publicaþia fundaþiei horia hulubei ºi a societãþii române...

Curierul de Fizicã / nr. 60 / Martie 2008EDITURA HORIA HULUBEI

C nr 60URIERULde Fizica

Curierul de Fizicã îºi propune sã se adreseze întregii comunitãþi ºtiinþifice/universitare din þarã ºi diaspora !Publicaþia Fundaþiei Horia Hulubei ºi a Societãþii Române de Fizicã • Anul XIX • Nr. 1 (60) • Martie 2008

(((((

Din CUPRINS

4 Maria Þiþeica Mi-e dor de tata...8 Victor Bârsan Despre citare9 Z. Simon Libertãþi Academice ºi Realitate

10 Mircea Oncescu Conceptele Radioprotecþiei12 Mircea Morariu Physics Web14 * * * Obituaria16 Bogdan Popovici Indexul tematic al CdF (nr. 46-59)19 * * * INIS Group functioning in IFIN-HH

Nota Redacþiei O scriere semnatã, menþionatã aici sauinseratã în paginile publicaþiei, poartã responsabilitateaautorului. Celelalte note – nesemnate – ca ºi editorialul, suntscrise de cãtre redacþie ºi reprezintã punctul de vedere alacesteia.

continuare în pag. 7

CdF - revistã a cititorilor ?

2008 – Centenarªerban Þiþeica

Revista „Curierul de Fizicã” (CdF) a apãrut imediatdupã schimbãrile din 1989 ca urmare a eforturilor ºientuziasmului dlui profesor Mircea Oncescu, care a ºi fostprimul redactor ºef al revistei. Revista este editatã înprezent de Fundaþia „Horia Hulubei” ºi se adreseazã uneiaudienþe formatã din fizicieni, chimiºti, matematicieni etc.Principalele direcþii de interes au fost problemele deevaluarea ºi etica cercetãrii ºtiinþifice, precum ºi diversearticole prezentînd noutãþi ºtiinþifice, conferinþe organizate înRomânia, participãri la colaborãri de prestigiu, etc.

Spre deosebire de alte reviste dedicate cercetãriiºtiinþifice cum ar fi prestigioasele „Science et Vie”,„Physics World”, „Scientific American” ºi altele care au unstaff permanent format din redactori specializaþi pe diversetematici ºtiinþifice, CdF a fost un experiment publicisticoriginal ºi anume a fost în principal o revistã a cititorilor. Obunã parte dintre articole au fost trimise de cititorii revisteidornici sã împãrtãºeascã colegilor diverse gînduri, impresiiºi fapte din domeniul lor de interes. La acestea s-auadãugat articole ºi puncte de vedere ale redactorilor, rubricipermanente, cum ar fi „Physics Web”, informaþii legate deevenimente ºtiinþifice, obituaria (din pãcate !) etc. Poatecîndva acest experiment editorial va fi consemnat înmanualele de jurnalism ! Redactarea revistei a fost o muncãde voluntariat, iar aspectele financiare au fost rezolvate cuajutorul unei subvenþii a Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii,donaþii ºi vînzarea revistei. De curînd, MEdC nu maisubvenþioneazã revista, dar existã posibilitatea de a dona2% din impozitul pe impozitul global care a funcþionat binepînã acum.

Se pune problema dacã formula editorialã bazatã înprincipal pe articolele cititorilor mai poate funcþiona acum,cînd odatã cu intrarea în NATO ºi UE putem considera cãîntr-un anume sens tranziþia este încheiatã. Am constatatcã numãrul de articole trimise de cititori scade considerabil.Evident existã cel puþin douã interpretãri posibile. Prima arfi cã o datã cu încheierea tranziþiei dispar ºi alte fenomenede tranziþie, cum ar fi revistele cititorilor; de altfel lumeamass-media a fost una dintre cele mai dinamice în anii dinurmã ºi au dispãrut multe formule editoriale care pãreaudestinate unei perioade de timp mult mai lungi. Cea de-adoua interpretare s-ar putea lega de capacitatea actualeiechipe redacþionale a CdF de a asigura prelungireaexistenþei acestei formule editoriale a CdF. Nu excludemnici una dintre interpretãri, dar ne permitem sã atragematenþia cã formula „CdF - revistã a cititorilor” poate exista

Curierul de Fizicã / nr. 60 / Martie 20082

Personalitate de excepþionalã valoare a fiziciiromâneºti, Profesorul ªerban Þiþeica s-a nãscut înBucureºti, la 14/27 Martie 1908 – al treilea copil al unuiilustru om de ºtiinþã ºi profesor român, matematicianulGheorghe Þiþeica (1873-1939). A fost elev al Liceului„Mihai Viteazul”, iar dupã bacalaureat a fãcut studiistrãlucite la Facultatea de ªtiinþe a Universitãþii dinBucureºti (1926 -1929), obþinând douã licenþe: în ºtiinþefizico-chimice ºi în ºtiinþe matematice. În paralel, aurmat ºi cursurile Conservatorului de muzicã, la secþiateoreticã, remarcându-se ca un bun pianist. Între anii1930 si 1934 a fost doctorand la Universitatea dinLeipzig, sub indrumarea celebrului Werner Heisenberg(1901-1976), care, în 1932, avea sã fie rãsplãtit cuPremiului Nobel pentru Fizicã “pentru crearea mecaniciicuantice”. Teza de doctorat, intitulatã “Uber dieWiderstandsänderung von Metallen im Magnetfeld”,susþinutã în decembrie 1934, a fost publicatã integral în“Annalen der Physik (Leipzig)” în anul 1935 ºi acunoscut o largã notorietate.

Reîntors în þarã, ªerban Þiþeica ºi-a început carieraca asistent la Catedra de Analizã matematicã de laPolitehnica din Bucureºti - cãci o catedrã de fizicãteoreticã nu exista pe vremea aceea în România,

funcþionând apoi ca lector la Facultatea de ªtiinþe aUniversitãþii Bucureºti. Din 1941 este profesor laUniversitatea din Iaºi, unde a predat – printre altele –cursul de Structura Materiei, rãmânând la Iaºi pânã în1948. În tot acest timp ºi-a continuat ºi activitatea decercetare, publicând lucrãri de referinþã în domeniileFizicii Atomice ºi Electrodinamicii Cuantice. Cea maiîndelungatã ºi activã perioadã profesoralã a lui ªerbanÞiþeica au constituit-o însã cei 30 de ani (1948 -1978) încare a funcþionat ca Profesor de Fizicã teoreticã laFacultatea de Fizicã a Universitãþii din Bucureºti. Au fostani rodnici pentru munca savantului, ºi un privilegiuextraordinar pentru cei care au avut ºansa sã-i fiestudenþi. Cursul de Termodinamicã ºi Fizicã Statisticã, celde Mecanicã Analiticã, Mecanicã Cuanticã sau cel deTeoria Nucleului, cu un ªerban Þiþeica reîntors de laDubna unde îndeplinise funcþia de Director Adjunct alInstitutului Unificat de Cercetãri Nucleare, nu vor puteafi uitate niciodatã. Ca ºi examenele cu el, “cu orice cartepe bancã” ºi cu singura fricã bunã pe care o poate simþiun student: aceea de a nu se ridica la înãlþimeaaºteptãrilor Profesorului! Dar, de fapt, aºa cum spuneaodatã, la publicarea Mecanicii sale Cuantice, ªerbanÞiþeica nu scria cursuri, scria CÃRÞI. În ele se aflã ºiviaþa sa ºi una dintre cele mai profunde înþelegeri a ceeace este Fizica.

Iar la Institutul de Fizicã Atomicã din Mãgurele,seminariile ºi întreaga activitate a celor trei laboratoarecare formau Secþia condusã de el – Fizicã Teoreticã,Raze Cosmice ºi Fizica Energiilor Mari – au reprezentatceea ce o întreagã generaþie de fizicieni a perceputdrept una dintre perioadele cele mai productive ºi, îndefinitiv, mai frumoase ale fizicii fundamentale dinRomânia. ªerban Þiþeica a fost, de altfel, ºi primulDirector ªtiinþific al Institutului creat de pãrintele FiziciiAtomice româneºti – Horia Hulubei – fiind, în aceastãperioadã, ºi Preºedintele Societãþii Române de Fizicã ºiRedactorul ªef al celor douã reviste româneºti de fizicã.

În anul 1955, la doar 47 de ani, a devenit Membru alAcademiei Române, impunându-se cu supremã distincþieprintre colegii din cea mai înaltã instituþie culturalã a þãrii,pe care a servit-o ºi ca Vicepreºedinte, între anii 1963-1985, preluând în anii 1975 ºi 1976 ºi obligaþiile depreºedinte interimar al Academiei, între mandatele altordoi mari oameni de ºtiinþã: matematicianul MironNicolescu ºi doctorul Theodor Burghele. A fost, deasemenea, ales membru corespondent al AcademieiSaxone de ªtiinþe din Leipzig (1967) ºi al Academiei deªtiinþe a U.R.S.S. (1969).

