat nu au existat leziuni care sa nu fie vizibile la examinarea ecografica intraoperatorie.
174
• A fost propusa o clasificare personala de vizibilitate ecografica intraoperatorie funcţie de tipul histopatologic. Majoritatea leziunilor examinate au fost încadrate în în GRUPA 3 de vizibilitate ecografică, adică cu vizibilitate bună şi delimitare clară • Leziunile care pot fi încădrate în grupa 3 de vizibilitate ecografică sunt metastazele cerebrale, abcese, cavernoame, hematoame acute, leziuni chistice, craniofaringioame. În intervenţiile pentru leziunile din această grupă ecografia intraoperatorie are utilitate practică demonstrată statistic atât pentru reperarea leziunii cât şi pentru controlul gradului de rezecţie; • Leziunile care pot fi încădrate în gradul 2 – vizibilitate buna şi delimitare neclara, sunt glioblastoame, hematoame subacute, MAV, Utilitatea practică a ecografiei intraoperatorii se limitează la reperajul leziunii urmate a fi rezecate sau biopsia leziunii sub control ecografic, fără a avea posibilitatea de a evalua cu exactitate gradul de rezecţie tumorală, deoarece pereţii supuşi manevrelor de hemostază (coagulare bipolara, materiale hemostatice) pot duce la artefacte care ar masca leziunea tumorală • Leziunile care pot fi încadrate în gradul 1 (vizibilitate redusă, delimitare neclară) sunt glioame de grad mic. Utilitatea ecografiei intraoperatorii a fost demonstrată pentru reperajul acestor leziuni şi sau biopsia leziunii sub control ecografic; Eficienţa controlului a gradului de rezecţiei leziunilor din Grupa 1 de vizibilitate este redusă, motiv pentru care se recomandă asocierea cu alte metode de reperaj intraoperator, sau folosirea de la inceput a unei alte metode de reperaj (RMN intraoperator); • Leziunile cu vizibilitate ecografică bună, pentru reperajul carora se recomandă de prima intenţie utilizarea de ecograf intraoperator sunt: metastaze cerebrale, cavernoame, abcese cerebrale, leziuni chistice, meningioame situate profund, hematoame intracerebrale care conform clasificarii propuse au fost încadrate în Grupa III; • Ecografia intraoperatorie a fost utilă în controlul gradului de rezecţie tumorală la leziuni care au fost bine vizibile înăintea începerii rezecţiei lor (Gr.III); • Neuronavigaţia este utilă în planificarea operaţiei şi în poziţionarea corectă a craniotomiei; • Utilizarea neuronavigaţiei este recomandată în cazurile în care avem mai multe tipuri de investigaţii preoperatorii care pot fi fuzionate intraoperator sau în cazurile în care imaginea preoperatorie are o rezoluţie net mai bună faţă de cea obţinută cu ajutorul ecografiei intraoperatorii (ex. RMN tumoră glială cu nodul care are priză de contrast va avea o rezoluţie mai mică la examinarea ecografică); • Ecografia intraoperatorie si neuronavigatia nu sunt metode concurente ci complementare. Utilizarea lor in combinaţie, în mod special când există posibilitatea de integrare de informaţie funcţională este urmată de cele mai bune rezultate atât in ce priveşte gradul maxim de rezecţie tumorală cât şi păstrarea funcţională; 40. NEACŞU CORNEL-NICU SM 40 Titlul tezei: CALITATEA VIEŢII DUPĂ TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL STENOZELOR ESOFAGIENE POSTCAUSTICE Autor: Neacşu Cornel-Nicu Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Costel Pleşa Data susţinerii publice: 15.03.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. E. Brătucu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. N. Angelescu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. C. Dragomir – U.M.F. Iaşi
175
Motivaţia alegerii subiectului: În centrul universitar Iaşi există o intensă preocupare pentru chirurgia esofagiană, iar tratamentul chirurgical al stenozelor postcaustice ocupă un loc important. Începând de la Prof. Vladimir Buţureanu care în 1953 publică prima plastie esofagiană cu ileo-colon tehnica s-a dezvoltat continuu, actualmente reconstrucţiile esofagiene practicându-se în trei clinici chirurgicale ieşene. O adevărată provocare o constituie stenozele complexe care interesează faringele şi/sau laringele şi/sau stomacul. În stenozele faringo-laringo-esofagiene, succesul esofagoplastiilor nu ar fi fost posibil fără implicarea deosebită a Clinicii ORL din Spitalul Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi, unde s-au realizat faringoplastiile pentru aceşti pacienţi aflaţi la limita supravieţuirii. Activitatea deosebită a serviciilor chirurgicale din Spitalul „Sf. Spiridon” se constituie ca un prim argument pentru demararea acestui studiu. În literatura medicală a momentului se reflectă o preocupare intensă pentru evaluarea calităţii vieţii după o intervenţie chirurgicală pentru o anumită boală. În privinţa subiectului nostru literatura nu s-a dovedit însă prea vastă. Un alt aspect remarcat în urma cercetării literaturii, este legat de pacienţii menţionaţi în articole, aceştia fiind în majoritatea situaţiilor copii sau adulţi investigaţi după o lungă perioadă de timp de la o înlocuire a esofagului practicată în copilărie. În literatura românească articolele referitoare la tratamentul chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice sunt în majoritatea cazurilor studii descriptive, dar valoroase prin ipotezele ce rezultă din concluziile lor.
Având în vedere volumul informaţiei medicale exprimate de articolele indexate, precum şi prin parcurgerea efectivă a lucrărilor relevante pentru subiectul ales, rezultă un alt argument pentru efectuarea acestei cercetări şi anume că subiectul este de actualitate şi poate oferi informaţii noi în privinţa problemei studiate.
Obiective urmărite: Obiectivul principal al acestei cercetări a fost aprecierea impactului intervenţiilor chirurgicale de înlocuire a esofagului stenotic cicatriceal (secundar ingestiei de substanţe caustice) asupra calităţii vieţii.
Experienţa clinică arată că rezultatele unei intervenţii chirurgicale nu depind doar de tehnica şi tactica executării acesteia. Caracteristicile pacientului, de care se ţine cont în stabilirea indicaţiei operatorii, pot căpăta uneori o importanţă covârşitoare în evoluţia postoperatorie. Procedeele de reconstrucţie esofagiană sunt relativ bine codificate, dar există încă discuţii referitoare la alegerea unui material optim pentru realizarea acesteia. Există cazuri în care se impune doar un anumit tip de grefon, motivele fiind condiţiile anatomice (de exemplu probleme de vascularizaţie colică, lungimea ce se poate obţine pentru viitorul segment digestiv ce va înlocui esofagul), lezionale (de exemplu necesitatea efectuării unei faringoplastii, impactul gastrostomiei sau a unei rezecţii gastrice precedente asupra realizării unei plastii cu stomac) sau alţi factori (de exemplu incidente şi/sau accidente intraoperatorii, asocierea esofagectomiei, etc.). În afara acestor situaţii fortuite, opţiunea ţine în mare măsură de chirurg, ce manifestă tendinţa pentru alegerea sistematică a unui anumit procedeu, preferinţă derivată din formarea într-o anumită şcoală chirurgicală şi/sau a experienţei personale privind rezultatele intervenţiilor sale. Ajungând la rezultatele unei operaţii, atingem problema dificultăţii chirurgiei esofagiene, atât pentru operator, cât şi pentru pacient, în literatură fiind descrise complicaţii şi sechele uneori severe după astfel de intervenţii.
Prin urmare, obiectivele secundare ale studiului au fost evidenţierea influenţei asupra calităţii vieţii şi a altor factori premergători, concomitenţi sau ulteriori intervenţiei de înlocuire a esofagului stenotic.
176
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea D-lui Dr. Neacşu suscită interesul încă din titlu. La nivel global există o intensă preocupare pentru studiile de calitate a vieţii şi în mod particular în medicină, unde cunoaşterea efectelor unei terapii funcţionează ca feedback pentru medicul curant. În practica curentă ne urmărim pacienţii prin controale periodice, aplicând diverse protocoale de evaluare ce conţin elemente anamnestice, clinice şi paraclinice, în funcţie de specificul bolii tratate, tehnica chirurgicală folosită, tratamentele adiţionale, experienţa personală şi posibilităţile serviciului. Aceste evaluări permit o bună autoapreciere a acţiunii medicului curant, dar din acestea lipseşte un element important şi anume percepţia pacientului asupra stării sale, cu alte cuvinte cum îşi autodefineşte acesta calitatea vieţii. Au apărut o multitudine de chestionare validate şi omologate ce funcţionează ca instrumente pentru cuantificarea calităţii vieţii subiecţilor care le completează. Tema cercetării constituie o noutate în contextul literaturii medicale a momentului, prin punerea problemei din punct de vedere al efectului studiat – calitatea vieţii – cât mai ales prin cauza presupusă – tratamentul chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice.
Teza este structurată în două părţi: secţiunea teoretică şi partea de cercetare clinică propriu-zisă.
Centrul de greutate al tezei este partea de Cercetare clinică care debutează prin prezentarea obiectivelor şi a justificării studiului. Obiectivul primar pe care Dr. Neacşu şi l-a propus este de a aprecia impactul intervenţiilor chirurgicale asupra calităţii vieţii pacienţilor operaţi pentru stenoze esofagiene postcaustice. Având în vederea multitudinea factorilor înregistraţi pentru realizarea acestui scop, au reieşit şi alte obiective secundare, privind influenţa şi a altor caracteristici ale patologiei esofagiene postcaustice. Studiul este justificat în primul rând prin sărăcia informaţiei privind acest subiect, autorul identificând doar două studii publicate în două limbi de circulaţie internaţională (engleza şi franceza), care deşi abordează aceeaşi temă, diferă din punct de vedere al loturilor studiate şi al metodelor de înregistrare.
Din capitolul Material şi metode reiese că doctorandul a selecţionat iniţial 72 pacienţi operaţi pentru stenoze esofagiene postcaustice, reprezentând cazuistica reunită a celor două clinici chirurgicale din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi pe o perioadă de zece ani, pentru realizarea unui studiu caz-martor. Tuturor celor selecţionaţi li s-au trimis prin poştă două chestionare validate pentru limba română: FACT-E versiunea 4 şi EORTC QLQ-C30 versiunea 3 care au fost completate de subiecţi la interval de 30 de zile între ele. Doctorandul a recurs la această abordare pentru a salva studiul, deoarece iniţial optase pentru dubla completare a aceluiaşi chestionar la un interval de şase luni, dar răspunsurile întârziau nepermis de mult. În urma reevaluării situaţiei şi a solicitării colaborării Poliţiei şi medicilor de familie din teritoriu, au răspuns solicitării 43 de subiecţi ce au beneficiat de operaţii reconstructive esofagiene pentru leziuni postcaustice ale tractului digestiv superior. Dintr-un lot martor care la selecţie includea 90 de subiecţi, au răspuns solicitării 49 de persoane, criteriile de selecţie fiind: condiţia de sănătate aparentă, distribuţia pe sexe şi grupe de vârstă apropiate de lotul studiat. Martorilor li s-a aplicat acelaşi protocol de investigaţie a calităţii vieţii, ca pentru lotul studiat. Caracteristicile lotului studiat sunt prezentate succint, astfel fiind clar delimitate variabilele independente ce vor intra în analiza statistică ulterioară: sexul, vârsta la momentul expunerii la agentul caustic, vârsta la momentul înlocuirii esofagului stenotic, perioada dintre accident şi intervenţia chirurgicală reconstructivă, factorii demografici, nivelul de instruire, status-ul nutriţional la momentul operaţiei, complexitatea leziunilor postcaustice, intervenţiile premergătoare reconstrucţiei/by-pass-ului esofagian (faringoplastia, rezecţiile gastrice, metodele de asigurare a alimentaţiei enterale înainte de reconstrucţie), tipurile de intervenţii reconstructive esofagiene (tip grefon, montaj, pasaj
177
toracic) şi complicaţiile postoperatorii. Sunt prezentate concepţiile formularelor de înregistrare, precum şi metoda statistică, aceasta incluzând: calcularea indicatorilor statistici, comparaţii prin teste parametrice (test t, ANOVA unifactorială) şi neparametrice (chi pătrat), analize de asociere bivariată (pentru variabilele categoriale) şi de corelaţie (pentru variabilele cantitative). De asemenea, s-a recurs la analiza de regresie pentru anumite variabile. În ansamblu, materialul şi metodele de studiu sunt foarte clar prezentate, dovedind deosebita capacitate de sinteză a autorului.
Capitolul dedicat rezultatelor, debutează prin analiza comparativă a calităţii vieţii în lotul studiat şi în cel martor, autorul urmând cu stricteţe coordonatele analitice prezentate anterior, ajungând la concluzia că există diferenţe semnificative statistic de calitate a vieţii între cei operaţi pentru stenoze digestive postcaustice şi cei din populaţia generală, în favoarea acestora din urmă. Astfel, autorul are legitimitatea de a continua cercetarea, analizând influenţa factorilor ce acţionează în lotul studiat. Astfel, a realizat eşantionări după status-urile ce definesc calitatea vieţii, în funcţie de variabilele independente prezentate mai sus. Important pentru obiectivul primar al studiului este că tipul intervenţiilor chirurgicale de înlocuire a esofagului, cu tot ce presupune acestea (tip grefon, montaj izo-/anizoperistaltic, pasaj retrosternal sau mediastinal posterior) nu influenţează calitatea vieţii celor cu leziuni postcaustice, dar se demonstrează faptul că există diferenţe semnificative în defavoarea celor cu leziuni complexe şi a celor care au dezvoltat cel puţin o complicaţie postoperatorie, descoperind şi o corelaţie inversă între numărul de complicaţii cumulate pe fiecare caz şi calitatea vieţii.
Studiul a continuat cu chemarea la control a subiecţilor care au răspuns la chestionare, răspunzând invitaţiei doar 20 dintre ei, ce au fost supuşi unui protocol de investigaţie clinică şi radiologică, sintetizată într-o scală de evaluare în baza căreia s-a calculat un scor folosit pentru analiza influenţei unor variabile cauză ce ţin de complexitatea leziunilor iniţiale, tipul intervenţiilor chirurgicale şi unele aspecte radiologice patologice (jena de pasaj cervical, redundanţa grefonului, repermeabilizarea esofagului, etc.). Această evaluare se dovedeşte în mare măsură concordantă cu calitatea vieţii exprimată de subiecţii cercetaţi.
În capitolul Discuţii, autorul îşi raportează cercetarea la datele din literatură. În primul rând demonstrează că volumul lotului studiat nu diferă semnificativ ca mărime comparativ cu alte statistici publicate. Rezultatele evaluării clinice sunt de asemenea încadrate în contextul literaturii momentului. În privinţa studiului de calitate a vieţii, raportarea s-a dovedit cel puţin dificilă, deoarece au fost identificate doar două studii apropiate ca temă, dar diferite în privinţa loturilor cercetate şi a formularelor utilizate.
Cele 29 de concluzii desprinse nemijlocit din cercetarea clinică confirmă în mare măsură aşteptările deduse în virtutea experienţei personale în chirurgia esofagiană, dar şi deschid calea unor noi dezbateri în privinţa rezultatelor după tratamentul patologiei luate în discuţie. Concluzia finală este că tratamentul chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice, în toată complexitatea sa, nu influenţează calitatea vieţii acestor pacienţi.
Expunerea lucrării este susţinută de 134 figuri şi 119 tabele sugestive, fără a socoti anexele la care autorul recurge pentru a nu altera esenţa prezentării. Remarcăm efortul doctorandului pentru prezentarea detaliată a bazei de date folosite în analiză, rezultatul fiind un studiu reproductibil la o scară mai mare chiar în acest design. Bibliografia, consemnată la sfârşitul fiecărui capitol, cu referinţele inserate în text, include 418 de titluri aparţinând autorilor români şi străini. De altfel, indexul de autori prezentat la finalul lucrării facilitează aprecierea surselor folosite.
178
Concluzii /Originalitate: Din cele 29 de concluzii ale tezei, reproducem aici concluzia finală şi anume: „Calitatea vieţii pacienţilor operaţi pentru stenoze esofagiene postcaustice este influenţată negativ de complexitatea leziunilor postcaustice iniţiale şi de apariţia complicaţiilor postoperatorii. Modalitatea de reconstrucţie faringo-esofagiană nu influenţează calitatea vieţii”.
Comisia a fost unanimă în a confirma originalitatea cercetării, ce vine să umple un gol în ceea ce priveşte rezultatele după tratamentul chirurgical al leziunilor digestive superioare. 41. LĂCĂTUŞU DIANA SM 41 Titlul tezei: STUDIUL UNOR PARAMETRI BIOREOLOGICI PRIN METODE FIZICE ŞI BIOFIZICE Autor: Lăcătuşu Diana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu Data susţinerii publice: 31.03.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Servilia Oancea – U.S.A.M.V. Iaşi Conf. Univ. Dr. Dorina Emilia Creangă – Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi Conf. Univ. Dr. Cipriana Ştefănescu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii temei: Tema tezei reprezintă un subiect de actualitate, atât în planul cercetării fundamentale cât şi în cel al cercetării aplicative. Aceasta atât datorită evoluţiei metodelor şi tehnicilor fizice şi biofizice de evaluare – măsurare a parametrilor bioreologici şi hemoreologici, cât şi a asimilării mijloacelor informaticii în achiziţia şi în procesarea datelor experimentale. Totodată progresele recente permit explicarea fenomenelor bioreologice, îndeosebi hemoreologice, la nivel molecular datorită progreselor din biologia moleculară.
Bioreologia, cunoaşte în prezent o extensie deosebită, vizibilă atât prin numărul de lucrări publicate şi apariţia unor reviste de circulaţie specializate, cât şi prin descoperirea şi descrierea unor parametri biofizici care caracterizează proprietăţile reologice ale unor biosisteme. În plină perioadă de cercetare a structurilor vii la nivel celular, putem interpreta această tendinţă ca o încercare de abordare a studiului biosistemelor la nivel supramolecular, îndeosebi la nivel celular. Este singura alternativă prin care datele analitice pot fi integrate pentru explicarea unor caracteristici ale biosistemelor complexe.
Obiective urmarite: ‐ Realizarea unei sinteze a datelor din literatură asupra parametrilor bioreologici macroscopici si microscopici. ‐ Prezentarea celor mai evoluate metode şi dispozitive de studiu şi evaluarea cantitativă a parametrilor bioreologici. ‐ Analiza bazelor teoretice ale parametrilor bioreologici şi modelarea matematică a acestora. ‐ Determinarea experimentală a unor parametri reologici în condiţii normale şi sub influenţa unor factori perturbatori. ‐ Studiul parametrilor reologici prin metode de analiză computerizată de achiziţie şi prelucrarea imaginilor. ‐ Compararea şi interpretarea datelor experimentale proprii cu datele din literatură. ‐ Evidenţierea unor concluzii în baza datelor obţinute experimental.
179
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este alcătuită din două secţiuni: Partea generală în care este prezentat stadiul actual al cunoaşterii subiectului şi Partea personală, care conţine rezultatele obţinute de doctorandă. În teză sunt cuprinse 188 figuri (scheme, grafice sau imagini), 74 tabele precum şi 371 referinţe bibliografice.
Partea generală este structurată în cinci capitole. În primul capitol, intitulat Date actuale de hemoreologie, autoarea prezintă o serie de date asupra constituienţilor sângelui şi de reologie, concentrându-se asupra factorilor ce determină vâscozitatea sângelui ca lichid ne-newtonian, insistând asupra parametrilor reologici eritrocitari, care au constituit obiect de studiu.
În capitolul al II-lea intitulat Modele reologice sunt prezentate o serie de modele care, elaborate pe baza studiului comportamentului reologic al suspensiei sanguine, sunt considerate adevărate legi, precum şi modele reologice cu mare aplicabilitate.
Capitolul al III-lea Metode şi instrumente de măsură în reologia sângelui conţine prezentarea tipurilor de vâscozimetre utilizate în hemoreologie iar alt subcapitol este dedicat metodelor de evaluare a parametrilor reologici eritrocitari .
Cel mai amplu capitol, al IV-lea are ca subiect Agregabilitatea eritrocitară şi cuprinde o sinteză remarcabilă a datelor referitoare la subiect, cu o prezentare analitică a factorilor care influenţează agregabilitatea şi a metodelor de măsurare – evaluare.
Partea generală se încheie cu capitolul al V-lea în care este descris parametrul biofizic denumit Deformabilitate eritrocitară.
Partea personală a tezei este alcătuită dintr-o secţiune introductivă şi cinci capitole propriu-zise, numerotate în contituare cu cele ale părţii generale, VI – X.
Primul capitol al părţii personale, al VI-lea Studiul deformabilităţii eritrocitare prin metode optice conţine rezultate obţinute de autoare utilizând aparate bazate pe metodele optice, care s-au dovedit mai relevante, în sensul reproductibilităţii datelor experimentale, faţă de numeroasele metode vâscozimetrice, filtrometrice şi de metoda micropipetei.
Capitolul al VII – lea, Studiul agregabilităţii eritrocitare prin metode optice conţine rezultatele obţinute consecutiv măsurării agregabilităţii hematiilor normale şi tratate cu diamidă. În acest scop doctoranda a utilizat trei aparate: agregametrul automatic (AG), eritroagregametrul (EA) şi LORCA, având astfel posibilitatea să compare rezultatele obţinute.
Capitolul al VIII-lea, Studiul agregabilităţii eritrocitare prin metoda de analiză computerizată a imaginilor este cel mai laborios capitol al tezei. În vederea evaluării agregabilităţii eritrocitare, d-na Asist. Diana Lăcătuşu a utilizat o instalaţie computerizată de achiziţie şi de prelucrare de imagini existentă în dotarea Catedrei de Histologie, din cadrul U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi .
În următorul capitol al părţii personale, al IX-lea, Determinarea vâscozităţii sanguine şi a vâscozităţii plasmei autoarea obţine date referitoare la vâscozitatea plasmei şi a vâscozităţii sanguine, în funcţie de hematocrit pentru diferite valori ale forfecării. Rezultatele au fost obţinute în condiţii tehnice excepţionale, în perioada stagiului efectuat la Nancy – Franţa.
Ultimul capitol al părţii personale, al X-lea – Influenţa emulsiei PFC asupra vâscozităţii sângelui şi a parametrilor de agregare eritrocitară este cel mai valoros în plan ştiinţific şi conţine rezultate pe care doctoranda le-a obţinut în cadru unui grup de lucru din Laboratorul de Bioinginerie celulară şi tisulară şi hematologie din Nancy, condus de Prof. dr. J.F.Stoltz.
Concluzii/Originalitate: ‐ S-a studiat deformabilitatea eritrocitară prin metode optice care s-au dovedit mai relevante, în sensul reproductibilităţii datelor experimentale, faţă de numeroasele metode vâscozimetrice,
180
filtrometrice şi de metoda micropipetei cu două aparate LORCA şi RHEODYN – SSD în cazul hematiilor normale, încălzite şi tratate cu diamidă. În cazul hematiilor încălzite o deformabilitate a fost mai redusă faţă de hematiile normale exprimate prin indici de elongaţie mai mici. Hematiile tratate cu diamidă au prezintat deasemeni o deformabilitate redusă faţă de hematiile normale. ‐ Alt parametru studiat prin metode optice a fost agregabilitatea eritrocitară. Măsurătorile s-au efectuat cu LORCA, EA şi AG. S-a analizat agregabilitatea eritrocitară în cazul hematiilor tratate cu diamidă, care creşte odata cu creşterea concentraţiei de diamidă. ‐ Fenomenul de agregabilitate a fost studiat şi prin evaluare directă, folosind metoda de analiză computerizată a imaginilor. S-a studiat fenomenul de agregare pentru trei valori de temperatură: 4°C, 20°C, 37°C. IEA creşte odată cu creşterea temperaturii. ‐ S-a analizat influenţa pH-ului asupra agregabilităţii eritrocitare luând în considerare patru valori ale pH-ului: 3, 5, 7 şi 9. Au fost observate hematii distruse la un pH egal cu 3 respectiv 5 şi rulouri tridimensionale la un pH 9. S-a calculat parametrul de formă al agregatelor (ASP). Metoda permite compararea rezultatelor în diferite condiţii de temperatură şi pH. ‐ S-a măsurat vâscozitatea sângelui integral cu vâscozimetrul LOW SHEAR 30 pentru 7 valori ale ratei de forfecare.Vâscozitatea sanguină determinată pentru diferite valori a hematocritului: 13%, 20%, 30%, 40% scade cu reducerea hematocritului. ‐ S-a studiat influenţa emulsiei de PFC asupra vâscozităţii sanguine şi a parametrilor de agregare eritrocitară. Această nouă emulsie de PFC determină creşterea vâscozităţii sângelui. Interacţiunea cu gelofuzina determină valori apropiate cu cele fiziologice doar la valori scăzute ale hematocritului. Aceasta reprezintă una din contribuţiile originale relevante, valorificate prin publicare în revista Transfussion cotată ISI. De asemenea, celelalte rezultate au fost publicate în reviste indexate în MEDLINE. ‐ Măsurarea deformabilităţii poate fi utilă şi în clinică în evaluarea unor boli cu factori de risc cardiovascular. 42. CIOLPAN CĂTĂLINA IONELA SM 42 Titlul tezei: APORTUL METODELOR IMAGISTICE LA DIAGNOSTICUL, STADIALIZAREA ŞI URMĂRIREA TUMORILOR VEZICALE Autor: Ciolpan Cătălina Ionela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu Data susţinerii publice: 11.04.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Buruian – U.M.F. Targu Mures Prof. Univ. Dr. Silviu Andrei Sfrangeu – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Costica Novac – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Adaptarea şi aplicarea metodelor imagistice clasice şi moderne în explorarea vezicii cu aplicaţii directe în aprofundarea explorărilor tumorilor, cu consecinţe importante asupra terapiei, în condiţiile unei platforme imagistice moderne. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Teza este structurată în două părţi interdependente, bine proporţionate în economia lucrării.
181
Părţile principale sunt: Partea generală (pp.1-119); Partea personală cu cercetările proprii (pp. 120-349). Autoarea, radiolog-imagist, demonstrează, în această primă parte a tezei, o bună cunoaştere a domeniului patologiei abordate şi creează baza de discuţii pentru cercetările proprii ce urmează.
Metodologia de studiu: Clinica a IV-a chirurgie a Spitalului clinic universitar CF în care îşi desfăşoară doctoranda activitatea şi colaborarea strânsă pe care o are, în mod constant, cu Clinica a II-a chirurgie urologică şi cu laboratorul de IRM al Clinicii radiologice, i-au furnizat materialul clinic ce sta la baza cercetărilor personale ce constituie a doua parte a tezei.
Folosind o metodologie ştiinţifică riguroasă, autoarea tezei prezintă în părtea personală materialul şi metoda studiului efectuat. Cazuistica investigată a cuprins peste 800 pacienţi, explorările imagistice confirmând diagnosticul de tumoră vezicală în 280 de cazuri, material ce se pretează la prelucrări statistice (repartiţie anuală,vârstă şi sex, factori de risc, simptomatologia clinică, antecedente patologice şi boli asociate etc).
Explorările imagistice practicate au confirmat faptul că deşi cistoscopia reprezintă examenul fundamental în diagnosticul tumorilor vezicale, explorarea structurilor subjacente şi profunde, revine imagisticii, respectiv extensia locală şi locoregională (dar şi la distanţă).
Autoarea descrie, în manieră personalizată, aparatura şi tehnicile radioimagistice folosite (cistografie retrogradă şi urografică, ecografie, computertomografie şi IRM). Complementaritatea acestor metode, alături de celelalte explorări clinico-paraclinice, a condus la o corectă stadializare a tumorilor explorate şi la stabilirea unui plan terapeutic adecvat.
Rezultatele cercetării: Marchează saltul important produs de utilizarea tomografiei computerizate, care a ameliorat stadializarea corectă preterapeutică, apropiind-o, până aproape de suprapunere, cu stadializarea anatomopatologică .
Particularizarea semiologiei imagistice pe fiecare metodă în parte, cuantificând, în raport de stadiul clinic al tumorii vezicale, valoarea fiecărei metode. În acelaşi timp, autoarea caută a ierarhiza metodele radioimagistice şi a le stabili locul în cadrul diagnosticului preterapeutic şi controlului postterapeutic.
Rezultă obiectivele examenului (ultrasonografie, urografie, tomografie computerizată (CT) şi imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară (IRM), comparând, în final, performanţa fiecărei metode.
Elaborarea unei semiologii radioimagistice valoroase, actualizată, extinzând vechea semiologie ce se rezuma la descrierea semnelor pentru tumorile T1 şi maximum T2a, la semiologia tumorilor local-avansate (T3-T4), prin folosirea semnelor indirecte, date de ecografie şi urografie, şi a semnelor directe date de metodele imagistice secţionale (CT şi IRM).
Pentru ficare obiectiv, în teză se face o ierarhizare a metodelor, ceea ce creează o adevărată metodologie în explorarea imagistică a tumorilor vezicii urinare. Concluzii (la teză) şi originalitate: Valorificarea unei cazuistici bogate de tumori vezicale în diferite stadii clinice, studiate în contextul clinic şi imagistic,prin prisma unui radiooncolog cu experienţă în domeniul abordat.
Descrierea unei semiologii imagistice,comparative, pe fiecare categorie de explorare. Descrierea unei semiologii specifice computertomografice a tumorilor vezicale. Stabilirea unei serii de detalii tehnice pentru creşterea fiabilităţii fiecărei metode
folosite. Ierarhizarea metodelor imagistice, cu propunerea unor algoritmi, în raport cu patologia
abordată, dar şi cu optimizarea raportului cost/eficienţă..
182
Descrierea unei semiologii specifice computertomografice a tumorilor vezicale. Creearea suportului imagistic modern pentru planificarea terapeutică chirurgicală şi
radiooncologică. În concluzie, lucrarea de doctorat eleborată şi prezentată de drd. Cătălina Ionela
Ciolpan umple un gol în literatuta românească de specialitate privind tumorile vezicale şi deschide perspectiva uneu explorări mai complexe şi mai complete, în condiţiile noilor dotări prezente şi de perspectivă a laboratoarelo noastre de radioimagistică, înaintea deciziei terapeutice şi a urmăririi posterapeutice.
43. BEJAN VICTOR SM 43
Titlul tezei: CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE, CLINICE ŞI IMAGISTICE ÎN VEDEREA CUNOAŞTERII PREVALENŢEI OSTEOPOROZEI ŞI IMPLICAŢIILE SALE MEDICALE ŞI SOCIALE Autor: Bejan Victor Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan Data susţinerii publice: 18.04.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Constantin Ciufecu – U.M.F. Bucureşti Cercet. şt. gr. I, biol. dr. Sofia Constantiniu – ISP Iaşi Prof. Univ. Dr. Corina Găleşanu – U.M.F. Iaşi Motivul alegerii subiectului: Osteoporoza, prin răspândirea sa populaţională, îmbracă „aspecte” epidemice, cu o prevalenţă crescută la femeile aflate în perioada post-menopauză şi la ambele sexe, când se asociază diverşi factori de risc, care induc fenomene de demineralizare a osului. În evaluări multidisciplinare, osteoporoza este considerată a fi reprezentată de reducerea masei şi a densităţii osoase, ceea ce creşte riscurile pentru fracturi. Ritmul dezvoltării proceselor osteoporozice depinde de intervenţia asociativă a unui număr mare de factori intrinseci şi extrinseci care, în final, caracterizează fiziopatologia acestei maladii, în care fundamental este procesul cu caracter continuu, de remodelare osoasă. Cercetările epidemiologice, clinice, imagistice şi de laborator, numeroase şi cu o tematică extrem de variată, aduc mereu noi contribuţii la realizarea unui diagnostic precoce şi la ameliorarea eficienţei programelor pentru prevenţie şi terapie, pentru o maladie cu osteoporoză, cu grave implicaţii medicale şi socio-economice, la nivel planetar. Obiectivele urmărite: Realizarea unor contribuţii la cunoaşterea aspectelor epidemiologice şi socio-economice în osteoporoză, la nivel mondial şi naţional; evidenţierea elementelor principale din structura şi funcţiile ţesutului osos; analiza factorilor de risc implicaţi şi posibilităţile de evaluare clinică, biologică şi imagistică a evoluţiei osteoporozei; studiul procesului epidemiologic, al strategiilor prevenţionale şi al dezideratelor în tratamentul osteoporozei; completarea cunoştinţelor în domeniu şi dezvoltarea interesului pentru noi cercetări. Rezumat din refetatul conducatorului de doctorat al tezei: În prima parte a tezei: Stadiul Cunoaşterii, în cele 170 pagini, cu 6 capitole şi numeroase subcapitole, 32 tabele şi 11 figuri,
183
totul susţinut de o bibliografie inclusă, doctorandul a reuşit o lăudabilă sinteză a celor mai importante informaţii privind osteoporoza la nivel mondial şi naţional; structura şi funcţiile ţesutului osos; factorii de risc; aspectele clinice, biologice şi imagistice; procesul epidemiologic; prevenţia şi posibilităţile terapeutice. O analiză pe capitole permite o mai largă evaluare a felului în care doctorandul a dovedit capacitate de sinteză a principalelor date despre osteoporoză care, în general, au constituit orientările cercetărilor a căror rezultate au fost incluse în partea a doua a tezei. În partea a II-a a tezei: Contribuţii proprii, doctorandul a reuşit, într-un mod lăudabil, să prezinte principalele rezultate ale cercetărilor, în 7 capitole, totalizând 300 pagini (63,8%) cu 67 tabele şi 103 figuri, cu o inserţie corespunzătoare a indicaţiilor bibliografice. Am remarcat, ca fapt pozitiv, structurarea fiecărui capitol sub forma unei lucrări ştiinţifice independente cu: introducere, material şi metode, rezultate şi discuţii şi concluzii. Toate aspectele care au făcut obiectul cercetărilor în cele 8 capitole se constituie în probleme de larg interes pentru completarea cunoştinţelor privind osteoporoza. În concluzie, apreciez importanţa deosebită a temei tezei doctorandului pentru sănătatea populaţională şi pentru noi contribuţii la completarea informaţiilor privind o maladie cu largă răspândire şi importante implicaţii socio-economice, cum este osteoporoza. În cei aproape 8 ani, doctorandul a depus eforturi deosebite, dovedind perseverenţă şi aptitudini de cercetător ştiinţific pentru a finaliza cu succes teza de doctorat. Pentru culegerea, prelucrarea şi interpretarea informaţiilor obţinute din surse variate, de nivel naţional şi internaţional şi din propriile observaţi, doctorandul a folosit metodologii, atât clasice cât şi moderne, epidemiologice, statistico-matematice şi computerizate. La toate acestea se adaugă o documentare globală, dar şi selectivă, includerea în cercetare a unor loturi corect eşantionate şi abordarea a variate aspecte actuale şi de perspectivă pe care le ridică osteoporoza. Bibliografia (565 indicaţii) corect selectată şi iconografia sugestiv realizată, alături de concluziile finale, judicios structurate, completează, în mod fericit, cele 6 capitole din Stadiul cunoaşterii şi 7 incluzând Contribuţiile proprii. Teza are o anexă în limba engleză, conţinând titlul, cuvintele cheie, cuprinsul, rezumatele succinte ale fiecărui capitol, Curriculum vitae şi lista lucrărilor ştiinţifice ale doctorandului (coautor la 2 cărţi; 9 lucrări publicate in extenso dintre care 3 referitor la teză, 10 în rezumat şi 5 comunicate). Concluzii/Originalitate: Teza în ansamblul său şi îndeosebi, rezultatele cercetărilor inserate în cele 7 capitole, cu referire la 9 loturi de studiu, totalizând 1232 persoane, aduce contribuţii, cu caracter de prioritate la cunoaşterea multidisciplinară a unei maladii cum este osteoporoza, care cunoaşte o adevărată răspândire epidemică.
Rezultatele cercetărilor efectuate şi prezentate în teză pot fi utile multor categorii de specialişti având în vedere etiologia multifactorială şi necesitatea eficientizării programelor prevenţional-terapeutice şi recuperatorii privind osteoporoza.
184
44. PETRIŞOR OCTAVIAN SM 44 Titlul tezei: FACTORI CLINICI ŞI MORFOLOGICI CU SEMNIFICAŢIE PROGNOSTICĂ ÎN CARCINOMUL COLORECTAL Autor: Petrişor Octavian Conducător ştiinţific: Prof. Dr. Doc. Gioconda Dobrescu Data susţinerii publice: 18.04.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Sajin - U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Mihail-Radu Voiosu - U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Irina Draga Căruntu - U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Carcinomul colorectal a prezentat în ultima perioadă o creştere semnificativă a frecvenţei. Aproximativ 70-80% din pacienţii cu carcinom colorectal prezintă în momentul diagnosticului o tumoră localizată, rezecabilă chirurgical. Dintre aceştia, un număr redus are micrometastaze oculte şi prezintă recăderi La ora actuală cancerul colorectal este reconsiderat ca potenţial curabil, situaţie rezultată din înţelegerea şi aprofundarea proceselor moleculare ce stau la baza carcinogenezei. Identificarea alterărilor celulare, genetice şi de reactivitate, atât în celulele tumorale, cât şi în suportul stromal şi inflamator celular, constituie un element important în tentativa de a decela factori de evaluare a prognosticului, cu un grad crescut de fidelitate. Obiective urmărite: S-a urmărit prin studii complexe, evaluarea unor factori clinici şi morfologici cu semnificaţie prognostică în cancerul colorectal. Obiectivul tezei a fost realizat prin intermediul următoarelor direcţii de studiu: - stabilirea unor corelaţii între diagnosticul clinic şi cel histopatologic, - evaluarea parametrilor de vârstă, sex. şi localizare, în raport cu diagnosticul clinic şi respectiv cel histopatologic, - caracterizarea histopatologică globală a cazurilor urmărite, - evaluarea semnificativă şi compararea profilului imunohistochimic pentru markerii de proliferare şi apoptoză în tipurile de carcinom colonic şi respectiv rectal, - evaluarea semnificativă şi compararea microdensităţii vasculare, - ierarhizarea markerilor imunohistochimici analizaţi în raportde puterea de predicţie. Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea de doctorat elaborată de D-nul Petrişor Octavian aduce argumente pertinente privind valoarea examenului histopatologic de rutină şi în special al celui imunohistochimic în diagnosticul şi managementul cancerului colorectal. Cercetarea se bazează pe analiza unui număr mare de cazuri de cancer colorectal (761). Este o lucrare cu profund conţinut ştiinţific ce aduce contribuţii valoroase şi originale în studiul unui capitol de patologie, care polarizează interesul cercetătorilor din domeniu. Concluzii (la teză)/Originalitate: Doctorandul foloseşte o metodologie complexă de studiu în vederea identificării factorilor prognostici pentru o monitorizare corectă a tratamentului carcinomului colorectal. Printr-o abordare statistică modernă este apreciată valoarea examenului clinic, versus examenul histopatologic, acesta din urmă aducând informaţii certe şi incontestabile. Investigaţiile imunohistochimice probează rolul important în aprecierea agresivităţii unor tipuri de tumori, sunt stabilite corelaţii semnificative cantitativ, aceste
185
investigaţii constituind partea originală a lucrării de doctorat, propunându-se strategii noi de monitorizare. Lucrarea este excelent ilustrată, atât pentru studiile statistice cât şi pentru cele morfologice, este bazată pe o blibliografie bogată, recentă, studiul fiind util pentru specialiştii din domeniul morfologiei, oncologiei, gastroenterologiei şi chirurgiei. 45. ANTONIU SABINA ANTONELA SM 45 Titlul tezei: FACTORI PROGNOSTICI TERAPEUTICI ÎN BPOC SEVER Autor: Antoniu Sabina Antonela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Traian Mihaescu Data susţinerii publice: 23.04.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Pop – U.M.F. Cluj-Napoca Prof. Univ. Dr. Florin Mihălţan – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Voicu Tudorache – U.M.F. Timisoara Motivaţia alegerii subiectului: Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) reprezintă o afecţiune frecventă şi în România şi care se preconizează a fi a treia cauză de mortalitate în jurul anului 2020. BPOC sever se asociază cu un consum ridicat de resurse sanitare, şi de aceea, cunoaşterea factorilor prognostici terapeutici poate permite adaptarea schemelor terapeutice care să conducă la reducerea morbidităţii şi mortalităţii BPOC sever. Obiective urmarite: Determinarea factorilor prognostici terapeutici de succes terapeutic, succes definit prin mai multe „scenarii”: absenţa exacerbărilor, absenţa spitalizărilor, absenţa reexacerbărilor, prelungirea supravieţuirii. Analiza individuală a factorilor prognostici asociaţi fiecăruia din scenariile de mai sus. Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: Teza de doctorat a Dr Sabina Antonela Antoniu este structurată în mod adecvat şi conţine o parte generală, una personală, concluzii şi referinţe bibliografice
Partea generală include atât date generale legate de diagnosticul şi tratamentul BPOC cât şi aspecte extrem de elaborat abordate ale evaluării calităţii vieţii, oxigenoterapiei de lungă durată şi terapiei inhalatorii în BPOC, acestea din urmă făcând obiectul respectiv al celor trei referate susţinute de susnumita în cadrul pregătirii tezei doctorale.
Partea personală este de asemenea extrem de elaborată conţinând printre altele ipoteza de studiat extrem de precis formulată şi analize statistice complexe, detaliat explicate şi adecvat reprezentate grafic. Ipoteza de studiat se postulează în mod original prin patru posibile „scenarii” de succes terapeutic- absenţa exacerbărilor spitalizabile sau nespitalizabile ale BPOC, absenţa spitalizărilor pentru exacerbări BPOC, absenţa reexacerbărilor BPOC, supravieţuirea la un an a pacienţilor cu BPOC sever.
Rezultatele obţinute sunt discutate comparativ cu datele existente în literatură şi această analiză comparativă este foarte bine structurată şi dezvoltată.
Secţiunea concluziilor oferă un corolar al tuturor informaţiilor prezentate în părţile generală şi personală, subliniind actualitatea temei doctorale, originalitatea şi aspectele care din motive obiective (relevanţă incertă) nu au fost abordate.
186
Secţiunea bibliografică este extrem bine reprezentată, are un număr foarte mare de referinţe bibliografice aproximativ 340, şi include o gama foarte largă de resurse bibliografice mergând de la articole de cercetare şi capitole de carte, până la documente electronice farmaceutice regulatorii. Concluzii la teza/Originalitate: Teza de doctorat intitulată „Factori prognostici terapeutici în BPOC sever” reprezintă o tematică de mare actualitate abordată în mod original prin modul de formulare a ipotezei de studiat, prin utilizarea unei baterii de chestionare de calitatea vieţii, generice şi specifice, prin modul de abordare a analizei supravieţuirii şi prin variata gamă de referinţe bibliografie utilizate. 46. BOBOC GENOVEVA IONELA SM 46 Titlul tezei: POSIBILITĂŢILE ŞI LIMITELE COBALTOTERAPIEI ÎN CADRUL TRATAMENTULUI COMPLEX AL CARCINOMULUI LARINGIAN Autor: Boboc Genoveva Ionela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu Data susţinerii publice: 05.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Rodica Anghel – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Dorina Creanga – Univ. ”Al.I.Cuza” Iaşi Prof. Univ. Dr. Eduard Bild – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul tezei, încredinţat doctorandei în anul 1998 viza eleborarea unui studiu ce avea să aibă efect asupra îmbunătăţirii tratamentului cancerului laringian, prin cobaltoterapie, în Clinica de Radiologie şi Oncologie din Iaşi, lipsind, la acea dată perspectiva dotării cu aparatură mai performantă (accelerator).
Pe parcursul desfăşurării doctoratului (1998-2007), Clinica de Radiologie-Oncologie din Iaşi a abandonat cobaltoterapia, înlocuind-o cu radioterapia cu accelerator. În acelaşi timp, doctoranda a schimbat locul de muncă, activând într-un serviciu de radioterapie modern, Institutul European de Oncologie din Milano, unde a luat contact cu radioterapia conformaţională 3D. În această situaţie, autoarea tezei a facut un efort de a prezenta un dublu studiu, atât în cobaltoterapie, cât şi în radioterapia conformaţională 3D-CRT a cancerului laringian. Obiectivele urmărite: În studiile elaborate de autoarea tezei, scopul a fost evaluarea rezultatelor obţinute în cele două centre oncologie în terapia cancerului laringian spinocelular tratat cu cobaltoterapie ( Iaşi, în perioada 1995-1999) şi cu accelerator prin tehnica conformaţională tridimensională (3D-CRT) (Milano, în perioada 2003-2005).
Depăşind cadrul titlului tezei, care îi îngrădea cercetarea, partea personală îşi propune ca obiectiv „ca plecând de la analiza rezultatelor obţinute utilzând cobaltoterapia în iradierea exclusvă a pacienţilor cu carcinom spinocelular laringian. să se studieze posibilităţile actuale de tratament al cancerului laringian cu acceleratoare lineare folosind tehnica tridimensională (3D-CRT) cu scopul de a ameliora rezultatele terapeutice”
187
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura tezei: partea generală (pp.1-46); partea personală privind studiile proprii, cu discuţii şi concluzii (pp. 47-152). La acestea se adaugă: cuprinsul, introducerea, bibliografia şi lista lucrărilor autoarei elaborate în legătură cu subiectul tezei.
Partea generală este prezentată în primele 3 capitole ale tezei, însumând, partea fundamentală anatomo-clinică şi paraclinică a studiului cancerului de laringe (epidemiologia, istoria naturală, diagnostic şi stadializare), tratamentul multidisciplinar al cancerului laringian, cu accentuare asupra radioterapiei şi, ultimul capitol, de deosebită importanţă, progresele metodelor şi tehnicilor de radioterapie, cu aplicaţie în cancerul laringian.
Partea personală a tezei a fost elaborată pe baza experienţei proprii acumulată în timpul activităţii sale în Clinica de Radiologie Oncologie a Spitalului Universitar Sf.Spiridon din Iaşi şi Institutul European de Oncologie din Milano. Scopul a fost evaluarea rezultatelor obţinute în cele două centre oncologie în terapia cancerului laringian spinocelular tratat cu cobaltoterapie ( Iaşi, în perioada 1995-1999) şi cu accelerator prin tehnica conformaţională tridimensională (3D-CRT) (Milano, în perioada 2003-2005).
Metodologia de studiu: În esenţă, partea personală este dedicată Cobaltoterapiei (capitolul 5) şi radioterapiei conformaţionale tridimensionale (3D-CRT) (capitolul 6). Bine motivat, autoarea se referă distinct la cancerul laringian incipient şi cancerului laringian avansat.
Capitolul 5, intitulat ”Cobaltoterapia: posibilităţile şi limitele tehnicii în iradierea exclusivă a cancerului laringian incipient şi avansat” se bazează pa analiza unui lot de 206 pacienţi cu diagnosticul de carcinom spinocelular, trataţi cu cobaltoterapie exclusivă în Clinica de Radiologie Oncologie-Iaşi. Metodologia prezentării materialului clinic şi metodei de iradiere se face după şabloanele obişnuite şi analiza s-a efectuat pe localizările celor trei etaje ale laringelui. Fiind un studiu retrospectiv, autoarea tezei a fost pusă în faţa unor protocoale de iradiere de multe ori neconvenţionale, datorită condiţiilor tehnice din dotarea serviciului analizat.
Capitolul 6 intitulat „Radioterapia conformaţională tridimensională (3D-CRT) în cancerul laringian” a urmărit „evaluare rezultatelor terapeutice obţinute în Institutul European de Oncologie, Milano, pentru bolnavii cu cancer laringian, stadii iniţiale şi avansate, trataţi cu radioterapie conformaţională tridimensională (3D-CRT) exclusivă, în termeni de control local şi supravieţuire, precum şi conservarea organului cu menţinerea unei calităţi cât mai bune a vieţii pacienţilor”. Studiul a fost făcut pe un lot de 30 de pacienţi în stadiile I-IV, cu prezenţa autoarei tezei în acest prestigios institut, iar descrierea planingului de iradiere este făcută detaliat şi didactic, folosind ad-literam protocoalele institutului.
Rezultatele cercetării: Subcapitolul 5.8 (Concluzii) prezintă rezultatele obţinute pe loturile iradiate, încearcă a exprima procentual efectele obţinute şi încearcă a identifica acele cauze care au dus la rezultate inferioare faţă de cele publicate de alte centre. Trebuie precizat că telecobaltoterapia analizată nu poate caracteriza, în ansamblu, cu valabilitate universală, valoarea ei în cancerul laringian, studiul întreprins obţinând date particulare, dintr-un serviciu caracterizat de o mare calificare a personalului , dar limitat, pe perioada tratării cazuisticii selectate, de mari constrângeri tehnice. De aceea, analiza cobaltoterapiei este justificată pentru a o compara în primul rând cu rezultatele unor centre corect dotate cu cobalturi funcţionale la parametri optimi şi, numai după aceea cu rezultatele unei tehnici avansate, care tinde a înlocui cobaltoterapia. În condiţiile anului 2000, conţinutul acestui studiu ar fi fost un argument în plus, în documentaţia Clinicii de Radioterapie- Oncologie din Iaşi înaintată M.S., soldată cu dotarea clinicii cu tot echipamentul modern de
188
radioterapie în anul 2001. De aceea, meritul acestui capitol, redactat de autoare, este că motivează, o dată în plus, nevoia modernizorii serviciilor de radioterapie oncologică, dar nu poate trage concluzii de invalidare a cobaltoterapiei cancerului laringian, cu condiţia efectuării lui în manieră standard (aparatură şi metodologie).
În capitolul 6, autoarea ajunge la concluzii care încep a fi atestate în literatura de specialitate, şi anume că tehnica 3D-CRT este superioară ca beneficii pentru pacient, comparativ cu cobaltoterapia, rezultat de altfel previzibil. Concluzii ( la teză ) şi originalitate: Concluziile, la fiecare metodă, contribuie la aprecierea celor două metode de radioterapie studiate în cancerul laringian. Întreaga secţiune ce cuprinde contribuţii proprii este clar redactată, fundamentată pe prelucrări statistice pertinente, atunci când a dispus de date exacte.
Lucrarea de doctorat a Drd. Genoveva Ionela Boboc s-a voit a fi o cercetare cu aplicabilitate imediată, anume ameliorarea radioterapiei prin cobaltoterapie a cancerului laringian, la data preluării subiectului de teză (1998) majoritatea centrelor de radioterapie din ţară lucrând cu aparatură telecobalt la acea dată. Întrucât autoarea a avut şansa de a se transfera într-un mare institut de oncologie din Europa, cercetările sale s-au îndreptat spre radioterpia conformaţională 3D-CRT a cancerului laringian. În această situaţie, doctoranda a reconceput teza în sensul că plecând de la studiul posibilităţilor şi limitelor cobaltoterapiei în cadrul tratamentului complex al carcinomului laringian , să găsească şi soluţia eliminării neajunsurilor primei metode. Autoarea a făcut o analiză paralelă a valorii celor două metode, stabilind avantajele şi desavantajele fiecăreia. Analiza materialului i-a dat posibilitatea de a recomanda, în concluziile lucrării, înlocuirea telecobaltoterapiei cu terapii de 6 MeV ca fiind mai avantajoase.
Cred că lucrarea, depăşind tema iniţial propusă, aduce un aport interesant privind radioterapia cancerului laringian în viitorul apropiat. După susţinerea tezei, conducătorul ştiinţific a acordat calificativul “Bine”. 47. BOLOŞ ALEXANDRA SM 47 Titlul tezei: CRITERIOLOGIE DIAGNOSTICǍ ŞI TERAPEUTICǍ ÎN TULBURAREA AFECTIVǍ BIPOLARǍ TIP I Autor: Boloş Alexandra Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă Data susţinerii publice: 12.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Tudor Udriştoiu – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Mircea Lǎzǎrescu– U.M.F. Timişoara Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu– U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Tulburarea afectivă bipolară este o afecţiune severă, care generează dizabilităţi. Deşi, uneori, prognosticul acestei afecţiuni poate fi bun, alteori se poate asocia cu o funcţionalitate socială şi profesională redusă, creşterea utilizării abuzive de droguri şi un important risc suicidar. Înţelegerea acestei tulburări sub toate aspectele sale justifică preocuparea pentru stabilirea unui diagnostic adecvat şi a unui management terapeutic eficace şi eficient. Diagnosticul şi tratamentul tulburǎrii afective bipolare ilustrează
189
discrepanţa între cunoştinţele actuale şi aplicarea acestora în practica medicală. În ultima decadă, s-au efectuat numeroase cercetări în domeniul tulburǎrilor afective, conducând la promovarea de noi medicamente normotimizante cu profil modern, utilizarea de mǎsuri psihoterapeutice, ţintite pe simptomele reziduale, intervenţii la nivel social şi familial în intenţia de reabilitare medicală, profesională şi socio-familială. Din păcate, nu toate cercetările novatoare se reflectă adecvat în asistenţa psihiatrică. Normotimizantele nu sunt încǎ suficient şi corect utilizate, metodele de psihoterapie sunt puţin cunoscute sau chiar ignorate, reabilitarea lasă mult de dorit. Obiectivele urmărite: Prin studiul efectuat în cadrul tezei de doctorat se urmăreşte evaluarea eficacităţii şi siguranţei administrării diferitelor antipsihotice atipice, pentru prevenirea oricăror simptome afective recurente, la pacienţii diagnosticaţi cu tulburare afectivă bipolară tip I, stabili din punct de vedere clinic, după un episod acut maniacal sau mixt.
Obiectivele secundare sunt: - evaluarea eficacităţii neurolepticelor atipice în prevenirea recăderilor de tip episod
maniacal, mixt sau depresiv la pacienţii cu tulburare afectivă bipolară tip I; - evaluarea tolerabilităţii şi siguranţei de administrare la pacienţii stabili din punct de
vedere clinic, după rezolvarea episodului acut maniacal sau mixt; - evaluarea eficacităţii în îmbunătăţirea simptomatologiei afective la pacienţii stabili din
punct de vedere clinic, după episodul acut maniacal sau mixt al tulburării afective bipolare tip I;
- evaluarea siguranţei administrării tratamentului pe termen lung, prin observarea efectelor adverse, monitorizarea semnelor vitale, modificărilor EKG, analize de sânge, severitatea manifestărilor extrapiramidale;
- evaluarea statusului funcţional şi calitatea vieţii pacienţilor, pe toată perioada tratamentului;
- evaluarea impactului utilizării neurolepticelor atipice asupra funcţionalităţii globale a pacienţilor stabili din punct de vedere clinic, după episodul acut maniacal sau mixt.
Rezumat (din referatul conducatorului): O primă parte, partea teoretică, cuprinde 6 capitole, care se referă la consideraţii teoretice generale, bogate în informaţii, de dată recentă şi care realizează o punere în temă în ceea ce priveşte problematica extrem de complexă a tulburǎrilor afective. Informaţiile prezentate se bazează pe un material bibliografic vast şi adecvat temei de cercetare. Doctoranda reuşeşte în această primă secţiune a tezei să surprindă orientările moderne atât în ceea ce priveşte modalităţile de diagnostic, cât şi tratamentul acestei boli.
În cea de-a doua parte, partea personală, autoarea pune în evidenţă, plecând de la ipoteza de lucru şi datele constatate, existenţa unor aspecte relevante cu semnificaţie pentru obiectivele şi scopul cercetării.
A fost subliniată importanţa intervenţiei atât în faza acutǎ a bolii, cât şi pe termen lung cu diminuarea simptomatologiei reziduale, interepisodic. Instituirea precoce a tratamentului cu normotimizante şi în special a antipsihoticelor atipice este un factor predictiv pentru prognosticul favorabil, ceea ce accentuează importanţa şi semnificaţia eforturilor de a micşora perioada de “non-tratament”. De asemenea, doctoranda a surprins şi analizat rolul mǎsurilor psihoeducaţionale în creşterea complianţei la tratament şi prelungirea perioadei de timp pânǎ la o nouǎ recǎdere.
190
Concluzii/Originalitate: Analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute relevă complexitatea cercetărilor efectuate care converg în tema centrală a tezei şi conduc la concluzia finală că aceste noi cercetǎri în domeniul farmacologiei şi psihoterapiei diagnostic specifice vor permite reducerea morbiditǎţii, precum şi ale costurilor economice şi sociale ale tulburǎrii afective bipolare tip I. Astfel, se subliniază aportul original şi valenţele aplicative în practica psihiatrică a acestei teze de doctorat.
Valoarea practică a tezei de doctorat se desprinde şi din prezentarea unei propuneri de proiect de asistenţă medicală psihiatrică a pacienţilor cu tulburare afectivǎ bipolarǎ tip I, proiect ce vine în întâmpinarea lucrătorilor din domeniul sănătăţii mintale, cu asigurarea unei strategii asupra managementului bolii pe termen lung ce plasează într-o poziţie primordială continuitatea îngrijirii medicale şi un suport adecvat din partea familiei. 48. COVRIG CARMEN SM 48 Titlul tezei: TERAPIA CU ANTIPSIHOTICE ATIPICE ÎN ASISTENŢA BOLNAVULUI SCHIZOFREN Autor: Mîndroiu Alina Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă Data susţinerii publice: 12.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Lăzărescu – U.M.F. Timisoara Prof. Univ. Dr. Tudor Udriştoiu – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu – U.M.F. Iasi Motivaţia lucrării: Lipsa unui studiu pe termen lung privind eficacitatea şi impactul medicaţiei antipsihotice de ultimă generaţie asupra calităţii vieţii pacienţilor. Obiective urmărite: Compararea eficacităţii tratamentului pe termen lung cu antipsihotice atipice (Olanzapină, Rispolept, Clozapină) în raport cu un antipsihotic clasic (Haloperidol). În subsidiar s-a urmărit: impactul asupra calităţii vieţii; gravitatea efectelor secundare; frecvenţa şi prevenirea decompensărilor;reintegrarea profesională şi socială; gradul de conservarea performanţelor intelectuale şi sociale;schimbarea atitudinii anturajului faţă de bolnavul schizofren.
Rezumatul lucrării: Teza de doctorat este structurată pe o parte generală, reprezentată de primele 3 capitole şi o parte specială/personală constituită din următoarele 5 capitole.
În prima parte sunt analizate aspecte teoretice fundamentale ale schizofreniei privite prin prisma ultimelor descoperiri şi orientări. Astfel, în capitolul 1 sunt abordate problemele legate de definiţia entităţii nosologice cunoscută sub numele de schizofrenie, precum şi cele mai cunoscute sisteme de clasificare. Sunt abordate, de asemenea şi aspectele epidemiologice şi de etiopatogenie cunoscute în prezent, sunt prezentate ipotezele de vulnerabilitate genetică şi biologică în declanşarea schizofreniei, alături de factorii de risc biologici şi psihosociali. În capitolul 2 este analizată medicaţia antipsihotică, cu focalizare pe elucidarea mecanismelor de acţiune fiziopatologice, fiind prezentate actualităţi din sfera cercetărilor medicamentelor de ultimă generaţie. Sunt prezentate modele şi reprezentări schematice ale antipsihoticelor, sugestive pentru înţelegerea mecanismului de intervenţie. Sunt prezentate prin comparaţie, efectele psihoterapeutice ale neurolepticelor clasice şi ale antipsihoticelor
191
atipice cu concluzii bazate pe cercetare asupra beneficiilor terapeutice în ceea ce priveşte tratamentul pe termen lung al schizofreniei cu medicamente de ultimă generaţie. În capitolul 3 este prezentat şi analizat un concept de actualitate: calitatea vieţii în psihiatrie. Sunt prezentate repere istorice ale conceptului, începând cu prelegerea lui Sir Robert Pat (1963), care constiutuie provocarea pentru introducerea termenului de calitate a vieţii în medicină. În psihiatrie primele studii referitoare la calitatea vieţii pacienţilor psihici au fost efectuate în SUA de Lehman şi colab., Mlam şi colab. Şi Skantze şi colab. (1992). În aceiaşi perioadă OMS iniţiază un proiect (1991) care trebuia să creeze un standard pentru calitatea vieţii, proiect înceredinţat unui grup de cercetători aparţinând culturilor din întreaga lume, cunoscut sub numele de „WHOQOL Group”
Partea a doua a lucrării cuprinde contribuţia personală rezultată din studiul şi analizele efectuate. Sunt prezentate clar, relaist şi coerent obiectivele şi ipotezele de cercetare (capitolul 4) precum şi metodologia şi planul de cercetare, selectarea, structura şi analiza loturilor de cercetare (capitolul 5), analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării (capitolul 6).
Studiul a cuprins un număr de 198 de pacienţi cu schizofrenie, distribuiţi în 4 loturi, grupate după antipsihoticul utilizat: 53 de pacienţi în tratament cu Olanzapină, 44 de pacieenţi trataţi cu Risperidonă, 51 de pacienţi în tratament cu Clozapină şi 50 de pacienţi la care s-a administrat Haloperidol. Eficienţa tratamentului a fost apreciată prin aplicarea scalelor GAF, PABSS, CGI, BECK, BARSS, WHOQLO, varianta „brief”. S-au calculat, de asemenea indicii de compleanţă, de masă corporală, indicatori privind reinternările – indici ce au constituit instrumente importante în studiu. Au fost precizate criterii riguroase de includere şi excludere pentru fiecare categorie de subiecţi
Cercetarea a urmărit evaluarea eficaităţii tratamentului cu antipsihotice atipice faţă de neurolepticele clasice în scopul adoptării celei mai indicate strategii terapeutice în raport cu forma de boală şi parametrii clinico-evolutivi.
Studiul fiind prospectiv, pe o perioadă de 5 ani, sunt prezentate rezultatele evaluărilor stabilite iniţial pentru fiecare instrument folosit în studiu şi pe fiecare lot în parte.
Ipoteza propusă spre verificare şi anume, aceea a superiorităţii tratamentului cu antipsihotice atipice faţă de neurolepticele clasice a fost confirmată de analiza statistică pentru majoritatea instrumentelor de evaluare. Autoarea arată neconcordanţa între unele rezultate obţinute în studiu în comparaţie cu datele raportate de literatura de specialitate (complianţa nerelevantă, IMC cu evoluţie atipică, influenţa asupra funcţionarii sociale).
Un subcapitol foarte interesant, util şi laborios este cel al evaluărilor comparate, subcapitol ce aglutinează toate datele cercetării în tabele şi grafice relevante pentru studiu. Rezultatele studiului au permis ample discuţii (capitolul 8) şi formularea unor concluzii serios şi fundamentat argumentate (capitolul 7), unele cu caracter general, în corelaţie cu datele din literatura de specialitate, altele ce s-au desprins din studiul comparativ al celor 4 loturi de subiecţi. O concluzie importantă se referă la stabilirea unui plan de management complex al pacientului schizofren care să includă, concomitent cu administrarea medicaţiei specifice şi alte măsuri psihoterapeutice şi de protecţie socială.
Concluzii/Originalitate: Rezultatele finale ale studiului care scot în evidenţă
modificarea în sens pozitiv a simptomatologiei psihiatrice a pacienţilor, relevată de majoritatea sclaelor de evaluare utilizate în studiu şi subliniază valoarea practică a tezei şi contribuţia originală prin elaborarea unor concluzii pertinente.
Valoarea practică a tezei se desprinde şi din prezentarea unui Proiect- Program de organizare a Centrelor de Sănătate Mintală care să constituie un cadru eficeint pentru
192
managementul pacientului schizofren. După prezentarea unor repere istorice de organizare a asistenţei psihiatrice ambulatorii (LSM) sunt descrise schematic, dar punctual cele mai importante elemente pentru întocmirea şi realizarea practică a unui astfel de program. Se subliniază necesitatea stabilirii cadrului normativ, a nominalizării factorilor administrativi implicaţi, a precizării eşantionului populaţional beneficiar al acestui program. Sunt precizate principiile, obiectivele, strategiile, dificultăţile de aplicare a le programului, posibilele măsuri de eficientizare, precum şi mijloacele practice de realizare ale acestuia.
Teza este susţinută de o importantă listă de 260 de titluri bibliografice, judicios utilizate, de o iconografie de excepţie ce constă într-un număr de 96 tabele, 82 grafice, 12 figuri şi 4 scheme, precum şi de Anexe care cuprind instrumentele de lucru utilizate în cercetare. Se remarcă, de asemenea, lucrările autoarei din tema tezei de doctorat, care au fost comunicate la manifestări ştiinţifice şi au fost publicate în reviste de specialitate
În concluzie, apreciem că suntem în faţa unei lucrări originale, meticulos abordată şi elaborată, susţinută de o bogată experienţă personală şi de o importantă bibliografie, adaptată subiectului tezei de doctorat. Rezultatele studiului realizat pot fi utilizate cu succes ca bază pentru cercetări ulterioare şi elaborarea unui Proiect-Program naţional privind asistenţa bolnavului schizofren.
Datele consemnate şi analiza tezei de doctorat susţin importanţa şi actualitatea temei tratate, fundamentarea teoretică, amploarea şi profunzimea cercetărilor, care realizează o substanţială contribuţie originală studiul tratamentului bolnavului schizofren. În baza acestor argumente apreciem că sunt întrunite exigenţele necesare susţinerii tezei de doctorat elaborată de doamna Carmen Covrig şi acordării titlului ştiinţific de Doctor în Medicină. 49. DINCA ALEXANDRU LAURENŢIU SM 49 Titlul tezei: EVALUARI CLINICO-NOSOLOGICE ÎN TULBURĂRILE PSIHOTICE LA VÂRSTA A III-A Autor: Dinca Alexandru Laurentiu Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă Data susţinerii publice: 12.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Lazarescu – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Tudor Udristoiu – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: În general se spune despre vârsta a III-a că este vârsta la care declinul organismului devine vizibil. De aceea, nici nu se poate afirma cu certitudine că bătrâneţea începe la o anumită vârstă, urmând să ţinem cont de realitatea că organismul uman constituie o unitate bio-psiho-structurală, caracterizat prin unicitate. Aşa cum fiecare organism are propriul său mod de dezvoltare, la fel de evident este şi declinul său, declin ce ţine de structura proprie organismului, dar şi de mediul care a influenţat dezvoltarea organismului respectiv. Bătrâneţea este o etapă a vieţii, a existenţei umane, iar termenul de „vârsta a III-a” nu reprezintă decât o convenţie, o încadrare temporală în cronologia vieţii indivdului.
Pacientul vârstnic cu problematica lui diversă, cu fragilitatea, vulnerabilitatea şi frustrările sale reprezintă o piatră de încercare, o provocare mereu valabilă pentru orice psihiatru. Iar dacă patologia atinge intensitatea psihotică, atunci situaţia bătrânului este de-a
193
dreaptul dramatică. Însingurat şi depresiv, hipocondriac şi delirant, acesta îşi poartă cu greutate derapajul existenţial, într-o lume care nu numai că nu-l mai preţuieşte, dar nici nu-l mai acceptă, marginalizându-l şi deposedându-l de toate valorile pentru care s-a zbătut o întreagă existenţă. Este uşor de înţeles că psihiatrul are o sarcină deosebit de dificilă şi de importantă pe măsura problemelor pe care le ridică asistenţa unui astfel de bolnav.
Autorul a fost impresionat de bogatia tablourilor clinice ale acestor tulburări psihotice la varsta a III-a, descrise in literatura clasica de specialitate, cu atât mai mult cu cât intr-o activitate clinica indelungata a avut sansa sa le regaseasca in practică. Sunt tablouri clinice care au invitat la observaţie, la studiu şi a căror validare autorul a urmarit-o în timp. Obiectivele cercetării: Cercetarea îşi propune ca scop evaluarea unor variabile clinice şi non-clinice, la pacienţii de vârsta a III-a cu simptomatologie psihotică, internaţi într-un spital de psihiatrie, finalitatea urmărită constând în definirea unui instrument predictiv, în ceea ce priveşte apariţia simptomelor psihotice, violente sau non-violente la pacienţii vârstnici, dar şi elaborarea, pe baza acestor predicţii a unui program de asistenţă menit să îmbunătăţească calitatea vieţii acestei categorii de pacienţi.
