raport privind starea factorilor de mediu in regiunea vest ...apmtm-old.anpm.ro/files/arpm...

Raport privind starea factorilor de mediu in regiunea Vest - 2009

1

Cuvânt de deschidere

Poluarea şi protejarea mediului sunt considerate la ora actuală marile probleme cu care se confruntă umanitatea.

În dorinţa de progres şi creştere economică cu orice preţ, omul a uitat adesea că este şi parte a sistemului natural, intervenind uneori peste capacitatea de suport a acestuia. Consumăm tot mai mult din resursele naturale şi punem în pericol principalii factori de mediu (apa, solul şi aerul). Aceasta nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult cu cât populaţia lumii continuă să crească. Stilurile de viaţă europene se bazează puternic pe importul de resurse şi bunuri din toată lumea, deseori încurajând exploatarea nedurabilă a resurselor naturale. Presiunile cu care ne confruntăm - fie că sunt economice ori legate de energie, sănătate sau mediu - pot fi rezolvate. Datorăm acest lucru generaţiilor viitoare.

Politica în domeniul mediului vizează obiective ca: protecţia mediului, ameliorarea calităţii sale, protecţia sănătăţii publice, utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale şi promovarea măsurilor Ia nivel internaţional privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale.

În acest an, România a primit şansa de a contribui activ la orientarea politicilor de mediu la nivel global către o mai bună gestionare a resurselor naturale ale pământului. Ministrul Mediului şi Pădurilor, domnul László Borbély, a fost ales în 14 mai 2010, preşedinte al celei de a 19-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabilă, mandatul României fiind pentru un an. Astfel, pentru prima oară după 1990, România deţine preşedinţia unei comisii ONU.

“Este un mandat important pentru Romania si pentru mine personal este o onoare. Anul acesta va fi un an dificil pentru Comisie, de pregatire a deciziilor politice care se vor lua in 2011 in cele cinci grupuri tematice: produse chimice, minerit, transport, gestionarea deşeurilor, programul pe 10 ani privind consumul şi producţia durabilă” a declarat la preluarea mandatului, ministrul László Borbély.

Sintezele anuale privind starea mediului scot în evidenţă starea reală a mediului înconjurător din ţara noastră, identifică problemele de mediu cu care se confruntă o anumită regiune şi constituie defapt principalul instrument prin care, se pot influenţa orientarea politicilor de mediu către rezolvarea acestor probleme de mediu.

Cu deosebită consideraţie,

p. Conducătorul unităţii Mariana Gabriela LAMBRINO


2

INTRODUCERE a). Scurtă descriere a instituţiei

Componenta prioritară a activităţii ARPM Timişoara o constituie implementarea politicii sectoriale de mediu şi a acquis-ului comunitar de mediu în Regiunea Vest. Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului modificată şi completată prin H.G. 1528/2007, agenţiile regionale pentru protectia mediului s-au reorganizat ca instituţii publice cu personalitate juridică şi structura funcţională distinctă, în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, finanţate de la bugetul de stat. Principalele sarcini ale Agenţiilor Regionale pentru Protecţia Mediului (ARPM), sunt de a elabora politicile regionale de mediu, de a elabora, revizui şi gestiona proiecte şi programe pentru protecţia mediului la nivel regional finanţate din fonduri interne sau externe, de a întocmi planurile de mediu regionale, de a emite autorizaţii integrate de prevenire şi control al poluării pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului şi de a colabora cu toate celelalte autorităţi şi organisme de protecţie a mediului. Agentiile regionale pentru protectia mediului au urmatoarele atributii principale: a) exercita, la nivel regional, atributiile Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, cu aprobarea acesteia; b) participa la elaborarea si monitorizarea planului de dezvoltare regionala; c) colaboreaza cu agentiile judetene pentru protectia mediului din cadrul regiunii de dezvoltare pentru elaborarea rapoartelor de sinteza si constituirea bazelor de date de mediu la nivel regional; d) coordoneaza elaborarea si monitorizarea planurilor de actiune regionale pentru protectia mediului; e) evalueaza si actualizeaza anual, in cooperare cu Garda Nationala de Mediu si alte autoritati publice, planurile regionale proprii sau capitolele de mediu integrate in alte planuri regionale; f) asigura asistenta de specialitate agentiilor judetene pentru protectia mediului; g) colaboreaza cu Garda Nationala de Mediu in emiterea actelor de autorizare si in realizarea controlului conformarii si aplicarii legislatiei de mediu; h) gestioneaza si disponibilizeaza, in limita prevederilor legale, informatia de mediu la nivel regional. Exercitând la nivel regional atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului elaborează anual rapoarte de sinteză privind starea mediului din regiunea de dezvoltare respectivă.

REZUMAT EXECUTIV a) Identificarea prealabilă a aspectelor vulnerabile, direcţiilor viitoare ale

evoluţiei aspectelor vulnerabile, problemelor de mediu identificate şi posibilele soluţii


3

O comunitate durabilă îşi foloseşte resursele pentru a asigura necesităţile curente concomitent cu asigurarea resurselor adecvate pentru generaţiile viitoare. Comunitatea durabilă asigură îmbunătăţirea sănătăţii publice şi o mai bună calitate a vieţii pentru toţi rezidenţii săi prin dezvoltarea resurselor locale în vederea revitalizării economiei locale, dar totodată si prin limitarea deşeurilor, prevenirea poluării, maximizarea conservării resurselor şi promovarea eficienţei. Programele Regionale de Acţiune pentru Protecţia Mediului presupun dezvoltarea unei viziuni colective, prin evaluarea calităţii mediului la un moment iniţial, identificarea problemelor de mediu existente, stabilirea celor mai adecvate strategii pentru rezolvarea problemelor şi alocarea unor acţiuni de implementare care să conducă la obţinerea unor îmbunătăţiri reale ale mediului şi ale sănătăţii publice. Planurile Locale, Regionale sau Naţionale de Acţiune pentru Mediu sunt din ce în ce mai mult utilizate ca instrumente în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, în sprijinul armonizării cerinţelor de mediu. Identificarea problemelor de mediu a fost realizată pe baza evaluării calităţii mediului în regiune. Un rol important al elementelor cantitative şi calitative în evaluarea problemelor de mediu a fost jucat de Planurile Locale de Acţiune pentru Mediu, elaborate la nivelul fiecărui judeţ.

Identificarea problemelor/aspectelor de mediu a fost realizată folosind cinci tipuri de surse informaţionale:

• Planurile Locale de Acţiune pentru Mediu, elaborate în judeţele Timiş, Caraş-Severin , Hunedoara şi Arad.

• Rapoarte şi studii de specialitate ale instituţiilor cu atribuţii în controlul şi gestiunea mediului natural şi a activităţilor antropice cu impact asupra mediului (Agenţia de Protecţie a Mediului, Apele Romane – Sistemul de Gospodărire a Apelor, RA Romsilva SA, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, etc);

• Rapoarte, studii şi evidenţe ale administraţiei publice locale şi judeţene (Consiliul Judeţean, Primării şi Consilii Locale), în acest scop fiind completat de către administraţia publică locală şi un chestionar complex ce a vizat analiza calităţii mediului şi problemele/aspectele de mediu identificate de către aceste instituţii la nivelul administrativ teritorial;

• Consultarea publică a comunităţii, proces realizat prin organizarea unei întâlniri cu ONG-urile de mediu, publicarea unor articole în presa scrisă şi expunerea prin afişaj a problemelor/aspectelor identificate cu solicitarea completării sau eliminării unor probleme/aspectele de mediu;

• Agenţi economici şi instituţii de cercetare/educare, prin solicitarea unor studii, rapoarte specifice unei activităţi economice sau unui domeniu/areal bine definit, în scopul fundamentării analizei de risc efectuate pentru identificarea problemelor/aspectelor de mediu;

Ierarhizarea problemelor/aspectelor de mediu în Regiunea de Dezvoltare Vest a fost realizată folosind un sistem statistic de evaluare în scopul prioritizării (matrice multicriterială), stabilirea rezultatelor finale făcând procesul unor largi dezbateri in cadrul structurilor PRAM.


4

In scopul utilizării unor sisteme de evaluare comparabile, precum şi a posibilităţii de asamblare a unor activităţi comune pentru diferite probleme de mediu identificate, s-a propus şi utilizat gruparea problemelor/aspectelor de mediu în categorii de probleme/aspecte caracterizate de o serie de indicatori comuni.

Astfel, la nivelul Regiunii Vest au fost identificate 12 categorii de probleme, cinci categorii de probleme vizând elemente ale mediului natural şi şapte categorii de probleme vizând elemente ale activităţii sociale-economice antropice:

a) Cantitatea şi calitatea apei potabile

b) Degradarea calităţii apelor de suprafaţă

c) Degradarea solului şi apelor subterane

d) Poluarea atmosferică

e) Gestiunea deşeurilor

f) Pericole generate de catastrofe/fenomene naturale şi antropice

g) Urbanizarea mediului, transportul rutier şi feroviar

h) Asigurarea stării de sănătate

i) Degradarea biodiversităţii şi a mediului natural

j) Educaţia ecologică şi dezvoltare durabilă

k) Turism şi agrement

l) Capacitatea administrativă a instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului înconjurător

Identificarea şi avizarea criteriilor utilizate în identificarea problemelor de mediu la nivel regional a fost iniţiată în cadrul Coordonatorilor şi Responsabililor PLAM pentru cele patru judeţe constituente, şi au fost analizate şi avizate în cadrul Grupului Regional de Lucru şi a Comitetului Regional de Coordonare.

Calitatea vieţii este o componentă esenţială în dezvoltarea socio-economică o României. Pentru locuitorii Regiunii Vest calitatea vieţii este strict condiţionată de calitatea mediului în care trăiesc.

Principalele probleme cu care se confruntă aceasta zona sunt specifice dezvoltării urbanistice ale marilor oraşe: trafic auto intens în toate zonele oraşului, nivel crescut de zgomot, poluare atmosferică generată de traficul auto, construcţii de calitate scăzută, dezvoltarea preponderent pe verticală, lipsa şoselei de centură.

Activităţile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toţi factorii de mediu, de aceea, acestea trebuie controlate şi dirijate, astfel încât să se reducă la minim impactul asupra mediului.

Pentru a avea rezultatele aşteptate în toate domeniile vizate sunt necesare acţiuni mai ample de conştientizare, în scopul creşterii gradului de implicare a publicului în implementarea programelor de îmbunătăţire a calităţii mediului.

În cele ce urmează vă vom menţiona câteva aspecte importante de mediu pentru care autorităţile se implică luând măsurile legale ce se impun în vederea găsirii soluţiilor optime de rezolvare a acestora.

Calitatea aerului în pricipalele orase ale Regiunii Vest(Arad,Timişoara, Resita , Deva) este monitorizată permanent prin intermediul staţiilor automate de măsurare, ce fac parte


5

din Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA). Pe baza acestor măsurători s-au constat depaşiri ale valorii limită la indicatorul pulberi în suspensie fracţiunea PM 10.

În zonele şi aglomerările în care nivelurile de poluanţi din aerul înconjurător depăşesc valorile limită, se iniţiază elaborarea programelor de gestionare a calităţii aerului. Evaluarea calităţii aerului trebuie sa aiba la baza un set de date validate si disponibile pe o perioada de minim un an de zile, de preferinta ultimii ani calendaristici.