Mare iubitor de munte, a practicat, împreunã cufratele sãu Radu, alpinismul, realizând ºi câteva premierealpine în munþii Bucegi ºi cartografiind chiar o serie detrasee. Învãþase singur, cu perseverenþa aplicatã în totce întreprindea, greaca veche ºi îºi petrecea puþinele orede liniºte citind în original operele filosofilor Grecieiantice, când nu studia la pian sau cânta muzicã decamerã. Greu de presupus cã vor fi uitate vreodatãrecitalurile sale la patru mâini de la Dubna, împreunã cucolega sa Mãriuca Haiduc. Sau, pentru cei care au avutºansa de a vorbi cu el despre muzicã, ceea ce le-apovestit atunci când nimeni nu ºtia cã mai avea de trãitdoar câteva luni: gãsise o reducþie pentru pian aultimelor cvartete de Beethoven ºi, pentru cã vederea

2008 – Centenarªerban Þiþeica

Curierul de Fizicã / nr. 60 / Martie 2008 3

nu-i mai permitea sã ºi citeascã partitura ºi sã ºi cânteîn acelaºi timp, seara, pânã târziu, le învãþa pe de rostpentru a le cânta, din memorie, a doua zi... ªi a spus,cu acel prilej: “îmi pare rãu cã am descoperit de abiaacum cât de mult înseamnã sã cânþi liber, fãrã sã te maiconcentrezi pe note !” Ca odinioarã Newton, aflase, separe, cã toatã viaþa nu este decât un joc, în timp cemarele ocean al adevãrului se afla dincolo de el...

S-a stins din viaþã la 28 mai 1985. Pentru vechea ºinoua IFA, pentru toate institutele de pe PlatformaMãgurele, pentru vechea ºi noua Facultate de Fizicã aUniversitãþii Bucureºti, ªerban Þiþeica va fi întotdeaunafondatorul ºcolii româneºti de Fizicã Teoreticã ºiexemplul desãvârºit al unui mare ºi adevãrat om deculturã, care a ales Fizica drept mod de exprimare ºislujirea ºtiinþei drept mod de viaþã.

IFIN-HH

Nu existã educaþie,existã exemplu personal

Sãrbãtorit de colegii din Secþia de Fizicã Teoreticã la împlinirea vârstei de 70 de ani


MI-E DOR DE TATA…Luna aceasta, pe 27 martie, tata ar fi împlinit 100 de

ani. Iar peste douã luni, pe 28 mai, se împlinesc 23 deani de când nu mai este printre noi. Dar mai este cu noi,pentru cei care am fost în preajma lui ºi care l-am iubit.Dacã este adevãrat cã durerea, cu timpul, nu mai esteatât de sfâºietoare, în schimb dorul nu trece. Ba chiaram impresia cã, odatã cu trecerea anilor, creºte…

Mi-e dor de tata, pentru liniºtea ºi puterea ºi luminaºi echilibrul pe care le rãspândea în jurul lui, careveneau din adânc ºi care te fãceau sã te simþi bine ºiapãrat de rãutãþile lumii.

Mi-e dor de tata, pentru modul lui de a fi mereu egalcu el însuºi, pentru încrederea pe care o puteai avea încuvântul lui ºi pentru felul cum ºi-a pãstrat toatã viaþatinereþea spiritului, verticalitatea ºi credinþa în marilevalori.

Mi-e dor de tata pentru constanþa iubirilor lui: îºiiubea meseria adânc ºi definitiv, iubea muzica, pe carea practicat-o pânã la sfârºit, iubea muntele ºi natura,iubea antichitatea greceascã. De altfel, ultima luiconferinþã publicã, în anul 1984, pe care a þinut-o într-unamfiteatru de la Facultatea de Fizicã, în cadrul seriei deconferinþe intitulate “Interferenþe”, s-a numit “Miracolulgrecesc”. În relaþiile cu oamenii era discret ºi reþinut, bachiar puþin timid, ceea ce a fost luat deseori dreptrãcealã ºi distanþã. Dar sub aparenþa acestei distanþe segãsea un om cald, care asculta ce aveau ceilalþi despus ºi care era dispus sã ajute. A ºi ajutat mulþioameni, dar nu a vorbit ºi nu a fãcut caz deloc deaceste lucruri. Despre unele poveºti vechi am aflat multdupã ce nu mai era în viaþã…

Mi-e cu atât mai dor cu cât toate aceste însuºiri,care mi se pãreau atât de fireºti când eram micã, fiindcã

crescusem cu ele, sunt atât de rare în lumea în caretrãim.

Vorbea puþin ºi cu mãsurã ºi nu se repezeaniciodatã. Asculta atent ºi observa multe în jurul lui, deºise exterioriza rar. Acasã, nu vorbea niciodatã despre cei se întâmplase la “slujbã” (de fapt, când eram micã,avea trei “slujbe”: la facultate, la IFA ºi la Academie),pãstrându-ºi frãmântãrile, apãsãrile, nemulþumirile pentrusine. Îºi respecta puþinul timp lipsit de obligaþii ºi fãceaîntotdeuna ceva: citea, studia la pian, asculta muzicãsau scria (mai ales scria: celebrii lui “puricei” – aºa îibotezasem noi semnele mici ºi ordonate ºi pentru noineînþelese, pe care le aºternea pe multe-multe hârtii;mult mai târziu, am început sã înþeleg ce erau acelesemne misterioase !). ªi fiindcã îºi respecta timpul, îlderanjau ceea ce numea “trãncãnealã” ºi cei care îlþineau de vorbã inutil, în loc sã-l lase sã lucreze ºi pecare îi botezase “cronofagi”. Pentru o discuþie serioasãera însã oricând dispus sã-ºi întrerupã lucrul ºi mi-apovestit încã târziu, dupã ce ieºise la pensie, cã îi pãrearãu cã în toatã activitatea de profesor, doar o singurãdatã a venit un student dupã examen sã-l întrebe cumtrebuia, de fapt, rezolvatã problema datã (nu mi-a spus,însã, cine era acel student !). Era extrem de discret îngeneral ºi cu propria persoanã în special: nu vorbeadespre el însuºi ºi aproape niciodatã despre trecutul lui.Odatã, fiind într-o vacanþã scurtã împreunã la Buºteni(tocmai învãþam pentru examenul de relativitate !), l-amintrebat: “Tata, l-ai cunoscut pe Einstein ?” Raspunsul afost firesc, scurt ºi, aºa cum a fost spus, nici nu mailãsa loc pentru alte întrebãri: “Da !” Mai multe nu amputut sã aflu ! Mai târziu, poate sub impresia lecturii unormemorii de curând citite, l-am întrebat: “Tata, de ce nu îþi


scrii memoriile ?” Rãspunsul a venit la fel de scurt ºiclar: “Nici nu mã gândesc !” Cred cã aceastã atitudinese datoreazã faptului cã importante i se pãreau fizica,matematica, natura, muzica, ºi nu persoana lui. S-asimþit întotdeuna ca slujindu-ºi meseria ºi a fãcut acestlucru cât a putut de bine. În aceastã privinþã, a urmatexemplul tatãlui lui, care a scris: “N-am fost în viaþa meadecât un simplu soldat. Am dorit sã rãmân în rândurilemuncitorilor neamului meu.” Aceastã atitudine a luiGheorghe Þiþeica era ºi a tatei. De altfel, tata nu vorbeadespre tatãl lui aproape niciodatã, dar în schimb îi onoramemoria prin modul de a-ºi face meseria, prin modul dea se purta, prin seriorizatea, disciplina, perseverenþacare l-au caracterizat.

Mi-e dor de simplitatea ºi firescul cu care tata semiºca în lume, de lipsa de pretenþii ºi de mofturi ºi demodestia lui atât de naturalã. Nu fãcea caz nici de câteºtia (ºi ºtia multe !), nici de câte realizase în fizicã, nicide personalitãþile pe care le cunoscuse sau le cunoºtea.

Nu dãdea sfaturi, nu din lipsã de interes, ci dinrespect pentru ceilalþi ºi pentru opþiunile lor. Recunosccã, în tinereþe, acest fapt chiar m-a deranjat: în momentede îndoialã sau de neclaritate, aº fi dorit sã îmi spunãce trebuie sã fac, clar ºi categoric, dar nu a fãcut-oniciodatã. Pe mãsurã ce îmbãtrânesc, încep sã înþelegacest mod al lui de a nu se amesteca în deciziile saupãrerile altora: era o supremã dovadã de respect pentrucei din jur. Nu era un luptãtor (ceea ce, poate, unii i-aureproºat), pentru cã credea în puterea argumentelor. Maicredea ºi în puterea exempului ºi spunea: “Nu existãeducaþie, existã exemplu personal”. Nu bârfea ºi nuvorbea de rãu pe nimeni niciodatã, deºi sunt convinsãcã ar fi avut multe de spus despre cele ce se petreceauîn jurul lui.

Iubea copiii ºi ºtia sã vorbeascã ºi sã se joace cu ei.ªi astãzi mi-aduc aminte cu plãcere de partidele desãniuº împreunã, de jocurile de ºotron la care participa

“Elevii” lui Heisenberg: ªerban Þiþeica, Wolfgang Kroll,Carl Friedrich von Weizsacker, Arnold Siegert,

Bernhard Mrowka – 1934, vara. (Foto sus)

ªerban Þiþeica ºi Maria fãcând muzicã acasã –Bucureºti, 1961. (Foto pagina alãturatã)

De la stânga la dreapta: Sorin Ciulli, ªerban Þiþeica ºiMaria – Buºteni, 1958. (Foto jos)


cu mare seriozitate (în care adeseori câºtiga !) sau decele de-a v-aþi ascunselea. Lua lumea ºi oamenii din jurîn serios, dar nu era lipsit de un anume fel de umor.

Nu se plângea niciodatã, deºi sigur i-a fost de multeori greu. A suportat cu demnitate, aº spune chiar custoicism, nu numai boala care i-a adus sfârºitul, dar ºimultele evenimente care s-au petrecut în jurul lui ºi l-auafectat profund.