Într-un astfel de proces, esenţa rezidă în descoperirea şi analiza corelaţiilor apărute între variabilele clinice şi non-clinice (socio-demografice).
Prin urmare, ipoteza de lucru formulată, urmăreşte de fapt, relaţia dintre vârsta avansată (mai mare de 60 de ani) şi boala psihică, cu decompensare psihotică, în condiţiile în care problema clasificării entităţilor nosologice cu caracter psihotic la această vârstă este una dificilă şi controversată.
Pentru a se observa mai bine apariţia tulburărilor psihotice la vârsta înaintată au fost supuse analizei mai multe variabile de tip socio-demografic: vârsta, sex, mediu de provenienţă, grad de instrucţie, statut marital, cît şi variabile de tip clinic: antecedente persoanle patologice şi heredo-colaterale, diagnostic actual, tratament actual, MCI (Mild cognitive impairement- deteriorare cognitivă uşoară).
Rezumatul tezei: Teza de doctorat se desfăşoară pe 218 pagini şi este structurată din 2 părţi: partea generală cu 76 de pagini şi partea personală care se întinde de –a lungul a 142 de pagini. Partea generală este constituită din 5 capitole şi abordează fundamental problematica tulburărilor psihotice la vârsta a III-a, o temă generoasă şi incitantă, care invită la documentare şi inţiativă, prilejuindu-i autorului întâlnirea definitorie cu pacientul vârstnic, cu fragilitatea, vulnerabilitatea şi frustrările sale, în condiţiile în care patologia sa atinge intensitatea psihotică. De menţionat că, abordarea problematicii tulburărilor psihotice la vârsta înaintată are loc în contextul evoluţiei demografice din ultimele decenii a tuturor ţărilor şi mai ales a celor avansate, care arată o creştere continuă a numărului persoanelor în vârstă în compoziţia populaţiei.
Partea personală cuprinde 9 capitole, în care, pornind de la obiective şi scop, material şi metodologie este redat studiul efectuat, lotul de cercetare, prelucrarea statistică, rezultatele aplicării metodologiei, analiza şi interpretarea rezultatelor. Acestea sunt proiectate în finalizarea unui amplu program de asistenţă a pacienţilor vârstnici cu tulburări psihotice, cu deschideri metaanalitice în asistenţă şi prevenţie. Capitolele şi subcapitolele sunt elaborate sistemic şi se succed gradual, urmărind ideile de bază şi planul terapeutic.
194
Concluzii/Originalitate: Din lucrare, pot fi luate în consideraţie idei originale şi concluzii pertinente, cum ar fi:
- evaluarea clinico-nosologică a tulburărilor psihotice la vârsta a III-a a permis identificarea a trei mecanisme inductoare, şi anume: mecanismul non-cognitiv primar (cu referire la schizofrenie, tulburare delirantă, tulburare afectivă etc), mecanismul non-cognitiv secundar (cu referire la tulburarea psihotică datorată unor condiţii medicale generale, toxice etc) şi mecanismul cognitiv predemenţă. În ceea ce priveşte mecanismul cognitiv predementiv, lucrarea evidenţiază rolul a doi factori: MCI (Mild cognitive impairement) şi factorul „rezervă cognitivă”.
- mecanismul non-cognitiv primar reprezentat îndeosebi de schizofrenie, tulburare delirantă şi tulburare afectivă, constituie o problemă dificilă farmacoterapeutică, iar profilul de tolerabilitate al medicaţiei, tinde să capete o importanţă covârşitoare.
- heterogenitatea şi uşoara tendinţa la polipragmazie constatată la subiecţii studiaţi, reprezintă o pledoarie pentru utilitatea editării unui Ghid terapeutic unitar, de nivel naţional, care să includă planificarea tuturor mijloacelor terapeutice şi aglutinarea lor într-un plan coerent, adecvarea farmacoterapiei la specificitatea tipologică a cazului, dar şi un echilibru atent între datele farmacodinamice şi cele farmacocinetice, îndeosebi la nivelul medicaţiei antipsihotice şi antidepresive.
- importanţa factorului „condiţie medicală generală” pe versantul non-cognitiv şi a factorilor MCI şi rezervă cognitivă pe versantul cognitiv pur, subliniază necesitatea de a avea la dispoziţia atât a medicilor de familie cât şi a medicilor psihiatrii a unui Ghid de evaluare a acestei categorii de pacienţii, unitar la nivelul întregii ţări. Din acest punct de vedere, asumarea de către Asociaţia Psihiatrică Română a unui astfel de ghid este indispensabilă.
Valoarea practică a tezei de doctorat se desprinde şi din prezentarea unui proiect-program de asistenţă a tulburărilor psihotice la vârsta a treia, care subliniază importanţa intervenţiei precoce, intervenţie care să diagnosticheze cazurile noi, să asigure micşorarea intervalului „diagnostic-tratament eficace” şi să beneficieze de un tratament susţinut, urmărind în acest fel îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor vârstnici. 50. MÎNDROIU ALINA MIHAELA SM 50 Titlul tezei: DINAMICA FACTORILOR BIO-PSIHO-SOCIO-EDUCAŢIONALI LA ADOLESCENŢĂ Autor: Mîndroiu Alina Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă Data susţinerii publice: 14.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Felicia Iftene – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Marian Preda – Fac. de Sociologie şi Asistenţă Socială, Univ. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: În România postdecembristă s-au produs mutaţii semnificative la nivel existenţial şi de raportare la anumite valori. Trecerea de la un sistem politico - economic la altul, accesul la un sistem de informare pentru care nu au fost în
195
prealabil construite repere valorice de triere şi interpretare au condus, mai ales la tineri, la promovarea de conduite dezadaptative. În condiţiile schimbărilor profunde înregistrate în societatea noastră, impactul factorilor perturbatori asupra procesului de formare a personalităţii creşte în amplitudine, antrenând generarea unor conduite dezadaptative şi antisociale într-o pondere crescândă.
Lucrarea prezentă îşi propune să identifice factorii de risc ce pot constitui fundamentul elaborării unui model de intervenţie terapeutică cuprinzătoare, care să integreze atât dimensiunea preventivă cât şi versantul curativ în asistenţa adolescenţilor aflaţi la risc sau care au dezvoltat tulburări de conduită. Obiectivele cercetării: Lucrarea îşi propune să analizeze particularităţile patogenice şi clinice ale tulburărilor de conduită la adolescenţă în contextul mutaţiilor socio-economice şi culturale care au avut loc în societatea noastră după Revoluţia din decembrie 1989. Analiza corelaţiilor între variabilele familiale, sociale, educaţionale şi biologice şi manifestările psihopatologice are ca finalitate identificarea factorilor de risc, cu potenţial de destabilizare a conduitei la vârsta adolescenţei şi stabilirea măsurilor eficiente care pot confrunta aceşti factori de risc la adolescenţă.
Scopul acestui studiu este de a identifica factorii de risc ce pot constitui fundamentul elaborării unui model de intervenţie terapeutică cuprinzătoare care să integreze atât dimensiunea preventivă cât şi versantul curativ în asistenţa adolescenţilor aflaţi la risc sau care au dezvoltat tulburări de conduită. Obiectivul primar al studiului clinico-statistic este de a compara datele obţinute cu datele din literatură, pentru a identifica şi înţelege modalităţile prin care schimbările sociale, economice şi culturale intervin în modularea etiopatogeniei şi tabloului clinic al acestor categorii de tulburări. Obiective secundare: analiza datelor clinice ale tulburării de conduită şi a modalităţilor în care acestea se corelează cu variabilele biologice, familiale, socio-economice şi educaţionale, cu scopul de a identifica pattern-uri specifice clinico-patogenice; elaborarea unui set de recomandări legislative cu privire la recunoaşterea timpurie a factorilor de risc ce duc la tulburări de conduită în adolescenţă, cât şi metodele eficiente de intervenţie interdisciplinară.
Rezumatul tezei din referatul conducatorului de doctorat: Structura tezei de doctorat este concepută cu rigoare ştiinţifică şi claritate de expunere în care partea generală (3 capitole) motivează şi susţine coerenţa părţii personale (4 capitole). Capitolele şi subcapitolele sunt elaborate sistemic şi decurg într-o succesiune graduală care urmăreşte planul tematic şi tema abordată. Anexele care cuprind instrumentele utilizate în cercetare, demonstrează acurateţea şi rigurozitatea în confirmarea şi interpretarea rezultatelor obţinute. De asemenea, lucrările publicate şi susţinute din tematica tezei de doctorat subliniază preocuparea şi interesul susţinut al autoarei în domeniul abordat. Partea generală realizează o tratare amplă, documentată şi susţinută bibliografic a adolescenţei şi tulburărilor de conduită la adolescenţă care, prin ea însăşi, aduce o importantă contribuţie personală în acest domeniu privind particularităţile patogenice şi clinice ale tulburării de conduită la adolescenţă. Partea personală a lucrării, bine reprezentată şi argumentată (peste 2/3 din conţinutul tezei) cuprinde un volum mare de date din teritoriul studiat, într-o perioadă elocventă de timp (2000-2002) în care s-a surprins întreaga cazuistică existentă. Metodologia laborioasă şi bine structurată a permis analiza minuţioasă a loturilor de cercetare, care au inclus toate cazurile din evidenţele medicale şi cele observate direct, ca şi efectuarea studiului clinico – statistic, cu relevanţă demografică, medicală, socială, psihologică şi comparativă. Datele au fost riguros obiectivate şi interpretate
196
clinico-statistic, permiţând o imagine de ansamblu la nivel teritorial şi elaborarea unor modele paradigmatice cu valenţe metanalitice şi euristice. Astfel contribuţia personală se constituie ca un moment de referinţă în studiul factorilor de risc şi al dezvoltărilor patologice în postpartumul tardiv, care cu siguranţă va servi ca model, referinţă şi comparaţie pentru studii similare ulterioare. Concluzii/Originalitate: Contribuţia originală a tezei de doctorat rezidă atât în fundamentarea teoretică a temei tratate, cât şi în evaluarea clar delimitată a patologiei tulburării de conduită prin care se realizează un model paradigmatic ce poate fi extins şi generalizat. Această contribuţie este validată prin informaţia ştiinţifică, rezultată din parcurgerea şi valorizarea literaturii de specialitate, prin metodologia de lucru aplicată şi nu în ultim rând prin concluziile minuţios şi detaliat elaborate, ce acoperă în întregime problematica abordată şi scopul propus: analiza particularităţilor patogenice şi clinice ale tulburărilor de conduită la adolescenţi în contextul mutaţiilor socio-economice şi culturale care au avut loc în societatea noastră după decembrie 1989 şi analiza corelaţiilor pertinente între variabilele familiale, sociale, educaţionale, biologice şi manifestările psihopatologice ce au vizat identificarea factorilor de risc în tulburarea de conduită la adolescenţi. La finalul lucrării autoarea propune un algoritm practic de abordare a tulburării de conduită la adolescenţă, prin conturarea perspectivelor viitoare în abordarea problematicii la nivelul diferitelor structuri guvernamentale. Recomandările elaborate de autoare se axează pe mai multe paliere ce vizează cadrul juridic şi instituţional, cadrul medical, serviciile de sprijin şi consultanţă pentru adolescenţi, specialiştii ce desfăşoară activităţi în domeniu, comunitatea, familia şi societatea civilă.Valenţele interdisciplinare ale abordării tematice confirmă contribuţia personală a autoarei în studiul teoretic şi clinico-aplicativ ale tulburării de conduită la adolescenţă ce se impune a fi aprofundată în asistenţa psihiatrică, medicina generală dar şi la nivel juridic şi social. 51. IOSEP IOANA SM 51 Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL CARCINOAMELOR SCUAMOCELULARE CUTANATE - ASPECTE CLINICE, ETIOPATOGENICE, HISTOLOGICE ŞI TERAPEUTICE Autor: Iosep Ioana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Zenaida Petrescu Data susţinerii publice: 14.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Călin Giurcăneanu – U.M.F. Bucuresti Cercetător ştiinţific principal I Vasile Benea Conf. Univ. Dr. Daciana Brănişteanu - U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Cancerele de piele sunt în prezent cele mai frecvente cancere ale rasei umane, cu o incidenţă în creştere la toate latitudinile, carcinomul scuamocelular fiind pe locul doi în ierarhia acestora. Deşi în România nu există o statistică oficială privind numărul acestor cancere, este de aşteptat să aibă un trend crescător, asemănător cu cel mondial, în aceste condiţii fiind necesară o aprofundare a aspectelor clinice, etiopatogenice, histologice şi evolutive specifice acestei zone geografice. Prin gradul înalt de morbitate şi prin
197
creşterea numărului de factori de agresiune, carcinomul scuamocelular cutanat reprezintă o problemă de mare actualitate a serviciilor de dermatologie, oncologie şi chirurgie. Obiectivele urmărite: Realizarea un profil demografic, clinic, histopatologic, imunohistopatologic şi evolutiv, precum şi evaluarea metodelor de tratament utilizate pentru pacienţii cu carcinom scuamocelular cutanat, prin prisma unui studiu clinic retrospectiv şi a unui studiu imunohistochimic. Studiul clinic a avut drept scop caracterizarea profilului demografic, al factorilor de risc, al aspectelor clinice, histopatologice, evolutive, şi de tratament a pacienţilor cu carcinom scuamocelular cutanat. Studiul imunohistochimic a avut drept scop studierea rolului proteinei p53 şi a factorului de proliferare Ki-67 la nivelul leziunilor tumorale de CSC cutanate, în vederea stabilirii valorii diagnostice şi prognostice a acestora. Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: Teza de doctorat este structurată după criterii ştiinţifice şi se înscrie în aria investigaţiilor de mare importanţă, aceasta fiind abordată în două părţi. Partea generală a tezei analizează pe larg, în cadrul celor 8 subcapitole, datele epidemiologice cu privire la prevalenţa acestui tip de cancer, dându-ne astfel posibilitatea de a aprecia dimensiunea problemei, multiplele aspecte particulare pe care le poate antrena la nivel clinic şi histologic, cunoaşterea, tratamentul corect şi prevenţia acestora putând modifica procentul actual, în creştere, al persoanelor cu carcinom scuamocelular cutanat. Studiul bibliografic, prezintă într-o formă condensată dar foarte clară, date generale referitoare la factorii etiologici cât şi mecanismele de acţiune deosebit de complexe ale acestora până la nivel molecular; sunt enumerate modalităţile de tratament clasice, dar şi terapii noi, unele experimentale, pentru carcinomul scuamocelular cutanat. Partea personală este structurată în 3 capitole distincte care, la final, realizează un tot unitar, cu un mesaj clar şi bine structurat. Studiile s-au bazat pe existenţa unor preocupări şi eforturi permanente în cadrul Clinicii Dermatologice a Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi, pe o perioadă de 8 ani, dorindu-se a fi o bază pentru aprofundări şi studii ulterioare. Primul capitol al părţii personale este dedicat detalierii datelor demografice, etiopatogenice, histologice şi terapeutice la un număr de 143 de pacienţi cu carcinom scumocelular cutanat luaţi în studiu (studiul clinic). Un subcapitol a fost rezervat unui studiu separat privind un subgrup din lotul studiat care prezenta carcinom scuamocelular cu localizare la buza inferioară, trecând în revistă, cu aceeaşi precizie statistică numeroşi parametri. Criteriile de includere în studiu, de excludere din lotul studiat, metodele de prelucrare statistică, protocoalele de analiză histologică au fost atent şi riguros prezentate. Al doilea studiu prezentat în această teză este realizat prin analiza imunohistochimică pentru proteina p53 şi Ki-67, la nivelul leziunilor de carcinom scuamocelular cutanat. Toate rezultatele obţinute sunt sugestiv ilustrate prin iconografia bogată, lucrarea având 117 grafice reprezentative şi fotografii, şi 25 de tabele. Lucrarea cuprinde 296 pagini, iar bibliografia este atent selecţionată şi bogată (372 titluri), cuprinzând tratatele şi articolele autorilor de prestigiu din ţară şi din străinătate.
Concluziile/Originalitatea tezei de doctorat: Importanţa cercetării personale din cadrul tezei rezidă din necesitatea sensibilizării, încă o dată, a medicilor dermatologi precum şi a medicilor de alte specialităţi, inclusiv a celor din medicina primară faţă de această patologie care, datorită modificărilor apărute în intensitatea expunerilor la factorii de risc şi la nivelul factorilor personali ai populaţiei, determină o rată progresiv crescândă a îmbolnăvirilor, ducând în final la o creştere a costurilor sociale. Valoarea predictivă a aspectelor clinice,
198
etiopatogenice şi histologice în carcinomul scuamocelular cutanat este deosebit de importantă pentru orientarea metodelor profilactice, a terapiei şi a aprecierii evoluţiei naturale a acestei patologii dermatologice. Profilul tipic al pacientului cu carcinom scuamocelular cutanat este reprezentat de pacient de sex masculin, cu vârsta peste 60 ani, cu antecedente de expunere mare la radiaţii ultraviolete (în context cel mai frecvent profesional – agricol), prezentând o leziune ulcero-vegetantă pe o suprafaţa cutanată fotoexpusă (mai ales buza inferioară), care a evoluat de circa 6 luni pentru buza inferioară şi circa un an pentru alte localizări, fără tendinţa la rezoluţie spontană, cu debut ulcerativ sau nodular, mai sugestiv în măsura în care survine pe o leziune de tipul cheilitei actinice cronice sau leucoplaziei sau keratozei actinice. Originalitatea studiului clinic constă în încercarea de a creiona, în urma analizei statistice, a unui număr de 4 profile ale pacientului cu carcinom scuamocelular cutanat, fiind primele date comunicate şi susţinute statistic din acest punct de vedere. Un alt punct original atins a fost punerea într-o ecuaţie matematică a factorilor ce intervin în creşterea unui carcinom scuamocelular cutanat, acest lucru fiind un posibil punct de plecare pentru alte studii ce pot fi efectuate ulterior. Privind profilul factorilor de risc implicaţi în geneza carcinomulului scuamocelular a fost remarcat rolul deosebit al expunerii cumulative la ultraviolete, în special în context profesional, restul factorilor de risc având, cel puţin în cadrul studiului de faţă un efect modest. În ceea ce priveşte evoluţia carcinomulului scuamocelular, aceasta poate fi considerată ca fiind mai puţin severă din punct de vedere al riscului vital, comparativ cu neoplaziile interne, dar trebuie semnalată posibilitatea de a realiza metastazări, în principal ganglionare şi capacitatea de recidivă, importantă în unele cazuri.
Un examen complementar examinării anatomopatologice este reprezentat de metoda imunohistochimică folosită. Studiul constată o prevalenţă crescută a imunoreacţiei pozitive pentru proteina p53 la nivelul carcinoamelor scuamocelulare cutanate studiate (la 84% din cazuri), corespunzând unei proteine p53 nefuncţională, incapabilă să-şi exercite controlul la nivelul ciclului celular şi apoptozei, dar ridică şi un semn de întrebare asupra fiabilităţii utilizării acesteia ca şi marker de malignitate. În ceea ce priveşte determinarea Ki-67, aceasta pare a se corela într-o oarecare măsură cu tipul histologic al tumorii şi probabil determinarea sa ar putea avea un rol prognostic.
Cercetarea observă faptul că metodele chirurgicale rămân cele mai folosite în terapia acestui cancer, urmate sau nu de radioterapie, funcţie de factorii personali şi de prognostic asociaţi, iar abordarea terapeutică în carcinomul scuamocelular trebuie să fie multidisciplinară, între diverse servicii (ca dermatologie, chirurgie plastică, oncologie), pentru a realiza o urmărire cât mai eficientă a acestor cazuri. Concluziile obţinute sunt clare, concise şi rezultă dintr-o prelucrare amănunţită şi riguroasă a datelor atât din literatura de specialitate, cât şi din rezultatele şi discuţiile studiilor efectuate, din acestea desprinzându-se ideea că, deşi terapia obţine rezultate încurajatoare în condiţiile actuale, letalitatea acestei afecţiuni fiind redusă, este utilă încurajarea detecţiei precoce, având în vedere proporţia mare a acestei afecţiuni în rândul entităţilor neoplazice. Mai mult, datele obţinute sugerează necesitatea promovării unor măsuri de profilaxie primară (modificări ale stilului de viaţă, cu evitarea expunerii excesive la soare, măsuri de fotoprotecţie), în special în rândul unor populaţii ţintă ce prezintă cumul de factori de risc, fără a uita rolul esenţial al expunerii la radiaţia ultravioletă. Valoarea lucrării constă în importanţa practică a problemei tratate, în rezultatele obţinute, care sunt clar exprimate, analizate într-un spirit critic, corelate în diferite moduri printr-o remarcabilă analiză statistică şi discutate în comparaţie cu datele din literatură.
199
52. ILIESCU HALIŢCHI DAN SM 52 Titlul tezei: MONITORIZAREA CONTINUĂ A TENSIUNII ARTERIALE ÎN EVALUAREA BOLNAVULUI HIPERTENSIV Autor: Iliescu Halitchi Dan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Georgeta Datcu Data susţinerii publice: 15.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ginghina – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Rodica Avram – U.M.F. Timisoara Prof. Univ. Dr. Mihai Dan Datcu - – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii subiectului: Hipertensiunea arterial continua sa reprezinte o problema de sanatate publica peste tot in lume, avand in vedere atat subdiagnosticarea ei, cat si lipsa de control a valorilor tensionale. Înţelegerea mecanismelor bolii şi a acţiunii medicamentelor a fost facilitată în ultimii ani de apariţia şi utilizarea pe scară tot mai largă a unor noi tehnici: dozarea reninei plasmatice, ecocardiografia pentru aprecierea funcţiei diastolice, măsurarea microalbuminemiei, determinarea complianţei arteriale, monitorizarea continuă a tensiunii arteriale. Obiective urmarite: Scopul acestei teze este de a prezenta în prima parte datele actuale privind apariţia hipertensiunii arteriale, complicaţiile ei (centrate pe cardiopatia hipertensivă ca principală complicaţie cardiovasculară), prezentarea concepţiilor actuale privind tratamentul hipertensiunii, iar în partea personală urmărirea implicaţiile monitorizării continue în identificarea unor profiluri tensionale precum şi modificarea acestora sub tratament, scopul final fiind o mai bună înţelegere a bolii, pentru individualizarea terapiei în funcţie de caracteristicile fiecărui pacient în parte.
Studiul a vizat monitorizarea continuă a tensiunii arteriale atât la pacientul netratat, cât şi la cel aflat sub tratament antihipertensiv.
S-a studiat la început un lot de control alcătuit din pacienţii netrataţi, pentru a compara datele obţinute cu cele din literatură, după care în funcţie de aceste date s-a împărţit lotul de studiu în subloturi, în funcţie de profilul tensional înregistrat şi s-au urmărit caracteristicile fiecărui grup de pacienţi în parte, realizând comparaţii între ele.
În partea prospectivă a studiului, s-au urmărit la pacienţii trataţi modificarea parametrilor monitorizării şi profilul tensional înainte de a institui tratamentul şi sub terapia antihipertensivă, în momentul obţinerii normalizării valorilor clinice ale tensiunii arteriale. Rezumat:
Lucrarea de fata este structurata in doua parti distincte : O parte generala (100 pagini , 59 figuri, 7 tabele), cuprinzand patru capitole in care autorul face referinta la o serie de notiuni generale cum ar fi: fiziopatologia hipertensiunii arteriale, cardiopatia hipertensiva ca principala complicatie a hipertensiunii arteriale, conceptul actual in tratamentul hipertensiunii arteriale si nu in ultimul rand, consideratii teoretice legate de monitorizarea continua a tensiunii arteriale de ordin tehnic, indicatii pentru pacient, valoarea metodei ca element de prognostic al riscului cardiovascular. Partea personala (234 pagini, 179 figuri, 218 tabele) Lotul studiat a cuprins 406 pacienti la care s-au efectuat 512 monitorizari ale tensiunii arteriale, precum si un lot prospectiv de 53 de pacienti la care monitorizarea s-a efectuat inaintea inceperii tratamentului si s-a repetat ulterior.
200
In afara unor parametri de ordin clinic, precum si a unor informatii vizand tratamentul antihipertensiv urmat (dar fara a impune o anumita schema terapeutica) au fost inregistrati parametrii monitorizarii continue a tensiunii arteriale: tensiune arteriala sistolica, diastolica, medie si diferentiala, indexul diurn, impactul hiperbaric precum si smoothness index pentru tensiunea arteriala sistolica, diastolica si medie.
Structural, predomina in lotul studiat sexul feminin (61%), varsta medie a pacientilor inrolati fiind de 53,76 ± 13,57 ani, cu variatii intre 17 si 87 ani.
Un capitol separat este rezervat aprecierii parametrilor monitorizarii continui in functie de afectarea organelor tinta, fiind utilizata in continuare vechea clasificare OMS (in 3 stadii) pentru o mai facila interpretare a rezultatelor.
S-a verificat prin testul t Student care parametru prezinta modificari semnificative statistic privind hipertensiunea arteriala stadiul II fata de stadiul I, stadiul III fata de stadiul I sau stadiul II. Concluziile acestor observatii sunt ca in definirea pacientului hipertensiv importanta trebuie acordata mai ales tensiunii arteriale sistolice si presiunii diferentiale si nu valorilor tensiunii arteriale diastolice. Pentru decelarea severitatii hipertensiunii, valorile sistolicei si diastolicei isi pierd din valoare, mult mai importanta in diagnosticul afectarii organelor tinta fiind valoarea indexului diurn. In continuare sunt analizati parametrii monitorizarii continue in functie de prezenta factorilor de risc cardiovascular, urmarind a se stabili asocierea sau nu a factorilor de risc cu cresterea valorilor tensionale raportate la normal. Datele obtinute au evidentiat ca diabeticul si pacientul cu risc cardiovascular crescut se comporta similar, la fel fiind identici si pacientii cu 1 sau 2 factori de risc (dar nu diabetul zaharat) ca si cei normali. In acest caz se remarca faptul ca indexul diurn isi pierde din valoare, in timp ce presiunea diferentiala ramane un parametru util in evaluarea acestor pacienti. Valorilor extreme obtinute la monitorizare nu ofera nici un fel de informatii utile in aprecierea gravitatii bolii.
O analiza separate s-a facut pentru identificarea profilurilor tensionale la bolnavul hipertensiv, cunoscut fiind faptul ca hipertensiunea arteriala nu este o entitate patologica unica si mai curand un sindrom clinic caracterizat prin mai multe profiluri tensionale. Astfel au fost identificate urmatoarele forme: hipertensiunea de halat alb, reversul ei, hipertensiunea “mascata”, “hiperensiunea de granita”, hipertensiunea sistolica izolata, hipertensiunea diastolica izolata, hipertensiunea arterial sistolo-diastolica si hipertensiunea nocturna, fiecare din aceste forme avand un profil clinic individual, mecanisme de aparitie si prognostic diferit.
Sunt remarcate cel putin doua aspect interesante: -primul se refera la afectarea organelor tinta si in cazul noilor forme de hipertensiune evidentiate prin monitorizare continua cum ar fi hipertensiunea de halat alb, cea mascata sic ea nocturna; - al doilea aspect ar sugera o diferenta intre gradul si tipul de afecatre a organelor tinta si aceste forme de hipertensiune mentionate, in special in hipertensiunea msacata sau cea nocturna, ceea c ear putea schimba in viitor conduit terapeutica adoptata.
Ultimul capitol al tezei se refera la un lot de studio prospective format din 53 de pacienti hipertensivi nou diagnosticati si netratati la care monitorizarea continua s-a aplicat atat anterior initierii tratamentului cat si la distant in momentul obtinerii controlului optim al valorilor tensionale. In aceste cazuri s-a insistat in special pe parametrii specifici tratamentului ( deviatia standard si smoothness index) in idea de a stabili care schema terapeutica ar fi mai eficienta. Concluziile au fost surprinzatoare, intrucat dincolo de normalizarea valorilor tensionale, medicatia antihipertensiva indifferent care ar fi aceasta nu reuseste sa modifice pattern-ul hipertensiv si chiar mai mult decat atat o serie de parametric cu largi implicatii in
201
aprecierea prognosticului bolnavilor (cum ar fi presiunea diferentiala) pot suferi o evolutie nefavorabila sub tratament.
In final autorul formuleaza o serie de concluzii generale legate de valoarea si limitele metodei de monitorizare continua a tensiunii arteriale care ramane totusi o metoda moderna si atat in monitorizarea pacientului hipertensiv cat si in ceea ce priveste stabilirea prognosticului pe termen lung si a conduitei terapeutice diferentiate adecvate fiecarui bolnav in parte. Concluzii/ Originalitate: In final autorul formuleaza o serie de concluzii generale legate de valoarea si limitele metodei de monitorizare continua a tensiunii arteriale care ramane totusi o metoda moderna si atat in monitorizarea pacientului hipertensiv cat si in ceea ce priveste stabilirea prognosticului pe termen lung si a conduitei terapeutice diferentiate adecvate fiecarui bolnav in parte.
Sunt remarcate cel putin doua aspect interesante: -primul se refera la afectarea organelor tinta si in cazul noilor forme de hipertensiune evidentiate prin monitorizare continua cum ar fi hipertensiunea de halat alb, cea mascata si ea nocturna; - al doilea aspect ar sugera o diferenta intre gradul si tipul de afecatre a organelor tinta si aceste forme de hipertensiune mentionate, in special in hipertensiunea msacata sau cea nocturna, ceea ce ar putea schimba in viitor conduita terapeutica adoptata. 53. DIONISIE BOGDAN SM 53 Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL NEUROFIZIOLOGIC AL PATOLOGIEI ŞI RECUPERĂRII TULBURĂRILOR DE COMUNICARE VERBALĂ Autor: Dionisie Bogdan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Veronica Luca Data susţinerii publice: 16.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Iancău – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Daniela Ion – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Hariton Costin – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: 1. Gravitatea handicapului deficitului sau lipsei comunicării verbale Interesul ştiinţific al temei aborate este ridicat prin faptul că handicapul deficitului sau lipsei comunicării verbale poate fi uneori mai grav decât handicapul neuro-locomotor sau handicapul somatic impus de afecţiunile interne, prin incapacitatea de relaţionare a individului în a-şi exprima necesităţile sau chiar propria suferinţă, cum se întâmplă în unele forme de afazie sau surdomutitate. 2. Necesitatea racordării la tendinţele actuale internaţionale în abordarea problematicii În România, abordarea recuperării patologiei comunicării verbale se realizează neunitar, prin implicarea specialităţiilor de psiho-pedagogie şi printr-o redusă implicare a specialităţilor medicale: ORL, neurologie, oftalmologie, psihiatrie, recuperare medicală la intersecţia cărora se află domeniul. Apare necesitatea racordării la tendinţele de pe plan internaţional, unde există o abordare unitară a cercetării în domeniul patologiei comunicării verbale, fiind prezente structuri organizatorice universitare, clinice şi de cercetare de tipul: „Departments of Neurophysiology, University”; “Departments of Communication Sciences and Disorders”;
202
“Speech and Language Rehabilitation Centers”, cu publicaţii, congrese, cursuri de specializare: „Journal of Speech, Language and hearing Research”, “Journal of Neuroscience”, “Course of neurolingvistic science”. 3. Necesitatea descifrarea mecanismelor neurocognitive ale limbajului, memoriei şi învăţării Abundenţa metodelor psiho-pedagogice de recuperare a patologiei comunicării verbale, lipsa unor instrumente de obiectivare a proceselor neurocognitive şi caracterul de interdisciplinaritate au făcut ca cercetările privind mecanismele neurocognitive ale limbajului, memoriei şi învăţării să fie puţin abordate de cercetarea de la noi din ţară - departamente şi societăţi ştiinţifice de tipul ştiinţelor neurocognitive se află încă la început de drum. 4. Necesitatea implementări de noi tehnologii diagnostice Standardul actual al cercetării neurocognitive se bazează pe implementarea tehnicilor de explorare imagistică PET şi tehnicile de potenţiale şi câmpuri magentice evocate cognitive. Apare necesitate ca aceste tehnici să fie implementate şi la noi în ţară. 5. Necesitatea implementări de noi tehnologii în recuperarea comunicării verbale Cooperarea dintre domeniile tehnice şi domeniile medicale este necesară în vederea implementării biotehnologiilor medicale în: - Crearea unor instrumente de monitorizare prognostică a recuperării în TCV - Crearea unor interfeţe biotehnologice de comunicare Obiective urmărite: 1. Identificării şi abordarea de noi domenii şi subdomenii de cercetare Identificarea domeniului patologiei comunicării verbale, ca fiind situat la intersecţia specialităţilor de neurologie, orl, psihiatrie, recuperare medicală, în interdisciplinaritatea unor supraspecializări ca neurolingvistica, afaziologia, audiologia, ortofonia, logopedia, a permis urmărirea dezideratele actuale ale cercetării ştiinţifice privind abordarea problematicii unui domeniu de graniţă ce are în comun diagnosticul şi recuperarea tulburărilor de comunicare verbală. 2. Implementarea de noi tehnologii Prin realizarea unei inovaţii tehnice: INTERFAŢĂ DE STIMULARE PSIHOVERBALĂ PENTRU ACHIŢIZIA DE POTENŢIALE EVOCATE COGNITIVE ŞI TIMPILOR DE REACŢIE PSIHOMETRICI doctorandul Bogdan Dionisie a introdus o metodologie în premieră în România – Tehnica potenţialelor evocate psiho-verbale, (potenţiale cognitive). 3. Identificarea de noi parametrii în evaluarea recuperării dislexiei. 4. Realizarea unei metode computerizate de recuperare a lexiei şi unei baze de date lingvistice aferente. Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat:
PARTEA “ Stadiul actual al cunoaşterii” Cap. I - Stadiul actual al cunoaşterii neurofiziologice a limbajului prin subcapitolele
privind: Definirea comunicării, sistemului de comunicare verbală şi limbajului; Apariţia şi dezvoltarea filogenetică a limbajului; Dezvoltarea ontogenetică a limbajului; Rolul, funcţiile şi structura limbajul verbal; Neurofiziologia limbajului, memoriei şi învăţării; Clasificarea tulburări comunicare verbală, pune bazele fiziologice ale studiului lexiei în potenţiale evocate psiho-verbale şi timpi de reacţie psihometrici efectuate la partea de contribuţii personale
Cap. II - Etiopatogenia tulburărilor de comunicare verbală Cap.III - Diagnosticul clinic în tulburările de comunicare verbală
203
Cele două capitole individualizează domeniul patologiei comunicării verbale prin entităţile nosologice distincte constituiente: afaziile, disfazia, disartriile din Neurologie; dislalia, surdomutitate din ORL; întârzierea limbajului, dislexia şi disgrafia de evoluţie din Psihopedagogie şi tulburările de gândire şi memorie din Psihiatrie, conturând abordarea unitară a patologiei şi recuperării.
Cap. IV - Tehnici moderne de investigare a sistemului de comunicare verbală Prin descrierea tehnicilor de explorare a sistemului de comunicare verbală în aspectele de limbaj, audiţie şi fonoarticulare conturează locul şi importanţa inovaţiei tehnice realizate.
Cap. V - Recuperarea în tulburările de comunicare verbală prin subcapitolele: Principiile, obiectivele şi organizarea activităţii de recuperare; Metode şi tehnici de recuperare a tulburărilor de comunicare verbală permite identificarea locului ocupat de metoda computerizată concepută în recuperarea handicapului comunicării verbale prezentată în partea de contribuţii personale.
PARTEA “Contribuţii personale” Cap. I – Montaj tehnic de concepţie personală privind achiziţia de potenţiale evocate
cognitive prin stimulare psiho-verbală vizuală descrie inovaţia tehnică: INTERFAŢĂ DE STIMULARE PSIHO-VERBALĂ PENTRU ACHIZIŢIA DE POTENŢIALE COGNITIVE ŞI EVALUAREA TIMPILOR DE REACŢIE PSIHOMETRICI ca fiind o interfaţă software-hardware care expune stimuli cognitivi după o formulă de expunere reglabilă temporal şi ca aspect, sincronizată cu înregistrarea EEG. Interfaţa are ataşată o bază de date ligvistică constituită din fişiere de liste tematice de cuvinte, imagini adaptate experimentelor, preocupărilor subiecţilor, vârstei, pe principii lexicale, gramaticale, grad de complexitate, deficit de limbaj, recuperare. Fişierele cu timpii de reacţie psihometrici şi potenţialele evocate pot fi stocate şi transmise prin aplicaţiile de telemedicină.
Cap. II – Investigarea comprehensiunii verbale în lexie prin metoda timpilor de reacţie psihometrici cuprinde 26 de tipuri de experimente originale.
Cap. III – Investigarea comprehensiunii verbale în lexie prin metoda potenţialelor evocate psiho-verbale cuprinde 25 de tipuri de experimente în premieră.
Cap. IV – Metodă experimentală de evaluare a comprehensiunii verbale în lexie şi recuperare a dislexiei folosind metodele timpilor de reacţie psihometrici şi potenţialelor evocate psiho-verbal cuprinde 16 tipuri de experimente de identificare a unor factori facilitatori şi inhibitori ai recuperării, a unor parametri de noutate în monitorizarea recuperării defictului dislexic şi concepţia originală a unei metode computerizate de recuperare a lexiei.
Cap. V – Concluzii şi discuţii reprezintă un capitol sintetic al lucrării de doctorat. Concluzii/Originalitate: Teza dlui dr. Bogdan Dionisie identifică şi abordează un subdomeniu nou al ştiinţelor neurocognitive: PATOLOGIA ŞI RECUPERAREA TULBURĂRILOR DE COMUNICARE VERBALĂ ce permite coeziunea unor entităţi nosologice şi a unor competenţe interdisciplinare.
Întreg studiu cuprinzând peste 67 de experimente s-a fundamentat pe o inovaţie tehnică originală în curs de brevetare: INTERFAŢĂ DE STIMULARE PSIHO-VERBALĂ PENTRU ACHIZIŢIA DE POTENŢIALE COGNITIVE ŞI EVALUAREA TIMPILOR DE REACŢIE PSIHOMETRICI, ce a permis introducerea în premieră în România a tehnicii de potenţiale evocate cognitive. Elemente de originalitate sunt prezente în toate cele 26 tipuri de experimentele cu timpii de reacţie psihometrici, în care unele au demonstrat aspecte inedite cum ar fi:
204
fenomenul reprocesării cerebrale subconştiente, efectului facilitator al cititului pe verticală, fenomenul anticipaţiei lexicale sau automatismul procesului lexical subconştient. O premieră reprezintă cele 25 experimente folosind potenţiale evocate care au vizat o componentă de noutate N400 dar şi alte componente tardive inedite, într-o fereastră de latenţă neutilizată până în prezent în practica clinică. Lucrarea de doctorat reprezintă prima standardizare a tehnicii de potenţiale evocate psiho-verbale (cognitive) din România, tehnica deschizând calea şi altor cercetări în domeniul proceselor neurocognitiv privind memoria, recunoaşterea, învăţarea sau procesele de limbaj. În experimentele pe persoane dislexice, doctorandul probează influenţa unor factori facilitatori şi inhibitori ai recuperării ce au permis concepţia unei metode computerizate originale de recuperare a dislexiei, şi identificarea unor noi parametri de monitorizare a recuperării dislexiei. 54. DRAGOMIRESCU CEZARINA SM 54 Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL INTERRELAŢIEI TROMBOCIT- ENDOTELIU ÎN ATEROGENEZĂ Autor: Dragomirescu Cezarina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Veronica Luca Data susţinerii publice: 16.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Ceamitru – Univ. „Ovidius” Constanta Prof. Univ. Dr. Daniela Adriana Ion – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Magda Bădescu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Ateroscleroza este o problemă majoră de sănătate publică fiind principala cauză a bolilor cardiovasculare şi a accidentelor cerebrale şi reprezintă cea mai frecventă cauză de deces în lume, în special în ţările dezvoltate. Pentru România se apreciază un procentaj de 35-45% din totalul deceselor ca fiind generate de complicaţiile aterosclerozei.
Ateroscleroza este caracterizată prin leziuni intimale denumite ateroame sau plăci fibrolipidice, care proemină în lumen, afectează secundar media şi suferă complicaţii. Frecvent leziunile debutează în copilărie, dar devin evidente la adult datorită complicaţiilor. Cercetările fiziopatologice în ateroscleroză datează de peste 150 de ani, de când Rokitansky a sugerat rolul micilor depuneri de fibrină prezente la locul de injurie vasculară, urmată de creşterea numărului de celule musculare netede; Virchoff (1856) a formulat ideea unui răspuns inflamator neadecvat al vasului la acţiunea unui factor iritativ local de mică intensitate, iar, mai recent Ross a emis teoria răspunsului la injurie. Mijloacele de investigaţie mereu noi şi mai performante fac totuşi ca acest subiect să lase foarte multe cîmpuri încă insuficient explorate.
Activarea plachetară şi hipercoagulabilitatea este observată în diferite stadii de evoluţie ale aterosclerozei. Majoritatea factorilor de risc ai aterosclerozei printre care: creşterea LDL-colesterolului, hipertensiunea arterială sistemică, fumatul şi diabetul zaharat sunt capabili să crească numărul de plachete activate din circulaţie. Prezenţa de plachete activate circulante care preced evenimente trombotice (infarctul miocardic sau accidentul cerebral) poate fi relevantă în dezvoltarea şi progresia aterosclerozei. Mecanismele moleculare responsabile de activarea plachetară în ateroscleroză sunt încă incomplet cunoscute.
205
Plachetele joacă, de asemenea, un rol crucial în procesele inflamatorii vasculare ce stau la baza dezvoltării aterosclerozei şi sunt implicate în procesele ce preced sindroamele coronariene acute la pacienţii cu forme avansate.
Pentru aceste considerente perfecţionarea metodelor de evidenţiere directe sau indirecte a modificării grosimii peretelui arterelor cel mai frecvent afectate în procesul de aterogeneză, poate constitui o formă de strategie preventivă a acestei maladii, pe lângă terapia auxiliară antiplachetară (blocanţi ai receptorilor glicoproteinelor IIb/IIIa) Datele prezentate motivează alegerea acestui subiect încă controversat. Obiective urmărite în teza de doctorat: Obiectivul principal al tezei este de a realiza un studiu comparativ între unii parametrii biochimici şi plachetari la pacienţi cu factori de risc aterogen, precum şi un studiu morfometric şi morfologic al leziunilor caracteristice plăcii aterosclerotice vulnerabile, care şi-a propus, şi a reuşit, să evidenţieze modificările care apar în aterocleroză cât şi în cazul principalelor complicaţii ale sale. S-a realizat şi calcularea unui index de vulnerabilitate cu ajutorul căruia se poate determina riscul de vulnerabilitate al plăcilor aterosclerotice. Rezumatul tezei din referatul conducatorului de doctorat: Partea teoretică, intitulată Stadiul cunoaşterii, prezintă, trei capitole, în care în primul capitol sunt prezentate cele mai recente noţiuni fundamentale din literatură privind aterocleroza, implicarea factorilor de risc în ateroscleroză şi patogenia aterosclerozei. În capitolul al doilea sunt prezentate noţiunile generale despre trombocit şi modalităţile de determinare paraclinică a activării trombocitului, iar în capitolul al treilea sunt prezentate aspectele morfopatologice caracteristice plăcii aterosclerotice.
Partea personală, intitulată Contribuţii personale, este structurată în două capitole mari ce corespund celor două studii realizate, fiecare capitol fiind împărţit la rândul său în mai multe subcapitole ce cuprind: motivaţia studiului experimental, material şi metode, rezultate şi discuţii, concluzii parţiale la fiecare capitol. Studiul comparativ între unii parametrii biochimici şi plachetari implicaţi în aterogeneză a fost realizat pe un număr de 129 de pacienţi, 63 de bărbaţi şi 66 de femei internaţi în perioada 2004-2006 în Clinca aIIIa Medicală şi în Clinica de Hematologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon ” din Iaşi, pacienţi împărţiţi în cinci loturi: lotul I (DLP), lotul II (DLP+DZ), lotul III (HTA), lotul IV (DLP+HTA) şi lotul V (HTA+DZ). În lucrarea de faţă sunt descrise tehnicile utilizate pentru evaluarea parametrilor plachetari, metodele de lucru fiind cele mai moderne, realizate cu ajutorul Analizorului automat Sysmex XT 1800i şi a Chrono-log Lumi-Agregometrului cu AGGRO/LINK pentru Windows Software în cadrul Departamentului de Hematologie al Laboratorului de Analize Medicale al Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi. De asemenea, sunt descrise tehnicile utilizate pentru determinarea parametrilor biochimici cu ajutorul analizorului automat Cobas Mira Plus în cadrul Departamentului de Biochimie al Laboratorului de Analize Medicale al Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi.
Rezultatele şi discuţile părţii personale sunt prezentate în următorul subcapitol, fiind realizat un studiu comparativ statistic între parametrii biochimici şi plachetari.
Sunt prezentate concluziile parţiale, atât pentru parametrii biochimici cât şi pentru cei plachetari, ce derivă din acest studiu comparativ evidenţiidu-se nota de originalitate.
Studiul morfologic şi morfometric a fost realizat pe un număr de 30 de piese de necropsie obţinute de la Institutul de Boli Cardiovasculare, Iaşi şi de la Spitalul Clinic nr 3
206
„Nicolae Oblu”, Iaşi provenind de la pacienţi cu accidente vasculare cerebrale şi cu boli cardiovasculare, cu vârste între 30 şi 78 de ani din perioada 2004-2006
În continuare sunt descrise tehnicile de lucru realizate: tehnicile morfologice folosite fiind atât uzuale cât şi specifice lipidelor, realizate la laboratorul de anatomie patologică din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare, Iaşi, iar tehnicile de morfometrie au fost realizate la Catedra de Automatică şi Informatică Aplicată a Universităţii Tehnice „Gh. Asachi”, Iaşi
Rezultatele şi discuţiile obţinute sunt prezentate în următorul subcapitol, fiind realizat cu ajutorul unui studiu statistic un index de vulnerabilitate al plăcii util în terapeutică.
La sfârţitul acestui capitol sunt prezentate concluziile ce derivă din acest studiu evidenţiidu-se nota de originalitate.
Partea aIII-a a tezei cuprinde concluziile finale, clare şi pertinente, care decurg dintr-o analiză extrem de atentă şi minuţioasă efectuată de doctorandă, concluzii care sunt în concordanţă cu studiile citate în literatură, subliniate şi în referinţele bibliografice ale tezei de doctorat.
Teza cuprinde un număr de 304 pagini, 143 de figuri, 46 de tabele şi 275 note bibliografice. Concluzii/Originalitate: Se remarcă modul judicios în care autoarea şi-a propus şi a reuşit să selecteze dintr-un material extrem de vast şi să analizeze prin experimentele realizate atât aspecte ale aterosclerozei, cât şi ale interrelaţiei trombocit -endoteliu, reuşind astfel să aducă contribuţii interesante şi originale.
Rezultatele obţinute, sub aspectul semnificaţiilor fundamentale şi importanţei practice, conferă un caracter de originalitate prezentei lucrări, remarcându-se atât studiul comparativ între parametrii biochimici şi plachetari cât şi, mai ales, studiul morfometric al leziunilor caracteristice plăcii aterosclerotice vulnerabile şi indexul de vulnerabilitate realizat pentru prima oară în ţară.
Metodele de lucru utilizate sunt printre cele mai moderne şi sunt prezentate clar şi în detaliu, iar rezultatele sunt prezentate cu competenţă ştiinţifică şi argumentate fiziopatologic
Modul în care este realizată cercetarea de faţă dovedeşte capacitatea de documentare, de selecţionare a informaţiilor şi profunzimea analizei rezultatelor, caracteristice unui cercetător format şi riguros într-un domeniu dificil.
Lucrarea este o ilustrare de cercetare modernă, în care tema studiată este abordată din mai multe laturi, ceea ce permite înţelegerea integrală a mecanismelor de producere a tulburărilor constatate. 55. DUMITRAŞ SILVIA SM 55 Titlul tezei: STUDIUL CLINICO-BIOLOGIC SI TERAPIA DE INDUCTIE, INTENSIFICARE SI CONSOLIDARE IN LEUCEMIA LIMFOBLASTICA LA COPIL Autor: Dumitras Silvia Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu Data susţinerii publice: 16.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ioan Gherghina – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Despina Baghiu – U.M.F. Targu Mures Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi
207
Motivatia alegerii subiectului:frecventa mult sporita anual a leucemiilor acute limfoblastice la copil in Moldova precum si schemele de consens moderne care amelioreaza/ vin deca leucemia.
Obiective urmarite: in cercetarea derulata, pe un lot important de bolnavi ( 201 copii), s-a urmarit un diagnostic corect, prin metode moderne, citologie medulara, imunofenotipared, imunohistochimie, in asa fel incat sansa de a alege o schema terapeutica sa fie cea mai valoroasa pentru un caz dat. Mentionez ca subgrupele de LAL sunt din de ce in ce mai numeroase pe baza studiilor enuntate si care au protocoale terapeutice adecvate optimizand evolutia pacientilor.
Rezumat al tezei (din rferatul conducatorului de doctorat): partea generala este rezultata din studiul minutios a ceea ce literatura actuala romana si straina, cuprinde pentru LAL, constituind un esential care ar fi necesar tuturor pediatrilor din unitatile ambulatorii si spitalicesti, motivat prin trimiterea cat mai devreme a pacientilor in sectiile de specialitate. Lotul urmarit in evolutie, tratamentul si reactiile adverse ale terapiei au fost luate in consideratie, descrise si pe baza cunostintelor actuale s-au putut formula note originale ale doctorandului.
Concluzii/Originalitate:teza si concluziile sale obiective atesta calitatile de cercetator si bun clinician ale doctorandului.
56. MITREA GETA SM 56 Titlul tezei: SUFERINTA MULTIORGANICA POSTASFIXICA Autor: Mitrea Geta Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dimitriu Alexandru Grigore Data susţinerii publice: 20.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Silvia Stoicescu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Florea Iordachescu – U.M.F. Bucureşti Conf. Univ. Dr. Maria Stamatin – U.M.F. Iaşi Motivatia alegerii subiectului: -tema abordata constituie o problema de importanta majora pentru neonatologie prin incidentă,severitate si consecinţe le asfixiei perinatale , inclusiv pentru pediatria generala,neurologie si cardiologia practica. -problematica cercetata continua sa constituie obiectul a numeroase cercetari si studii aprofundate in literatura romana si straina, efectuate in scopul ameliorarii prognosticului dar si preventiei aparitiei sale. Obiectivele urmarite: - evidentierea factorilor de risc pentru asfixia perinatala, asociate sarcinii si nasterii. -precizarea principalelor aspecte clinice si paraclinice la nou-nascutii cu asfixie perinatala -evidentierea principalelor manifestari clinice,elemente de diagnostic,tratament si evolutie,a complicatiilor multiorganice ale asfixiei perinatale -locul si ponderea masurilor de profilaxie a asfixiei perinatale si a suferintei multiorganice induse de aceasta
208
Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: In lucrare se respecta un raport corect intre stadiul cunoasterii-partea generala care este prezentata in 106 pagini si partea personala care cuprinde 192 pagini.
In capitolele partii generale privitoare la stadiul actual a cunoasterii,pe baza unei bibliografii selective actuale din literatura romana si straina insumand 240 titluri, a fost realizata o punere la punct valoroasa a problematicii suferintei multiorganice induse de suferinta postasfixica perinatala.
In partea generala au fost prezentate principalele aspecte teoretice ale domeniului: cadrul nosologic,etiologie,diagnostic,forme clinice si tratament in asfixia perinatala(capitolul I), suferinta neurologica postasfixica-manifestarea cea mai importanta prin incidenta si severitate (capitolul II), complicatiile multiorganice postasfixice (capitolul III), evolutia si prognosticul suferintei multiorganice induse de asfixie (capitolul IV).
Studiul efectuat si-a propus drept scop evidentierea principalelor aspecte ale complicatiilor multiorganice postasfixice perinatale sub aspectul manifestarilor clinice, a elementelor de diagnostic, tratament si evolutie, concomitent cu identificarea factorilor de risc asociati sarcinii si nasterii.
Cercetarea a cuprins un numar de 157 nou nascuti cu asfixie la nastere internati intr-o perioada de 5 ani in Sectia de Neonatologie a Spitalului Judetean Galati care au fost inclusi in lotul I. Datele prezentate in partea generala prin actualitatea lor si stilul clar si sistematizat al expunerii pot constitui un adevarat ghid practic pentru medicul practician, neonatolog, dar si pediatru,confruntati cu suferinta posthipoxica perinatala.
Lotul II de 50 nou nascuti,fara factori de risc perinatali, urmariti prospectiv,a constituit lotul martor. Lotul III format din 32 nou nascuti cu manifestari de suferinta cardiaca posthipoxica perinatala, internati in Serviciul de Terapie Intensiva Neonatala a Spitalului Clinic de Obstetrica si Ginecologie Iasi si analizat retrospectiv de D-na Doctoranda in cursul unui schimb de experienta efectuat in acest serviciu, a avut drept obiectiv studiul afectarii cardiace induse de hipoxia perinatala. Pacientii din cele 3 loturi au beneficiat de o investigatie clinica si paraclinica complexa pentru evidentierea si monitorizarea sub tratament a manifestarilor de suferinta multiorganica postasfixica. Semnificatia statistica si corelatiile multiple intre factorii determinanti si diferitele aspecte ale suferintei multiorganice postasfixice, au fost probate cu ajutorul unei ample prelucrari statistice de mare valoare. Acesta a permis evidentierea interrelatiilor dintre fenomenele studiate si in acelasi timp a conferit rezultatelor cercetarii o valoare stiintifica certa. Studiul efectuat a probat corelatia semnificativa dintre severitatea asfixiei perinatale si gradul de suferinta multiorganica a nou nascutului. Prezenta sau absenta factorilor de risc perinatali explica si diferentele intre loturi in ceea ce privesc varsta de gestatie si indicele ponderal: 61,78% din nou nascutii lotului de studiu fiind SGA in contrast cu nou nascutii lotului martor care in 74% din cazuri aveau o greutate la nastere adecvata varstei gestationale. Analiza factorilor de risc a aratat diferente semnificative intre cele 2 loturi: prevalenta superioara a factorilor de risc materni si fetali in lotul de studiu si diferente mai reduse,nesemnificative,in ceea ce privesc factorii de risc de natura obstetricala. Desi s-a evidentiat o corelatie a valorilor scazute ale scorului Apgar la 10, 15 si 20 minute cu evolutia neurologica ulterioara,s-a concluzionat ca scorul Apgar singur nu poate stabili hipoxia ca fiind o cauza a paraliziei cerebrale ulterioare.
209
In interpretarea Scorului Apgar trebuie tinut cont si de varsta gestationala, in sensul ca un Apgar mai mic de 7 poate fi considerat normal la un prematur si nu ca un indicator al asfixiei. Suferinta fetala acuta, hipertensiunea arteriala materna si toxemia gravidica, determina semnificatia scaderii valorilor scorului Apgar. Se mentioneaza in lucrare ca datorita unei componente subiective importante calculul scorului Apgar nu poate constitui singur un criteriu suficient pentru evaluarea gradului de asfixie neonatala. In acelasi timp in conditiile unor servicii de neonatologie cu o dotare mai redusa acest parametru reprezinta un criteriu util de incadrare a asfixiei conform criteriilor Academiei Americane de Pediatrie, valorile sale de la 5 minute fiind corelate cu suferinta multiorganica si ulterioara a nou-nascutului. Au fost urmarite manifestarile de suferinta multiorganica postasfixica din punct de vedere clinic,paraclinic: suferinta neurologica,cardiaca,renala,respirator,digestiva cu accentuare asupra necesitatii depistarii lor precoce si monitorizare continua pana la vindecare. O atentie deosebita a fost acordata tulburarilor metabolice, care ocupa un loc important in cadrul suferintei multiorganice posthipoxice si in acelasi timp constituie markeri obiectivi ai acestei suferinte. A fost evidentiata o corelatie semnificativa intre pH-ul din cordon si scorul Apgar la 1 si 5 minute, corelatie importanta, avand in vedere ca scorul Apgar si pH-ul reprezinta doua dintre criteriile de diagnostic ale asfixiei perinatale. O corelatie similara a fost evidentiata intre EB in sangele din cordon si scorul Apgar. Rezultatele cercetarii au fost prezentate cu ajutorul unei iconografii numeroase si sugestive alcatuita din 161 tabele si 138 figuri. Concluzii/Originalitate: Concluziile cercetarii care subliniaza importanta si marea incidenta cu care survine suferinta multiorganica indusa de suferinta hipoxica perinatala, au o aplicabilitate practica pentru medicul practician, pentru prevenirea si/sau minimalizarea suferintei multiorganice posthipoxice. Pentru originalitatea tezei de doctorat pledeaza numeroase aspecte: -abordarea unei teme de importanta majora atat pentru neonatologie cat si pentru pediatrie,asfixia perinatala constituind o cauza majora pentru morbiditatea si mortalitatea acestei varste, constituind si ulterior in numeroase cazuri, un handicap pentru dezvoltarea armonioasa a copilului -efectuarea cercetarii pe loturi semnificative de pacienti, inclusiv si cu lot martor, toti pacientii fiind urmariti si investigati conform acelorasi parametri, un studiu de aceeasi amploare nefiind efectuat in ultimii ani in tara -prelucrarea statistica aprofundata a rezultatelor cercetarii ceea ce le confera un grad sporit de obiectivitate -prezentarea rezultatelor cu ajutorul unei bogate si sugestive iconografii -concluziile cu aplicabilitate practica pentru medicul practician -sinteza realizata in prima parte a lucrarii privitoare la suferinta multiorganica indusa de asfixia perinatala, material de informare de certa valoare pentru medicul practician In concluzie consider ca teza de doctorat intruneste atributele unei cercetari stiintifice de certa valoare si indeplineste cu prisosinta atributele unei excelente teze de doctorat, care poate fi prezentata in fata Comisiei pentru Doctorat si o recomand in mod deosebit pentru acordarea titlului de Doctor in Medicina.
210
57. NĂSTASE MIHAELA SM 57 Titlul tezei: STUDIUL DEZVOLTĂRII EVOLUTIVE A SISTEMULUI ARTEREI CEREBRALE ANTERIOARE ÎN VIAŢA FETALĂ Autor: Nastase Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Stefan Antohe Data susţinerii publice: 23.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. A. Ispas – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. P. Bordei – U.M.F. Constanta Prof. Univ. Dr. C. Fatu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Progresele ultimilor ani din domeniul neuroanatomiei, al imagisticii cerebrale, al neuropsihologiei - studiul efectelor comportamentale şi cognitive ale leziunilor cerebrale, şi al etologiei, noile descoperiri ştiinţifice găsesc fundamente diferite în vederea înţelegerii depline a dezvoltării cognitive şi perceptuale. Datorită unor tehnici noninvazive precum imagistica funcţională prin rezonanţa magnetică (f-MRI) sau potenţialele evocate de densitate mare (HD-ERP), este posibilă studierea detaliată a anatomiei structurilor cerebrale, a tuturor variantelor secundare defectelor apărute în cursul dezvoltării embriofetale, înţelegerea simtomatologiei clinice consecutive şi elaborarea de noi planuri de diagnostic şi tratament. Se impune astfel, necesitatea unor studii extensive mezoscopice şi biometrice care să analizeze morfologia elementelor constitutive ale sistemului vascular cerebral al noii populaţii, sistem care, aşa cum voi demonstra, este semnificativ diferit de cele ale loturilor investigate. Datele prezentate în literatura de specialitate susţin ideea că anevrismele şi malformaţiile arteriovenoase sunt întâlnite cu o frecvenţă crescută la pacienţii care prezintă variante anatomice ale diferitelor segmente ale sistemului cerebrovascular, ceea ce face esenţială recunoaşterea şi descrierea acestora. Recunoaşterea acestor anomalii este esenţială în stabilirea planului operator sau a tratamentului endovascular al anevrismelor, caracterizarea anatomică şi morfometrică a acestor anomalii jucând un rol esenţial în diagnosticul diferenţial al patologiei cerebrovasculare. Obiective urmărite: Obiectivele majore pe care şi le propune prezentul studiu sunt reprezentate de: ‐ studiul mezoscopic şi biometric al arterei cerebrale anterioare la făt în perioada pregirală; ‐ studiul mezoscopic şi biometric al arterei cerebrale anterioare la adult; ‐ studiul angiografic al originii, trunchiului şi teritoriului de distribuţie a arterei cerebrale
anterioare la adult; ‐ stabilirea modelelor morfologice dominante ale arterei cerebrale anterioare; ‐ stabilirea modului de variaţie al arterei comunicante anterioare; ‐ prezentarea principalelor variante anatomice locale; ‐ evaluarea semnificaţiei clinice a acestor variante de dezvoltare ale arterei cerebrale
anterioare. Rezumat (din referatul conducătorului ştiinţific) al tezei: autoarea şi-a propus să realizeze în cadrul tezei o serie de studii aprofundate privind problemele legate de evoluţia embriofetală a structurilor vasculare cerebrale, în vederea înţelegerii depline a dezvoltării cognitive şi perceptuale de tip uman. Partea generală face dovada calităţilor de cadru didactic de excepţie ale autoarei, prin sistematizarea în trei capitole a materialului bogat avut la dispoziţie privind embriologia, anatomia şi aspectele clinico-imagistice ale sistemului vascular cerebral anterior la om. Partea personală debutează prin prezentarea metodelor de lucru şi a materialelor
211
folosite în studiul morfometric al arterei cerebrale anterioare la om. Se remarcă spiritul imaginativ al autoarei în stabilirea loturilor şi a criteriilor de observaţie morfometrică, anatomică şi clinică. Meticulozitatea care caracterizează întreaga activitate a autoarei se face simţită şi în lucrarea de faţă. Lucrarea se bucură de o iconografie de excepţie, cu imagini care susţin convingător rezultatele prezentului studiu. Graficele sugestive facilitează înţelegerea unui subiect atât de important pentru anatomişti, neurologi, nerurochirurgi şi medici legişti. Teza dobândeşte un plus de valoare ştiinţifică prin numărul mare de referinţe bibliografice (213 titluri) din literatura de specialitate. Compararea critică a rezultatelor cu datele din literatură şi precum şi claritatea concluziilor demonstrează maturitatea profesională a autorului.
Concluzii/Originalitate: -Variantele sistemului arterial au ca suport ontogenetic dispoziţia plexiformă primordială, ceea ce justifică studiile ontogenetice evolutive la vârste timpurii. -Anatomia modernă trebuie să coreleze metodele de investigaţie clasice cu cele mezoscopice, microscopice, dar şi cu tehnicile noninvazive, imagistice, de „anatomie fără disecţie”. -Corelarea acestor date este indispensabilă interpretării corecte a imaginilor oferite de diverse tehnici imagistice, radiologice, CT şi IRM. -Studiul morfometric al ACA la făt a luat în calcul parametrii originali ca distanţa dintre originea arterei şi ultima anastomoză comunicantă distală, lungimea trunchiului arterei până la prima bifurcaţie, diametrul exterior la origine, diametrul exterior înainte de prima bifurcaţie şi a evidenţiat date cantitative originale care lipsesc din literatura de specialitate. -Studiul sistemului arterei cerebrale anterioare la adult s-a realizat de asemenea în două etape, calitativă – descriptivă şi cantitativă – morfometrică. -În cadrul studiului calitativ mezoscopic, un capitol aparte este dedicat descrierii organizării funcţionale a membranei Liliequist. -La nivelul acestei structuri arahnoidiene puţin cunoscute am pus în evidenţă condensări de fibre conjunctive, cu topografie caracteristică şi organizare tractuală sau inelară pentru care am popus terminologia adecvată. -Studiul angiografic şi angio RMN a pus în evidenţă de fiecare dată existenţa arterelor cerebrale anterioare dreaptă şi stângă, a căror constanţă constituie o realitate anatomică. -Evaluarea angiografică a arterei cerebrale anterioare a urmat aceleaşi etape ca şi în cazurile studiate pe cadavru. -Varianta rară a arterei cerebrale anterioare biemisferice este demonstrată comparativ pe angiografie şi piesă anatomică şi sunt evocate incidenţele practice ale interesării acestor ramuri în timpul calosotomiei. -Implicarea în patologie a sistemului arterei cerebrale anterioare a fost studiată prin prisma bolilor ateromatoasă şi anevrismală. -Leziunile anevrismale de tip IV, V şi VI au fost demonstrate pe fiecare dintre segmentele arteriale şi sunt propuse căi colaterale de supleanţă a circulaţiei în cazul obstrucţiei arteriale. -Identificare şi descrierea plăcilor ateromatoase în carenă constituie o contribuţie originală la anatomia patologică a ateromatozei cerebrale. -Boala anevrismală afectează frecvent sistemul arterei cerebrale anterioare, în lucrare demonstrându-se existenţa anevrismelor mute, fără manifestare clinică, care pot fi sursa unor incidente hemoragice fatale. -Ca o consecinţa practică a existenţei anevrismelor mute se recomandă examinarea imagistică noninvazivă în masă a populaţiei.
212
58. CĂILEAN CRISTINA-AURA SM 58 Titlul tezei: ACCIDENTELE VASCULARE HEMORAGICE INTRAPARENCHIMATOASE LA ADULTUL TÂNĂR Autor: Căilean Cristina-Aura Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici Data susţinerii publice: 28.05. 2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Alexandru Constantinovici – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Ion Poeată – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea prezentă abordează un subiect de largă importanţă statistică şi de mare actualitate în patologia cerebrovasculară. Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventă urgenţă neurochirurgicală, fiind a treia cauză de deces în majoritatea ţărilor industrializate şi principala cauză de handicap neurologic, reprezentând o importantă problemă de sănătate publică. În ciuda incidenţei scăzute a accidentelor vasculare cerebrale la adultul tânăr, răsunetul important pe care îl are această patologie asupra calităţii vieţii persoanelor cuprinse între 15 şi 45 de ani impun mai întâi de toate depistarea activă şi precoce, dispensarizarea precum şi tratamentul prompt al factorilor de risc. Obiectivele urmărite: Prezentul studiu încearcă evidenţierea unor aspecte generale şi particulare legate de epidemiologia, clinica şi tratamentul adulţilor tineri cu accidente vasculare cerebrale hemoragice intraparenchimatoase. În ultimii 20 de ani s-au produs modificări majore sub aspect conceptual în abordarea acestui capitol. A apărut un nou concept vizând diagnosticul şi tratamentul accidentelor vasculare hemoragice, impunându-se astfel necesitatea unui diagnostic precoce, tratament rapid şi crearea unui centru specializat în tratarea multimodală a acestei categorii de pacienţi. Rezumat al tezei: Structura lucrării este corespunzătoare, incluzând partea generală (80 pagini) care reprezintă 1/3 din lucrare şi partea specială, de cercetări personale, care include metodologia de lucru şi rezultatele studiilor statistice. Redactarea este corespunzătoare, prezentând o iconografie bogată, reprezentată de 115 figuri şi 125 tabele şi grafice. Partea generală reprezintă o tratare exhausivă cu un caracter monografic asupra stadiului cunoştinţelor actuale privind anatomia şi fiziologia circulaţiei cerebrale, clasificarea, fiziopatologia, anatomia patologică, clinica explorările radiologice moderne şi tratamentul accidentelor vasculare cerebrale hemoragice. Efortul de documentare şi sinteză evidenţiază calităţile de cercetător ale doctorandei.
Metodologia de studiu este complexă şi corespunde unei teze de doctorat. Sunt descrise instrumentele statistice utilizate pentru analiza riguroasă a lotului investigat iar rezultatele sunt elocvente şi pline de conţinut ştiinţific. Lucrarea cuprinde analiza prin studii retrospective şi prospective a 512 pacienţi spitalizaţi în perioda 1 ianuarie 2001-1 ianuarie 2007, în Clinica I Neurochirurgie Iaşi. Au fost prezentate primele embolizari ale malformaţiilor arterio-venoase cerebrale realizate în 2004 cu sprijinul domnului profesor Patrick Courtheoux şi a Centrului de Cardiologie Iaşi. Tot ca o premieră în neurochirurgia românească a fost prezentată utilizarea ecografiei inraoperatorii în evacuarea hematoamelor intracerebrale. Utilizarea reperajului ecografic
213
inraoperator permite localizarea exactă a hematomului, leziuni minime asupra parenchimului cerebral şi sunt evitate complicaţiile craniectomiei clasice.