Managementul gestionării deşeurilor in judetul Timiş- data de 16 iulie 2009 a fost termenul limita de închidere a spatiilor de depozitare din zonele rurale, administratiile publice din judet avand obligatia asigurarii in continuare a managementului deseurilor colectate de pe raza teritoriala a acestora si a eliminarii acestora pe un depozit autorizat/conform. APM Timiş împreună cu GNM-Comisariatul Judeţean Timiş a verificat începând din luna iulie 2009 modul de respectare a cerinţelor legale în acest domeniu. Această problematică nu este nerezolvabilă, autorităţile locale si judeţene având în implementare „Sistemul integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Timiş” care prevede realizarea unui depozit ecologic zonal (la Ghizela) a staţiilor de sortare şi transfer si închiderea/ecologizarea depozitelor orăşeneşti de deşeuri. De asemenea, ARPM Timiş oara evidenţiază permanent autorităţilor administraţiei publice locale importanta implementarii, respectiv îmbunătăţirii sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, în vederea reducerii cantităţii depozitate în depozite de deşeuri, a reducerii costurilor legate de transportul şi depozitarea deşeurilor menajere şi a implicit a valorificarii deseurilor reciclabile, acest obiectiv fiind de interes naţional şi european. b)Scopul şi obiectivele raportului pe termen scurt şi lung în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile Raportul anual privind starea mediului în Regiunea Vest pe anul 2009, este un document de sinteză, elaborat pe baza rapoartelor întocmite la nivel judeţean de agenţiile de protecţia mediului din Regiunea Vest şi prezintă situaţia existentă la nivelul anului 2009 comparativ cu anii anteriori, arătând tendinţele de evoluţie şi ce măsuri trebuie întreprinse cu prioritate în domeniile deficitare, având ca linii directoare, respectarea principiilor dezvoltării durabile.

Romania are un capital natural impresionant, cu mult peste celelalte ţări UE. Cu toate acestea, şi în ciuda veniturilor mult mai mici comparativ cu cele de la nivel european, în România consumul de resurse şi cantitatea de deşeuri generate sunt mari, situându-se peste capacitatea de regenerare naturală a mediului înconjurător.Dezvoltarea durabilă nu poate fi realizată fără o corelare a tuturor acelor politici sectoriale ce privesc, pe de-o parte, dezvoltarea economică si socială şi pe de altă parte, protecţia mediului.

Raportul anual privind starea mediului este instrumentul care identifică aspectele vulnerabile, direcţiile viitoare de evoluţie a aspectelor vulnerabile, analizează problemele de mediu şi posibilele soluţii de rezolvare a acestora, constituind în acelaşi timp, o bază de informaţii pentru elaborarea unor programe de dezvoltare durabilă atăt pentru autorităţile publice locale cât şi pentru companii şi ONG-uri.

Programele de dezvoltare durabilă au în prim-plan tocmai protecţia mediului şi a resurselor în scădere. La nivel regional sau judeţean, autorităţile publice locale sunt implicate în


6

elaborarea şi implementarea unor programe de dezvoltare durabilă pentru obiective specifice care vizează protecţia mediului şi consumul raţional al resurselor naturale.

Daca luam in calcul resursele, este evident ca alternativa creata de sursele de energie neconventionale este mai rentabila pe termen lung. Combustibilii fosili necesita costuri permanente pentru achizitionare. In schimb, energia eoliana sau solara este naturala si gratuita. "Achizitionarea" ei nu costa, ci se investeste in echipamente pentru transformare in energie electrica.

Daca luam in calcul materiile prime, se constata un avantaj dat de refolosirea anumitor materiale care se pot recicla, precum hartia, sticla sau plasticul. Pe termen lung, este mai rentabila investitia in instalatiile de reciclare, decat de productie.

Strategia de dezvoltare a Romaniei pentru 2007-2013 se concentreaza pe investitii si servicii colective, care sunt necesare pentru cresterea competitivitatii pe termen lung, crearea de noi locuri de munca si pentru o dezvoltare durabila.

c). Cadrul legislativ Cadrul legislativ în baza căruia funcţionează ARPM Timişoara este următorul: Hotărârea Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului modificată şi completată prin H.G. 1528/2007 OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările aduse de: - RECTIFICAREA nr. 195 din 22 decembrie 2005; - LEGEA nr. 265 din 29 iunie 2006; - ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 20 iunie 2007; - ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 114 din 17 octombrie 2007; - Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, precum şi a altor acte normative aplicabile. - ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 164 din 03 decembrie 2008 Legislaţia specifică pentru fiecare domeniu de activitate este prezentată în capitolul aferent domeniului respectiv. Rezumat executiv: b). Integrarea principiilor şi obiectivelor de dezvoltare durabilă în cadrul tuturor aspectelor de mediu Dezvoltarea durabila poate fi privita ca o adaptare a societăţii şi a economiei la marile probleme cu care omenirea se confruntă în prezent: schimbările climatice, criza de apă, seceta, deşertificarea, epuizarea unor resurse, deşeurile, pierderea biodiversităţii, creşterea populaţiei, sărăcia, migraţia etc. Prioritatea privind protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului prevede îmbunătăţirea standardelor de viaţă pe baza asigurării serviciilor de utilităţi publice, în special în ceea ce priveşte gestionarea apei şi deşeurilor; îmbunătăţirea sistemelor sectoriale şi regionale ale


7

managementului de mediu; conservarea biodiversităţii; reconstrucţia ecologică; prevenirea riscurilor şi intervenţia în cazul unor calamităţi naturale. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate şi o administraţie aflate încă în căutarea unei viziuni unitare şi un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile. Cei care tratează cu neseriozitate problema poluării atmosferei şi a mediului în general, trebuie să gândească pe termen lung şi să facă ceva cât încă se mai poate. Trebuie să ne gândim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele epuizabile, la apa fără de care nu există viaţă, la reciclarea deşeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconvenţionale. Toate pentru a le permite generaţiilor care vor veni să se bucure de ceea ce ne-am bucurat şi noi. Dezvoltarea durabilă poate induce şi anumite stări de insatisfacţie provenite în special din aplicări incorecte ale programelor de guvernare, legislaţiei naţionale şi europene, sau din presiunile impuse de nevoia unor schimbări de mentalitate şi atitudine din partea populaţiei (eforturi de limitare a consumurilor, atitudine socială proactivă faţă de mediu etc.). Ca o concluzie finală, au fost sintetizate câteva principii şi direcţii strategice care pot fi considerate ca posibil suport pentru politicile durabile: dorinţa oamenilor de a-şi îmbunătăţi permanent nivelul de trai este legitimă şi ea

conduce la progres; progresul este mai degrabă sinonim cu lărgirea opţiunilor decât cu limitarea lor, de

aceea viaţa trebuie respectată sub toate formele sub care apare (biodiversitate, diversitate culturală, etc.);

sistemele naturale (dar şi cele sociale şi economice) trebuie lăsate să beneficieze în cea mai mare masură cu putinţă de condiţii de auto-susţinere/auto-întreţinere;

internalizarea externalităţilor (costurilor de mediu) negative şi pozitive, respectiv a costurilor şi beneficiilor marginale externe, prin mecanisme şi instrumente de piaţă concurenţială (economice), ca şi prin intervenţia reglatoare a statului (ansamblu de politici pe termen scurt, mediu si lung, standarde, reglementari juridice, penalitati, taxe, impozite s.a);

măsurile preventive sunt de preferat măsurilor corective; menţinerea stocului de resurse regenerabile care nu trebuie să scadă în timp;

restaurarea si cresterea acestuia, în condiţiile îmbunătăţirii nivelului de trai al populaţiei; consumul de resurse neregenerabile trebuie astfel eşalonat în timp încât să poată fi înlocuit (compensat) de alte resurse;

corecţiile sunt aplicate de oameni, dar ele trebuie să fie utile întregului sistem natural (regnurilor animal, vegetal şi mineral), deoarece omul a intervenit deja în procese care fără această intervenţie s-ar fi derulat altfel;

susţinerea economiei sau substituirii de resurse prin aplicarea rezultatelor ştiinţei şi cercetării - dezvoltării tehnologice;

în afara mediului natural, trebuie protejat şi mediul antropic (creat de om), atât cel fizic, cât şi cel cultural (în sens larg, cu includerea relaţiilor sociale, economice, etc.);

abordarea mediului natural şi a celui antropic trebuie facută în maniere similare; cooperarea intersectorială şi existenţa unei societăţi participative sunt imperativele

oricărei politici de dezvoltare durabilă; educaţia pentru mediu a populaţiei tinere (dar şi a celei adulte) este cheia atingerii

scopurilor durabile; soluţiile propuse de diferitele politici publice se vor raporta la nivel actual al


8

cunoştinţelor, dar vor ţine cont ca acestea sunt pe de o parte incomplete, şi pe de o altă parte în continuă şi rapidă evoluţie. CAPITOLUL 1. 1.1 Cadrul natural, date demografice şi organizarea administrativ teritorială

1.1.1. Poziţia geografica a regiunii În România există opt zone de dezvoltare, care au fost definite conform Directivei Cadru UE. Această zonificare are, în mod evident, avantajul de a simplifica competenţa administrativă. Regiunea Vest este a 5-a dintre ele.

Regiunea cuprinde partea de vest a României, învecinându-se la sud-vest cu Republica Serbia şi la nord-vest cu Ungaria, şi este formată din patru judeţe: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Extremitatea estică o reprezintă localitatea Petroşani, judeţul Hunedoara - 23º longitudine estică, extremitatea vestică-localitatea Beba Veche, judeţul Timiş - 20°15' longitudine estică, extremitatea nordică se află în localitatea Berechiu, judeţul Arad - 46º38' latitudine nordică, iar extremitatea sudică a regiunii o reprezintă localitatea Berzasca, judeţul Caraş-Severin - 44º35'12" latitudine nordică,

Regiunii Vest are o suprafaţă de 32.034 km2, ce reprezintă 13,42% din suprafaţa României. Judeţul Timiş este, ca suprafaţă, cel mai mare din ţară (3,65% din teritoriul naţional), în timp ce judeţul Caraş-Severin ocupă locul trei (3,56% din teritoriul naţional), judeţul Arad, este al şaselea judeţ al României (3,25% din teritoriul naţional), iar judeţul Hunedoara, ocupă 2,96% din teritoriul naţional.

1.1.2. Principalele altitudini muntoase. Altitudinea medie a principalelor localitaţi. Relieful din Regiunea Vest este foarte variat, porind de la câmpii, dealuri pană la

munţi. Judeţul Arad, cu o suprafaţă de 775.409 ha (respectiv 3,3% din suprafaţa ţării - al cincilea judeţ ca întindere), cuprinde peisaje foarte variate: - Câmpia Vingăi – este o câmpie înaltă situată la sud de Mureş, - Câmpia Înaltă a Aradului - reprezintă o deltă a Mureşului,cuprinsă între Mureş şi Crişul Alb construită la ieşirea din defileul Şoimoş-Lipova. - Câmpia Crişului Alb – este regiunea dintre joasă Teuz şi Crişul Alb. - Câmpia Cermeiului - se află situată în continuarea Piemontului Codrului pană la Valea Teuzului, la sud.