A crezut în treaba bine fãcutã ºi ºi-a pregãtitîntotdeauna, chiar dupã zeci de ani de experienþãdidacticã, cursurile. Noi râdeam de el ºi spuneam: “Tataîºi face lecþiile !” Da, chiar îºi “fãcea lecþiile”, de fiecaredatã, cu un profesionalism, o rigoare, o constanþã ºi unrespect pentru ce fãcea, care ar fi bine sã fie luate deexemplu. Era extrem de punctual ºi povestea amuzatcum, începându-ºi cursul la Iaºi, unde punctualitatea nuera prea mult în uzanþe (dupã vechiul adagiumoldovenesc: “ªe, dau turºii, dau tatarii ?!”), curs pecare îl pusese, cum a fãcut întotdeuna, la prima orã adimineþii, la început nu erau decât 2-3 studenþi la oraanunþatã de curs, dar apoi s-a rãspândit repede zvonulprintre studenþi cã “a venit un nebun de la Bucureºti,care chiar vine la ora fixatã” !

ªi-a iubit meseria de profesor ºi contactul cu tinerelegeneraþii, iar când a fost pus în situaþia de a opta întreInstitut ºi catedrã, s-a decis pentru catedrã. Aveavocaþia de a preda, iar claritatea, limpezimea ºi structuracursurilor sale au rãmas în memoria tuturor celor carei-am fost studenþi. Îºi începea întotdeuna ora de cursfãcând o micã recapitulare a cursului anterior, apoidezvolta noul curs, cu precizie, cu un ritm constant ºi ovoce bine timbratã, pentru a încheia (exact la timp, fãrã

sã se uite la ceas – nu ºtiu nici pânã acum cum fãceaasta !) cursul, pe tablã rãmânând cele câteva ecuaþiicare reprezentau exact esenþa cursului predat.“Profesorul Þiþeica nu preda, ci oficia !”, mi-a spus odatãun fost student al lui. Despre modul cum trebuie predatãstudenþilor fizica, s-a gândit mult ºi cu aceeaºi seriozi-tate ºi profunzime care îl caracterizau în tot ce fãcea.Într-unul dintre puþinele texte pe care le mai am de la tata(text care ar fi trebuit sã aparã în 1982 într-o cartededicatã marilor profesori ai Universitãþii Bucureºti înviaþã la acea datã), scria:

“Întors în þarã, dupã o serie de ocupaþii despre caren-am de gând sã vorbesc fiindcã nu am intenþia sã-miscriu memoriile, am ajuns în 1941 sã predau un curs defizicã la Universitatea din Iaºi. Atunci mi s-au pus oserie de probleme cu privire la predarea fizicii, pe carenu le-am rezolvat într-un mod care sã mã satisfacã nicipânã la ieºirea la pensie. Ba dimpotrivã, pe mãsurã cetrecea timpul, problemele mi se pãreau din ce în ce maicomplicate ºi mai insolubile. (…)

Fiind confruntaþi cu cantitatea imensã de fapte, denoþiuni ºi de legi pe care le-a acumulat pânã acum fizicaºi care creºte în mod vertiginos, ne punem problemacum putem preda aceastã ºtiinþã la nivel universitar,pentru cei care au intenþia sã devinã, la rândul lor,fizicieni. Este clar cã ºi dacã s-ar dubla durata studiilor,o predare exhaustivã este imposibilã, pentru cã o minteomeneascã nu poate cuprinde tot ceea ce se gãseºteconþinut în multe mii de cãrþi sau de volume de revistã.Este absolut necesar sã se facã o selecþie drasticã. Darcum ? ´That is the question.´

Eu nu cunosc nici un rãspuns satisfãcãtor la aceastãîntrebare ºi cred cã nu existã un rãspuns care sã obþinãun consens unanim; proba cea mai bunã este datã devarietatea de structuri ale învãþãmântului în diferite colþuriale lumii; deºi existã multe asemãnãri între acestestructuri, existã, totuºi, ºi diferenþe apreciabile.

Dupã pãrerea mea, singura cale de acces pentrugãsirea unei soluþii satisfãcãtoare a problemei trebuie sãaibã ca punct de plecare o imagine cât mai clarãasupra profilului pe care trebuie sã-l aibã absolventulatunci când pãrãseºte instituþia de învãþãmânt. Niciodatãîn discuþiile la care am participat cu privire la întocmireaplanurilor de învãþãmânt, nu am auzit vorbindu-sedespre acest lucru, care totuºi mi se pare esenþial.Probabil cã în aceastã privinþã pãrerile celor careorganizeazã învãþãmântul diferã cel mai mult, bine-înþeles admiþând ipoteza cã au o pãrere. De aceea, încontinuare nu pot sã-mi exprim decât pãrerea meapersonalã, fãrã sã o pot confrunta cu alte pãreri. Esenþialpentru mine este ca absolventul sã pãrãseascã bãncilefacultãþii cu ideea clarã cã fizica este un tot unitar.Aceasta nu înseamnã cã el trebuie sã fie o enciclopedievie. Enciclopedia este exact contrarul modelului pe careîl propun: ea este o succesiune de articole disparate,neconectate între ele, pe când ceea ce cer eu estetocmai viziunea clarã a conexiunilor care existã întrediversele capitole ale fizicii.”

Voi încheia aici acest citat, deºi în continuare textuleste extrem de interesant ºi dovedeºte preocupareatatei pentru modul de predare a fizicii ºi organizare aînvãþãmântului superior de fizicã, chiar la câþiva ani dela ieºirea la pensie ºi dupã o activitate didacticã decâteva decenii. Mie mi se pare acest text ca un fel de


“profesiune de credinþã”.Totuºi îl voi cita din nou pe tata, de data aceasta

dintr-un interviu care i s-a luat în anul 1974 ºi apãrut înrevista “România pitoreascã”, în care era mai ales vorbadespre activitãþile lui de alpinist. La întrebarea reporterei,dacã numãrul turiºtilor tineri întâlniþi astãzi în munþi esteimpresionant, tata rãspunde: “Impresionant, faþã deepoca tinereþii mele. Dar cred cã tinerii aceºtia – deºimã feresc sã fiu sfãtos-didacticist – cred cã tinerii artrebui sã plece în vacanþe în grupuri organizate prinmunþi ºi sã fie învãþaþi câteva lucruri esenþiale: o datã,orientarea cu hãrþile existente; doi – sã fie învãþaþi sã seechipeze. Este îngrijorãtor câte accidente se întâmplã înmunte, mai ales din cauza echipamentului. ªi mai trebuiesã le fie “predate” câteva lecþii de comportament.”

‘Comportament în relaþia cu natura ?´ întreabãreportera. Tata rãspunde: “Buna cuviinþã cu natura ºi cuoamenii”.

Acestea sunt câteva din “lecþiile” pe care le putemînvãþa toþi de la tata, dincolo de lecþiile magistrale defizicã teoreticã pe care le-a þinut, dar pe care le cunoscdoar cei care i-au fost studenþi: buna cuviinþã în raportulcu natura ºi cu oamenii, respect pentru treaba binefãcutã, seriozitate, perseverenþã, verticalitate moralã,demnitate, modestie ºi naturaleþe.

Nu cred cã i-ar fi plãcut sã se vorbeascã desprepersoana lui. Dacã vrem sã-i pãstrãm memoria vie ºisã-l onorãm, atunci sã-i urmãm exemplul. Atât cât putemºi suntem lãsaþi fiecare…

Mi-e dor de tata pentru cã aº mai avea atâtea deînvãþat de la el, atâtea sã-i spun ºi atâtea sã-l întreb…

Maria Þiþeica

doar dacã cineva crede cã poate sã o perpetueze, caz încare aºteptãm oferte de voluntariat !

Personal tind sã cred cã o etapã din viaþa CdF s-aîncheiat. A continua în vechea formulã ne expune risculuide a apãrea în numãr variabil de pagini, puternic depen-dent de fluctuaþia numãrului de articole primite la redacþie.Pentru a continua sã apãrem cu un mesaj interesant avemnevoie de un numãr de redactori specializaþi pe pro-blematici de interes (ne gîndim la energia nuclearã,ecologie, spaþiul european al cercetãrii etc.) care sã poatãscrie cîte un articol pe aceste tematici cu o periodicitate de3-4 luni ºi care sã asigure coloana vertrebalã a revistei, lacare sperãm sã se adauge ºi puncte de vedere alecititorilor. Din acest motiv, lansez cititorilor CdF invitaþia dea deveni membri ai echipei redacþionale a CdF. În funcþiede mesajele dvs. vom lua o decizie în viitorul apropiat.Scrieþi-ne!

Dan Radu Grigore

2% pentru Fundaþia « Horia Hulubei »Anii trecuþi redacþia CdF a apelat la cititorii revistei pentru a dona 2% din impozitul pe venitul global Fundaþiei

“Horia Hulubei”. Acþiunea a fost un succes: suma donatã ne permite sã tipãrim revista fãrã subvenþia MEdC.Mulþumim tuturor celor care au rãspuns apelului nostru.

Dorim sã apelãm la dvs. ºi anul acesta în acelaºi scop. Tot ce trebuie sã faceþi este sã completaþi formularul230 pe care îl puteþi gãsi dupã o cãutare Google (“formularul 230”). Trebuie sã trimiteþi formularul completat cu dateleFundaþiei HH (vezi pag. 20) ºi semnat împreunã cu copii ale fiºelor fiscale 1 pe care le aveþi de la angajator prinscrisoare cu confirmare de primire la administraþia financiarã de care aparþineþi.