Rezultatele cercetării sunt prezentate cu lux de amănunte, insistându-se pe aspectele epidemiologice legate de vârstă, medii de provenienţă, a caracteristicilor pacienţilor şi în mod particular asupra factorilor de risc pentru accidentul vascular cerebral hemoragic. Studiul statistic a demonstrat încadrarea activităţii medicale neurochirurgicale în standardele şi statisticile internaţionale, ceea ce reflectă un nivel medical ridicat al actului neurochirurgical aplicat în clinica noastră.
Discuţiile subliniază într-un mod coerent rezultatele obţinute prin studiile efectuate, comparativ cu literatura de specialitate, subliniind importanţa problematicii analizate, insistându-se asupra caracteristicilor epidemiologice ale loturilor studiate. Concluziile lucrării sintetizează volumul important de date, oferind elemente cu valoare practică în înţelegerea profilaxiei şi a depistării factorilor de risc implicaţi în patogenia accidentelor vasculare hemoragice intraparenchimatoase la adultul tânăr. Concluzii (la teză) şi originalitate: Stilul concis şi clar al lucrării uşurează lectura unui material complex având în vedere tema aleasă şi abundenţa prelucrărilor statistice.
Metodologia de mare acurateţe coferă toate atributele unei teze ce poate fi susţinută în vederea obţinerii titlului de doctor în medicină.
Ansamblul constituit din studiul clinic, alături de prezentarea metodei de tratament modern al malformaţiilor arterio-venoase cerebrale- embolizarea şi utilizarea reperajului ecografic intraoperator în tratamentul hematoamelor intracerebrale, tehnici realizate în premieră în neurochirurgia românească, relevă importanţa abordului complex al accidentelor vasculare hemoragice , ceea ce se înscrie în tendinţele actuale ale cercetării internaţionale, alcătuind astfel elementele de originalitate ale prezentei lucrări. 59. CONSTANTINESCU DANIELA SM 59 Titlul tezei: CARACTERIZAREA SUBSETURILOR LIMFOCITARE DE LA NIVELUL INTERFEŢEI MATERNO-FETALE ÎN SARCINA NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ Autor: Constantinescu Daniela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici Data susţinerii publice: 06.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu Prof. Univ. Dr. Ana Cristina Anton Prof. Univ. Dr. Minodora Dobreanu Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul reproducerii este atat de instructiv la nivel fundamental prin analiza raporturilor celule trofoblastice - celule deciduale încât s-a considerat că este foarte utilă implementarea acest domeniu particular legat de sarcina printr-o teză de doctorat. Explorarea acestui sistem biologic complex pus în funcţie de diverse inter-relaţii celulare materno-fetale ar permite înţelegerea biologiei altor sisteme.
Obiective urmărite: Teza a vizat investigarea componentelor imune celulare sau factori solubili de la intefaţa materno-fetală având ca obiective majore caracterizarea fenotipică a
214
populaţiilor celulare cu pondere importantă în relaţia materno-fetală, analiza funcţională a subseturilor leucocitare şi investigarea distribuţiei tisulare a factorilor reglatori a invaziei trofoblastice.
Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: Plecând de la ideea unei interacţiuni complexe, spaţio-temporale între sistemul imun şi ţesuturile materno-fetale, a compartimentalizării unor funcţii imune destinate generării unui mediu sigur de dezvoltare a sarcinii, autoarea a argumentat orientarea spre caracterizarea fenotipică a populaţiilor celulare aflate la interfaţa materno-fetală, a analizei funcţionale a subseturilor leucocitare şi a distribuţiei tisulare a factorilor reglatori ai invaziei trofoblastice în sarcina normală şi în avortul recurent ca expresie a sarcinii patologice.
Pacientele cuprinse în studiu au fost femei cu sarcină normală de prim-trimestru care au solicitat întreruperea cursului sarcinii şi care au constituit grupul de control (35 de femei) şi femei cu sarcină oprită în evoluţie care au constituit grupul cu sarcini patologice (43 de femei).
Ca metodologie generală sângele a fost recoltat înaintea anesteziei, în timp ce produsul uterin – ţesuturi uterine raclate şi fluide uterine – au fost recoltate în cursul actului chirurgical.
Tehnicile de obţinere a suspensiilor celulare au fost variate, în funcţie de originea produsului, fie separare de celule mononucleare din sângele periferic utilizând ca mediu de separare Ficoll-Hystopaque, fie izolarea celulelor de la interfaţa materno-fetală dupa 3 cicluri de digestie enzimatică urmate de separare pe gradient de Pecoll. Remarc facptul că protocolul de obţinere a celulelor din ţesuturile prelevate de la interfaţa materno-fetală presupune o atenţie susţinută, necesită manipulări delicate şi consumatoare de timp, o permanentă preocupare pentru un randament de separare cât mai eficient.
În timp ce caracterizarea diferitelor tipuri celulare s-a făcut prin fenotipare flow-citometrică, prezenţa trofoblastului a fost confirmată şi prin imunocitochimie, printr-o metodă de imunomarcaj indirect cu peroxidază.
Testele funcţionale au apelat la variate tehnici flow-citometrice atât pentru testarea citotoxicităţii NK periferice şi uterine cât şi pentru identificarea producerii de citokine intracelulare sau secretate. În plus, pentru a lărgi setul de citokine cercetate autoarea a apelat şi la metoda ELISA pentru cuantificarea citokinelor IL-6, IL-8, IL-11 şi osteopontinei. De asemenea, o remarcă trebuie făcută pentru standardizarea unei tehnici flow-citometrice de determinare a citotoxicităţii NK în sensul utilizării unei ţinte celulare (K562) marcate cu CFSE şi apoi păstrate la -70°C până în ziua testului.
Pentru a verifica legătura dintre nivelurile de citokine identificate la interfaţa materno-fetală şi factorii reglatori ai implantării şi invaziei trofoblastice doctoranda a analizat prin tehnici imunohistochimice expresia tisulară a MMP2, MMP9 şi TIMP1, TIMP2.
Volumul mare de date a fost analizat statistic pentru identificarea diferenţelor semnificative dintre diverşii parametri analizaţi.
Autoarea a constatat că modificările celulare sau moleculare de la nivel uterin nu se reflectă în întregime în compartimentul periferic ceea ce face ca investigarea singulară a subpopulaţiilor limfocitare circulante să nu fie suficientă pentru monitorizarea eficientă a sarcinilor patologice. Pe de altă parte, deşi limfocitele periferice şi uterine arată pentru ambele loturi studiate o capacitate comparabilă de a sintetiza citokine de tip Th1 dar şi Th2, o imagine mai apropiată de contextul clinic apare după dozarea citokinelor în fluidele uterine, unde TNFα, IL-6, IL-8, IL-10 şi IL-11 sunt semnificativ crescute în sarcinile oprite în evoluţie comparativ cu cele întrerupte la cerere. Atrage atenţia faptul că aceste modificări nu se
215
regăsesc în periferie şi consolidează ideea că tabloul imunologic periferic nu este relevant pentru o sarcină patologică în primul trimestru.
Într-o oarecare contradicţie cu datele din literatură, citotoxicitatea NK la nivel uterin a fost mai mică la lotul cu sarcini oprite în evoluţie faţă de lotul cu sarcini întrerupte la cerere. Autoarea tentează ca explicaţie comutarea fncţionalităţii către un tip celular NK secretor de citokine la nivel uterin.
O altă constatare importantă este aceea că diferenţele dintre nivelurile de citokine de la interfaţa materno-fetală nu antrenează în mod semnificativ modificări ale metaloproteinazelor matricele MMP2 şi MMP9 sau ale inhibitorilor lor tisulari TIMP1 şi TIMP2. Expresia TIMP2 a fost de tip inversat comparativ cu expresia MMP2. S-a remarcat că TIMP-2 este pozitiv în sarcinile patologice în care MMP2 nu se exprimă la nivel mezenchimal.
Concluziile/Originalitate: Investigaţiile efectuate susţin ideea compartimentalizării evenimentelor uterine. Dozarea citokinelor în fluidele uterine reprezintă o abordare originală şi conduce la o imagine mai realistă asupra contextului citokinic în care evoluează sarcina, a mesajelor şi funcţiilor acestor proteine solubile generate de relaţia trofoblast-decidua în cursul dezvoltării embrionare normale sau patologice. Obiectivul este reconstituirea imaginii micromediului de la interfaţa materno-fetală şi surprinderea dinamicii semnalelor de micromediu ca martori ai evoluţiei sarcinii. Teza aduce informaţii pe care le considerăm importante şi care ar putea fi propuse într-un algoritm global ca utile diagnosticării etiologiei imune în sarcinile oprite în evoluţie. Astfel, se propune introducerea în algoritmul de investigare a gravidelor cu sarcini oprite în evoluţie a noi tipuri de determinări, cum sunt dozarea citokinelor în fluidele uterine, investigarea imunohistochimică a markerilor de invazie tisulară şi investigarea celulelor NK sub aspectul potenţialului lor reglator. 60. ROBERT MULLER SM 60 Titlul tezei: CONSIDERATII PRIVIND ROLUL FACTORILOR DE CITOPROTECTIE IN CHIMIOTERAPIA ANTINEOPLAZICA LA COPIL Autor: Robert Muller Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu Data susţinerii publice: 06.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Despina Baghiu – U.M.F. Targu Mures
Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi Prof. Univ. Dr. Ion Gheorghina – U.M.F. Bucuresti Motivatia alegerii subiectului: schemele tot mai numeroase cu noi citostatice, uneori cu radioterapie conduc in unele cazuri la reactii in sfera hemato-leuco-trombopeniilor pentru care exista sanse, in medicatia actuala de a le diminua efectele. Mentionam ca, in regiunea Moldova, cazurile noi de neoplazie sunt mult peste media nationala si europeana.
Obiective urmarite: studiul pe o perioada de cinci ani a loturilor de copii cu neoplazii, care au prezentat reactii adverse imediate sau tardive pentru a diminua prin cercetarea temei efectele acestor reactii.
216
Rezumat: parte generala atesta studiul mentionat al doctorandului asupra datelor din literatura romana si straina in legatura cu subiectul ales. El poate constitui o atentionare a tuturor medikcilor din unitati spitalicesti si ambulatorii pentru ca, diagnosticul precoce ce reducde reactiile adverse, sa fie aplicate. Calitatile de cercetator fac ca partea generala sa se constituie ca un esential din care Ministerul Sanatatii ar trebui sa semnaleze reteaua de asistenta medicala. Partea personala atesta aplicabilitatea notiunilor actuale ale temei unui lot de 290 copii, ce permite numeric sa ateste notele originale ale doctorandului, rezultate din supravegherea si terapiile posibil de aplicat in teza, desi pentru trombocitopeniile severe nu dispunem inca de trombopoetina.
Concluzii: notele originale ale studiului atesta calitatile de cercetator valoros ale doctorandului si obiectivitatea concluziilor plus posibilitatea de a fi puse la dispozitia tuturor practicienilor.
61. IONESCU CĂTĂLINA SM 61 Titlul tezei: CONTRIBUTII LA STUDIUL CLINICO-EVOLUTIVE SI TERAPEUTICE AL NEUROBLASTOMULUI LA COPIL Autor: Ionescu Catalina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu Data susţinerii publice: 06.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Despina Baghiu – U.M.F. Targu Mures
Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi Conf. Univ. Dr. Monica Dragomir – U.M.F. Bucuresti
Motivatie: cresterea frecventei neuroblastomului la copil.
Obiective urmarite:obiectul general l-a constituit investigarea unui lot de pacienti cu aspecte clinice, biologice si terapeutice variate.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Caracteristicele cu valoare prognostica pentru raspunsul la tratament, supravietuirea globala si fara recidive a constituit unul din obiectivele studiului. Scopul practic l-a reprezentat constituirea un ui scor prognostic cu valoare de predictie a raspunsului la tratamentul uni sau multimodal, precum si al supravietuirii, in conditiile de abordare diagnostica si terapeutica prezente in acest moment. Partea generala este o punere la punct din literatura romana si straina. Partea personala cuprinde un lot de 101 pacienti investigati in sectia de Hemato-Oncologie Iasi, in care s-au folosit metode diverse de investigatii si terapii. Tratamentul a fost adaptat schemelor de consens la zi, obtinandu-se o neta ameliorare a starii de sanatate si supravietuire a copilului.Originala si interpretativa este investigarea lotului prin metode moderne si terapia conform consensurilor actuale, obtinandu-se supravietuiri nete ale acestei neoplazii. Originala este supravegherea clinico-paraclinica si concluziile reiesite din acestea ceea ce impun valoare deolsebita.
217
Concluzii: abordarea temei incearca sa constituie un ghid de diagnostic si urmarirea evolutiei adresat pediatrilor, medicilor din ambulator si medicilor de familie, care sa conduca la diagnosticul cat mai timpuriu al neoplaziei.
62. CODRUŢA ILIESCU HALIŢCHI SM 62 Titlul tezei: SINDROMUL ANEMIC LA COPILUL CU INSUFICIENTĂ RENALĂ CRONICĂ Autor: Codruta Iliescu Halitchi Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ovidiu Brumariu Data susţinerii publice: 13.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Covic – U.M.F. Iasi
Prof. Univ. Dr. Nicolae Miu – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Ioan Sabău – U.M.F. Timisoara Motivatia alegerii subiectului: Anemia din insuficienta renală cronică (IRC) este normocromă normocitară si este produsă în principal prin scăderea sintezei renale de eritropoietină, hormonul responsabil de stimularea măduvei osoase în producerea eritrocitelor. Anemia este un determinant al sperantei de viată la pacientii dializati cronic. Întrucât în România s-au efectuat si publicat putine cercetări privind anemia din IRC la copil, autoarea a ales această temă de cercetare, care să analizeze pe o perioadă de 11 ani toate cazurile cu IRC diagnosticate si tratate în Clinica de Nefrologie Pediatrică a Spitalului de Copii „Sf. Maria” din Iasi, din punct de vedere al anemiei asociate. Obiective urmărite: Scopul acestei teze este de a prezenta în prima parte datele actuale privind producerea, evaluarea si tratamentul anemiei din insuficienta renală cronică, precum si câteva date referitoare la implicatiile anemiei în disfunctiile altor organe si sisteme (interventia anemiei în boala cardiovasculară din insuficienta renală cronică, precum si legătura dintre anemie, inflamatie si stressul oxidativ).
Obiectivele majore ale studiului personal au fost reprezentate de evaluarea anemiei secundare insuficientei renale cronice atât în perioada pre-dialitică, cât si după începerea programului de supleere a functiei renale, aprecierea evoluţiei acesteia prin tratament, identificarea factorilor de risc pentru evoluţia nefavorabilă, cu conturarea unui „portret robot al pacientului cu evoluţie nefavorabilă din punct de vedere al anemiei renale, precum şi stabilirea unui scor prognostic util în practica pediatrică, care sa permită adaptarea tratamentului la fiecare caz.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Lucrarea de fată este structurată în două părti distincte: partea generală (96 pagini, 16 figuri, 10 tabele) si partea personală (alcătuită din 191 pagini, care cuprinde 124 figuri si 44 de tabele), la care se adaugă o bibliografie formată din 206 de titluri.
În partea generală sunt prezentate date la zi din literatura de specialitate română si străină, redate logic si exaustiv cu obiectivitatea si capacitatea de selectie necesare cercetării stiintifice, elemente concludente pentru minutiozitatea si atentia documentării. Sunt de remarcat datele legate de modificările cardio-vasculare asociate anemiei la pacientul uremic,
218
interventia inflamatiei si a stressului oxidativ în producerea anemiei renale la copilul cu insuficientă renală cronică terminală, precum si cele legate de istoricul anemiei renale.
Accentul este pus pe ameliorarea calitătii vietii pacientului uremic prin dializă si ameliorarea anemiei renale prin tratamentul combinat cu eritropoietină umană recombinantă si preparatele de fier utilizate.
În partea personală scopul studiului l-a constituit evaluarea anemiei la pacientii cu insuficientă renală cronică terminală si predialitică, a răspunsului la tratament si identificarea factorilor care determină hiporesponsivitatea sau non-responsivitatea la tratamentul cu eritropoietină umană recombinantă si fier.
Lotul total a fost alcătuit din 71 de pacienti cu insuficientă renală cronică terminală tratati în Clinica IV Pediatrie de la înfiintarea Unitătii de Dializă si până în prezent. La acestia se adaugă un lot de 42 de pacienti cu insuficientă renală cronică predialitică.
Este remarcabil efortul de a lucra pe loturi distincte, în raport cu răspunsul pacientilor la tratament, pe o perioadă de urmărire de 11 ani. Studiul este atent si variat redat în grafice, rezultate din metodele moderne de prelucrare statistică, aplicată în cercetarea clinică.
Concluzii/Originalitate: studiului vizează necesitatea evaluării corecte a sindromului anemic si a celorlalti factori care influentează negativ răspunsul la tratament, precum si necesitatea introducerii de noi metode de apreciere a deficitului de fier. Între factorii de prognostic negativ analizasi în perioada studiului mentionăm pe primul loc osteodistrofia renală si malnutriția protein-calorică.
O altă concluzie importantă a studiului este faptul că durata de supleere a functiei renale prin dializă trebuie să fie de maximum 20 de luni pentru ca aceasta să nu influenteze în mod negativ evolutia anemiei. Doctoranda propune în final variantele terapeutice optime pentru fiecare scor de vulnerabilitate calculat.
Originalitatea temei: scorul prognostic propus si „portretul robot” al pacientului care va evolua nefavorabil din punct de vedere al anemiei renale, pentru ca acestea au o mare utilitate in practica de zi cu zi. 63. PINTILIE ALEXANDRU RADU SM 63 Titlul tezei: RISCUL URETERAL ÎN CHIRURGIA GINECOLOGICĂ Autor: Pintilie Alexandru Radu Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihai Pricop Data susţinerii publice: 16.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bumbu – Univ. Oradea Conf. Univ. Dr. Petru Chitulea - Univ. Oradea Prof. Univ. Dr. Gheorghiţă Costăchescu - U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea prezentată abordează subiectul de mare actualitate al riscului ureteral în chirurgia ginecologică; se subliniază gravitatea acestui tip de leziune care, prin afectarea funcţionalităţii renale, are răsunet asupra întregului organism. În ciuda progreselor tehnice realizate, incidenţa a rămas constantă în statisticile ultimilor ani-aproximativ 1% din toate operaţiile pelvine. Două treimi din aceste complicaţii se produc în cursul operaţiilor ginecologice.
219
Obiectivele urmărite: Chirurgia ginecologică este ramura chirurgicală cea mai susceptibilă de a produce leziuni ureterale. Cunoaşterea factorilor de risc ureteral, precum şi recunoaşterea intraoperatorie a acestor leziuni, constituie elemente esenţiale pentru evoluţia postoperatorie optimă a pacientelor cu intervenţie chirurgicală în sfera pelvină.
Prezentul studiu încearcă să evalueze aceşti factori de risc din punct de vedere statistic, de laborator şi experimental, în scopul reducerii incidenţei acestui grav tip de leziune viscerală. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este corespunzătoare, incluzând partea generală (81 pagini) care reprezintă 1/3 din lucrare şi partea specială, de cercetări personale, care include metodologia de lucru şi rezultatele studiilor statistic, clinic şi de laborator şi experimental. Redactarea este corespunzătoare, prezentând o iconografie bogată reprezentată de 96 figuri, 31 grafice şi 53 tabele.
Partea generală reprezintă o tratare exhaustivă cu un caracter monografic asupra stadiului cunoştinţelor actuale privind anatomia şi fiziologia ureterului, tipul intervenţiilor chirurgicale ginecologice asupra proceselor benigne şi maligne care prezintă risc ureteral, tipurile şi diagnosticul leziunilor ureterale, precum şi opţiunile de tratament urologic. Efortul de documentare şi sinteză evidenţiază calităţile de cercetător ale doctorandului.
Metodologia de studiu este complexă şi corespunde unei teze de doctorat. Aceasta include descrierea în amănunt a tehnicilor de explorare statistică, clinică, de laborator şi experimentală. Sunt descrise instrumentele statistice utilizate pentru analiza riguroasă a loturilor investigate iar rezultatele sunt elocvente şi pline de conţinut ştiinţific.
Studiul statistic are o componentă naţională –ce evidenţiază impactul chirurgiei ginecologice corelativ cu cea urologică la acest nivel-şi o componentă locală ,cu loturi de pacienţi care au fost incluse în două studii retrospective: unul pentru analiza statistică a leziunilor ureterale în Clinica de Urologie a Spitalului „C.I. Parhon” şi celălalt pentru analiza factorilor de risc în Clinica IV-a Obstetrică-Ginecologie, U.M.F. Iaşi; studiul retrospectiv a fost efectuat pe un număr semnificativ de cazuri în raport cu incidenţa patologiei studiate (216 paciente cu leziuni ureterale în Clinica de Urologie şi 2339 paciente cu intervenţii chirurgicale ginecologice în Clinica IV-a Obstetrică-Ginecologie).
Studiul clinic şi de laborator a implicat prelevarea de ţesut aderenţial intraperitoneal, cu determinarea ulterioară a prezenţei şi evaluarea semicantitativă a activităţii MMP9,TIMP1 şi TIMP2, reprezentând o aliniere la direcţiile de cercetare actuale în domeniu.
Studiul experimental ce a determinat patternul de cicatrizare ureterală la iepure, ne introduce în fundamentarea ştiinţifică a actului medical, cu particularizare în sectorul urologic.
Rezultatele cercetării sunt prezentate cu lux de amănunte, insistându-se pe aspectele epidemiologice legate de vârstă, medii de provenienţă, a caracteristicilor pacienţilor şi în mod particular asupra importanţei factorilor de risc ureteral binecunoscuţi.
Studiul retrospectiv a demonstrat încadrarea activităţii medicale ginecologice şi urologice locale în standardele şi statisticile internaţionale, ceea ce reflectă un nivel medical ridicat al actului ginecologic şi urologic aplicat în clinicile sus menţionate.
Studiul clinic şi de laborator a reliefat importanţa prezenţei enzimelor implicate în procesele de remodelare a matricei extracelulare pentru reducerea incidenţei unuia dintre factorii de risc ureteral – aderenţele intraperitoneale.
Studiul experimental la iepure a demonstrat existenţa unui pattern de cicatrizare similar cu cel al tegumentelor umane, dar cu o întrepătrundere condensată a fazelor procesului de vindecare a plăgii ureterale.
220
Discuţiile subliniază într-un mod coerent rezultatele obţinute prin studiile efectuate, comparativ cu literatura de specialitate, subliniind importanţa problematicii analizate, insistându-se asupra caracteristicilor epidemiologice ale loturilor studiate şi asupra necesităţii supravegherii factorilor de risc ureteral la pacienţii cu intervenţii chirurgicale ginecologice.
Concluziile lucrării sintetizează volumul important de date, oferind elemente cu valoare practică în înţelegerea importanţei profilaxiei şi a depistării factorilor de risc implicaţi în patogenia leziunii ureterale. Concluzii (la teză)/Originalitate: Stilul clar şi concis al lucrării uşurează lectura unui material complex având în vedere tema aleasă, abundenţa prelucrărilor statistice şi prezentarea simultană a trei tipuri de studii complementare.
Metodologia de mare acurateţe conferă toate atributele unei teze ce poate fi susţinută în vederea obţinerii titlului de doctor în medicină.
Ansamblul constituit de studiul clinic şi de laborator, alături de cel experimental relevă importanţa abordului complex în cercetarea unor procese patologice din punct de vedere imunohistochimic, anatomopatologic şi morfometric, ceea ce se înscrie în tendinţele actuale ale cercetării internaţionale, alcătuind astfel elementele de originalitate ale prezentei lucrări. 64. TIUTIUCA RĂZVAN CĂLIN SM 64 Titlul tezei: CERCETĂRI CLINICE PRIVIND CALITĂTILE PERITONEULUI SI ELEMENTELOR DERIVATE ÎN CARCINOMATOZELE PERITONEALE Autor: Tiutiuca Răzvan Călin Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Stefan Mihalache Data susţinerii publice: 20.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Angelescu Nicolae – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Silviu Constantinoiu - U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu - U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: În evoluţia tumorilor maligne abdominale sau pelvine, peritoneul este apreciat a fi locul cel mai frecvent de recădere după intervenţiile chirurgicale cu intenţie curativă sau este diagnosticat a fi implicat într-o proporţie importantă în evoluţia acestor tipuri de neoplazii. Carcinomatoza peritoneală a fost considerată pentru o bună perioadă de timp drept o stare patologică incurabilă chirurgical şi cu răspuns minim la tratamentul chimioterapic efectuat pe cale general , ca atare o boală sistemică caracterizată de o rezistenţă remarcabilă la tratamentele standard.
Pe parcursul ultimilor ani au fost identificate mecanisme fiziopatologice subtile implicate în producerea acestei patologii şi răsunetul la nivel molecular al căilor patogenice astfel deschise. În consecinţă au fost înregistrate progrese deosebite în evaluarea progresiei şi prognosticului neoplaziilor. Rezultatul final al acestui efort de cercetare este materializat în descrierea şi evaluarea unor noi mijloace de evaluare a bolii şi bolnavilor. Se deschid astfel posibilităţi noi de tratament. O consecinţă a acestor strategii este, în prezent, revizuirea atitudinii asupra prevenirii şi terapiei carcinomatozei peritoneale.
Creşterea frecvenţei şi a incidenţei maladiei neoplazice în ţara noastră, precum şi prezentarea în stadii avansate de boală a pacienţilor a deschis drumul interesului în acest domeniu.
221
Obiectivele urmărite: 1. Mi-am propus detectarea caracteristicilor clinico-patologice de prezentare a carcinomatozelor peritoneale în funcţie de tipul neoplaziei. Având în vedere necesitatea confirmării cât mai exacte a rezultatelor au fost cuprinşi în acest demers pacienţii Clinicii I Chirurgie Iasi. 2. Am urmărit aprecierea modului în care factori legaţi de sexul, vârsta, mediul şi comorbidităţile pacienţilor influenţează distribuţia depozitelor neoplazice intraperitoneale. 3. Am avut drept scop detectarea zonelor de mare risc în instalarea unei carcinomatoze, în funcţie de tipul neoplaziei, pentru atacarea cu terapii adjuvante profilactice. 4. Am avut în vedere modul în care se modifică repartiţia depozitelor neoplazice intraperitoneale in prezenţa ascitei, a metastazelor hepatice sau a recidivei tumorale şi stabilirea corelaţiilor existente. 5. Am dorit stabilirea moduluui în care se transformă caracteristicile clinico-patologice ale bolii în urma intervenţiilor chirurgicale rezecţionale. 6. Mi-am propus aprecierea posibilității de detectării imagistice pe aparatură IRM şi CT a structurilor posibil implicate în transmiterea maladiilor. Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: Tema elaborată este de actualitate în domeniul chirurgiei oncologice si marchează un aport substantial la cercetarea calitătilor peritoneului si elementelor derivate în carcinomatoza peritoneală.
Lucrarea se remarcă prin aplicarea metodelor de cercetare clinico-statistice si imagistice moderne în explorarea cavitătii peritoneale, cu aplicatii directe în aprofundarea morfofunctionalitătii normale si patologiei neoplazice, cu consecinte importante asupra schemelor terapeutice.
Teza este structurată în două părti interdependente: partea I, cea generală si partea a II-a, cea personală. Obiectivul si motivatia alegerii temei de studiu sunt expuse folosind un lot de pacienti furnizat de Clinica I Chirugie a UMF Iasi. Obiectivele propuse de autor se finalizează pe parcursul lucrării.
Detaliind constatăm că partea generală cuprinde 6 capitole. Capitolul I este dedicat datelor de embriologie si anatomie iar elementele de
morfofiziologie sunt subiectul capitolului II. Noţiunile de embriologie şi anatomie sunt explicit prezentate, oferind suportul morfologcic pentru studiile ulterioare. Capitolul III prezintă notiunile de fiziopatologie apoi autorul aduce în discutie date despre epidemiologia carcinomatozelor peritoneale, bazându-se pe cele mai recente şi analitice studii si folosind o bibliografie de ultimă oră. Capitolul V este dedicat explorării peritoneului si posibilitătilor de evaluare a bolnavului neoplazic pentru ca elementele toretice asupra tratamentului carcinomatozelor peritoneale să fie expuse în capitolul VI.
Partea personală începe enuntând obiectivele, materialul si metoda. Lotul de studiu este reprezentat de 200 de cazuri selectate din cazuistica Clinicii I-a Chirurgicală, diagnosticate cu carcinomatoză peritoneală în perioada 2000-2004. Sunt 88 bărbati si 112 femei cu neoplasm gastric (85 cazuri), ovarian (27 cazuri), pancreas (17 cazuri), colon (42 cazuri), căi biliare (10 cazuri) si hepatocarcinom (3 cazuri).
Explorarea bolnavilor a fost efectuată ecografic, prin rezonantă magnetică si computertomografie, laparoscopie si laparotomie exploratorie evaluându-se indexul peritoneal al cancerului.
În continuare se prezintă rezultatele cazuisticii studiate. Analiza este efectuată în functie de localizarea tumorii primare, sexul pacientilor si prezenta formelor clinice particulare
222
(ascita în diverse stadii, prezenta sau absenta metastazelor hepatice, interventii chirugicale anterioare cu scop curativ sau paleativ). Se identifică particularitătile legate de dezvoltarea proceselor peritoneale secundare în functie de acesti parametri, iar datele obtinute sunt evaluate prin procedee statistice moderne care le asigură valabilitatea.
Concluzii/Originalitate: Elementele furnizate de discutiile bogate elaborate pe marginea rezultatelor obtinute justifică pe deplin concluziile finale. Dintre acestea retinem: ‐ Neoplasmul gastric antral diagnosticat cu carcinomatoză peritoneală, în prezenţa ascitei nu
își modifică distribuţia depozitelor neoplazice, cu accentuarea interesării spaţiilor subdiafragmatice disproporţionat la bărbaţi faţă de femei. Interesarea pelvină este de egală importanţă la ambele sexe. În cazul operației se notează o frecvență mai mare a recidivelor (66,66% din cazuri). Pentru tot lotul de neoplasm antral studiat prezenţa metastazelor hepatice sincron cu cele peritoneale este extrem de rară (0,05%). Observaţiile efectuate în cazurile de neoplasm corporeal corelează pozitiv nivelul superior al lichidului de ascită cu limita inferioară a răspândirii principalelor depozite neoplazice. ‐ În cazul neoplasmului ovarian cu carcinomatoză sincronă dispoziţia implanturilor
neoplazice este dependentă de prezenţa lichidului de ascită. Prin importanţa pe care o deţine în dinamica proceselor ascita poate fi un mediu de administrare a terapiilor sincrone. Metastazele hepatice sunt de numai 7,4%, uniform distribuite pentru cazurile neoperate sau operate. ‐ Pentru neoplasmul pancreatic se remarcă tendinţa metastazelor peritoneale în cazul
neoplasmului cefalopancreatic (la sexul masculin) de a se organiza centroabdominal şi de a implica ulterior ansele intestinului subţire. ‐ În cazul neoplasmului de colon drept neoperat se observă o interesare importantă a
sectoarelor centroabdominale, subdiafragmatice, pelvine şi anselor intestinului subţire. Este de notat prezența metastazelor hepatice sincrone și a ascitei. Neoplasmul de colon stâng are o proporție ridicată a metastazelor hepatice. Neoplasmul de rect și al joncțiunii rectosigmoidiene se cantonează submezocolic. Formele neoperate sunt ascitogene în cantitate medie, par a fi mai extinse pelvin şi manifestă interesare a spaţiilor subfrenice drepte. Formele clinice operate sunt ascitogene în cantitate mare, la bărbați, și se definesc prin dezvoltarea maselor tumorale la nivelul pelvisului (unele asociate cu recidive locoregionale), ultimelor anse intestinale subţiri şi prin spaţiul creat chirugical, paracolic stâng. ‐ Carcinomul căilor biliare extrahepatice este relativ rar (10 cazuri). Formele ascitogene sunt
în proporţie ridicată (77,77%). ‐ Hepatocarcinomul este mai frecvent la femei. S-au identificat trei forme ascitogene. ‐ Examinarea prin imagistică prin rezonanță magnetică a abdomenului este deosebit de
valoroasă prin posibilitatea evidenţierii ligamentelor ce contribuie, alături de organele abdominale fixe, la delimitarea spaţiilor peritoneale. Este obligatoriu a se efectua ambele tipuri de secţiuni, coronale şi axiale, necesitate anatomic determinată de situaţia intraabdominală a ligamentelor cu dispoziţie în plan frontal (coronal) pentru precizarea suplimentară a compartimentării abdominale.
Aportul original al tezei poate fi sumarizat astfel: - Identifică si confirmă prezenta unor particularităti evolutive a implanturilor neoplazice peritoneale - Stabileste ponderea factorilor implicati cum ar fi localizarea neoplaziei primare, sexul pacientilor, prezenta si cantitatea ascitei, metastazele sincrone hepatice, actul chirurgical ce guvernează specificitatea acestor dispozitii
223
- Descrie situatiile particulare ale carcinomatozelor peritoneale ascitogene urmărind elementele ce conferă acestor forme clinice caractere speciale - Propune strategii terapeutice pentru unele situatii clinice particulare, în concordantă cu cele mai recente si pertinente opinii de specialitate - Stabileste posibilitatea si modalitatea explorării prin metode moderne (imagistică prin rezonantă magnetică si computertomografie) a structurilor si compartimentării peritoneale 65. BURDULOI VLĂDUŢ MIREL SM 65 Titlul tezei: OPŢIUNI TERAPEUTICE ÎN LITIAZA CĂII BILIARE PRINCIPALE Autor: Burduloi Vlăduţ Mirel Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu Data susţinerii publice: 20.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Silviu Constantunoiu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Dan Niculescu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: optimizarea tratamentului litiazei căii biliare principale.
Obiective urmarite: 1. identificarea semnelor/simptomelor predictive pentru litiază a căii biliare principale, 2. aportul factorilor endogeni şi exogeni în determinismul litiazei căii biliare principale, 3. aportul şi secvenţialitatea metodelor de diagnostic utile în litiaza căii biliare principale, 4. criteriile de selecţie a celei mai eficiente metode terapeutice, 5. analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor abordului chirurgical clasic, endoscopic şi laparoscopic, 6. identificarea şi evaluarea pe termen lung a rezultatelor şi sechelelor diferitelor metode de tratament chirurgical, 7. elaborarea unui scor predictiv pe baza studiului retroprospectiv efectuat, 8. descrierea scenariului optim de diagnostic şi tratament al litiazei căii biliare principale. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Partea generală cuprinde 9 capitole în care sunt redate ultimele informaţii din literatura de specialitate referitoare la litiaza CBP.
In primele 5 capitole sunt descrise anatomia chirurgicală a CBP, fiziologia şi fiziopatologia secreţiei biliare, epidemiologia şi etiopatogenia litiazei căii biliare principale.
Capitolul VI abordează diagnosticul clinic, de laborator şi imagistic al litiazei coledociene. Sunt descrise metode moderne de diagnostic, însoţite de imagini sugestive.
Cel mai important capitol al părţii generale se referă la tratamentul litiazei CBP, începând cu metodele nechirurgicale, apoi doctorandul abordează pe rând metodele de tratament preoperator(ERCP cu sfincterotomie endoscopică), tratamentul chirurgical laparoscopic urmate de tratamentul chirurgical clasic. Sunt discutate, de asemenea, şi metodele de tratamnet al litiazei CBP postoperatorii. Sunt aduse la zi cele mai noi tehnici, cu avantajele şi dejavantajele acestora. Un capitol aparte este destinat profilaxiei litiazei coledociene.
In ultimul capitol din partea generală, sunt descrise complicaţiile postoperatorii ale litiazei CBP şi metode tratament ale acestora.
224
Partea personală se constituie într-un veritabil studiu care cuprinde o analiză statistică retro-prospectivă nerandomizată a unui lot de 246 pacienţi internaţi cu suspiciunea diagnostică de LCBP, diagnosticaţi şi trataţi în cadrul Clinicii 1 Chirurgie Iaşi şi Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi în perioada 1 ianuarie 1997 - 31 decembrie 2006. Dintre cei 246 pacienţi, 4 au fost trataţi exclusiv medical iar 242 au urmat etapele protocoalelor terapeutice specifice endoscopice şi chirurgicale.
Lotul de 242 pacienţi trataţi chirurgical sau endoscopic a fost divizat în 3 subloturi în funcţie de opţiunea terapeutică: tratament endoscopic (CPRE ± sfincterotomie cu/fără extragere de calculi urmată de colecistectomie) - 29 cazuri, tratament laparoscopic (colecistectomie, coledocotomie cu extragere de calculi, plasare tub Kehr pentru drenaj biliar) - 22 cazuri, tratament chirurgical clasic (colecistectomie, coledocotomie cu extragere de calculi, anastomoze biliodigestive) - 191 cazuri. Sunt descrise caracteristicile lotului de studiu după sex, vârstă, mediul de provenienţă, diagnosticul la internare, simptomele la internare.
Concluzii/Originalitate: 1. Determinarea anatomiei şi a variantelor de CBP ale bolnavului, influenţează opţiunea terapeutică, în beneficiul pacientului şi conform abilităţilor tehnice ale echipei multidisciplinare care acţionează. 2. în condiţiile moderne, diagnosticul LCBP este relativ facil, datorită multiplelor modalităţi exploratorii neinvazive, metodele imagistice posibile având o acurateţa particulară. Algoritmul explorator şi diagnostic permite diagnostice de mare fineţe, de care echipa terapeutică trebuie să tină cont. 3. Din punct de vedere terapeutic, LCBP poate beneficia de tratament chirurgical, endoscopic sau mixt, în secvenţe concomitente sau succesive. 4. Stabilirea opţiunilor terapeutice trebuie să ia în considerare factorii care ţin de bolnav dar în egală măsură de elementele care ţin de potenţialul medical şi chirurgical, de dotare etc. 5. La vârstele tinere sunt preferate intervenţiile laparoscopice, iar la vârstele înaintate, tratamentul chirurgical clasic, în legătură cu comorbidităţilor existente, fără ca acesta sa fie un criteriu absolut 6. Una dintre achiziţiile relativ recente şi de mare valoare diagnostică şi terapeutică în acelaşi timp, este CPRE, tehnică sigură, cu rată redusă de accidente, complicaţii sau mortalitate şi cu mari avantaje privind durata de spitalizare; nu necesită anestezie. în pofida avantajelor sale certe, CPRE nu se poate constitui într-o metodă diagnostică şi terapeutică de rutină. 7. Coledocotomia laparoscopică oferă chirurgilor avantajul unui control independent al diagnosticului şi tratamentului LCBP, dar nu este considerată a fi actualmente tratamentul electiv al LCBP în spitalele care asigură asistenţă primară şi secundară. 8. Dintre derivaţiile biliodigestive, anastomozele cu duodenul sunt mai facile, întrucât elementele de anastomozat sunt în raport imediat, faţă de anastomozele cu jejunul care sunt mai laborioase, dar care trebuie însuşite de către orice chirurg.
225
66. VARVARA BEATRICE IONELA SM 66 Titlul tezei: INTOXICATIILE CU COROZIVE: CONSIDERATII EPIDEMIOLOGICE SI MANAGEMENT MEDICAL Autor: Varvara Beatrice Ionela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache Data susţinerii publice: 20.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Florian Popa – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Carmen Zamfir – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii subiectului: Subiectul este de actualitate, atât la nivel naţional cât şi mondial. Ingestiile de corozive şi consecinţele grave pe termen lung reprezintă o reală provocare pentru cadrele medicale, indiferent de dotarea centrului medical şi zona geografică în care se află. Abordarea acestei patologii se face prin prisma mai multor specialităţi (medicină de urgenţe, ATI, chirurgie, ORL, pediatrie, imagistică medicală, medicină internă, psihiatrie) şi vizează atât stadiul acut, cât şi stenozele postcaustice (principala complicaţie a intoxicaţiilor cu substanţe corozive). Deşi în scădere evidentă, incidenţa acestor cazuri este încă mare în Romania şi în special în Moldova (condiţii precarede viaţă la pacienţii din mediul rural reprezintă un factor de risc). Obiective urmarite: Principalele obiective urmărite pe parcursul studiului au fost evidenţierea particularităţilor epidemiologice, diagnostice şi de tratament ale cazurilor de intoxicaţii cu substanţe corozive la pacienţii internaţi în Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi şi compararea acestora cu date din literatura de specialitate, precum şi monitorizarea pacienţilor în vederea aprecierii eficacităţii terapeutice a unor preparate antisecretorii digestive. Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Teza este structurată conform normelor ştiinţifice şi cuprinde două părţi (partea generală, unde se punctează noţiunile teoretice de actualitate şi partea personală, ce include două studii distincte efectuate pe o serie de pacienţi internaţi în Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi).
Partea generală detaliază anatomia, histologia şi fiziologia tubului digestiv superior, epidemiologia intoxicaţiilor cu substanţe corozive, noţiuni de etiopatogenie şi fiziopatologie, modificările morfologice ale structurilor anatomice produse în arsurile chimice, consideraţii clinico-evolutive, opţiunile terapeutice, tehnicile aplicate şi tratamentul complicaţiilor.
În partea personală se abordează iniţial un studiu retrospectiv pe un lot de 123 pacienţi internaţi în secţia ATI şi Clinica Urgenţe Chirurgicale, Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi, în perioada 01 ianuarie 1997 – 31 decembrie 2003. Vârsta bolnavilor a fost cuprinsă între 16 şi 78 ani, media fiind 46,32 ani. Repartiţia s-a făcut pe decade şi sexe. Incidenţa maximă a fost în decada a V-a de viaţă, cazuri mai puţine la vârstele extreme (sub 20 şi peste 71 ani); se remarcă o uşoară predominenţă a sexului masculin (52%). Ingestiile de substanţe corozive au fost accidentale sau voluntare. Intoxicaţiile voluntare reprezintă majoritatea cazurilor (74 pacienţi, în mare parte persoane fără ocupaţie sau pensionari din mediul rural). Adresabilitatea la serviciile medicale s-a produs între 30 minute şi 2 ani postingestie; 58% s-au prezentat în primele 6 luni. Examenul baritat eso-gastro-duodenal a constatat stenoze ale tubului digestiv
226
(esofagiene şi gastrice). Endoscopia digestivă superioară s-a efectuat în scop diagnostic şi terapeutic (dilataţii cu bujii Savary la 7 pacienţi).
În capitolul XII doctoranda face un studiu statistic prospectiv esomeprazol vs. ranitidină în tratamentul arsurilor chimice la pacienţii spitalizaţi în clinica noastră în perioada 2003-2005. Se prezintă motivaţia studiului, material şi metodă, administrarea preparatelor, obiectivele, rezultate şi discuţii. Dat fiind numărul mic de pacienţi din lotul de studiu, concluziile sunt limitate la cazurile prezentate (esomeprazolul a avut efecte terapeutice superioare ranitidinei).
De subliniat în teză numeroase grafice, tabele, radiografii, imagini EDS care-i cresc valoarea. Lucrarea se încheie cu 15 concluzii judicios formulate. Concluzii/Originalitate:
Dintre concluziile enunţate în finalul lucrării menţionez: 1. Deşi în scădere evidentă, ingestiile de corozive reprezintă o problemă naţională care necesită masuri legislative adecvate (limitarea accesului populaţiei la substanţele caustice concentrate). Majoritatea intoxicaţiilor din cazurile studiate reprezintă tentative autolitice în mediul rural la persoane fără ocupaţie sau condiţii de viaţă precare. 2. Tratamentul medical nu influenţează semnificativ rata apariţiei stenozelor tubului digestiv, acestea fiind în corelaţie directă cu gradul arsurii chimice.
Originalitatea tezei constă în prezentarea rezultatelor administrării la pacienţii cu forme clinice medii şi severe postingestie de corozive a unor preparate utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului peptic şi a refluxului gastroesofagian (esomeprazolul şi ranitidina). Deşi studiul a inclus un număr relativ mic de pacienţi s-a remarcat faptul că eficacitate maximă în atenuarea sau dispariţia simptomatologiei digestive a avut esomeprazolul (Nexium).
Importanţa acestei lucrări rezultă din monitorizarea unui număr mare de pacienţi cu ingestii de corozive, stabilirea unor corelaţii epidemiologice şi desfăşurarea unui studiu prospectiv autentic la bolnavii simptomatici cu stenoze esofagiene. 67. CIONCA VIOREL DAN SM 67 Titlul tezei: ACTUALITATEA OSTEOSINTEZEI ÎN TRATAMENTUL FRACTURILOR DE COL FEMURAL Autor: Cionca Viorel Dan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolae Georgescu Data susţinerii publice: 20.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ioan Baier – U.M.F. Sibiu Prof. Univ. Dr. Vasile Lupescu – Univ. “Ovidius” Constanta Conf. Univ. Dr. Ovidiu Alexa – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Fractura de col femural, fractură caracteristică persoanelor vârstnice, înregistrează o frecvenţă în continuă creştere datorită prelungirii speranţei de viaţă a pacienţilor. Acest tip fracturar reprezintă o provocare medicală, socială şi nu în ultimul rând economică. Consecinţele medicale sunt determinate de rata mare a complicaţiilor care pot compromite rezultatul fixării interne (40%). Aceste complicaţii determină un adevărat handicap pentru pacientul cu fractură de col femural datorită deteriorării statutului social şi
227
profesional. Repercursiunile economice sunt de asemenea consistente, studiile americane subliniind faptul că o fractură complicată de col femural costă sistemul naţional de asigurări de sănătate aproximativ 20 000 euro. Pentru a scădea rata acestor complicaţii se impune o stabilire riguroasă a indicaţiei de osteosinteză care presupune o evaluare precoce a viabilităţii capului femural precum şi aplicarea unei tehnici chirurgicale corecte. Obiective urmărite: 1. studierea capacităţii examenului RMN de a evalua precoce viabilitatea capului femural în fractura de col femural; 2. realizarea unor cercetări experimentale privind stabilitatea diferitelor tipuri de implanturi utilizate în fractura de col femural. 3. analiza asistată computerizat a poziţiei implantului în osteosinteza fracturilor de col femural. 4. evaluarea rezultatelor fixării interne a fracturilor de col femural tratate în Clinica de Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic de Urgenţe ”Sf. Ioan” Iaşi.
Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Tema abordată este deosebit de importantă, în contextul în care fixarea internă a fracturii de col femural rămâne un capitol disputat al patologiei aparatului locomotor.
Teza analizată, include trei părţi: Partea generală, Partea personală, Bibliografie. Partea generală reprezintă o sinteză a documentării doctorandului în domeniul ales, fiind structurată în 9 capitole. Pe parcursul acestor capitole sunt prezentate date despre anatomia şi biomecanica extremităţii femurale superioare, despre mecanismele de producere şi clasificarea fracturilor de col femoral. Capitole distincte sunt dedicate metodelor de evaluare precoce a viabilităţii capului femural, posibilităţilor de fixare internă a acestui tip fracturar precum şi complicaţiilor care pot greva evoluţia postoperatorie.
Partea personală include 4 capitole: 1. Evaluarea viabilităţii capului femural prin examenul RMN cu substanţă de contrast. Pe un lot de 18 pacienţi cu fractură recentă de col femural, autorul evaluează capacitatea RMN cu substanţă de contrast, de a cuantifica precoce perfuzia capului femural. Pentru a creşte sensibilitatea examinării RMN se foloseşte tehnica STIR de saturaţie a grăsimilor. Toţi pacienţii sunt reevaluaţi clinico-radiologic la distanţă, după minim 12 luni postoperator, pentru identificarea cazurilor complicate cu osteonecroză avasculară de cap femural. Comparând rezultatele examinării RMN cu contrast şi saturaţia grăsimilor cu cele clinice şi radiologice la distanţă, autorul constată o rată de superpozabilitate a rezulatelor de peste 90%, demonstrând utilitatea acestui tip de examen imagistic în evaluarea precoce a statusului vascular al capului femural. 2. Analiza asistată computerizat a poziţiei implantului în osteosinteza fracturilor de col femural. Având în vedere faptul că examenul radiologic standard intraoperator furnizează imagini bidimensionale care pot determina o apreciere eronată a poziţiei implantului, autorul crează un program de evaluare computerizată, în timp real, a coordonatelor acestuia la nivelul capului şi respectiv colului femural. Pentru a evalua corectitudinea acestui calcul, rezultatele sunt comparate cu cele obţinute după examinarea CT ale aceloraşi fracturi. 3. Cercetări experimentale privind stabilitatea diferitelor tipuri de implanturi utilizate în fractura de col femural. Autorul realizează un studiu biomecanic pe modele osoase compozite de a 4-a generaţie testând două tipuri de implanturi: şuruburile canulate tip AO şi sistemul de broşe Hansson. Se evaluează gradul deformărilor plastice şi elastice apărute la nivelul
228
focarului fracturar după aplicarea unor solicitări variabile periodice care simulează mersul normal. Se constată că în cazul fracturilor osteosintezate cu şuruburi canulate tip AO sunt mai stabile decât cele fixate cu sistem Hansson. 4. Studiu clinic. Autorul analizează rezultatele fixării interne pe un lot de 154 de pacienţi cu fractură de col femural, din punct de vedere funcţional, al ratei complicaţiilor şi reintervenţiilor. Evaluarea preoperatorie a pacienţilor include tipul fracturii, statusul mental, nivelul de activitate prefracturar şi severitatea comorbidităţilor existente. Evaluarea include de asemenea corectitudinea reducerii şi a poziţionării implantelor. Analiza statistică a rezultatelor stabileşte gradul de corelaţie între rata complicaţiilor şi variabilele menţionate anterior.
Bibliografia, de mare actualitate, cuprinde referinţe din literatura autohtonă şi străină. Concluzii/Originalitate: Teza analizată abordează o temă actuală, importantă, pe care doctorandul o studiază sub diverse aspecte, demonstrând: • o documentare amplă asupra subiectului în dezbatere; • o ilustrare sugestivă, prin numeroase figuri, tabele şi reprezentări grafice, a rezultatelor obţinute; • o riguroasă interpretare a rezultatelor.
Elementele de originalitate care impun această teză ca o lucrare de referinţă sunt reprezentate de: − studiul observaţional de evaluare a capacităţii RMN de cuantificare precoce a viabilităţii capului femural, întrucât literatura de specialitate precizează un număr limitat de astfel de studii; − propunerea unui program original de evaluare computerizată, intraoperatorie, în timp real, a poziţiei implantului la nivelul capului şi respectiv colului femural. Acest sistem va permite evitarea erorilor intraoperatorii de tipul penetrării articulare şi respectiv efractării corticale; − realizarea unui stand experimental care permite studierea comparativă a stabilităţii diferitelor tipuri de implanturi utilizate în osteosinteza fracturilor de col femural. Utilitatea acestei instalaţii poate fi extrapolată la testarea implanturile ortopedice folosite în alte tipuri fracturare. Pe baza rezultatelor obţinute, chirurgul ortoped va putea selecta în mod argumentat tipul de implant corespunzător unui anumit tip fracturar. Standul realizat face obiectul unei cereri de brevet de invenţie.
68. MIHAI CĂTĂLINA SM 68 Titlul tezei: CORPII STRĂINI LA NIVELUL TRACTULUI DIGESTIV SUPERIOR Autor: Mihai Cătălina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu Data susţinerii publice: 21.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Tudorel Ciurea – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Anca Trifan – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii temei: Teza de doctorat se referă la un segment de supraspecializare din domeniul gastroenterologiei şi endoscopiei digestive, puţin abordat în studiile efectuate în ţara
229
noastră. În ultimii ani se constată atât o diversificare a tipurilor de corpi străini, cu apariţia unor noi categorii cum ar fi bateriile tip ceas, pachetele de droguri, corpii străini iatrogeni (ex. videocapsula), cât şi o continuă dezvoltare a tehnicilor şi device-urilor endoscopice – tot mai ingenioase şi performante – utilizate în extragerea acestora. Lucrarea are meritul de a valorifica o experienţă extrem de bogată în ceea ce priveşte corpii străini - cea a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi. Obiective urmarite: Autoarea şi-a propus să analizeze toate cazurile cu impactare de corpi străini la nivelul tractului digestiv superior pe o perioadă de 20 de ani, în scopul stabilirii unor recomandări de conduită practică, adaptate realităţilor şi posibilităţilor din România. Obiectivele lucrării sunt realiste şi importante, abordând mai multe aspecte: a) Diagnosticul şi tratamentul corpilor străini la nivelul tractului digestiv superior – 20 de ani de experienţă: aprecierea proporţiei corpilor străini din totalul endoscopiilor digestive superioare; distribuţia corpilor străini în funcţie de vârstă, sex, mediul de provenienţă, tipul de ingestie; identificarea principalelor tipuri de corpi străini; precizarea locului de impactare; evidenţierea patologiei asociate, digestive şi extradigestive; analiza particularităţilor corpilor străini la categorii speciale: deţinuţi, pacienţi cu afecţiuni psihiatrice; rezultatele şi importanţa examenului radiologic; analiza tratamentului endoscopic: echipamente, tehnici pentru fiecare tip de corp străin în parte; identificarea principalelor complicaţii legate de corpii străini şi/sau de tratamentul endoscopic; stabilirea ratei de succes a tratamentului endoscopic şi determinarea principalilor factori ce duc la eşecul acestuia. b) Bezoarii gastrici: determinarea principalilor factori de risc în apariţia bezoarilor: sex, vârstă, patologie asociată; identificarea tipurilor de bezoari specifice zonei noastre geografice; metodele clinice şi paraclinice de diagnostic a bezoarilor; aprecierea eficienţei tratamentului medical (în particular tratamentul enzimatic p.o. cu coca-cola); analiza tratamentului endoscopic al bezoarilor: echipamente, tehnici, rată de succes/eşec, complicaţii. c) Factori predictivi pentru impactarea corpilor străini la nivelul tractului digestiv superior: evaluarea factorilor asociaţi cu prezenţa corpilor străini la nivelul tractului digestiv, în încercarea de a delimita în acest fel grupul de pacienţi care necesită evaluare şi tratament endoscopic. d) Leziuni asociate impactării de alimente la nivelul esofagului: identificarea principalelor leziuni asociate şi analiza utilităţii explorărilor complementare în evaluarea acestor pacienţi; prevalenţa esofagitei eosinofilice şi utilitatea biopsiei esofagiene ca explorare de rutină la această categorie de pacienţi. e) Crearea unui nou instrument endoscopic care să îmbunătăţească performanţele în extragerea endoscopică a CS.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este echilibrată, conţine 87 de pagini în partea generală şi 171 de pagini în partea personală, are o iconografie atrăgătoare şi sugestivă (175 de tabele şi 139 figuri) şi 346 de referinţe bibliografice. În partea generală doctoranda trece în revistă mai multe aspecte: noţiuni de anatomie şi fiziologie ale tractului digestiv superior, metode de explorare, afecţiuni digestive şi extradigestive ce ar putea favoriza impactarea corpilor străini. Urmează apoi pe larg clasificarea, diagnosticul clinic şi paraclinic, complicaţiile şi tratamentul (medical, endoscopic şi chirurgical) corpilor străini. Pe lângă elementele clasice, sunt evidenţiate cele mai noi progrese diagnostice şi mai ales terapeutice referitoare la corpii străini, bibliografia cuprinzând cam tot ce s-a publicat în ultimii ani în acest domeniu.
230
Partea personală cuprinde 7 capitole şi mai multe cercetări personale. Motivaţia şi obiectivele sunt clar expuse, metodologia adecvată scopurilor propuse. Aş remarca modalitatea de prelucrare statistică a datelor care reuşeşte să stabilească interdependenţe între variabile şi conferă rigurozitate tuturor datelor prezentate. Capitolul cel mai vast al tezei se referă la 20 de ani de experienţă a Centrului de Gastroenterologie de la Iaşi în ceea ce priveşte corpii străini. Având oportunitatea unei cazuistici variate şi bogate, ce a inclus atât deţinuţi cât şi pacienţi cu patologie psihiatrică, doctoranda studiază aspecte multiple legate de corpii străini: clasificarea acestora, tipul de ingestie, datele demografice, locul de impactare, simptomatologie, examen radiologic, tratament, complicaţii. Sunt creionate 2 profiluri particulare de pacienţi: deţinuţii şi cei cu afecţiuni psihiatrice. Datele obţinute sunt în permanenţă raportate la literatura de specialitate, iar corelaţiile multiple între diferiţi parametri încearcă să evidenţieze particularităţile ingestiei de corpi străini la populaţia adultă din România. Tratamentul endoscopic este analizat amănunţit, corelându-se fiecare tehnică cu tipul de corp străin. Sunt trecute în revistă: rata de succes, complicaţiile, factorii care se corelează cu eşecul tratamentului endoscopic. Dat fiind numărul mare de cazuri (333) şi varietatea patologiei putem considera observaţiile efectuate ca având valoare de generalizare. Bezoarii gastrici sunt analizaţi după un tipic asemănător celui menţionat în capitolul anterior. Deosebit de interesant este studiul privind tratamentul de disoluţie al bezoarilor cu coca-cola, pentru prima dată efectuat în ţara nostră. Rezultatele acestui tip de tratament sunt încurajatoare, necesitând aprofundare în studii viitoare. Studiul privind factorii predictivi de impactare ai corpilor străini la nivelul tractului digestiv superior este complex şi original, evidenţiind faptul că, în discordanţă cu cele mai multe recomandări existente (Ghidul Societăţii Americane de Endoscopie), endoscopia digestivă superioară trebuie efectuată la toţi pacienţii cu suspiciune de corp străin. Un alt capitol se referă la un studiu prospectiv legat de impactarea alimentelor în esofag. După efectuarea endoscopiei toţi pacienţii aparent fără leziuni asociate au fost supuşi unui protocol de studiu. 7 din 16 pacienţi au fost diagnosticaţi în acest fel cu alte afecţiuni. Descoperirea a 4 cazuri de esofagită eosinofilică induce ideea că biopsia esofagiană ar trebui efectuată la toţi pacienţii cu impactare de alimente în esofag. Este de remarcat faptul că datele despre asocierea esofagitei eosinofilice cu impactarea de corpi străini sunt discordante comparativ ce cele publicate în literatură, de unde concluzia că esofagita eosinofilică este fie o entitate rară, fie subdiagnosticată în zona noastră geografică. Nu în ultimul rând doctoranda reuşeşte, în colaborare cu Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi să creeze un nou mecanism al unui forceps cu trei braţe rigide. Concluzii/Originalitate: Elementele de originalitate şi noutate constau în corelatiile valoroase între parametrii studiati, precum şi abordarea tratamentului cu coca-cola în bezoarii gastrici, stabilirea profilului pacienţilor ce necesita evaluare endoscopica imediată, diagnosticul esofagitei eosinofilice în asociere cu impactarea de corpi straini alimentari. Lucrarea se constituie ca o veritabilă monografie privind corpii străini la nivelul tractului digestiv superior, acoperind o pagină albă din literatura medicală românească de specialitate. Concluzile tezei sunt clare, prezentate într-o secvenţă logică, care pot reprezenta un ghid de abordare a pacientului cu această patologie. Multe din concluziile tezei pot fi considerate valori de referinţă în România, cunoaşterea acestora fiind esenţială pentru practica endoscopică.
231
69. IFTENI GABRIELA IULIA SM 69 Titlul tezei: HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 Autor: Ifteni Gabriela Iulia Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. George Ioan Pandele Data susţinerii publice: 25.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Minerva Muraru – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Mariana Rădoi – Univ. “Transilvania” Brasov Prof. Univ. Dr. Georgeta Datcu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului. Hipertensiunea arteriala şi diabetul zaharat de tip 2 reprezintă probleme de evidentă actualitate şi interes ştiinţific, în contexul mondial al creşterii alarmante a incidenţei şi prevalenţei celor două entităţi patologice, observate la toate grupele de vârstă, în ţările industrializate cât şi în cele aflate în curs de deuzoltare. Lucrarea de faţă se aliniază priorităţilor de cercetare recomandate de OMS, referitoare la identificarea şi controlul factorilor de risc cardiovasculari şi metabolici, în vederea elaborării strategiei prevenţionale.
Obiective urmărite: În concordanţă cu noile recomandări de investigaţii şi clasificare, elaborate de JNC 7, am investigat hipertensiunea arterială la pacienţii cu DZ tip 2 şi prediabet (toleranţa scăzută la glucoză şi glicemia a jeune alterata). Pacienţii hipertensivi au efectuat bilanţ clinico-biologic: date demografice, date antropometrice, colesterolul seric total, HDL-colesterol, LDL-colesterol, trigliceride, acid uric, creatinină, microalbuminuria, monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale, măsurarea ecografică a grosimii intimei medii la nivel carotidian, electrocardiograma, examenul fundului de ochi. Am urmărit evaluarea riscului cardiovascular al pacientilor hipertensivi de vârstă medie fără diabet faţă de cei cu diabet zaharat de tip 2 şi prediabet.
Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Lucrarea este structurată în două părţi : partea generală, cuprinde primele trei capitole, în care autoarea reuşeşte o sinteză remarcabilă a datelor din literatura de specialitate. Primul capitol face referire la epidemiologia HTA, a diabetului zaharat tip 2 şi a sindromului metabolic, urmată în capitolul doi de etiopatogenia HTA la persoanele cu DZ, discutate în lumina ultimelor achiziţii din literatură. S-au prezentat de asemena factorii care intervin în determinismul HTA, disfuncţiei endoteliale, insulinorezistenţei şi consecinţele metabolice ale acesteia, precum şi modicările tonusului vascular arterial. Autoarea evaluează stautusul procoagulant în DZ tip 2 şi analizează elementele definitorii ale tratamentului HTA, luând în considerare factorii de risc cei mai frecvent asociaţi Partea personală cuprinde 121 de pagini, în care se realizează expunerea metodologiei de lucru: selectarea pacienţilor, colectarea datelor demografice, clinice şi paraclinice, cât si metodologia statistică. Analiza statistică este conformă normelor din domeniu, utilizând o serie de metode de lucru: testul t-Student, metoda analizei variaţiei ANOVA, metoda regresiilor logistice şi multiple, analiza funcţiei discriminant, testul χ2. Loturile de studiu, cuprinzând bolnavi nediabetici, bolnavi cu toleranţă scăzută la glucoză şi glicemia a jeun alterată şi pacienţi cu DZ de tip 2 au fost selectaţi timp de 3 ani pentru aspectul profilului tensional, tabloului umoral biochimic şi evoluţia parametrilor somatici. Toţi bolnavii au beneficiat de studierea ABPM, realizând o justă încadrare în deeper şi nondeeper a
232
profilului tensional, în concordanţă cu profilul umoral biochimic, ce a evidenţiat prezenţa la majoritatea cazurilor a sindromului dislipidemic, mai ales mixt şi a nivelul hemoglobinei glicozilate A1c, ca marker al valorilor glicemice pe ultimele 3 luni.Al doilea capitol din partea personală cuprinde analiza rezultatelor şi discuţiile ce rezultă din compararea datelor personale cu cele din literatură. Se efectuează împărţirea lotului în funcţie de sexul pacienţilor, analizând ulterior datele obţinute. Apoi, se realizează evaluarea relaţiei dintre parametri antropometrici şi grosimea intimei medii carotidiene, în funcţie de prezenţa în cadrul lotului a pacienţilor nediabetici, cu toleranţă scăzută la glucoză, respectiv DZ tip 2. Ulterior, se stabileşte severitatea şi profilulul HTA în urma studiului ABPM. Prezenţa sindromului metabolic la pacienţii cu DZ tip 2 se stabileşte în urma analizei datelor somatice. Trebuie să remarcăm că studiul fiecărui parametru sau grup de parametri biologici, vizând metabolismul lipidic, echilibrul glicemic sau microalbuminuria au constituit elemente definitorii pentru materialele publicate de doctorandă în ultimii trei ani în revistele de specialitate şi prezentate la manifestările ştiinţifice naţionale (Conferinţa naţională de hipertensiune 2005; Congresul naţional de cardiologie 2006; Congresul naţional de medicină internă 2007) şi internaţionale (Congresul internaţional de cardiologie, Istanbul 2006, Congresul internaţional de HTA, Berlin 2008; Conferinţa internaţională pentru factori de risc cardio-vasculari, Monte Carlo 2008 ).
Concluzii/Originalitate: Al şaselea capitol al tezei este reprezentat de concluzii, care sunt elaborate pe baza rezultatelor cercetării proprii:
1. Analiza datelor din lucrarea de faţă constată că pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat tip 2 şi prediabet se află la risc cardiovascular înalt. 2. Analiza multivariată a lotului de pacienţi hipertensivi împărţit în trei grupuri (normoglicemici, cu prediabet şi diabet zaharat de tip 2), în funcţie de valoarea glicemiei serice a jeun şi la 2 ore după testul de toleranţă la glucoză per os constată că cele trei grupuri discriminează semnificativ între ele. Datele sugerează că valorile combinate ale factorilor studiaţi constituie parametrii clinici şi paraclinici definitorii pentru diferenţierea dintre cele trei grupuri şi ar putea fi consideraţi factori de predicţie pentru evoluţia cu diabet zaharat tip 2 la pacienţii hipertensivi. 3. Elementele clinice sugestive pentru prezenţa diabetului zaharat tip 2 la pacienţii hipertensivi sunt: obezitatea abdominală definită prin valori crescute ale circumferinţei taliei, raportul talie/şold şi indicelui de masă corporală. Datele sugerează aportul obezităţii abdominale în apariţia diabetului zaharat de tip 2. 4. La pacienţii hipertensivi vechimea hipertensiunii arteriale este semnificativ mai indelungată faţă de cei cu diabet zaharat de tip 2 şi cu prediabet. 5. Analiza prin metoda variaţiei mediilor (ANOVA) a constat diferenţe statistic semnificative între cele trei grupuri, pacienţii cu diabet zaharat având valorile medii cele mai crescute ale LDL-colesterolului, trigliceridelor, acidului uric şi semnificativ mai scăzute ale HDL-colesterolului. 6. Microalbuminuria, definită prin eliminarea urinară de 20-200 mcg/min (30-300 mg/zi) a fost prezentă cu o valoare medie sensibil egală la hipertensivii cu glicemii normale şi cei cu prediabet, semnificativ mai mare cantitativ la diabetici, ajungând să depăşească valoarea ce defineşte microalbuminuria spre albuminurie.