- Culoarul Mureşului (Petriş-Lipova-Valea Mureşului). în care distingem, de la est spre vest: o zona depresionară largă (Săvârşin-Vărădia), un defileu (Căpruţa), o altă zonă depresionară mai puţin extinsă (Bârzava–Conop) defileu, (Şoimoş-Lipova). - Depresiunea Hălmagiu - comunicând mai mult cu depresiunile: Brad (pe Crişul Alb) şi Beiuş (peste şaua de la Groşi). Legătura spre Depresiunea Almaş-Gurahonţ se face prin defileul Crişului Alb între Vârfurile şi Gurahonţ (defileul de la Pleşcuţa).

- Dealurile Lipovei - (piemont de eroziune), care se află situate la sud de Mureş. Genetic dealurile sunt legate de Munţii Zărandului şi de acţiunea Mureşului. Se foloseşte


9

termenul de dealuri, deoarece caracterul piemontan este mai evident mai ales în partea de vest şi sud.

- Depresiunea Almaş-Gurahonţ – este situat la îmbinarea Munţilor Zărandului şi Munţilor Codru-Moma. Depresiunea cuprinde terminaţiile piemonturilor dinspre nord şi sud şi valea largă, terasată a Crişului Alb între Gurahonţ şi defileul de la Joia Mare. - Depresiunea Zărandului - este întreaga arie depresionară dintre Munţii Codru-Moma şi Zărand. - Piemontul Zărandului – este situat la poala nordică a Munţilor Zărandului. Pot fi distinse două subdiviziuni: Piemontul Cuiedului (între Cigher şi Crişul Alb) şi Piemontul Târnovei (până la Valea Cigherului); - Piemontul Codrului - se află la marginea de vest a Munţilor Codru-Moma; - Munţii Zărandului - sunt dispuşi pe direcţia vest-est şi au o altitudine mai redusă (având vârfurile: Măgura Ciungani - 841 m, Drocea - 839 m şi Highiş - 798 m); - Munţii Codru-Moma - sunt aşezaţi în partea de nord-est a judeţului şi se prezintă sub forma unei culmi de înălţime mijlocie alcătuită din mai multe vârfuri (Vârful Pleşu -1112 m, Vârful Izoi -1098 m, Vârful Momuţa-930 m), - Munţii Bihorului - cuprind versantul sud-vestic al Muntelui Găina, unde se găsesc cele mai mari altitudini din judeţ: Vârful Găina -1486 m şi Vârful Piatra Aradului -1429 m.

Teritoriul judeţului este cuprins între altitudinile absolute de 80 m la Zerind şi 1486 m la Vârful Găina.

Judeţul Caraş-Severin se află în partea de sud-vest a României, prins între următoarele coordonate : 21o21’16” – 22o42’41” longitudine estică şi 44o35’12” – 45o38’30” latitudine nordică şi are o suprafaţă de 8.514 kmp. Se învecinează cu judeţul Gorj la est, cu judeţul Mehedinţi la sud-est, cu judeţul Hunedoara la nord-est cu judeţul Timiş la nord-vest şi cu republica Serbia la sud-vest, graniţa de stat având o lungime totală de 134 km, din care 64 km graniţă fluvială reprezentată de fluviul Dunărea. Cea mai mare parte a judeţului Caraş-Severin este acoperită de munţi (65,4% din suprafaţă totală a judeţului), după care urmează relieful depresionar (16,5%), dealurile (10,8%) şi câmpiile (7,3

Relieful muntos cuprinde: - Munţii Banatului, ce aparţin Carpaţilor Meridionali, - Munţii Cernei, din cadrul Carpaţilor Meridionali. - Munţii Ţarcu-Godeanu (cu vârful Gugu, cel mai înalt din Banat - 2.291 m). Masivul Ţarcu-Godeanu are înălţimi cuprinse între intervalul 1600-2200 m, iar grupul

munţilor Semenic, Anina, Almăj, Dognecea, Locvei au înălţimi variind între 600-1400m. Munţii Banatului, sunt delimitaţi de zone joase, care le dau aspectul unui bloc montan unitar, cu altitudini medii între 600-800 m. Între acestea, o zona aparte o constituie Depresiunea Almăjului. Spre vest se află dealurile Oraviţei, Doclinului şi Sacoş-Zăgujeni. Zona de câmpie, ocupă o suprafaţă restrânsă din cadrul Câmpiei Timişului, având următoarele subunităţi: Câmpia Sipetului, Câmpia Moraviţei şi Câmpia Caraşului.

Judeţul Hunedoara este poziţionat în partea central-vestică a României, străbătut transversal de râul Mureş şi afluenţii săi din zona mediană - Strei şi Cerna, având la sud bazinul superior al râului Jiu, iar la nord bazinul superior al Crişului Alb. Relieful cel mai des întâlnit fiind montan. (vârfurile Munţilor Retezat şi Parâng depăşind înălţimea de 2500 m). Munţii înalţi şi mijlocii din partea de sud şi sud-est aparţin Carpaţilor Meridionali, iar munţii mijlocii şi mici din vest şi nord aparţin Carpaţilor Occidentali. Carpaţii Meridionali cuprind Munţii Godeanu (vf. Gugu-2290 m), Munţii Ţarcu (vf. Petrii-2190 m), Munţii Vâlcan (vf. Straja-1870 m), Munţii Retezat (vf.Peleaga-2509 m), Munţii Parâng (vf.Parângul Mare-2519 m), Munţii Şureanu (Vf.lui Pătru - 2130 m). Carpaţii Occidentali cuprind: Munţii


10

Poiana Ruscă, Munţii Zarand, Munţii Metaliferi. Între aceste masive muntoase se află depresiunile: Petroşani, Brad, Ţara Haţegului şi culoarele depresionare Strei-Cerna (Orăştie) şi Mureşului (Deva - Zam). Judeţul Hunedoara face legătura între judeţele bănăţene - din vest (Caraş-Severin, Timiş, Arad) şi cele transilvănene - din centrul ţării (Alba, Sibiu), precum şi cu judeţele sudice Gorj şi Vâlcea.

În judeţul Hunedoara sunt numeroase lacuri naturale (în Munţii Retezat (80), în Parâng (8), în Şureanu (2)), dar şi antropice (Gura Apelor, Cinciş, Ostrov, Păclişa, Haţeg, Subcetate).

Judeţul Timiş are o suprafaţă de 8697 km2 şi deţine 3,6% din teritoriul României, ocupând ca întindere locul I pe ţară. Se situează în partea de vest a României, se mărgineşte cu. La est cu judeţul Hunedoara, la nord cu judeţul Arad, la sud cu judeţul Caraş-Severin, iar la Vest cu Republica Serbia şi Ungaria.

Relieful este caracterizat printr-o varietate de forme de relief: munţi, dealuri, depresiuni de contact şi câmpii succesionate de la est la vest:

- forma de relief predominantă este câmpia, care acoperă partea vestică şi centrală a judeţului, pătrunzând sub forma unor golfuri în zona dealurilor, pe văile râurilor Bega şi Timiş. În estul judeţului se desfăşoară dealurile premontane ale Pogănişului şi partea sudică a podişului Lipovei.

- Munţii Poiana Ruscă sunt situaţi în partea estică, cu înălţimi de aproximativ 1300 m (Vf. Padeş 1374 m, Vf. Rusca 1355 m). La altitudini situate între 600-800 m sunt prezente suprafeţe plane (platourile Luncani, Poieni), lipsite de pădure. La acelaşi nivel, se găsesc câteva măguri cristaline izolate: Druja (Vf. Druja 958 m), Masivul Braianu (Vf. Braianu Mare 873 m), Masivul Pleşa Jdioarei (623m). În regiunea periferică a munţilor se află Vf. Măgura Surduc (496 m) străbătut transversal de Valea Gladna. depresiunile: Zolt, Gladna Română, Gladna Montană, Fârdea-Hăuzeşti.

Dealurile piemontane, au altitudini între 200-400 m: - dealurile Lăpugiului - situate între Valea Icuii şi Valea Hompşdiei - dealurile Făgetului - între Valea Begăi şi Valea Gladnei - dealurile Frăgulii (Bulzii) - situate în N-V Poiana Ruscăi - dealurile Lugojului - situate la marginea vestică a munţilor Poiana Ruscăi, despărţiţi fiind de aceştia prin Valea Hăuzeşti - dealurile Lipovei - între Văile Mureşului (la N), Begăi (la S), Beregsăului (la V) - dealurile Silagiului-limitate de Văile Timişului şi Pogănişului - dealurile Sacoşului - continuă spre dealurile Silagiului (spre S-E), în dreapta Văii

Pogănişului. Se remarcă unele măguri ce domină regiunea: Măgura Poieni 434 m, Bleauca 356 m. Cea mai joasă treaptă a reliefului judeţului o reprezintă zona câmpiei care se întinde în partea centrală şi vestică a judeţului Timiş câmpie. Se disting:

- Câmpia Făgetului şi Lugojului - Câmpia Vinga, - Câmpia Gătaia, - Câmpia Arancăi (Mureş-Aranca) ce cuprinde lunca Mureşului şi Lunca Arancăi, - Câmpia Timişului cu altitudini 80-90 m Altitudinile medii ale principalelor localităţi din Regiune, sunt prezentate în tabelul 1.1.2.1.

Tab. 1.1.2.1. Altitudinile medii ale principalelor localităţi din Regiune


11

Judeţul Localitatea Altitudinea (m)

Arad

Nădlac 90 Arad 108 Lipova 130 Săvârşin 153 Chişineu Criş 351 Sebiş 431 Ineu 451 Brad 455 Gurahonţ 515 Hălmagiu 650

Caraş-Severin

Bocşa 189 Moldova Nouă 200 Caransebeş 201 Reşiţa 260 Rusca Montana 375 Teregova 420 Oţelu Roşu 500 Oraviţa 500 Anina 588 Platoul Semenic 1400 Băile Herculane 1600 Ţarcu-Godeanu Peste 2200

Hunedoara

Municipiul Deva 187 Oraşul Simeria 201 Municipiul Brad 206 Municipiul Orăştie 210 Oraşul Călan 230 Municipiul Hunedoara 278 Oraşul Haţeg 310 Oraşul Geoagiu 321 Municipiul Petroşani 615 Oraşul Aninoasa 650 Oraşul Petrila 675 Municipiul Vulcan 680 Municipiul Lupeni 700 Oraşul Uricani 750

Timiş

Jimbolia 82 Deta 89 Timişoara 90 Lugoj 125 Buziaş 128 Făget 159


12

1.1.3. Cursurile de apă, lacurile naturale şi artificiale

Din punct de vedere hidrografic se remarcă existenţa unor importante cursuri de apă şi a unor rezerve subterane apreciabile.

Regiuniea Vest este străbătută de următoarele bazine hidrografice: Dunărea, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Bega, Nera, Cerna, Caraş, Timiş, Aranca, Strei, Jiul, Bistra, Bârzava.