Sperãm ca majoritatea cititorilor noºtri sã ne sprijine !

continuare din pag. 1

Third National Conference onTheoretical Physics

We inform you that the Third National Conferenceon Theoretical Physics (3NCTP) will take place in theinterval June, 10-13, 2008. This event is dedicated tothe centenary of Serban Titeica (1908-1985), thefounder of theoretical physics in Romania.

The conference will be preceded by a meetingpaying homage to the memory of Serban Titeica. Thismeeting will be held in Bucharest, in the Aula Magna ofthe Romanian Academy, on Monday, June 9, 2008 from10 am to 2 pm.

http://3nctp_st.nipne.ro/


Despre citareÎn teologia rãsãriteanã, pãcatul prin omisiune nu pare sã

se bucure de prea mare atenþie, dar în cea apuseanã, estepus în rând cu celelalte pãcate – cu fapta, cu cuvântul ºi cugândul. Pe bunã dreptate, se pare, întrucât omisiunea poateduce la pierderea posteritãþii, o formã a vieþii veºnice.

Desigur nu vom face aici speculaþii teologice (pentrucare, de altfel, nu avem nici o competenþã), ci ne vom referidoar la câteva exemple luate din viaþa oamenilor de ºtiinþã,legate de o formã foarte simplã a omisiunii – omisiuneacitãrii.

Recentul tricentenar Euler (1707-1783) a prilejuitrememorarea contribuþiilor cruciale în ºtiinþã ale genialuluielveþian, dar ºi a remarcabilelor sale calitãþi umane [1]. Sãamintim aici un episod din dezvoltarea funcþiilor elipticedatoratã lui Euler. Desigur, termenul „funcþii eliptice” esteposterior lui Euler, dar îl vom folosi pentru comoditate,urmând dealtfel o practicã curentã.

Interesul lui Euler în integrale eliptice dateazã din aniitimpurii ai studiilor universitare sub îndrumarea lui JohannBernoulli, care deþinea catedra de matematicã la Universi-tatea din Basel. Euler a revenit la aceastã problematicã îndecembrie 1751, când la Academia din Berlin au ajuns douãvolume ce conþineau opera matematicã a italianului C.G.Fragnano. În articole publicate între 1714 ºi 1720, Fragnanogãsise o formulã de multiplicare pentru lungimea arculuilemniscatei. Cuvintele latine lemniscatus sau lemniscus sereferã la panglici decorative, aranjate într-o formã careaminteºte cifra 8; în generaþia mea elevele din claseleprimare îºi împodobeau coadele cu panglici fãcute fundã –replici târzii ale lemniscatus-ului roman. În geometrie,lemniscata defineºte locul geometric al punctelor din planpentru care produsul distanþelor faþã de douã puncte fixe dinplan este constantã. Dacã punctele fixe sunt aºezate pe axaorizontalã, simetric faþã de origine, atunci lemniscata este„un 8 orizontal”. Dacã am considera, în locul lemniscatei,cercul, atunci formula lui Fragnano ar fi cumva echivalentã cuformula care dã sinusul sumei a douã arce.

Rezultatele lui Fragnano l-au entuziasmat pe Euler,care, în ianuarie 1752, a scris o primã serie de articole careau marcat începutul unei noi discipline matematice – teoriafuncþiilor algebrice ºi a integralelor lor; printre acestedescoperiri, figureazã celebrele teoreme de adunare ºimultiplicare pentru integrale eliptice. Euler a amintit, cuneobositã onestitate, cã ideea descoperirilor sale i-odatoreazã lui Fragnano. Iatã cum comenteazã un altelveþian, Weil, acest lucru: Cu generozitatea care îlcaracteriza, Euler n-a încetat niciodatã sã-ºi exprimeîndatorarea sa faþã de Fragnano; dar, cu siguranþã, nimeniîn afara lui Euler n-ar fi vãzut, în rezultatele izolate ale luiFragnano, germenii unei noi ramuri a analizei.

Consecinþa acestei generozitãþi este faptul cã, în toatemonografiile importante despre funcþii eliptice, numele luiFragnano este amintit printre fondatorii domeniului. Putemspune cã posteritatea lui Fragnano i se datoreazã, în maremãsurã, lui Euler.

Un alt exemplu [2] este datorat tot unui marematematician, Jacobi (1804-1851). Jacobi citise un articol din1817 al lui Carlini – un astronom italian – în care folosea ometodã ingenioasã de rezolvare a unei ecuaþii diferenþiale.Din pãcate, articolul conþinea o greºealã, care compromitea

rezultatul final ºi care scotea practic lucrarea din circuitulºtiinþific. Jacobi a vãzut însã în articol partea interesantã, l-arefãcut, corectându-l, l-a dezvoltat ºi l-a citat pe Carlini dreptautor al metodei. Metoda a fost redescoperitã în 1926,independent, de Wentzel, Kramers ºi Brillouin, ºi constituieceea ce astãzi numim metoda WKB. Spre scuza lui Carlini,WKB-ul este un domeniu în care se greºeºte frecvent, pânãastãzi (vezi [3], unde autorul semnaleazã, probabil greºit, ogreºealã într-o formulã a tunelãrii din Mecanica cuanticã a luiLandau ºi Lifshitz). Carlini este primul în lista creatorilordomeniului, ºi asta datoritã exclusiv lui Jacobi. Fãrãonestitatea ºi generozitatea lui Jacobi, posteritatea lui Carlinis-ar fi limitat la tabloul din clãdirea observatorului astronomicdin Milano, al cãrui director a fost, ºi a unor menþiuni sumareîn tratatele foarte specializate de istorie a astronomiei.

Vom încheia exemplificãrile cu cazul lui George Green(1793 – 1841) [4]. Excepþionala dotare a lui Green a fãcutca, în ºcoala primarã, sã-ºi depãºeascã repede profesorii,ceea ce a dus la o consecinþã paradoxalã: tatãl lui a deduscã ºcoala nu-i mai este folositoare ºi l-a retras, pentru a-lajuta mai întâi la brutãrie, apoi la moarã. Geen ºi-acontinuat instrucþia de unul singur, cum a putut, beneficiindºi de foarte buna bibliotecã din Nottingham, unde a pututciti operele lui Laplace ºi Transactions of the Royal Society.În 1828, Green a publicat, cu ajutorul financiar al unorprieteni, An Essey on the Application of MathematicalAnalysis to the Theories of Electricity and Magnetism, încare a introdus termenul de funcþie potenþial, ºi a arãtat,printre altele, cã valoarea potenþialului într-un punct dininteriorul unui corp se poate scrie ca o integralã pesuprafaþa corpului. Eseul a trecut absolut neobservat decontemporani, ceea ce l-a determinat pe Green sãabandoneze matematica. Green revine asupra acesteidecizii, la insistenþele unor prieteni, dupã ce, prin moarteatatãlui sãu (1829), îºi dobândeºte, în sfârºit, independenþa.În 1837, într-un articol dedicat propagãrii mareelor într-uncanal de lãrgime lent variabilã, dezvolta o metodãasimptoticã similarã metodei WKB.

Cel care a numit funcþie Green potenþialul electrostaticstudiat de Green, a fost Riemann; dupã el, termenul a fostextins la o clasã mult mai largã de funcþii. Putem spune cã,în mare mãsurã, posteritatea lui Green i se datoreazã luiRiemann.

Cum onorabilitatea nu este o caracteristicã specialã asocietãþii de consum, preocuparea pentru citarea corectãnu este, de obicei, una dintre obsesiile omului de ºtiinþãcontemporan. Din contrã, omisiunea citãrilor poate constituiun mijloc de înlãturare a concurenþei. Desigur, motivelemãrturisite sunt de ordin pragmatic: pentru a nu încãrcaarticolul, pentru a nu sufoca cititorul cu prea multã informaþieetc. Probabil cã motivele care prevaleazã sunt însã celenemãrturisite. Dar, din perspectiva timpului, consecinþaomisiunii de citare este aceeaºi: un atentat la posteritateaautorului.

Dacã nimeni dintre noi nu poate visa la staturaºtiinþificã a lui Euler, Jacobi sau Riemann, oricãruia îi esteaccesibilã etica lor ºtiinþificã, cel puþin în chestiuneacitãrilor. Probabil cã rememorarea unor asemenea întâmplãripoate contribui la ameliorarea raporturilor dintre cercetãtoriizilelor noastre.

Bibliografie[1] V.S.Varadarajan: Euler through time: a new look at

old themes, AMS, 2006.


CdF, nr. 59 (septembrie 2007, pp 10-12) publicã, întraducere, un foarte interesant text “Declaraþie asupraLibertãþii Academice. Drepturile Omului în Domeniul ªtiinþei”conceput de Dmitri Rabounski, redactor ºef al revistei“Progress in Physics”. Textul pune accentul pe libertateacercetãrii ºtiinþifice, pe dreptul cercetãtorului la liberaalegere a temei de cercetare, aduce acuzaþii graveestablishment-ului ºtiinþific ºi reclamã o înaltã responsa-bilitate eticã din partea cercetãtorului.

Declaraþia ridicã o serie de probleme actuale ºi înprincipiu, trebuie sã fii de acord cu cele 12 puncte aleacesteia. Cei 50 ani în cercetare ai subsemnatului(domeniul chimie-fizicã aplicatã în biologie molecularã ºicelularã) mã îndeamnã însã la comentarii, uneori critice,asupra Declaraþiei.