233
7. Valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice nu au înregistrat diferenţe semnificative statistic între cele trei grupuri. Datele referitoare la valorile medii ale tensiunii arteriale diastolice pe 24 ore au arătat valori sensibil egale la pacienţii cu prediabet faţă de cei cu glicemii normale şi semnificativ mai crescute faţă de cei cu diabet. Concordant cu comportamentul valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, la pacienţii cu prediabet se observă valori medii crescute ale presiunii pulsului. 8. Am constatat o tendinţă de scădere semnificativă a valorilor medii ale indexului diurn la pacienţii cu prediabet şi diabet zaharat faţă de cei cu glicemii normale, ca expresie a valorilor crescute ale tensiunii arteriale pe timpul nopţii, la monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale. La pacienţii hipertensivi stuidiaţi, colesterolul seric şi tensiunea arterială sistolică nocturnă reprezintă factori de prognostic pentru evoluţia severă a valorilor tensiunii arteriale pe 24 ore. Pentru evoluţia clinică cu indexul diurn mai mic decât 10% (profil nondipper), factorii de risc independenţi selectaţi de către modelul statistic au fost indicele de masă corporală şi valoarea trigliceridelor serice. Profilul nondeeper asociază o tendinţă de creştere a valorilor medii ale frecvenţei cardiace pe 24 ore, fapt ce ar putea să incrimineze hipertonia simpatică din obezitate atât în apariţia hipertensiunii arteriale cât şi în definirea profilului nondeeper. 9. În lotul studiat, grosimea intimei medii carotidiene are valori medii semnificativ mai mari la pacienţii cu prediabet şi cu diabet faţă de cei cu glicemii normale. Evaluarea grosimii intimei medii carotidiene la pacienţii cu prediabet şi diabet zaharat de tip 2 a pus în evidenţă creşterea valorilor între 0.9 mm şi 1.5 mm, ce definesc leziunile aterosclerotice incipiente la un număr de 59 (45%) pacienţi. Analiza a datelor prin regresie logistică multivariată constatată că riscul pentru grosime imtimei medii carotidiene peste 1.5 mm este în relaţie directă cu raportul talie/şold, microalbumnuria şi nivelul seric al trigliceridelor. 11. În studiul nostru am constatat că la pacientii hipertensivi cu prediabet, gradul mare al obezitatii măsurată prin indicele de masă corporală, circumferinţa taliei, sau raportul talie/şold, se asociază cu risc crescut pentru profil clinic sever de evoluţie al hipertensiunii arteriale, grosimea intima media carotidiană crescută peste 1.5 mm şi pentru diabet zaharat de tip 2. Datele noastre sunt susţinute de alte studii care au constatat că la indivizii de vârsta medie există relaţie directă între factorii metabolici de risc cardiovascular, grosimea intimei medii carotidiene şi riscul pentru boală cardiovasculară. 70. KHALIFA WA’EL SM 70 Titlul tezei: CERCETĂRI ETIPATOGENICE ŞI CLINICOTERAPEUTICE ÎN HEMORAGIA TALAMICĂ Autor: Khalifa Wa’El Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Felicia Ştefanache Data susţinerii publice: 03.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ana Câmpeanu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Pascu Ion – U.M.F. Targu Mures Prof. Univ. Dr. Popescu Dinu Cristian - – U.M.F. Iasi
234
Motivaţia alegerii subiectului: Este necesară individualizarea caracteristicilor etiopatogenice, clinice, a elementelor de prognostic şi de evaluare a mortalităţii la pacienţii cu hemoragie talamică şi stabilirea corelaţiilor logice cu sediul hemoragiei, deoarece majoritatea studiilor asupra AVC hemoragice se orientează pe evaluarea globală a pacienţilor cu hemoragie cerebrală, fără a realiza o individualizare a cazurilor în funcţie de topografia specifică a hemoragiei cerebrale.
Necesitatea individualizării hemoragia talamică ca tip de hemoragie cerebrală supratentorială cu topografie subcorticală, pe baza caracteristicilor clinice particulare net diferite de cele ale hemoragiilor lobare sau de trunchi cerebral.
Profilul clinic al hemoragiei cerebrale subcorticale cu topografie strict talamică trebuie bine definit, iar factorii de prognostic ai mortalităţii pacienţilor cu acest tip de AVC hemoragic trebuie clar stabiliţi; aceste aspecte sunt prost definite în prezent datorită faptului că cercetările clinice bazate pe registrele de stroke din spitale nu realizează o analiză separată a cazurilor de hemoragie talamică ca şi categorie clinică aparte.
Caracteristicile acestui tip de accident vascular cerebral hemoragic reprezintă un subiect de mare interes pentru clinicieni, în vederea adoptării unor masuri de prevenţie şi terapeutice cât mai eficiente, ce conduc la ameliorarea prognosticului vital şi funcţional al hemoragiei talamice. Obicetive urmărite: Cercetarea factorilor de risc vascular şi evaluarea afecţiunilor concomitente.
Descrierea caracteristicilor etiologice, clinice şi de prognostic ale pacienţilor cu hemoragie talamică, în funcţie de localizarea hemoragiei în diferite zone ale talamusului şi cu interesarea unor grupe nucleare specifice.
Identificarea factorilor de prognostic nefavorabil la pacienţii cu hemoragie talamică, în vederea conturării unui algoritm de evaluare precoce cu valoare aplicativă pentru medicul practician.
Urmărirea evoluţiei tabloului clinic neurologic, care a fost posibilă la 105 pacienţi pe o perioadă cuprinsă între 3 – 12 luni. Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Teza de doctorat abordează un subiect de actualitate atât în patologia neurologică cât şi în cea neurochirurgicală, tratând aspecte importante legate de hemoragia talamică. Lucrarea tratează aspectele clinico-etiologice ale diferitelor tipuri topografice ale hematoamelor talamice, dificultăţile de diagnostic, particularităţile evolutive şi modalităţile de sancţionare terapeutică ale acestui tip de accident vascular cerebral hemoragic. Doctorandul realizează un studiu ce foloseşte ca material cazuistica Clinicii I Neurologie a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfânta Treime” Iaşi în perioada 2002-2007, pentru studiul lotului de 117 pacienţi fiind utilizată metoda prospectivă.
Lucrarea este structurată în două părţi cuprinzând câte 8 capitole, precedate de un capitol introductiv şi urmate de concluzii, recomandări practice şi de capitolul rezervat bibliografiei.
Introducerea subliniază pertinent necesitatea studierii accidentelor vasculare hemoragice, având în vedere faptul că studiile clinice adresate hemoragiei intracerebrale în general şi mai ales hemoragiei subtentoriale sunt încă puţine în prezent.
Partea generală cuprinde cele mai recente date din literatura de specialitate privind circulaţia cerebrală, fiziopatologia şi etiopatogenia hemoragiei cerebrale şi particularităţile hemoragiei talamice, tabloul clinic şi complicaţiile acesteia, explorările paraclinice utile în
235
diagnosticul hemoragiei talamice. Capitolul I prezintă date de anatomie privind circulaţia arterială cerebrală, aspectele complexe ale vascularizaţiei nucleilor talamici. În capitolul II autorul prezintă datele de epidemiologie ale hemoragiei cerebrale, insistând asupra factorilor etiologici şi a celor predispozanţi. Doctorandul subliniază rolul covârşitor al hipertensiunii arteriale în producerea leziunilor vasculare ce vor conduce la survenirea hemoragiei talamice. Capitolul III trece în revistă aspectele complexe ale fiziopatologiei hemoragiei cerebrale, varietatea mecanismelor de producere a acesteia în funcţie de diferiţii factori etiologici implicaţi. În capitolul IV sunt prezentate sistematizat aspectele anatomo-patologice ale hemoragiei cerebrale, aspectele macroscopice şi microscopice ale hemoragiei cerebrale În capitolul V sunt prezentate sistematizat şi detaliat aspectele clinice ale hemoragiei cerebrale, precum şi particularităţile tabloului clinic al hemoragiei talamice. Capitolul VI este dedicat explorărilor paraclinice utile în diagnosticul precoce al hemoragiei talamice şi în evaluarea complicaţiilor ei. Capitolul VII prezintă detaliat aspectele legate de evoluţia şi prognosticul hemoragiei talamice, insistând asupra elementelor clinice şi imagistice ce pot oferi o apreciere predictivă a acestei evoluţii.Ultimul capitol, VIII, al părţii generale trece în revistă metodele terapeutice actuale în hemoragia talamică. Partea personală oferă date de o reală valoare pentru practica neurologică dar şi neurochirurgicală, prin precizările pe care le face autorul cu privire la criteriile de diagnostic a pacienţilor cu hemoragie talamică, stabilirea modalităţii de apreciere a prognosticului şi calculul riscului de deces.
Doctorandul motivează perfect alegerea temei prin necesitatea unei mai bune cunoaşteri a tabloului clinic al hemoragiei talamice, a frecvenţei şi cauzelor acesteia şi nu în ultimul rând a posibilităţilor terapeutice. Capitolul Material şi metodă defineşte lotul de pacienţi şi prezintă metoda de studiu folosită Autorul abordează sistematizat şi minuţios atât aspectele clinice ale hemoragiei talamice, cât şi complicaţiile acesteia – efracţia în sistemul ventricular, hidrocefalia, extensia către mezencefal sau hipotalamus. Prezentarea rezultatelor studiului este realizată sugestiv într-o bogată iconografie color, cu scheme, grafice şi fotografii ce ilustrează aspectele epidemiologice şi etiopatogenice, modificările clinice şi imagistice întâlnite la pacienţii din cazuistica studiată. De remarcat contribuţia deosebită şi originală a doctorandului sub aspectul stabilirii prognosticului pacientului cu hemoragie talamică. Autorul propune un Program HEMOTAM ce calculează riscul de deces în hemoragia talamică şi ia în calcul factorii demonstraţi statistic care cresc riscul de deces în hemoragia talamică (scorul Glasgow între 3-8, inundaţia ventriculară, localizarea postero-laterală şi respectiv antero-laterală a hemoragiei talamice, extinderea în mezencefal sau hipotalamus, dimensiunea hemoragiei peste 45 mm, dilataţia ventriculului 4). Autorul analizează sistematic aspectele morfopatologice ale hemoragiei talamice la cele 12 decese din cazurile studiate şi aduce o contribuţie importantă la demonstrarea etiologiei hipertensive a acestui tip de stroke hemoragic. Concluzii/Originalitate: Hemoragia talamică are un tablou clinic complex, atât sub aspectul debutului, cât şi al tabloului clinic constituit. Incidenţa maximă a hemoragiei talamice este în decada de vârstă 60 – 69 ani la sexul feminin, iar la sexul masculin vârful este atins la grupa 70-79 ani.
Factorii de risc care determină predilecţia pentru hemoragia cerebrala sunt HTA, cardiopatia ischemica, glicemia bazala crescuta, valorile scazute ale colesterolului seric, consumul cronic de alcool si antecedentele de accident vascular cerebral ischemic.
236
Alterarea responsivităţii cu aspect de obnubilare, stupoare sau comă a pacienţilor cu hemoragia talamică a fost mai importantă comparativ cu hemoragiile de dimensiuni similare, dar cu localizare emisferică.
Tabloul clinic, prognosticul şi mortalitatea precoce la pacienţii cu hemoragie talamică depinde de sediul leziunii.
Hemoragia talamică aparţine grupului de hemoragii supratentoriale cu topografie subcorticală şi are un tablou clinic ce diferă net de simptomatologia clinică a hemoragiilor lobare sau de trunchi cerebral.
Anozognozia hemiplegiei asociată cu neglijare vizuo-spaţială controlaterală hemoragiei talamice este frecvent întâlnită (25% din cazurile studiate) în leziunile de dimensiuni mari ce interesează talamusul nedominant.
Atât tulburarea de limbaj cât şi fenomenele de emisfer nedominant au fost cu atât mai bine exprimate clinic şi mai grave, cu cât volumul hemoragiei a fost mai important. Rata deceselor s-a corelat statistic cu alterarea iniţială a stării de conştienţă, dimensiunea hemoragiei talamice, prezenţa efracţiei în sistemul ventricular, a dilatării ventriculare şi cu extinderea către mezencefal a hemoragiei.
Dovada asocierii hipertensiunii arteriale sistemice cu hemoragiile talamice a adus-o autopsia cazurilor studiate la care s-au constatat aspecte macroscopice şi microscopice de hipertrofie miocardului ventriculului stâng, nefroangioscleroză şi modificări angiopatice hipertensive.
Cauza hemoragiei talamice masive asociată hipertensiunii arteriale este multifactorială şi reuneşte hemodinamica cerebrală locală (creşterea brutală a presiunii arteriale cerebrale) cu structura peretelui vascular (necroza fibrinoidă, lipohialinoza şi arterioloscleroza) ce determină reducerea complianţei vasculare şi fragilitate crescută.
Se pot elabora modele de predicţie ale mortalităţii precoce la pacienţii cu hemoragie talamică, folosind ecuaţiile modelelor de regresie logistică şi aplicarea lor într-un program de calcul, dar utilitatea acestei metode este limitată la cazuri individuale.
Alegerea modalităţii de tratament conservativ sau chirurgical s-a facut în concordanţă cu recomandările actuale existente.
71. MUNTEANU DRAGOŞ SM 71 Titlul tezei: DUREREA TORACICĂ ANTERIOARĂ. CONTRIBUŢII PRIVIND STUDIUL CLINIC ŞI AL INVESTIGAŢIILOR, RAPORTATE LA CARDIOPATIA ISCHEMICĂ Autor: Munteanu Dragoş Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Jan Hurjui Data susţinerii publice: 04.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Marius Georgescu – U.M.F. Craiova Conf. Univ. Dr. Rodica Muşetescu – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Rodica Ghiuru – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul ales are motivaţia în actualitatea temei, în frecvenţa mare a cardiopatiei ischemice, în datele noi de practică şi teorie despre ischemie şi inflamaţie şi, nu în ultimul rând, a cercetărilor întreprinse anterior, inclusiv de către doctorand în Clinica
237
a V-a Medicală a UMF "Gr. T. Popa" Iaşi, unde s-a realizat cercetarea durerii, în cadrul in-teresului deosebit, prin profilul gerontologie-geriatrie al Clinicii.
Obiective urmărite: evaluări periodice pe diferite scale ale durerii toracice (The Visual Analog Scale, în primul rând), evaluări repetate paraclinice. Dozarea homocisteinei (două determinări la interval de 1 an), într-un studiu, ce poate fi definit ca fiind complet, într-o cercetare complexă despre durerea toracică anterioară la pacienţii internaţi.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Evaluarea durerii s-a făcut la 150 pacienţi din totalul lotului, pacienţi cu sindrom dureros toracic anterior. Pacienţii studiaţi, din acest punct de vedere, sunt ca număr, 76 femei şi 74 de sex masculin, cifre ce au permis compararea de loturi aproximativ egale, pe sexe, ca număr. Chestionarul, aparţinând doctorandului, are criterii fezabile, concordante cu ceea ce era de demonstrat. Durerea este analizată topografic, dar şi ca durere iradiată, ca durată. Sănătatea psihică, dar şi calitatea vieţii sunt corelabile cu ritmul durerii, intensitatea sa. Chestionarul constituie una dintre contribuţiile personale ale doctorandului. Durerea maximă comparată cu durerea minimă (corelaţia Pearson), ca şi multe alte teste au contribuit la realizarea unui protocol realizat ştiinţific.
Pacienţii analizaţi au fost împărţiţi în patru loturi structurate după predominenţa patologiei: lotul I - 121 pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune arterială esenţială (HTAE) (33,62 % cazuri); lotul II - 108 pacienţi care au prezentat afectare hipertensivă (HTAE) asociată cu cea dismetabolică, respectiv diabet zaharat (DZ) (30% pacienţi); lotul III - 131 pacienţi cu diagnosticul de cardiopatie ischemică cronică dureroasă certificată (angina pectorală, infarct miocardic cronic, tehnici de revascularizaţie) (36,38% cazuri); lotul IV: 72 subiecţi fără antecedente personale de boală cardiovasculară sau metabolică (lot martor).
Trebuie menţionat "Studiul privind evaluarea rolului determinant al metabolismului proteic în diagnosticul şi managementul pacienţilor cu durere toracică anterioară", el însuşi (studiul respectiv) putând justifica atât partea paraclinică a tezei doctorandului cât şi actualitatea unui demers original ca studiu şi ca cercetare originală. S-a corelat nivelul homocisteinei cu o serie de parametri paraclinici biochimici şi imagistici.
Stratificarea riscului cardiovascular la pacienţii cu sindrom dureros toracic anterior este de subliniat. În toate loturile, majoritatea cazurilor (valori medii) nivelul homocisteinei s-a încadrat în categoria cu risc crescut de sindrom metabolic, corelaţia cu valorile homocisteinei fiind pozitivă şi semnificativă.
"Modelul de îmbătrânire" - geriatrizare, diabetizare, feminizare (prin supravieţuirea sexului feminin, comparativ cu cel masculin), poate include durerea toracică anterioară corelată cu aspectele electrocardiogramei de repaus şi de efort, în context, la o populaţie spitalizată, cum este cazul şi a celei cuprinse în prezenta teză de doctorat. Modelul de îmbătrânire cuprinde valorile crescute ale glicemiei pe nemâncate, a variaţiilor din cursul testului de toleranţă oral, şi corelaţiile cu hipertensiunea arterială sistolică, corespondent cu ghidurile actuale (2005, 2007). Numitorul comun, în cercetarea de faţă, este reprezentat de sindromul dureros toracic anterior. Demonstraţia este ştiinţific argumentată prin multitudinea investigaţiilor şi prin corelaţiile între ele, pe tabele şi prin constatări ce dovedesc agregarea factorilor de risc cardiovascular. Din referatul conducătorului de doctorat al tezei se pot remarca şi argumentele pentru un algoritm privind studiu clinic al durerii prezumptiv cauzată de ischemie. Scala durerii, utilizată de doctorand, este conformă cu IASP - 2003. Reprezentarea grafică este edificatoare. Experienţa personală a doctorandului este evidentă. Cercetarea durerii cu aplicare în cadrul
238
cardiopatiei ischemice este şi de interes practic, doctorandul aducând contribuţia sa importantă la studiul clinic şi al investigaţiilor necesare.
Un expozeu teoretic şi practic valoros şi prin abordarea extensivă, în interpretarea statistică la zi. Cercetarea include şi 16 analize morfopatologice la cele 16 cazuri decedate, prezentând afecţiuni cu răsunet la nivel toracic anterior (cardiac, pulmonar, digestiv, pleură).
Concluzii (la teză)/Originalitate: Corelaţiile efectuate pe grupe de pacienţi demonstrează asocierea semnificativă a patologiilor cardiovasculare, metabolice şi ischemice, cu simptomatologie clinică dureroasă la nivel toracic anterior. Ateroscleroza în primul rând (complicaţiile micro şi macrovasculare) reprezintă principala cauză a patologiilor cu răsunet dureros toracic anterior. Riscul de diabet zaharat tip 2 este cu 2,48% mai mare la persoanele cu hipertensiune arterială în cadrul lotului HTA şi DZ (rezistenţa la insulină şi hiperinsulinemia explică modificările dismetabolice şi sunt consecinţa lor). La bolnavii cu angină stabilă, leziunile coronariene cu stenoze de peste 70% sunt în proporţie de 25%, manifestările clinice fiind nerelevante. Sindromul dureros toracic anterior face actuală, în conformitate cu cercetarea noastră, problematica disfuncţiei endoteliale, corelată cu cardiopatia ischemică şi sindromul metabolic. Rezultatele statistice între categoriile de vârstă de peste 70 ani (29,78%) faţă de 61 - 70 ani (28,24%), pot fi şi ele un argument că "îmbătrânirea organismului uman" poate fi apreciată ca instalându-se clinic, după vârsta de 70 de ani, în ansamblul multor altor criterii de senescenţă.
Homeostazia cardiovasculară argumentată prin cercetarea de faţă are o notă de originalitate dovedind experienţa d-lui Dragoş Munteanu.
72. RADU MIHAELA SM 72 Titlul tezei: HEPATITE ACUTE ŞI CRONICE CU VIRUS C. IMPLICAŢII ÎN STOMATOLOGIE Autor: Radu Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Dimitriu, Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu Data susţinerii publice: 17.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Dumitru Cristina – U.M.F. Cluj Napoca Prof. Univ. Dr. Sorin Rugina – Univ. „Ovidius” Constanta Prof. Univ. Dr. Vasile Luca – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Progresele înregistrate în ultimii ani în tratamentul hepatitelor virale, ca şi riscul, adesea supraestimat, al transmiterii virusului hepatitic C cu ocazia intervenţiilor stomatologice, au determinat şi motivat doctoranda să efectueze un amplu studiu prospectiv, care să evalueze o serie de implicaţii pe care această maladie le are în practica stomatologică. Obiective urmărite: aprecierea eficienţei terapiei cu peginterferon şi ribavirină şi evaluarea fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică C. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): În partea generală, bazată pe studierea a 233 de titluri bibliografice, doctoranda a realizat o sinteză a celor mai recente
239
informaţii privitoare la aspectele epidemiologice, etiopatogenice, clinice, paraclinice şi terapeutice ale infecţiei acute şi cronice cu virusul hepatitic C, acordând o atenţie deosebită aspectelor referitoare la evoluţia şi tratamentul acestei infecţii la anumite categorii de pacienţi, precum gravidele, copiii şi pacienţii cu coinfecţie HIV.
În partea personală sunt prezentate pe parcursul a trei capitole, rezultatele unor studii prospective privind eficienţa terapiei cu peginterferon şi ribavirină la 286 pacienţi cu hepatită cronică cu virus C, precum şi rezultatele unui studiu de evaluare a fluxului salivar la 42 pacienţi cu această maladie. Particularizarea răspunsului terapeutic la pacienţii cu factori de risc, manifestări extrahepatice, steatoză, la pacienţii naivi şi trataţi anterior cu interferon standard, aduce informaţii utile şi valoroase pentru practica medicală. Prezentarea amplă a reacţiilor adverse generale şi hematologice induse de administrarea de peginterferon şi ribavirină, sistematizate în funcţie de sex, grupe de vârstă, frecvenţă şi intensitate, completează şi echilibrează balanţa beneficiu-risc de evaluare a terapiei antivirale .
Asocierea mai frecventă a xerostomiei cu prezenţa factorilor de risc, dar nu în mod special cu intervenţiile stomatologice, precum şi cu manifestările extrahepatice, ca şi eficienţa mai redusă a terapiei antivirale la pacienţii cu xerostomie sunt concluzii care subliniază corelaţiile evolutive şi terapeutice dintre cele două entităţi clinice şi rolul stomatologului în depistarea manifestărilor extrahepatice cu localizare salivară, ca markeri a infecţiei cu virusul hepatitic C.
Studiul privind evaluarea fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică C evidenţiază aplicabilitatea practică a cercetării întreprinse de doctorandă şi reţine atenţia prin concluziile interesante, cum ar fi corelaţia inversă cu steatoza hepatică şi răspunsul virusologic scăzut la pacienţii cu hiposalivaţie. Deşi parametrii hematologici şi biochimici au fost comparabili la cele două loturi de pacienţi, decelarea unor viremii crescute la cei cu hiposialie, expresie a unei activităţi mai intense a virusului C, ca şi incidenţa mai mare a hiposialiei la pacienţii cu hepatită cronică C, impun necesitatea continuării studiilor referitoare la acest subiect şi investigarea mai frecventă a acestei etiologii la pacienţii din cabinetul stomatologic.
Concluzii/originalitate: Teza constituie primul studiu din România şi unul dintre puţinele publicate în literatura medicală mondială privind analiza fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică cu virus C.
Lucrarea atrage atenţia asupra locului pe care stomatologul trebuie să-l deţină în cadrul echipei interdisciplinare implicată în diagnosticul şi tratamentul hepatitei cronice C, dar şi asupra rolului pe care acesta ar trebui să-l deţină în profilaxia bolilor infecţioase în general şi a celor cu potenţial de transmitere prin manevre intervenţionale, în special. Consistenţa şi originalitatea studiului, în mod special al celui referitor la evaluarea fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică C, justificarea statistică, iconografia reprezentativă, constatările practice de excepţie sunt argumente majore, care recomandă teza ca un material de referinţă pentru multe aspecte ale terapiei cu peginterferon şi ribavirină în hepatita cronică cu virus C.
240
73. MANEA GEORGETA SIMONA SM 73 Titlul tezei: PATOLOGIA ESOFAGIANĂ LA BOLNAVII COLECISTECTOMIZAŢI CLASIC ŞI LAPAROSCOPIC: REFLUXUL DUODENOGASTROESOFAGIAN Autor: Manea Georgeta Simona Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu Data susţinerii publice: 29.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Tudorel Ciurea – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Marioara Stan – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: În prezent, deşi mecanismele fiziopatologice ale refluxului gastroesofagian au fost studiate aprofundat şi sunt unanim acceptate o multitudine de elemente care fundamentează substratul acestei boli, există încă zone de controverse care suscită interesul specialiştilor în domeniu.
Numeroase studii au evidenţiat faptul că de multe ori refluxul are o compoziţie mixtă, acidă şi alcalină, refluxul alcalin fiind considerat extrem de nociv. Cercetările au fost orientate asupra detectării şi aprecierii tipului de reflux. Astfel, conceput pe principiile pH-metriei, a fost validat Bilitecul 2000 - singurul dispozitiv capabil să analizeze spectrofotometric refluxul biliar.
Îndelung studiat şi larg dezbătut, refluxul duodenogastroesofagian rămîne în continuare un subiect de actualitate. Au existat variate şi ample descrieri epidemiologice în ceea ce priveşte RDGE, dar acest studiu doctoral s-a orientat către un anumit grup de pacienţi, şi anume pacienţii colecistectomizaţi cu simptomatologie persistentă. Perspectivele interrelaţiei sindrom postcolecistectomie – reflux biliar au constituit subiectul pe care am dezvoltat această cercetare doctorală. Progresele enorme în explicarea fiziopatologiei bolii de reflux au permis stabilirea unor premise noi pentru institiurea variatelor modalităţi terapeutice.
Obiective: Obiectivul principal este de a determina prin metode complementare rolul refluxului biliar sau duodenogastroesofagian diagnosticat spectrofotometric, în persistenţa simptomelor post colecistectomie corelate cu modificările endoscopice de la nivelul mucoasei esofagiene.
Obiectivele studiului clinic au presupus urmărirea lotului de pacienţi colecistectomizaţi comparativ cu lotul martor din următoarele perspective:
- demografice, analiza statistică oferind relaţii despre vârstă, sex, mediul de provenienţă, tip de colecistectomie
- caracterizarea simptomatologiei cu ajutorul chestionarului - aprecierea leziunilor endoscopice de la nivel esofagian - analiza spectrofotometrică a refluxatului esofagian
Realizarea unui model experimental vine în sprijinul ideii conform căreia contactul prelungit şi excesiv dintre mucoasa esofagiană şi bilă sau amestec bilă şi acid clorhidric determină leziuni la nivelul tubului digestiv, la animalele de experienţă. Astfel au fost create premisele pentru obiectivele studiului experimental care a urmărit:
- dacă la animalele de experienţă bila exercită asupra mucoasei esofagiene un efect nociv care să determine leziuni la acest nivel
- dacă la animalele de experienţă amestecul bilă şi acid clorhidric are potenţial nociv pentru mucoasa tubului digestiv.
241
Aceste date au permis analiza comparativă între studiul clinic şi studiul experimental.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este concepută după un model clasic de redactare într-o parte generală şi o parte personală. Partea generală sistematizează gradat datele din literatura actuală referitoare la subiect. Este impresionantă bogăţia de date din literatură grupate didactic şi sintetic. După prezentarea istoriei naturale a afecţiunii doctoranda trece în revistă elementele de diagnostic clinic şi paraclinic insistâdu –se pe interrelatiile dintre simptomatologie, leziuni esofagiene şi aspecte spectrofotometrice. Structura interna a părţii personale a lucrării reţine atenţia printr-o sistematica riguroasă a prelucrarii datelor cercetarii, multitudinea aspectelor a fost valorizată în termeni descriptivi şi analitici printr-o atentă, selectată, riguros aplicată şi prudent comentată analiză statistică a tuturor factorilor de definiţie. Obiectivele si motivaţia tezei sunt coerenete şi clar expuse. Loturile şi metodele de studiu sunt diferenţiate pe cercetările efectuate. Astfel, se remarcă cele doua studii, studiul clinic şi studiul experimental care oferă rezultate pertinente, ce permit compararea datelor şi formularea unor concluzii cu implicaţii practice. Teza doctorandei este echilibrată ca proporţie şi are o iconografie bogată şi atrăgătoare. În teză sunt utilizate numeroase referinţe bibliografice din literatura de specialitate, judicios alese şi de mare actualitate.
Concluzii/Originalitate:
1. Prin substratul fiziopatologic dezvoltat şi ansamblul manifestărilor clinice asociate, colecistectomia poate fi inclusă în categoria factorilor de risc pentru refluxul duodenogastroesofagian alcalin.
2. Anamneza direcţionată prin intermediul chestionarului aplicat permite stabilirea tipului de simptomatologie aferent refluxului duodenogastroesofagian, constatându-se intricarea patologiei bolii de reflux cu dispepsia de tip biliar. Această observaţie are valoare diagnostică, în contextul antecedentelor de colecistectomie la distanţă.
3. Analiza spectrofotometrică (test Bilitec) reprezintă o metodă modernă, cu grad ridicat de fiabilitate şi acurateţe, pentru identificarea şi caracterizarea cantitativă a refluxului alcalin.
4. Examenul endoscopic permite, prin vizualizarea modificărilor macroscopice ale mucoasei esofagiene, încadrarea leziunilor în conformitate cu clasificările standardizate, operaţionale în stabilirea diagnosticului. Conform rezultatelor obţinute, nu au putut fi stabilite corelaţii între aspectele endoscopice şi caracteristicile cantitative ale refluxului.
5. Pacienţii colecistectomizaţi prin metoda clasică asociază mai frecvent reflux alcalin, comparativ cu pacienţii colecistectomizaţi laparoscopic.
6. Modelul experimental permite identificarea leziunilor morfologice specifice. Transformările de tip proliferativ susţin, în contextul secvenţei hiperplazie – displazie – neoplazie, posibilitatea iniţierii, în timp, a mecanismului carcinogenic. Transformările de tip atrofic pledează pentru evoluţia spre eroziune şi ulceraţie.
7. Studiul experimental deschide perspectivele extrapolării rezultatelor către contextul biologic uman, tabloul morfologic obţinut demonstrând rolul iritant al refluxului biliar, in vivo.
242
74. IVAN MIHAIL EUGEN SM 74 Titlul tezei: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN: DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT Autor: Ivan Mihail Eugen Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu Data susţinerii publice: 29.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Tudorel Ciurea – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Mărioara Stan – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În momentul de faţă, boala de reflux gastroesofagian reprezintă cea mai frecventă tulburare a tractului digestiv superior în ţările avansate ale lumii vestice, fiind o temă larg dezbătută, îndelung studiată şi un subiect permanent de actualitate. Deşi există o multitudine de teste diagnostice, niciunul nu este considerat perfect în evidenţierea şi diagnosticul refluxului gastroesofagian patologic.
Teza evaluează şi compară diferitele metode de diagnostic al refluxlui ale refluxului gastroesofagian pentru a observa procedeul cel mai util în reliefarea simptomelor tipice şi o ierarhizare a testelor de diagnostic în funcţie de importanţa lor în evidenţierea simptomatologiei clinice. Concomitent, se studiază acţiunea terapeutică a două clase de medicamente frecvent utilizate în tratamentul bolii de reflux gastroesofagian: prokineticele şi inhibitorii pompei de protoni, evaluând comparativ două scheme de tratament (IPP şi IPP + prokinetic), concluzionând asupra efectelor acestor medicamente în boala de reflux gastroesofagian.
Studiul reprezintă un nou punct de vedere şi se constituie întro nouă abordare a unui subiect de actualitate, complex, extrem de bine analizat şi dezbătut în literatura de specialitate, boala de reflux gastroesofagian şi a cărui probleme sunt încă departe de a fi epuizate.
Obiective urmarite: Studiul de faţă îşi propune să elucideze următoarele probleme privind boala de reflux gastroesofagian:
• realizarea unui studiu comparativ între efectele tratamentelor cu IPP şi IPP prokinetic asupra ameliorării simptomatologiei BRGE în loturile de studiu care asociau pacienţi prezentând simptome tipice şi atipice;
• stabilirea ordinii de dispariţie a simptomatologiei în funcţie de metoda de tratament folosită;
• stabilirea pe baza rezultatelor obţinute a importanţei tratamentului cu IPP şi IPP şi prokinetic la pacienţii cu BRGE;
• realizarea unui studiu statistic privind durata rezultatelor terapeutice prin folosirea fiecăreia dintre cele 2 metode de tratament, în funcţie de simptomatologia tipică sau atipică a pacienţilor cu BRGE;
• stabilirea unor indici de eficienţă în cazul fiecăreia dintre cele două metode terapeutice.
Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat: Aşa după cum se reliefează în referatul conducătorului de doctorat, prof. univ. dr. Carol Stanciu, teza, concepută după un model clasic, este structurată întro parte generală, care sistematizează date actuale din literatura de specialitate privind boala de reflux gastroesofagian şi o parte personală în care sunt analizate 164 de cazuri diagnosticate cu boală de reflux gastroesofagian şi tratate în
243
cadrul Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie. Lucrarea se remarcă în primul rând printrun nivel remarcabil de cuprindere numerică al cazuisticii unitar investigate prin tehnica endoscopie digestivă superioară, pH-metrie, examen radiologic baritat şi manometrie, în intervalul 1994-2006.
Structura internă a părţii personale reţine atenţia printro sistematizare şi prelucrare a datelor, diferitele aspecte fiind valorizate în termeni analitici şi dublate de o analiză statistică a factorilor studiaţi.
Rezultatele studiului sunt prezentate cu un suport ilustrativ amplu care facilitează parcurgerea materialului. Consistenţa concluziilor aferente tipului de prelucrare statistico-matematică a rezultatelor studiului califică materialul ştiinţific prin substanţa probatorie a evidenţei susţinute.
Rezultatele utilizării metodelor endoscopice şi pH-metria sunt prezentate sub aspectul diagnosticării refluxului patologic, lucrarea analizează rezultatele tratamentului medical în diverse variante, cât şi a tratamentului chirurgical pentru unul din subloturile de studiu. Subcapitolul prezintă comentat opţiunea terapeutică, performanţele acesteia raportate cu dispariţia sau atenuarea simptomatologiei bolii de reflux gastroesofagian.
Evaluarea eficienţei acestor scheme terapeutice s-a făcut pe criterii clinice, endoscopice şi pe baza pH-metriei, observându-se un procent uşor mai ridicat de dispariţie sau ameliorare a simptomelor la lotul tratat cu IPP şi prokinetice. Endoscopia a evidenţiat un răspuns pozitiv similar în cazul ambelor variante de tratament. Referitor la pacienţii care au urmat tratament chirurgical, s-au obţinut rezultate favorabile la 83% din pacienţi, iniţial, iar tardiv, la toţi pacienţii, cu precizarea că şi aceştia au urmat tratament cu IPP.
Studiul este susţinut de un bogat material ilustrativ care poate fi identificat cu valenţe educaţionale, iar comentariile sunt expuse la capitolul discuţiilor.
Concluziile/Originalitate:
1. Raportat la simptomatologia tipică de reflux, ph-metria esofagiană se corelează în cel mai înalt grad cu pirozisul.
2. Ph-metria esofagiană este metoda de referință pentru identificarea şi cuantificarea
refluxului acid patologic. Ph-metria este metoda de investigare în boala de reflux gastro-esofagian cu manifestări atipice.
3. Endoscopia digestivă superioară este esenţială în diagnosticul complicaţiilor bolii de reflux gastroesofagian.
4. Manometria esofagiană are un rol limitat, am putea spune chiar neglijabil în diagnosticul bolii de reflux gastro-esofagian. Decelarea unor valori scăzute ale presiunii SEI nu exclude
244
diagnosticul de boală de reflux gastro-esofagian. Manometria esofagiană îşi găseşte locul doar
în cazul pacienților care prezintă indicații de terapie chirurgicală.
5. Examenul radiologic tranzit baritat nu reprezintă un test fidel pentru diagnosticul bolii de reflux gastro-esofagian, având o sensibilitate redusă. În schimb, examenul radiologic baritat
depistează prezența herniei hiatale, care reprezintă factor de risc petru BRGE.
6. Factorii favorizanți ai bolii de reflux gastro-esofagian sunt vârsta, sexul, fumatul,
consumul de alcool, utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene. Vârsta peste 40 de ani a
dominat lotul de pacienți cu simptomatologie tipică, majoritatea pacienților prezentând ca
simptom dominant pirozisul şi, împreună cu consumul de AINS s-au consitutit în factori
independenți de risc ai bolii de reflux gastro-esofagian.
245
7. Rezultatele studiului sunt contradictorii în ceea ce priveşte aportul fumatului şi a
consumului de alcool în boala de reflux gastro-esofagian, motiv pentru care nu considerăm că
ar putea fi consideraşi drept factori de risc absolut pentru boala de reflux acid.
8. IPP a revoluţionat tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian şi este indicat atât în tratamentele acute cât şi în cele cronice. Rezultatele studiului indică faptul că utilizarea IPP ca
medicație de primă intenţie constituie o opțiune terapeutică eficientă.
9. Medicaţia antireflux, în special IPP asociat cu prokinetic a demonstrat că poate realiza un control efectiv al simptomelor şi ar putea diminua frecvenţa simptomelor între loturile de studiu şi lotul martor, jumătate din subiecţii care urmau terapie antireflux declarând remisia simptomatologiei bolii de reflux gastro-esofagian.
10. Rezultatele obținute nu relevă diferențe semnificative între tratamentul cu IPP şi IPP şi
prokinetic, în ceea ce priveşte leziunile de tip eroziv, remisia pirozisului şi recurenţa la endoscopie a leziunilor erozive.
11. Opțiunile terapeutice ale bolii de reflux gastro-esofagian au evoluat şi evoluează
considerabil astfel că ineficiența terapiei medicamentoase devine treptat o realitate extrem de
rară în practica medicală curentă.
246
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 11
Teze de doctorat susţinute în anul universitar 2007-2008
Nr. crt.
Nume şi prenume doctorand
Titlul tezei de doctorat Conducător ştiinţific Cod sinteză
1. Ştefănescu Ovidiu Posibilităţi şi limite ale chirurgiei dento-alveolare de ambulator la pacienţii cu hepatită cronică cu virus B.
Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
SMD1
2. Pîrlia Carmen Contribuţii privind implicaţiile clinico-terapeutice ale terenului diabetic în intervenţiile de chirurgie orală.
Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
SMD2
3. Despina Ligia-Oana
Modificări orale consecutive administrării medicaţiei antiepileptice.
Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu, Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu
SMD3
4. Sauciuc Dan-Vasile
Cercetări privind prezenţa unor factori de risc în afecţiunile odonto-parodontale la un lot de adolescenţi şi tineri, comparativ cu un lot de bolnavi psihic (instituţionalizaţi), de vârste asemănătoare.
Prof. Univ. Dr. Radu Vataman
SMD4
5. Gheorghiţă Daniela
Posibilităţi şi limite în repoziţionarea centrică condiliană.
Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
SMD5
6. Gheorghiţă Bogdan
Reabilitarea morfofuncţională posttraumatică a dinţilor frontali la tineri.
Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui; Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu
SMD6
7. Ştefănescu Diana Georgia
Studiul cariei dentare la populaţia din moldova aparţinând culturii sântana de mureş, sec. III-IV e.n.
Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
SMD7
8. Golovcencu Loredana
Contribuţii la studiul implicaţiilor molarului 3 în etiopatogenia şi tratamentul anomaliilor dento-maxilare.
Prof. Univ. Dr. Valentina Dorobăţ
SMD8
9. Dobrea Genoveva Cristina
Cercetări clinice şi de laborator privind tratamentul conservator versus chirurgical în parodontitele apicale cronice.
Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
SMD9
10. Saleh Rashid Studiul morfologic, imunohistochimic şi cantitativ în tumorile mezenchimale uterine.
Prof. Univ. Dr. Elisabeta Labă
SMD10
11. Caba Mihai Utilizarea clinică a materialelor bioadezive tip compomer în restaurarea directă.
Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
SMD11
12. Dumitrache Mihaela Adina
Evaluarea riscului carios la populaţia şcolară (6-12 ani) din Bucureşti.
Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
SMD12
13. Dragomir Raluca-Alina
Traumatisme coronare la copii şi adolescenţi, implicaţii clinico-terapeutice.
Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
SMD13
14. Cozma Romică Sebastian
Corelaţii clinico-electrofiziologice în hipoacuziile neurosenzoriale.
Prof. Univ. Dr. Dan Mârţu
SMD14
247
15. Budacu Cristian Constantin
Implicaţiile bolii post-operatorii în chirurgia dento-alveolară.
Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
SMD15
16. Rudnic Ioana Contribuţii la studiul patologiei orale în unele boli infecţioase.
Prof. Univ. Dr. Maria Ursache
SMD16
17. Dragomir Cristinel Cercetări privind terapia unor iatrogenii în endodonţie prin metode conservatoare şi chirurgicale.
Prof. Univ. Dr. Radu Vataman
SMD17
18. Costan Victor-Vlad
Valoarea lamboului pediculat fascial temporoparietal în reconstrucţia pierderilor de substanţă din teritoriul O.M.F.
Prof. Univ. Dr. Dan Gogălniceanu
SMD18
19. Scurtu Mihaela Aspecte morfopatologice si clinico-radiologice in osteitele cronice periapicale la nivelul molarului 3 inferior.
Prof. Univ. Dr. Elisabeta Labă
SMD19
20. Curcă Ioan Aurelian
Tratamentul medicamentos în boala meniere.
Prof. Univ. Dr. Dan Mârţu
SMD20
21. Vâscu Mihai Bogdan
Cercetări clinico-experimentale privind eficienţa unor aparate de imobilizare în boala parodontală.
Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu
SMD21
22. Toader Ştefan Vasile
Cercetări morfologice complexe în sarcoamele de părţi moi.
Prof. Univ. Dr. Elisabeta Labă
SMD22
23. Costorel Ana-Cristina
Riscul parodontal: monitorizare şi criterii de evaluare.
Prof.dr. Ioan Dănilă SMD23
24. Damian Bogdan Cercetari privind raspunsul la tratamenul conservator vs chirurgical in boala parodontala
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
SMD24
25. Damian Miruna Cercetări clinico-paraclinice de indicaţie a implantării la pacientul cu teren parodontopat.
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
SMD25
26. Ene Carmen Studii privind afectarea odonto-parodontala si conduita psihoprotectiva in asistenta stomatologica la copil si adolescent.
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
SMD26
27. Ioanid Nicoleta Studiu comparativ al biomecanicii dento-parodontale şi implantare.
Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
SMD27
28. Lesner Gabriela Utilizarea concentratului plachetar în chirurgia periimplantară.
Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
SMD28
29. Cordun Cristinel Marcel
Aspecte morfologice ale cavitatilor anexe ale foselor nazale cu implicatii asupra aparatului stomatognat.
Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
SMD29
30. Rusu Lidia Mihaela
Aspecte ale mucoasei orale la contactul cu diverse materiale protetice (profilaxia şi tratamentul eventualelor leziuni).
Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
SMD30
31. Pralea Carmen Elena
Substratul anatomic al infertilităţii masculine.
Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
SMD31
32. Rascanu Constantin
Factori anatomici în patologia esofagiană. Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
SMD32
248
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 12
SINTEZE TEZE DE DOCTORAT
SUSŢINUTE ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
1. ŞTEFĂNESCU OVIDIU MIHAIL SMD 1
Titlul tezei: POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ALE CHIRURGIEI DENTO-ALVEOLARE DE AMBULATOR LA PACIENŢII CU HEPATITĂ CRONICĂ CU VIRUS B Autor: Ştefănescu Ovidiu Mihail Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu Data susţinerii publice: 31.10.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă – U.M.F. Timişoara Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii temei: Medicina dentară este o specialitate chirurgicală, în aplicarea diverselor tratamente stomatologice fiind necesar un act operator. O preocupare constantă o reprezintă analiza riscului transmiterii virusului hepatitei B în medicina dentară şi chirurgia dento-alveolară, insistând asupra aplicării metodelor de asepsie şi antisepsie ca măsură profilactică obligatorie în prevenirea sau combaterea infecţiilor postoperatorii. Tema aleasă susţine ideea că principiile bioeticii trebuie să guverneze abordarea problematicii infecţiei cu virus hepatitic B de către medicul stomatolog şi chirurgul dento-alveolar. În urma analizei obiective în ceea ce priveşte iatrogenia în intervenţiile de chirurgie dento-alveolară la pacienţii cu hepatită cronică cu virus B sunt propuse o serie de măsuri: crearea unor programe de pregătire şi educaţie medicală continuă pentru pregătirea profesională a medicilor stomatologi şi a chirurgilor dento-alveolari în domeniul patologiei iatrogene, redactarea de protocoale de lucru standardizate pentru intervenţiile de chirurgie dento-alveolară, corectarea deficienţelor în realizarea dosarelor medicale ale pacienţilor, cu specificarea exactă a patologiei hepatice, supravegherea pacientului în timpul intervenţiei de chirurgie dento-alveolară şi dispensarizarea postoperatorie. Obiective urmărite:
- Stabilirea incidenţei hepatitei cronice cu virus B - forme declarate şi forme oculte - la pacienţii care necesită intervenţii de chirurgie dento-alveolară
- Stabilirea rolului testelor paraclinice la pacienţii diagnosticaţi cu hepatită cronică cu virus B, ca factor de predicţie în apariţia complicaţiilor intra şi postoperatorii
- Crearea unor direcţii practice de management al pacienţilor cu hepatită cronică cu virus B în chirurgia dento-alveolară, în corelaţie cu rezultatele testelor de laborator
- Analiza influenţei hepatitei cronice cu virus B asupra complicaţiilor postextracţionale
249
- Interrelaţii între riscul de transmitere a infecţiei cu virusul hepatitei B în cazul manoperelor de chirurgie dento-alveolară de ambulator şi stabilirea metodelor de profilaxie necesare
- Studierea aspectelor medico-legale ale terapiei chirurgicale dento-alveolare la pacientul cu hepatită cronică cu virus B şi aplicarea principiilor bioetice corespunzătoare
- Conceperea unui ghid propriu cu repere clinice şi paraclinice util în abordarea pacientului cu hepatită cronică cu virus B în cadrul manoperelor de chirurgie dento-alveolară. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): În scopul atingerii obiectivelor propuse am efectuat un studiu pe un eşantion uman reprezentativ format din 21648 pacienţi, trataţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară Iaşi, pe o perioadă de 2 ani, 1.06.2005-01.06.2007.
Abordarea eşantionului uman luat în studiu în cadrul cercetării , a fost efectuat pe trei direcţii:statistic, clinic şi paraclinic.
Cercetarea statistică a oferit prin crearea unei baze de date şi prin prelucrarea computerizată a datelor stocate, o interpretare cît mai exactă a rezultatelor obţinute precum şi o analiză a corelaţiilor între prezenţa afecţiunii hepatice, indicii clinici şi paraclinici specifici pacientului şi particularităţi ale procedurii chirurgicale.
Cercetarea clinică a implicat şi colaborarea cu Secţia de Gastroenterologie din cadrul Spitalului Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi, diferitele afecţiuni hepatice necesitând o colaborare interdisciplinară în vederea obţinerii succesului terapeutic.
Studiile paraclinice au fost efectuate în Laboratorul de Analize Medicale din cadrul Spitalului Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi. De regulă au fost realizate examene paraclinice care investigau funcţia hepatică şi hemostaza (hemoleucogramă, TGP, TGO, Bilirubină, timp de sângerare, timp de coagulare, timp de Protrombină Quick). Antigenul HBs (AgHBs) este markerul serologic esenţial la orice diagnostic al infecţiei cu VHB şi este decelabil între 2 şi 4 săptămâni înaintea fazei de stare a maladiei şi rămâne detectabil în medie timp de 4-6 săptămâni. Dispariţia AgHBs este semnul unei evoluţii favorabile a infecţiei şi se realizează după normalizarea semnelor clinice şi biologice caracteristice. Persistenţa AgHBs caracterizează evoluţia cronică a maladiei sau numai starea de purtător fost bolnav.
Prezenţa AcHBs este de obicei considerată ca un marker al vindecării şi martorul imunităţii contra virusului hepatitei B. Pacienţii vaccinaţi contra acestui virus sintetizează AcHBs şi sunt protejaţi contra infecţiei (controlul imunizării prin vaccinare).
Anticorpii HBc dirijaţi contra capsidei virale apar precoce, fiind deja prezenţi în faza de stare a maladiei (de tip IgM) persistând mulţi ani după vindecare, chiar toată viaţa (de tip IgG). Caracterul lor îi face markerul de elecţie pentru demonstrarea contactului cu virusul hepatitei B.
Asocierea AgHBs şi AcHBc demonstrează o infecţie în curs de evoluţie, prezenţa AcHBc de tip IgM evidenţiază caracterul recent, pe când absenţa lor demonstrează o infecţie cronică. Concluzii/Originalitate: procentul de 2,45% (527 pacienţi diagnosticaţi cu hepatită cronică cu virus B din totalul de 21648 pacienţi), mult mai mic decât cel real, a fost observat după efectuarea unor teste serologice. Această discrepanţă a datelor este cauzată de mai mulţi factori: neprezentarea la medic, statusul economic precar, evoluţia asimptomatică a bolii, lipsa
250
de specificitate a simptomelor etc.; evidenţierea necesităţii de realizare a unor strategii de screening populaţional, la 3 ani de către Ministerul Sănătăţii pentru analiza markerilor serologici ai hepatitei virale B (AgHBs, AcHBc, AcHBs); centralizarea datelor cu privire la incidenţa hepatitei B în România, prin instituirea programelor naţionale, ar oferi o imagine reală a răspândirii acesteia şi ar genera implicit o nouă abordare a patologiei hepatice; evidenţierea particularităţilor evoluţiei şi complicaţiilor postoperatorii apărute la pacienţii cu hepatită cronică cu virus B. În acest context sunt esenţiale diagnosticarea şi evaluarea statusului general al pacientului cu hepatită virală B; ipotezele şi metodele de lucru au fost formulate corect, echilibrat şi competent, reprezentând un valoros ghid practic pentru medicul stomatolog şi chirurgul dento-alveolar. 2. PÎRLIA CARMEN ELENA SMD 2 Titlul tezei: CONTRIBUŢII PRIVIND IMPLICAŢIILE CLINICO-TERAPEUTICE ALE TERENULUI DIABETIC ÎN INTERVENŢIILE DE CHIRURGIE ORALĂ Autor: Pîrlia Carmen Elena Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu Data susţinerii publice: 31.10.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă – U.M.F. Timişoara Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Prevalenţa ridicată a diabetului pe plan mondial şi în România, gravitatea urgenţelor şi complicaţiilor survenite intra şi post-operator obligă pe fiecare medic practician la o evaluare corectă , complexă şi realistă a pacientului diabetic în vederea efectuării intervenţiei chirurgicale propuse.
Importanţa detectării şi evaluării terenului diabetic în practica de medicină dentară nu este determinată numai de numărul mare al complicaţiilor care necesită intervenţii chirurgicale, ci şi de faptul că la pacientul diabetic orice agresiune, chiar limitată, poate produce intrarea într-un cerc vicios, în care leziunea locală agravează starea diabetică, iar starea diabetică, la rândul ei, înrăutăţeşte evoluţia locală a leziunilor .
În ciuda probelor care arată legătura mare dintre diabet şi starea cavităţii orale, şi împreună cu studiile recente care confirmă că tratarea corespunzătoare a afecţiunilor cavităţii orale este unul din lucrurile cele mai importante care pot fi făcute pentru pacienţii diabetici, există încă medici stomatologi care nu îşi îndrumă pacienţii către diabetolog atunci când este cazul, la fel cum există şi medici generalişti care nu obişnuiesc să monitorizeze o varietate de semne pentru a determina dacă pacienţii lor diabetici prezintă riscul de a avea probleme de sănătate orală şi nu-i îndrumă să viziteze cabinetele stomatologice.
Controversele în legătură cu definiţia, semantica, etiopatogenia şi fiziopatologia, sistematizarea, diagnosticul în fazele preclinice, explicaţia apariţiei unor complicaţii şi criteriile de alegere a celui mai bun mijloc terapeutic sunt încă de actualitate, constituind un subiect de dispută ştiinţifică de mare interes pentru specialişti. Obiective urmărite: SCOPUL principal al cercetărilor a fost stabilirea prin mijloace clinice şi statistice , incidenţei şi prevalenţei pacienţilor cu TEREN dar şi cu RISC diabetic în
251
chirurgia orală de ambulator precum şi rolul medicului practician în reducerea incidenţei instalării evenimentului metabolic neprevăzut .
În cazul studiului, sfera de cercetare a vizat pacientul cu risc metabolic coroborat cu următorii itemi : „abilitatea medicului stomatolog, chirurg dento alveolar în detectarea pacientului diabetic nedeclarat - intervenţia chirurgicală - riscul urgenţei metabolice – metode de evaluare şi mangement a pacientului diabetic .”
Acesta este şi scopul pentru care s-au analizat riguros ştiinţific vectorii incidenţei şi prevalenţei terenului diabetic dar şi a evenimentului metabolic neprevăzut în chirurgia orală de ambulator sub diferite aspecte.
Al doilea scop al tezei de doctorat a fost acela de a identifica factorii de risc care concură la instalarea urgenţei metabolice .
Al treilea scop urmărit a constat în investigarea rolului unor metode alternative, medicamentoase de reducere a riscului urgenţei metabolice , iar dacă aceasta totuşi s-a produs, de reducere a dramatismului ei pentru asigurarea comfortului intra şi postoperator.
Intenţia finală a tezei de doctorat a fost, prin cercetările efectuate, să demonstreze că medicul stomatolog sau chirurgul dento-alveolar , printr-o o bună pregătire generală, stăpânind arsenalul terapeutic de care dispune la ora actuală, poate rezolva cu succes intervenţiile de chirurgie orală la pacienţii diabetici. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Consider că medicul stomatolog, prin numărul mare de pacienţi care se prezintă zilnic pentru îngrijiri dentare de rutină, are un rol extrem de important în ceea ce priveşte orientarea bolnavilor „suspecţi” către specialistul diabetolog, nutriţionist sau de medicină internă.
Este important rolul medicului stomatolog în depistarea formelor de diabet zaharat potenţial, DZ latent sau DZ biochimic precum şi modalitatea de îngrijire a bolnavului diabetic- alegerea anesteziei şi a tehnicii operatorii, evitarea declanşării unor complicaţii, toate acestea reprezentând aspecte care implică direct responsabilitatea morală a medicului stomatolog.
Tendinţa actuală în medicină este interdisciplinaritatea, intenţia tezei sale de doctorat fiind aceea de a deschide noi perspective de colaborare între medicul stomatolog şi medicul diabetolog pentru succesul terapiei instituite.
Modul original de abordare a temei oportunităţii evaluării preanestezice în practica de chirurgie orală şi de cabinet stomatologic constă în elaborarea unor cercetări exhaustive finalizate prin obţinerea unor rezultate şi consecinţe practice pertinente.
Viziunea sistemică asupra cazului clinic este esenţială pentru cunoaşterea particularităţilor pacientului , permiţând instaurarea unui protocol multidisciplinar de abordare a acestuia, adaptat la nevoile şi cerinţele sale.
Etapa preoperatorie este imperios necesară pentru cunoaşterea pacientului, evaluarea riscului anestezic, definirea tehnicii de anestezie precum şi pentru o pregătire preanestezică corespunzătoare.
În contextul actual, în care în medicină se pune accentul mai ales pe profilaxia incidentelor, accidentelor şi complicaţiilor tehnicilor chirurgicale, consider extrem de bine venită abordarea unei teme de studiu care să contribuie la reducerea riscului chirurgical şi asigurarea comfortului pre – intra şi post- operator al pacientului diabetic în terapia stomatologică şi de chirurgie dento-alveolară.
252
Apreciez că în acest scop , lucrarea de doctorat a D-nei Dr. PÎRLIA CARMEN ELENA este o pledoarie dar şi o provocare pentru elaborarea unor direcţii cu statut de ghid practic în managementul pacientului cu diabet zaharat .
Concepută armonios , structurându-se într-o parte generală şi o parte personală într-o proporţie bine echilibrată , lucrarea sa se constituie într-o adevărată monografie exhaustivă , modernă cu subiectul menţionat.
După o parte generală , structurată în 6 capitole, în care se subliniază complexitatea procesului de detectarea a pacientului „ cu risc diabetic”, după familiarizarea cu noţiunile de patologie aferente subiectului ales, doctoranda îşi motivează alegerea temei menţionând că “ pregătirea generală şi practică a medicului curant, cunoaşterea unei premedicaţii adecvate, a unei tehnici de analgezie sunt doar câteva elemente care asigură protecţia pacientului diabetic , faţă de riscul oricărei manopere de stomatologie sau chirurgie dento-alveolară”. Concluzii/Originalitate: Noutatea studiului D-nei Dr. PÎRLIA CARMEN ELENA a constat în intenţia de a introduce în practica stomatologică şi de chirurgie dento-alveolară a rutinei evaluării riguroase şi complete a pacientului, în special a celui cu diabet zaharat dar şi a unor scheme medicamentoase proprii de profilaxie şi terapie a evenimentului metabolic neprevăzut cu intenţia de a formula un protocol de tratament care să minimalizeze discomfortul intra şi postoperator al pacienţilor cu potenţial de risc în declanşarea unei urgenţe metabolice.
Cercetările, au fost posibile datorită achiziţionării personale, în scopul efectuării tezei de doctorat, a trei dispozitive : 1. ACCUTREND GCT 2000 ( Top Diagnostic. Comp) – este un aparat modern, precis şi uşor de operat cu ajutorul căruia a determinat din sângele capilar Glucoza în scopul realizării unor corelaţii între valorile individuale ale acestor constante şi potenţialul de risc diabetic al pacientului investigat . Acesta permite cu ajutorul chimiei uscate, monitorizarea rapidă şi măsurarea cu ajutorul testelor specifice : Accutrend Glucose a glucozei în doar 12 secunde 2. HEMOGLOBIN A1C Now - METRIKA - este un dispozitiv care arată cantitatea de glucoză retrospectiv în sângele bolnavului în ultimele 60-90 zile, indicator care oferă o informaţie edificatoare asupra autocontrolului glicemiei persoanei respective. Testul este simplu de realizat de către echipa stomatologică, cu un minim de inconvenient pentru pacient (se utilizează o picătură de sânge prelevată din pulpa degetului), iar rezultatul se obţine în aproximativ 9 minute. 2. TOP LEVEL 2001 » Holter TA BTL-08 ABPM : Holter de presiune arterială şi puls pentru monitorizarea presiunii arteriale şi a pulsului în condiţii de ambulator .
Pentru evaluarea statusului diabetic al fiecărui pacient şi pentru colectarea în amănunt a tuturor indicilor cu relevanţă în studiul conceput,factorii de risc cardio-vascular, a proiectat mai multe tipuri de CHESTIONARE: chestionar de identificare şi evaluare a terenului diabetic; chestionar de evaluare a stării de sănătate orală; chestionar de identificare a factorilor de risc pentru diabetul zaharat.
Teama pacientului diabetic faţă de intervenţiile stomatologice este explicabilă deoarece el asociază manoperele dentare cu riscul producerii unui eveniment metabolic neprevăzut dar şi cu o evoluţie post-operatorie deficitară. Pe de altă parte, nici medicul practician nu este lipsit de stress în faţa unui pacient cu suferinţă metabolică .
Importanţa practică a studiului realizat de D-na Dr. PÎRLIA CARMEN ELENA rezidă în faptul că minimalizarea importanţei datelor de anamneză , poate duce la scăparea unor aspecte importante, cu rol predictiv sau de certitudine în identificarea pacientului cu risc
253
metabolic silenţios şi în consecinţă expunerea gravă a pacientului dar şi a practicianului stomatolog sau chirurg dento-alveolar la producerea intraoperatorie a unui accident metabolic neprevăzut , care uneori se poate complica cu un accident cardio-vascular şi în consecinţă poate urma o evoluţie dramatică. 3. DESPINA OANA LIGIA SMD 3 Titlul tezei: MMOODDIIFFIICCĂĂRRII OORRAALLEE CCOONNSSEECCUUTTIIVVEE AADDMMIINNIISSTTRRĂĂRRIIII MMEEDDIICCAAŢŢIIEEII AANNTTIIEEPPIILLEEPPTTIICCEE Autor: Despina Oana Ligia Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă Data susţinerii publice: 23.11.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mihai Crăiţoiu – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Pătru Firu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Liviu Pendefunda – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii temei de cercetare: Epilepsia se caracterizează printr-o variabilitate extraordinară a crizelor, vârstei de debut, etiologiei, simptomatologiei, severităţii, prognosticului şi, mai ales, abordării terapeutice (Panayiotopoulos, 2005).
Astfel, patologia este impresionantă prin diversitatea ei şi, mai ales, prin efectele dramatice pe care le poate avea asupra bolnavilor, care privesc afecţiunea ca pe un handicap.
În plus, efectele secundare şi adverse ale medicaţiei antipepileptice (MAE) au o incidenţă ridicată şi pot ameninţa chiar viaţa (Battino D, 2000). Mai mult de 61% dintre pacienţii administraţi cu MAE convenţională, precum fenitoina, arbamazepina, valproat sau fenobarbital prezintă reacţii adverse (Curry WJ, 1998), ceea ce contribuie la abandonarea iniţială a tratamentului în cazul a peste 40% dintre pacienţi (Gilliam FG, 2003).
Deoarece eficienţa terapeutică este asemănătoare pentru medicamentele ce se adresează unui anumit tip de criză, deseori efectele adverse generate devin criteriul cel mai important în alegerea medicaţiei antiepileptice.
Un loc important în rândul reacţiilor adverse îl au modificările patologice de la nivelul cavităţii orale – hipertrofii gingivale, xerostomie, glosite, stomatite, ulceraţii, regenerare tisulară întârziată, sângerări gingivale post-operatorii etc.
Scopul tezei este acela de a reflecta impactul afecţiunii şi medicaţiei asociate asupra calităţii vieţii şi cavităţii orale, cu evidenţierea modificărilor clinice şi histopatologice produse la nivelul ţesuturilor intraorale. Obiectivele urmărite în studiul de doctorat: Evaluarile privind calitatea vietii a pacientilor cu epilepsie sunt esentiale in redarea nu numai a starii de bine / compensare a afectiunii unui anumit bolnav, dar si a nivelului la care se afla asistenta medicala in domeniul epileptologiei.
Realizarea unui studiu care sa evidentieze eventualele diferente existente intre pacientii epileptici si cei ne-epileptici in ceea ce priveste starea de sanatate orala, insistand asupra statusului odonto-parodontal.
Studiul statistic are drept scop primordial evidenţierea unei diferente intre starea de igiena a pacienţilor investigaţi si, daca aceasta exista, care sunt motivele si ce masuri pot fi interprinse in vederea ameliorarii starii de sanatate orală.
254
Reticenţa medicilor stomatologic de a aborda pacienţii cu epilepsie derivă din necunoaşterea unui set minim de reguli ce contribuie la creşterea siguranţei pacientului pe parcursul tratamentului. Ezitările, nesiguranţa şi chiar refuzul medicilor de a trata aceşti pacienţi pot avea măcar două consecinţe: fie pacienţii renunţă să se mai adreseze unui cabinet stomatologic, fie nu mai declară existenţa afecţiunii. Ambele opţiuni pot avea consecinţe extrem de grave şi sunt expresia sau se reflectă în alterarea calităţii vieţii acestor pacienţi. Este necesara formularea unor recomandări generale şi precauţii specifice de aboradare a pacienţilor epileptici în practica de zi cu zi.
Exista impresia generala ca, in cazul pacientilor cu epilepsie, igiena orala este deficitara iar asistenta medicala stomatologica este mai putin adecvata decat in cazul pacientilor non-epileptici. In acest sens doctoranda îşi propune sa realizeze un studiu in care sa evidentieze eventualele diferente existente intre pacientii epileptici si cei ne-epileptici in ceea ce priveste starea de sanatate orala, insistand asupra statusului odonto-parodontal.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat) : Lucrarea de doctorat a dnei dr. OANA LIGIA DESPINA, medic specialist de neurologie „Modificari orale consecutive administrarii medicatiei antiepileptice”, efectuată sub îndrumarea Prof.dr.Mircea Rusu, Facultatea de Medicină, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iaşi, alături de prof.dr. Constantin Romanescu, Facultatea de Medicină, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iaşi readuce în actualitate o problemă studiată atât în sfera stomatologică clasică, dar şi de interes clinic neurologic, tema înca aflată sub cercetare, căpătând noi valenţe în ultimul timp datorită introducerii unor noi metode de tratament în tratamentul sindromului epileptic.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Teza de doctorat este bine structurată, fiind echilibrată datorită existenţei unui raport corect între capitolele părţii generale şi cele ale părţii personale. Partea personală a lucrării prezintă detaliat studiul laborios efectuat de autor pentru elucidarea ipotezelor de lucru: cazuistica şi metodologia utilizată în investigaţii, rezultatele obţinute în cele cinci direcţii principale ale cercetării, care sunt apoi analizate şi discutate cu spirit critic şi discernământ, pe baza datelor din literatura de specialitate, în încheiere fiind enunţate concluziile finale pertinente.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare populaţională, autoarea foloseşte programul SPSS 15.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei logistice, care permite calcularea raportului de şanse, ce evidenţiază riscul îmbolnăvirii în funcţie de factori clinici, sociali, comportamentali şi educaţionali.
După punerea la punct a problemei, a bazei teoretice necesare studiului personal, sunt prezentate, pe direcţiile principale ale cercetării, metodele şi materialele folosite, rezultatele obţinute care sunt apoi discutate cu discernământ şi analizate critic, pe baza unei bibliografii în care a selecţionat 233 referinţe clasice şi actuale, fiecare capitol încheindu-se cu concluziile parţiale. În finalul tezei sunt enunţate concluziile care rezultă în urma cercetării clinice, paraclinice, morfopatologice , precum şi studiile statistice.
Atât datele din partea generală, cât şi cele din partea personală, sunt bogat şi concludent ilustrate, cu imagini originale, datele cantitative fiind verificate statistic şi reprezentate grafic.
255
În capitolul introductiv autoarea prezintă motivaţia alegerii temei de studiu doctoral, subliniind importanţa problemei temei abordate.
În primul capitol al părţii generale doctoranda sistematizează cele mai recente date din literatura de specialitate privind etiologia sindromului epileptic, tabloul clinic al sindromului epileptic, diagnosticul sindromului epileptic, precum şi complicaţiile sindromului epileptic.
În Capitolul 2 autoarea prezintă, într-o riguroasă selecţie şi excelentă sinteză, datele principale din literatura de specialitate referitoare la farmacodinamica epilepsiei, sintetizând criteriile utilizate în stabilirea medicaţiei pacienţilor epileptici, medicaţia antiepileptică propriu zisă, farmacologia şi farnacochinetica medicaţiei antiepileptice, precum şi aspecte cu privire la derivaţii hidantoinici.
Capitolul 3 al lucrării prezintă, într-o manieră sintetică şi precisă, efectele secundare şi adverse ale medicamentelor în teritoriul sistemului stomatognat. Autoarea reuşeşte să parcurgă un vast material bibliografic impresionând prin acurateţea prezentării schematice a afecţiunilor glandelor salivare induse de tratament medicamentos, modificările gustului, afecţiunile mucozale medicamentos induse, pigmentarea mucozală medicamentoasă, tumefierile induse medicamkentos, cheilitele şi neuropatiile induse medicamentos, precum şi modificîrile de culoare ale dinţilor induse medicamentos.
Capitolul 4 este dedicat studiilor epidemiologice privind calitatea vieţii şi starea de sănătate orală a pacienţilor cu epilepsie. Sunt descrise şi analizate comparativ atât aspectele legate de calitatea vieţii în epilepsie cât şi aspectele obiective prezentate în studiile epidemiologice privitoare la calitatea vieţii şi starea de sănatate orală a pacienţilor epileptici.
Capitolul 5 tratează corelaţiile statistice privind tratamentul sindromului epileptic şi modoficările orale, evidenţând modificările orale prin examene clinice şi paraclinice, relevînd modificările de sănătate generală şi orală induse de tratamentul epileptic. Examenul clinic şi paraclinic stomatologic al pacienţilor epileptici este deasemenea expus în acest capitol.
Studiul statistic privind medicaţia antiepileptică şi modificările orale este stucturat în mai multe capitole, care prezintă iniţial o scurtă introducere, urmată de materiale şi metode, rezultate şi discuţii, încheind cu o formulare sintetică a concluziilor.
Capitolului 6, este dedicat studiilor histologice privind modificările orale induse de medicaţia epileptică, cu aspectele clinice şi morfofiziologice al parodonţiului marginal şi profund, metabolismul ţesutului conjunctiv şi hiperplazia gingivală.