În Regiunea Vest, mai ales în zonele montane, sunt situate foarte multe lacuri naturale, dintre care se pot remarca:

- Iezerul Ţarcu, Pietrele Albe (lacuri glaciare în Munţii Ţarcu) - Ochiul Bei (în Munţii Aninei); - Iezerul Mare şi Iezerul Mic (lacuri glaciare în Munţii Şurianu) - Lacul Dracului (lac carstic în Cheile Nerei);

- Gâlcescu, Roşiile, Zăvoaiele, Mândra, Deneş, lacuri glaciare în Munţii Parâng; Iezerul Mare şi Iezerul Mic,

- Tău Mare, Tău Mic, Tău Porţii, Bucura, Zănoaga, Tău Negru, Slăveiul, Stănişoara, Ţapului, Galeşul, lacuri glaciare în Munţii Retezat;

- lacurile fluviale (cele de la Macedonia, Ionel, Niţchidorf, Cebza, Obad) formate în braţele părăsite şi parţial colmatate ale râurilor Bârzava, Bega, Timiş ;

- lacurile de tasare (cele de la Valcani, Deta, Izvin, Voiteg) alimentate din apa freatică, din ploi.

- lacurile relicte (cele de la Satchinez şi Becicherecu Mic) sunt resturi din mlaştinile care au acoperit o mare parte din câmpie ;

Lacurile artificiale s-au format în urma acţiunilor directe sau indirecte, în scopuri economice. Dintre lacurile antropice, formate în excavaţiile executate pentru extragerea argilei, amintin de cele de la Cărpiniş, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Deta, Timişoara. Mai pot fi incluse aici acumulări formate în urma construirii de baraje (Surduc, Giarmata, Satchinez, Mănăştur), sau eleştee piscicole: Diniaş, Urseni, Nădrag, Bazoşu Vechi, Partoş, lacurile Văliug, Breazova si Secu formate în urma excavaţiilor terenurilor pentru extragerea argilei.

Apele subterane se caracterizează printr-un debit bogat şi prin situarea pânzei freatice, în general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m adâncime). După conţinutul chimic, apele din limitele judeţului Arad pot fi incluse în următoarele categorii: - izvoare termale bicarbonatate-sulfatate din zona aferentă bazinului Crişurilor, a căror geneză este legată de prezenţa unui sistem de falii (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa);

- izvoare carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei; - izvoare bicarbonatate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice din zona

Mureşului legate de prezenţa formaţiunilor vulcanice neogene din zonă.

1.1.4. Temperatura ambientală. Regiunea Vest este dominată de un climat moderat, cu influenţe mediteraneene.

Pe teritoriul judeţului Arad sunt amplasate 5 staţii meteorologice care monitorizează parametrii meteorologici astfel:


13

- Gurahonţ - situată la poalele Munţilor Codru Moma; - Vărădia - situată pe Culoarul Mureşului între Munţii Zărandului şi Dealurile Lipovei; - Şiria - situată în zona de deal din vestul Munţilor Zărandului; - Arad - situată în Câmpia Mureşului şi - Chişineu Criş - situată în Câmpia Crişurilor. La toate staţiile meteorologice de pe teritoriul judeteţului Arad, temperaturile minime absolute au fost mult mai scăzute în anul 2009 faţă de cele din anul precedent, valoarea minimă absolută de -21,4 oC înregistrându-se la Vărădia în data de 21.12.2009. Temperaturile maxime absolute au fost mai scăzute decât în anul 2008, situându-se în jurul valorilor de 35-36 oC, iar cea mai mare valoare de 35,8oC înregistrându-se la Vărădia în data de 23.07.2009. Temperaturile medii anuale s-au situat în intervalul 10,8 – 12,0 0C, având valori comparative cu cele din anul 2008. Clima judeţului judeţului Caraş-Severin este continental – moderată, încadrându-se subtipului bănăţean, cu nuanţe submediteraneene. În anul 2009, ca şi în anii trecuţi, s-au succedat fenomene meteorologice nefavorabile: ploi abundente, vijelie, scurgeri de pe versanţi, precum şi creşteri de debite pe cursurile de apă, cu pagube materiale semnificative. Pagubele înregistrate au fost doar materiale: colmatări pe râuri, alunecare teren de pe versanţi, puncte cu tendinţă de tasare a covorului asfaltic pe drumuri, dislocări de mal, dislocarea pe porţiuni din carosabil, dislocare ziduri de sprijin, case avariate, gospodării avariate, terenuri agricole şi păduri inundate, poduri şi podeţe distruse. Judeţul Caraş Severin nu are, în administrare, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor în zonele afectate, dar sunt necesare fonduri pentru refacerea zonelor distruse. În lunile februarie şi martie, din cauza căderilor masive de zăpadă precum şi a ploilor abundente, au avut loc creşteri ale debitelor râurilor din judeţ, cu depăşiri ale cotelor de apărare.: Feneş (Râul Alb), Voislova (Bistra), Obreja (Bistra), Ramna (Vornic), Caraşova (Caraş), Gârlişte (Gârlişte), Comorâşte ( Ciornovăţ), Vărădia (Caraş), Vrăniuţ (Ciclova), Bozovici (Miniş). Astfel au fost afectate localităţile: Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Moldova Veche, Semenic, Ţarcu, Feneş, Voislova, Obreja, Brebu, Moniom, Caraşova, Gârlişte, Comorâşte, Mehadia

Clima judeţului Hunedoara este temperat–continentală, cu influenţe submediteraneene la sud de Valea Mureşului şi influenţe oceanice în vest, cu o etajare evidentă pe verticală (de la şes spre climatul alpin). Temperatura medie anuală a aerului în anul 2009 a avut valori cuprinse între 4,9 °C (staţia Parâng) şi 10,9 °C (staţia Deva), valori aproximativ egale celor din anul 2008. Maxima absolută a fost înregistrată în 24.07.2007 la Deva, valoarea sa fiind de 40,0°C, iar minima absolută a fost înregistrată la Petroşani în data de 25.01.1963 fiind de -29,9°C. Precipitaţiile atmosferice sunt repartizate neuniform, fiind cuprinse între 530 mm în depresiuni şi 1000 - 1200 mm în zonele montane înalte.

Faţă de anul 2008, însă, în 2009 putem vorbi în general de o vară cu temperaturi maxime mai scăzute în zonele joase şi de deal (valori cuprinse între 2,6-3,4°C la Ţebea, Deva şi Petroşani), dar uşor mai ridicate în zona montană înaltă (cu 0,30C la staţia Parâng); în iarna 2009 s-au înregistrat temperaturi minime anuale mai scăzute cu 2,4 - 4,20C faţă de anul 2008 la staţiile Ţebea, Deva şi Petroşani, în timp ce la staţia Parâng valoarea minimă anuală a fost mai ridicată cu 1,60C.

Judeţul Timiş este dominat de un climat temperat continental moderat, caracteristic părţii de sud-est a Depresiunii Panonice cu influenţe mediteraneene şi oceanice. Temperatura medie anuală variază, în funcţie de altitudinea treptei de relief, între 100 şi 110, în zona de câmpie, 90 şi 100 C, în zona dealurilor joase, 80 şi 90 C, în zona dealurilor înalte, iar în zona montană, între 40 şi 70 C.Temperatura maximă anuală a aerului în anul


14

2009 a fost înregistrată în data de 23 iulie 2009, respectiv 36.70C, la Sânnicolau Mare, în timp ce minima absolută la nivelul judeţului Timiş a fost înregistrată în data de 21 decembrie 2009, respectiv -21,40C, la Timişoara. Tabelul 1.1.4.1. Temperaturile medii, maxime şi minime anuale din Regiunea Vest în anul 2009

Judeţ Staţia

meteorologica Temp. medie anuală (0C)

Temp. maximă absolută (0C)

Temp. minimă absolută (0C)

Arad

Arad 12,0 35,4 -19,7 Vărădia 10,8 35,8 -21,4 Gurahonţ 11,3 34,9 -15,9 Chişineu Criş 11,8 35,3 -20,5 Şiria 11,6 33,0 -15,0

Caraş-Severin

Reşiţa 11.5ºC 40.0 ºC -2007 -19.2 ºC-1987 Oraviţa 12.3ºC 42.0 ºC-1938 -23.6 ºC-1942 Caransebeş 11.5ºC 40.3 ºC-2007 -32.2 ºC-1929 Bozovici 10.0ºC 41.8 ºC-2007 -30.8 ºC-1985 Moldova Nouă 12.9ºC 44.0 ºC-2007 -23.7 ºC-1963 Băile Herculane 11.6ºC 43.0 ºC-2007 -23.0 ºC-1947 Semenic 5.0ºC 29.4 ºC-2007 -24.5 ºC-1963 Cuntu 5.5ºC 29.5 ºC-2007 -25.4 ºC-1963 Vf. Ţarcu 0.4ºC 22.5 ºC-2007 -34.4 ºC-1979

Hunedoara

Ţebea 10,3 38,0 - 10,8 Deva 11,2 40,0 -8,4 Petroşani 9,2 36,4 -15,0 Parâng 5,1 28,4 -15,0

Timiş

Banloc 12,0 35,0 -19,2 Jimbolia 12,2 35,2 -21,0 Lugoj 12,0 35,2 -18,3 Sânnicolau Mare 12,3 36,7 -19,2 Timişoara 12,3 35,2 -21,4

1.1.5. Precipitaţii atmosferice.

Datele referitoare la nivelul precipitaţiilor din Regiunea Vest (tabel 1.1.5.1) evidenţiază faptul că în anul 2009 acestea au fost cantitativ superioare anului 2008 (în aproape toate staţiile)

Datele referitoare la nivelul precipitaţiilor din judeţul Arad evidenţiază faptul că în anul 2009 acestea au fost variabile faţă de anul 2008 (de la staţie la staţie).

Precipitaţiile medii anuale din judeţul Caraş-Severin din anul 2009, faţă de anul 2008, cresc de la 700 – 800 mm/mp în zonele joase, înregistrând până la 1400 mm/mp în munţii Ţarcu şi Godeanu.

În judeţul Hunedoara, precipitaţiile atmosferice au fost uşor mai scăzute faţă de anul trecut doar la staţia Deva (atingând 585,7 mm în anul 2009, faţă de 581,2 mm în anul 2008); la celelalte staţii s-au înregistrat valori mai mici pentru precipitaţiile căzute în zonele


15

de nord şi de sud ale judeţului: 734,2 mm la staţia Ţebea (faţă de 778,3 mm anul trecut) şi 677,9 mm la staţia Petroşani (faţă de 832,9 mm anul trecut), respectiv 984,5 mm în zona montană (faţă de 1159,5 mm în anul 2008). Anul trecut, luna iunie a fost cea mai bogată în precipitaţii (pentru zona Deva - 99,0mm, pentru Parâng -189,0mm, pentru Ţebea -135,9mm, pentru Petroşani - 104,3mm), iar luna septembrie a fost cea mai secetoasă (3,6mm – la Deva, 22,4mm în Parâng, 0,3mm – la Ţebea şi 11,3mm în petroşani). În anul 2009 nu s-au înregistrat fenomene meteorologice deosebite în judeţul Hunedoara: doar la staţia Parâng s-au înregistrat 5 zile cu grindină (lunile aprilie, mai, iunie),

În judeţul Timiş în anul 2009, cantitatea anuală maximă de precipitaţii s-a înregistrat la Banloc, iar cantitatea minimă de precipitaţii a fost înregistrată la Sânnicolau Mare. În comparaţie cu anul 2008, anul 2009 a adus un nivel ceva mai mare al precipitaţiilor în aproape toate staţiile meteorologice, cu excepţia celei din Lugoj.