Rabounski pare sã atribuie o importanþã primordialãdescoperirilor fãcute de cercetãtori individuali sau de grupemici de cercetãtori. Viziunea este corectã pânã pe lajumãtatea secolului XX, perioadã în care au fost descoperitemajoritatea principiilor din ºtiinþele naturii, principii adeseaformulabile în formã simplã ºi elegantã. Mai nou, oimportanþã tot mai mare revine studiului sistemelorcomplexe – într-un organism viu, chiar ºi la o celulã singurãeste mult mai greu sã decelezi niºte elemente componentecare, în linii mari, sã-ºi pãstreze caracteristicile, comparativcu un computer sau cu o navã cosmicã. Nu avem o teoriegeneralã bine pusã la punct pentru asemenea sistemecomplexe. Un breakthrough într-o asemenea teorie esteposibil sã reuºeascã unui cercetãtor individual, dardescifrarea genomului, chiar ºi a celei mai simple bacterii, anecesitat munca de luni sau ani a unor colective de zeci decercetãtori cu o aparaturã complexã ºi costisitoare. Acelaºilucru pentru construcþia ºi exploatarea acceleratoarelorgigant, fãrã de care dezvoltarea fundamentelor fiziciiparticulelor elementare nu mai este posibilã.

Fie cã ne place sau nu (mie personal nu îmi place)importanþa lucrului în colective mari, cu o aparaturãcomplexã ºi scumpã, devine tot mai evidentã, deasemenea importanþa managementului în asemeneacolective. Big Science capãtã tot mai mult caracterul de BigBusiness. Apar o serie de aspecte, hai sã le numim puþinelegante. Totuºi, þãrile dezvoltate – în special SUA –finanþeazã ºi proiecte pur teoretice, iar proiectareamedicamentului, cu puternice accente de Big Business, adus la îmbunãtãþirea remarcabilã a eficienþei chimioterapieiîn decursul ultimelor decenii.

În ceea ce priveºte acuzaþiile grave aduseestablishment-ului ºtiinþific relativ la libertatea de alegere ametodelor de cercetare, a colaboratorilor, privind publicarearezultatelor ºi a discuþiilor ºtiinþifice, nu mã pot pronunþaasupra tuturor acuzaþiilor. Am putut însã constata cã nu esteuºor sã pãtrunzi, ca în orice domeniu, în revistele cu factorde impact ISI mare. De asemenea, am rãmas cu impresia

cã, gradul de actualitate al tehnicilor experimentale ºi decalcul conteazã mai mult, în acceptarea spre publicare, decâtrezultatele obþinute. Sã fie vreo legãturã cu faptul cãfinanþarea revistelor mari este în mare mãsurã bazatã pereclamele pentru echipamente de cercetare ºi de calcul ? Întot cazul, pentru tinerii ce vor sã pãtrundã în reviste mari,recomand pe lângã o valoare ºtiinþificã realã a manuscrisului,sã înceapã cu articole cu un coautor deja cunoscut îndomeniu.

Declaraþia reclamã standarde etice foarte ridicate dinpartea cercetãtorului în acceptarea de coautori în afaracelor ce au contribuit efectiv la cercetare ºi mai ales înrefuzul de a sprijini guverne nedemocratice. Ca unul ce amtrãit sub regim politic totalitar, nu pot comenta decât cã esteuºor sã ai standardele etice ridicate când trãieºti într-unregim democratic ºi ai deja o poziþie recunoscutã în ºtiinþã.

Meritã discutat ºi despre dreptul cercetãtorului la orecunoaºtere adevãratã a rezultatelor obþinute, chiar dacãDeclaraþia nu face referire directã la aceasta. ProfesorulI.G. Murgulescu, magistrul de la care am învãþat bazelechimiei fizice, povestea cã, prin 1920, una din problemelemari ale cineticii chimice era mecanismul activãrii reacþiilormonomoleculare în fazã gazoasã. Ideea de bazã pentrurezolvarea problemei este schiþatã, la un congres dechimie, de cãtre F.A. Lindermann, un outsider în domeniu.Ideea este dezvoltatã de alþi specialiºti în domeniu, carenu uitã sã îl menþioneze pe Lindermann în articolelepublicate.

Ajungem la Premiile Nobel. Indiscutabil, cei care au luatpremiul au avut contribuþii de primã importanþã în domeniulaferent. Totuºi, în special în ultimele decenii au fostcontestate multe atribuiri ale premiului. Douã, de cãtre sauîn numele unor cercetãtori români. Primul, premiul pentrudescoperirea ºi introducerea în terapeuticã a insulinei,atribuit în 1923 lui F.G. Banting ºi J.J.R. MacLeod –contestat, în anii ‘70 pentru cercetãtorul român E. Paulescu.Într-adevãr, Paulescu a fost primul care sã demonstrezeefectul hipoglicemiant al unui extract de pancreas asupraunui câine pancreatectonizat, dar Banting ºi MacLeod aufost cei care au reuºit separarea din extract ºi cristalizareainsulinei, punând bazele terapiei antidiabetice moderne. Aldoilea premiu – legat de transportul transmembranar alapei atribuit în 2003 unui grup american condus de P. Agrea fost contestat de cercetãtorul român G. Benga. Fãrã sã fiispecialist în domeniu, din materialele avute la dispoziþie,consider cã G. Benga meritã pe deplin sã fie inclus înechipa care a luat premiul. Trebuie însã spus cã, de îndatãce apare o problemã importantã, de regulã mai multegrupe de cercetãtori pornesc la rezolvarea acesteia. Esteadesea foarte greu sã stabileºti care dintre grupe a avutcontribuþia cea mai importantã, la care se adaugã ºiinteresul marilor institute de cercetare de a avea un PremiuNobel în plus, în palmares.

Declaraþia întocmitã de Rabounski este indiscutabilinteresantã ºi prezintã o serie de principii la a cãrorrespectare cei din cercetare ar trebui sã tindã. Tind sãcred, în multe privinþe, cã Declaraþia este prea puþin realistãºi cã este adecvatã mai degrabã situaþiei din jur de 1900decât celei în jur de anul 2000.

Z. Simon,Institutul de Chimie Timiºoara al Academiei Române

Libert\]i Academice [i Realitate

[2] N.Froman, P.O.Froman: Physical problems solvedby the phase-integral method, CUP, 2002.

[3] A.Garg, Amer.J.Phys. 68, 430 (2000).[4] S.Doniach, E.H.Sondheimer: Green’s functions for

solid state physicists, Benjamin, 1974.Victor Bârsan.


Cartea dlui Mircea Oncescu “Conceptele radio-protecþiei” a devenit o bibliografie necesarã pentrucursurile organizate de Centru de pregãtire în domeniulradioprotecþiei. Din pãcate tirajul este epuizat, aºa cã amhotãrît sã începem republicarea cãrþii pe capitole încadrul revistei Curierul de Fizicã. În acest mod un textutil va ajunge la mai mulþi cititori. În acest numãr alrevistei republicãm Introducerea ºi Bibliografiacomentatã a lucrãrii. (Redacþia CdF)

Concepteleradioprotec]iei

IntroducereRadioprotecþia este un domeniu interdisciplinar cu

scopul realizãrii protecþiei individului ºi a mediului faþã deacþiunea unui tip de radiaþii ºi anume acelea care potproduce efecte biologice. Ca discipline pe care se bazeazãradioprotecþia, prima este fizica, atât pentru interacþiaradiaþiilor cu substanþa, cât ºi pentru metrologia mãrimilorcaracteristice interacþiei ºi transferului energiei de la radiaþiila obiectul iradiat, neviu sau viu. A doua disciplinã pe carese sprijinã radioprotecþia este biologia, mai precisradiobiologia, pentru efectul biologic produs de cãtreradiaþii asupra þesutului. În al treilea rând radioprotecþia arenevoie de chimie, mai mult de biochimie, pentrucomportarea chimicã a substanþelor care apar la interacþiaradiaþiilor cu corpul iradiat, neviu sau viu. În fine,enumerãm aici ºi matematica, pentru cã existã un domeniual teoriei matematice a dozimetriei ºi a radioprotecþiei, carecuprinde modelarea matematicã a mii ºi mii de procese dindozimetrie ºi radioprotecþie.

Pentru practica de zi cu zi în lucrul cu surse de radiaþii,radioprotecþia îºi propune sã stabileascã principii pentru:

- protecþia individului faþã de expunerea la radiaþii,- siguranþa surselor de radiaþii, atât în lucrul obiºnuit,

cât ºi în procesele conexe: producere, depozitare, transportºi, eventual, distrugere.

Modul de abordare al radioprotecþiei ca ºtiinþã, precumºi aplicarea principiilor deduse ºtiinþific se bazeazã pe unset de CONCEPTE pe care lucrarea de faþã îºi propune sãle prezinte didactic în vederea însuºirii lor de cãtre ceiinteresaþi în lucrul cu surse de radiaþii.

Stadiului actual - anul 1966 - al constituiriiradioprotecþiei, ca disciplinã ºtiinþificã ºi aplicativã, îi

corespund trei etape importante realizate de comunitateainternaþionalã a specialiºtilor în radioprotecþie ºi care s-auconcretizat în trei documente internaþionale:

1. Rapoartele UNSCEAR din anii 1988 ºi 1993, v. [2],2. Publicaþia nr. 60 a Comisiei Internaþionale de

Protecþie Radiologicã din anul 1991, v. [3],3. Prima versiune internaþionalã a normelor de

radioprotecþie, editatã de Agenþia Internaþionalã de EnergieAtomicã de la Viena, a cãrei ediþie definitivã este datatã1996, v. [1].