Capitolul dedicat concluziilor cuprinde concluziile finale care polarizează succint conţinutul întregii lucrări, subliniind aplicabilitatea clinică, practică, a rezultatelor obţinute de doctorandă în cercetarea doctorală. Structurarea lor relevă imaginea de ansamblu a autoarei asupra problematicii pe care o ridică medicaţia antiepileptică .
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Teza de doctorat intitulată „Modificari consecutive administrarii medicatiei antiepileptice” elaborată de dr. Oana Ligia Despina, reprezintă o contribuţie ştiinţifică valoroasă la studiul implicaţiilor medicaţiei antiepileptice şi modificările implicate de acest tip de medicaţie.
256
Autoarea sistematizeză posibilităţile terapeutice clasice ţi mai cu seama actuale în epilepsie, bazată pe studii clinice, morfologice, , alături de studii statistice complexe, care conduc la concluzii originale, multe dintre ele cu aplicabilitate practică în scopul obţinerii unui diagnostic precoce şi corect, selectării metodei de tratament şi eficacităţii acesteia. Experienţa autoarei şi-a pus amprenta asupra sistematizării şi concentrării unui material extrem de vast, prin stilul clar şi concis, iconografia demonstrativă.
Lucrarea de doctorat este rezultatul unei cercetări aprofundate, care investighează o cazuistică bogată şi variată, privită în permanenţă în spirit critic şi în corelare cu datele recente din literatura de specialitate, aducând multe elemente de originalitate şi aplicativitate în practica medicală. Lucrarea se adresează atât practicienilor neurologi psihiatri si stomatologi, cât şi medicilor de alte specialităţi, rezultatele optime pentru sănătatea pacienţilor fiind obţinute numai în urma colaborării interdisciplinare dintre ei. Merită de menţionat valorificarea pe parcurs a rezultatelor cercetării printr-un număr lucrări publicate in extenso şi rezumate publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale sau internaţionale. 4. SAUCIUC DAN VASILE SMD 4 Titlul tezei: CERCETĂRI PRIVIND PREZENŢA UNOR FACTORI DE RISC ÎN AFECŢIUNILE ODONTO-PARODONTALE LA UN LOT DE ADOLESCENŢI ŞI TINERI, COMPARATIV CU UN LOT DE BOLNAVI PSIHIC (INSTITUŢIONALIZAŢI), DE VÂRSTE ASEMĂNĂTOARE Autor: Sauciuc Dan Vasile Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Radu Vatamanu Data susţinerii publice: 13.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Luca Rodica – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Iliescu Andrei – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu – U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii temei: Pornind de la faptul bine cunoscut că cele mai frecvente îmbolnăviri în sfera orală sunt cariile şi parodontopatiile şi constatând că în zona în care îmi desfăşor activitatea cele două maladii sunt în procentaje îngrijorătoare mai ales la populaţia tânără, s-a întreprins un studiu complex, prin investigaţii clinice şi de laborator la o populaţie de adolescenţi şi tineri din zone geografice diferite, una de şes – zona Siret (jud.Suceava) şi alta de munte - Vicovul de sus (jud.Suceava), comparativ cu un lot de bolnavi psihic instituţionalizaţi de vârste asemănătoare.
Scopul aceastui studiu realizat prin anchete transversale (de prevalenţă) epidemiologice a fost acela de a scoate în evidenţă răspândirea şi factorii etiologici ai bolii carioase şi a celei parodontale, luând în considerare caracteristicile condiţiilor locale ale îmbolnăvirilor, influenţele starii generale a pacienţilor, precum şi factorii de risc depistaţi. Aceste elemente, analizate temeinic şi consemnate în fişe individuale cuprinzătoare, ne-au furnizat baza elementelor de calcul necesară evaluărilor statistice menite să ne ofere o orientare generală asupra stării de sănătate orală a populaţiei tinere din zona de nord a Moldovei (Bucovina), în vederea stabilirii unui plan cuprinzător privind măsurile de profilaxie şi terapie odonto-parodontală, necesare a fi desfăşurate în viitor.
O serie de investigaţii de laborator completează această cercetare ştiinţifică, aducând elementele de susţinere şi confirmare a rezultatelor examenelor clinice.
257
Obiective urmărite: După un istoric complet al afecţiunii odonto-parodontale prezente, s-a încercat, prin interogarea pacienţilor, a se evidenţia anumiţi factori de risc care ar fi putut influenţa apariţia şi dezvoltatrea cariei şi parodontopatei.
Investigaţiile au avut drept scop evidenţierea atât a prezenţei cariilor cât şi pe cea a parodontopatiilor, considerând că multe din aspectele înregistrate vizează ambele maladii în aceeaşi măsură. Pe de altă parte, abordarea celor două maladii într-o manieră integralistă are menirea de a scoate în evidenţă interrelaţiile dintre manifestările sistemice şi tulburările din domeniul odonto-parodontal.
Investigaţiile clinice realizate au fost completate cu o suită de examene de laborator care au precizat pH-ul şi cantitatea de fluor a apei potabile utilizate, amilaza serică şi cea salivară, glicemia, prezenţa calciului şi a fierului în sânge.
Am încercat în acest mod să conturăm o arie mai largă a stării de sănătate orală a populaţiei tinere din această regiune a ţării, permiţând astfel, implementarea unor măsuri adecvate în educarea sanitară şi în parofilaxia acestor maladii atât de răspândite. Am considerat că prin această acţiune putem veni în sprijinul eforturilor făcute de Organizaţia Mondială de Sănătate (OMS) la noi în ţară aducând date dintr-o zonă mai puţin controlată până în prezent. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Partea personală începe cu un capitol extrem de vast (Cap. IV) care cuprinde „Investigaţiile clinico-radiologice la trei loturi de adolescenţi şi tineri” şi numeroase subcapitole în care se regăseşte prelucrarea statistică a rezultatelor înregistrate clinic şi prin analize de laborator într-o manieră de acurateţe ştiinţifică modernă.
În acest sens am conceput o foaie de observaţie clinică extrem de complexă, originală, conţinând elemente din cea recomandată de OMS, cea a Clinicii de Odontologie şi Parodontologie din Iaşi cât şi din modelul „Cariogram” amintit, pentru a fi cât mai cuprinzătoare în a scoate în evidenţă eventualii factori de risc întâlniţi la fiecare caz în parte. Dintre aceştia, factorului stres i s-a acordat o atenţie deosebită, fiind analizat după o metodă utilizată în cercetare în USA, care cuprinde un chestionar ce atribuie o anumită valoare fiecărei întrebări, ca în final valoarea totală să reprezinte gradul de stres.
În prelucrarea statistică a datelor culese s-a folosit programul STATISTICA utilizat în cercetarea medicală, cu testele specifice diverselor tipuri de date analizate, dintre care putem aminti testul ANOVA, Scheffé, Spjotvol/Stoline, teste specifice de corelaţie pentru variabile cantitative, cât şi pentru variabile calitative, dintre care menţionăm testul Pearson, CHI-pătrat (χ2), Mantel-Haenszel, Fisher, Spearman, Kendall tau, Gamma.
În finalul lucrării sunt prezentate imagini din câtva cazuri clinice reprezentative din cele trei loturi de pacienţi studiate. Concluzii/Originalitate: Deşi întreaga literatură de specialitate arată şi demonstrează că principala cauză a dezvoltării celor două maladii orale, caria şi parodontopatia este lipsa de igienă orală corectă, în cele trei zone în care a fost investigată populaţia tânără, nu s-a putut oglindi o preocupare în acest sens, constatatându-se mari deficienţe în această privinţă şi având drept urmare existenţa unor procentaje foarte ridicate de îmbolnăviri ale dinţilor şi parodonţiului. La această stare deplorabilă contribuie, după părerea noastră, trei factori responsabili:
258
1. Lipsa obiceiurilor şi îndrumărilor primite în cadrul familial, informaţii care sunt esenţiale în formarea unei obişnuinţe din partea copilului şi care lipsesc însă aproape cu desăvârşire în zonele anchetate. 2. O foarte slabă şi ineficientă muncă de informare privind păstrarea sănătăţii orale prin îngrijirile zilnice, rol care revine cu precădere şcolii, dar care, din păcate, lasă mult de dorit. 3. Lipsa de informare privind rolul şi importanţa controlului periodic la cabinetul de specialitate, obligaţie ce revine specialiştilor din zonă, dar care nu se face organizat şi ca atare este aproape inexistentă.
Acestea sunt cauzele principale ale stării de sănătate orală înregistrată la grupele de tineri investigate, care au dus la procentaje, medii, pentru procesele carioase la lotul zonei de munte (Vicovul de Sus) de 83.33 % iar pentru parodontopatii de 73.33 % ceea ce arată că numai 13.33% din cei examinaţi au fost indemni de carie şi parodontopatii, situaţie totuşi mai bună comparativ cu lotul din zona de şes (oraşul Siret), care a prezentat valori medii de 93.33 % pentru carii şi 81,67 % pentru parodontopatii, iar la lotul celor afectaţi psihic de 86.67 % pentru carii şi 88.33 % pentru parodontopatii, de unde putem trage concluzia că zona de munte oferă mai puţini factori de risc în apariţia celor două maladii. Un alt element verificat în apa potabilă a fost fluorul, a cărui efect anticarie şi antiplacă este bine cunoscut. Analizând prezenţa celor două maladii în funcţie de sexul subiecţilor investigaţi, putem constata că există oarecari diferenţe. Astfel ponderea cariilor la sexul masculin este de 13.33 % , pe când la cel feminin este de numai 7.78 %, în timp ce procentajul parodontopaţilor este inversat, fiind de 6.67 % la femei faţă de 1.11 % găsit la bărbaţi explicat prin faptul că, aşa cum este arătat şi în literatura de specialitate sexul feminin pune mai mare accent pe igiena orală decât bărbaţii iar pe de altă parte unele stări fiziologice la femei pot influenţa în mai mare măsură starea ţesutului ginigival decât la persoanele de gen masculin fiind în mod particular susceptibile la probleme parodontale. Stresul emoţional evaluat cu ajutorul unui chestionar utilizat în Statele Unite ale Americii, luat de pe internet, a furnizat date interesante, arătând ca în zona de munte aerul curat, spaţiul deschis şi liniştea, au rolul de a calma, motiv pentru care lotul din Vicovul de Sus a prezentat cele mai mici valori pentru stres (SC mediu = 57.1), faţă de cei din oraşul Siret (SC mediu = 64.0) şi cei bolnavi psihic (SC mediu = 69.9), aspect care se reflectă şi în numărul mai mic de afecţiuni odonto-parodontale în această zonă.
Obiceiul de a fuma al acestor tineri a arătat o pondere mai accentuată în zona oraşului Siret faţă de celelalte loturi (p=0.025), ceea ce se reflectă în numărul crescut de parodontopaţi din această zonă, cunoscut fiind rolul nicotinei în creşterea inflamaţiilor prin lipsa de oxigenarea a ţesuturilor gingivale şi producerea de citokine (interleukine) in exces, atât de dăunătoare aceloraşi ţesuturi. Pe de altă parte, putem observa că fumătorii, procentual, sunt în mai mare măsură afectaţi atât de carii, cât şi de parodontopatii, decât nefumătorii.
Consumul de alcool a arătat, pe de altă parte, valori mai accentuate la tinerii din zona de munte (8,33%) faţă de celelalte loturi dar nu în proporţii semnificative. Luând în considerare toate aceste apecte ajungem la concluzia că atât în cazul bolii carioase cât şi în cel al parodontopatiilor există un mare număr de factori de risc, a căror rol este mai mult sau mai puţin fundamentat şi demonstrat. Dintre toţi aceştia însă, importanţa cea mai mare o reprezintă calitatea igienei orale, răspunzătoare de formarea biofilmului dentar şi a tartrului. Din fericire acest factor de risc poate fi stăpânit şi împiedecat să-şi exercite efectul nociv asupra ţesuturilor odontale şi parodontale, dar din nenorocire acţiunile de prevenire sunt în mare măsură neglijate de către cei care ar trebui să facă eforturi educative în acest sens.
259
5. GHEORGHIŢĂ DANIELA SMD 5 Titlul tezei: POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ÎN REPOZIŢIONAREA CENTRICĂ CONDILIANĂ Autor: Gheorghiţă Daniela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui Data susţinerii publice: 20.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Teodor Traistaru Prof. Univ. Dr. Elvira Cocârla Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu
Motivaţia alegerii temei: În capitolele tezei de doctorat am urmarit să demonstrez prin comparaţii tridimensionale şi studii de anatomie comparată existenţa unei largi varietăţi morfofiziologice la nivel articular, ceea ce face ca şi tratamentul de repoziţionare să sufere un acelaşi grad de varietate. Repoziţionarea condiliană oferă posibilitatea stabilirii unor noi tipare de mişcare. Obiective urmărite: Scopul studiului de faţă fiind sistematizarea diferitelor metode de repoziţionare condiliană, stabilirea acţiunii şi eficienţei acestora, limitele pe care le are fiecare metodă, alături de integrarea metodelor într-un algoritm de tratament posibil şi cât mai exact care la final să ducă la echilibrarea sistemului stomatognat.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este structurată astfel încât include părţile: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, în partea intitulată Stadiul cunoaşterii se creionează o imagine a morfofiziologiei ATM prin prisma noutăţilor în domeniu (capitolul II), a normalului relaţiilor fundamentale cranio-mandibulare statice şi dinamice, dar şi a patologiei relaţionale (capitolul III). Nouă şi amănunţit prezentată este conturarea malrelaţiilor cranio-mandibulare ca şi definiţii, caracteristici şi clasificare.
Contribuţiile proprii reprezintă partea cea mai generoasă a lucrării şi se adresează în primele două capitole cercetărilor personale antropologice de tip statistic ale homonizilor din epoci străvechi şi contemporane, dar şi studii de anatomie comparată cu articulaţii animale.
De punctat este comparaţia între rezultatele obţinute prin studiile antropometrice şi studiile tomografice ale ATM la un lot de pacienţi studiaţi şi trataţi. Nu putem formula o decizie diagnostică şi cu atât mai puţin un plan terapeutic în lipsa clarificării foarte precise a etiologiei maladiei pe care o vom trata. Astfel capitolul al III-lea intitulat „Afecţiuni ale sistemului stomatognat implicate în poziţionarea condilianǎ” aduce în prim plan multitudinea de factori etiologici implicaţi în declaşarea malrelaţiilor, interferenţele de la nivel supra- sau intra-sistemic, precum şi proporţiile aproape uriaşe în care se regăsesc la pacienţi semnele şi simptomele disfuncţionale.
Celelalte subcapitole ale părţii Contribuţii proprii se adresează pe rând tratamentului de reechilibrare ocluzală, terapiei componentei neuro-musculare, dezordinilor ATM, respectiv tratamentului gnatoprotetic complex. Studiul realizat este amplu şi surprinde numeroase caracteristici ale terapiei de repoziţionare cranio-mandibulară, dar individualizarea tratamentelor aplicate trebuie să reprezinte deviza medicului curant.
260
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii care reuneste punctele esentiale tratate in cadrul cercetarilor personale si se regasesc in activitatea practica. - Restabilirea unei armonii morfologice si functionale si a unui echilibru functional între elementele sistemului stomatognat, sunt obiectivele principale urmarite in terapiile stomatologice. - Patologia articulară reprezintă o cauză a malrelaţiilor cranio-mandibulare afecţiune cu tulburări grave şi devastatoare asupra sistemului stomatognat. - Incidenţa crescută a manifestărilor disfuncţiilor articulare întâlnită în studiile efectuate de noi plasează tema reabilitărilor articulare şi a poziţiei condiliene in actualitatea medicinii stomatologice atât de cercetare cât şi cu aplicabilitate practică. - Tendinta de reducere dimensionala (cel putin antero- posterioara) condiliana, insotita de scaderea profunzimii si deschiderea amplitudinii cavitatii glenoide sunt directiile pe care le urmeaza evolutia filogenetica a articulatiilor temporo- mandibulare. - Cercetările de anatomie şi fiziologie comparată demonstrează existenta unor similitudini intre articulaţiile umane si animale, cea mai complexă fiind cea umană, ceea ce atrage şi o patologie mult mai complexă. - Terapia de repoziţionare condiliană în contextele conceptuale de reabilitare orală complexă se integrează într-un algoritm de tratament bine conceput şi structurat, terapia factorului articular devenind astfel obligatorie în fiecare din etapele de diagnostic şi tratament ale reabilitării orale. - Posibilităţile de repoziţionare condiliană sunt foarte variate, tratamentul adecvat fiind individualizat fiecărui caz, având în vedere gravitatea manifestărilor, de numeroase ori preferându-se o terapie mixtă pentru obţinerea rezulatetelor scontate. Aplicarea unei singure metode terapeutice acţionând doar printr-un singur mecanism devine insuficientă pentru scopul propus, tratamentul etiologic fiind susţinut şi îmbunătăţit de terapia simptomatică ce va crea condiţiile necesare relaxării şi repoziţionării articulare. Se preferă asocierea acestor tratamente în defavoarea monoterapiei. 6. GHEORGHIŢĂ BOGDAN SMD 6 Titlul tezei: REABILITAREA MORFOFUNCŢIONALĂ POSTTRAUMATICĂ A DINŢILOR FRONTALI LA TINERI Autor: Gheorghiţă Bogdan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui; Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu Data susţinerii publice: 20.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Teodor Traistaru Prof. Univ. Dr. Elvira Cocârla Prof. Univ. Dr. Dan Gogalniceanu Motivaţia alegerii subiectului: Studiul realizat este amplu şi surprinde numeroase caracteristici ale terapiei de reabilitare locală dentară, loco- regională, dar şi generală, iar individualizarea tratamentelor aplicate reprezintă principiul coordonator al medicului curant confruntat cu asemenea leziuni. Obiective urmărite: Datǎ fiind frecvenţa în creştere a traumatismelor dento- faciale, lucrarea de faţǎ îşi propune sǎ identifice prevalenţa acestora într-un grup social, tipuri de
261
leziuni apǎrute şi distribuţia lor, etiologia accidentelor traumatice într-un grup populaţional, stigmatele purtǎtorilor de traume în funcţie de zona, mediul, apartenenţa la sex şi vârstǎ. Aceasta teza de doctorat ilustreaza manoperele efectuate pe lotul de pacienţi cu leziuni dentare nepenetrante, penetrante si coronare totale preponderenţa lor în funcţie de situaţia clinică rezultată în urma traumatismului, dar şi rezultatele obţinute din punct de vedere estetic si funcţional.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este structurată în 7 capitole, astfel încât include părţile: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie.
După o introducere în care se clarifică istoricul, scopul şi direcţiile de acţiune, în partea intitulată Stadiul cunoaşterii am creionat o imagine a particularităţilor mofofuncţionale ale dinţilor frontali la tineri, abordând diferenţele de strategie impuse de condiţiile anatomice particulare în terapia posttraumatică a acestei categorii de pacienţi.
Al doilea capitol intitulat „Traumatismele dinţilor frontali la tineri” reprezintă o conturare a procesului complex etiologic de producere a acestor traume, bazat pe referinţele celor mai de seamă traumatologi ai stomatologiei infantile. In acest capitol este descrisa necesitatea înţelegerii mecanismelor de producere, pagubelor produse de aplicarea diferitelor tipuri de forţe agresionale, precum şi tipurilor de leziuni rezultate.
Capitolul III vine să aducă contribuţii importante în studiul mecanismelor si condiţiilor producerii traumatismelor cu o mare frecvenţă în rândul copiilor şi tinerilor: „Studiu statistic al traumatismelor dintilor frontali la tineri”. Studiul comparativ pe loturi de studiu arată preponderenţa dezvoltării acestei maladii în diferite momente ale anului, în diferite medii şi zone geografice. Cauzele producerii accidentelor traumatice arată punctul nodal al indicaţiilor profilactice în această ramură stomatologică. Sunt deosebite definiţiile, clasificarea, mecanismele de producere a maladiei şi iconografia care reuşesc să cuprindă întreaga gamă de modificări care pot surveni la nivelul sistemului stomatognat.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii care reuneste punctele esentiale tratate in cadrul cercetarilor personale si se regasesc in activitatea practica: - Manifestările clinice ale traumatismelor dinţilor frontali la tineri sunt variate şi interferă funcţiile sistemului stomatognat multe dintre ele fiind urgenţe pedodontice. - Efectele agenţilor traumatici la nivel dentar, coronar sau radicular sunt multiple cu diferite grade de afectare a structurii odontale, funcţie de care se va stabili tratamentul adecvat, individualizat. - Integritatea substructurilor pe care acţionează agentul traumatogen influenţează tiparul de evoluţie al traumatismului şi implicit metoda terapeutică. - Măsurile terapeutice minim invazive obligatoriu de aplicat pentru a preveni modificarea echilibrului fragil al homeostaziei sistemului stomatognat în formare la copil şi tineri, impun perspectiva înlocuirii metodelor tradiţionale de tratament ale dinţilor traumatizaţi la copii şi instruirea medicilor stomatologi asupra indicaţiilor, avantajelor şi oportunităţilor de utilizare a unor tehnici noi de tratament, puţin invazive, cu rezultate uşor de evaluat şi care să nu genereze incidente sau accidente sub responsabilitate medico-legală. - Terapia restaurativă a traumatismelor odontale necesită întotdeauna o adaptare la nivelul funcţional şi psihologic al subiectului interesat. Este obligatorie coroborarea examenelor clinice şi paraclinice cu profilul psihologic al pacientului traumatizat pentru obţinerea celor mai bune rezultate.
262
Capitolele Contribuţiilor personale aduc o încadrare a leziunilor dentare rezultate în categorii prefigurate astfel încât sugerează şi tratamentul aplicabil. Partea personală se axează pe organizarea tratamentului şi studierea ponderii aplicării diverselor tehnici funcţie de elementul / elementele perturbate. In acest mod, teza se adreseaza practic tratamentului modificărilor dentare, locale, loco- regionale şi generale care derivă din starea de copil traumatizat şi care au ca rezultat final reabilitarea completă a micului pacient.
Capitolele partii personale sunt structurate prin prisma abordarii formelor clinice si tratamentului etapizat si individualizat pentru leziunile dentare traumatice nepenetrante (capitolul I), penetrante (capitolul II), sau fracturi coronare totale (capitolul III). 7. ŞTEFĂNESCU DIANA GEORGIA SMD 7 Titlul tezei: STUDIUL CARIEI DENTARE LA POPULAŢIA DIN MOLDOVA APARŢINÂND CULTURII SÂNTANA DE MUREŞ, SEC. III-IV E.N Autor: Ştefănescu Diana Georgia Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu Data susţinerii publice: 20.12.2007 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Pătru Firu Cercet. Antropolog gr.1 Maria Ştirbu Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui Motivaţia alegerii subiectului: Cunoaşterea aspectelor morfopatologice dento-maxilare a scheletelor umane, a afecţiunilor stomatologice, dar şi a patologiei în general, în studiile antropologice este importantă în stabilirea unei relaţii între aceste afecţiuni şi cultura epocii respective, a modului de viaţă şi condiţiile social-economice a populaţiilor umane vechi. De la omul fosil la cel actual, s-au petrecut o serie de noi transformări morfologice ale extremităţii cefalice, ca materializări ale funcţiilor aparatului dento-maxilar şi în raport cu noile condiţii de viaţă în diferite epoci. În această lucrare, am studiat aspecte privind paleopatologia dentară la patru populaţii prefeudale din Moldova ce aparţin Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n., perioada prefeudalismului sau a migraţiei popoarelor. Obiective urmărite: Prin această teză de doctorat, am realizat o metodologie de cercetare odontologică în antropologie, care poate contribui prin rezultatele obţinute la îmbogăţirea fondului de cunoştinţe despre omul de ieri şi de azi, cu implicaţii în stomatologie. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Teza de doctorat abordează o problemă complexă şi foarte importantă privind patologia dentară la populaţiile vechi din secolul III-IV e.n. de pe teritoriul ţării noastre, în regiunea Moldovei. Materialul paleoantropologic sub formă de cranii a constituit obiectul studiului şi a fost pus la dispoziţie de Institutul de Cercetări Antropologice Iaşi. Acest material, oferă un izvor de date pentru cercetare, oferind posibilitatea unui studiu complex al patologiei dentare pentru sec. III-IV e.n, din care am obţinut date originale privind indicii bolii carioase. Am adus în evidenţă o cracterizare a tipului antropologic al populaţiilor prefeudale din Moldova şi o analiză între aspectele morfo-patologice dento-maxilare şi condiţiile de viaţă social-economice a acelor timpuri, în special modul de alimentaţie.
263
În partea generală, sunt prezentate două capitole: „Importanţa studiului antropometric în stomatologie”şi „ Studiul evoluţiei cariei dentare la populaţiile vechi cu factori ecologici specifici”, fiecare cu câte patru subcapitole.
În primul subcapitol se face o introducere în antropologia stomatologică , iar în celelalte subcapitole se aduc la cunoştinţă: metodele de cercetare în antropologie cu importanţă în stomatologia antropologică, cercetări în antropologie, unde se arată studiile paleopatologice osoase şi dentare pe unele materiale osteologice umane, provenite din necropole istorice vechi de pe teritoriul ţării noastre şi evoluţia filogenetică a aparatului dento-maxilar, ce arată tendinţa de involuţie de-a lungul timpului a morfologiei şi funcţiilor aparatului dento-maxilar.
În al doilea capitol din partea generală am prezentat: evoluţia patologiei dentare în Europa din timpuri preistorice până în prezent, istoricul patologiei dento-maxilare la populaţiile vechi de pe teritoriul României, complexul de factori etiologici ai cariei dentare şi un scurt istoric al tratamentului cariei dentare de-a lungul timpului.
În partea personală am făcut un studiu al diagnozei tipologice a craniilor, din care am obţinut şi date amănunţite privind indicii cariei dentare la populaţiile prefeudale din localităţile regiunii Moldova: Mihălăşeni, Miorcani (jud. Botoşani), Valea Seacă (jud. Vaslui), Barcea (jud. Galaţi) ce aparţin Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n. Rezultatele personale pe care le-am obţinut provin din studiul a 504 cranii (291 femei şi 213 bărbaţi) şi un număr de 7531 dinţi.
De asemenea, am prezentat condiţiile istorice ale regiunii est-carpatice ale Daciei, cu imaginea de ansamblu a vieţii sociale, culturale, politice şi istorice în care au trăit populaţiile prefeudale ce aparţin Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n., precum şi date paleodemografice. Pentru studiul tipologic au fost folosite metode antropologice biometrice şi morfologice ale craniilor, studiul tipologic fiind bazat pe diagnozele individuale. Prin metode stomatologice am determinat indicii de frecvenţă a cariei dentare, de intensitate în funcţie de sex, vârstă, poziţia dinţilor pe arcadă, pe grupul de dinţi, indicele de intensitate pe cap de locuitor, abraziunea dentară, frecvenţa căderilor de dinţi „in vivo”, edentaţia. Din studiul privind tipologia scheletelor, am scos în evidenţă , structura polimorfă ce caracterizează populaţia prefeudală ce aparţine Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n, perioada migraţiei popoarelor, cu menţiunea că tipurile mediteranoide şi protoeuropoide, constituie fondul predominant al populaţiei acestei culturi şi se încadrează în marea rasă europoidă. Rezultatele privind indicii cariei dentare le-am evidenţiat mai întâi separat pe fiecare populaţie studiată în parte şi apoi le-am sintetizat pe întregul material de studiu, fiind expuse în tabele şi grafice. Concluzii / Originalitate: - Indicii de de frecvenţă şi de intensitate a cariei dentare, au o evoluţie ascendentă şi paralelă din neolitic până în zilele noastre cu o creştere explozivă în trei locuri: neolitic (I.de frecvenţă – 26,5% şi I.de intensitate -1,3%), în perioada de trecere de la epoca fierului la prefeudalism (I.de frecvenţă – 51,9% şi I.de intensitate -11,2%) şi în perioada de după 1800, ce corespunde cu începutul industrializării (I.de frecvenţă – peste 80% şi I.de intensitate - 29%) - Ca date originale, am găsit pentru populaţia prefeudală ce aparţine Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n, un indice de frecvenţă de 58,92% şi un indice de intensitate de 5,92% - La repartiţia pe sexe, la populaţia prefeudală, am constatat o diferenţă care se păstrează constantă pentru toate categoriile de vârstă; femeile sunt cu 10 ani mai vârstnice decât bărbaţii din punct de vedere al sănătăţii dentare.
264
- Referitor la sediul pe arcadă, indicele de frecvenţă şi de intensitate sunt mai ridicaţi la dinţii inferiori faţă de cei superiori; astăzi acest raport este inversat - Pe grupe de dinţi, am constatat: grupul frontal incisivo-canin, prezintă cel mai redus proces de afectare, iar din grupul lateral, cei mai afectaţi sunt molarii inferiori - În ceea ce priveşte gradul de avansare a cariei dentare, am constatat o prezenţă mai mare a cariei de gradul I şi II cu afectarea stratului de smalţ şi smalţ-dentină - Sediul cariei dentare are valoare antropologică ; oamenii fosili făceau carii de colet, dar cu trecerea timpului se dezvoltă cariile aproximale datorită reducerii filogenetice a aparatului dento-maxilar, astfel că populaţia prefeudală are valori crescute de carii de colet , urmate de cele aproximale. - Abraziunea dentară, la populaţiile prefeudale este reprezentată de gradul slab de abrazie I şi II. Scăderea gradului III-IV de abraziune, merge în paralel cu creşterea indicilor de carie.
Creşterea frecvenţei şi intensităţii cariei dentare la populaţia prefeudală, este determinată în principal de trei factori: alimentaţia prerdominant cerealieră ( păinea dospită, fermentată); încrucişarea dintre populaţii cu caractere tipologice diferite. Astfel, încrucişarea dintre tipurile dolico-cefale (faţa tip leptoprosop, cu arcade medii, dinţi mari şi medii ce aparţin populaţiei autohtone-mediteranoizii şi protoeuropoizii) cu tipurile brahicrane (cu faţa lată, arcade mici şi dinţi mici ce aparţin popoarelor migratoare- dinaricii şi alpinii), duce inevitabil la apariţia anomaliilor dento-maxilare la descendenţi şi implicit la creşterea maladiei carioase; involuţia filogenetică a aparatului dento-maxilar, cu reducerea mai rapidă a oaselor maxilare decât reducerea dimensională a dinţilor, ceea ce duce la incongruienţe dento-alveolare cu modificarea topografiei cariei dentare. Punctul de contact interdentar se transformă în suprafaţă interdentară, loc de retenţie alimentară şi de apariţie a cariilor aproximale. 8. GOLOVCENCU LOREDANA SMD 8 Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL IMPLICAŢIILOR MOLARULUI 3 ÎN ETIOPATOGENIA ŞI TRATAMENTUL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE Autor: Golovcencu Loredana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Valentina Dorobăţ Data susţinerii publice: 18.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Dragoş Stanciu – U.M.F. Bucuresti Conf. Univ. Dr. Alin Şerbănescu – U.M.F. Cluj-Napoca Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii subiectului: Molarul al treilea a constituit dintotdeauna în stomatologie o controversă date fiind particularităţile sale de dezvoltare şi erupţie . Problemele pe care le ridică ultimul dinte de pe arcadă sunt de ordin practic şi îi privesc deopotrivă pe medicii din toate ramurile stomatologice : chirurgi, ortodonţi, proteticieni, medici de stomatologie generală. Aspectele caracteristice molarului de minte sunt legate de vârsta târzie la care erupe şi marea variabilitate a acesteia, variabilitatea importantă a prezenţei sau ageneziei, asimetria ageneziei, probabilitatea mare de a rămâne inclus, probabilitatea de a determina înghesuiri tardive anterioare şi posterioare cu modificarea relaţiilor ocluzale, importanţa pentru reabilitarea arcadei dentare şi a ocluziei în edentaţiile întinse.
265
Preocupările legate de molarul de minte datează din cele mai vechi timpuri şi totuşi molarul de minte rămâne o enigmă şi o provocare pentru ortodonţi, chirurgi oro-maxilo-faciali şi dentişti. Deşi literatura universală aduce permanent date cu privire la molarul 3 în încercarea de a stabili un algoritm în ceea ce priveşte disgnosticul şi atitudinea terapeutică vis-à-vis de molarul 3, în literatura românească preocupările legate de acest subiect sunt abia la început şi fac referiri numai la numite aspecte particulare. Obiectivele studiului: 1. Stabilirea prevalenţei molarului de minte la un eşantion din populaţia noastră ce a solicitat consultaţie şi asistenţă medicală ortodontică; studiu mixt longitudinal. 2. Analiza parametrilor de dezvoltare a molarului de minte în loturile studiate în funcţie de vârstă, sex, tipul de anomalie dento-maxilară pe baza unui set de măsurători şi corelaţii care se stabilesc între aceştia şi evaluarea calităţii şi aplicabilităţii clinice a diferitelor metode de prognosticare a şanselor de erupţie sau incluzie a molarului 3. 3. Tudiu longitudinal pre- şi posttratament ortodontic a parametrilor ce caracterizează molarul de minte maxilar şi mandibular la un lot de pacienţi ce a beneficit de tratament ortodontic. 4. Evaluarea statusului molarului de minte şi atitudinea terapeutică în contextul tratamentului ortodontic extracţional şi nonextracţional. 5. Corelaţii între clasa de anomalie, tiparul de creştere verticală şi probabilitatea de incluzie sau erupţie a molarului de minte. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): După o succintă introducere cu privire la importanţa temei, care priveşte aproape toate domeniile stomatologiei în general, şi pe cel al Ortodonţiei şi Ortopediei dento-faciale în special, autoare îşi structurează teza în două mari register; cel cu privire la datele actuale din literatură asupra temei luată în studiu, şi al doilea , partea personală. În primul capitol “Molarul al treilea în contextul dezvoltării aparatului dento-maxilar” cercetătoarea sintetizează schimbările filo-ontogenetice ale molarului 3 în contextul dezvoltării aparatului dento-maxilar, concluzionând că tendinţa evolutivă este cea reducţionistă, reducerea având loc sub aspect numeric, dinspre distal înspre mezial. În subcapitolul privind organogeneza şi morfogeneza se evidenţiază influenţa factorului genetic, dar şi a factorilor care condiţionează creşterea. Absenţa molarului 3 creşte de 13 ori probabilitatea de a avea şi alte anodonţii şi anodonţia de molar 3 se corelează cu întârziei de dezvoltare a dentiţiei. În capitolul al II-lea al părţii generale, doctoranda se axează pe problematica investigaţiilor radiologice care pot oferi date cu privire la existenţa şi evoluţia molarului 3 în contextul factorilor loco-regionali în care acesta urmează să evoluieze. Apreciem că este o bogată sinteză a datelor din literatură , utilă atât pentru medical practician, cât şi pentru cercetătorul ştiinţific interesat de investigarea molarului de minte. Capitolul al treilea al părţii generale cuprinde o sinteză a datelor cu privire la problematica molarului 3 în contextul etiopatogeniei, diagnosticului şi tratamentului anomaliilor dento-maxilare. Prin sinteza de literatură făcută şi cazuistica personală, autoarea oferă un ghid preţios pentru decizii terapeutice medicilor practicieni şi nu numai. Sunt prezentate indicaţiile şi contraindicaţiile extracţiei dentare pe tipuri de anomalii. Partea personală a autoarei este structurată în două capitole, concluziile şi bibliografia. Scopul studiului este de a evalua exprimarea fenomenului filogenetic şi evolutiv în populaţia noastră, evoluţia molarului 3 în contextul dezvoltării aparatului dento-maxilar la pacienţii
266
ortodontici, metodele de evaluare cu caracter prognostic şi corelativ, identificarea posibilităţilor de utilizare în strategiile de tratament a molarului 3. Autoare îşi întemeiază cercetarea pe 3 loturi de studiu ce însumează 419 pacienţi, 287 fete şi 132 de băieţi, cu vârstele cuprinse între 11 – 25 de ani. Lotul I cuprinde 250 de pacienţi la care evaluarea statusului şi prognosticului de erupţie al molarului 3 s-a făcut pe baza analizei ortopantomografiei ; lotul II, format din 108 pacienţi, la care evaluarea molarului de minte s-a făcut utilizând teleradiografia de profil şi lotul III, constituit din 60 de pacienţi care au fost trataţi ortodontic, evaluarea statusului şi prognosticului molarului 3 făcându-se pe baza ortopantomografiei şi teleradiografiei de profil efectuate înainte şi după terminarea tratamentului ortodontic. Constituirea bazei de date şi prelucrarea s-a făcut în sistem informatizat. Au fost utilizate 200 de variabile pentru a descrie statusul molarului 3, relaţiile regionale şi prognosticul de evoluţie. În subcapitolul I al studiului clinico- statistic autoarea analizează pe ortopantomografie statusul molarului 3, urmărind stadiul de dezvoltare, diferenţiei în funcţie de clasele de vârstă, maxilare, sex, tipul de anomalie dento-maxilară. În lotul al doilea doctoranda urmăreşte aceeaşi parametri privind statusul şi prognosticul de erupţie al molarului de minte pe ortopantomografie şi teleradiografia de profil, aceste examene complementare oferindu-i posibilitatea de a face analize şi referiri de detaliu asupra relaţiilor scheletale, în care se contextualizează molarul 3. Parametrii scheletali investigaţi au fost : distanţa articulare- pogonion (care înregistrează un puseu mai mare de creştere între 15-17 ani), distanţa gonion-menton, distanţa bispinală( care atinge dimensiunea maximă între 14-16 ani) şi unghiul format de planul bazal mandibular cu planumul bazei craniului, ce dă informaţii asupra tiparului de creştere verticală şi asupra modului în care acesta influenţează erupţia molarului de minte. Subcapitotulat al treilea este o cercetare longitudinală, efectuată asupra unui lot de pacienţi, în care autoare îşi propune să stabilească în ce măsură predictibilitatea evoluţiei molarului de minte la începutul tratamentului se confirmă la sfârşitul acestuia, precum şi modul în care tratamentul influenţează prognosticul iniţial şi aplicabilitatea practică. Datele obţinute arată că extracţiile dentare au îmbunătăţit şansele de erupţie ale molarului 3 mandibular, dar extracţia de premolar 1 nu a asigurat suficient spaţiu pentru erupţia acestuia. Raportul dintre dimensiunea spaţiului disponibil estimat şi mărimea molarului 3 arată că previziunile au fost apropiate de rezultatul clinic. Unghiul format de axele molarilor 2 şi 3 mandibulari are valoare prognostică când acesta se corelează cu măsurători ale spaţiului disponibil posterior. extracţiile îmbunătăţesc prognosticul de erupţie cu 40%. Măsurătorile pe teleradiografie relevă faptul că distanţa M2-Xi are valoare orientativă pentru medic în ceea ce priveşte prognosticul de erupţie, în timp ce unghiul format de molarul 3 mandibular şi planul palatal are valoare prognostică. În capitolul V doctoranda ilustrează prctic aplicabilitatea în asistenţa clinică a parametrilor care definesc dezvoltarea şi evoluţia molarului 3 în cursul tratamentului diferitelor forme de anomalii dento-maxilare. Este prezentată o suită de cazuri bine selectate, în care sunt cuprinse entităţi clinice ce aparţin celor trei clase Angle, cu abateri de la dezvoltare la nivel dentar, scheletal sau în ambele sectoare. Dizertaţia este bogat ilustrată cu o iconografie personală însumând 131 de imagini, 200 de tabele şi 135 de grafice. Rezultatele şi discuţiile sunt analizate prin prisma unei bogate şi actuale bibliografii, însumând 315 titluri. Toate elementele mai sus prezentate ne îndreptăţesc să considerăm lucrarea ca fiind valoroasă şi ca îndeplinind toate condiţiile pentru a fi admisă
267
spre prezentare şi dezbatere în şedinţă publică în vederea obţinerii titlului de Doctor în Ştiinţe Medicale de către d-na dr. Golovcencu Loredana. Concluzii/Orifinalitate: Prin discuţiile şi concluziile obţinute considerăm că doctoranda şi-a îndeplinit obiectivele propuse în cercetare. Prin sinteza datelor de literatură şi observaţiile personale, autoarea oferă mijlocul şi metoda de evaluare a evoluţiei molarului 3 în contextul integrative al paratului dento-maxilar, utilizând ortopantomografia şi teleradiografia, mijloace şi metode ce staule de tratament, evoluţia în cursul tratamentului la dispoziţia oricărui medic, de la medical de stomatologie generală la specialistul de ortodonţie şi ortopedie dento-facială. Contribuţiile personale ale autoarei se concretizează şi prin concluziile cu privire la particularităţile pe care le comportă populaţia studiată cu privire la starea de sănătate , nevoile de tratament, evoluţia în cursul tratamentului şi rezultatele obţinute, precum şi necesitatea de abordare interdisciplinară a problematicii molarului 3. Lucrarea de doctorat poate fi considerată un ghid care pune la dispoziţia medicului practician şi cercetătorului o metodă de evaluare în analiza de caz ortodontic pretratament, în cursul tratamentului şi posttratament. 9. DOBREA CRISTINA–GENOVEVA SMD 9
Titlul tezei: CERCETĂRI CLINICE ŞI DE LABORATOR PRIVIND TRATAMENTUL CONSERVATOR VERSUS CHIRURGICAL ÎN PARODONTITELE APICALE CRONICE Autor: Dobrea Cristina–Genoveva Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu Data susţinerii publice: 27.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă – U.M.F. Timişoara Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În cadrul patologiei endodontice, parodontita apicală cronică are o frecvenţă semnificativă şi de aceea, abordarea temei de cercetare îşi dovedeşte utilitatea.
Dată fiind ponderea mare a patologiei periapicale cronice, considerăm că importanţa cercetărilor noastre rezultă şi din faptul că prin stabilirea criteriilor diagnostice şi a variantelor terapeutice, putem obţine păstrarea dintelui pe arcadă o perioadă mai îndelungată.
Având în vedere faptul că parodontitele apicale, complicaţii ale gangrenei pulpare, constituie una dintre cele mai spinoase probleme ale terapiei endodontice, am considerat necesar să actualizăm anumite aspecte ale diagnosticului, pentru a institui terapia adecvată cu cele mai mari şanse de menţinere pe arcadă a dinţilor afectaţi pulpar şi periapical.
Obiective urmărite: Stabilirea incidenţei, a tipului patologiei periapicale şi a variantei terapeutice alese pentru pacienţii examinaţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară Iaşi; Evidenţierea incidenţei, a tipului patologiei periapicale şi a variantei terapeutice alese pentru pacienţii examinaţi în cabinetul de medicină dentară „AlbiDent” Iaşi; Analiza comparativă a datelor obţinute, în corelaţie cu parametrii sex, vârstă, mediul de provenienţă; Evidenţierea factorilor ce intervin în stabilirea deciziei terapeutice în cazul pacienţilor cu parodontită apicală cronică; Stabilirea rolului consimţământului informat al pacientului cu parodontită apicală cronică; Sublinierea rolului testelor microbiologice în contextul terapiei parodontitelor
268
apicale cronice; Analiza comparativă a speciilor microbiene evidenţiate în canalele radiculare ale dinţilor cu parodontite apicale cronice şi cele care au suportat terapie endodontică conservatoare, cu indicaţie de chirurgie periapicală, ca urmare a eşecului terapiei conservatoare; Prezentarea etapelor tratamentului conservator în parodontitele apicale cronice şi demonstrarea eficacităţii terapiei endodontice conservatoare; Studiul morfopatologic al probelor de ţesut periapical prelevate intraoperator în caz de eşec al terapiei conservatoare; Analiza comparativă a diagnosticului iniţial clinic şi radiologic versus diagnostic morfopatologic în cazul pacienţilor cu parodontită apicală cronică la care am constatat eşec al tratamentului conservator; Realizarea softului informatizat „EndoDent” pentru înregistrarea parametrilor de interes, stocarea imaginilor clinice şi radiologice la diferite momente în timp, generarea de rapoarte statistice şi a platformei „EndoNet”, cadru de colaborare pentru medici în vederea soluţionării anumitor cazuri clinice.
În cadrul tezei mele de doctorat am urmărit ca scop final al cercetărilor analiza obiectivă a factorilor ce intervin în alegerea metodelor de tratament în cazul leziunilor periapicale, pentru a avea ca rezultat un ghid certificat clinic şi paraclinic, de un real folos atât în practica medicului stomatolog, cât şi a chirurgului dento-alveolar.
Rezumatul tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Concepută armonios, structurându-se într-o parte generală şi o parte personală într-o proporţie bine echilibrată, lucrarea se constituie într-o adevărată monografie exhaustivă, modernă care abordează tratamentul parodontitelor apicale cronice.
După o parte generală, structurată în 6 capitole, doctoranda îşi motivează alegerea temei menţionând că alegerea terapiei parodontitelor apicale cronice se face în ansamblul întregului organism în corelaţie strânsă cu reactivitatea acestuia şi dependent de acesta, luând în considerare factori de ordin local şi general.
Partea personală a tezei de doctorat a D-nei Dr. Dobrea Cristina –Genoveva, prezentându-se ca un material voluminos, cuprinzând 7 capitole, atent structurate reprezintă rodul cercetărilor sale.
Studiul exhaustiv a fost întreprins pe un eşantion uman reprezentativ format din: 29721 pacienţi, trataţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară Iaşi; 584 pacienţi trataţi în cabinetul personal „AlbiDent” Iaşi, pe o perioadă de 3 ani, 1.08.2003-31.07.2007.
Abordarea eşantionului uman luat în studiu, a efectuat-o pe patru direcţii: clinico-statistic, informatizat, morfopatologic şi microbiologic.
Un capitol foarte important al tezei de doctorat evidenţiază importanţa informării corecte a pacientului şi alegerea variantei terapeutice juste în cazul parodontitelor apicale cronice. Un rol important îl are obţinerea consimţământului informat al pacientului. Medicul trebuie să informeze pacientul aspra etapelor obligatorii ale planului de tratament.
În cabinetul particular „AlbiDent” doctoranda a utilizat metoda consimţământului video informat pentru a obţine consimţământul pacienţilor, prezentând materiale video pe CD, DVD cu ajutorul Laptop-ului.
Un alt segment cu valoare practică al tezei de doctorat îl constituie cercetările privind importanţa analizei microbiologice a conţinutului canalelor radiculare în cazul parodontitelor apicale cronice.
Analiza microbiologică în cadrul cercetării D-nei Dr. Dobrea Cristina-Genoveva a vizat: demonstrarea implicării microorganismelor în patologia periapicală evidenţierea spectrului
269
microbian decelat la nivelul canalelor radiculare ale dinţilor cu parodontită apicală cronică fără tratament endodontic anterior şi respectiv cu obturaţie radiculară dar cu eşec al tratamentului conservator; analiza cauzelor de eşec în tratamentul endodontic conservator al dinţilor cu parodontită apicală cronică.
În continuarea cercetărilor , doctoranda a analizat tratamenul conservator al parodontitelor apicale cronice şi valoarea examenului anatomopatologic în cazul eşecului acestuia, urmărind identificarea unor aspecte morfopatologice legate de patologia periapicală .
Un aspect cu aplicabilitate practică sporită al cercetărilor D-nei Dr. Dobrea Cristina-Genoveva îl constituie implementarea platformei „EndoNet” pentru facilitarea gestionării datelor şi schimbului de informaţii între medicii stomatologi.
Teza de doctorat a D-nei Dr. DOBREA CRISTINA- GENOVEVA beneficiază de o concepţie clară, unitară, deosebit de logic expusă precum şi de o documentare amplă bazată pe 324 de titluri bibliografice.
Semnalez ilustrarea grafică deosebit de modernă, deşi extrem de vastă (56 de grafice color, 6 tabele şi 58 figuri) dar clară şi corectă pentru analiza uşoară a studiului efectuat, sporeşte valoarea ştiinţifică a lucrării.
Concluzii/Originalitate: Deoarece un scop important al tratamentului endodontic este reprezentat de eliminarea bacteriilor din canalele dinţilor cu pulpă necrotică, este utilă verificarea eficacităţii tratamentului prin determinarea prezenţei şi identificarea microorganismelor în canalele infectate şi ariile adiacente. Examenul morfopatologic în cazul parodontitelor apicale cronice utilizează metode morfologice convenţionale (coloraţia hematoxilin-eozină, H.E.), coloraţia Van Gieson şi metode imunohistochimice.
Alegerea terapiei parodontitelor apicale cronice se face în ansamblul întregului organism în corelaţie strânsă cu reactivitatea acestuia şi dependent de acesta, luând în considerare factori de ordin local şi general.
Tratamentul endodontic al parodontitelor apicale cronice implică obligatoriu distrugerea microorganismelor din canalele radiculare şi de aceea se impune analiza eficacităţii tratamentului prin determinarea prezenţei şi identificarea bacteriilor în canalele infectate şi ariile adiacente.
Gravitatea leziunii poate influenţa decizia terapeutică şi de aceea diagnosticul corect al patologiei periapicale este foarte important. De exemplu, în cazul chisturilor periapicale, terapia conservatoare are rezultate limitate şi cel mai frecvent se indică metode chirurgicale. Cercetarea morfopatologică certifică importanţa examenului anatomopatologic în ecuaţia diagnostică a leziunilor periapicale.
Computerul permite eficientizarea activităţii medicului stomatolog prin întocmirea fişelor fiecărui pacient, stocarea unor imagini clinice şi radiologice, care vor fi disponibile pentru o analiză comparativă ulterioară de exemplu, realizarea programărilor, realizarea unor rapoarte statistice, corespondenţa electronică etc.
Promovarea unei aplicaţii software proprii „EndoDent” şi a unei platforme informatice „EndoNet” pentru a eficientiza utilizarea calculatorului şi mai ales a Internet-ului stimulează familiarizarea medicilor cu posibilităţile şi avantajele oferite de utilizarea acestui program. Programul informatic realizat de noi este facil de utilizat, permite înregistrarea parametrilor de interes şi stocarea imaginilor clinice şi radiologice la diferite momente în timp, poate genera rapoarte statistice şi prin conectivitatea cu platforma “EndoNet”, asigură schimbul de date între utilizatorii simultani ai platformei. Dacă se asigură conectivitatea cu platforma “EndoNet”, aplicaţia client “EndoDent” permite schimbul de date între utilizatorii simultani ai
270
platformei. Astfel, un medic stomatolog poate prezenta un caz pe care îl consideră semnificativ sau se poate consulta cu alţi colegi, poate întocmi statistici în funcţie de parametrii doriţi. 10. SALEH RASHID SMD 10
Titlul tezei: STUDIUL MORFOLOGIC IMUNOHISTOCHIMIC ŞI CANTITATIV ÎN TUMORILE MEZENCHIMALE UTERINE Autor: Saleh Rashid Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Elisabeta Laba Data susţinerii publice: 29.02.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Florica Stăniceanu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Marie-Janne Aldea – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: Doctorandul şi-a ales această problemă spinoasă şi actuală, dar mai ales ca rezolvare din punct de vedere anatomo-patologic care impun la un loc cunoştinţe precise de anatomie, fiziopatologie, diagnostic clinic etc.
Trebuie să recunoaştem că oricând cancerul de col uterin îndeplineşte aceste deziderate, şi apar întrebări la care se impune răspuns pentru orientare în activitatea medicală . Obiectivele urmarite: Determinarea unor markeri utili şi accesibili în serviciile de anatomie-patologică ale spitalelor în vederea stabilirii prognosticului şi ierarhizarea cazurilor în funcţie de gradul de malignitate, grad ce determină abordarea diferită în ceea ce priveşte schema de tratament pre şi post chirurgicală Rezumat al tezei (din referatul conducştorului de doctorat): Lucrarea însumează 196 pagini, este bine proporţionată şi structurată conform cerinţelor actuale, fiecare capitol cuprinzând date precise şi la obiect, cu exemplificări adecvate.
Principalul obiectiv al lucrării a fost acela de a prezenta, în lumina datelor actuale şi a experienţei personale, importanţa anatomiei patologice în cancerul de col uterin, în intenţia de a da fundament şi eficacitate terapiei, în condiţiile de aplicabilitate practică actuală şi în perspectivă, realizând un management al acestui gen de afecţiune cu aplicativitate practică, bazându-se pe o statistică cuprinzând bolnavele internate cu tumori mezenchimale maligne uterine dintr-un total de 835 cazuri-(100%) cu tumori de corp uterin din care 257 cazuri cu carcinoame-(30,77%), alte tumori de corp uterin- 522 cazuri (62,53%) şi 56 cazuri cu sarcom uterin-(6,70%) internate în perioada(2001-2007) în Clinicile de Obstetrică-Ginecologie Iaşi,pe care o implementează într-un studiu morfologic general.
Doctorantul prezintă într-o primă parte generală, ce însumează 111 pagini, date preliminarii din literatura de specialitate care să-i permită evaluarea comparativă corectă a proprii statistici, unde îşi aduce aportul personal sub aspect diagnostic, clinic, evolutiv şi terapeutic, având concluzii riguroase şi la obiect.
Sunt trecute în revistă principalele date din literatură privind cancerul de col uterin(anatomie, epidemiologie, etiologie, fiziologie, diagnostic ,tratament) precum şi unele metode moderne de investigaţie din punct de vedere anatomo-patologic.
271
Anatomia şi fiziologia uterului(capitolul I şi II) o prezintă într-o manieră actualizată cu principalele aspecte morfo-fiziologice înţelegerii subiectului şi cunoscute ca necesare prezentării managementului cancerului de col uterin şi în special în realizarea tratamentului.
Elementele anatomice esenţiale sunt integrate într-o concepţie unitară care include noţiunile noi din literatura de specialitate.
Noţiunile de etiopatogenie a cancerului de col uterin sunt prezentate insistând asupra factorilor pricipali implicaţi în geneza cancerului cu datele din literatura de specialitate.
Sunt prezentate date referitoare la structura histologică şi modificările anatomo-patologice la nivelul colului uterin.
Doctorandul prezintă într-o manieră actualizată principalele aspecte morfofiziologice pentru înţelegerea subiectului abordat şi absolut necesare a fi cunoscute în intenţia prezentării managementului cancerului de col uterin. Reuşeşte să sistematizeze şi să facă înţeles tratamentul cancerului de col uterin.
În fiecare capitol al lucrării doctorandul a insistat, în mod deosebit asupra acelor date care pot conduce pe medic la evitarea unor greşeli de diagnostic, de interpretare şi de indicaţie terapeutică .
Partea personală, compusă din 106 pagini debutează cu material şi metodă în care autorul îşi propune să analizeze un studiu ce a cuprins pacienţii cu cancer de col uterin diagnosticaţi anatomo-patologic în perioada 2001-2007.
Există astăzi posibilitatea aprecierii cu mare acurateţe a extensiei procesului tumoral ca şi a monitorizarii răspunsului la tratament.
Cancerul de col uterin este exemplul cel mai convingător pentru necesitatea unei cooperări multidisciplinare în diagnostic, stadializare şi tratament
Studiu realizat este dinamic, o parte din evaluări făcându-se retrospectiv pe baza datelor din foile de observaţie clinică a pacienţilor şi condicile de protocol terapeutic.
Doctorandul, a reuşit să obţină, urmând un plan extrem de bine sistematizat, o imagine în detaliu a cazuisticii investigate, fiecare element clinic, paraclinic, diagnostic şi terapeutic fiind luat în considerare, analizat, discutat şi integrat în ansamblu afecţiunii.
Toţi pacienţii luaţi în studiu au avut confirmarea histopatologică a diagnosticului clinic. Metodele histopatologice şi imunohistochimice au fost coroborate cu datele clinice şi
aspectele macroscopice tumorale în vederea aprecierii evoluţiei şi prognosticului cazurilor studiate.
Rezultatele imunohistochimice reprezentate prin studierea markerilor P 53, Ki 67, CD 34, VEGF, au contribuit la aprecierea caracterului invaziv şi recidivant tumoral, cât şi a duratei de viaţă.
Concluzii/Originalitate: Concluziile clare trasează conduita de cercetare în tumorile maligne uterine şi indică principalii markeri ce trebuie urmăriţi. Accentuează, pe baza datelor obţinute, asupra importanţei angiogenezei crescute din tumori ca factor important în aprecierea agresivităţii tumorii şi dezvoltarea metastazelor tumorale.
Întreaga lucrare- este orientată pentru argumentarea aplicării strategiilor eficace în asigurarea/ameliorarea sănătăţii:dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizarea ei, tehnicizarea profesională, aplicarea prevenţiilor(mai ales a celei primare) şi formarea unei populaţii avizate.
În obţinerea acestora sunt necesare, reorientarea atitudinii serviciilor medicale şi a celor comunitare către profilaxie, cu o cordonare a eforturilor printr-un complet program de sănătate.
272
Iconografia lucrării este bogat reprezentată prin .tabele,46 grafice, şi 55 figuri alb negru şi color ce realizează prelucrarea statistică şi evidenţiază modul de rezolvare a cazuisticii luate în studiu.
Prezentarea didactică a lucrării, analiza profundă şi detaliată a aspectelor şi implicaţiilor îi conferă un caracter monografic, constituind o bază de informare, un aport concret şi valoros pentru tratarea firească a pacienţilor.
Consider că ceea ce dă originalitate acestei lucrări este experienţa dobîndită, dificultăţile cu care s-a înfruntat continuu în stabilirea diagnosticului, în indicarea tratamentului, adecvate fiecărui caz în parte.
Capitolul « Discuţii » sintetizează şi extrage esenţialul din studiul efectuat aducând date de real interes ştiinţific şi aplicativ, foarte necesare celor care practică tratamentul cancerului de rinofaringe.
Lucrarea se încheie cu formularea a 21 concluzii pertinente, care reflectă experienţa proprie dobândită, ca urmare a elaborării tezei de doctorat.
Bibliografia utilizată este vastă, însumând 165 de titluri, reprezentând atât nume de prestigiu din medicina românească, cât şi valoroşi autori din literatura medicală mondială,
Teza de doctorat, redactată într-o manieră clară, este rezultatul unui studiu perseverent, în cadrul căruia doctorandul a făcut dovada unor calităţi indispensabile activităţii de cercetare : rigurozitate şi minuţiozitate în investigarea cazurilor, capacitate de analiză şi sinteză a rezultatelor.
Lectura lucrării este plăcută, scrisă pe înţelesul celor ce o studiază, ceea ce arată o maturitate în gândire şi mai ales în cercetare, recomandându-l ca un medic format, capabil de a transmite şi altora, experienţa acumulată.
Din analiza amănunţită a tezei se degajă următoarele: Lucrarea tratează un subiect de o importanţă majoră şi de mare actualitate, reprezentând o problemă fundamentală din punct de vedere medical cât şi socio-economic; Lucrarea s-a realizat din studiul literaturii de specialitate din ţară şi străinătate, precum şi din experienţa personală a autorului fundamentată prin cazurile luate în studiu; Din cuprinsul lucrării reiese o mare putere de sinteză a vastului material consultat; Lucrarea este scrisă într-un stil clar, cursiv, ceea ce face citirea textului cu uşurinţă şi plăcere; Prezentarea în contextul lucrării, a unor grafice, scheme, imagini a cancerului de col uterin în diferite stadii concepute şi executate cu o tehnică modernă mai frecvente în contribuţii proprii; Din lucrare reiese un grad de optimism alimentat de cuceririle într-un viitor apropiat al ştiinţei, referitor la unele aspecte încă în dispută din domeniul cancerului de col uterin.
În final, consider că teza de doctorat întruneşte toate condiţiile de formă şi conţinut al unei lucrări ştiinţifice, cu note de originalitate, susţinută atât de datele teoretice, cât şi de rezultatele practice, reprezentând un punct de referinţă în cadrul lucrărilor de specialitate şi propun să fie acceptată ca teză de doctorat şi supusă analizei comisiei de specialitate în vederea conferirii titlului de doctor în medicină, specialitatea anatomie patologică.
273
11. CABA MIHAI SMD 11
Titlul tezei: UTILIZAREA CLINICA A MATERIALELOR BIOADEZIVE TIP COMPOMER IN RESTAURAREA DIRECTA Autor: Caba Mihai Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă Data susţinerii publice: 13.03.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Andrei Iliescu Prof. Univ. Dr. Mihai Romanu
Prof. Univ. Dr. Sorin Andrin Motivaţia alegerii temei: Indicatia de electie a compomerilor este restaurarea estetica a leziunilor carioase in cazul pacientilor cu risc cariogen crescut,argumentata de capacitatea de a elibera fluor lent ca rezultat al reactiei dintre gruparile functionale acide atasate moleculei de polimer si particulele de sticla in momentul contactului materialului polimerizat cu apa din cavitatea orala. Desi unii compomeri pot contine si alte saruri de fluor decat cele eliberate de reactia tardiva a ionomerului de sticla, cantitateatotala de fluor eliberata este semnificativ mai joasa decat cea a ionomerilor traditionali sau a ionomerilor modificati cu rasina.
Plecand de la ideea pentru care compomerii au aparut in stomatologie : combinarea usurintei de a aplica un material fotopolimerizabil , resitenta si estetica compozitelor hibride cu caracteristicile preventive ale CIS – eliberarea ionilor de fluor , cu efect anticarie si analizand modalitatea de utilizare in clinica ,putem spune ca deja compomerul are rolul sau bine definit intre criteriile care stau la baza alegerii unui material de obturatie sau altul .
Astfel, proiectul tezei de doctorat îşi aduce contribuţii la cunoaşterea modului de utilizarea a acestui material , calitatile acestuia in comparatie cu alte materiale existente pe piata la pacientii cu risc criogen crescut,calitatile sigilarii marginale fiind influentata de o serie de caracteristici proprii materialului (contractia de priza , expansiunea higroscopica, coroziunea, caracteristici reologice ) dar si de corectitudinea manipularii.
Obiectivele urmărite: 1. Evaluarea percolarii marginale a restaurarilor realizate cu n material de tip compomer utilizat in asociere cu 2 tipuri de sisteme adezive amelo-dentinare ( automordansare versus conditionare acida ) 2. Evaluarea vascozitatii materialului asupra percolarii marginale in cazul utilizarii compomerilor (Dyract eXtra versus Dyract Flow) 3. Studiu asupra influentei expansiunii higroscopice asupra percolarii marginale in cazul unui material de tip compomer. 4. Studiu de marketing in utilizarea compozitelor hibride si a compomerilor in Romania 5. Studiul comportamentului compomerului in timp in diverse tipuri de restauratii( in special restauratii clasa II in zona laterala)
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Tema aleasă de doctorandă este de mare actualitate, datorită dificultatilor intampinate de medicii stomatologi in alegerea unui material de restaurare care sa indeplineasca mai multe functii, mai ales in cazul pacientilor cu risc carios crescut : efecte profilactice si curative pe termen lung, manipulare usoara si un pret acceptabil.
274
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctorandul şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice autorul foloseşte programul SPSS 11,in versiunea shareware si programul Excel 2003 , care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute la cele 4 studii comparative pe care autorul le-a dezvoltat în 4 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Rezultatele cercetarii aprofundate demostreaza ca aceste materiale , compomerii, sunt mai apropiate de clasa compozitelor hibride , partea anorganica fiind formata din sticla reactiva, factor ce joaca un rol important in caracteristicile preventive.
Desi controversat inca in utilizarea lui ca solutie directa in zona laterala in cavitatile cu distructie coronara mai mare de 2/3 din distanta intercuspidiana , studiile de piata demonstreaza ca acest tip de material este utilizat pe scara larga in zona laterala, nu numai la noi in tara.
Utilizarea compomerului de catre medicii dentisti romani a aparut pe fondul dezvoltarii pietei romanesti , dovedind ca maturizarea pietei este un proces in continua desfasurare.
Rezultatele studiilor realizate in laborator sunt in conformitate cu ceea ce exista in studiile realizate anterior, in literatura, referitor la percolarea marginala in cazul utilizarii compomerului, utilizand sisteme adezive diferite, autogravante sau folosind tehnica total-etch.
Studiul de laborator , desfasurat in paralel,a luat in considerare diferenta de vascozitate dintre compomerul de tip”flow” si cel de consistenta normala ,avand drept scop studierea gradului de adaptare si inchiderea marginala ,posibil mai buna in cazul materialelor “flow”, rezultatele fiind asemanatoare celor din literatura de specialitate.
Publicarea unui studiu Gfk/EUROBUS in 2003 privitor la utilizarea compomerilor in mai multe tari europene si compararea rezultatelor cu cele extrase din studiul de piata efectuat, creaza o imagine relevanta privitor la modul in care medicii romani aleg si utilizeaza materialele de restaurare directa, comparativ cu alti colegi europeni. 12. DUMITRACHE MIHAELA ADINA SMD 12
Titlul tezei: EVALUAREA RISCULUI CARIOS LA POPULAŢIA ŞCOLARĂ (6-12 ani) DIN BUCUREŞTI Autor: Dumitrache Mihaela Adina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă Data susţinerii publice: 13.03.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Dumitru Oltean – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Angela Podariu – U.M.F. Timisoara
Conf. Univ. Dr. Stela Carmen Hanganu – U.M.F. Iasi
275
Motivaţia alegerii temei: Sãnãtatea copiilor este un indicator de sãnãtate al comunitãţii. Elementele fundamentale ale sãnãtãţii sunt stabilite în copilãrie. Existenţa unei stãri de sãnãtate oralã optimã la copil creeazã premizele perpetuãrii acesteia la adolescent şi apoi la adultul tânãr.
Cunoaşterea şi studierea determinanţilor sãnãtãţii, tendinţelor în sãnãtatea oralã şi factorilor de risc determinanţi ai cariei dentare, precum şi a metodologiei necesare implementãrii programelor de sãnãtate oralã în şcoli ţintite grupului de risc sunt de o realã importanţã pentru stabilirea unor metode eficiente de îmbunãtãţire a stãrii de sănătate orală. Astfel, printr-o analizã obiectivã, bazatã pe date ştiinţifice a factorilor de risc potenţiali pentru viitorul status carios şi încadrarea corectă într-o grupă de risc crează premizele necesare alegerii celor mai potrivite strategii preventive, cu o eficienţă maximă şi extinderea acestora, precum şi pentru implementarea altor tipuri de acţiuni preventive, cu includerea unor diverse categorii de vârstã (adolescenţi, tineri).
Analiza modelului de predicţie al riscului carios al şcolarilor depinde de analiza precisă şi sintetică a tiparului bolii carioase în colectivitatea aleasă, de decelarea factorilor de agresiune (atac) şi de protecţie pentru caria dentară, factori de care depinde alegerea metodelor preventive specifice fiecărui grup de risc în parte.
În acest context, tema de cercetare (Evaluarea riscului carios la populaţia şcolară din Bucureşti cu vârstele cuprinse între 6-12 ani) din cadrul tezei de doctorat este de o realã importanţã pentru evaluarea factorilor de risc asociaţi cariei dentare la populaţia şcolară din Bucureşti, în vederea implementării, susţinerii şi extinderii unor programme de sãnãtate oralã complexe şi ţintite acestor factori de risc. Obiectivele urmărite: 1. evaluarea stării de sănătate orală la populaţia şcolară din Bucureşti (clasele I şi VI) ; 2. stabilirea factorilor care determină inegalităţie în statusul oral al copiilor; 3. încadrarea copiilor într-o grupă de risc ; 4. analiza unor factori de predicţie a evoluţiei stării de sănătate orală la copii; 5. construirea unui model de predicţie al cariei pe dentiţia definitivă, care să permită
propunerea de metode profilactice ţintite şi specifice fiecarui grup de risc carios. Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza de doctorat abordează o temă de actualitate şi interes pentru sfera Sănătăţii orale, reprezentată de studierea determinanţilor şi tendinţelor în sãnãtãţea orală, şi factorilor de risc asociaţi cariei dentare la populaţia şcolară de 6 -12 ani din Bucureşti, în vederea elaborării metodologiei necesare implementãrii programelor de sãnãtate oralã în şcoli ţintite grupului de risc carios. Pe lângă aceste considerente, teza de doctorat are meritul de a stabili un model de predicţie al cariei pentru dentiţia definitivă, apelând la instrumente special concepute din statistica medicală.