Tabelul 1.1.5.1. Precipitaţii atmosferice - cantităţi anuale, mm/m2

Judeţ Staţia meteorologică Cantitate totală de precipitaţii (l/m2) – 2009

Arad

Arad 592,6 Vărădia 719,1 Gurahonţ 716,0 Chişineu Criş 593,0 Şiria 809,5

Caraş-Severin

Reşiţa 842.6 mm/mp Oraviţa 1035 mm/mp Caransebeş 839.7 mm/mp Bozovici 815.9 mm/mp Moldova Nouă 745.2 mm/mp Băile Herculane 992.8 mm/mp Semenic 1221.7 mm/mp Cuntu 1085.1 mm/mp Vf. Ţarcu 1157.5 mm/mp

Hunedoara

Ţebea 734,2 Deva 585,7 Petroşani 677,9 Parâng 984,5

Timiş

Banloc 742,5 Jimbolia 636,1 Lugoj 737,7 Sânnicolau Mare 538,5 Timişoara 624,1

1.1.6. Geologie.

Judeţul Arad cuprinde două unităţi tehnostructurale: Orogenul Carpatic şi Depresiunea Panonică.


16

Orogenul Carpatic, situat în estul judeţului, este alcătuit din şisturi cristaline variate, roci magmatice (granite, bazalte, gabrouri, riolite, andezite, piroclastite) şi formaţiuni sedimentare mezozoice (calcare, conglomerate, gresii). Aici s-au acumulat formaţiuni de pietrişuri, calcare, tufuri, marne, argilem nisipuri. Depresiunea Panonică are un fundament constituit din şisturi cristaline. Sunt prezente formaţiuni cuaternare, tortoniene, sarmaţiene, sarmato-pliocene. În evoluţia pre-alpină, aria muntoasă era formată din şisturi cristaline. Spre sfârşitul paleozoicului, în permian, aceasta devine un depozit în care materialul de origine piroclastică avea o mare pondere. În ciclui alpin, spre sfârşitul cretacicului, aria muntoasă devine in bazin de acumulare. Pentru fundamentul cristalin, sunt caracteristice manifestările magmatice prin seria de Mădrigeşti din Munţii Highiş constituită din paragnaise, calcare şi dolomite cristaline cu intruziuni sin-orogene de roci granitoide. În fundamentul măgurilor de la Şiria, există o fâşie de şisturi muscovitice şi corneene biotitice străpunsă de filoane granitoide Orogeneza hercinică este marcată de o activitate magmatică plutonică care a dus la punerea în loc a unor masive intruzive ca cele din Munţii Highiş. Mişcările din faza laramică au condus la exondarea zonei montane, urmate de erupţiile de banatite din paleogen. Din punct de vedere geologic, Depresiunea Hălmagiu este formată din şisturi cristaline ce au fost străpunse de roci eruptive filoniene în partea de nord-nord vest şi de erupţiile andezitice în partea de sud. Depresiunea Zărand s-a conturat la sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului. Un sistem de falii profunde, neogene delimitează compartimentul depresionar al Zărandului faţă de cristalinul din Masivul Highiş şi Codru-Moma, unde au avut loc fenomene vulcanice neogene. Denivelarea creată între fundul Depresiunii Zărand şi rama montană fiind confirmată şi de grosimea foarte mare a depozitelor piemontane. Dealurile şi piemonturile de la baza munVilor Codru-Moma, Găina, Zărand, sunt alcătuite din roci sedimentare (marne, argile cenuşii, nisipuri uşor cimentate,etc.). Pe alocuri, după retragerea apelor Lacului Panonic, au apărut structuri vulcanice (formate din andezite şi aglomerate andezitice) ce au aspectul unor martori de eroziune care depăşesc uşor 300 m altitudine (Mocrea, Pleşca, Pâncota, etc.). Astăzi periferia acestor dealuri este marcată de argile, nisipuri variate, pietrişuri şi bolovănişuri depuse sub forma unor vaste conuri de dejecţie cuaternare. Zona de câmpie a judeţului are origine comună cu Depresiunea Panonică, care în evoluţie se suprapune celui de al doilea bloc rezultat din fracturarea micro-plăcii transilvano-panonice. Fundamentul său se compune din blocuri de şisturi cristaline, acoperite de sedimentar cretacic, peste care se află umplutura neogenă specifică depresiunii. Depozitele de umplutură încep cu badenianul şi sarmaţianul şi sunt compuse din marne, argile, conglomerate şi nisipuri.

În subsolul judetului Timiş se găsesc zăcăminte de lignit (Sinersig), bazalt (Lucaret - Sanovita), mangan (Pietroasa), argilă (Biled, Carpinis, Jimbolia, Lugoj, Sânnicolau Mare), ţiţei şi gaze (în zona de vest a judeţului), nisip (Şag), nisip pentru sticlă (Grosi - Făget, Tomeşti şi Gladna). Se exploatează, de asemenea, ape minerale la Buziaş, Calacea, Ivanda, Bogda si Timişoara.

Din punct de vedere geologic, aici se găsesc depozitele cuaternare cu grosimi de cca 100 m, sub care se succed depozitele romanicene - până la cca 600 m adâncime - şi cele daciene în facies lacustru şi de mlaştină, care au favorizat formarea a numeroase straturi de lignit. Urmează formaţiunile ponţianului şi sarmaţianului, pentru ca de la 1740 m


17

în jos să se extindă domeniul fundamentului cristalin. Drept consecinţă a alcătuirii petrografice a formaţiunilor de suprafaţă, pe teritoriul Timişoarei se produc şi fenomene de tasare, datorate substratului argilo-nisipos. Fenomenul se evidenţiază în cartierele Cetate şi Elisabetin, dar şi în alte părţi unde s-au format crovuri (Ronaţ).

1.2. Resurse naturale ale Regiunii Vest

1.2.1. Resurse naturale neregenerabile Natura formaţiunilor geologice explică marea varietate a resurselor naturale ale judeţului precum şi activităţile productive legate de valorificarea acestora. În substratul judeţului Arad se găsesc resurse naturale bogate şi variate cum sunt: - rocile sedimentare, metamorfice şi magmatice, constituite din minerale diferite şi utilizate ca materiale de construcţii (consolidări drumuri, taluzări, lucrări de terasament feroviare,etc): - calcarele mezozoice şi gresiile cuarţitice din Munţii Codru Moma; - calcarele şi marnocalcarele cantonate în zăcămintele identificate la Moneasa, Căprioara, Galşa; - calcarele roşii, diabazele triasice, intruziunile de gabrouri şi diorite, granodiorite, marnele calcaroase, gresiile şi conglomeratele cretacice din Munţii Zărandului; - granitele şi granodioritele din perimetrele Păuliş, Radna, Şoimoş;

- zăcămintele de nisip cuarţifer, pietriş şi roci vulcanice rulate, cantonate în depozitele aluvionare ale Crişului Alb şi ale Mureşului. - zăcămintele de diabaze de la Bata, Bătuţa şi Vărădia de Mureş;

- andezitele, puse în evidenţă în perimetrele Dieci, Vârfurile, Leasa, Romaniţa, Tălagiu, Aciuţa; - izvoare termale şi minerale cunoscute şi captate din cele mai vechi timpuri: Izvoarele termale de la poalele Munţilor Codru Moma, din zona Moneasa, conţin ape bicarbonatate, calcice, magneziene şi sodice. Izvoarele cu efecte medicale sunt: apele minerale de la Moneasa, Lipova, Dezna (pentru cura internă şi externă), şi apa termală de la Curtici. Există izvoare termale bicarbonate – sulfurate, în zona aferentă Bazinului Crişurilor (apele carbogazoase alcaline de la Moneasa), izvoare carbogazoase feruginoase (Dealurile Lipovei), izvoare bicarbonate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice (în zona Mureşului). Izvoarele de la Moneasa, Macea, Chişineu Criş, Lipova şi din multe alte localităţi, în cele mai multe cazuri, se pierd fără a fi valorificate. - structuri petroliere (ţiţei şi gaz de sondă) exploatate în Câmpia Aradului;

Resursele naturale neregenerabile ale judeţului Caraş-Severin sunt: - cărbunii: cele mai mari rezerve sunt cele de şist bituminos, după care urmează

huila energetică, şist cărbunos, cărbune brun, huilă de cocs, lignit, - minereurile: cele mai bogate minereuri sunt cele cupru, apoi cele de fier, fier-mangan, aur-argint, molibden, minereuri polimetalice - roci utile: în judeţul Caraş-Severin există foarte mult calcar industrial şi de construcţii, marnă, granit şi andezit de construcţie, granodiorit, nisip industrial, siderurgic şi metalurgic, nisip cu pietriş, argilă comună, argilă refractată, iar intr-o cantitate mai mică se gaesc şi rezerve de marmură, gnais, nisip pentru materiale de construcţii, feldspat, calcar ornamental, cuarţit, rocă cu talc şi intr-o măsură foarte mică cuarţ, granit ornamental, rocă de azbest şi pegmatit cu mică.


18

Resursele neregenerabile din judeţul Hunedoara sunt: Judeţul Hunedoara deţine importante resurse neregenerabile (minerale şi

combustibili fosili), a căror exploatare actuală depinde de cererea de pe piaţă. Cele mai importante resurse sunt :

- huila –în Depresiunea Petroşani, pe lângă localităţile Petrila, Petroşani, Vulcan, Lupeni, Aninoasa, Paroşeni, Uricani, Livezeni, Lonea, Bărbăteni, Dîlja;

- cărbunele brun – exploatări în Depresiunea Brad (la Ţebea); - piritele – Munţii Metaliferi (în zonele Boiţa-Haţeg şi Deva); - minereurile complexe neferoase – din Munţii Metaliferi (cu exploatări la Băiţa,

Săcărâmb, Hondol, Măgura-Topliţa), Munţii Poiana Ruscă (Muncelul Mic) şi Munţii Zarand (Ciungani, Căzăneşti, Almaş Sălişte);

- minereurile auro-argintifere –la Gurabarza, Săcărâmb, Brad, Certej; - zăcămintele de fier –la Ghelari, Teliuc şi Vadu Dobrii, Ciungani – Căzăneşti; - travertinul – la Geoagiu, Cărpiniş, Bampotoc; - calcarul –la Crăciuneşti, Lăpugiu, Ardeu, Roşcani, Zlaşti şi Băniţa; - bauxita – la Ohaba-Ponor; - talcul – Lelese, Cerişor; - bentonita – la Gurasada, Dobra; - dolomita – Teliuc, Zlaşti; - gipsul – Călanu Mic; - nisipurile cuarţoase : Baru Mare şi Uricani; - marmura: Alun, Bunila; - andezitele şi dacitele: Deva, Băiţa, Crişcior, Ormindea şi Valea Arsului; - apele geotermale – Geoagiu-Băi, Vaţa, Călan-Băi; - apele minerale – Boholt, Băcia, Bampotoc, Chimindia; - dioxidul de carbon – Ocolişu Mare În judeţul Timiş se regăsesc următoarele resurse naturale neregenerabile: - cărbuni (Sânnicolau Mare) - petrol; - păcură (Sânnicolau Mare) - gaze naturale (Sânnicolau Mare, Deta, Bacova şi Silagiu). - substanţe nemetalifere (Luncani, Tomeşti), - argilele comune exploatate la Jimbolia, Cărpiniş, Biled, Timişoara, Şanoviţa-

Lucareţ, Lugoj; - hidrocarburi lichide şi gazoase (la Şandra, Calacea, Dudeştii Vechi)’ - rocile utile: - bazalt (Şanoviţa-Lucareţ),

- granodiorit (Jdioara), - andezit (Drinova, Coşteiul de Sus), - calcare şi calcare dolomitice (Tomeşti, Luncani, Baloşeşti, Jdioara, Nădrag), - zăcământ de marmură (Valea Topla, la Luncani), - pietriş şi nisip: în albiile râurilor Timiş, Bega, Mureş (parţial) - nisip cuarţos în zona Făgetului

1.2.2. Resurse naturale regenerabile.

Principalele resurse naturale regenerabile ale judeţului Arad sunt resursele de apă de suprafaţă şi subterană şi pădurile.