Comitetul ºtiinþific al Naþiunilor Unite pentru studiulefectelor radiaþiilor atomice - UNSCEAR - a strâns, aanalizat ºi a prezentat într-o concepþie unitarã toate dateleºi concluziile privind efectele biologice produse de radiaþiileatomice. Comisia Internaþionalã de Protecþie Radiologicã(CIPR) a validat bazele ºtiinþifice ale radioprotecþiei în acordcu cercetãrile ºi studiile efectuate de oamenii de ºtiinþã dintoate laboratoarele de profil de pe glob. Pe baza acestordouã documente a apãrut al treilea cu ediþia definitivã dinacest an. (N.R.: 1996)

În ceea ce priveºte conceptul de bazã al protecþieiindividului faþã de radiaþiile de care ne ocupãm, trebuieprecizat cã au existat câteva formulãri de-a lungul timpului.Pânã în anii ’70 se admitea cã principiul radioprotecþiei este“limitarea expunerii individuale”; cât de limitatã sã fie oexpunere ? Experienþa în domeniu stabilise cã la anumitevalori ale dozei primite apãreau efecte biologiceconstatabile nu numai medical, dar ºi neplãcute pentru ceiafectaþi. Cu timpul, astfel de prejudicii asupra sãnãtãþii numai erau admise de cei care lucrau cu surse de radiaþii.Convenþional limita expunerii era, din când în când,coborâtã ! Pânã unde ?

Introducerea unei protecþii într-o procedurã cu surse deradiaþii înseamnã un anumit cost: costul protecþiei. Cu câtse impune o limitare mai mare a expunerii, cu atât costulprotecþiei este mai mare. Procedura la care se refereaprotecþia aducea un anumit beneficiu - ºtiinþific, tehnologicsau pentru sãnãtatea unui individ. Analiza cost - beneficiureferitoare la protecþia unei proceduri este conþinutã într-undocument CIPR din anul 1977; documentul valideazã ºiprincipiul ALARA care stipuleazã cã într-o procedurã oexpunere trebuie menþinutã la un nivel aceptabil de celcare o efectueazã ºi care trebuie sã þinã seama de toateconsideraþiile sociale ºi economice – analiza cost-beneficiu;numele principiului se formase din expresia “As Low AsReasonably Achievable”.

În acei ani, radioprotecþia apela la noþiunea de “risc laradiaþii” ca probabilitatea de a se întâmpla ceva ‘neplãcut’pentru sãnãtate: de la un prejudiciu asupra sãnãtãþii pânãla un accident mortal. Riscul la expunerea la radiaþii eraprivit ºi analizat comparativ cu alte riscuri impuse deactivitãþi umane (transportul auto, pe mare, prin aer, dar ºiactivitatea într-o anumitã industrie). A apãrut astfel


necesitatea de a evalua riscul la radiaþii în paralel cu risculaltor activitãþi ºi a gãsi calea de control (‘management’) aunui astfel de risc. Compararea valorii riscului la radiaþii cuaceea a celorlalte riscuri, a condus la valoarea acceptatãde societate a riscului la expunerea la radiaþii; o asemeneavaloare ar impune valoarea limitã a expunerii la radiaþii carestã la baza normelor de radioprotecþie.

Atât pentru problema riscului la radiaþii, cât ºi pentrualte aspecte ale principiilor radioprotecþiei trebuie sã þinemseamã de faptul cã expunerea realã ºi potenþialã se poateîntâmpla în patru ‘ramuri’ principale: industria nuclearã,domeniul sãnãtãþii, sectorul industrial nenuclear (carecuprinde radiografia industrialã, ca ºi aplicaþiile industrialeale acceleratorilor într-o continuã expansiune) ºi sectorulextractiv-minier care se confruntã cu radioactivitateanaturalã exacerbatã. Existã diferenþe mari, recunoscute lamanifestãri internaþionale, între ‘procedurile’ caracteristicecelor patru ramuri ºi deci între modul de pregãtire aoperatorilor din aceste ramuri. În pregãtirea acestoratrebuie inclusã aºa numita “safety and protection culture” acãrei „’abordare’ se bazeazã pe principiile radioprotecþiei.

22 mai 1996(îndreptarul pentru Radioprotecþie, pe care se

bazeazã lucrarea de faþã, are data 22 mai 1981)

Bibliografie comentatãLista care urmeazã conþine minimul de lucrãri nece-

sare documentãrii pentru aspectele tratate în lucrarea defaþã. Ordinea folositã este dictatã de importanþa referinþelordin punctul de vedere al conceptelor radioprotecþiei,începându-se, evident, cu cea mai importantã. Lucrãrilemenþionate se gãsesc în biblioteca Societãþii Române deRadioprotecþie ºi, în afara celor de la punctele 2 ºi 3, ºi labiblioteca Institutului de Fizicã Atomicã.

1. * * * International Basic Safety Standard forProtection against lonizing Radiation and for the Safety ofRadiation Sources, Safety Series No. 115, IAEA(International Atomic Energy Agency), Vienna 1996.

Este prima normã de radioprotecþie care se numeºte‘internaþionalã’ în sensul cã fiind elaboratã de specialiºti dintoate þãrile, ar trebui sã fie adoptatã ca atare de toate þãrile.

Înlocuieºte ediþia din 1982 (Basic Safety Standards forRadiation Protection) care a fost tradusã în limba românãsub titlul “Standarde de bazã de radioprotecþie” în anul1991 ºi multiplicatã la IFA.

2. * * * Sources and Effects of lonizing Radiation,UNSCEAR (United Nations Scientific Committee for Effectsof Atomic Radiation) 1993 Report to the General Assembly,with Scientific Annexes, United Nations, New York 1993.

În document, raportul propriu-zis are 24 pagini, iarrestul pânã la 900 pagini, conþine datele ºtiinþifice grupateîn urmãtoarele anexe: A. Exposures from natural sources ofradiation, B. Exposures from made-made sources ofradiation, C. Medical radiation exposures, D. Occupationalradiation exposures, E. Mechanism of radiation onco-genesis, F. Influence of dose and dose rate on stochasticeffects of radiation, G. Hereditary effects of radiation,H. Radiation effects on the developing human brain, I. Latedeterministic effects in children.

3. * * * 1990 Recommendations of the InternationalCommission on Radiological Protection, ICRP (InternationalCommission on Radiological Protection) Publication No. 60,Annals of the ICRP voi 21, 1-3, Pergamon Press, Oxfordand New York 1991.

Publicaþia prezintã bazele ºtiinþifice ºi deci justificareaconceptelor ºi a limitelor din normele [1]. Este cunoscutãºi menþionatã de obicei sub numele ICRP 60, vezi ºiCurierul de Fizicã nr. 17 (iunie 1996), pagina 2.

Societatea Românã de Radioprotecþie a editattraducerea în limba românã a acestui foarte importantdocument ºtiinþific.

4. I. Chiosilã, Gh. Dincã, C. Milu, M. Oncescu, S.Sonoc, P. ªandru. Radioactivitatea naturalã în România,SRRp (Societatea Românã de Radioprotecþie), Bucureºti1994.

În lucrare se gãsesc sursele de iradiere a publicului,insistându-se asupra posibilitãþilor de exacerbare aacestora în special pentru România. Rezumatul acesteiaconstituie Anexa 3 a lucrãrii de faþã.

5. Colectiv de autori, Radioactivitatea artificialã înRomânia, coordonator M. Oncescu, SRRp (SocietateaRomânã de Radioprotecþie), Bucureºti 1995.

Se prezintã radionuclizii artificiali din factorii de mediu,apa potabilã, alimente ºi organismul uman, precum ºievaluarea ºi efectele expunerii suplimentare post Cernobâl.Ultimele douã capitole se ocupã cu nivelurile de intervenþieºi procedurile de intervenþie în cazul unui accident nuclear.

6. M. Oncescu, I. Panaitescu. Dozimetria ºi ecranarearadiaþiilor Roentgen ºi gamma, Editura Academiei Române,Bucureºti 1992.

Cartea conþine justificarea definiþiilor tuturor mãrimilordozimetrice, inclusiv, de ex. a kermei, care nu se gãseºteîn cartea de faþã. Se prezintã calculul expunerii pentru multegeometrii ale surselor radioactive întâlnite în realitate.Scrisã înainte de apariþia noilor norme internaþionale,terminologia folositã în lucrare nu mai corespunde noilornorme. Deci, atenþie la terminologie.

7. * * * Trãim cu radiaþii, Consiliul Naþional deProtecþie Radiologicã din Marea Britanie, Londra 1987;tradusã în limba românã în anul 1989 ºi apãrutã la EdituraTehnicã, Bucureºti.

Trecutã prin sita mai multor ediþii, cartea este o “perlãdidacticã”. Din multele aspecte abordate subliniemprezentarea “Riscului biologic la iradiere” preluatã în Anexa4 a lucrãrii [4].

8. M. Oncescu, Fizica protecþiei contra radiaþiilor,Editura Academiei, Bucureºti, 1958.

Cartea prezintã fenomenele ce apar în interacþiaradiaþiilor cu substanþa ºi consecinþele asupraradioprotecþiei, la nivel universitar.