Alegerea temei se grefează pe preocupările didactice şi ştiinţifice ale doctorandei, medic şi cadru didactic cu o foarte bună pregătire profesională, caracterizat de exigenţă şi seriozitate în întreaga activitate pe care o desfăşoară în cadrul Disciplinei de Sănătate Orală şi Ştiinţe Comportamentale a Facultăţii de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
276
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 4 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetareepidemiologică, autoarea foloseşte programul SPSS 10.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei lineare, care permite estimarea numărului mediu de leziuni carioase în dentiţia definitivă, în funcţie de factori clinici, salivari, socio demografici şi comportamentali. Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute în studiul epidemiologic descriptiv cross-secţional pe care autoarea l-a dezvoltat în 5 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor. Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă elaborarea unui model de predicţie al riscului carios, utilizând modelul regresiei lineare, pentru a ordona puterea de predicţie a fiecărui factor de risc în parte şi pentru compararea puterii acestora. Modelul de predicţie a cariei a fost realizat în funcţie de mai mulţi predictori de risc: experienţa carioasă anterioară (indicii de carie defs, deft şi numărul suprafeţelor susceptibile la carie), factorii salivari (rata secreţiei salivare, capacitatea tampon salivară); factori microbiologici (densitatea streptococului mutans şi a lactobacilului), precum şi cei socio-demografici (sexul subiecţilor, statusul socio-economic şi variabilele comportamentale).
Alt element de originalitate a tezei de doctorat este utilizarea Cariogramei, modelul computerizat de evaluare a “Şansei de a evita cariile” în viitor, cu ajutorul căreia au fost încadraţi subiecţii studiului într-una dintre cele trei grupe de risc.,
Mai mult, reţine atenţia seriozitatea cu care este analizată această problematică, prin raportarea, atât la factorii clinici ce evaluează statusul oral, cât şi la cei socio-demografici şi comportamentali, rezultând astfel un studiu exhaustiv asupra sănătăţii orale a şcolarilor cu vărsta cuprinsă între 6-12 ani din Bucureşti. 13. DRAGOMIR RALUCA SMD 13
Titlul tezei: TRAUMATISMELE CORONARE LA COPII SI ADOLESCENT – IMPLICATII CLINICE SI TERAPEUTICE Autor: Dragomir Raluca Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Danila Data susţinerii publice: 14.03. 2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Angela Podariu – U.M.F. Timisoara Conf. Univ. Dr. Constantin Varlan – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Stefan Lacatusu – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii temei : Traumatismele dentare la copii de varsta scolara apar in conditii foarte variate: caderi,loviri in timpul jocului,activitati sportive,accidente de circulatie,etc.
277
Frecventa lor a crescut in ultima vreme studiile din literature aratand ca incidenta cea mai mare este in perioada dentatiei mixte.
Cresterea popularitatii sporturilor in randul adolescentilor si tinerilor reprezinta o alta cauza a cresterii a numarului de traumatisme dento-parodontale care apar in statisticile din literature. Plecand de la aceste considerente si considerand traumatismele dentare urgent terapeutica, am abordat un studiu al traumatismelor dentare la copil,adolescent si tanar, insistand pe o serie de parametrii,pentru a putea realize un studiu clinic-statistic cu date representative, in scopul stabilirii unui algoritm terapeutic care sa poata constitui un ghid practic pus la dispozitia parintilor , educatorilor si grupurilor populationale interesate in ceea ce priveste prevenirea si tratamentul traumatismelor dentare. Obiectivele urmarite: in cadrul tezei de doctorat au fost axate pe elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde :
- Diagnosticul corelat cu stadiul evolutiv - Obiectivele generale si particulare ale fiecarui caz clinic - Studierea cazuisticii care sa constituie baza de date pentru elaborarea statistica
Rezumatul tezei de doctorat: In scopul atingerii scopurilor propuse doctoranda a elaborate un studiu statistic pe baza cazuisticii Clinicii de Preventie Oro-Dentara UMF “Gr.T.Popa” Iasi si a cabinetului stomatologic privat SC Danident Iasi in perioada 2004-2007.Lotul a fost de 1475 copii ,adolescent si tineri, in studiul statistic fiind introdusi 230,170 baieti si 60 fete cu vasrta intre 8 si 23 ani.In evaluarea clinica s-a utilizat un formular special realizat care reprezinta o contributie personala a tezei dublata de examene clinice Rx conventionale, CT si fotografii. In functie de modul in care a survenit traumatismul, s-a constatat ca frecventa cea mai mare o reprezinta accidentele urmata de agresiune si activitati sportive.Distributia in functie de tipurile de fractura coronara, proportia cea mai mare este reprezentata de fracturi nepenetrante (40%).
Preocuparea doctorandei a constat in deosebi in modalitatile optime de restaurare prin material bioadezive a fracturilor coronare. In capitolul IX – Studiul comportarii in diverse medii a unor material dentare utilizate in tratamentul fracturilor coronare - sunt analizate prin studii comparative mecanismele implicate in adeziunea dentinara , structura adezivilor dentinari si mentinerea calitatilor de suprafata a restaurarilot in mediul oral.
In capitolul X- Studiul privind prognosticul dintilor traumatizati si posibilitatile terapeutice- doctoranda analizeaza comparativ datele obtinute in urmatoarele tipuri de tratamente : reacolarea fragmentelor, reconstituirea coronara cu capa de celluloid si compozit, pulpotomie CaOh, reacolare fragment cu glassionomer flow, pulpectomie, refacerea protetica ,IOS coroana de invelis, imobilizare si extractive. Concluzii/Originalitate: Din analiza comparative a tezei cu alte surse de informare nationala si international releva faptul ca doctoranda aduce date valoroase privind comportamentul lantului educative ( educatori, invatatori,profesori,antrenori) fata de primul ajutor care trebuie acordat pacientilor implicate in aceasta patologie.Elaborarea unui management al etapelor obligatorii pe care trebuie sa le respecte atat mediul socio-educativ dar mai ales parintii pana la accesarea specialistului stomatolog sunt foarte clar demonstrate si sustinute . Comportamentul medicului stomatolog este decisive in asigurarea prognosticului masurilor terapeutice pe termen mediu si lung, datele si cazuistica proband profunzimea profesionala a doctorandei in abordarea acestei teme interdisciplinare si motiveaza cu prisosinta acordarea titlului de doctor in stiinte medicale specialitatea medicina stomatologica.
278
14. COZMA ROMICĂ SEBASTIAN SMD 14
Titlul tezei: CORELAŢII CLINICO-ELECTROFIZIOLOGICE ÎN HIPOACUZIILE NEURO-SENZORIALE Autor: Cozma Romică Sebastian Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Mârţu Data susţinerii publice: 09.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Marcel Cosgarea Prof. Univ. Dr. Cristian Radu Popescu
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu Motivaţia alegerii subiectului: Hipoacuziile neuro-senzoriale afectează peste 10% din populaţie, fiind în acelaşi timp cea mai frecventă boală prezentă la naştere (între 1-3 la 1000 de nou-născuţi). Hipoacuzia nu este doar o afecţiune organică, ci ridică o importantă barieră comunicaţională cu efecte complexe în viaţa socială a individului. Audiologia este un domeniu în plină dezvoltare, cu un istoric de peste 30 ani în SUA şi Europa Occidentală, dar la noi în ţară aproape inexistent până de curând. Este un domeniu medical care beneficiază de asistenţă tehnologică modernă, cu metode de diagnostic în continuu progres şi soluţii terapeutice moderne spectaculoase, prin protezele auditive convenţionale şi mai ales cele implantabile. Literatura de specialitate nu oferă studii complexe care să reunească date despre toate metodele actuale de investigare a hipoacuziilor. Obiective urmărite: Scopul general al cercetării a fost studiul audiologic a trei categorii de pacienţi pentru care au fost analizate diverse corelaţii între testele clinice şi electrofiziologice de explorare auditivă: prima categorie a fost constituită din normali din punct de vedere auditiv, a doua din pacienţi care prezentau hipoacuzie neuro/senzorială de diverse grade la cel puţin o ureche, iar a treia din copii cu surdităţi neuro/senzoriale profunde implantaţi cohlear.
Obiective finale ale cercetării au fost următoarele: - stabilirea pentru prima dată în România a unor normative pentru testele obiective auditive (PEAP) pentru populaţia noastră pe un număr important de pacienţi; - aprecierea dinamicii valorilor PEAP la copil şi corelaţia acestor valori cu maturarea neurologică a releelor auditive; - compararea lor cu cele din literatura de specialitate; - studiul rezultatelor testelor audiologice la pacienţii cu hipoacuzii neuro-senzoriale pentru fiecare grad în parte; - studiul complex al corelaţiilor dintre testele auditive disponibile în prezent pentru bilanţul audiologic la copil, adult şi vârstnic; - corelaţiile dintre metodele subiective şi cele obiective de stabilire a pragurilor auditive, aspect deosebit de important în stabilirea corectă a gradului de surditate; - stabilirea celui mai potrivit algoritm de diagnostic pentru copiii la care nu se pot valorifica probele subiective ; - corelarea rezultatelor testelor de screening cu cele clinice şi stabilirea gradului de încredere; - studiul efectului stimulării auditive electrice asupra sistemului nervos auditiv la copiii cu surdităţi neuro-senzoriale prelinguale implantaţi cohlear – maturarea neuronală; - compararea maturării neurologice auditive sub stimulare acustică cu cea sub stimularea electrică.
Ca finalitate practică, pe baza studiului diferitelor loturi şi a corelaţiilor stabilite între metodele audiologice clinice şi electrofiziologice, rezultatele lucrării se concretizează în:
279
elaborarea unei anexe cu valori normale pentru parametrii PEATC pentru populaţia din România, elaborarea unui algoritm eficient de diagnostic audiologic al hipoacuziilor la copil, stabilirea celei mai bune metode de utilizat pentru screeningul hipoacuziilor la nou-născut şi demonstrarea efectului de maturare a sistemului nervos auditiv sub stimularea electrică prin implantul cohlear. Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea de doctorat abordează un domeniu de deosebit de interesant şi de actualitate al patologiei ORL şi în particular al patologiei audiologice, fiind vorba despre hipoacuziile neuro-senzoriale. Progresele făcute în domeniul studiilor audiologice în ultimele decade au făcut posibile crearea şi dezvoltarea metodelor protetice pentru tratamentul hipoacuziilor neuro-senzoriale, incluzând aici protezarea auditivă convenţională, dar evidenţiind apariţia implantului cohlear, moment crucial în istoria otologiei şi audiologiei.
Lucrarea domnului dr. Sebastian Cozma, este structurată pe două părţi principale, partea generală şi cea personală. După prezentarea temei abordate şi a scopului lucrării, autorul dezvoltă în următoarele trei capitole o sinteză la zi a datelor referitoare la hipoacuzia neurosenzorială, la ansamblul de teste folosite în diagnosticul acesteia în clinică şi la modalităţile de abord terapeutic.
Partea personală a tezei se bazează pe o bogată experienţă proprie din ultimii 7 ani ai activităţii doctorandului, incluzând în studiul de faţă un număr de 437 de pacienţi, dintre care 409 (818 urechi) în categoria de diagnostic şi 28 de copii cu surdităţi profunde neurosenzoriale implantaţi cohlear unilateral. Partea personală este iniţiată de capitolul IV, care prezintă obiectivele generale ale cercetării, şi este dezvoltată ulterior pe parcursul capitolelor V, VI şi VII. Capitolul V este dedicat studiului clinic şi paraclinic al pacienţilor, incluzând o parte în care se prezintă aspectele metodologice generale şi se caracterizează descriptiv lotul de studiu. A doua parte a capitolului V este dedicată pacienţilor cu auz normal, datele obţinute fiind folosite pentru stabilirea de normative pentru raportarea loturilor de pacienţi normali auditiv din ţara noastră, pe grupe de vârstă, la normativele internaţionale, acest aspect fiind abordat pentru prima dată la noi în ţară pentru metodele de testare moderne. În partea a treia a capitolului V se desfăşoară studiul lotului pacienţilor ce prezintă diferite tipuri şi grade de hipoacuzii. Se folosesc rezultatele obţinute prin efectuarea unui bilanţ audiologic complet. Autorul foloseşte rezultatele obţinute pentru stabilirea unor corelaţii clinico-electrofiziologice valoroase pentru stabilirea importanţei fiecărei metode de explorare, ca şi a specificităţii acestora în funcţie de patologie. De asemenea se evaluează fiecare metodă de screening separat, otoemisiunile acustice şi potenţialele evocate şi apoi metoda combinată, prin corelarea rezultatelor obţinute cu pragurile auditive subiective sau cu pragurile auditive stabilite prin potenţiale evocate, evidenţiindu-se faptul că metoda combinată este cea mai indicată strategie de folosit în screeningul surdităţii la nou-născuţi.
Capitolul VI este unul original, în care sunt prezentate rezultatele studiului maturării releului neuronal auditiv la copil după implantarea cohleară, efectuat prin culegerea potenţialelor evocate electric. Cercetarea s-a materializat şi prin publicarea unui articol recunoscut ISI în revista Clinical Neurophysiology (2007).
Capitolul VII este dedicat concluziilor finale, formulate cu obiectivitate remarcabilă şi fundamentate ştiinţific de substanţa materialului faptic rezultat din cercetarea clinică şi evaluarea paraclinică complexă, reflectând pe deplin preocuparea constantă a doctorandului de a realiza o lucrare ce se remarcă prin elementele de originalitate ale cercetării personale.
280
Relevanţa ştiinţifică a rezultatelor obţinute este susţinută de prelucrarea statistică adecvată şi de ilustraţia grafică şi tabelară de o calitate excepţională. Lucrarea este redactată într-un limbaj ştiinţific adecvat ce exprimă în totalitate datele esenţiale, realizând imaginea de ansamblu şi de amănunt a subiectului tratat. Bibliografia, însumând peste 400 de titluri selectate din publicaţiile apărute în ultimele 2 decade, dar nu numai, este corect exploatată ştiinţific şi integrată textului.
Concluzii/Originalitate: Cercetarea realizată de domnul dr. Sebastian Cozma are elemente certe de originalitate, evidenţiindu-se prin semnificaţia ştiinţifică actuală a rezultatelor obţinute ca şi prin potenţiala ei valoare aplicativă, susţinută de: - studiul clinic, pe un număr relativ mare de pacienţi (437), atât cu auz normal, cât şi cu hipoacuzii neurosenzoriale de toate gradele, individualizându-se astfel un algoritm modern de explorare şi evaluare a acestora; - prin corelaţiile stabilite între rezultatele obţinute prin teste diferite subiective şi obiective, lucrarea contribuie la stabilirea direcţiilor de utilizare a acestor teste în diagnosticul clinic; - certificarea faptului că potenţialele evocate auditive reprezintă, împreună cu otoemisiunile acustice, cea mai bună metodă de depistare precoce a hipoacuziilor în populaţia de nou-născuţi sau copii mici; - descrierea maturării neuronale auditive la copilul hipoacuzic implantat cohlear, studiu original încadrat în preocupările cele mai recente ale colectivelor de cercetare, care dovedeşte acelaşi tipar de maturare sub efectul stimulării auditive prin implant. 15. BUDACU CRISTIAN CONSTANTIN SMD 15
Titlul tezei: IMPLICAŢIILE BOLII POSTOPERATORII ÎN CHIRURGIA DENTO-ALVEOLARĂ Autor: Budacu Cristian Constantin Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu Data susţinerii publice: 05.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol Motivaţia alegerii subiectului: Problematica bolii post-operatorii este o realitate complexă care trebuie privită şi abordată din mai multe puncte de vedere : Etiologia multifactorială a manifestărilor post-operatorii în care axul central este cunoaşterea factorilor de risc ; Invazivitatea intervenţiei chirurgicale . De cele mai multe ori factorul uman , respectiv practicianul este principalul modulator al acestui aspect chirurgical; Reperele cele mai importante care sunt îndreptăţite în a-l motiva pe chirurgul dento-alveolar să nu precupeţească nici un efort în a aborda corect, cu maximum de precauţii intervenţia chirurgicală sunt : specificitatea regiunilor oro-maxilo-faciale , riscul bacteriemic exacerbat precum şi riscul şi severitatea crescută a manifestărilor post-operatorii; Imposibilitatea stabilirii unei graniţe IATROGENIE versus AFECŢIUNE MULTIFACTORIALĂ cu mecanism intrinsec neelucidat în totalitate, fapt care nu trebuie să justifice însă necunoaşterea sau mai grav minimalizarea aspectelor cunoscute, lămurite care sunt imperative în profilaxia bolii post-operatorii. .
281
În teza de doctorat D-L Dr. BUDACU CRISTIAN CONSTANTIN a urmărit ca printr-un studiu exhaustiv să abordeze aspecte multiple, unele originale în ceeace priveşte : - Stabilirea incidenţei şi prevalenţei manifestărilor de tip boală post-operatorie în chirurgia dento-alveolară de ambulator - Analiza unor aspecte clinice privind evaluarea factorilor de risc general legaţi de pacient în vederea intervenţiilor de chirurgie dento-alveolară şi stabilirea unor corelaţii cu incidenţa bolii post-operatorii - Analiza unor aspecte clinice privind evaluarea factorilor de risc general legaţi de complexul operator ( intervenţia chirurgicală, pregătirea pre-operatorie, tehnicile operatorii, asepsia şi antisepsia ) în chirurgia dento-alveolară şi stabilirea unor corelaţii cu incidenţa bolii post-operatorii - Cercetări personale privind algoritmul profilactic al bolii post-operatorii în chirurgia dento-alveolară - Cercetări personale privind algoritmul terapeutic al bolii post-operatorii în chirurgia dento-alveolară - Stabilirea graniţei medicale dintre boala post-operatorie, evoluţie post-operatorie predictibilă-cu etiologie multifactorială, versus iatrogenie versus malpraxis. Obiective urmarite: scopul principal al cercetărilor a fost să stabilească prin mijloace clinice şi statistice- informatizate , modul şi procentul prin care indici importanţi legaţi de pacient dar şi de complexul operator induc apariţia manifestărilor post-operatorii nefireşti (de tip boală postoperatorie) precum şi rolul medicului practician în reducerea incidenţei instalării acestori manifestări post-operatorii deviate de la normal .
În final Dl Dr. Budacu Cristian a urmărit să investigheze rolul unor metode alternative, coercitive şi medicamentoase de reducere a riscului bolii post-operatorii iar dacă aceasta totuşi s-a produs, de reducere a dramatismului ei pentru asigurarea comfortului pacientului .
În scopul atingerii obiectivelor propuse în teza sa de doctorat, Dl Dr. Budacu Cristian a efectuat un studiu pe un eşantion uman reprezentativ format din 53.400 de pacienţi, rezolvaţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul Policlinicii Universitare de Stomatologie din Iaşi, în intervalul 1.01.2004 - 31.10.2007. Eşantionul uman cuprins în cercetarea sa l-a abordat ca metodologie de lucru pe două direcţii principale şi anume: clinic şi statistic informatizat .
Subiectul abordat de doctorand este o expunere clară pentru demonstrarea şi argumentarea importanţei introducerii în practica chirurgiei dento-alveolare , a unui ALGORITM de PROFILAXIE a BOLII POSTOPERATORII , de respectat în faţa oricărui pacient la care se efectuează manopere de chirurgie orală .
Apelînd la studii clinice şi informatice complexe (pluridirecţionale, încrucişate pe mai mulţi indici cu valoare clinică) unele în premieră, Dl Dr. Budacu Cristian Constantin argumentează clar şi riguros ştiinţific că ignorarea factorilor de risc în instalarea bolii postoperatorii la momentul abordului terapeutic chirurgical , este principalul vector care transformă o şedinţă terapeutică obişnuită într-una cu deznodământ şi evoluţie neplăcută pentru pacient . Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Ca o noutate a cercetărilor Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin doresc să subliniez faptul că domnia sa propune – cu intenţia de ghid practic , mai multe sisteme de evaluare a manifestărilor bolii postoperatorii:
282
Evaluarea evoluţiei postoperatorii prin Scorul de Comfort Postoperator; Metoda măsurării distensiei faciale cauzată de edemul postoperator în scopul stabilirii coeficientului de edemaţiere Ec şi deci conducerea terapiei postoperatorii; Metoda măsurării obiective a limitării deschiderii gurii cauzată de edemul şi trismusul postoperator.
Rezultatele cercetărilor Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin au demonstrat evident că nici una dintre metodele de profilaxie propuse nu poate garanta individual un curs postoperator normal şi un comfort 100% al pacientului .
Bazându-se pe rezultatele obţinute Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin recomandă ca metodă combinată de profilaxie a bolii postoperatorii următoarele : acordarea recomandărilor postoperatorii pe baza unui formular; administrarea de antiseptice pre şi postoperator; administrarea de analgetic opioid preoperator; administrarea deANTIINFLAMATORII imediat postoperator.
De asemeni doctorandul atenţionează asupra faptului că opţiunea pentru una dintre metodele de profilaxie propuse sau pentru combinaţia acestora nu trebuie să eludeze, ci trebuie individualizată în acord cu 2 aspecte extrem de importante : Pacientul care urmează a fi supus intervenţiei chirurgicale; Complexitatea intervenţiei chirurgicale .
Prin cercetările sale Dl Dr. Budacu Cristian Constantin a încercat să obiectiveze faptul că „ boala postoperatorie” există dar :
1. NU este de lungă durată 2. ESTE dominată de fenomene locale 3. NU determină un discomfort sever al pacientului 4. POATE fi prevenită 5. POATE fi bine controlată 6. NU lasă sechele .
De asemeni doctorandul consideră că dacă “conceptul de boală postoperatorie” ar fi însuşit în medicina chirurgicală , ar fi o mare realizare pentru medicii practicieni care sunt făcuţi direct responsabili , cu repercursiuni morale, pecuniare şi chiar medico-legale privind compromiterea cursului postoperator.
Teza de doctorat a Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin, redactată pe parcursul a 446 pagini este alcătuită conform rigorilor actuale , proporţionată echilibrat (1/3) între partea generală şi partea personală şi concepută într-o manieră logică şi clară .
Bazată pe o amplă documentare teoretică , 282 titluri bibliografice , mai ales din literatura ultimilor ani, ilustrată cu o imagistică personală de calitate,130 de grafice color, teza de doctorat a Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin reuşeşte prin explicaţii solide, argumentate ştiinţific să ne prezinte o finalizare exemplară a unui studiu competent cu certă valoare teoretică şi practică.
În concluzie, pe baza datelor prezentate , sunt motivată să afirm cu toată convingerea că teza de doctorat a Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin reprezintă un studiu complex , care aduce o valoroasă contribuţie teoretică şi practică într-un domeniu actual – cel al bolii postoperatorii în chirurgia dento-alveolară .
Obiectivele pe care şi le-a propus Dl Dr. Budacu Cristian Constantin în realizarea tezei de doctorat au fost bine motivate, documentate şi confirmate printr-un material personal, interpretat după rigorile ştiinţifice actuale. Implicaţiile practice ale tezei de doctorat sunt de necontestat , aceasta constituindu-se ca un valoros ghid practic de cunoaştere şi de prevenire a manifestărilor postoperatorii deviate de la firesc.
283
Concluzii/Originalitate: Noutatea studiului D-Lui Dr. BUDACU CRISTIAN CONSTANTIN a constat în : Intenţia de a introduce în practica de chirurgie dento-alveolară a unei obişnuinţe de evaluare riguroasă şi completă a pacientului; Stabilirea unor corelaţii- cu aplicabilitate practică, între factorii de risc decelaţi de cercetările dsale şi incidenţa şi prevalenţa bolii post-operatorii în sensul formulării unui protocol de abord chirurgical care să minimalizeze discomfortul postoperator al pacienţilor; Intenţia de a introduce în practica de chirurgie dento-alveolară a unor scheme medicamentoase proprii de profilaxie şi terapie a bolii postoperatorii.
În partea personală a tezei sale, Dl Dr. Budacu Cristian Constantin pledează pentru implementarea unei atitudini moderne şi complexe, argumentată prin studii clinice şi prin rezultate susţinute de : - un ALGORITM de intervenţie profilactică în managementul bolii postoperatorii . - o sistematizare proprie (bazată pe experienţa sa la nivelul cazuisticii abordate) a fenomenului cunoscut sub denumirea de BOALĂ POSTOPERATORIE. - Propunerea unui CHESTIONAR DE IDENTIFICARE ŞI EVALUARE A RISCULUI BOLII POSTOPERATORII . - Propunerea unor metode de evaluarea a manifestărilor bolii postoperatorii dar şi a valorii terapiei recomandate în reducerea fenomenelor specifice unui curs postoperator deviat de la firesc - Recomandarea unui FORMULAR DE PROTOCOL POSTOPERATOR care a cuprins indicaţiile postoperatorii precum şi metodele medicamentoase (profilactice sau curative ) recomandate fiecărui pacient în parte . 16. RUDNIC IOANA SMD 16
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL PATOLOGIEI ORALE ÎN UNELE BOLI INFECŢIOASE Autor: Rudnic Ioana Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Ursache Data susţinerii publice: 12.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucureşti Prof. Univ. Dr. Gheorghe Neculau – U.M.F. Chişinău Prof. Univ. Dr. Vasile Luca – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii subiectului: Subiectul tezei de doctorat a doctorandei prep. dr. Ioana Rudnic prezintă un dublu interes abordând pe de o parte un capitol foarte polimorf şi vast al medicinei dentare-cel al leziunilor orale-domeniu în care nici până în prezent nu s-a ajuns la un punct de vedere comun privind clasificarea acestor entităţi morbide.
Mucoasa orală, prin particularităţile sale structurale şi funcţionale constituie sediul unor manifestări patologice de un deosebit polimorfism clinic, determinate de o gamă foarte largă de agenţi etiologici în cadrul unor afecţiuni generale sau locale, motiv pentru oare nici până in prezent nu s-a ajuns la un consens general privind clasificarea acestora.
Doctoranda se referă pe larg în cadrul tezei la aceste entităţi clinice despre care, informaţiile specialiştilor sunt adeseori relative şi reduse cantitativ, posibile abia după descoperirea culturilor celulare şi folosirea lor pentru izolarea virusurilor din diferite produse patologice.
284
Obiectivele urmărite:
1. Cercetarea întreprinsă priveşte unele din principalele manifestări orale ale unor boli infecţioase de etiologie virală care determină la nivelul cavităţii orale apariţia unor leziuni mai mult sau mai puţin specifice: herpesul, varicela, zona zoster, rujeola etc.
2. Datorită contagiozităţii mari a acestor boli infecţioase care odată apărute se răspândesc apoi mai departe în populaţie, medicul dentist are obligaţia de a depista eventualele cazuri, de a le trata dacă este în măsură sau de le îndruma spre consult de specialitate.
3. Pentru medicul dentist cunoaşterea acestor boli, particularităţile evolutive, factorii determinanţi, mecanismul lor de acţiune, elemente de diagnostic şi prognostic, soluţiile terapeutice au o importanţă deosebită, deoarece în cabinetul său, medicul poate face o profilaxie secundară prin punerea unui diagnostic corect şi precoce îndrumând pacientul la o clinica de boli infecţioase în vederea efectuării unor examene de specialitate şi instituirea unui tratament cât mai eficace.
4. Medicul dentist trebuie să cunoască manifestările clinice de la nivelul cavităţii orale pentru a pune un diagnostic corect şi pentru a le diferenţia de alte boli care au manifestări clinice asemănătoare pentru un tratament corect (în cazul bolilor propriu-zise ale cavităţii orale) sau recomandarea unui consult de specialitate.
5. În cazul examinării unui pacient pe care îl suspectăm de una din aceste boli infecţioase eruptive (herpesul, varicela, zona zoster, mononucleoza infecţioasa, rujeola), trebuie avut în vedere după terminarea examenului o dezinfecţie eficientă a instrumentarului folosit cât şi a încăperii.
6. Medicul dentist trebuie să fie conştient de importanţa cunoaşterii şi diagnosticării acestor boli deoarece evoluţia lor nu este întotdeauna benignă şi că, nediagnosticate pot atrage după sine consecinţe grave. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Dr. Ioana Rudnic şi-a orientat cercetările în cei cinci ani de activitate doctorală asupra studiului implicării agenţilor infecţioşi virali în patologia orala, valoarea tezei fiind deosebită, dată fiind problematica abordată şi cercetată , metodologia utilizată, dar şi concluziile cu valoare practica la care a ajuns după analiza datelor. Doctoranda îşi propune ca obiectiv de cercetare studiul apariţiei manifestărilor orale din cadrul bolilor infecţioase cu etiologie virală, atrăgând atenţia asupra importanţei cunoaşterii acestor manifestări patologice.
Doctoranda a urmat o direcţie complexă a cercetărilor bazate pe numeroase studii clinice, paraclinice şi statistice, în încercarea de a cuprinde şi exemplifica influenţa acestor factori virali asupra stării de sănătate orală.
Teza de doctorat elaborată este structurată în 2 părţi principale; stadiul cunoaşterii si partea personală, cu menţinerea proporţionalităţii care se impune.
Partea generală, este o sistematizare foarte bună a celor mai recente informaţii din literatura de specialitate referitoare la faptul că în ultimii ani s-au realizat progrese deosebite în înţelegerea factorilor cauzali asociaţi cu apariţia patologiei orale, descoperiri care duc la concluzia că aceştia, altii decât cei deja cunoscuţi, joacă un rol important în determinarea cauzei pentru care unii pacienţi sunt mai susceptibili decât alţii pentru a manifesta un anumit tipar lezional.
În partea generală se face o expunere sistematică a infecţiilor virale cu manifestări la nivelul mucoasei orale, tratându-se astfel problematica infecţiilor cu virusul Herpes Simplex de tip1, virusul varicelo-zosterian, virusul Epstein-Barr şi virusul rujeolic.
285
Partea finală aduce în discuţie unele date de ultima ora referitoare la patologia orală din cadrul acestor boli infecţioase de etiologie virală.
Partea personală începe cu capitolul numit “Metodologia cercetării” care prezintă o structură deosebită, ce urmăreşte prezentarea loturilor de studiu, criteriile cercetării, scopul şi obiectivele acesteia în vederea identificării modului în care afecţiunile sistemice intervin în apariţia şi evoluţia patologiei orale, pe de o parte şi pe de altă parte, a modului în care manifestările orale poate constitui un factor de diagnostic în practica medicului dentist în vederea identifăcării infecţiilor virale sistemice.
Pornind de la această bază de date, doctoranda efectuează o serie de studii expuse în capitolele următoare din cadrul părţii personale.
După o introducere privind diferitele forme de leziuni orale care apar în cadrul patologiei virale sistemice se prezintă rezultatele investigaţiilor proprii, efectuate pe cazuri, selecţionate în funcţie de diagnostic, din cazuistica Spitalului Clinic de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" Iaşi, având o simptomatologie similară celei descrisă în literatura de specialitate, cu leziuni ale mucoasei orale însoţite/sau nu de fenomene clinice generale (febră, adenopatie, exantem).
În cadrul acestei cercetări, doctoranda a folosit o serie de teste specifice diverselor tipuri de date analizate, printre care: Testul ANOVA, Testul Mann Whitney U, Testul χ2 Pearson.
În următoarele cinci capitole doctoranda structurează sistematic rezultatele obţinute în urma cercetărilor personale pe loturi totale de studiu .
Fiecare dintre aceste capitole studiază minuţios patologia orală din cadrul unei boli infecţioase de etiologie virală: gingivostomatita herpetică, varicela, zona-zoster, mononucleoza infecţioasă, rujeola.
Contributia personală poate fi apreciată ca un factor obiectiv al cercetării prin tratarea cu conştiinciozitate a direcţiilor de studiu propuse.
Studiile clinico- statistice efectuate, pleacă de la considerente bine argumentate, privind entităţi morbide mai puţin cunoscute practicienilor din domeniul medicinii dentare ceea ce permite îmbunătăţirea diagnosticului etiologic şi evitarea antibioticoterapiei inutil administrate. Concluzii/Originalitate: Concluziile finale reflectă în mod sintetic rezultatele cercetării şi constituie un îndreptar preţios în înţelegerea rolului esenţial al virusurilor în patologia orală. Originalitatea acestei teze este dată de: - alegerea temei de cercetare având în vedere faptul că virusurile (enterovirusurile) sunt considerate, pe bună dreptate, agenţii patogeni cu cel mai mare polimorfism clinic, atât din punctul de vedere al diversităţii sindroamelor provocate, cât şi din punctul de vedere al gravităţii bolii, care se poate manifesta de la forme inaparente şi până la cele mai grave forme clinice, letale. Infecţia poate afecta aproape toate organele şi ţesuturile; - abordarea unui subiect relativ nou în literatura de specialitate tratând problema implicării herpesvirusurilor în patologia orală, atât din punct de vedere a apariţiei bolii cât şi din perspectiva evoluţiei tratamentului; - de remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie noi entităţi morbide mai puţin cunoscute practicienilor din domeniul medicinii dentare ceea ce permite îmbunătăţirea diagnosticului etiologic şi evitarea antibioticoterapiei inutil administrate. - descrierea particularităţilor clinico-epidemiologice ale infecţiilor virale şi multiplele manifestări orale determinate;
286
- efectuarea unui studiu complex clinico-statistic extins pe 5 tipuri de boli infecţioase virale care determină la nivelul cavităţii orale un mare polimorfism lezional (gingivostomatita herpetică, varicela, zona-zoster, mononucleoza infecţioasă, rujeola); - identificarea unor entităţi lezionale relativ puţin cunoscute în literatura de specialitate, posibil asociate cu evoluţia clinică a acestor tipuri de infecţii; - relevarea importanţei în practica medicului dentist cât şi a medicului infecţionist a identificării şi încadrării acestor manifestări orale în tiparul unei anume patologii virale extrem de utilă în întocmirea unui diagnostic corect şi în abordarea unei viitoare atitudini terapeutice; - corelarea patologiei orale cu tiparele eruptive cutanate din cadrul acestor afecţiuni ; - corelarea patologiei orale studiate cu rezultatele examenelor de laborator; - abordarea problematicii apariţiei şi evoluţiei manifestărilor orale din diferite perspective tocmai în ideea de a releva importanţa studiului patologiei orale în aceste afecţiuni virale; - problematica cercetării care este expusă cu o foarte mare claritate şi este excelent sistematizatã astfel încât textul sã poatã fi parcurs cu uşurinţã, modul de prezentare iconografia sugestivã ca şi rezultatele obţinute demonstrând temeinicia pregãtirii doctorandei în acest domeniu şi realele sale calitãţile de cercetãtor. 17. DRAGOMIR CONSTANTIN CRISTINEL SMD 17
Titlul tezei: CERCETĂRI PRIVIND TERAPIA UNOR IATROGENII ÎN ENDODONŢIE, PRIN METODE CONSERVATOARE ŞI CHIRURGICALE Autor: Dragomir Constantin Cristinel Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Radu Vataman Data susţinerii publice: 12.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Iliescu Andrei Prof. Univ. Dr. Gheorghe Neculau Prof. Univ. Dr. Vataman Maria Motivaţia alegerii temei: Cunoscută fiind anatomia extrem de variată şi uneori cu totul aberantă a spaţiului endodontic, în practica de zi cu zi a specialiştilor în endodonţie se produc inevitabil o serie întreagă de aşa zise greşeli în abordarea acestui spaţiu, care pot fi considerate inevitabile, dar care necesită o remediere bine concepută, prin metodele cele mai moderne şi mai judicios aplicate. Datorită acestui fapt, tema aleasa pentru cercetare este deosebit de incitantă, cu curaj abordată de către autor şi cuprinde o suită de situaţii în care datorită unor variate iatrogenii s-au aplicat cele mai judicioase metode de tratament reparator, fie conservator, fie chirurgical, în funcţie de situaţia dată. Obiectivele urmărite: Prin acest amplu şi diversificat studiu s-a urmărit a se constitui un material cuprinzător al celor mai utile metode de abordare a iatrogeniilor din domeniul terapiei endodontice pe care autorul le-a aplicat în decursul anilor pregătitori ai acestei lucrări de doctorat.
Acest studiu se întinde pe 279 de pagini şi este structurat în două părţi, corect proporţionate, conform cerinţelor actuale, una generală, care pregăteşte teoretic o serie de elemente pe care autorul le va folosi în partea personală, în investigaţiile din cadrul cercetării întreprinse. Partea generală a lucrării începe cu o introducere în tema abordată, în care autorul trece în revistă progresele realizate de-a lungul timpului în endodonţie, prin apariţia de noi
287
tehnici de preparare a spaţiului endodontic, o medicaţie canalară tot mai eficientă, precum şi materiale de obturaţie performante şi cu calităţi biostimulatoare certe. Capitolul I al lucrării are ca subiect expunerea unor elemente de morfologie endodontică, în care sunt detaliate caracteristicile spaţiului endodontic, începând cu camera pulpară şi continuând cu anatomia canalară şi variatele situaţii ce pot fi întâlnite la diferiţi dinţi, precum şi greutăţile întâmpinate în accesarea labirintului endodontic. În capitolul al II-lea autorul se ocupă de o serie de aspecte patologice ale pulpei dentare ce necesită intervenţii chirurgicale. Sunt dezvoltate noţiuni de histologie a pulpei dentare şi de biologie pulpară, urmate de înşiruirea cauzelor care duc la mortificările pulpare, precum şi descrierea formelor clinice ale mortificărilor pulpare, toate acestea bazate pe o largă investigare a celor mai recente şi mai importante lucrări ştiinţifice apărute în literatura de specialitate. Capitolul III prezintă principiile fundamentale în terapia endodontică, cu eşalonarea fazelor de tratament endodontic, începând cu examenul clinic, stabilirea diagnosticului, crearea accesului la spaţiul endodontic, determinarea lungimii de lucru, îndepărtarea conţinutului canalar, irigarea endodontică, tehnici de modelare a spaţiului canalar. Capitolul IV face o trecere în revistă a metodelor de chirurgie endodontică, începând cu drenajul apical transosos, chiuretajul periapical, apicectomia, premolarizarea şi amputaţia radiculară, arătând care sunt indicaţiile şi tehnica fiecărei metode. Ultimul capitol al părţii generale cuprinde o descriere a variatelor iatrogenii ce pot avea loc în timpul tratamentelor endodontice şi situaţiile în care acestea se pot produce şi posibilităţile de remediere a acestora. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Contribuţia personală a lucrării, ce cuprinde 198 de pagini, începe printr-o trecere în revistă a situaţiilor în care s-au produs iatrogenii, în cursul unor tratamente endodontice efectuate de către practicieni, precum şi a factorilor care pot influenţa succesul sau eşecul în abordarea acestui spaţiu.
Material şi metodă. Se arată în acest capitol că investigaţiile s-au desfăşurat pe un lot de 942 de subiecţi, cuprinşi între vârste de 18 - 71 ani, care au necesitat reintervenţii în urma producerii unor iatrogenii în sfera endodontică. Cercetarea a cuprins mai multe loturi de studiu:
Un prim lot, de 186 subiecţi, grupaţi pe mai multe categorii de leziuni apicale şi pe sexe, reprezentaţi prin analize statistice, au fost supuşi unor examene radiologice în urma unor diferite faze de tratament, pentru a putea fi analizate efectele intervenţiei. Au fost astfel urmărite anumite criterii in analiza imaginilor radiografice, care au permis diferenţierea succesului de eşec, in terapia endodontica, iar datele obţinute au fost analizate statistic, ceea ce a permis înfăţişarea unui tablou realist al rezultatelor.
Un al doilea lot, de 18 pacienţi prezentau erupţii defectuoase ale molarului de minte şi au necesitat extracţia. Pe aceşti dinţi s-au realizat, înainte de extracţie, cavităţi cu diferite profunzimi, ca după două zile să fie extraşi, iar pulpa să fie supusă unor examene histologice pentru a se constata efectele iatrogenice suferite. Cupele histologice au furnizat imagini deosebit de intersante şi elocvente, văzute la microscopul optic, prin care s-a evidenţiat multitudinea de modificari ale structurilor pulpare, cauzate de factorii iatrogeni ce au acţionat asupra dintelui. Comentarii pertinente şi analize statistice însoţesc acest experiment.
Pe al treilea lot, de 180 de pacienţi, cuprinşi între vârste de 20 – 55 ani, care prezentau eşecuri ale tratamentelor endodontice, s-au realizat analize clinico-radiologice, pentru a depista manifestările clinice, cauzele şi caracteristicile iatrogeniei, gruparea lor pe clase şi un
288
studiu statistic ilustrat prin grafice, care au arătat ponderea fiecărei forme de iatrogenie întâlnită, precum şi reuşita reintervenţiilor endodontice realizate în scopul remedierii acestor iatrogenii. Toate acestea au fost analizate în amănunt, pentru a putea trage concluziile neceare evitarii unor asemenea eşecuri terapeutice.
In subcapitolul în care au fost abordate cazurile de chirurgie endodontică se discută despre un lot de 40 de pacienţi (20 femei şi 20 bărbaţi) cu vârste între 20 şi 65 de ani, care au necesitat tratamente endodontice, în urma apariţiei unor leziuni pulpo-periapicale. Se analizează statistic, câte din acestea au necesitat intervenţii chirurgicale în vederea corectării iatrogeniilor apărute. Sunt przentate o serie de cazuri mai reprezentative, însoţite de imagini din timpul tratării acestora, precum şi a rezultatelor obţinute. Autorul insistă asupra rolului irigarii corecte a spaţiului endodontic abordat precum şi a unor metode de combatere a florei canalare.
Un studiu bacteriologic a fost realizat pentru a se constata care este efectul a trei soluţii de irigare canalară asupra florei bacteriene din acest spaţiu. Soluţiile testate au fost: hipocloritul de sodiu 1%, hipocloritul de sodiu 2,5% şi clorhexidina 2%. Au fost analizate diferite colonii bacteriene asupra cărora a fost verificat efectul acestor soluţii. Observaţii clinice, tabele şi grafice bine concepute susţin acest studiu, care implica alegerea unor metode adecvate de pregatire a spaţiului endodontic.
O altă direcţie de cercetare întreprinsă, a fost aceea a unei analize detaliate a iatrogeniilor ce duc la apariţia parodontitelor apicale acute şi cronice.
Un studiu statistic pe 120 de cazuri a avut drept obiectiv stabilirea procentajelor de succese şi eşecuri în urma tratamentelor endodontice, analizându-se şi cauzele care au dus la insuccese. Calculele statistice au fost realizate separat pe cele două maxilare, pe categorii de dinţi, pe diferenţele de sex ale pacienţilor şi pe grupe de vârstă. Aprecierea rezultatelor s-a făcut pe criterii clinice şi radiologice, susţinute de calcule statistice şi exemplificate prin prezentări ale unor cazuri mai reprezentative(din păcate fără imagini corespunzătoare).
Sunt prezentate, în paginile următoare, căteva cazuri de intervenţii chirurgicale rezolvate prin amputaţie radiculară, hemisecţie sau rezecţie apicală, cu imagini relevante şi comentarii detaliate asupra metodologiei aplicate şi a evoluţiei postoperatorii.
Spre finalul lucrării este înserat un capitol în care este inclus un studiu statistic asupra durerii post tratament endodontic. Tabele şi grafice bine realizate au oglindit elementele investigate şi prin calcule statistice, permiţând autorului să aducă în discuţie multitudinea de aspecte întâlnite..
Al doilea lot de studiu a cuprins 96 de pacienţi cu patologie pulpo-periapicală, trataţi prin metode conservatoare, în mai multe şedinţe. Au fost urmăriţi aceeiaşi parametri ca la primul lot, rezultatele fiind diferite.
Toate investigaţiile realizate prin această lucrare, ce constituie o amplă cercetare asupra posibilităţilor de combatere a diverselor iatrogenii produse în cadrul intervenţiilor endodontice, au permis o abordare bine documentată, bazată şi pe o bogată experienţă în domeniu, ceea ce se conturează în capitolul discuţii. Concluzii/Originalitate: Concluziile principale ale lucrării insistă supra aspectelor profilactice ale iatrogeniilor în endodonţie, prin buna cunoaştrere a anatomiei spaţiului endodontic şi prin aplicarea unor tehnici de tratament cât mai adecvate şi corecte, pentru a evita eşecurile, suferinţele pacienţilor şi pierderea de timp inutilă.
289
Lucrarea, arată preocuparea intensă a doctorandului pentru domeniul abordat şi străduinţa de a cuprinde cât mai multe aspecte legate de tema aleasă, bazate pe o bogată experienţă personală şi pe o documentare amplă din literatura de specialitate actuală.
Textul este redactat într-un stil clar şi concis, însoţit de numeroase analize statistice concludente şi realizate profesionist, după cele mai noi cerinţe, precum şi de o iconografie corespunzătoare, de bună calitate, cu un grad accentuat de originalitate, care atestă orizontul larg al pregatirii doctorandului, conferind lucrării o valoare certă ca sursă de informare pentru cei ce doresc sa se documenteze în acest domeniu
18. COSTAN VICTOR-VLAD SMD 18
Titlul tezei: VALOAREA LAMBOULUI PEDICULAT FASCIAL TEMPOROPARIETAL ÎN RECONSTRUCŢIA PIERDERILOR DE SUBSTANŢĂ DIN TERITORIUL OMF Autor: Costan Victor-Vlad Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Gogalniceanu Data susţinerii publice: 14.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Teofil Lung – U.M.F. Cluj Prof. Univ. Dr. Dezideriu Kovacs – U.M.F. Târgu Mureş Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol - U.M.F. Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Defectele în suprafaţă de la nivelul cavitâţii orale au uneori forme complexe şi suprafeţe mari ceea ce le face dificil de reconstruit.
Pentru aceasta ar fi ideală utilizarea unui lambou uşor de recoltat, cu o anatomie fiabilă, care să furnizeze un ţesut identic cu cel ce urmează să fie refăcut, să nu determine apariţia de sechele la nivelul regiunii donatoare şi să permită reconstrucţiile compozite.
De asemenea, trebuie să fie capabil să refacă funcţionalitatea unor regiuni cum ar fi cea jugală, comisura intermaxilară, trigonul retromolar. Orice limitare a funcţiilor acestor zone conduce la deficite ale unor funcţii extrem de importante: vorbirea şi alimentaţia.
Acest aspect este cu atât mai important cu cât cei mai mulţi pacienţi cu carcinoame localizate în regiunile sus-menţionate se prezintă cu limitări importante ale deschiderii gurii, refacerea funcţionalităţii fiind în consecinţă cu atât mai greu de obţinut.
În acelaşi timp, rezultatele estetice obţinute trebuie să fie cât mai bune, atât la nivelul zonei receptoare, la nivelul celei donoare şi, nu în ultimul rând între cele două regiuni, ţinând cont că, adesea, sunt utilizate lambouri pediculate. Obiective urmarite: scopul principal al cercetărilor d-lui Dr. Victor-Vlad Costan a fost acela de a găsi o soluţie tehnică optimă pentru acoperirea defectelor în suprafaţă de la nivelul cavităţii bucale, şi în special a celor de la nivelul trigonului retromolar.
Obiectivele propuse de cercetarea d-sale au urmărit următoarele aspecte: Dezideratul de a obţine rezultate funcţionale cât mai bune este deosebit de important deoarece, evoluţia tehnicilor chirurgicale precum şi a procedurilor terapeutice complementare au permis nu atât o prelungire a duratei de viată a pacienţilor cât o îmbunătăţire a calităţii vieţii; A fost necesară găsirea unui lambou care să fie suficient de subţire încât să se muleze pe suprafeţele neregulate de la nivelul pierderii de substanţă, să aibă o suprafaţă suficient de mare încât să
290
poată acoperi o zonă denudată cât mai întinsă; Obţinerea postoperatorie a unei mucoase cu structură şi aspect cât mai apropiate de cea a mucoasei orale obişnuite; O rată cât mai redusă a complicaţiilor postoperatorii immediate şi tardive; Sechele estetice şi funcţionale minime la nivelul zonei donatoare. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Fascia temporală superficială, descrisă în literatură sub numeroase denumiri, este printre puţinele structuri tisulare cu această textură ce are o încărcătură vasculară ce poate acoperi o suprafaţă mare şi poate fi pliată, respectând o tehnică corectă.
Un loc aparte în studiul doctorandului îl ocupă aspectele anatomice ale lamboului în care rapoartele anatomice cu structurile limitrofe şi sistemul vascular sunt evidenţiate prin constatări personale şi în partea a II-a a lucrării. Este binecunoscut că sistemul arterial, venos şi limfatic al unui lambou pediculat joacă un rol esenţial şi autorul a respectat în studiu şi în practică valoarea sistemului nutriţional al ţesuturilor dizlocate şi transferate la distanţă. Tot în partea generală autorul culege din literatură şi sistematizează informaţiile la zi legate de indicaţiile lamboului şi modalităţile de deplasare ale saleîn câmpul operator al defectului şi al axului de rotaţie dependent de sistemul vascular. O paginaţie numeroasă este dedicată avantajelor şi dezavantajelor lamboului, culese din cele 255 de titluri bibliografice pe care le-a consultat. Evoluţia intraorală a lamboului fascial a stârnit un interes deosebit pentru autor deşi numărul de publicaţii este limitat şi sărac în detalii. In capitolul doi al tezei referitor la studiile personale autorul menţionează chiar de la început, că scopul cercetării sale este acela de a găsi o soluţie tehnică eficientă şi uşor practicabilă în acoperirea defectelor în suprafaţă de la nivelul cavităţii orale pentru refacerea morfologică şi funcţională a sistemului. Cele existente în pachetul de materiale utilizate în lume au limite şi deficienţe în acoperirea pierderilor de substanţă unidimensionale ale cavităţii orale. In teză sunt detailate, pe baza cazurilor operate, studiile sale referitoare la redobândirea sensibilităţii zonei reconstruite şi, foarte important, asupra variaţiilor anatomice de vascularizaţie ale lamboului. Studiul este efectuat pe 25 de cazuri. Pare puţin, dar comparând cu numărul din publicaţiile altor autori şi cu complexităţile metodei vom constata că este mult şi suficient pentru a trage câteva concluzii de utilitate practică şi teoretică. Se dau detalii în partea personală asupra vârstei, sexului, afecţiunilor generale, asupra cauzelor pierderilor de substanţă şi localizării acestora. Despre zona cu defect, rezultată cel mai adesea după extirparea unor tumori maligne, se dau parametri de o importanţă majoră pentru reconstrucţie. Impărţirea pe arii reconstructive este logică şi de indispensabilă utilitate. Se dau în acest sens exemple din cazuistica personală. Un subcapitol important, plin cu amănunte de esenţă, îl reprezintă indicaţiile şi modalităţile de tehnică pentru îndepărtarea ţesuturilor patologice şi acoperirii lor cu lambouri fasciale preparate şi aplicate în aceeaşi şedinţă operatorie. Dezavantaj, subliniază autorul pentru că prelungeşte actul operator, dar un alt timp de recoltare nu este posibil. Imaginile cazurilor clinice operate sunt elocvente şi demonstrează argumentele adecvate. Autorul, pe parcursul întregii expuneri pe baza experienţei personale nu ezită să-şi demonstreze unele dintre eşecuri ca rezultat al complexităţii metodei, cât şi ale anatomiei
291
imprevizibile şi greu de localizat sau a greşelilor operatorului. Este un act de onestitate profesioală obligatoriu pentru un chirurg. Cu toată modestia, îşi expune rezultatele bune şi foarte bune într-o majoritate absolută a cazurilor aflate în observaţia doctorandului. Rezultatele cercetării le compară, în capitolul discuţii, cu cele ale altor autori, puţine la număr, în contextul abordat de autor pentru redefinirea unor capitole ale problematicii. Teza este explicită, are conţinut şi formă care onorează autorul. Cazurile operate de autor aduc argumente şi demonstrază seriozitatea doctorandului. Concluziile la care a ajuns Doctorul Costan sunt logice, rupte din realitatea Clinicii de Chirurgie Maxilo-Facială, expuse clar şi în concordanţă cu rezultatele obţinute. Iconografia respectă reguluile moderne de reprezentare a motivaţiei şi demonstraţiei subiectului. Bibliografia cuprinde 255 de titluri, este „la zi” şi demonstrează interesul doctorandului pentru noutatea autentică. Ţinând cont de toate calităţile tezei şi de ampla documentare a autorului şi dorinţa pasională a acestuia de a se perfecţiona şi de a promova „noul autentic” şi calitatea în chirurgie consider că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a-şi susţine public teza în vederea conferirii titlului de Doctor în ştiinţe medicale. Concluzii/Originalitate: Originalitatea temei abordate a constat în găsirea unei metode pentru plastia pierderilor de substanţă în suprafaţă mucozale de la nivelul cavităţii orale. A precizat în acelaşi timp şi regiunile în care metoda poate fi aplicată optim dar şi pe cele la care trebuie păstrată ca o metodă de rezervă. Studiile originale privind determinarea elementelor anatomice de la nivelul regiunilor temporală şi parietală au permis trasarea unor indicaţii care să permită diminuarea la maxim a complicaţiilor postoperatorii dar şi diminuarea ratei celor postoperatorii tardiv, din cursul unor eventuale tratamente asociate..
Un alt studiu original, a monitorizat evoluţia sensibilităţii de la nivelul regiunii receptoare şi a suprapus-o peste cea a funcţiilor, respectiv a masticaţiei şi deglutiţiei precum şi a fonaţiei. A fost oferit, în acest mod, o explicaţie ştiinţifică la bunele rezultate obţinute.
De asemena, a fost urmărită clinic şi a fost demonstrat că modelul experimental de transformare a fasciei temporoparietale în mucoasă orală este unul valabil şi la om, această ultimă cercetare efectuată pe parcursul stagiului doctoral având rolul de a completa metoda şi de a oferi o soluţie completă, teoretică şi practică, plastiei defectelor mucozale intraorale, în suprafaţă.
19. SCURTU MIHAELA SMD 19
Titlul tezei: ASPECTE MORFOPATOLOGICE SI CLINICO-RADIOLOGICE ÎN OSTEITELE CRONICE PERIAPICALE LA NIVELUL MOLARULUI TREI INFERIOR Autor: Scurtu Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Elisabeta Laba Data susţinerii publice: 18.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu Prof. Univ. Dr. Florica Stăniceanu Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
292
Motivaţia alegrii subiectului: Importanta studiului osteitelor cronice periapicale la nivelul molarului de trei inferior este justificată de paleta vastă a complicaţiilor determinată de aceste afecţiuni şi menţionate adesea în literatura de specialitate. Studiul de faţă evidenţiază faptul că în diagnosticarea şi tratamentul osteitelor cronice periapicale nu este suficientă simpla investigare radiologică, ci ea trebuie completată cu o investigaţie anatomo-patologică pentru a putea pune un diagnostic de certitudine.
Patologia molarului trei inferior este complexă şi în afară de patologia comună a celorlalţi dinţi (carie şi complicaţiile ei, parodontopatiile marginale cronice, patologia traumatică şi tumorală etc.), se adaugă şi accidentele de erupţie ale molarilor trei inferiori.
Molarii trei inferiori, datorită localizării lor distale puţin accesibilă, sunt predispuşi la apariţia cariilor datorită lipsei autocurăţirii sau acţiunilor de igienă, carie care apare la început ca o pată alb-cretoasă sau uşor pigmentată în brun-cenuşiu, care apoi se excavează, astfel încât poate fi decelată cu sonda dentară iar mai târziu ca o soluţie de continuitate în care sonda se agaţă. La aceasta se poate adăuga inflamaţia ţesutului pulpar care va evolua extinzâdu-se către regiunea apicală, apoi în spaţiul desmodontal, realizându-se, ulterior, leziuni periapicale de tip: granulom, chist şi osteită. Fenomenele inflamatorii se pot extinde şi la părţile moi vecine de tip celulită, având de obicei, evoluţie acută. Rareori se pot produce şi complicaţii la distanţă de tip: endocardită, artrită, abcese cu diverse localizări etc. Obiectivele urmărite în lucrarea au fost: Pentru realizarea acestor scopuri, au fost nominalizate următoarele obiective: - elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde: diagnosticul cu riscul cariogen (stadiul evolutiv), obiectivele generale şi particulare ale fiecărui caz clinic, tudierea cazuisticii care să constituie baza de date pentru prelucrarea statistică. - determinarea factorilor patogenici de bază, a riscului declanşării patologiei molarului trei inferior.
Studiul efectuat a fost orientat pe următoarele direcţii: studiu clinic de evaluare a stării de sănătate orală şi determinare a riscului cariogen pe loturi de pacienţi şi anume pacienţi cu stare generală bună şi pacienţi cu stare generală afectată fie prin boli generale, fie prin tratamente (radioterapie) pentru boli generale. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Doctoranda abordează o tematică originală care prin conţinut şi orientare prezintă o deosebitã importanţã în medicina dentară, ca urmare a strânsei relaţii ce există între sănătatea orală şi cea sistemică, fiind axată în special pe patologia molarului de minte inferior.
Subiectul tezei de doctorat prezintă un dublu interes abordând pe de o parte un capitol foarte polimorf al medicini dentare - cel al patologiei molarului trei inferior - şi, pe de altă parte, referindu-se la aspecte morfopatologice şi clinico-radiologice, aceste entităţi clinice despre care, informaţiile specialiştilor sunt adeseori relative şi reduse cantitativ. Lucrarea este structurată în două părţi: o parte generala in care doctoranda a tratat aspectele generale legate de tema, aduse la zi, comentate cu date obţinute din literatura de specialitate şi o parte personala care cuprinde obiectivele, materialul, metodele de lucru, rezultatele obţinute care au fost comentate faţă de rezultatele din literatură.
In partea a doua a lucrării, partea personală a tezei de doctorat, sunt expuse rezultatele cercetării proprii ce sunt prezentate în cinci părţi distincte.
Obiective şi metodologia cercetării porneşte de la stabilirea strategiei direcţiilor de cercetare, expune loturile luate în studiu, modul de creare a bazei de date şi metoda statistică
293
utilizată; toate acestea în scopul identificări modului în care afecţiunile molarului trei inferior duc la apariţia osteitelor cronice periapicale, pe de o parte şi pe de altă parte, a modului în care aspectele morfopatologice si clinico-radiologice pot constitui o metodă de diagnostic în practica medicului dentist.
Pornind de la această bază de date, doctoranda efectuează o serie de studii expuse pe parcursul prezentării rezultatelor.
Concluzii/ Originalitate: Concluziile finale ale cercetării personale, evidenţiază contribuţia adusa la stabilirea unor criterii de înţelegere si aplicare a unui tratament adecvat leziunilor întâlnite la nivelul molarului trei inferior. Autoarea a reuşit sa evidenţieze necesitatea examenului anatomo-patologic, absolut necesar, in precizarea complicaţiilor posibile. Osteitele cronice la nivelul molarului de minte inferior au o implicare majora in determinarea complicaţiilor apărute si necesita investigaţie anatomo-patologică pentru precizarea diagnosticului de certitudine. Cariile, leziunile traumatice, tumorale, de erupţie au fost studiate in partea personală pe baza unor fise de observaţie pentru fiecare bolnav. Prelucrarea histologica a fost efectuata prin metode de histologie curente.
Studiul a fost efectuat pe un număr de 121 de cazuri selecţionate din cazuistica proprie în colaborare cu un cabinet privat de chirurgie O.M.F. pe o perioadă de 4 ani (2004-2007), a căror patologie a fost apreciata prin examene radiologice, histopatologice si clinice, şi care au permis evidenţierea implicaţiilor grave ale complicaţiilor şi nu în ultimul rând prezentarea problematicii iscate prin inflamaţia ţesutului pulpar în cazul osteitelor cronice periapicale la nivelul molarului trei inferior. Din prelucrarea statistica rezulta o pondere ceva mai mare a cazurilor de sex feminin (58,6%) comparativ cu pacienţii de sex masculin. Incidenţa la persoane tinere 21-30 ani a fost aproximativ similara intre sexe. In ce privesc complicaţiile s-a înregistrat o prevalenta crescuta a cariilor (34,7%) urmate de osteite (24%), incluzii (19%), chisturi (13%) si osteomielite (9%). S-a evidenţiat că ponderea crescuta la sexul masculin o deţin chisturile 2% comparative cu sexul feminin 8,5% la care predomina incluziile dentare 22,5%. Un factor de risc important i-a revenit fumatului. Din lotul studiat 76,9% au fost fumători la care si osteitele si osteomielitele au fost mai frecvente. Un fapt remarcabil l-a constituit creşterea semnificativa a leziunilor de osteita la pacienţii consumatori de alcool care au realizat 24% din totalul pacienţilor luaţi in studiu. Diagnosticul anatomo-patologic a evidenţiat o sensibilitate de 99,8% si specificitate de 91,8% pentru diagnosticul de osteita si o sensibilitate de 98,6% si specificitate de 91,8% in diagnosticul de chist. Factorii de risc asociaţi leziunilor molarului trei inferior au fost :afecţiuni cardiace, digestive, hepatice, pulmonare, sanguine, alergii si osteite periapicale. Valorile parametrilor de risc duc la concluzia ca afectarea digestive, pulmonara si sanguina prezintă un risc semnificativ in apariţia osteitei periapicale a molarului trei mandibular. Dintre cazurile examinate s-au remarcat leziuni sub forma de fuziune dentara, carii profunde cu pulpite cronice ulcerate, osteite periapicale cu pulpite cornice, osteite cronice, chisturi reziduale, granulom periapical, incluzii dentare cu leziuni de pulpita cronica , leziuni de osteomielita.
294
Din cazuistica prezentata se desprind unele concluzii .Ponderea cea mai ridicata o ocupa pacienţii de vârsta tânăra 21-30 ani cu semnificaţie aproximativ egala pentru cele doua sexe si grupul de vârsta 31-40 ani. Dintre procesele patologice s-a remarcat incidenţa semnificativ mai mare a cariilor 28% profunde si complicate, parodontite apicale acute, osteita acuta si cronica si osteomielita acuta si cronica . Analiza sensibilităţii si specificităţii metodelor de diagnostic clinico-radiologic si al examenului anatomopatologic a evidenţiat diferente semnificative intre sensibilitate si specificitate (p=0.0014, respectiv p=0.038 in cazul diagnosticării osteitei. Evidenţierea clinico-radiologica confirmata anatomo-patologic a leziunilor din evoluţia molarului trei inferior inclus aduce un real aport in practica stomatologica si in aplicarea unei conduite terapeutice adecvate . Complexitatea rezultatelor studiului s-a datorat şi metodei de abordare a temei propuse aceasta constând în: analiza şi interpretarea clinico-statistică a rezultatelor, aprecierea critică, comparativ cu datele din literatura de specialitate, observaţia de caz clinic particular.
Datele clinice au fost centralizate şi interpretate printr-o prelucrare statistică de excepţie, de mare acurateţe, utilizând pe de o parte teste de comparaţie a valorilor medii ale diferiţilor parametri, teste de corelaţie, teste de semnificaţie, calculul parametrilor de şansă şi risc, prin aplicarea extensivă a acestor date de prelucrare statistică, rezultatele cercetării au avut un înalt grad de obiectivitate, putând fi comparate corect cu date prezentate în literatura de specialitate. Cu un pronunţat caracter de originalitate a fost conceperea unor fişe medicale astfel încât să permită realizarea unei anamneze detaliate, vizând depistarea unor factori de risc existenţi, cu descrierea rezultatelor examenului clinic realizat cu mare atenţie şi consemnarea tuturor detaliilor din cadrul modificărilor întâlnite şi exprimate prin indicii de carie cunoscuţi. Aceste fişe au permis ulterior realizarea bazei de date necesare evaluării complete a problematicii studiate. Teza este bine documentata, cercetarea bazându-se pe studiul unei bibliografii vaste din literatura de specialitate română şi străină, prezentate în mod selectiv numai 241 titluri bibliografice, evidenţiindu-se cele mai noi date din literatură.
Prin datele obţinute şi concluziile la care a ajuns, prin contribuţiile personale aduse în domeniu care au favorizat înţelegerea leziunilor posibile ale molarului trei inferior, teza de doctorat constituie o lucrare de referinţă. 20. CURCA AURELIAN IOAN SMD 20
Titlul tezei: TRATAMENTUL MEDICAMENTOS IN BOALA MENIERE Autor: Curca Aurelian Ioan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Martu Data susţinerii publice: 24.06.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Cristian Popescu Prof. Univ. Dr. Stan Cotulbea Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
295
Motivaţia alegerii subiectului: Boala Ménierè (hidropsul endolimfatic) se defineşte prin atacuri episodice de acufene, hipoacuzie, senzaţie de presiune auriculară şi vertij, cu durata de minute sau ore.
Deoarece etiologia bolii Ménierè este necunoscută, nu s-a demonstrat încă un tratament curativ. Deşi principiile de tratament în boala Ménierè au la bază excesul de fluid endolimfatic de la nivelul urechii interne, obiectivul principal rămâne totuşi controlul simptomelor. Lipsa existenţei, în prezent, a unui medicament antivertiginos care să asigure un control optim al simptomelor pentru toţi pacienţii cu aceste acuze, precum şi opţiunile terapeutice limitate în tratamentul cronic al afecţiunilor vestibulare, ne îndreptăţeşte să căutăm, dacă nu cel mai bun medicament în boala Meniere, cel puţin o alternativă terapeutică eficientă.
Datorită episoadelor vertiginoase cu durată relativ redusă (minute sau ore), evoluţiei cronice a bolii şi progresiei ei spre hipoacuzie profundă, pacienţii diagnosticaţi de noi cu boală Meniere nu necesită de cele mai multe ori un tratament al fazei acute. Diagnosticul are la bază, de multe ori, anamneza iar motivul adresării acestor pacienţi la medic este dominat de dorinţa prevenţiei acestor crize, sau cel puţin reducerea lor ca durată şi intensitate, precum şi eventuala stopare a progresiei hipoacuziei. Aceste fapte ne-au îndrumat spre căutarea unui medicament care să îndeplinească aceste deziderate, în administrare cronică, cel puţin ca alternativă la antivertiginoasele existente.
Obiective urmarite: Toate demersurile întreprinse au vizat sublinierea unor noi elemente privind tratamentul medicamentos şi diagnosticul bolii Meniere.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Lucrarea de doctorat abordează un domeniu de deosebit de interesant şi destul de puţin cunoscut al patologiei ORL şi în particular al patologiei vestibulare, fiind vorba despre boala Meniere. Provocarea pe care o aduce această boală, la graniţa dintre ORL şi neurologie este numărul redus de date certe legate de ea, în ciuda numeroaselor studii publicate. Până în prezent nu se cunosc cu certitudine nici etiologia bolii, nici fiziopatologia ei şi nici tratamentul curativ.
Deşi boala este clasificată de către Comisia Europeană pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorului ca boală rară, datorită vertijului important ce evoluează în crize, precum şi datorită asocierii cu hipoacuzia progresivă şi acufenele, este foarte invalidantă pentru pacient. Pe de altă parte, prevalenţa ei redusă face dificil studiul pe loturi mari de pacienţi.
Perfecţionarea aparaturii de diagnostic a permis o mai bună cunoaştere a acestei patologii la nivel mondial, în ţara noastră nivelul cercetării în domeniu fiind însă destul de scăzut. Acest lucru se datorează lipsei aparaturii specifice investigării sistemului vestibular (videonistagmograf, aparat pentru proba calorică, scaun rotator, etc.).