19

Resursa naturală de apă constă din apele de suprafaţă din cele două bazine hidrografice: Mureş şi Crişul Alb şi din apele subterane, cantonate, în principal, în conurile aluvionare ale Mureşului şi Crişului Alb.

O altă resursă naturală regenerabilă importantă sunt pădurile care ocupă o suprafaţă de aproximativ 190.000 ha. Cele mai mari suprafeţe împădurite se găsesc în zonele de: munte 58,5% şi deal 32,7%; în zona de câmpie pădurile reprezintă doar 8,8% din suprafaţa împădurită.

În judeţul Caraş-Severin întîlnim următoarele resurse naturale regenarabile: resursele de apă, floră, faună, sol şi păduri.

Principalele artere hidrografice sunt râurile Caraş, Timiş, Nera, Cerna, şi afluenţii lor, precum şi ai fluviului Dunărea. Cele mai importante lacuri sunt cele de pe Bârzava şi Timişul superior. Pe Bârzava sunt amenajate lacurile Gozna, Văliug şi Secu, iar pe cursul superior al Timişului s-a construit lacul de acumulare “Trei Ape”, cu o suprafaţă de 52.612 ha. Lacurile naturale ale judeţului Caraş-Severin sunt în număr mic şi de dimensiuni reduse, cele mai însemnate fiind de natură carstică. Lacurile antropice (de baraj) sunt destinate producerii energiei electrice, alimentării cu apă a localităţilor etc., astfel au apărut cele două lacuri de la Oraviţa (Lacul Mare şi Lacul Mic), barajele de pe valea Dognecei (Lacul cu Nuferi şi Lacul Mare), Lacul Buhui are o suprafaţă de 9,8 ha, Lacul Mărghitaş, tot pe pârâul Buhui are o suprafaţă de 4 ha. Solul: din suprafaţa totală a judeţului Caraş-Severin de 851976 ha, suprafaţa agricolă este de 398043 ha, pădurile şi alte vegetaţie forme de terenuri ocupă 411276 ham iar apele ocupă 101169 ha.

Fauna: peisajul geografic al judeţului, prin formele de relief cu o structură geologică deosebită şi cu o climă cu nuanţe mediteraneene au determinat menţinerea şi dezvoltarea unei biodiversităţi variate şi bogate. Unele dintre păsările inventariate în judeţ sunt de interes comunitar sau sunt prevăzute în Convenţia zonelor umede şi în alte Convenţii internaţionale la care România a aderat. Multe specii de păsări şi animale sunt supuse regimului de protecţie şi conservare instituit la nivelul ariilor speciale de conservare avifaunistică: Zona Umedă Ostrov Moldova Veche, Zona Umedă Ostrov Calinovăţ, Zona Umedă Pojejena Divici şi Zona Umedă Balta Nera. Aceste arii au fost propuse ca situri Natura 2000.

Flora este specifică zonei temperate cu influenţe submediteraneene. Astfel în această zonă predomină pădurile de foioase - în principal cele de fag - în amestec cu diverse specii răşinoase.

În judeţul Hunedoara se utilizează toate categoriile de resurse naturale regenerabile: apa, aerul, solul, flora şi fauna sălbatică.

Apa este cea mai importanta resursa regenarabaila din judeţ. Aici se regăsesc râurile, lacurile alpine, bălţi, precum şi zăcămintele subterane (acvifere). Se pot distinge trei bazine hidrografice: râul Mureş cu afluenţii săi (Cerna, Strei şi Râu Mare), Jiul de Est şi de Vest, precum şi Crişului Alb cu afluenţii săi (Valea Ribiţei şi Valea Bulzeştilor), aparţinând bazinului hidrografic al Crişurilor. Lacurile sunt numeroase şi au, cele mai multe, origine glaciară; în Retezat – Tăul Mare, Tăul Mic, Tăul Porţii, Bucura, Zănoaga, Tăul Negru, Judete, Slăveiul, Stânişoara, Ţapului, Galeşul ; în Parâng – Gălcescu, Roşiile, Zăvoaiele, Mândra, Deneş, etc. şi în Şureanu – Iezerul Mare şi Iezerul Mic. Lacurile antropice sunt: Cinciş şi Valea de Peşti.

Pe văile râurilor, în luncile Mureşului, Streiului, Crişului se regăsesc solurile de tip aluvisoluri, gleiosoluri, stagnosoluri şi cernoziomuri; în depresiuni, pe terase şi pe dealurile piemontane se întâlnesc cernoziomuri, luvosoluri, pelisoluri şi preluvosoluri roşcate.


20

Din bogata faună a judeţului, aici se pot vedea mamifere precum: capra neagră, cerbul, ursul carpatin, mistreţul, vulpea, lupul, iepurele) mai multe feluri de păsărim precum şi reptile, amfibieni, iar în lacurile şi râurile sunt pline de peşti (scobari, păstrăvi, cleni, mrene, ştiuci, somn ş.a.).

Judeţul Hunedoara are vegetaţie alpină şi subalpină (etajele montane înalte), vegetaţie forestieră: păduri de conifere, păduri de foioase (făgete, păduri amestecate de fag şi gorun, cer, gârniţă), precum şi zăvoaie, în pâlcuri întrerupte cu sălcii, răchite, arin, plop, etc.

Resursele naturale regenerabile ale judeţului Timiş sunt: resursele de apă, constituite din apele de suprafaţă – râuri, lacuri şi apele subterane, solul, fauna, flora, pădurile, energia solară şi eoliană. O categorie aparte de resurse o reprezintă apele minerale şi apele geotermale. Apele termominerale au efecte pozitive în curele balneare şi agrement în staţiunile de la: Timişoara, Lovrin, Sânnicolau Mare, Calacea, Teremia Mare. La Buziaş, Pişchia, Fibiş. Sacu Mare se regăsesc ape minerale carbogazoase. La Româneşti respectiv la vulcanul noroios Forocici sunt lacuri cu apă minerală şi caldă (peste 20 0C).

Apele de adâncime, pe aproape întreaga intindere a Câmpiei de Vest de la Timişoara, Arad, Oradea şi Satu Mare au un caracter termal, unele având şi săruri apele bicarbonate de la Felix, 1 Mai şi Tinca.

La nivelul judeţului Timiş, vegetaţia naturală se caracterizează prin prezenţa pe scară restrânsă a plantelor de silvostepă precum şi printr-o frecvenţă ridicată a speciilor hidro şi higrofile în câmpiile joase şi în luncile cu exces de umiditate

Partea estică a judeţului, ocupată de masivul Poiana Ruscăi, este acoperită, din punct de vedere al vegetaţiei forestiere cu păduri de gorun, păduri de fag, în amestec cu carpen, iar pe pantele superioare ale muntelui păduri de molid, în amestec cu brad, sporadic se întâlnesc şi exemplare de pin.

1.3. Date demografice şi organizare administrativ teritorială

Populaţia constituie una dintre cele mai complexe colectivităţi statistice datorită diversităţii caracteristicilor ce fac obiectul observării, al modificărilor frecvente în structura şi dimensiunea sa, al multiplelor legături de interdependenţă între fenomenele demografice şi cele social-economice. Populaţia judeţului Arad a scăzut gradual în fiecare an, de la 476.272 locuitori în anul 2000 la 457.257 locuitori în anul 2008 (tabelul 1.3.1.). În totalul populaţiei, ponderea cea mai mare o deţine sexul feminin, care înregistrează o descreştere de la 247.161 persoane în anul 2000 la 236.845 persoane în anul 2008. De asemenea, sexul masculin înregistrează o descreşte din anul 2000 până în anul 2007, pentru ca în anul 2008 să se observe o nouă creştere. Durata medie a vieţii prezintă variaţii de la an la an în tot intervalul studiat, pe ambele sexe şi în ambele medii. Din datele tabelului 1.3.1. reies următoarele aspecte: sexul feminin este mai longeviv atât în mediul urban cât şi în cel rural. Pragul de raportare al speranţei de viaţă este 70 de ani - context în care sexul masculin se încadrează sub acest prag şi sexul feminin peste acest prag, iar diferenţierile între aceleaşi sexe din medii diferite sunt foarte mici.

Densitatea populaţiei descreşte din anul 2000, de la 61,4 loc/km2 la 59,0 loc/km2 în anii 2007-2008 (vezi tab. 1.3.4)


21

Tabelul 1.3.1. Durata medie a vieţii, pe sexe şi pe medii ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Total ani 70,63 70,35 70,55 70,93 71,50 71,82 72,30 70,63 70,35 masculin 67,18 66,92 67,06 67,34 68,15 68,62 69,17 67,18 66,92 feminin 74,14 73,85 74,11 74,59 74,88 75,01 75,39 74,14 73,85 Urban 71,43 71,03 70,95 71,05 71,86 72,32 72,71 71,43 71,03 masculin 67,89 67,57 67,43 67,51 68,42 68,94 69,49 67,89 67,57 feminin 74,94 74,47 74,45 74,56 75,21 75,59 75,78 74,94 74,47 Rural 69,87 69,72 70,11 70,72 71,07 71,20 71,76 69,87 69,72 masculin 66,41 66,33 66,66 67,09 67,76 68,16 68,70 66,41 66,33 feminin 73,51 73,29 73,75 74,56 74,54 74,38 74,95 73,51 73,29 Din punct de vedere administrativ, teritoriul judeţului Arad se împarte astfel: - 1 municipiu - Arad; - 9 oraşe - Chişineu Criş, Curtici, Ineu, Lipova, Nădlac, Pâncota,Pecica, Sântana, Sebiş; - 68 de comune - 270 de sate, din care 9 aparţin de municipiu şi oraşe.

În perioada 2000- 2009 , populaţia judeţului Caraş Severin a scăzut, de la 353209 locuitori, la 325269 locuitori, înregistrându-se astfel o scădere cu 7,9 % faţă de anul 2000 (vezi tab. 1.3.4) Populaţia din mediul urban a scăzut cu un procent mai mult decât populaţia din mediul rural. Judeţul Hunedoara se confruntă cu un proces de îmbătrânire demografică, efectele sale în viaţa economică şi socială urmând să fie resimţite când în populaţia în vârstă aptă de muncă vor intra generaţiile, reduse numeric (tab.1.3.2.) Tabel nr. 1.3.2. Distribuţia populaţiei pe grupe de vârstă (judeţul Hunedoara)

Anul Total Nr. de persoane pe grupe de vârstă

0 - 14 ani 15 - 59 ani 60 ani şi peste

1995 546163 110281 352925 82957 2000 523073 94310 338592 90171 2001 518975 90652 337536 90787 2002 493760 83144 319371 91245 2003 489872 79064 319616 91192 2004 484767 74999 318539 91229 2005 480459 71404 317915 91140 2006 477259 69522 316456 91281 2007 472284 67418 312723 92143 2008 468318 65879 309355 93084 2009 464739 64505 305727 94507


22

Judeţul Hunedoara are o populaţie de 464 739 locuitori din care 225 437 sunt de sex masculin iar 239 302 sunt de sex feminine (vezi tab,1.3.4)

Structura administrativ teritorială a judeţului Timiş este alcătuită din niveluri

administrative de bază, respectiv 2 municipii, 8 oraşe, 89 comune şi 313 sate (28 de sate aparţin de oraşe sau municipii).