9. S.Sonoc, Supravegherea Radioactivitãþii factorilorde mediu, Mediul înconjurãtor, I, 2, 1990, pag. 59-65.

Lucrarea este foarte necesarã acelora care se ocupãcu mãsurarea ºi controlul radioactivitãþii mediului.

NOTA. Radioprotecþia constituie obiectul multor lucrãriapãrute în limba englezã. Recomandãm pe cele apãrute laAgenþia Internaþionalã de Energie Atomicã de la Viena. Încatalogul publicaþiilor acestei agenþii, la rubrica “RadiationProtection” se gãsesc aproape 50 de lucrãri în seriile:Safety Series, Proceedings Series ºi Technical ReportsSeries. Pentru acestea recomandãm Biblioteca NaþionalãIFA.

Principiile normelor [1] sunt prezentate succint, fãrãformule ºi fãrã tabele, pentru ‘managerii’ obiectivelornucleare ºi staff-ul ministerelor de resort în Safety SeriesNo 120 – RADIATION PROTECTION AND THE SAFETY OFRADIATION SOURCES.


Physics WebRubricã îngrijitã de Mircea Morariu

Conversia cãldurii în electricitate cu ajutorulnanofirelorSiliciu – o materie primã a electronicii moderne – ar puteafi utilizat în curînd pentru a realiza dispozitive cu preþscãzut care sã converteascã cãldura risipitã în electricitate.Acest lucru este subliniat de cãtre douã grupuriindependente de oameni de ºtiinþã din SUA care au arãtatcã aranjamentul firelor mici de siliciu au proprietãþi“termoelectrice” extrem de bune. Descoperirea ar puteaconduce la dezvoltarea materialelor termoelectrice ieftinecare sã îmbunãtãþeascã eficienþa atît a generatoarelormasive cu încãlzire cu cãrbune, cît ºi a micilor celulesolare. Majoritatea metodelor de generare a electricitãþii –cum ar fi arderea combustibililor fosili ºi fisiunea nuclearã– creazã cantitãþi vaste de cãldurã. Materialeletermoelectrice care convertesc cãldura direct în electricitatear putea fi utilizate într-o zi pentru a recãpãta o parte dinaceastã energie, adicã sã îmbunãtãþeascã eficienþa staþiilorde putere convenþionale. Materialele termoelectrice ar puteade asemenea sã creascã eficienþa celulelor solare ºi sãgenereze electricitate de la alte surse de cãldurã pierdutãcum ar fi cipurile calculatoarelor ºi frigiderele.Explozie cosmicã fãrã unde gravitaþionaleFizicienii care au cercetat undele gravitaþionale cu undetector LIGO în SUA au obþinut primul lor rezultat ºtiinþificimportant. Destul de ciudat, rezultatul se bazeazã pe faptulcã nu s-au detectat nici un fel de unde gravitaþionale. În locde a anunþa prima detectare directã mai de mult anticipatãa acestor mici ondulaþii în spaþiu-timp, grupul a anunþat cãundele gravitaþionale nu par a fi emise de cãtre sursa uneiraze gama rezultatã dintr-o explozie detectatã anul trecut.Grupul LIGO a utilizat acestã absenþã aparentã a undelorgravitaþionale pentru a dobândi o altã viziune privindoriginile evenimentelor astrofizice dramatice care producexplozii intense de raze gama.Papa a anulat vizita universitarãProtestele celor aproape 70 de oameni de ºtiinþã, inclusivfostul director general CERN Luciano Maiani, au forþat pePapa Benedict XVI sã-ºi anuleze vizita din 17 ianuarie 2008la Universitatea La Sapienza din Roma. Oamenii de ºtiinþã,care ºi-au expus obiecþiile lor într-o scrisoare comunãrectorului universitãþii cu o sãptãmînã înainte, au consideratvizita a fi “nepotrivitã” în raport cu sprijinul anterior alPapilor privind persecuþia lui Galileo din secolul XVII. Papaa intenþionat sã viziteze La Sapienza, care a fost fondatã însecolul XIV de cãtre Papa Bonifaciu VIII, pentru a seadresa universitãþii cu ocazia începerii noului an academic.Studenþii au organizat, de asemenea, separat o “sãptãmînãanticlericalã”. Sec, Vaticanul a dat un anunþ formal: “Avîndîn vedere bine cunoscutele incidente din zilele trecute… s-asimþit necesitatea anulãrii evenimentului”.Grafenul rupe recordul de vitezãUn grup internaþional de fizicieni a descoperit cã electroniise miºcã mult mai uºor prin grafen, decît prin orice altmaterial cunoscut. Descoperirea lor întãreºte credinþacîtorva cercetãtori cã grafenul – care este un strat 2D decarbon cu grosimea de dimensiunea unui atom ºi fiindsemiconductor – ar putea fi cel mai bun material pentrurealizarea dispozitivelor electronice ale viitorului. Mobilitatea

intrinsecã a electronilor este o mãsurã a uºurinþei cu carese miºcã electronii într-o substanþã ºi creºterea mobilitãþiieste un mod de realizare a dispozitivelor semiconductoaremai mici ºi mai rapide. În prezent, André Geim de laUniversitatea Manchester ºi colegii din Rusia, Olanda ºiSUA au descoperit cã mobilitatea intrinsecã a grafenuluieste în jur de 200.000 cm2/Vs. Aceastã valoare este maimare de 100 de ori decît cea a siliciului ºi de peste 20 deori mai mare decît a arsenurii de galiu (respectiv 1500 ºi8500 cm2/Vs).Cel mai negru materialCercetãtori din SUA afirmã cã au obþinut cel mai negrumaterial din lume utilizînd aranjamente de nanotuburi decarbon. Noul material reflectã doar 0,045% din luminaincidentã, fãcîndu-l mai negru decît materialul anterior – unaliaj de nichel ºi fosfor care reflectã circa 0,16% din luminaincidentã. Materialul ar putea fi utilizat pentru a mãrieficienþa panourilor solare. Un nanotub de carbon poate ficonsiderat ca un strat singular de grafit rulat în interiorulunui tub. Materialul – care a fost creat de cãtre cercetãtoriide la Institutul Politehnic Rensselaer ºi de la UniversitateaRice – este o îmbrãcãminte subþire alcãtuitã dinaranjamente de densitate joasã de nanotuburi de carbonaliniate vertical.Solitonii la baza unui nou laserFizicieni din Marea Britanie ºi Germania au exploatatproprietãþile curioase ale undelor solitonice pentru a crea unnou tip de laser semiconductor care ar putea fi deschis ºiînchis utilizînd pulsuri de luminã. Grupul considerã cã acest“laser cu cavitate cu solitoni” ar putea juca un rol importantîn sistemele de telecomunicaþii “total optice” în care datelesînt comutate ºi rotite fãrã a fi nevoie de conversiapulsurilor luminoase în semnale electrice ºi apoi din nouinvers – procese ce pot încetini comunicaþiile ºi sã creezecantitãþi mari de cãldurã pierdutã.Conversia picãturile de ploaie în electricitate cuajutorul plasticuluiMulþumitã realizãrii cercetãtorilor de la Comisia de EnergieAtomicã din Franþa de la Grenoble ropotul picãturilor deploaie pe un panel de plastic ar putea fi o nouã sursã deelectricitate. În timp ce umanitatea a exploatat puterea ploiide mii de ani, energia fiind extrasã din apa de ploaie carecurge de la o înãlþime într-un rîu. În prezent, Jean-JacquesChaillout ºi colegii sãi au creat un panou care converteºteenergia de impact a picãturilor de ploaie direct înelectricitate.Amestec de douã specii Fermi într-una singurãFizicieni din Germania au descoperit un nou mod de a rãciun amestec de douã specii diferite atomice de fermioni latemperaturi extrem de coborîte, formînd un “gaz cuanticdegenerat”. Pentru aceastã realizare ei au inventat o nouãmetodã de rãcire, care include adãugarea unei a treiaspecii de atomi – un boson – care mai tîrziu a fost extras.Grupul intenþioneazã sã utilizeze astfel de amestecuripentru a studia stãrile exotice ale materiei, cum ar fisupraconductibilitatea ºi suprafluiditatea. În decursulultimelor decade fizicienii au învãþat multe despre naturacuanticã a lichidelor ºi solidelor studiind gazele atomicediluate la temperaturi foarte coborîte. Primele experimenteau fost realizate cu bosoni – atomi cu spinul întreg la fel caheliu-4 – care colapseazã într-o singurã stare cuanticãnumitã condensat Bose-Einstein. Ulterior, fizicienii ºi-auîndreptat atenþia spre fermioni – atomi cu spinul fracþionarla fel ca heliu-3 – care sînt interziºi de cãtre principiul de