În primul capitol al partii personale se desfăşoară studiul pilot observaţional deschis al lotului pacienţilor diagnosticaţi cu boală Meniere. Se folosesc rezultatele obţinute prin efectuarea unui bilanţ vestibular şi audiologic complet, ce a inclus, în funcţie de vârsta şi situaţia fiecărui pacient, următoarele teste: audiograma tonală liminară (praguri auditive aeriene şi osoase), audiograma vocală, timpanograma şi reflexul stapedian, otoemisiuni acustice tranzitorii de screening, potenţiale evocate auditive precoce de screening, probe şi manevre de echilibru, proba calorică, potenţiale miogenice evocate vestibular, precum şi alte explorări funcţionale utile diagnosticului diferenţial. După obţinerea acordului informat al pacienţilor, aceştia sunt incluşi în lotul de studiu, format din 24 de pacienţi cu boala Meniere
296
sigur sau probabil (conform criteriilor americane) şi li s-a administrat N acetil leucina (Tanganil) în doză de 1 gram pe zi. În paralel s-a constituit un lot martor din 13 pacienţi cărora li s-a administrat acelaşi tratament. Ambele loturi de pacienţi au fost evaluaţi, prin chestionare standardizate, din punct de vedere al auzului, acufenelor şi vertijului şi impactul acestor simptome asupra calităţii vieţii, atât la includerea în studiu cât şi după o lună şi trei luni de tratament. Autorul foloseşte rezultatele obţinute pentru stabilirea unor corelaţii valoroase pentru stabilirea eficienţei leucinei, relaţiei doză – efect, specificatea acestui tratament, importanţei fiecărei metode de explorare, ca şi a specificităţii acestora în funcţie de patologie.Astfel, partea personală a tezei se bazează pe o bogată experienţă proprie din ultimii 4 ani ai activităţii doctorandului, acesta explorând acustico-vestibular peste 250 de pacienţi şi stabilind diagnosticul de boala Meniere în 30 de cazuri. Această analiză cuprinzătoare a fost completată după aducerea, cu dificultăţile specifice perioadei pe care o traversăm, a echipamentelor de înaltă tehnologie necesare pentru investigaţiile pe care tema doctoratului le-a presupus.
Partea personală se incheie cu doua capitole dedicate studiului clinic şi paraclinic al pacienţilor fără acuze vestibulare, precum si a pacientilor cu boala Meniere, privind proba calorică şi potenţialele miogenice evocate vestibular, datele obţinute fiind folosite pentru stabilirea de normative şi pentru raportarea loturilor de pacienţi normali vestibular din ţara noastră, pe grupe de vârstă, la normativele internaţionale, acest aspect fiind abordat pentru prima dată la noi în ţară pentru aceste două investigaţii.
Relevanţa ştiinţifică a rezultatelor obţinute este susţinută de prelucrarea statistică adecvată şi de ilustraţia grafică şi tabelară de o calitate excepţională. Lucrarea este redactată într-un limbaj ştiinţific adecvat ce exprimă în totalitate datele esenţiale, realizând imaginea de ansamblu şi de amănunt a subiectului tratat. Bibliografia, însumând aproximativ 300 titluri selectate din publicaţiile apărute în ultimele 2 decade, dar nu numai, este corect exploatată ştiinţific şi integrată textului. În concluzie, consider că lucrarea de doctorat a domnului dr. Aurelian Curcă este de reală valoare ştiinţifică şi practică, tema aleasă fiind de actualitate, modul de prelucrare şi redactare a parţii personale fiind într-o manieră modernă şi susţinută ştiinţific riguros de analiză statistică, ce conferă obiectivitatea necesară susţinerii observaţiilor personale. Prin calităţile dovedite în modul de procesare a bogatului material faptic, prin corecta individualizare a concluziilor şi substanţa demersului ştiinţific, teza are o autentică valoare, întrunind cu prisosinţă toate condiţiile pentru a fi prezentată şi acceptată în vederea acordării titlului ştiinţific de doctor în medicină domnului doctorand Curcă Ioan Aurelian.
Concluzii/Originalitate:
• Leucina, în administrare cronica de 1 gram pe zi, timp de 3 luni, la pacienţii diagnosticaţi cu boală Meniere, produce o ameliorare semnificativă a vertijului, producând o scădere semnificativă statistic a duratei medii a atacului vertiginos cât şi a indicelui vertij/zi, precum şi o ameliorare semnificativă statistic a factorilor fizici, a componentei emoţionale şi a componentei funcţionale a vertijului. Tratamentul cu leucină produce o ameliorare semnificativă a acufenelor, îmbunătăţind handicapul fizic, consecinţele emoţionale, consecinţele sociale, şi handicapul auditiv produs de acestea, dar nu şi percepţia lor de către pacient. Din punct de vedere audiometric, sub tratament cu leucină, auzul în conducerea aeriană nu sufera modificări importante statistic.
297
• Factorii de risc asociaţi cu ineficienţa tratamentului au fost: boala Meniere stadiul I; tratament ineficient cu alte vertiginoase; antecedente otologice; prezenţa acufenelor pe urechea stângă; absenţa fenomenelor vegetative; boala Meniere diagnostic probabil. • Leucina, în administrare de 1 gram pe zi timp de 3 luni, la pacienţii diagnosticaţi cu sindrom vertiginos altul decât boală Meniere, nu produce o ameliorare semnificativă a vertijului, producând o minimă scădere (nesemnificativă statistic) a duratei medii a atacului vertiginos, dar o creştere minimă (nesemnificativă statistic) a indicelui vertij/zi, precum şi o minimă ameliorare (nesemnificativă statistic) a factorilor fizici, a componentei emoţionale şi a componentei funcţionale a vertijului. Tratamentul cu leucină nu produce o ameliorare semnificativă a acufenelor, îmbunătăţind nesemnificativ handicapul fizic,în schimb agravând, deasemeni nesemnificativ statistic, consecinţele emoţionale, consecinţele sociale, handicapul auditiv produs de acestea, precum şi percepţia lor de către pacient. • Deşi latenţele şi amplitudinile potentialelor miogenice evocate vestibular pot varia ca valoare de la un subiect la altul în limite destul de largi ( considerând intervalul de normalitate media +- 2DS, latenţa undei P13 poate varia între 9,24 şi 12,12mS, iar latenţa undei N23 între 16,49 şi 20,53mS), diferenţele interaurale sunt mult mai mici. Ele ne permit aprecierea modificărilor patologice de latenţă şi amplitudine raportând o ureche la urechea de partea opusă. • Atât amplitudinile, cat şi latenţele undelor P13, N23 şi complexului P13-N23 sunt mai mari, în valoare absolută, pentru urechea de partea dominantă, decât pentru urechea de pe partea nedominantă. Deşi aceste diferenţe nu au semnificaţie statistică, această observaţie, neregasita in literatura de specialitate, este omogenă pentru toate cele 6 valori (3 amplitudini şi 3 latenţe) găsite de doctorand sugerează că acest fapt nu este o simplă coincidenţă. • În cazul pacienţilor cu boală Meniere, investigati prin potentiale miogenice evocate vestibular, se poate remarca o prelungire a latenţelor undelor P13 şi N23 la urechea afectată şi un ratio cu valori patologice, precum si valori patologice ale latenţelor complexului P13- N23 la urechea diagnosticată cu boală Meniere şi diferenţe interaurale semnificative ale latenţelor undelor P13 şi N23. • S-a determinat, pe lot semnificativ de pacienţi fara acuze vestibulare şi în condiţii standard, un interval de normalitate al duratei nistagmsului de 90 – 130 secunde, o valoare normală de sub 6% pentru pareza unilaterală şi de sub 10% pentru preponderenţa direcţională. • O alternativă de calcul ale valorilor parezei unilaterale şi a preponderenţei direcţionale, poate fi folosind valorile nistagmusului în secunde, mai uşor de determinat în absenţa unei dotări specifice. 21. VASCU MIHAI BOGDAN SMD 21
Titlul tezei: CERCETARI CLINICO-EXPERIMENTALE PRIVIND EFICIENTA UNOR APARATE DE IMOBILIZARE IN BOALA PARODONTALA Autor: Vascu Mihai Bogdan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Lacatusu Stefan Data susţinerii publice: 26.06.2008
298
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Dumitriu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Nicolau Gheorghe – U.M.F. Chisinau Prof. Univ. Dr. Silvia Martu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii temei: Managementul clinic al dintilor mobili poate fi o problema greu de inteles,mai ales daca cauzele fundamentale ale acestei mobilitati nu au fost diagnosticate in mod corespunzator.In unele cazuri,dintii mobili sunt retinuti deoarece pacientii refuza tratament multidisciplinar,tratament care ar putea cuprinde extractii starategice.
Mobilizarea dintilor este un proces de adaptare a parodontiului la fortele de ocluzie,care nu trebuie considerate neaparat a fi patologice.In absenta inflamatiei,dintii mobili cu tesuturi parodontale sanatoase pot fi pastrati.
Obiectivul principal al imobilizarii este acela de a reduce deplasarea tridimensionala a distilor lipsiti de suport parodontal corespunzator.Acest obiectiv este adeseori realizat odata cu plasarea adecvata a unei imobilizari la nivelul unui sector intins sau la nivelul intregii arcade. Obiective urmărite: Ca urmare a preocupărilor din practica curentă şi din cursul pregătirii doctoratului, mi-am propus:
- Selectarea unui material documentar care sa integreze datele din literatura de speciali tate,privind boala parodontala si efectele acesteia asupra mobilitatii dentaresi implicit asupra prognosticului pe termen lung al distilo parodontotici;
- Precizarea elementelor clinice,a investigatiilor paraclinice,exporarilor complementare pentru diagnosticul de certitudine si diagnosticul diferential;
- Studierea patologiei parodontale si necesitatea de tratament prin aparate de imobilizare la pacientii luati in studiu in programul complex de evidenti ere.evaluare si tratament a bolii parodontale ca si elaborarea unui program terapeutic general complex care cuprinde:diagnosticul corelat cu stadiul evolutiv,obiectivele generale si particolare ale fiecarui caz clinic,obiectivele si motivatia terapiei parodontale,demonstrarea efectului terapeutic cert al unor metode de imobilizare;
- Efecturea unor studii clinice si experimentale pe o baza de date personale privind managementul dintilor mobili si diferitele tipuri de materiale dentare si aparate de imobilizare realizate la pacientii luati in studiu . Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Partea personală cuprinde 7 capitole care sustin scopul de la care s a plecat in realizarea studiului ,si anume efectele benefice ale imobilizarii dintilor parodontotici si analiza materialelor si sistemelor de imobilizare. Capitolul VI cuprinde creearea bazei de date,obiectivele,directii de cercetare,materiale si metode folosite,cazuri clinice si metodele statistice utilizate,abordate cu ajutorul programului Analyze-it for Exel,General and Clinical Laboratory Statistics. Capitolul VII aduce in discutie un studiu privind evaluarea si controlul factorilor locali care determina aparitia bolii parodontale. Capitolul VIII cuprinde un studiu privind evaluarea electrochimica si mecanica a unor materiale dentare utilizate in realizarea aparatelor de imobilizare.
Capitolul IX este prezentata evaluarea modificarilor indicilor clinico-biologici parodontali dupa detartraj si netezirea suprafetelor in conjunctie cu metoda ozonoterapiei.
299
Capitolul X prezinta o cercetare privind modificarile aparute la interfata dintre sinele de imobilizare adezive si suprafata dentara. Capitolul XI cuprinde studiul clinico-statistic privind conditia parodontala la pacientii cu aparate de imobilizare. Concluzii/Originalitate: Prin frecventa mare ,boala parodontala prezinta dupa caria dentara cea mai mare morbiditate.
Problema afectarii prin carie si parodontopatie este strins legata la ora actuala de gradul in care se efectueaza igiena orala.
Putem considéra ca utilizarea ozonului in tratamentul complex al bolii parodontale duce la efecte clinique évidente.
Ca urmare a celor constatate consideram ca imobilizarile extemporanee ce utilizeaza benzi din fibra de sticla constituie alternative viabile la variantele clasice de aparate de imobilizare. 22. TOADER ŞTEFAN-VASILE SMD 22
Titlul tezei: CERCETĂRI MORFOLOGICE COMPLEXE ÎN SARCOAMELE DE PĂRŢI MOI Autor: Toader Stefan-Vasile Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Elisabeta Laba Data susţinerii publice: 07.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Florica Stăniceanu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Marcel Costuleanu – U.M.F. Iasi Motivatia alegerii subiectului: Alegerea temei a fost motivată de eterogenitatea sarcoamelor de părţi moi, cu peste 50 de tipuri şi subtipuri tumorale, cu un larg spectru al trăsăturilor histopatologice şi cu o largă răspândire în organism, cu afectarea atât a copiilor cât şi a adulţilor. Deşi sunt relativ rare, gradul înalt de malignitate a multor tipuri histologice cu rezultate post chirurgicale cel mai adesea imprevizibile conduce la necesitatea unui diagnostic histopatologic corect care să includă şi determinarea unor factori prognostici şi predictivi. Obiectivele urmarite: Determinarea unor markeri utili şi accesibili în serviciile de anatomie-patologică ale spitalelor în vederea stabilirii prognosticului şi ierarhizarea cazurilor în funcţie de gradul de malignitate, grad ce determină abordarea diferită în ceea ce priveşte schema de tratament pre şi post chirurgicală. Rezumat al tezei (din rferatul conducatorului de doctorat): Lucrarea elaborată de domnul Ştefan Toader reprezintă o cercetare complexă asupra sarcoamelor de ţesuturi moi, reunind studii de histopatologie convenţională şi studii de imunohistochimie cu accent asupra markerilor de prognostic legaţi de procesele de proliferare celulară, apoptoză şi angiogeneză.
Grup heterogen de tumori maligne foarte rare, reprezentând sub 1% din cancerele adultului şi între 7-10% din cele ale copilului, sarcoamele de ţesuturi moi au constituit în ultimul timp subiectul a numeroase publicaţii.
300
Progresele recente din histologia moleculară şi genetică au permis acumularea unor date noi pe baza cărora s-au structurat noi interpretări şi clasificări, dar mai ales s-a perfecţionat diagnosticul histologic prin introducerea metodelor imunohistochimice.
Totodată s-au definit noi strategii privind evaluarea şi tratamentul acestui tip de tumori, abordarea modernă a managementului statuând rolul important al patologului, în echipa multidisciplinară care este implicată în diagnostic şi tratament.
Teza de doctorat elaborata de D-nul Dr. Toader Ştefan totalizează 284 pagini şi este organizată în două părţi între care există un raport optim, prima parte fiind dedicată noţiunilor teoretice care definesc cunoaşterea în domeniu (89 pagini), iar partea a doua – contribuţiilor proprii (195 pagini).
Partea teoretică a lucrării cuprinde primele 4 capitole, în care au fost sintetizate într-un număr minim de pagini, aspecte semnificative ale literaturii de specialitate în legătură cu subiectul abordat: epidemiologia şi etiologia tumorilor de părţi moi, clasificarea, gradarea şi stadializarea acestora, aspectele morfologice şi imunohistochimice ale principalelor tipuri de sarcoame de părţi moi.
În partea a doua a lucrării, doctorandul prezintă rezultatele cercetărilor personale pe parcursul a 6 capitole ale căror titluri marchează etapele esenţiale ale demersului de cercetare ştiinţifică realizat, de la scopul şi motivaţia alegerii temei, materialul şi metodele utilizate în cercetare, studiul statistic al cazurilor investigate, aspectele morfologice ale cazurilor personale investigate, la discuţii şi concluziile finale.
Doctorandul abordează cercetarea cazurilor de sarcoame de părţi moi atât la dulţi, cât şi la copii, urmărind incidenţa, distribuţia pe grupe de vârstă, pe ani (în perioada urmărită), localizarea, tipurile histologice.
Doctorandul foloseşte, pe lângă metodele de histologie convenţională, un panel larg de investigaţii imunohistochimice care i-au permis o încadrare corectă a fiecărui caz în parte. Din acest punct de vedere, doctorandul apreciază valoarea unor markeri imunohistochimici care oferă informaţii relevante pentru diagnostic sau pentru aprecierea gradului de proliferare şi a agresivităţii unor tumori. Astfel, markerii structurali (desmină, vimentină, mioglobimă, actină, S100) s-au dovedit extrem de utili în stabilirea cu precizie a diagnosticului în unele subtipuri de sarcoame de părţi moi (sarcoamele cu celule fuziforme, sarcoamele cu celule mici rotunde sau sarcoamele nediferenţiate/pleomorfe). Markerii de proliferare (Ki-67), completaţi de expresia markerilor proapoptotici (p53) şi antiapoptotici (Bcl-2) au adus informaţii utile pentru aprecierea agresivităţii tumorale, studiul de faţă subliniind faptul că indicele Ki67 poate fi considerat un factor independent de prognostic în timp ce raportul între expresia pozitivă şi negativă a p53 şi Bcl-2, în favoarea celui de-al doilea indică o creştere tumorală nelimitată, necesitând un tratament postoperator agresiv. De asemenea, evaluarea semicantitativă a angiogenezei tumorale, utilizând markerul CD-34, a condus la concluzia că scorurile mari ale acesteia se asociază cu un indice Ki-67 mare în unele tipuri de sarcoame (fibrosarcom slab diferenţiat, rabdomiosarcom alveolar şi angiosarcom), subliniind evoluţia lor agresivă şi capacitatea mai mare de metastazare.
Capitolul de discuţii este organizat pentru a valorifica toate elementele care individualizează cercetarea doctorală, comparativ cu datele din literatură. Prima parte a textului este axată pe ponderea sarcoamelor de ţesuturi moi în patologia generală, luându-se în discuţie incidenţa acestora în lotul studiat, localizarea diferitelor tipuri histologice, predominenţa anumitor tipuri la diferite categorii de vârstă. Ulterior doctorandul argumentează, în baza experienţei personale, valoarea unor markeri structurali în diagnosticul
301
de certitudine pentru anumite tipuri de sarcoame, precum şi valoarea unor markeri moleculari de prognostic şi de evaluare a angiogenezei tumorale.
Ultimul capitol este rezervat concluziilor finale care, formulate într-o succesiune logică, accentuează aspectele relevante ale cercetării şi certifică atingerea obiectivului propus.
Teza este ilustrată excelent prin cele 212 microfotografii color, tabele şi grafice care demonstrează meticulozitatea doctorandului, calitate obligatorie pentru cercetarea fundamentală.
În realizarea lucrării doctorandul a utilizat o bibliografie amplă şi modernă însumând 204 titluri. Concluzii /Originalitate: Deşi sarcoamele de ţesuturi moi reprezintă unele din cele mai rare tumori maligne, constituind sub 1% din totalul neoplaziilor, studiul complex histopatologic şi imunohistochimic este obligatoriu în scopul identificării acelor cazuri care prezintă risc pentru recidiva locală sau diseminarea la distanţă ca şi pentru riscul de deces.
Deşi testele imunohistochimice nu pot înlocui diagnosticul morfologic tradiţional, aportul lor este esenţial pentru a diferenţia anumite tipuri de sarcoame al căror diagnostic poate fi dificil în practica curentă. Din această perspectivă investigarea markerilor: desmină, vimentină, actina musculară şi mioglobină au furnizat informaţii relevante pentru diagnosticul definitiv.
În vederea aprecierii gradului de proliferare şi a agresivităţii tumorilor s-au studiat markerii Ki67, p53 şi Bcl-2, care au servit pentru aprecierea prognosticului cazurilor luate în studiu ca şi pentru monitorizarea tratamentului.
Evaluarea angiogenezei s-a dovedit extrem de utilă apărând diferenţe mari de la un tip de sarcom la altul sau chiar de la o arie tumorală la alta în cadrul aceluiaşi tip de sarcom. Scorurile mari ale angiogenezei, 3+ şi 4+ au fost asociate cu un indice Ki67 mare în cazurile de fibrosarcom slab diferenţiat, rabdomiosarcom alveolar şi angiosarcom. Este cunoscut că aceste tipuri de sarcom prezintă o evoluţie agresivă şi eventual o capacitate mai mare de metastazare.
Metodologia modernă de studiu permite obţinerea de progrese importante pentru identificarea factorilor predictivi care fac posibil un tratament personalizat ca şi un program terapeutic conservator în cazul unui prognostic bun sau din contră un tratament agresiv în cazul unui prognostic defavorabil.
Elementele de originalitate ale tezei sunt reprezentate de: aprecierea valorii prognostice a markerilor studiaţi şi argumentarea faptului că indicele Ki67 poate fi considerat un factor independent de prognostic, precum şi de raportarea, în baza unui lot de studiu reprezentativ, a unui procent de cazuri de sarcoame de părţi moi care necesită evaluare imunohistochimică pentru diagnosticul de certitudine. 23. COSTOREL ANA-CRISTINA SMD 23
Titlul tezei: RISCUL PARODONTAL: MONITORIZARE ŞI CRITERII DE EVALUARE Autor: Costorel Ana-Cristina Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă Data susţinerii publice: 17.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Angela Podariu – U.M.F. Timişoara
302
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii temei de cercetare: O cercetare asupra bolii parodontale şi a riscului parodontal este deosebit de utilă la ora actuală când există puţine date despre prevalenţa acestei patologii în rândul populaţiei din România. Semnalată în statisticile internaţionale, prevalenţa crescută a bolii parodontale necesită obiectivarea şi la noi în ţară prin analiza indicatorilor de morbiditate specifici. Tendinţele demografice actuale la nivel mondial demonstrează necesitatea unei reorientări a politicilor de sănătate către grupele de vârstă mai înaintate, care s-au dovedit a fi grupe cu risc ce necesită programe specifice de prevenţie.
În contextul actual, în care medicina modernă pune din ce în ce mai mult accentul pe asigurarea confortului şi calităţii vieţii pacientului, este deosebit de indicată pentru cercetare abordarea unei teme de studiu care se referă la evaluarea şi identificarea pacientului cu teren parodontal în practica stomatologiei generale. Găsirea unor metode verificate riguros ştiinţific care au drept scop identificarea pacientului cu risc parodontal, pe de o parte, şi managementul bolnavului parodontopat, pe de altă parte, vor fi cu siguranţă achiziţii valoroase pentru practica de cabinet stomatologic.
Astfel, proiectul tezei de doctorat îşi aduce contribuţii la cunoaşterea morbidităţii prin boala parodontală la un segment populaţional reprezentat de pacienţii cu diabet zaharat din judeţul Iaşi. O deosebită atenţie trebuie acordată colaborării cu medicul diabetolog, singurul în măsură să stabilească gradul de gravitate a bolii şi să prescrie medicaţia specifică. În acest context, rolul medicului stomatolog este foarte important, întrucât acesta trebuie să adapteze planul de tratament şi etapizarea şedinţelor, în funcţie de statusul pacientului. În aceeaşi ordine de idei, studiul a permis depistarea unui segment populaţional defavorizat din punct de vedere socio-economic şi poate contribui la introducerea la acest nivel a unor programe de asistenţă socială şi sanitară, cu scopul de a obţine o bună calitate a vieţii, necesară desfăşurării activităţilor cotidiene.
Tema de studiu aleasă se dovedeşte a fi una de actualitate, evidenţiind importanţa diabetului zaharat la pacienţii cu parodontopatie marginală, din ce în ce mai frecventă în rândul populaţiei şi cu răsunet direct în desfăşurarea unui plan de tratament stomatologic.
În acest context, coroborând rezultatele proprii cu cele din literatura de specialitate, s-a deschis un capitol nou privind riscul parodontal şi evaluarea acestuia la populaţiile specifice.
Obiectivele urmărite în studiul de doctorat:
1. Stabilirea prevalenţei bolii parodontale la pacientul diabetic. 2. Evaluarea asocierii dintre statusul metabolic al diabetului de tip 1 şi 2 şi statusul
parodontal conform ipotezelor recente din literatură. 3. Testarea validităţii modelelor ipotetice pentru asocierea dintre diabet şi boala
parodontală. 4. Stabilirea corelaţiilor dintre riscul parodontal şi stadiul bolii parodontale şi diferite
dimensiuni: calitatea vieţii, depresia, comportamentul sanogen de viaţă, percepţia oboselii, comportamentul faţă de dietă, vârsta, comportamentul faţă de sănătatea orală, preocuparea faţă de sănătatea orală, aprecierea subiectivă a simptomelor bolii, obezitatea, controlul metabolic şi stresul.
5. Analiza aspectelor clinice, comportamentale, psihologice şi metabolice privind evaluarea pacienţilor cu risc parodontal.
303
6. Elaborarea unor direcţii practice de evaluare şi investigare a pacientului parodontopat în medicina dentară, cu scopul certificării riscului parodontal sau a identificării pacienţilor cu risc şi îndrumarea acestora către parodontolog.
7. Stabilirea unei formule de evaluare a riscului parodontal în cabinetul stomatologic. 8. Testarea ipotezei recente din literatură conform căreia sângele care se exprimă de la
nivelul ţesuturilor gingivale în timpul unei examinări parodontale de rutină poate fi utilizat pentru screening-ul diabetului zaharat.
9. Întărirea colaborării între medicul dentist şi specialistul diabetolog pentru un beneficiu maxim al pacienţilor.
10. Elaborarea unor materiale de educaţie de sănătate orală necesare ridicării nivelului de cunoştinţe medicale al populaţiei pentru prevenţia primară a bolii parodontale. Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Tema aleasă de doctorandă este de mare actualitate, datorită faptului că abordarea populaţională a celor două afecţiuni orale, caria dentară şi boala parodontală, considerate importante probleme de sănătate publică, reprezintă un imperativ al reformei din domeniul sanitar, datorită răspândirii lor endemice şi implicaţiilor multiple, medicale şi socio-economice. Asemenea investigaţii asigură în final elaborarea unor mijloace prevenţionale cu maxim de eficienţă, stabilirea grupurilor vulnerabile care să necesite susţinere financiară , precum şi a necesarului de forţă de muncă din acest domeniu. Pe lângă aceste considerente, teza de doctorat are meritul de a stabili impactul pe care afecţiunile orale comune îl au asupra calităţii vieţii, apelând la instrumente special concepute şi deosebit de utile în practica medicală.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe. Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 11 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare populaţională, autoarea foloseşte programul SPSS 15.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei logistice, care permite calcularea raportului de şanse, ce evidenţiază riscul îmbolnăvirii în funcţie de factori clinici, sociali, comportamentali şi educaţionali.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute la cele două studii epidemiologice descriptive pe care autoarea le-a dezvoltat în 3 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă calcularea factorilor de predicţie atât pentru boala parodontală şi stabilirea unei ecuaţii pentru calcularea riscului parodontal la pacienţii diabetici, precum şi utilizarea în România a metodei de evaluare cantitativă a riscului parodontal - PREVISER.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat este validarea şi utilizarea pentru prima dată în studiile populaţionale din România a chestionarelor Japan Railway Health
304
Questionnaire (JRHQ), Ferrans and Powers Quality of life index©diabetes, Hiroshima University Dental Behaviour Inventory (HU-BDI), utilizate cu succes de către doctorandă. La acestea, se adaugă proiectarea unui CHESTIONAR DE SĂNĂTATE PARODONTALĂ pentru identificarea şi evaluarea riscului parodontal.
O alta contribuţie personală a autoarei este introducerea unei metode de screening a diabetului zaharat în cabinetul stomatologic şi elaborarea materialelor de educaţie sanitară (ghid practic), oferit unităţilor de învăţământ preşcolar şi şcolar, precum şi pacienţilor incluşi în studiu, sub formă de broşuri şi CD-uri.
Mai mult, reţine atenţia seriozitatea cu care este analizată problematica, prin raportarea, atât la factorii clinici ce evaluează statusul oral, cât şi la cei socio-demografici şi comportamentali, rezultând astfel un studiu exhaustiv asupra bolii parodontale. 24. DAMIAN BOGDAN SMD 24
Titlul tezei: CERCETARI PRIVIND RASPUNSUL LA TRATAMENUL CONSERVATOR VS CHIRURGICAL IN BOALA PARODONTALA Autor: Damian Bogdan Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu Data susţinerii publice: 17.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Doina Onisei – U.M.F. Timişoara Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii temei: Tematică abordata in cercetare este actuală prin conţinut şi orientare si prezintã o deosebitã importanţã în stomatologie, mai ales din punct de vedere practic în această etapă când patologia parodontală este foarte frecventă mai ales în ceea ce priveşte gravitatea manifestărilor locale care ridică probleme multiple în decizia de terapie atât locală cât şi sistemică.
Boala parodontală – maladie a întregului organism, manifestată prin fenomene patologice la nivelul parodonţiului, având drept caracteristii distrucţia lentă, progresivă şi ireversibilă a elementelor de susţinere a dinţilor, afectează aproape 98% din persoanele adulte.
Etiologia microbiană a bolii parodontale, altă dată obscură, acum în mare parte elucidată, a făcut ca atenţia clinicienilor să fie îndreptată, tot mai mult, spre identificarea şi tratarea, din cele mai precoce faze, a cauzelor şi nu numai a efectelor acestei boli.
Constatarea că mai mult de 72% din populaţia de peste 35 ani este afectată de diferite forme de îmbolnăvire parodontală, fapt la care se adaugă prelungirea duratei medii de viaţă, impune o schimbare a atitudinii faţă de boala parodontală, dat fiind faptul că este mult mai uşor a se preveni îmbolnăvirea şi/sau intercepta dezvoltarea acesteia, decât să se „repare” neajunsurile provocate de aceasta.
Diagnosticul afectării parodontale este cheia de boltă a tratamentului, de aceea este necesară o analiză a mijloacelor diagnostice, asocierea dintre examenul clinic, radiografic,
305
sondajul parodontal şi examenul bacteriologic dovedindu-şi utilitatea în lumina noilor direcţii în ceea ce priveşte asocierea unei flore specifice cu o anumită formă de boală.
Medicina dentară modernã acordã o importantã majorã potenţialului bolii parodontale de a influenta evolutia sistemicã, cercetãrile efectuate directionand scopul tratamentelor parodontale, în sensul eliminãrii infectiilor specifice.
Terapia parodontală conservatoare sau chirurgicală poate restaura gingia inflamată cronic
Chirurgia parodontalã pune accent pe metodele de acoperire a rãdãcinilor şi pe procedurile preprotetice cum ar fi: conservarea sau augmentarea osoasã alveolarã. Scopul tehnicilor de chirurgie parodontală şi de regenerare tisularã ghidatã este de a obtine rezultate estetice şi functionale folosind, pe langã metodele curente, o nouã generatie de produse: growth - regulatory molecules, substante care pot dirija regenerarea ligamentului parodontal şi a osului alveolar; se realizează astfel, stimularea formãrii cementului acelular cu ajutorul unui derivat de matrice amelogenicã. Obiectivele urmărite: Pentru realizarea acestor scopuri, au fost nominalizate următoarele obiective:
Elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde: diagnosticul clinic si paraclinic corelat cu stadiul evolutiv; obiectivele generale şi particulare ale fiecărui caz clinic; studierea cazuisticii care să constituie baza de date pentru prelucrarea statistică; determinarea factorilor patogenici de bază; precizarea elementelor clinice, a investigaţiilor paraclinice, explorări funcţionale şi teste biologice pentru diagnosticul de certitudine şi a diagnosticului diferenţial. Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza de doctorat abordează o temă de actualitate şi interes pentru sfera patologiei orale si in special in boala parodontala.
Tema aleasă evidentiaza importanţa diagnosticului leziunii în stadiul incipient, obligatoriu pentru o abordare terapeutică minim invazivă, concept care se regăseşte apoi pe tot parcursul lucrării, în modul cum este condusă investigaţia, eficienţa metodelor paraclinice raportându-se constant la un standard clinic şi fiind confirmată ulterior în cadrul unor tehnici minim invazive chirurgicale sau tehnici conservatoare neinvazive.
In prima parte a tezei privind stadiul cunoasterii in domeniu sunt prezentate studii clinice şi paraclinice pentru evaluarea factorilor locali şi condiţiile sistemice (terenul) în boala parodontală şi mecanismele etiopatogenice prin care se produce distrucţia suportului osos şi consecinţele reflectate în tiparele de distrucţie, care pot influenţa decizia de tratament imediat, a tratamentului curativ propriu zis şi terapia de menţinere.
Capitolul II, prezintă stadiul cunoaşterii manifestărilor clinice, diagnostic, evolutie, prognostic şi complicaţii în bolile parodontale prin metodele şi tehnicile de evaluare clinice şi paraclinice (bacteriologice, imunohistologice, bioclimice, radiologice, etc. iar capitolul III, prezintă, studiind o bibliografie ţintită şi foarte recentă, consideraţiile şi tendinţele actuale privind metodele şi tehnicile de realizare a tratamentului conservator / chirurgical în boala parodontală mai ales în ceea ce priveşte decizia terapeutică individuală.
Cercetarea personala: in primul capitol prezintă metodologia cercetării cu: motivaţia studiului, scopul şi obiectivele cercetării, metodologia cercetării, care cuprinde organizarea cercetării., materialul şi metodele folosite la loturile de pacienăţi evaluaţi.
Se prezinta sistemul Florida probe de evaluare si inregistrare electronica a statusului parodontal si a parodontogramei computerizate care a fost folosit in evaluarea clinica.In
306
capitolul II prezinta un studiu privind evaluarea paraclinica (radiografica,CT) a statusului parodontal în stabilirea opţiunii terapeutice –tratament conservator vs chirurgical unde introduce o metoda originala de masurare a unghiului din defectele osoase parodontale verticale cu rol de evaluare a prognosticului in indicatia de terapie chirurgicala si utilizarea CT segmentare in aprecierea statusului parodontal.
In capitolul III face un studiu studiu clinic şi de laborator privind identificarea florei microbiene izolate din pungile parodontale şi evaluarea efectului bactericid a două soluţii de irigare subgingivală pe un lot reprezentativ de pacienti si In capitolul IV in cadrul terapiei conservatoare/ conventionale, analizeaza efectele clinice şi microbiologice ale derartrajului şi surfasajului în conjuncţie cu aplicarea subgingivală a gelului cu clorhexidina în tratamentul pungilor parodontale, în cadrul conceptului de desinfecţie totală a cavităţii orale. FMD Un ultim studiu se adreseaza metodelor de analiză şi evaluare prognostică în indicaţia de chirurgie parodontală in tratamentul bolii parodontale.
De remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie criteriile de evaluare în decizia de terapie conservatoare sau chirurgicală in boala parodontală.
Teza elaborată de doctorand se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 4 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctorandul şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare, autoarea foloseşte programul informatizat, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute în studiul clinice si paraclinice (sistem Florida probe, CT segmentat si introducerea unor indici de evaluare.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor. Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă utilizarea sistemul Florida probe de evaluare si inregistrare electronica a statusului parodontal si a parodontogramei computerizate care a fost folosit in evaluarea clinica.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat il prezinta studiul privind evaluarea paraclinica (radiografica,CT) a statusului parodontal în stabilirea opţiunii terapeutice –tratament conservator vs chirurgical si evaluarea indicelui de prognostic introducand o metoda originala de masurare a unghiului din defectele osoase parodontale verticale cu rol de evaluare a prognosticului in indicatia de terapie chirurgicala si utilizarea CT segmentare in aprecierea statusului parodontal.
De asemenea reţine atenţia aplicarea, evaluarea si indicarea metodelor de tratament în cadrul conceptului de desinfecţie totală a cavităţii orale (FMD) atat in etapa terapiei etiologice cat si a terapiei de mentinere in boala parodontala.
307
25. DAMIAN MIRUNA SMD 25
Titlul tezei: CERCETARI CLINICO-PARACLINICE DE INDICATIE A IMPLANTARII LA PACIENTUL CU TEREN PARODONTOPAT Autor: Damian Miruna Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu Data susţinerii publice: 17.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Augustin Mihai – U.M.F. Bucuresti Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii temei de cercetare: Tematică abordata in cercetare este actuală prin conţinut şi orientare si prezintã o deosebitã importanţã în stomatologie, când patologia parodontală este foarte frecventă mai ales în ceea ce priveşte gravitatea manifestărilor locale care ridică probleme multiple în diagnostic si in decizia de terapie atât locală cât şi sistemică si mai ales din punct de vedere practic în această etapă a introducerii masive a implantelor în reabilitarea morfofuncţionala a edentaţiei cu probleme în decizia de prezervare a unor dinţi cu boală parodontală sau extracţia lor, înaintea implantării pentru creearea unui teren implantar favorabil unui prognostic şi evoluţie morfofuncţionala bună pentru a evita complicaţiile ulterioare.
Cu o etiologie plurifactorială, boala parodontală prezintă o serie de particularităţi ce-i creează dificultăţi în profilaxie, tratament şi prevenirea complicaţiilor: debut insidios, evoluţie de lungă durată, oligo-simptomatică, complicaţii tardive şi recidivă după tratament
Boala parodontală distructivă este un proces infecţios de aceea si decizia de implantare trebuie să pornească de la o evaluare microbiologică comprehensivă.
În evaluarea pacientului parodontopat în ceea ce priveşte decizia de implantare, examenul clinic constituie cheia de boltă a diagnosticului şi deciziei implantare care va decurge de aici si necesitatea unei o corectitudini exemplare, cea mai mică neglijenţă putând induce un diagnostic şi o terapeutică eronate.
Necesitatea folosirii unor mijloace de explorare paraclinica moderne cum ar fi imagistica digitală sau electronică care este deja disponibilă de mai mult de un deceniu si se estimează că 10-20% din practicieni utilizează tehnologie imagisticăă, în practica de cabinet valori care vor creşte în următorii 10 ani, pe măsura ce stomatologia continuă să se deplaseze de la utilizarea filmului către imagistica digitală.
Implantologia dentară este un concept de actualitate pentru medici dar si pacienţii cu teren parodontopat pentru care implantele dentare reprezintă singura posibilitate de ancorare a unor aparate gnato-protetice conjuncte. De asemenea, cu ajutorul implantelor dentare pacienţii de varstă inaintată cu atrofii avansate ale crestelor alveolare, pacienţii cu parodontopatii avansate şi cei cu osteoporoză şi-au găsit rezolvarea problemelor lor stomatologice.
Pentru noul concept parodonto-implanto-protetic este nevoie de o interdependenţă a disciplinelor stomatologice: anatomia, chirurgia orală, ocluzologia, protetica dentară, tehnologia materialelor, parodontologia.
Conceptul de osteointegrare a schimbat atitudinea specialiştilor faţă de implant si decizia de indicatie a implantarii pe teren parodontopat din punct de vedere al momentului, biomaterialelor si tehnicii folosite pentru a evita recidiva si complicatiile.
Diagnosticul afectării parodontale este cheia de boltă a indicatiei terapeutice de aceea este necesară o analiză a mijloacelor diagnostice, asocierea dintre examenul clinic,
308
radiografic, sondajul parodontal şi examenul bacteriologic dovedindu-şi utilitatea în lumina noilor direcţii în ceea ce priveşte asocierea unei flore specifice cu o anumită formă de boală parodontala. Obiectivele urmărite: Pentru realizarea acestor scopuri, au fost nominalizate următoarele obiective:
Elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde: diagnosticul clinic si paraclinic corelat cu stadiul evolutiv; obiectivele generale şi particulare ale fiecărui caz clinic; studierea cazuisticii care să constituie baza de date pentru prelucrarea statistică; determinarea factorilor patogenici de bază; precizarea elementelor clinice, a investigaţiilor paraclinice, explorări funcţionale şi teste biologice pentru diagnosticul de certitudine şi a diagnosticului diferenţial. Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Subiectul tezei de doctorat, Cercetări clinico-paraclinice privind indicaţia de implantare la pacientul cu teren parodontopat a prezintă un dublu interes, abordând pe de o parte un capitol foarte vast al patologiei parodontale cu implicaţii asupra suportului osos care susţine şi asigură osteointegrarea - osteoacceptarea implantului şi cel al posibilităţilor clinice şi paraclinice de evaluare pentru decizia de implantare, cât şi decizia de prezervare sau extracţie a dinţilor parodontotici si indicaţia de implantare din punct de vedere a momentului extracţiei şi tehnicile de implantare folosite.
Cercetarea abordează o tematică originală care prin conţinut şi orientare prezintã o deosebitã importanţã în stomatologie, mai ales din punct de vedere practic în această era a introducerii masive a implanturilor în reabilitarea morfofuncţionala a edentaţiei parţiale redusă sau intinsă.
Cercetarea s-a bazat pe o cazuistica importanta oferita de activitatea desfasurata in Clinica Dentoval Ploiesti in serviciul de Implantologie, serviciul de Radiologie si laboratorul de Microbiologie, si in Clinica de Parodontologie UMF Iasi.
Partea generală, stadiul cunoaşterii în problema cercetată reprezinta 1/3 din teza.Capitolul I, dupa studiul unei bibliografii de specialitate evaluează factorii etiologici locali dar mai ales condiţiile sistemice (terenul) în boala parodontală şi mecanismele etiopatogenice prin care se produce distrucţia suportului osos. De asemenea analizează critic consecinţele patologiei parodontale reflectate în tiparele de distrucţie, care pot influenţa decizia de implantare imediată sau după terapii ajutătoare, alegerea tipului de implant, terapii complementare locale sau sistemice.Capitolul II, analizeaza metodele şi tehnicile de evaluare clinică şi mai ales paraclinica (bacteriologice, imunohistologice, biochimice, radiologice, etc.) folosite în evaluarea capitalului osos la pacientul parodontopat în vederea implantării. Capitolul III, prezintă, consideraţiile clinice şi terapeutice în relaţia implant – teren parodontopat, abordate ca similitudini si deosebiri intre parodontiu-tesut periimplantar, parodontita-periimplantita si terapie parodontita-periimplantita aspecte privind incidentele, accidentele, evoluţia şi posibilele complicaţii, precum şi măsurile preventive utilizate , facand o paralela intre implant si elementele odonto-parodontale.
Studiile si cercetările personale sunt grupate în 5 capitole pe fiecare problematică analizată.
In final, concluzii generale şi aprecieri cu valoare practică pentru activitatea medicului stomatolog, care reprezinta un indreptar in indicatia si decizia de implantare pe teren parodontopat.
309
În cadrul acestei cercetări, pentru prelucrarea statistică, doctoranda a folosit o serie de teste specifice diverselor tipuri de date analizate. De remarcat aplicabilitatea practică a metodelor folosite şi a rezultatelor obţinute care aduc în atenţie criteriile de evaluare şi posibilităţile clinice şi paraclinice în decizia de implantare pe teren parodontopat. Teza elaborată de doctorand se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare, autoarea foloseşte programul informatizat, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute în studiul clinice si paraclinice, CT segmentat si introducerea unor indici de evaluare. Lucrarea are importante elemente de originalitate mai ales in evaluarea paraclinica si stabilirea corelatiilor in relatia implant – teren parodontopat in acel trigon parodonto-implanto-protetic. Studiu privind evaluarea dinamicii colonizării subgingivale a pungilor peri-implantare la pacientul cu istoric de boală parodontală prin testele ADN. Ultimul capitol analizeaza rata de supravetuire a implantelor pe teren parodontopat intr-un studiu realizat pe o perioada de 5 ani in premiera la noi in tara.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă studiu privind evaluarea dinamicii colonizării subgingivale a pungilor peri-implantare la pacientul cu istoric de boală parodontală prin testele ADN.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat il prezinta studiul privind evaluarea paraclinica (radiografica,CT) a statusului parodontal în stabilirea opţiunii de implantare pe teren parodontopat si evaluarea indicelui de prognostic introducand o metoda originala de masurare a unghiului din defectele osoase parodontale verticale cu rol de evaluare a prognosticului siutilizarea de metode combinate clinice si paraclinice suprapuse.
Concluziile lucrării reflectă în mod sintetic rezultatele cercetării şi constituie un îndreptar preţios în înţelegerea rolului esenţial al diagnosticului clinic si paraclinic în decizia de implantare în general şi în mod special pe teren parodontopat. 26. ENE CARMEN SMD 26
Titlul tezei: STUDII PRIVIND AFECTAREA ODONTO-PARODONTALA SI CONDUITA PSIHOPROTECTIVA IN ASISTENTA STOMATOLOGICA LA COPIL SI ADOLESCENT Autor: Ene Carmen Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu Data susţinerii publice: 17.07.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti
310
Prof. Univ. Dr. Amariei Cornel – Univ. „Ovidius” Constanta Prof. Univ. Dr. Maxim Adam – U.M.F. Iasi Motivaţia alegerii temei: Interesul pentru formele de îmbolnăvire ale parodonţiului marginal la copii şi tineri a crescut mult în special în ultimele decenii, datorită frecvenţei crescânde şi prejudiciilor pe care le aduc stării de sănătate fizică şi psihică a celor afectaţi.
Afecţiunile odonto-parodontale la copilul şi adolescentul cu disabilităţi sociale sau psiho-motorii continuă să fie în continuare un subiect cu multe necunoscute, interesând atât cercetătorii cât şi clinicienii, ca urmare a particularităţilor anatomo-funcţionale ale parodonţiului marginal la copil şi adolescent, varietatea exprimării clinice a îmbolnăvirii acestuia, precum şi heterogenitatea etiologiei şi complexitatea mecanismelor patogenetice.
Neconcordanţa dintre agresivitatea distrucţiilor parodontale la copil şi adolescent şi cantitatea de placă bacteriană, în unele forme de îmbolnăvire parodontală, a determinat o serie de cercetători să afirme că bacteriile, deşi sunt absolut necesare pentru dezvoltarea bolii parodontale, sunt insuficiente (ca şi condiţii) pentru a dezvolta parodontita, astfel fiind implicată şi susceptibilitatea gazde.
Prin urmare, prevalenţa, debutul, progresia şi în special patogeneza bolilor parodontale pot fi modificate de numeroşi factori endogeni, notabil fiind faptul că, în mare, 50% din riscul de dezvoltare a bolii parodontale mai târziu în viaţă este determinat genetic şi deci este prezent în timpul copilăriei. Abordarea copilului în practica stomatologică, în vederea unei bune colaborări, în perioada instituirii metodelor terapeutice, necesită o o atenţie deosebită cunoaşterii acordată etapelor dezvoltării fizice, intelectuale şi psihosociale ale copilului, precum şi metodologiei terapeutice specifice fiecărei etape de vârstă.
O înţelegere generală a copiilor, a psihologiei lor, şi a filosofiei îngrijirii copiilor este esenţială în practica stomatologică a copilului sănătos şi disabilitat institutionalizat sau nu. Screening-ul parodontal trebuie să fie parte integrantă a examenului stomatologic la adolescenţi şi tineri.
Analiza modelului de predicţie al riscului carios si parodontal al al copiilor si adolescentilor depinde de analiza precisă şi sintetică a tiparului bolii în colectivitatea aleasă, de decelarea factorilor de agresiune (atac) şi de protecţie, factori de care depinde alegerea metodelor preventive specifice fiecărui grup de risc în parte.
În acest context, tema de cercetare din cadrul tezei de doctorat este de o realã importanţã pentru evaluarea factorilor de risc asociaţi cariei dentare si parodontopatiei la populaţia şcolară din Pitesti pe categorii de copii normali si disabilitati psihic sau social în vederea implementării, susţinerii şi extinderii unor programme de sãnãtate oralã complexe şi ţintite acestor factori de risc. Obiective urmărite: evaluarea stării de sănătate orală si studierea patologiei parodontale la copil şi adolescent, în programul complex de evidenţiere, evaluare şi tratament a copiilor cu afectare odonto-parodontală; stabilirea factorilor care determină inegalităţie în statusul oral al copiilor, încadrarea copiilor într-o grupă de risc si analiza unor factori de predicţie a evoluţiei stării de sănătate orală la copii; efectuarea unor studii clinico- statistice privind starea de sănătate şi afectarea odonto-parodontala la copii şi adolescenţii integraţi social, instituţionalizaţi şi a copiilor cu nevoi speciale .
311
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Tema tezei de doctorat, prezintă un dublu interes, abordând pe de o parte, aspectele privind patologia complexă odonto-parodontală la copilul şi adolescentul disabilitat din comunităţi asistate, comparativ cu cel normal, cât şi conduita psiho - protectivo-comportamentala în asistenţa stomatologică la copil si adolescent.
Cercetarea abordează o tematică actuală (problema copilului în general si a dizabilitatului în particular), care prin conţinut şi orientare, prezintã o deosebitã importanţã în stomatologie, mai ales din punct de vedere al calităţii vieţii la această categorie de pacienţi având în vedere ca patologia odonto-parodontală prin polimorfismul lezional, la vârsta tânără, prezintă implicaţii psiho-sociale date de gradul de înţelegere şi cooperare pe de o parte cât şi de capacitatea de adaptăre a atitudinii practicianului la aceste probleme.
Partea generală a tezei privind stadiul cunoaşterii abordează probleme generale în problematica cercetată si anume studii clinice şi paraclinice privind particularităţile morfo-fiziologice şi de patologie odonto-parodontală la copil şi adolescent, problema dinamicii particularităţilor psiho-comportamentale la copilul sănătos şi disabilitat psihosomatic consultând o bibliografie selectivă şi de actualitate si particularităţile managementului diagnostic si terapeutic odonto-parodontal la copilul şi adolescentul sanatos sau cel cu nevoi speciale.
Cercetarea personala prezintă datele cercetării grupate în 5 capitole pe fiecare problematică analizată. In aceste capitole prezintă metodologia cercetării cu: motivaţia studiului, scopul şi obiectivele cercetării, metodologia cercetării, care cuprinde organizarea cercetării, materialul şi metodele folosite la loturile de pacienţi evaluaţi. Cercetarea s-a efectuat comparativ pe loturi de pacienţi normali si copii disabilitati psihic si social institutionalizati din Piteşti. De remarcat utilizarea programelor de evidenta informatizate in studiul patologiei odonto-parodontale la copil si adolescent si in monitorizarea asistentei stomatologice.Un alt studiu complex în fost facut pentru determinarea variatiilor psihologice si comportamentale ale copilului in relatia cu tratamentele stomatologice cat si aprecierea relatiei dintre calitatea vietii si sanatatea orala utilizand autoevaluarea globala la un lot de adolescenti prin metoda chestionarelor.
De remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie criteriile de evaluare în patologia odonto-parodontală la copil si adolescent şi de aspecte de medicina comportamentala cu toate valentele si implicatiile in practica stomatologica.
Concluziile lucrării reflectă în mod sintetic rezultatele cercetării şi constituie un îndreptar preţios în înţelegerea rolului esenţial al diagnosticului clinic si paraclinic în evaluarea psiho-comportamentală a pacientului şi atitudinea psiho-protectivă în asistenţa stomatologică a copilului şi adolescentului cu afectare odonto-parodontală.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare epidemiologică, autoarea foloseşte programul SPSS 10.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei lineare, care permite
312
estimarea numărului mediu de leziuni carioase în dentiţia definitivă, în funcţie de factori clinici, salivari, socio demografici şi comportamentali. Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Tema de cercetare din cadrul tezei de doctorat are un grad de originalitate prin evaluarea factorilor de risc asociaţi cariei dentare si parodontopatiei la populaţia şcolară din Pitesti pe categorii de copii normali si disabilitati psihic sau social în vederea implementării, susţinerii şi extinderii unor programme de sãnãtate oralã complexe şi ţintite acestor factori de risc. Concluzii/Originalitate:
De remarcat utilizarea programelor de evidenta informatizate in studiul patologiei odonto-parodontale la copil si adolescent si in monitorizarea asistentei stomatologice
Un element de noutate il reprezinta un studiu complex pentru determinarea variatiilor psihologice si comportamentale ale copilului normal si disabilitat institutionalizati in relatia cu tratamentele stomatologice cât si aprecierea raportului dintre calitatea vietii si sanatatea orala utilizand autoevaluarea globala la un lot de adolescenti.
De remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie criteriile de evaluare în patologia odonto-parodontală la copil si adolescent şi de aspecte de medicina comportamentala cu toate valentele si implicatiile in practica stomatologica. 27. IOANID NICOLETA SMD 27
Titlul tezei: STUDIUL COMPARATIV AL BIOMECANICII DENTO-PARODONTALE SI IMPLANTARE Autor: Ioanid Nicoleta Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui Data susţinerii publice: 19.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Corneliu Amariei – Univ. "Ovidius" Constanta Prof. Univ. Dr. Mircea Craitoiu – U.M.F. Craiova Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei de cercetare: Implanturile endoosoase sunt utilizate într-o largă varietate de cazuri clinice, de la înlocuirea unui singur dinte absent până la refacerea întregii arcade. Astăzi, punţile fixe de trei elemente nu mai pot fi considerate tratamentul standard în edentaţiile unidentare. Literatura de specialitate abundă în date statistice, marea lor majoritate venind în sprijinul ideii că înlocuirea dinţilor absenţi cu implanturi poate fi considerată o terapie mai conservatoare, mai predictibilă şi chiar mai eficientă din punct de vedere al raportului preţ/calitate. Nu trebuie, însă, pierdut din vedere faptul că, un număr mare de unităţi odonto-parodontale absente pune probleme suplimentare şi măreşte gradul de dificultate al deciziei terapeutice. Durata extinsă a tratamentului, costul ridicat şi existenţa unui anumit grad de risc, obligă practicianul la o atentă analiză a opţiunii de tratament prin implant. Acesta trebuie să se bazeze pe o adevărată strategie terapeutica şi o evaluare cât mai pertinentă a tuturor
313
consecinţelor posibile legate de introducerea în biologia organismului a unui substitut artificial. Interesul tot mai pronunţat pentru înlocuirea dinţilor absenţi cu implanturi endoosoase, a determinat o serie de autori să pună chiar, sub semnul întrebării importanta complexului parodontal de vreme ce, implantul nu are nevoie de o astfel de structură specializată pentru a se „ataşa” de suportul osos. În acest context, proiectul tezei de doctorat aduce contribuţii valoroase în precizarea rolului pe care il are parodonţiul în fiziologia complexului odonto-parodontal şi, prin comparare cu implantul, să accentueze diferenta fundamentala de comportament biomecanic al unei astfel de structuri înalt specializate cum este cea a suportului parodontal: transmiterea de o manieră contrololată şi perfect adaptată a forţelor ocluzale la ţesuturile de sprijin. Tema de studiu aleasă se dovedeşte a fi una de mare actualitate, necesitand cunoştinţe în domenii tangente medicinii stomatologice, precum mecanică, fizică, matematică, informatică, coroborarea rezultatelor proprii cu cele din literatura de specialitate deschizand noi perspective in evaluarea si cuantificarea suprafetei „utile” de sprijin parodontal si respectiv, implantar.
Obiectivele urmărite în studiul de doctorat: 1. Cunoasterea evoluţiei implanturilor dentare în strânsă corelaţie cu diversificarea materialelor implantare şi perfecţionării tehnicilor chirugicale, precum şi a tendinţelor actuale ale cercetarii în domeniul designului implantar. 2. Elaborarea criteriilor de clasificare a implanturilor din utilizarea curentă pe baza cărora au fost diferenţiate şi selectate sistemele implantare existente 3. Analiza biomecaniicii macrosistemului care receptează şi integrează substitutul artificial implantar. Precizarea determinanţilor dinamicii sistemului stomatognat şi a rolului individual pe care îl deţine fiecare dintre aceştia în stabilirea corelaţiilor structură – funcţie pentru complexul parodontal. 4. Evaluarea competenţei biomecanice a unităţii odonto-parodontale pe baza suprafeţei parodontale „utile”, implicate efectiv în preluarea şi transmiterea forţelor ocluzale la suportul osos, în condiţiile unui suport parodontal neafectat şi apoi, particularizat, pentru cazul recesiunii parodontale. 5. Identificarea ponderii deţinute de principalii parametri geometrici ai implanturilor endoosoase în determinarea suprafeţei „utile” sau „funcţionale” implantare: lungimea, diametrul şi cele patru tipuri de filet implantar considerate convenţionale: cu secţiunea triunghi isoscel sau echilateral, „buttress” sau „reverse buttress”. 6. Determinarea nivelului de influenţă a parametrilor de design ai filetului implantar (pasul, adancimea, profilul ) în calcularea ariei de sprijin implantar.
7. Realizarea unor modele teoretice de analiză a comportamentului biomecanic a unor sisteme simple bi- sau tridentare, cu posibilitatea de generalizare în cazul sistemelor odonto-parodontale multiple integre în vederea stabilirii numărului de unitaţi dentare necesare echilibrarii statice şi dinamice a reconstituirilor protetice ample. 8. Stabilirea celei mai eficiente modalităţi de distribuţie a implanturilor pe arcadă, astfel încât repartizarea eforturilor mecanice să fie cât mai echilibrată.
9. Studierea efectului solicitarilor exercitate la nivelul arcadelor reconstituite pe suport parodontal şi respectiv, implantar asupra macrostructurii mandibulare.
10. Investigarea factorilor ce pot avea o influenţă statistic semnificativă asupra fenomenului de flexiune mandibulară, mai ales pentru situaţiile reabilitarii protetice a edentaţiilor întinse
314
Rezumatul tezei de doctorat: Tema aleasă de doctorandă este de mare actualitate, utilizarea implanturilor orale în reabilitarea morfo-funcţională a arcadelor dentare, afectate în diferite grade de edentaţie, determinând o adevărată revoluţie în medicina dentară. Trecerea, însă, de la selecţia, preponderent empirică, a ofertei de implanturi dentare, la cea fundamentată pe concepte chirurgicale şi restaurative riguroase este rezultatul cercetării continui în domeniul implantologiei orale. Crearea premizelor succesului terapeutic implantar pe termen lung, are ca punct de plecare înţelegerea diferenţelor fundamentale existente între dintele natural şi implantul dentar. Realizarea unei analize profunde a celor două sisteme de suport al reconstituirilor protetice, parodontal și respectiv implantar, în ansamblul sistemului stomatognat, un sistem biologic deschis, realizat prin convergenţa funcţională a structurilor individuale, la rândul lor, subordonate funcţiilor globale ale oganismului, reprezintă unul din principalele merite ale tezei de doctorat Cercetarea comparativă abordată de doctorandă se înscrie în studiile de biomecanică, recunoscute ca fiind de o complexitate aparte. Mărturie stau numeroasele cercetări în acest domeniu, unul din principalele scopuri ale acestora fiind elaborarea unor metode şi modele de analiză cât mai complete, capabile să reproducă cât mai fidel mecanismele ce stau la baza dinamicii diferitelor elemente componente, precum şi ale sistemului stomatognat în ansamblu. Investigatiile realizate de la simplu la complex, pe sisteme unitare si apoi pe sisteme plurale parodontale si respectiv implantare, au permis în final, pe baza utilizării conceptului de suprafată „utilă” sau „functională” precizarea nivelului de influentă a recesiunii parodontale asupra mentinerii dintelui afectat pe arcadă, stabilirea celei mai favorabile geometrii implantare corelate cu topografia dintelui substituit, precum si determinarea necesarului de unităti odonto-parodontale pentru stabilizarea protezelor fixe la nivelul unui câmp protetic afectat si prin boală parodontală. Deasemenea, teza are meritul de a pune în evidentă efectul solicitărilor biomecanice a structurilor odonto-parodontale si respectiv, implantare asupra macrostructurii manibulare. Impactul negativ al deformării arcului mandibular asupra protezării pe implanturi, ar putea explica o serie de fenomene ce apar cu frecventă variabilă în practica curentă : distorsionarea amprentelor, reducerea adaptării protezelor în regiunea distală mandibulară, sensibilitatea dureroasă în rimpul exercitării funcţiilor, decimentarea protezelor, fractura componentei fizionomice, mobilizarea sau fractura şurubului de fixare, şi chiar fractura implantului.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea analizei, au fost utilizate metode informatice moderne, cu largă aplicabilitate în domenii variate constând în tehnici şi metode de modelare şi analiză a structurilor, prin metoda elementelor finite. Astfel, s-a operat cu programe de tipul Rhinoceros, CosmosDesignStar, ABAQUS 6.5 dar şi cu alte instrumente de lucru proprii informaticii şi statisticii medicale cum ar fi: UTHSCSA ImageTool 3.0, CURVE EXPERT 1.3, Solid Edge V18, Microsoft Excel şi programul Statistica 6.0.
315
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute pe baza studiilor de biomecanică pe parcursul a 5 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă calcularea „suprafeței
funcționale” a filetului implantar. Cea mai mare suprafaţă funcţională (zona de contact cu
ţesutul osos pe unitatea de lungime) a fost determinată pentru profilul triunghi isoscel, urmată de cea a triunghiului dreptunghic („buttress” sau „reverse buttress”) şi de cea a filetului pătrat, dacă toţi ceilalţi parametri sunt identici. Pasul filetului variază invers proporţional cu suprafaţa funcţională a implantului, filetul cel mai „fin“, cu numărul cel mai mare de spire, asigură şi cea mai mare suprafaţă de contact cu osul. Adâncimea filetului variază direct proporţional cu suprafaţa funcţională, având o influenţă net superioară pasului, indiferent de profilul pe secţiune a filetului. Alt element de originalitate a tezei de doctorat este posibilitatea introducerii în practica curentă a formulei de calcul deduse pe baza modelului regresiei liniare, şi care poate sta la îndemâna oricărui practician pentru evaluarea procentuală a suprafeţei desmodontale restante, folosind nivelului de ataşament parodontal, măsurabil radiografic. Astfel, stabilirea numărului de dinti necesari sustinerii unei constructii protetice se va face tinând cont atât de deficitul de sprijin parodontal prin edentatie cît si a celui datorat bolii parodontale.
O altă contribuţie personală a autoarei constă în fundamentarea unui model multifactorial pe baza căruia să se poată stabili un nivel semnificativ al corelaţiei dintre un set de variabile predictibile (de exemplu, aria simfizei mentoniere, densitatea osoasă, lungimea corpului mandibular, etc.) şi gradul de deformare al mandibulei în timpul dinamicii stomatognate.
28. LESNER GABRIELA SMD 28 Titlul tezei: UTILIZAREA CONCENTRATULUI PLACHETAR IN CHIRURGIA PERIIMPLANTARA Autor: Lesner Gabriela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui Data susţinerii publice: 19.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mihai Augustin Prof. Univ. Dr. Ioan Sirbu Conf. Univ. Dr. Liliana Foia
316
Motivatia alegerii subiectului: În capitolele tezei de doctorat am urmarit abordarea un subiect incitant al implantologiei şi anume utilizarea concentratului plachetar in chirurgia periimplantara (această temă nemaifiind aprofundată în literatura românească de specialitate).
Obiective urmarite: In cadrul acestui studiu s-a propus investigarea etapelor cicatrizarii in vederea stabilirii unor puncte de reper necesare evaluării ulterioare a eficienţei utilizării concentratelor plachetare în chirurgia periimplantară. Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este alcătuită după modelul clasic şi cuprinde o parte generală şi o parte personală care include o prezentare a metodelor şi tehnicilor utilizate în studiu precum şi contribuţiile personale, originale. Teza este structurată astfel încât include părţile: NIVELUL CUNOAŞTERII, structurat in trei capitole, CONTRIBUŢII PERONALE, structurat in sase capitole, CONCLUZII FINALE, si BIBLIOGRAFIE.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, urmeaza o trecere în revistă a datelor din literatură privind procesul de cicatrizare, cit si tehnicile moderne de chirurgie implantara.
Capitolul I cuprinde introducerea , istoric scop, şi argumentarea temei, în care sunt aduse date noi , moderne, referitoare la regenerarea tesuturilor moi si osoase, facind referire si la procedurile legate de regenerarea acestora, importante in practica medicului stomatolog si chirurg, asigurind pacientului cel mai ridicat nivel de îngrijire a starii de sanatate orala. Capitolul II prezintă date interesante şi de actualitate referitoare la studiul procesului de cicatrizare, concepte moderne in procesul de vindecare al plagilor. De asemenea fac referire la ce se ascunde in spatele concentratului plachetar, ce compozitie are, cum se poate obtine, modul in care acesta influenteaza regenerarea tesuturilor moi si osoase, formele lui de utilizare, cit si aspecte legate de aplicatiile clinice. Al treilea capitol tratează tehnicile moderne de chirurgie periimplantara cu ajutorul carora se pot corecta deficientele osoase in vederea redarii unui suport adecvat pentru realizarea montarii implantelor. Diferite tehnici, folosind grefe osoase, regenerare osoasa ghidata sau variate materiale sintetice pot trata aceste deficiente.
Partea personală (cercetările personale) cuprinde 2/3 ale tezei de doctorat şi prezintă un „recital” de muncă, seriozitate, calitate şi noutate.
În prima parte a părţii personale, intitulată „Studiul experimental al cicatrizarii in absenta factorilor de crestere aditionati” mi-am propus investigarea etapelor cicatrizarii in absenta concentratului plachetar, in vederea stabilirii unor puncte de reper necesare evaluării ulterioare a eficienţei utilizării concentratelor plachetare în chirurgia periimplantară.
Capitolul al doilea reprezintă de asemenea un complex studiu experimental al cicatrizarii in prezenta factorilor de crestere aditionati, determinarea rolului şi mecanismului exact pe care factorii de creştere intervin în cadrul regenerarii tesutrilor moi, cit si a celor osoase. Au fost descrise pe larg metodele ce pot fi folosit pentru obtinerea concentratului plachetar, metodologia de examinare, cit si ritmicitatea monitorizarii procesului de vindecare tisulara dupa utilizarea concentratului plachetar, la 1, 3, 10 si 16 saptanimi postoperator. Evaluarea fenomenelor de cicatrizare a fost realizata atit la nivelul tesuterilor moi, cit si la nivelul tesuturilor osoase, materialele de studiu umane , fiind recoltate in perioada preimplantara, rezultand probe de tesut moale si osos care au fost supuse analizei histomorfometrice. Recoltarea osului s-a realizat cu ajutorul frezelor trepan, in momentul forarii pentru crearea patului implantar.
317
Capitolul al treilea al părţii personale ilustreaza utilizarea post extractionala a fibrinei imbogatita plachetar, un alt tip de derivat sangvin concentrat, bogat in trombocite fibrina si factori de crestere, in vederea optimizarii proceselor de vindecare tisulara periimplantara.
Capitolul al patrulea prezintă utilizarea concentratului plachetar in chirurgia partilor moi in care s-a realizat o analiză comparativă a eficienţei utilizării diferitelor tipuri de concentrate plachetare (PRP vs PRF) în chirurgia părţilor moi periimplantare .
Al cincilea capitol prezintă un sumar de studii clinice şi paraclinice referitoare la utilizarea concentratului plachetar in regenerarea osoasa ghidata unde s-a realizat investigarea modului in care utilizarea diferitelor concentratelor plachetare în amestec cu materiale de comblaj cât şi ca membrane de regenerare conduce la optimizarea campului osos implantar.
Urmeaza cel de-al saselea capitol al partii personale, numit ,, Utilizarea concentratului plachetar in liftingul sinusal” unde a fost propusa efectuarea unei comparaţii intre calitatea osului sintetizat prin aplicarea unor grefe de os autolog provenind de la nivelul situsului operator si osul generat prin combinaţia osului autolog cu PRP. Studiul a fos aprobat de Comisia de Etica a UMF GrT.Popa Iaşi. Bogat ilustrat, acest capitol ne relevă situaţii cu care ne întâlnim în practica stomatologică.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii care reuneste punctele esentiale tratate in cadrul cercetarilor personale si se regasesc in activitatea practica.
Utilizarea concentratelor plachetare a deschis noi perspective in chirurgia periimplantara si nu numai.
Desi limitate din punct de vedere cantitativ deoarece presupun utilizarea sangelui pacientului recoltat imediat preoperator, concentratele plachetare permit , prin stimularea fenomenelor de neogeneza tisulara,utilizarea unei cantitati mai mici de tesut autogen si corectarea unor defecte tisulare din ce in ce mai importante.
Studiile cu privire la eficienta lor sunt extrem de controversate tocmai datorita actiunii acestor derivate de sange in primele etape ale vindecarii tisulare , studiile in vivo pe subiecti umani nepermitand realizarea de prelevari in aceste momente.
De aici si unele rezultate care nu par a fi deosebite in mod substantial de cele obtinute in absenta utilizarii aditiei de factori de crestere.
Studiile noastre demonstreaza fara echivoc eficienta deosebita a utilizarii concentratelor plachetare in stimularea proceselor de vindecare a tesuturilor muco-gingivale.
In ceea ce priveste tesuturile moi, muco-gingivale folosirea concentratului plachetar determina o mucoasa-conjunctiva bine reprezentata.
In ceea ce priveste tesuturile dure cercetate demonstreaza ca PRF este mai eficient decat PRP ca urmare probabil a fibrinei ce stimuleaza procesele de adeziune si diferentiere celulara, momente foarte importante in faza initiala de formare a osului.
Utilizarea PRP in combinatie cu os autolog in liftingul sinusal cu comblaj nu pare a genera o sinteza osoasa mai intensa sau a unui os de mai buna calitate.
PRF poate fi folosit ca si o membrana autologa peste materialul de comblaj in liftingul sinusal.