Conform datelor primite de la Direcţia Regională de Statistică Timiş, populaţia stabilă la 1 iulie 2009, este redată în Tabelul 1.3.3. Tabelul 1.3.3. Populaţia stabilă a municipiilor şi oraşelor din judeţul Timiş

Nr. Crt. Municipiul/Oraşul/Comuna Nr. locuitori

Iulie 2008

Nr. locuitori

Iulie 2009 Total 674533 Total 678068

din care: Mediul urban 422402 423042 1 MUNICIPIUL TIMISOARA 311481 312113 2 MUNICIPIUL LUGOJ 44781 44675 1 ORAS BUZIAS 7623 7590 2 ORAS CIACOVA 5117 5132 3 ORAS DETA 6551 6597 4 ORAS FAGET 7264 7282 5 ORAS GATAIA 6149 6170 6 ORAS JIMBOLIA 11787 11794 7 ORAS RECAS 8392 8411 8 ORAS SANNICOLAU MARE 13257 13278

La data de 1 iulie 2008, populaţia stabilă a judeţului Timiş era de 674533

persoane, cu o densitate medie de 77,4 locuitori/kmp, în timp ce la data de 1 iulie 2009 populaţia judeţului Timiş era de 678068 persoane dintre care 423042 locuiesc în mediul urban, ceea ce reprezintă 62,3%, iar în mediul rural 255026 persoane, ceea ce reprezintă 37,7%. În ceea ce priveşte structura pe sexe a locuitorilor din judeţ, 48,0% sunt de sex masculin şi 52,0% de sex feminin. Conform Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2008, din totalul de 423323 locuitori ai judeţului Timiş, în mediul urban se aflau 62,9%, în timp ce în mediul rural se aflau 37,1% locuitori.

Din punct de vedere al organizării administrative, judeţul Timiş are 2 municipii: Timişoara şi Lugoj, 8 oraşe: Sânnicolau-Mare, Jimbolia, Buziaş, Făget, Deta, Ciacova, Recaş şi Gătaia, respectiv 89 comune şi 313 sate. În tabelul 1.3.4. şi graficul 1.3.1. este prezentată evoluţia populaţiei din Regiunea Vest Tabelul 1.3.4: Evoluţia populaţiei din Regiunea Vest Popu-

laţie 2005 2006 2007 2008 2009

Arad Loc/km2 59,2 59,1 59,0 59,0 - urban 255083 254425 253437 252165 - rural 204203 204062 204276 205092 -


23

Total 459286 458487 457713 457257 455952 Caraş-Severin

Loc/km2 39,0 38,8 38,4 38,2 - urban 187559 186943 184693 181832 181143 rural 144317 143574 142886 143437 141798 Total 331876 330517 327579 325269 322941

Hunedoara Loc/km2 68,0 67,6 66,9 66,3 65,8 urban 369550 367106 362732 359023 356654 rural 110909 110153 109552 109295 108085 Total 331876 330517 327579 325269 322941

Timis Loc/km2 75,8 75,8 76,6 77,4 - urban 415851 414680 419337 423323 - rural 243482 244619 244619 249889 - Total 659333 639299 663956 673212 678068

Total Regiune 1930954 1905562 1921532 1924054 1921700 Grafic 1.3.1. Evoluţia populaţiei din Regiunea Vest

1890000189500019000001905000191000019150001920000192500019300001935000

2005 2006 2007 2008 2009

Evolutia populatiei din Regiunea Vest

Tabelul 1.3.5. reprezintă organizarea administrativă Regiunii Vest, unde se vede că judeţul Timiş are cea mare ca suprafaţă şi densitate a numărului de locuitori pe kilometru patrat. Tabelul 1.3.5. Organizarea administrativă Regiunii Vest Judeţ

Suprafaţa totală (km2)

Densitatea populaţie (loc/km2)

Nr. oraşe şi municipii

Nr. municipii

Nr. comune Nr. sate

Arad 7754 59,0 10 1 68 270


24

Caraş-Severin 8520 37.90 8 2 69 287 Hunedoara 7062 65,8 14 7 55 457 Timiş 8697 77,4 10 2 89 313

1.4 Tendinţe socio-economice în Regiunea Vest

Dezvoltarea durabilă se referă la capacitatea unei societăţi de a funcţiona continuu,

într-un viitor nedefinit, fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie, dar cu o utilizare eficientă şi responsabilă a resurselor, o politică de mediu eficace şi tehnologii mai curate. Obiectivul general al strategiei este atingerea unei dezvoltări economice şi sociale durabile, care să ducă pe termen lung la creşterea nivelului de trai al populaţiei

Populaţia celor patru judeţe din Regiunea Vest a constituit un factor determinant în evoluţiile socio-economice şi este caracterizată de diversitate culturală, comunităţile române coabitând cu cele maghiare, sârbe, germane. slovace, bulgare rome şi germane

Tendinţele sociale raportate la nivelul judeţului Arad sunt exprimate pornind de la balanţa forţei de muncă preluată de la DJS Arad până la nivelul anului 2008, redate în tabeleul 1.4.1

Tabelul 1.4.1. Balanţa forţei de muncă în judeţul Arad , date medii pe ani Denumire 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 A. Resurse de muncă (B+C+E)

279,7 282,0 282,1 281,5 284,0 288,0 292,2 292,7 292,8

B. Populaţia activă civilă ocupată total

187,9 191,3 191,7 193,1 197,2 198,9 200,6 201,1 208,2

C. Şomeri şi persoane aflate în evidenţă pentru un loc de muncă

17,9 14,9 11,4 10,0 9,7 7,5 7,3 5,9 6,5

D. Populaţia activă civilă total (B+C)

205,8 206,2 203,1 203,1 206,9 206,4 207,9 207,0 214,7

E. Populaţia în pregătire profesională şi alte categorii de populaţie în vârstă de muncă

73,9 75,8 79,0 78,4 77,1 81,6 84,3 85,7 78,1

Rata şomajului (%) 8,7 7,2 5,6 4,9 4,7 3,6 3,5 2,8 3,0


25

Din tabel se vede că resursele de muncă au crescut nesemnificativ de la an la an în intervalul 2000-2008. Populaţia civilă cu loc de muncă a înregistrat o creştere din anul 2000 de la 187,9 mii persoane la 208,2 mii persoane în anul 2008, în timp ce, numărul şomerilor şi persoanelor aflate în evidenţă pentru un loc de muncă a scăzut între anii 2000-2007, (de la 17,9 mii persoane la 5,9 mii persoane), urmat de o uşoară creştere în anul 2008 (6,5 mii persoane). A scăzut şi rata şomajului de la 8,7% în anul 2000, la 3,0% în anul 2008. Din tabelul 1.4.2. se observă că cel mai mulţi angajaţi sunt în domeniul industriei şi în agricultură. În acest interval de ani analizat, numărul persoanelor angajate în industrie scade, dar creeşte numărul persoanelor angajate în industrie. Sunt prezente şi alte ramuri de activitate profesionalăm ceeace denotă implicarea profesională şi diversitatea ocupaţională. Tabelul 1.4.2. Populaţia ocupată civilă, date medii pe activităţi Denumire 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Agricultură, vânătoare 66,6 65,0 59,6 55,6 54,3 50,8 50,3 47,6 46,5

Silvicultură, exploatări forestiere 1,8 1,7 1,6 0,1 - - - - -

Industrie 41,3 48,7 51,3 55,3 57,9 60,3 62,6 63,4 65,2 Construcţii 10,8 7,7 7,5 7,8 7,8 9,2 8,0 9,2 12,6 Comerţ, repararea şi întreţinerea autovehicolelor şi a bunurilor personale şi casnice

24,3 26,2 26,6 28,5 29,8 29,6 31,2 30,7 30,9

Hoteluri şi restaurante 3,3 2,2 3,0 2,3 2,4 2,1 2,3 2,5 3,1

Transport şi depozitare 7,7 8,2 9,4 11,4 12,7 10,5 11,1 11,3 11,7

Poştă şi comunicaţii 2,1 2,0 1,8 - - - - - - Activăţi financiare, bancare şi de asigurări

1,5 1,5 1,5 1,3 1,4 1,6 1,6 1,9 2,1

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi servicii prestate întreprinderilor

5,3 5,2 5,9 6,4 6,9 9,2 9,0 9,1 9,6

Administraţie publică şi apărare, asistenţă socială obligatorie

3,6 3,6 3,6 3,5 3,5 3,7 4,1 4,4 4,7

Învăţământ 8,4 7,9 7,8 7,8 8,0 8,0 7,6 7,9 8,9 Sănătate şi asistenţă socială 6,8 7,7 7,7 8,0 7,5 7,6 7,2 7,2 8,4

Alte activităţi de sevicii colective, sociale şi personale

4,4 3,7 4,4 5,1 5,0 6,3 5,6 5,9 4,4


26

Tendinţele economice ale judeţului Arad sunt evidenţiate prin intermediul datelor preluate de la DJS Arad, înscrise în tabelele: 1.4.3. Din tabel se vede că cifra de afaceri şi investiţii au crescut din anul 2005 pană in anul 2008. Tabelul 1.4.3. Cifra de afaceri, investiţiile şi personalul unităţilor locative active

CIFRA DE AFACERI, INVESTIŢIILE BRUTE, NETE ŞI PERSONALUL UNITĂŢILOR LOCALE ACTIVE DIN DIVERSE RAMURI ECONOMICE

UM 2005 2006 2007 2008

Cifra de afaceri din unităţi locale active mil.lei 11.407 12.588 14.991 17.758

Investiţii brute din unităţi locale active mil.lei 1.259 1.778 2.221 1.946

Investiţii nete din unităţi locale active mil.lei 882 895 1.212 1.235 Personalul din unităţi locale active pers. 105.409 108.584 111.970 106.191

La fel, au crescut şi veniturile totale ale bugetelor locale de la 429,5 mil.lei în anul 2005 la 910,0 mil.lei în anul 2008. Deoarece veniturile au fost substanţiale, iar cheltuielile s-au menţinut uşor sub acestea, s-a înregistrat un excedent în toţi anii, cu precădere în anii 2006 şi 2007. Evoluţia cifrelor de afaceri, investiţiilor şi a personalului unităţilor locative active sunt reprezentate în tabelul 1.4.4. Tabelul 1.4.4. Veniturile si cheltuielile bugetelor locale

Denumire 2005 2006 2007 2008 Veniturile totale 429,5 626,8 768,9 910,0 -subvenţii primite din bugetul de stat 12,2 14,5 88,8 73,1 Cheltuieli totale 391,3 548,7 693,5 868,0 Excedent / Deficit 38,2 78,1 75,4 42,0

Din anul 1995, populaţia judeţului Hunedoara a scăzut constant, de la 546163 locuitori, la 464739 locuitori în 2008, ca urmare a unei rate negative a natalităţii şi a emigraţiei externe a populaţiei din judeţ.