Poate fi folosit ca si glue biologic in stabilizarea materialelor de comblaj , recomandind materialul in toate aceste situatii.
Este PRF un material interesant? Se poate spune ca DA . La nivelul tesutului muco-gingival cicatrizarea este excelenta si permite o inchidere precoce a lambourilor.Alicatiile clinice in chirurgia muco-gingivala sunt numeroase si toti practicienii ce vor putea utiliza PRF vor avea satisfactii incluzind aceasta tehnologie in arsenalul lor terapeutic. La nivel osos
318
rezultatele cercetarilor clinice sunt de asemenea entuziaste dar inca insuficient analizate.Rezultate mai complexe nu vor intirzia sa apara.
319
29. CORDUN CRISTINEL MARCEL SMD 29
Titlul tezei: ASPECTE MORFOLOGICE ALE CAVITATILOR ANEXE ALE FOSELOR NAZALE CU IMPLICATII ASUPRA APARATULUI STOMATOGNAT Autor: Cordun Cristinel Marcel Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache Data susţinerii publice: 21.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol Motivatia alegerii temei: În aceasta teza de doctorat am urmarit aspectele morfologice ale cavitatilor anexe ale foselor nazale cu implicatii asupra aparatului stomatognat”, o temă actuală şi de interes în contextul incidenţei mari şi în creştere a patologiei de la acest nivel. Amplitudinea acestei probleme de sănătate este incertă atâta timp cât patologia sinusală împrumută complicaţiile afecţiunilor de vecinătate, prin prisma rapoartelor anatomice. Obiective urmarite: In majoritatea cazurilor, datorită particularităţilor anatomo-funcţionale, afecţiunile de la acest nivel determină modificări temporare sau definitive asupra întregului aparat stomatognat, conducând la disfuncţii anatomo-funcţionale majore, care afectează viaţa particulară şi socială a pacientului. Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): teza este structurată astfel încât include părţile: CUPRINS, INTRODUCERE, PARTEA GENERALA, PARTEA PERSONALA (CONTRIBUŢII PROPRII), CONCLUZII FINALE, BIBLIOGRAFIE.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, în partea intitulată PARTEA GENERALA se creionează o imagine a morfofiziologiei sinusurilor paranazale prin prisma noutăţilor în domeniu, şi a patologiei întâlnită mai frecvent la acest nivel.
PARTEA I- partea generală Este alcătuită din şase subcapitole, care abordează filoontogeneza şi anatomia cavităţilor anexe ale foselor nazale, dar si noţiuni teoretice generale privind patologia aparatului stomatognat, dintre care cele mai frecvente sunt sinuzitele odontogene, traumatismele cavitătilor anexe ale foselor nazale şi comunicarea oro-sinuzală. PARTEA II- contribuţii proprii Această parte este alcătuită din cinci subcapitole, unde a fost descris materialul şi metoda folosite, precum şi studiile clinice despre infecţiile, traumatismele şi tumorile de la nivelul sinusurilor paranazale. De asemenea au fost luate în studiu şi defectele oro-sinusale.
Studiul temei propuse a fost efectuat la Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf. Pantelimon” Focşani, secţiile de o.r.l şi de chirurgie oro-maxilo-facială, precum şi la Clinica de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială din cadrul Spitalului “Sf Spiridon” din Iaşi.
Iniţial, studiul a pornit de la un lot de aproximativ 5000 de pacienţi cu diverse afecţiuni din sfera o.r.l şi o.m.f. Dintre aceştia, au fost selectaţi 1500 de pacienţi, aproximativ 900 cu patologie sinusală, internaţi la clinica o.r.l, şi aproximativ 600 de la secţia de chirurgie oro-maxilo-facială. Au fost alese aceste secţii, din considerentul că la clinica de chirurgie oro-
320
maxilo-facială predomină intervenţiile chirurgicale din cadrul urgenţelor medico-chirurgicale, în timp ce la secţia o.r.l. se efectuază şi alte tipuri de terapii.
Cazurile luate în studiu au fost diagnosticate cu afecţiuni ale cavităţilor anexe ale foselor nazale cu implicaţii asupra aparatului stomatognat, respectiv sinuzite odontogene, tumori, traumatisme, fracturi.
O parte dintre pacienţi au fost urmăriţi chiar de la prima prezentare la camera de urgenţă sau cabinetul de consultaţie, până la vindecare.
Concluzii/Originalitate: din studiul distribuţiei liniilor de fortă care apar în urma unui traumatism, reiese ca parte dintr ele se distribuie spre baza craniului. Acest aspect are importanţă practică pentru constructorii de echipamente de protecţie (căşti de protecţie); - infecţiile sinusurilor se tratează cu antibiotice cu spectru cât mai larg. Pentru cazurile cronice, este necesar tratament chirurgical. S-a demonstrat că terapia laser este un adjuvant important, atât în cazurile acute cât şi în cazurile cronice, atât preoperator cât şi postoperator; - s-a demonstrat că laserul are atât proprietăti antiinflamatorii, hemostatice şi analgezice; - s-a constatat că peste 90 % dintre pacienţii cu afecţiuni dentare cronice de la nivelul arcadelor superioare, suferă de diferite forme de sinuzite. De aceea vizita la medicul dentist o data la şase luni este imperios necesară; - tratamentul sinuzitelor trebuie început în cabinetul medicului dentist, care să asaneze focarele de infecţie de la nivelul dintilor arcadelor superioare; - Femeile îşi îngrijesc mult mai bine afecţiunile dentare şi drept urmare apar mai frecvent defectele oro-sinusale de cauză iatrogenă ; - Medicul dentist, în momentul când execută o lucrare protetică, trebuie sa cunoască dacă pacientul suferă de vreo afecţiune sinusală. Afecţiunile sinusale influenţează direct câmpul protetic superior şi indirect parametrii fiziologici ai câmpului protetic inferior. Altfel spus, afecţiunile sinusale afetează direct parametrii anatomici ai aparatului stomatognat. - Tratamentul leziunilor traumatice postagresionale, trebuie început cu PREVENTIA agresiunilor interumane. Teoretic, ar trebui să fie cea mai uşoară campanie de prevenire a factorilor de risc, prin campanii susţinute, printr-un management mai serios unitatilor care servesc alcool etc - Au crescut numărul agresiunile în rândul femeilor şi elevilor, a numărului accidentelor de circulaţie produse de minori cu vehicole motorizate cu două roţi; - Pentru prevenirea complicaţiilor care pot apărea la nivelul aparatului stomatognat, este recomandat ca închiderea comunicării oro-sinusale să fie făcută în două planuri, profund (sinusal) şi superficial (oral), această metodă fiind mult mai eficientă. Sutura în două planuri oferă o rezistenţă superioară atât din punct de vedere mecanic, dar şi fizio-patologic. - Patologia sinusurilor paranazale afectează funcţiile aparatului stomatognat. Pentru a limita cât mai mult aceste complicaţii, diagnosticul trebuie pus cât mai rapid, iar tratamentul trebuie instituit cât mai precoce; - Majoritatea afecţiunilor mutilante (traume, tumori maligne) care se produc, la nivelul feţei (a masivului facial) îşi pun amprenta şi pe echilibrul psihic al pacientului. De aceea, pentru tratamentul definitiv, trebuie sa se apeleze pe lângă suportul familial şi ajutorul specialiştilor psihiatri, care să ofere un suport adecvat pentru reinserţia socială; - Prin tratamentul definitiv, practicat de chirurgia plastică, se are în vedere nu doar rezolvarea aspectelor estetice, ci reinserţia socială a individului.
321
30. RUSU LIDIA-MIHAELA SMD 30
Titlul tezei: ASPECTE ALE MUCOASEI ORALE LA CONTACTUL CU DIVERSE MATERIALE PROTETICE (PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL EVENTUALELOR LEZIUNI) Autor: Rusu Lidia-Mihaela Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache Data susţinerii publice: 21.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu Motivatia alegerii temei: Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă practicienii stomatologi din toate vremurile este restaurarea protetică prin redarea cât mai apropiată de natural. Într-o protezare parţială sau totală, un aspect deosebit de important atât pentru pacient, cât şi pentru medicul de medicină dentară, este materialul din care se va realiza viitorul aparat gnato-protetic. Obiective urmarite: Prin intermediul acestei teze, ne-am propus să studiem aspectele patologice ale mucoasei orale, la contactul cu factorii protetici de natură mecanică, chimică, toxică şi alergică şi rolul determinant direct sau indirect, pe care îl au aceştia în apariţia leziunilor orale. Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat: Teza este structurată astfel încât include părţile: CUPRINS, INTRODUCERE, STADIUL CUNOAŞTERII, CONTRIBUŢII PROPRII, CONCLUZII GENERALE, BIBLIOGRAFIE.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, în partea intitulată Stadiul cunoaşterii(capitolul II) se descrie filogenia şi ontogenia cavităţii orale. Se prezintă formarea şi dezvoltarea dinţilor şi sunt relatate anomalii de dezvoltare ale feţei şi dinţilor.
În continuare în capitolul III este prezentată anatomia funcţională a cavităţii orale şi morfologia mucoasei orale şi un capitol în care sunt prezentate teste de biocompatibilitate ale materialelor dentare.
Contribuţiile proprii (capitolul V) reprezintă partea cea mai generoasă a lucrării şi se adresează cercetărilor personale, pe loturi de pacienţi în funcţie de materialele protetice utilizate.
Au fost examinaţi un total de 450 de pacienţi, atât din mediul rural cât şi din mediul rural întocmindu-se la toţi foi de observaţie cu anamneză amănunţită, cu un diagnostic corect şi cu tratament profilactic şi chirurgical adaptat fiecărui caz în parte.
Loturile de pacienţi au fost organizate în funcţie de materialele protetice astfel:lotul cu materiale acrilice (aparate gnatoprotetice amovibile parţiale sau totale şi aparate gnatoprotetice conjuncte acrilice), lotul cu aparate gnatoprotetice din oţeluri inoxidabile, gaudent şi aliaje nobile, lotul cu obturaţii din amalgam şi lotul cu aparate gnatoprotetice conjuncte din materiale compozite şi ceramică.
În paralel cu cazurile clinice s-au urmărit aspectele morfo-patologice ale leziunilor orale prezentate clinic.
322
În acest capitol s-a realizat un studiu comparativ din punct de vedere morfo-patologic cu anul 1969.
De punctat este comparaţia între rezultatele obţinute prin studiile personale şi studiile obţinute în anii anteriori pe un lot de pacienţi studiaţi şi trataţi.
Una din noutăţile acestei teze este un caz de alergie la materialele compozite, confirmat atât prin exament clinic endobucal, cât şi prin cel morfopatologic cu elemente caracteristice reacţiilor alergice.
Nu putem formula o decizie diagnostică şi cu atât mai puţin un plan terapeutic în lipsa clarificării foarte precise a etiologiei leziunilor orale pe care le vom trata. Astfel capitolul al IV-lea intitulat „MATERIALE PROTETICE FOLOSITE ÎN STOMATOLOGIE” aduce în prim plan multitudinea de factori etiologici implicaţi în declaşarea leziunilor orale.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii generale care reuneşte punctele esenţiale tratate in cadrul cercetărilor personale şi se regăsesc in activitatea practică.
Cunoaşterea vascularizaţiei şi inervaţiei cavităţii orale este foarte importantă, deoarece în protezările protetice, mai ales cele adjuncte parţiale sau totale şi în cazul implanturilor, trebuie să evităm orificiile prin care ies pachetele vasculo-nervoase. Anatomia funcţională a cavităţii orale trebuie cunoscută de către medicul de medicină dentară, pentru a putea face deosebiri între anumite anomalii congenitale şi tumori benigne sau maligne apărute ca urmare a unei protezări necorespunzătoare adjuncte sau conjuncte. Clasificarea materialelor protetice şi compoziţia în linii mari a aliajelor metalice trebuie să fie cunoscută de către medic, pentru a putea evita apariţia reacţiilor alergice la unii pacienţi şi pentru a recomanda materiale biocompatibile, specifice fiecărui caz în parte. Unui pacient intrat în cabinetul de medicină dentară, care prezintă o leziune orală de orice tip, i se va efectua o anamneză atentă şi un examen clinic amănunţit, recomandându-i-se şi examene complementare acolo unde este cazul. Prin prezentarea la timp în cabinetul de medicină dentară a pacientului cu leziuni orale şi printr-o diagnosticare corectă şi un tratament eficient, pofilactic, antiinflamator şi antimicrobian, un număr mare de formaţiuni cu caracter benign nu ar mai avea şansa de a se maligniza. Materialele stomatologice pentru reconstituiri protetice utilizate astăzi cel mai frecvent sunt materialele compozite, ceramica, titanul şi zirconiu. Se recomandă utilizarea pe scară cât mai largă a unuia dintre aceste materiale, deoarece ele sunt singurele care întrunesc aproape toate calităţile unui material biocompatibil, convieţuind în termeni fiziologici cu ţesuturile şi fluidele din cavitatea orală. Una din problemele cu care se confruntă societatea noastră este aceea că aproape jumătate din populaţia ţării noastre nu are putere financiară pentru a-şi face reconstituiri protetice cu aceste materiale biocompatibile şi atunci se recurge la unele care nu îndeplinesc toate condiţiile de toleranţă orală, apărând inevitabil reacţii biologice şi chimice adverse la nivelul cavităţii orale. Faptul că educaţia sanitară nu reuşeşte să sensibilizeze populaţia din mediul rural mai ales, dar şi din mediul urban, se traduce prin faptul că pacienţii nu respectă şi nu aplică regulile de profilaxie primară.
323
În aceste condiţii majoritatea pacienţilor intraţi în cabinetul de medicină dentară prezintă o placă bacteriană abundentă şi depozite de tartru supra şi subgingival care favorizează apariţia unor leziuni noi şi le întreţin şi amplifică pe cele deja existente. Aparatele gnato-protetice conjuncte din metale nenobile, gaudent, viplă, oţeluri inoxidabile, produc în reacţie cu ph-ul salivar fenomenul de coroziune electrochimică, determinând pigmentări, coloraţii specifice şi reacţii alergice locale sau la distanţă. Cu toate că acrilatul dă cele mai multe reacţii alergice şi nu reface cu naturaleţe principiul fizionomic, este folosit în continuare pe scară largă pentru realizarea aparatelor gnato-protetice adjuncte, a celor conjuncte şi chiar în chirurgie la realizarea obturatoarelor, deoarece are un preţ scăzut. Reacţiile alergice sunt rare şi nu apar decât la persoanele cu teren alergic. Rezultatele studiului nostru au arătat că factorii principali implicaţi în apariţia leziunilor orale formează o triadă reprezentată de igiena orală, adaptările necorespunzătoare ale aparatelor gnato-protetice atât la nivel cervical, cât şi la nivel ocluzal sau incizal şi terenul alergic. În comparaţie cu ţările Uniunii Europene, populaţia României nu acordă suficientă importanţă regulilor de profilaxie primară, nu se prezintă la controale periodice pentru a se putea face o diagnosticare precoce a leziunilor orale şi nu are posibilităţi financiare pentru reconstituiri protetice cu materiale biocompatibile, inerte din punct de vedere chimic şi biologic
31. PRALEA CARMEN ELENA SMD 31
Titlul tezei: SUBSTRATUL ANATOMIC AL INFERTILITĂŢII MASCULINE Autor: Pralea Carmen Elena Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache Data susţinerii publice: 21.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas Conf. Univ. Dr. Anca Indrei Motivatia alegerii temei: Studiul efectuat pe un lot format din 325 pacienţi a urmărit sublinierea etiologiei multifactoriale a infertilităţii masculine; evaluarea prevalenţei diferiţilor factori etiologici ai infertilităţii; prezentarea efectelor estrogenoterapiei asupra aparatului genital masculin şi elaborarea unei posibile profilaxii a infertilităţii. Obiective urmarite: În capitolele tezei de doctorat am urmărit să demonstrez importanţa corelării substratului anatomic şi histologic al structurilor normale ale aparatului genital masculin şi ale leziunilor implicate în infertilitate, cu aspectele imagistice normale şi patologice coroborate cu datele clinice şi paraclinice.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este structurată astfel încât include părţile: cuprins, introducere, partea generală, partea personală, concluzii generale, bibliografie.
După o introducere în care este motivată alegerea temei de cercetare, în Partea Generală – nivelul cunoaşterii în domeniu - se realizează o trecere în revistă a stadiului actual
324
al cunoaşterii privind filoontogeneza, anatomia şi fiziologia aparatului genital masculin, precum şi a tehnicilor moderne de examinare recomandate în studiul infertilităţii masculine. Documentarea se bazează pe o bibliografie de peste 300 de titluri.
Partea personală reprezintă partea cea mai generoasă a lucrării şi cuprinde trei capitole care susţin scopul de la care s-a plecat în realizarea studiului, şi anume prezentarea tulburărilor de spermatogeneză în infertilitatea masculină; evaluarea volumului testicular, FSH-ului si LH-ului; implicarea şi detectarea factorilor genetici, infecţioşi şi autoimuni, a varicocelului, criptorhidiei, factorilor de mediu şi patologiei asociate în etiologia infertilităţii; studiul modificărilor morfologice la nivelul testiculului şi al căilor spermatice sub tratament estrogenic. Aprecierea infertilităţii de cauză masculină impune cunoaşterea proceselor normale fiziologice şi organizarea structurală a tractului reproductiv masculin.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de Concluziile generale care reunesc punctele esentiale tratate în cadrul cercetarilor personale şi se regăsesc în activitatea practică.
Majoritatea pacienţilor ce s-au prezentat la consult pentru o problemă de infertilitate s-au situat în grupul de vârstă 30-39 ani (201 pacienţi, 61.84%), cel mai puţin reprezentat fiind grupul 50-59 ani (4 pacienţi, 1.23%).
Un factor prognostic important este durata infertilităţii, la cuplurile cu infertilitate primară cu durată mai mare de 3 ani posibilitatea unei sarcini fără o metodă de reproducere asistată fiind scăzută. In cadrul lotului se remarcă o frecvenţă mai mare (36.92%) a infertilităţii cu durată de peste 4 ani.
Majoritatea pacienţilor prezentau infertilitate primară, respectiv 87,70% Printre populaţia urbană răspândirea infertilităţii masculine este mai mare (57,23%)
faţă de populaţia rurală (42,77%). Analiza ejaculatului pacienţilor cu infertilitate relevă că din punct de vedere cantitativ
predomină oligospermia (28%), iar cea mai frecventă cauza a tulburărilor calitative o reprezintă astenospermia (42,46%) - consecinţe a majorităţii tulburărilor de spermatogeneză dar şi a tuturor factorilor exogeni cu influenţe nefavorabile asupra fertilităţii (infecţioşi, autoimuni, toxici etc).
Determinarea FSH-ului, volumului testicular şi concentraţiei spermatice prezintă o importanţă deosebită în diagnosticul unei infertilităţi masculine, evaluarea lor constituind etape obligatorii pentru clasificarea fiziopatologică a infertilităţii şi stabilirea posibilităţii şi a metodelor de tratament.
In ceea ce priveşte etiologia infertilităţii cele mai frecvente cauze au fost infecţiile căilor spermatice (40,92%), urmate de varicocel (17,23%) şi sindrom Klinefelter (15.70%) în contextul mijloacelor mai reduse de diagnostic, în special a metodelor de diagnostic genetic.
În cazul studiului nostru infecţiile aparatului genital masculin au o pondere majoră în etiologia infertilităţii lotului analizat. Mijloacele de diagnostic mai reduse au permis identificarea a 22 cazuri cu serologie pozitivă pentru Chlamydia (15.49%) , 25 cazuri cu E coli (17.60%) şi 32 cazuri cu urocultură pozitivă pentru Stafilococ auriu (18.30%).
Frecvenţa autoimunizării (0.92%) găsită de noi în cadrul factorilor etiologici ai infertilităţii este conformă cu datele din literatură (0.8-6.2%).
Prevalenţa infertilităţii masculine este în creştere, afectarea funcţiei testiculare fiind dată şi de boli sistemice acute sau cronice.
Implicarea factorilor de mediu în patologia reproductivă determină o creştere a incidenţei anomaliilor aparatului reproductiv masculin (criptorhidie, hipospadias, cancer
325
testicular) asociată cu o alterare a parametrilor seminali (concentraţia medie a spermatozoizilor, procentul spermatozoizilor mobili şi cu morfologie normală).
Identificând în lotul studiat pacienţii cu factori de risc profesionali subliniem încă o dată implicarea acestora în tulburările de spermatogeneză (de exemplu sulfura de carbon, utilizată ca solvent în producţia mătăsii artificiale, produce neurotoxicitate şi afectare testiculară).
Tulburările de spermatogeneză pot fi asociate cu infecţii/inflamaţii, factori autoimuni, factori obstructivi. Se remarcă asocierea frecventă cu infecţiile şi inflamaţiile aceasta explicându-se şi prin frecvenţa mare a acestei patologii în lotul studiat.
Modificările produse de estrogenoterapie asupra morfologiei gonadelor şi a căilor spermatice, depind de tipul de estrogeni, de doză şi de timpul de acţiune.
Aplicarea tratamentului estrogenic produce modificări importante în stuctura tractusului genital masculin cu repercursiuni severe asupra funcţiei de reproducere, organul cel mai afectat fiind testiculul.
Investigarea genetică a cuplurilor cu probleme de fertilitate necesită o tehnologie complexă, specifică şi o dotare corespunzătoare, motiv pentru care constituie un subiect puţin abordat în această lucrare.
Procentul mic al pacienţilor (9,54%) la care s-a efectuat examen anatomo-patologic, confirmă faptul că biopsia testiculară reprezintă un examen invaziv, greu acceptat de bolnav, cu toate că această investigaţie poate preciza diagnosticul etiologic în anumite forme clinice şi poate aprecia procesul de spermatogeneză şi implicit eficienţa unui tratament.
In abordarea modernă a infertilităţii ca problemă de sănatate publică se impune crearea unui centru de Reproducere Asistată la Iaşi dotat cu mijloace de investigaţie corespunzătoare efectuării unei analize a spermei şi a unui profil hormonal conform recomandărilor OMS la care trebuie asociat un examen citogenetic cât mai complet în vederea diagnosticului infertilităţii masculine.
32. RĂŞCANU CRISTIAN SMD 32
Titlul tezei: FACTORI ANATOMICI ÎN PATOLOGIA ESOFAGIANĂ Autor: Răşcanu Cristian Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache Data susţinerii publice: 21.09.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas
Prof. Univ. Dr. Mărioara Stan Motivatia alegerii temei: Elaborarea oricărei lucrări în domeniul medical, constituie un act de curaj prin prisma ideilor proprii pe care le aduce în atenţia generală, cu atât mai mult cu cât aceste idei aparţin unei generaţii tinere, care este de multe ori considerată ca fiind lipsită de experienţă. Nu trebuie însă să uităm că marile descoperiri din multe domenii ale lumii aparţin celor, care au avut curajul să-şi exprime punctul de vedere, chiar dacă acesta nu corespundea de multe ori sau nu era complet în acordul principiilor şi regulilor generale.
Orice rând scris, care aduce în atenţie date noi despre elementele anatomice, este raportat la principiile şi teoriile anatomo-embriologice şi anatomo-clinice emise de-a lungul timpului de anatomişti şi clinicieni renumiţi, ceea ce poate speria şi inhiba pe oricine are o
326
idee nouă sau încearcă să facă o nouă descoperire. Frica, riscul, curajul şi mai nou şi nu în ultimul rând stress-ul sunt elemente ce fac parte din viaţa noastră, ideile sunt parte dintr-un complex anatomo-funcţional, care este omul. Ideea acestei lucrări a apărut, în momentul în care am încercat să fac o evaluare a unui caz clinic şi am constatat că există multiple date legate atât de anomaliile genetice de la nivelul esofagului cât şi de bolile specifice sau cu răsunet asupra esofagului.
De obicei nu se mai aduce în atenţia generală datele de diagnosticare prenatală, evaluarea anatomo-embriologică şi anatomo-clinică, algoritmele lor de terapie, ce pot fi aplicate în datele obţinute anterior.
Obiective urmarite: Scopul realizării şi prezentării acestui material este de a exprima o părere proprie, care poate reprezenta la un moment dat o bază pentru un anatomist sau un clinician pentru noi teorii filogenetice, pentru noi clasificări sau chiar noi tehnici chirurgicale. Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Lucrarea este axată pe două mari idei, aceea de diagnostic precoce a malformaţiilor şi bolilor prezente sau care pot apărea la nivelul esofagului încă de la naştere şi de a obţine un algoritm de terapie şi evaluarea bolilor ce apar de-a lungul vieţii din cauza diferitelor traume şi realizarea unui plan de tratament cât mai comod şi mai non-invaziv.
Capitolele acestei lucrări au o structură clasică, accesibilă, care prezintă şi o uşoară amprentă proprie, concordantă cu caracterul meu şi pregătirea mea profesională.
Alegerea acestei teme pentru lucrarea de doctorat, susţinerea examenelor şi referatelor, pregătirea şi asistenţa în elaborarea sa s-au realizat sub atenta îndrumare a domnului Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache, căruia vreau să-i mulţumesc în mod special pentru încrederea acordată. Pe parcursul acumulării datelor clinice şi elaborării tezei, am primit tot sprijinul profesional şi moral de la medici şi cadre didactice cu experienţă vastă şi renume în lumea medicală, de la care am avut şi voi avea întotdeauna ceva de învăţat. Între aceştia aş vrea să menţionez pe doamna Prof. Univ. Dr. Stan Mărioara, medic primar în specialitatea de Gastroenterologie din cadrul Clinicii de Gastroenterologie a Spitalului Sf. Spiridon Iaşi, de la care am învaţat şi sper că voi învăţa în continuare ceea ce înseamnă descoperirea şi tratamentul atât a aparatului digestiv cât şi a semiologiei medicale.
Teza este structurată astfel încât include părţile: cuprins, introducere, partea generală, partea personală (contribuţii proprii), concluzii finale, bibliografie.
Partea generală – cuprinde noţiuni generale despre esofag. Partea personală- contribuţii personale S-au realizat 2 studii complexe, transversale şi interdisciplinare. Studiul 1 „Aspecte ale
atreziei esofagiene observate de noi” şi studiul 2 „Importanţa cunoaşterii esofagului din punct de vedere anatomic în practica chirurgicală”.
În primul studiu „Aspecte ale atreziei esofagiene observate de noi” obiectivul principal a fost evaluarea riscului de apariţie a atreziei esofagiene la un număr de pacienţi atent selectaţi. S-a urmărit deasemenea stabilirea prevalenţei bolii, a ratei de supravieţuire, cât şi a tratamentului chirurgical. Pentru realizarea studiului s-a utilizat examenul baritat care s-a realizat cu un aparat de radiologie care surprinde imagine a sulfatului de bariu îngurgitat la copii prin biberon. Este o metodă uzuală, cea mai folosită si cu maxime rezultate în ceea ce priveşte diagnosticarea atreziei esofagiene.
Pacienţii au fost examinaţi în cadrul Clinicii de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Clinic Universitar „SF. Maria” din Iaşi.
327
Eşantionul a cuprins 41 de pacienţi atent selectaţi, diagnosticaţi cu atrezie esofagiană, dintre care 20 erau de sex feminin şi 21 de sex masculin.
Vârstele variau între 1 zi şi 30 zile. Datele au fost analizate cu ajutorul programului SPSS 16.
Din cei 41 de pacienţi, 20 proveneau din mediu rural, iar 21 din mediu urban. În ceea ce priveşte anomaliile asociate, s-a observat că, la 68,3% dintre pacienţi există
anomalii, cu o pondere mai mare la sexul masculin (39,3%) faţă de 29% la celălalt sex. Atrezia esofagiană tip Ladd III este prezentă la un număr de 33 de pacienţi din cei 41,
adică într-un procent de 80,5%, fiind urmată de atrezia esofagiană tip Ladd I (9,8%), tip Ladd IV (7,3%)şi tip Ladd II (2,4%).
Din totalul cazurilor de atrezie esofagiană, hipersalivaţia este simptomul predominant, în procent de 90,2%, urmat de cianoză cu 73,2% şi tuse 56,1
În al doilea studiu, intitulat “Importanţa cunoaşterii esofagului din punct de vedere anatomic în practica chirurgicală”, s-au urmărit evoluţiile a 20 de pacienţi din Clinica I Chirurgie din cadrul Spitalului Clinic Universitar “Sf. Spiridon” Iaşi. Dintre aceşti pacienţi 11 proveneau din mediu urban, iar 9 din mediu rural, 11 fiind bărbaţi, iar 9 femei. Din analiza datelor prezente în table rezultă următoarele: o distribuţie aproximativ egală a celor două sexe, o remisie a simptomelor achalaziei cardiei după tratamentul chirurgical efectuat, o creştere a ratei de supravieţuire şi o scădere a morbidităţii.
Concluzii/Originalitate: - Cunoaşterea aparatului digestiv pornind de la diverse animale şi până la om, este necesară în vederea unei mai bune întelegeri a anatomiei şi fiziologiei esofagului uman. - Deglutiţia este principalul act fiziologic care integrează activitatea esofagiană. Funcţia majoră a esofagului este de a asigura transportul strict anterograd al alimentelor în timpul deglutiţiei. - Deglutiţia se realizează cu participarea musculaturii netede şi striate existente la nivelul esofagului. Este deci foarte important de ştiut distribuţia acestor fibre musculare în alcătuirea esofagului şi cum acestea ajută la împingerea bolului alimentar mai departe spre stomac. - Cunoaşterea malformaţiilor de la nivelul esofagului, integrarea lor în clasificarea malformaţiilor şi asocierea malformaţiilor esofagiene cu alte malformaţii asociate este important de cunoscut pentru realizarea unui plan de tratament, dar mai ales pentru prevenirea apariţiei lor. - Prevenirea apariţiei unei malformaţii şi determinarea etiologiei sale reprezintă un punct de plecare pentru multe studii realizate în tară şi în străinătate şi în încercarea de a trata aceste malformaţii prin metode minim invazive. - Una dintre metodele de profilaxie a anomaliilor esofagiene este screening-ul genetic care ar trebui sa devină un examen paraclinic comun şi accesibil. - Examenul baritat reprezintă încă metodă paraclinică de elecţie pentru multe dintre anomaliile şi afecţiunile ale esofagului. - Examenul baritat reprezintă încă cea mai uzuală metodă paraclinică de dignosticare a patologiei esofagiene. - Tratamentul atreziei esofagiene este strict chirurgical şi prezintă o creştere a ratei de supravieţuire la noi născuţi odată cu implementarea progresivă a tehnicilor chirurgicale. - Tratamentul acalaziei cardia poate fi tridimensional şi se încearcă mai întâi un tratament medicamentos, mecanic şi în cele din urmă un tratament chirurgical.
328
- În tratamentul medicamentos al acalaziei cardia se urmăreşte ameliorarea simptomelor şi întîrzierea tratamentului chirurgical. - O parte dintre pacienţi optează pentru un tratament mecanic care se numeşte dilatarea cu balon. Se realizează progresiv, în mai multe etape şi chiar poate substitui pentru o perioadă de timp variabilă tratamentul chirurgical. - Tratamentul chirurgical al acalaziei esofagiene se realizează în ultimii 60 de ani prin intervenţia care se numeşte cardiomiotomia Heller numită după cel care a inventat-o şi care a revoluţionat chirurgia reparatorie. - Patologia esofagiană întâlnită în practică atât la copii cât şi la adulţi este de puţine ori zgomotoasă şi majoritatea pacienţilor se prezintă la medic în stadiile avansate ale bolii. Se încearcă constientizarea pacienţilor de a merge la medic încă de la apariţia primelor simptome precum şi a necesităţii impunerii unui tratament adecvat de orice natură este el.
329
FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 13
Teze de doctorat susţinute în anul universitar 2007-2008 Nr. Crt.
Nume şi prenume doctorand
Titlu teză de doctorat Conducător ştiinţific Cod sinteză
1. Perju Claudia Cercetări analitice privind unii inhibitori COX2
Prof. Univ. Dr. Vasile Dorneanu
SF1
2. Nastasa Veronica Studiul farmacologic experimental al unor interacţiuni dintre medicamente analgezice şi substanţe care modulează răspunsul inflamator sau imun
Prof. Univ. Dr. Mircea Pavelescu, Acad. Ion Haulică
SF2
3. Christopoulos Leonidas
Cercetări analitice privind instituirea de noi metode de determinare a unor substanţe din clasa simpatomimeticelor
Prof. Univ. Dr. Vasile Dorneanu
SF3
330
FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 14
SINTEZE TEZE DE DOCTORAT SUSŢINUTE ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
1. PERJU CLAUDIA SF 1 Titlul tezei: CERCETĂRI ANALITICE PRIVIND UNII INHIBITORI COX2 Autor: Perju Claudia Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Dorneanu Data susţinerii publice: 25.01.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Dulman – Facultatea de Chimie, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi Prof. Univ. Dr. Ioan Sârghie - Facultatea de Chimie, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Iaşi Prof. Univ. Dr. Maria Stan – Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Gr.T.Popa”, Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Inhibitorii Ciclooxigenazei 2 (COX2) au acelaşi efect în combaterea durerii ca şi antiinflamatoarele nesteroidiene clasice, nu cauzează efecte serioase cum sunt ulcerul, perforaţia ulcerului sau hemoragia.In plus au efecte şi în boala Alzheimer, pot reduce riscul de cancer la colon etc.
Prin urmare unii inhibitoti COX2 au demonstrat o siguranţă superioară antiinflamatoarelor nesteroidiene pentru terapia de lungă durată.
Lucrarea şi-a popus îmbunătăţirea metodelor de analiză cantitativă a doi importanţi reprezentanţi şi anume meloxicamul şi nimesulidul.
Obiectivele urmărite în această lucrare sunt:
– trecerea în revistă a noţiunilor teoretice şi practice privind antiinflamatoarele nesteroidiene cu accent pe inhibitorii COX2, structura şi proprietăţile lor, precum şi metodele de analiză cunoscute.
– realizarea de noi metode spectrofotometrice, pentru determinarea cantitativă a meloxicamului şi nimesulidului;
– separarea şi determinarea cantitativă a meloxicamului şi nimesulidului prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă;
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea cuprinde în
total 256 pagini şi este ilustrată cu 99 tabele, 46 figuri, care includ şi dovedesc datele experimentale obţinute de D-na doctorandă, ca şi parametrii, indicii şi factorii calculaţi, utilizând algoritmi cunoscuţi.
Partea generală se bazează pe o bună cunoaştere a domeniului, ilustrată prin bibliografia selectivă citată (43 de indicaţii bibliografice).
În partea teoretică (capitolele 1 şi 2) doctoranda face, bine documentat, o prezentare generală privind antiinflamatoarele nesteroidiene (clasificare, sinteză, proprietăţi fizico – chimice, proprietăţi farmacologice).
331
Partea experimentală, care include cercetările şi contribuţiile proprii ale Doamnei farmacist Andreia Claudia Perju, cuprinde, în capitolele 3 – 5. evaluarea rezultatelor metodelor de analiză şi validarea acestora (capitolul 3), cercetările privind determinarea meloxicamului prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi cercetări spectrofotometrice de determinare în vizibil a meloxicamului prin reacţia de complexare cu ionul Al3+ (capitolul 4). Capitolul 5, cuprinde determinarea nimesulidului prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi determinarea spectrofotometrică în vizibil folosind reacţia de reducere urmată de diazotarea aminei şi cuplarea cu diverşi reactivi (trei metode) sau cuplarea directă a aminei rezultate (o metodă). În acelaşi capitol se face o comparaţie a metodelor spectrofotometrice realizate.
De asemenea, sunt prezentate metodele de analiză descrise în literatura de specialitate. Metodele realizate au fost aplicate cu bune rezultate pentru determinarea nimesulidului
şi meloxicamului din produse farmaceutice. Teza se încheie cu concluzii generale şi bibliografia consultată. Capitolul 3, cuprinde o trecere în revistă a modului de evaluare a metodelor de analiză
şi validarea acestora. Este descris modul de calculare a parametrilor de caracterizare şi validare a metodelor analitice, a aparaturii analitice: specificitatea, selectivitatea, stabilirea lungimii de undă de detecţie sau de măsurare a absorbanţei, liniaritatea, limita de detecţie, limita de cuantificare, intervalul de lucru, precizia şi exactitatea, robusteţea şi stabilitatea metodei. Se fac numeroase trimiteri la literatura de specialitate. Capitolul 4, cuprinde două metode de determinare a meloxicamului prin HPLC şi spectrofotometrie în vizibil. In cazul metodei HPLC este descris detaliat modul de realizare a etaloanelor de meloxicam de o anumită concentraţie, compoziţia fazei mobile, modul de stabilire a lungimii de undă de detecţie folosind detectorul cu multidiode (DAD), λmax. = 358nm; identificarea picului corespunzător meloxicamului din cromatogramă, verificarea purităţii picului prin compararea spectrului de absorbţie al meloxicamului din probă comparativ cu etalonul de referinţă. Metoda a fost aplicată pentru determinarea meloxicamului din comprimate, valoarea medie a conţinutului pe comprimat încadrându-se în limitele impuse de FR – X. Pentru determinarea meloxicamului spectrofotometric s-a folosit reacţia de complexare a acestuia cu ionul de aluminiu, complexul obţinut colorat în galben prezentând un maxim de absorbtie la 375 nm.Complexul prezintă o valoare constantă a absorbaţei în intervalul de timp 30 – 50 minute de la preparare.
A fost evaluată liniaritatea rezultatelor din graficul de calibrare; valorile pantei şi interceptul demonstrând existenţa unei drepte foarte apropiate de bisectoare cu un coefiecient de corelaţie foarte bun, r = 0,9995.
Metoda a fost aplicată pentru determinarea meloxicamului din comprimate şi s-a constatat o bună coreleţie între regăsirea cantităţii de meloxicam şi regăsirea metodei.
În cadrul capitolului 5, doctoranda trece în revistă metodele instituite pentru determinarea cantitativă a nimesulidului.Este descrisă o metodă prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă pentru determinarea nimesulidului, folosind o coloană C 18 (Stable Bond SB), faza mobilă formată din amestec apă / acetonitril / metanol (10 / 50 / 40), debit 0,7 mL/minut, detecţia în UV la 300 nm. Pentru estimarea preciziei s-a verificat valoarea deviaţiei standard relative (RSD = 0,677%), repetabilitatea determinării, repetabilitatea metodei, precizia intermediară, exactitatea pentru care regăsirea are valori cuprinse între 96,51 şi 100,17%.
332
Metoda pusă la punct a fost aplicată pentru determinarea nimesulidului din comprimate provenind de la diverşi producători,cu foarte bune rezultate.
Pentru determinarea nimesulidului spectrofotometric, doctoranda a pus la punct patru metode ce se bazează pe reducerea grupării nitro din poziţia 4 a nimesulidului la grupa amino ( a fost studiată reducerea cu hidrogen în stare născândă din zinc şi acid clorhidric, la cald).
În cazul a trei metode a fost diazotată gruparea amino urmată de cuplarea cu 1-naftolul, o-crezolul şi timolul iar în alt caz cuplarea directă cu p-dimetil amino benzaldehida. Compuşii rezultaţi prezintă absorbanţă în vizibil la 514 nm, 469 nm, 476 nm, respectiv 447 nm.
Pentru toate metodele au fost obţinute datele necesare pentru validare; lungimea de undă pentru măsurarea absorbanţei, liniaritatea funcţiei de răspuns, limita de detecţie, limita de cuantificare, precizia sistemului, precizia şi exactitatea metodei.
Datele experimentale confimă existenţa unor metode sensibile, precise şi exacte. Cea mai bună, din datele obţinute, este metoda folosind ca reactiv de cuplare o-crezolul.
Toate metodele au fost aplicate pentru determinarea nimesulidului din comprimate cu rezultate foarte bune.
Concluzii/Originalitate: Lucrarea de doctorat iese în evidenţă şi prin aspectele de originalitate pe care doctoranda le-a pus în evidenţă:
– studii privind instituirea a două metode, sensibile şi exacte, prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă pentru determinarea cantitativă a meloxicamului şi nimesulidului;
– aplicarea acestor metode pentru determinarea nimesulidului şi meloxicamului din produse farmaceutice;
– a instituit o metodă spectrofotometrică în vizibil pentru determinarea meloxicamului prin complexare cu ionul aluminiu. Metoda este rapidă, foarte sensibilă şi selectivă;
– metoda a fost aplicată pentru determinarea meloxicamului din comprimate; – a instituit patru metode spectrofotometrice în vizibil de determinare cantitativă a
nimesulidului apelând la reactivi necitaţi în literatura de specialitate pentru acest compus, bazate pe reacţia de reducere a grupării nitro la amină, diazotarea acesteia şi cuplarea cu 1-naftolul, o-crezolul, timolul sau cuplarea directă a aminei rezultate cu p – dimetil amino benzaldehida.
Metodele puse la punct au fost validate. – metodele instituite au fost aplicate pentru determinarea cu bune rezultate a
nimesulidului din comprimate. – publicarea a trei lucrări ştiinţifice referitoare la cercetările întreprinse în reviste de
circulaţie internaţională (Revista Medico – Chirurgicală şi Revista de Chimie) şi patru lucrări comunicate în cadrul unor manifestări ştiinţifice din străinătate sau din ţară (Al XIII-lea Congres Naţional de Farmacie, Cluj Napoca – 2006, 12th Panhellenic Pharmaceutical Congress, Atena, Grecia – 2005). 2. NASTASA VERONICA SF 2 Titlul tezei: STUDIUL FARMACOLOGIC EXPERIMENTAL AL UNOR INTERACŢIUNI DINTRE MEDICAMENTE ANALGEZICE ŞI SUBSTANŢE CARE MODULEAZĂ RĂSPUNSUL INFLAMATOR SAU IMUN Autor: Nastasa Veronica
333
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mircea Pavelescu, Acad. Ion Haulică Data susţinerii publice: 08.04.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Titica Dogaru - Fcultatea de Farmacie U.M.F. Târgu Mureş Prof. Univ. Dr. Vlaicu Şandor - U.M.F Cluj Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu – U.M.F. „Gr.T.Popa”, Iaşi Motivaţia alegerii subiectului: Studiul interacțiunilor între substanțele medicamentoase reprezintă o subspecialitate de mare dificultate în cadrul farmacologiei experimentale, deoarece, pe lângă cunoștințele teoretice de mare anvergură pe care trebuie să le posede cercetătorul, investigațiile experimentale ce trebuie efectuate sunt extraordinar de laborioase, pentru ca datele obținute să fie interpretabile iar precizia investigațiilor trebuie să fie maximă, pentru a se putea asigura semnificația statistică absolut necesară tragerii unor concluzii pertinente.
Lucrarea are ca obiectiv investigarea interacțiunilor dintre medicamentele analgezice și substanțele ce modulează răspunsul inflamator sau imun tocmai datorită omniprezenței acestor substanțe medicamentoase în terapeutica de zi cu zi a populației generale.
Probabil cel mai frecvent prescrise și achiziționate medicmente sunt analgezicele. La acestea se adaugă antiinflamatoarele, cu sau fără acțiune analgezică. Medicamentele ce modulează răspunsul imun sunt mai rar întâlnite în practica cotidiană, dar se pare că pot fi auxiliari serioși în lupta împotriva durerii. Obiective urmărite:
- Trecerea în revistă a noțiunilor teoretice și practice privind substanțele medicamentoase luate în studiu,
- Evaluarea stadiului cunoașterii în ceea ce privește mecanismele de apariție și dispariție a durerii neuropate sau inflamatorii
- Investigarea rolului activării imune în patologia durerii - Identificarea și familiarizarea cu modelele experimentale care să separe durerea
inflamatorie de cea non-inflamatorie și care să permită o evaluare corectă și obiectivă a efectului administrării medicamentelor
- Crearea unei baze matematice în metodologia analizei cantitative a datelor doză-efect - Investigarea interacțiunilor pe modelele experimentale - Identificarea adițiilor, sinergiilor sau antagonismelor între diversele tipuri de substanțe
medicamentoase - Emiterea de ipoteze privind cauzele acestor interacțiuni și semnalarea sinergiilor
potențial folositoare pentru practica medicală și pentru realizarea de noi combinații Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat):Teza de doctorat este corect și proporțional structurală, stadiul cunoașterii (studiul bibliografic) fiind elaborat pe 111 pagini, iar Contribuțiile Proprii fiind prezentate de-a lungul a 230 de pagini.
Lucrarea cuprinde în total 352 de pagini și este ilustrată cu 160 de figuri și grafice, iar datele experimentale sunt prezentate în 157 de tabele, demonstrând cantitatea și calitatea datelor obținute de dna doctorandă, precum și calculele laborioase efectuate, folosind softuri dedicate și algoritmi bine stabiliți.
334
Bibliografia este deosebit de bogată și actuală, cuprinzînd 311 de referințe. Rezultatele s-au concretizat în 5 lucrări in extenso (4 în publicațiii din țară, 1 în
străinătate în volumele dedicate manifestărilor ştiinţifice şi în reviste de specialitate) și a susținut 7 prezentări la manifestări științifice din țară și străinătate. Doctoranda a obţinut 2 premii nationale şi 1 premiu internaţional in cadrul manifestarilor ştiinţifice.
Capitolul I familiarizează cu procesul inflamator, detaliază cunoștințele actuale în procesul de inițiere și transmitere a durerii. Se definește noțiunea de nocicepție, se detaliază căile de transducție a semnalului, tipurile de receptori inplicați în nocicepție. Se enumeră mediatorii implicați în durerea de origine inflamatorie, factorii chimici produși în timpul lezării tisulare, se introduce noțiunea de plasticitate neuronală și de sensibilizare centrală.
Capitolul 2 trece în revistă agenții farmacologici experimentali și terapeutici în uz la ora actuală.
Se detaliază mecanismele prin care se realizează determinarea selectivității ciclooxigenazice, se prezintă medicamentele antiiflamatoare nesteroidiene (AINS), și ultimele date privind izoformele enzimei ubiquitare ciclooxigenaza (COX). Se prezintă agenţii ce blochează sau modulează canalele ionice, substanțele opioide, neuropeptidele și antagoniștii lor, antagoniștii aminoacizilor excitatori,
Capitolul 3 prezintă activarea imună și rolul mediatorilor imunologici în inflamație și durere. Se prezintă ultimele noutăți privind procesul de activare glială și agenții care perturbă activarea glială, inhibitorii sintezei de citokine proinflamatoare, ce par a sta la baza producerii fenomenelor de hiperalgezie.
Capitolul 4 se ocupă cu metodologia analizei cantitative a datelor doză-efect în studiul farmacologic experimental al combinațiilor (asocierilor) medicamentoase și detectarea și aplicațiile sinergismului. Se prezintă metodele matematice și statistice de investigare a metodologiei de studiu cantitativ (metoda curbei aditive compuse, metoda de analiză izobolară generalizată, metoda analizei suprafeței de răspuns, reprezentarea grafică tridimensională a acțiunii).
Partea de contribuții proprii se întinde de-a lungul a 5 capitole, structurate astfel: Capitolul 5 detaliază materialele și metodele folosite. Se explică noțiunile de
farmacometrie care formează baza matematică a lucrării de față. Capitolul 6 prezintă rezultatele investigării prin metodele experimentale prezentate mai
sus ale asocierii între paracetamol si substanțe care influențează răspunsul inflamator sau imun.
Se prezintă asocierea paracetamol–oxicami, investigată prin testul raspunsului raspunsului constrictiv abdominal indus prin zymosan, testul de imersie a cozii, testul placii încalzite (Hot Plate Test) și testul Randall-Selitto.
Se investighează apoi, prin aceleași metode, asocierea paracetamol-ibuprofen, asocierea paracetamol-nimesulid, paracetamol-acid acetilsalicilic. Pentru observarea răspunsului la interacțiunea cu agenți modulatori ai activității gliale, s-a studiat asocierea paracetamol-pentoxifilin pe toate metodele prezentate mai sus, paracetamol –propentofilina.
În capitolul 7 se prezintă asocierea între metamizol și substanțe care influențează răspunsul inflamator sau imun.
Capitolul 8 prezintă rezultatele studiului asocierii între propifenazonă și substanțele care influențează răspunsul inflamator sau imun.
335
Capitolul 9 prezintă rezultatele studiului asocierii între un analgezic opioid, precum codeina și substanțe care influențează răspunsul inflamator sau imun.
La sfârșitul fiecarui subcapitol se detaliază rezultatele obținute, semnificația lor statistică, se menționează dacă s-au observat sinergii sau antagonisme semnificative și se emit o serie de ipoteze care să explice prezumtiv rezultatele obținute, în lumina experienței proprii și a datelor din literatură. Concluzii/Observatii: doctoranda a studiat și pus la punct 4 metode de investigare a sensibilității nociceptive, două dintre ele care au studiat sensibilitatea nociceptivă acută prin stimul termic (testul de imersie a cozii și testul hot-plate) și două care au studiat sensibilitatea nociceptivă indusă de agenți proinflamatori: de tip carrageenan, și zymosan.
Aparatul matematic însușit și pus la punct de doctorandă este o noutate absolută în țara noastră. Metodologia de lucru este de ultimă oră, doctoranda făcând apel chiar la un software dedicat, creat chiar de autorul metodelor folosite și care a fost obținut cu licență, prin eforturile proprii ale doctorandei.
A obținut aspect al literei „U” în determinarea DE50 pentru acţiunea antiinflamatoare a meloxicamului, pe mai multe modele, sugerind în premieră posibilitatea a două mecanisme de acțiune ale acestei substanțe.
A explorat pentru prima dată substanțele de tip modulator glial precum pentoxifilina și propentofilina în asociere cu analgezicele clasice, cu activitate antiinflamatorie sau nu.
A demonstrat antagonismul dintre paracetamol și propentofilină, codeină-propentofilină și eventuala implicare a acesteia în medierea nociceptivă opioidergică.
Toate administrările au fost realizat pe cale orală, calea cea mai dificilă având în vedere animalul de experiență folosit - șoarecele.
Toate investigațiile din această lucrare au însumat peste 6000 de testări pe animale, pentru stabilirea DE50 pentru fiecare substanță și fiecare metodă de lucru, urmată de testarea asocierilor pe fiecare model.
Teaza de doctorat reprezintă o lucrare de pionierat la noi în ţară care deschide o perspectivă deosebită în cercetarile de farmacologie experimentală privind problema complexă a interacţiunilor
3. CHRISTOPOULOS LEONIDAS SF 3 Titlul tezei: Cercetări analitice privind instituirea de noi metode de determinare a unor substanţe din clasa simpatomimeticelor Autor: Christopoulos Leonidas Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Dorneanu Data susţinerii publice: 29.05.2008 Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Crina Maria Monciu, Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Victor Babeş” Bucureşti Prof. Univ. Dr. Raluca Mocanu – Facultatea de Chimie, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi Prof. Univ. Dr. Maria Stan – Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Gr.T.Popa”, Iaşi
336
Motivaţia alegerii subiectului: Apariţia de noi produse farmaceutice impune adaptarea metodologiei de control, reevaluarea sau instituirea de noi metode fizico-chimice de analiză a acestora. Lucrarea îşi propune realizarea de noi metode analitice cromatografice şi spectrofotometrice pentru determinarea efedrinei şi adrenalinei.
Obiectivele urmărite în această lucrare sunt:
– trecerea în revistă a datelor teoretice şi practice privind reprezentanţii mai importanţi ai clasei simpatomimeticelor vasoconstrictoare, precum şi metodele de analiză cunoscute.
– realizarea de noi metode spectrofotometrice, pentru determinarea cantitativă a efedrinei şi adrenalinei;
– separarea şi determinarea cantitativă a adrenalinei prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă şi a efedrinei prin gaz cromatografie cu detectare prin spectrometrie de masă;
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea cuprinde 249
pagini şi este ilustrată cu 54 tabele, 17 figuri, care includ şi dovedesc datele experimentale obţinute de Domnul doctorand, ca şi parametrii, indicii şi factorii calculaţi, utilizând algoritmi cunoscuţi.
Partea generală se bazează pe o bună cunoaştere a domeniului, ilustrată prin bibliografia selectivă citată (217 de indicaţii bibliografice).
În capitolul I doctorandul face o prezentare a medicamentelor simpatomimetice (acţiune, clasificare, aspecte farmacologice).
Capitolul II descrie proprietăţile fizico-chimice şi metodele de analiza citate în literatura de specialitate pentru reprezentanţii clasei medicamentelor sipatomimetice vasoconstrictoare (adrenalina şi efedrina).
Capitolul III prezintă proprietăţile farmacologice ale adrenalinei efedrinei şi nafazolinei.
Partea experimentală, include cercetările şi contribuţiile proprii ale domnului farmacist Christopoulos Leonidas,în capitolele IV –VI.
Capitolul IV, cuprinde o trecere în revistă a modului de evaluare a metodelor de analiză şi validarea acestora. Este descris modul de calculare a parametrilor de caracterizare şi validare a metodelor analitice: specificitatea / selectivitatea, stabilirea lungimii de undă de detecţie sau de măsurare a absorbanţei, liniaritatea, limita de detecţie, limita de cuantificare, intervalul de lucru, precizia şi exactitatea, robusteţea şi stabilitatea metodei. Se fac numeroase trimiteri la literatura de specialitate.
Metodele pentru determinarea cantitativă a efedrinei puse la punct de doctorand precum şi evaluarea lor sunt cuprinse în capitolul V.
Sunt prezentat două metode pentru determinarea cantitativă a efedrinei prin cromatografie de gaze cu detecţie prin spectrometrie de masă.
O primă metodă prezintă datele obţinute pe un Gaz cromatograf tip HP 5890 echipat cu detector spectrometru de masă tip HP 5971, folosind o coloană capilară tipul HP 5 MS (30m, 0,25 mm, 0,25 μm), regimul termic al coloanei între 100oC şi 260oC cu viteza de creştere a temperaturii de 10o C/min. Metoda a fost validată conform descrierii făcută la capitolul IV.
Parametrii urmăriţi la validarea reproductibilităţii metodei arată că lucrând pe coloane diferite liniaritatea funcţiei de răspuns, liniaritatea rezultatelor limita de detecţie, limita de cuantificare, precizia sistemului, precizia metodei sunt foarte apropiaţi.
337
Metoda a fost aplicată cu bune rezultate la determinarea efedrinei din soluţii injectabile.Valoarea medie a conţinutului în efedrină se încadrează în limitele impuse de FR X (50 ± 1,5 mg/mL).
O a doua metodă gaz cromatografică a fost elaborată folosind acelaşi gaz cromatograf, în aceleaşi condiţii de lucru, dar pe o coloană Ultra 1 pracurgându-se aceleaşi etape de validare ca şi în cazul coloanei HP 5MS.
Prin compararea parametrilor de validare pentru cele două metode gaz cromatografice se constată că, pentru acelaşi domeniu de concentraţie , ambele metode sunt liniare (coeficientul de regresie r > 0,999), precise (RSD < 2%) şi exacte. Limitele de detecţie şi cuantificare sunt sensibil egale pentru ambele metode.
Metodele au fost aplicate pentru determinarea efedrinei din soluţii injectabile cu bune rezultate. Valorile de concentraţie se încadrează în limitele impuse de FR X.
Pentru determinarea cantitativă a efedrinei doctorandul a elaborat şi o metodă spectrofotometrică în vizibil utilizând ca reactiv eritrozina (tetraiodfluoresceina).
Complexul cu transfer de sarcină format în urma reacţiei dintre efedrină şi eritrozină, la pH = 6,0 (tampon fosfat) este colorat în galben portocaliu cu două maxime de absorbţie în vizibil, la 398 nm şi 490 nm. Metoda elaborată foloseşte aborbanţa de la 398 nm care este proporţională cu concentraţia.
Au fost stabilite condiţiile de lucru (pH-ul de reacţie, timpul de reacţie, stabilitatea complexului etc.
Metoda a fost validată urmărind parametrii importanţi de validare: lungimea de undă de detecţie, liniaritatea funcţiei de răspuns, liniaritatea rezultatelor, limita de detecţie, limita de cuantificare, precizia sistemului şi a metodei şi exactitatea metodei.
Metoda a fost aplicată pentru determinarea efedrinei din soluţii injectabile cu rezultate ce se încadrează în limitele prevăzute de FRX.
Capitolul VI. Acest capitol cuprinde descrierea metodelor realizate de doctorand pentru determinarea cantitativă a adrenalinei.
A fost instituită o metodă spectrofotometrică în vizibil folosind ca reactivi molibdatul de amoniu şi nitritul de sodiu.
Adrenalina formează cu molibdatul de amoniu în prezenţa nitritului de sodiu în mediu acid un compus colorat în galben cu absorbanţa maximă la 405 nm şi absorbanţa specifică A1%
1cm = 59,2. Şi în acest caz metoda a fost validată urmărind parametrii importanţi de validare:
lungimea de undă de detecţie, liniaritatea funcţiei de răspuns, liniaritatea rezultatelor, limita de detecţie, limita de cuantificare, precizia sistemului şi a metodei şi exactitatea metodei.
Metoda a fost aplicată la determinarea adrenalinei din soluţii injectabile, conţinutul determinat corespunde FRX.
Pentru determinarea cantitativă a adrenalinei doctorandul a instituit o metodă HPLC cu următorii parametri de lucru:
– s-a folosit un lichid cromatograf Agilent 1100 dotat cu o coloană tip Stable bond C18 (150mm x 4,6mm, 5 µm), folosind o fază mobilă formată din amestec de acid acetic şi metanol în raport 60/40 (v/v) adus la pH = 3,5, cu un debit de0,5 mL/min., volumul de probă injectat 20 µL, detecţia în UV la λ = 280 nm;
S-a făcut identificarea şi puritatea picului prin compararea spectrului etalonului cu a picului separat;
338
– au fost calculaţi şi ceilalţi parametri de validare: deviaţia standard relativă (RSD) prezintă valori ce se încadrează în limitele admise pentru estimarea preciziei; de asemenea estimarea exactităţii care are o valoare medie de 100,68%.
– metoda a fost aplicată pentru determinarea adrenalinei din produse farmaceutice (soluţii injectabile prode de diverse firme de medicamente).
Lucrarea se încheie cu concluziile generale asupra rezultatelor experimentale şi cu o evaluare critică a metodelor analitice propuse.
Concluzii/Originalitate: Lucrarea de doctorat iese în evidenţă şi prin aspectele de originalitate pe care doctorandul le-a pus în evidenţă:
– studii privind instituirea a unei metode, sensibile şi exacte, prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă pentru determinarea cantitativă a adrenalinei;
– aplicarea acestei metode pentru determinarea adrenalinei din produse farmaceutice; – a instituit o metodă spectrofotometrică în vizibil pentru determinarea adrenalinei
folosind reacţia cu molibdat de amoniu, nitrit de sodiu in mediu acid. Metoda este rapidă, destul de sensibilă şi selectivă;
– metoda a fost aplicată pentru determinarea adrenalinei din soluţii injectabile; – a instituit două metode gaz cromatografice de determinare cantitativă a efedrinei
folosind ca detector spectrometrul de masă. – a realizat o metodă spectrofotometrică pentru determinarea efedrinei bazată pe
reacţia cu formare de complecşi cu transfer de sarcină folosind ca reactiv eritrozina. Metodele puse la punct au fost validate conform normelor în vigoare. – metodele instituite au fost aplicate pentru determinarea cu bune rezultate a efedrinei
din soluţii injectabile. – publicarea a trei lucrări ştiinţifice referitoare la cercetările întreprinse în reviste de
circulaţie internaţională (European Journal of Drug Metabolism and Pharmacokinetics, Revista Medico – Chirurgicală) şi două lucrări comunicate în cadrul unor manifestări ştiinţifice din străinătate sau din ţară (Al XIII-lea Congres Naţional de Farmacie, Cluj Napoca – 2006, 12th Panhellenic Pharmaceutical Congress, Atena, Grecia – 2005 şi 13th Panhellenic Pharmaceutical Congress, Atena, Grecia – 2007).
339
ANEXA 15 TABEL
Cu conduc\torii de doctorat — an universitar 2007/2008
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
Nr. crt.
Numele [i prenumele conduc\torului [tiin]ific de doctorat
Specialitatea
Facultatea de Medicină 1. ALDEA ADRIAN-SORIN Chirurgie toracică 2. ALEXA LUCIA Igienă 3. ANTOHE DAN-{TEFAN Anatomie 4. ARSENESCU GEORGESCU MARINA
CATALINA Cardiologie
5. ANGHELACHE LUPAŞCU IVONA Obst.ginecol. 6. ASTĂRĂSTOAE VASILE Med.legală 7. AZOICĂI DOINA Epidemiologie 8. BĂDESCU ADRIANA Histologie 9. BĂDESCU MAGDA MARIANA Fiziologie normală şi patologică 10. BĂLAN GHEORGHE Gastroenterologie 11. BILD EDUARD Oncologie-radioterapie 12. BOTEZ PAUL Ortopedie-traumatologie 13. BRUMARIU OVIDIU MARIN Pediatrie 14. BUIUC DUMITRU Microbiologie 15. BUIUC SERGIU Oftalmologie 16. CARASEVICI EUGEN Imunologie-imunopatologie 17. CHIRIEAC RODICA MARIETA Reumatologie 18. CHIRIAC MIRCEA Anatomie 19. CHIRIŢĂ VASILE Psihiatrie 20. CHISELITA DORIN Oftalmologie 21. CIORNIA TEODOR Medicină legală 22. COSOVANU ADRIAN Cardiologie 23. COSTĂCHESCU GHIORGHI}| Obstetrică-ginecologie 24. COSTINESCU VASILE- NECULAI O.R.L. 25. COTRUTZ CONSTANTIN- EREMIA Biologie celulară şi moleculară 26. COTUŢIU CORIOLAN Histologie 27. COVIC MARIA Nefrologie 28. COVIC ADRIAN CONSTANTIN Nefrologie 29. COVIC MIRCEA Genetică 30. DATCU GEORGETA Cardiologie
340
31. DATCU MIHAIL DAN Cardiologie 32. DIMITRIU ALEXANDRU GRIGORE Pediatrie 33. DIMITRIU {TEFAN Boli infecţioase 34. DOBRESCU GIOCONDA Morfopatologie 35. DRAGOMIR CRISTIAN MIRCEA Chirurgie 36. DRAGOMIR DRAGOŞ Obstetrică - ginecologie 37. DUMITRESCU SAVA Farmacologie 38. FLOAREŞ GHEORGHE Ortopedie-traumatologie 39. FRÂNCU DOINA LUCIA Anatomie 40. GAVĂT VIORICA Igienă 41. GĂLEŞANU MIHAIL ROMEO Radiologie 42. GEORGESCU NICOLAE MIHAIL Ortopedie-traumatologie 43. GOŢIA DAN-GEORGE Chirugie infantilă 44. GOŢIA STELA Pediatrie 45. GRAUR MARIANA Diabet, boli de nutriţie 46. HURJUI JAN Medicină internă 47. IANOVICI NICOLAI Neurochirurgie 48. IANCU LUMINIŢA SMARANDA Microbiologie 49. IONESCU CRISTINA Istoria medicinii 50. IVAN AUREL Epidemiologie 51. LAZĂR COSTACHE Chirurgie 52. LUCA VASILE Boli infecţioase 53. LUCA COLEV VERONICA Fiziologie normală şi patologică 54. LUCA MARIANA Parazitologie 55. LUPUŞORU ELENA CĂTĂLINA Farmacologie 56. MĂTĂSARU SILVIA Medicină de familie 57. MIHAILOVICI MARIA SULTANA Anatomie patologică 58. MIHALACHE {TEFAN Chirurgie 59. MIHALACHE DOINA GABRIELA Boli infecţioase 60. MIHĂESCU TRAIAN Pneumologie 61. MORARU DAN Pediatrie 62. MORARU EVELINA Pediatrie 63. MUNGIU OSTIN COSTEL Farmacologie 64. NEGURĂ ANTRANIC Obstetrică-ginecoloogie 65. PANDELE GEORGE IOAN Medicină internă 66. PETRESCU ZENAIDA Dermatologie - venerologie 67. PETRESCU GHEORGHE Fiziologie normală şi patologică 68. PLEŞA COSTIC| Chirurgie 69. POEATĂ ION Neurochirurgie 70. POPA GEORGIC| Medicină internă 71. POPESCU CRISTIAN DINU Neurologie 72. PRELIPCEAN CRISTINA Gastroenterologie 73. PRICOP FLORENTINA- ZENOVIA Obstetrică-ginecologie 74. PRICOP MIHAI Obstetrică-ginecologie 75. RĂDULESCU DOINI}A Anatomie patologică
341
76. ROMANESCU CONSTANTIN Istoria medicinii 77. RUSU VALERIU Biofizică medicală 78. SCRIPCARU GHEORGHE Medicină legală 79. SILION ION Medicina muncii 80. STAMATE TEODOR Chirurgie plastică şi recuperatorie 81. STANCIU CAROL Gastroenterologie 82. STRAT VICTOR Chirurgie 83. STRATONE ANA Fiziologie normală şi patologică 84. ŞTEFANACHE FELICIA Neurologie 85. TACU VICTOR Medicină internă 86. TANSANU IOAN Pediatrie 87. TÂRCOVEANU EUGEN Chirurgie 88. TINICĂ GRIGORE Chirurgie cardiovasculară 89. TRIFAN ANCA VICTORIŢA Gastroenterologie 90. VÂŢĂ ALLA Boli infecţioase 91. ZAMFIR MIRCEA Anatomie 92. ZAMFIR CARMEN LĂCRĂMIOARA Histologie 93. ZBRANCA EUSEBIE Endocrinologie
Facultatea de Medicină Dentară 94 ANDRIAN SORIN Odontologie - parodontologie 95 BURLEA MARIN Pediatrie 96 BURLUI VASILE Protetică dentară 97 CĂRUNTU IRINA DRAGA Morfopatologie 98 CHIRIŢĂ ROXANA Psihiatrie 99 COSTIN DĂNUŢ Oftalmologie 100 COSTULEANU MARCEL Fiziologie normală şi patologică 101 COTRUTZ ELENA CARMEN Biologie celulară şi moleculară 102 DĂNILĂ IOAN Stomatologie generală 103 DIACONESCU MIHAI RADU Chirurgie 104 DOROBĂŢ VALENTINA Ortodonţie 105 FĂTU CONSTANTIN Anatomie 106 FORNA NORINA CONSUELA Stomatologie generală 107 GHIURU RODICA Geriatrie 108 GOGĂLNICEANU DAN Chirurgie OMF 109 LABA ELISABETA Morfopatologie 110 LĂCĂTUŞU {TEFAN Odontologie -parodontologie 111 MAXIM ADAM Stomatologie infantilă 112 MÂRŢU DAN O.R.L. 113 MÂRŢU SILVIA Odontologie - parodontologie 114 MIHALACHE GRIGORE Anatomie 115 NEAMŢU CORNELIU Fiziologie normală şi patologică 116 NECHIFOR MIHAI Farmacologie 117 PANAITE {TEFAN Protetică dentară 118 PENDEFUNDA LIVIU Neurologie 119 POPESCU EUGENIA Chirurgie OMF
342
120 RUSU MIRCEA Stomatologie infantilă 121 ŞELARU MIHAI Psihiatrie 122 URSACHE MARIA Protetică dentară 123 VATAMAN RADU Odontologie-parodontologie 124 VORONEANU MARIA Chirurgie OMF
Facultatea de Farmacie 125 BUTNARU ELENA Toxicologie 126 CUCIUREANU RODICA Chimie analitică 127 DORNEANU VASILE Chimie analitică 128 GAFIŢANU ELIZA Tehnologie farmaceutică 129 GRIGORESCU EMANOIL Farmacognozie 130 LAZĂR MIHAI IOAN Analiza medicamentelor 131 NĂSTASE VICTOR Chimie analitică 132 PAVELESCU DAVID GHEORGHE
MIRCEA Farmacologie
133 POPOVICI IULIANA Tehnologie farmaceutică 134 SCUTARIU MIHAI DINU Anatomie 135 STĂNESCU URSULA Farmacognozie