În anii 1997-1999 au fost disponibilizările masive în sectorul minier ceeace a dus la creşterea semnificativă a ratei şomajului la nivel local, dar şi la scăderea nivelului de trai în zona Valea Jiului. Numărul mare de persoane care au plecat la muncă în străinătate, în special în Italia sau Spania, a făcut ca a ratei şomajului să nu mai creasca aşa vertiginous. Din cei aproape 3 milioane de români care lucrează, mai mult sau mai puţin oficial peste graniţe, peste 3 000 sunt originari din Petroşani. În anul 2009 municipiului Petroşani a avut un număr de 42 970 de locuitori, ceeace este mai puţin faţă de anul 2001 (47 192 locuitori). La fel este şi la Petrila, care acum are 24 961 de locuitori, faţă de 28 277 în anul 2001, sau în Vulcan, unde populaţia este de 28 413 de persoane în prezent, faţă de 32 607 în urmă cu 5 ani


27

Probleme identice apar şi în zona rurală, care se caracterizează printr-o densitate redusă a populaţiei, declin demografic datorat migraţiei şi îmbătrânirii populaţiei, rata mortalităţii relativ ridicată şi o capacitate scăzută de reînnoire demografică. Agenţii economici din judeţul Hunedoara, după tipul de capital, conform Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, se prezintă astfel: Total firme: 18674, din care: - cu capital majoritar de stat: 29; - cu capital mixt (stat+privat): 50;

- cu capital integral străin: 584; - cu capital privat românesc: 17598; - cu capital mixt (român+străin): 413;

Situaţia statistică, după domeniul de activitate principal, aferentă anului 2009, se prezintă în tabelul 1.4.5. Tabel 1.4.5. Dezvoltarea zonelor comerciale

Judet

Unităţi comerciale Unităţi alimentaţie publicǎ Unităţi prestări servicii

Existente Noi aparute in 2009

existente Noi aparute in 2009

Existente Noi aparute in 2009

Hunedoara 6253 686 1038 157 4418 618 Numărul unităţilor de alimentaţie publică în anul 2009 a scăzut la 1038 de unităţi,

faţă de 1244 din anul 2008. De asemenea, în scădere, faţă de anul precedent, sunt şi unităţile de prestări servicii, în creştere fiind doar unităţile comerciale.

Pentru judeţului Timiş, o importanţă deosebită o reprezintă biodiversitatea care

face parte din patrimonial naţional. Un rol important pentru conservarea faunei sălbatice, îl are Rezervaţia Mlaştinile Satchinez, protejate de legislaţia Uniunii Europene, precum şi de legislaţia naţională în vigoare. Aici se găsesc păsări protejate de legislaţia Uniunii Europene, cum ar fi: Ardea cinerea – stârc cenuşiu, Ardeola ralloides – stârc galben, Nycticorax nycticorax – stârc de noapte, Botaurus stellaris – buhai de baltă, Ardea purpurea – stârc roşu, Ixobrychus minutus – stârc pitic, Egretta alba – egretă mare, Egretta garzetta – egreta mică. Un alt rol important îl are şi Rezervaţia Mlaştinile Murani cu peste 60 specii de păsări care sunt strict protejate prin convenţiile internationale la care a aderat şi România.

În anul 2009, densitatea populaţiei la nivelul judeţului Timiş este de 77,4 locuitori/km2, adică locul 26 pe ţară. În anul 2002, densitatea populaţiei era de 77,9 locuitori/km2.

În judeţul Timiş, în anul 2008, cel mai mult s-au exportat: maşini şi aparate, echipamente electronice (în valoare de 1076722 mii de euro), materiale plastice, cuciuc (în valoare de 347775 mii de euro), încălţăminte, pălării, umbrele (în valoare de 337240 mii de euro), mijloace de transport (în valoare de 214369 mii de euro), materiale textile şi articole din acestea (în valoare de 135867 mii de euro) şi altele. Principalele produse care s-au importat sunt: maşini şi aparate, echipamente electronice (în valoare de 1139411 mii de euro), materiale plastice, cuciuc (în valoare de 435977 mii de euro); metale comune şi articole din metale comune (în valoare de 368228 mii de euro), produse ale industriei chimice (în valoare de 193076 mii de euro). Agenţii economici au exportat produse în


28

valoare totală de 2850065 mii de euro şi au importat produse în valoare totală de 3187598 mii de euro.

Rata şomajului la nivelul judeţului Timiş, la 1 ianuarie 2008 a fost de 1,3%, în timp ce la începutul anului 2005 rata şomajului a fost de 2,6%. CAPITOLUL 2. ATMOSFERA

Aerul atmosferic natural, nepoluat, are o compoziţie diferită de cel pe care îl inspirăm noi astăzi, mai ales cei care locuim în oraşe dotate cu diverse întreprinderi de produs fum, praf şi alte gaze nocive. Compoziţia chimică a aerului natural este următoarea: azot – 78,084%, oxigen – 20,946%, argon – 0,934%, bioxid de carbon – 0,0331%. Au mai fost detectate şi următoarele elemente: neon, hidrogen, krypton, heliu, ozon, xenon, precum şi metan, oxid de azot şi vapori de apă. Agenţii poluanţi evacuaţi în atmosferă pot fi transportaţi pe zone mai mari datorită acţiunii factorilor meteorologici. Principalii factori meteorologici care intervin în modificarea gradului de poluare sunt viteza vântului şi stabilitatea aerului. Datorită curenţilor de aer, poluanţii sunt răspândiţi pe o suprafaţă mare în zonele învecinate activităţii poluatoare. Un aer curat este o componentă esenţială a unei vieţi de înaltă calitate.

Strategia Naţională pentru Protecţia Atmosferei, aprobată prin HG nr.731/2004, descrie situaţia până în prezent în ceea ce priveşte calitatea aerului în România, precum şi obiectivele de urmărit în vederea îmbunătăţirii protecţiei atmosferei şi a calităţii aerului ambiental până în anul 2013. Strategia este structurată pentru două perioade de timp:

-2004 – 2006: perioada de pre-aderare a României la Uniunea Europeană; -2007 – 2013: perioada în care România este deja stat membru al UE. Obiectivele principale ale strategiei sunt următoarele: • menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care se

încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; • îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care nu se

încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru • indicatori de calitate; • adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor

negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier; • îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care

România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în domeniu. Principalii poluanţi atmosferici sunt următorii :

• Compuşii acidifianţi: oxizii de sulf şi de azot • Compuşii oxidanţi: dioxid de azot, ozon • Compuşii din particule: particule de tip PM10 şi PM2,5 • Compuşii organici: COVNM cu impact asupra păturii de ozon sau direct asupra

sănătăţii umane, cum ar fi benzenul • Compuşii contaminanţi: metale grele, anumiţi compuşi organici, compuşi azotaţi • Compuşii cu efecte la nivelul planetei: gaze cu efect de seră (dioxid de carbon,

în principal, dar şi ozon, protoxid de azot, metan, anumiţi compuşi halogenaţi) sau care au impact asupra stratului de ozon (clorofluorocarburi, hidroclorofluorocarburi).

În continuare, aceştia vor fi analizaţi din punct de vedere al prezenţei lor în aer ca emisii şi ca şi constituenţi ai aerului înconjurător, din datele furnizate de agenţiile locale


29

pentru protecţia mediului din regiunea Vest: APM. Arad, APM. Caras Severin, APM. Hunedoara şi APM Timiş. 2.1. EMISII DE POLUANTI ATMOSFERICI 2.1.1. Emisii de gaze cu efect acidifiant

Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului şi se datorează prezenţei în atmosferă a unor compuşi chimici alogeni care determină o serie de reacţii chimice în atmosferă, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi chiar a solului, cu formarea acizilor corespunzători. Gazele cu efect acidifiant asupra atmosferei sunt: dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi amoniacul. Aceşti poluanţi provin în special din activităţile antropice: arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale), metalurgie, agricultură, trafic rutier.

Problematica acidifierii atmosferei este reglementată la nivel internaţional în Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi. Acesta impune reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic prin limitarea plafoanelor naţionale de emisii ale unora dintre poluanţi. Protocolul a fost adoptat la Gothenburg la 1.12. 1999 şi a fost ratificat de ţara noastră prin Legea nr.271/23.06.2003. Ulterior a fost emisă HG nr.1879/2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, privind plafoanele de emisie ale acestor poluanţi care transpune în legislaţia naţională Directiva 2001/81/CE privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici. România are obligaţia să respecte plafoanele naţionale de emisie în anul 2010.

Calculul cantităţilor emise de poluanţi s-a realizat în conformitate cu prevederile Ordinului M.A.P.P.M. nr. 524/2000, utilizând aplicaţia CORINVENT şi metodologia CORINAIR. Emisii de dioxid de sulf

Dioxidul de sulf provine în mare măsură din sectorul energetic. Arderile combustibililor fosili, industria metalurgică, în special cea neferoasă, cocseriile, (judeţul Hunedoara) industria alimentară, etc, contribuie la emisiile de SO2.

Se observă o scădere a emisiilor de SO2 faţă de anul precedent, tendinţa generală fiind, în ultimii ani, descrescătoare.

O altă sursă importantă de poluare o constituie instalaţiile mici de ardere din zonele rezidenţiale, care folosesc combustibili fosili. La acest tip de poluare se adaugă arderile din industria de prelucrare. Nivelul de emisie stabilit pentru anul 2010 implică o reducere a emisiilor de dioxid de sulf cu 30%, comparativ cu anul 1990, considerat ca an de referinţă. Din totalul emisiilor pe regiune, 70,8% provin din judeţul HD unde este concentrată industrie metalurgică şi de prelucrare, pe lângă cea energetică.

La nivelul judeţelor din Regiunea Vest , emisiile de poluanţi atmosferici au fost calculate prin metoda Corinair. La recomandarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, s-au folosit şi instrucţiunile de calcul al emisiilor conform EMEP/EEA Air Pollutant Emission Inventory Guidebook - 2009.


30

Tab. 2.1.1.1. Emisii anuale de SO2 ( t/an)

Judeţul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

1. AR 15836 15946 11710 14109 13309 11833 11666 10981 8635,095 7 527,03

CS 20400 20076 19400 19972 19857 19832 19517 2951 874,4114 648 HD 62800 403300 154400 79900 54100 43400 41600 45600 39687,27 22967,31 TM 10900 8610 9246 4373 3973 3333 3900 3550 3686,876 1283 Regiunea Vest 109936 447932 194756 118354 91239 78398 76683 63052 52883,65 32425,34

Analizând tabelul prezentat şi graficul din fig.2.1.1.1 se observă faptul că în anul 2009

nivelul emisiilor de SO2 este inferior celui din anul precedent. Valoarea cu mult mai scăzută obţinută pentru emisiile din 2009 se datorează şi modului de calcul, conform EMEP/EEA Air Pollutant Emission Inventory Guidebook – 2009, care prevede factori mai mici pentru calculul cantităţilor de SO2 emişi în atmo

raport privind starea factorilor de mediu in regiunea vest ...apmtm-old.anpm.ro/files/arpm...

Documents