excluziune al lui Pauli de la formarea directã a condensa-tului Bose-Einstein. Mai mult, interacþiunile dintre fermionipot fi controlate utilizînd laseri ºi cîmpuri magnetice, astfelîncît ei pot forma perechi bosonice – care apoi formeazãstãri neobiºnuite de materie, aºa cum ar fi condensateleFermi ºi suprafluidele.Temperaturile oceanice amplificã uraganeleCercetãtori din Marea Britanie afirmã cã au obþinut primadovadã cã creºterea temperaturilor de la suprafaþa mãriiridicã intensitatea ºi incidenþa uraganelor care se formeazãîn zona tropicalã a Atlanticului de Nord, Caraibe ºi GolfulMexic. Mark Saunders ºi Adam Lea de la UniversityCollege London afirmã cã o creºtere cu 0,50 a temperaturiisuprafeþei oceanelor conduce la o creºtere cu 40% aactivitãþii uraganelor. Oamenii de ºtiinþã din domeniul climeiau suspectat de mai mult timp cã oceane mai caldeînseamnã mai multe uragane. În anii 1950 ºi 1960,temperatura suprafeþei mãrii în zona tropicalã a Atlanticuluide Nord a fost relativ ridicatã ºi uraganele au fost relativobiºnuite, în timp ce în anii 1970 ºi 1980 temperatura acoborît cu mai mult de 0,50C, iar intensitatea ºi incidenþafurtunilor a fost de asemenea coborîtã. Apoi în anii 1990,temperatura a început sã creascã ºi activitatea uraganelors-a intensificat.Datarea cu carbon-14Dezintegrarea radioactivã a carbonului-14 este nepreþuitãpentru datarea artefactelor biologice, dar nimeni nu aînþeles de ce este aºa de lentã. În prezent, cercetãtori dinSUA ºi Canada considerã cã acest lucru se datoreazãmezonilor – particule elementare care contribuie indirect ladezintegrare – care-ºi schimbã propritãþile cînd trec prinnucleul carbonului-14. Descoperirea ar putea furnizafizicienilor soluþie privind interacþiunea tare, forþa cea maimare dintre cele patru forþe fundamentale ale naturii.Carbonul are doi izotopi stabili, carbonul-12 ºi carbonul-13ºi alþi cîþiva radioactivi, inclusiv carbonul-14. Plantele sîntconstituie în majoritate în jurul carbonului-12, dar pînã cîndmor ele conþin de asemenea ºi o oarecare cantitate decarbon-14, pe care ele îl absorb sub formã de bioxid decarbon, dupã ce a fost produs prin impactul razelorcosmice cu atmosfera Pãmîntului. Aceastã proporþie decarbon-14 se gãseºte de asemenea în animalele care aumîncat plantele ºi materialele derivate din plante, cum ar fihîrtia.Un radio mai mare din nanotuburiPrimul radio tranzistor practic realizat în întregime cuelectronica bazatã pe nanotuburi de carbon a fost anunþatde cãtre cercetãtori din SUA. Comparativ cu radiourileanterioare din nanotuburi, care produceau semnale foarteslabe ºi astfel necesitau o altã amplificare, grupul a fostcapabil sã asculte un post local de radio la cãºti conectatedirect la un tranzistor cu nanotuburi. Pentru a realizaradioul, John Rogers de la Universitatea din Illinois ºicolegii au elaborat un mod de aliniere în straturi a mii detuburi cu diametre în domeniul nanometrilor în scopulcreãrii dispozitivelor electronice care pot conduce curenþisuficient de mari pentru a fi utilizate practic. Grupul afirmãcã tehnica lor este fiabilã ºi compatibilã cu procesele defabricaþie electronice comerciale.Holografia de raze X sparge bariera femtosecundeiCercetãtorii au utilizat pulsuri de raze X ultrarapide de laun laser cu electroni liberi pentru a crea imaginea unuiobiect de dimensiune nanometricã într-o femtosecundã.Tehnica, care este o nouã formã de holografie de raze X,

a fost iniþiatã de cãtre Henry Chapman de la LaboratorulNaþional Lawrence Livermore ºi colegii din SUA, Suediaºi Germania. Fiind capabili sã studiem materiale cu aºavitezã ne aduce mai aproape de observarea modului încare se miºcã atomii în molecule (Nature 448, 676)Fizicienii minimizeazã „frecarea de aderenþã” înmaºinile miniaturale.Fizicieni din SUA afirmã cã au gãsit modalitatea în carefrecarea de aderenþã indesirabilã sau „stricþiunea” poatefi minimalizatã în maºinile la scarã nanometricã.Mãsurând forþele de adeziune ale microplãcuþelor desiliciu, Deli Liu ºi Nancy Burnham de la InstitutulPolitehnic Worcester, în colaborare cu fabricantul dedispozitive de antrenare Analog Devices, au descoperitcã – poate pãrea surprinzãtor – stricþiunea este cea maiscãzutã când suprafeþele nu sunt perfect netede, ci au ooarecare rugozitate (Appl.Phys.Lett. 91, 043107)Interferometria produce imagini 3D ale celulelor viiCercetãtori din SUA au inventat o nouã tehnicãinterferometricã care a produs primele imagini 3D a uneicelule vii fãrã ca ea sã fie alteratã dinainte. Creatã decãtre fizicianul Michael Feld ºi colegii de la Institutul deTehnologie Massachusetts, tehnica include iluminareaunui fascicol laser printr-o probã biologicã la diferiteunghiuri pentru a realiza o imagine 3D cu rezoluþiesubmicronicã.Nanotuburi care ghideazã fononiFizicieni din SUA au anunþat realizarea unor nanotuburiminuscule din carbon ºi nitrat de bor, care pot acþiona caghiduri de undã pentru fononi ºi care-ºi menþinexcelentele lor proprietãþi de transmitere a cãldurii, chiarºi atunci când sunt sever distorsionate. Cercetãtoriiconsiderã cã descoperirea ar putea conduce ladezvoltarea sistemelor de comunicaþii care utilizeazãfononi pentru a transmite informaþie în lungulnanotuburilor – într-un mod asemãnãtor ca atunci cândlumina este utilizatã pentru a transmite date prin fibreoptice (Phys.Rev.Lett. 99,045901)“Paravan de liniºte”Douã grupuri independente de cercetãtori au propus osoluþie pentru realizarea materialelor speciale care arputea izola complet fonic un obiect. Deºi “metamaterialeleacustice” nu au fost încã realizate, un al treilea grupîncearcã în prezent sã realizeze un paravan real. Acestemetamateriale promit sã ghideze undele sonore din jurulunui obiect învelit ca ºi cum obiectul nici nu existã. La felde bine cum sînt folosite pentru a ascunde submarinelede la detecþia prin sonar, aceste metamateriale ar putea fiutilizate pentru a îmbunãtãþi acustica sãlilor de concert.Imaginile de raze X “color” oferã mai multe detaliiCercetãtori din Marea Britanie au construit un prototip descanner de raze X care utilizeazã radiaþia la lungimi deundã multiple pentru a crea imagini detaliate 3D în “color”.Grupul afirmã cã noua tehnicã de scanare ar putea fifolositã într-o gamã largã de aplicaþii incluzînd medicina,scannerele de securitate ºi ingineria aerospaþialã.Scannerele de tomografie computerizatã moderne creeazãimagini 3D de înaltã rezoluþie ale corpului uman ºi alteobiecte solide utilizînd un fascicol de raze X cu o lungimede undã specificã. Tehnica ar putea fi îmbunãtãþitã prinutilizarea unui fascicol policrom de raze X cu un domeniude lungimi de undã diferite, care ar putea permiteidentificarea diferitelor tipuri de þesuturi.


Obituaria

S-a nãscut la 27 februarie 1929 în Alba Iulia. A absolvitliceul “Mihai Viteazul” în 1947, ºi tot atunci a intrat laFacultatea de Fizicã din Cluj. Dupã trei ani de studii la Clujs-a transferat la Facultatea de Fizicã a Universitãþii dinBucureºti, pentru a urma cursurile Profesorului HoriaHulubei ºi a se specializa în fizicã nuclearã. Dupãterminarea Facultãþii de Fizicã în 1951 ºi-a începutactivitatea ca asistent universitar la catedra deTermodinamicã a Universitãþii din Bucureºti, în perioada1951-1953 ºi ca asistent ºi lector la catedra de StructuraMateriei condusã de Profesorul Horia Hulubei, în perioada1953-1957. Aici a început sã dezvolte noi metode deidentificare a particulelor în emulsii nucleare.

Marius Petraºcu ºi-a desfãºurat activitatea didacticã laFacultatea de Fizicã, Universitatea Bucureºti, ca ProfesorAsociat, din 1963, ºi apoi ca Profesor, din 1969. A fostProfesorul multor cercetãtori care activeazã astãzi îndomeniul fizicii nucleare.

În 1957 a fost angajat ca cercetãtor ºi ulterior cercetãtorprincipal la Institutul Unificat de Cercetãri Nucleare Dubna.Aici a iniþiat o serie de cercetãri experimentale în domeniulfisiunii elementelor grele indusã de muoni ºi pioni. Lucrareape baza cãreia a obþinut titlul de Doctor în Fizicã la IUCN-Dubna, în 1960, este citatã de cãtre Hyde, Perelman ºiSeaborg în cartea „The Nuclear Properties of HeavyElements”.

Dupã întoarcerea de la Dubna în 1962, a fost numitºeful Laboratorului de Reacþii Nucleare, la Institutul deFizicã Atomicã din Bucureºti. Aici a iniþiat construirea unuipolarizor de neutroni, cu ajutorul cãruia a fost determinatmomentul dipolar al neutronului în 1970, realizare citatã deN. Ramsey ca un rezultat al României ( Phys. Rev. D 15,9,1977). Continuând cooperarea cu Dubna, a mãsuratpentru prima datã timpul de viaþã al muonului negativ în239Pu pentru care a obþinut premiul „Dragomir Hurmuzescu”al Academiei Române împreunã cu grupul pe care l-acondus. Pe baza unei noi metode propusã de MariusPetraºcu s-au efectuat, la reactorul IFA, mãsurãtoriabsolute ale secþiunii eficace de fisiune a 235U, în cadrulunor contracte cu AIEA-Viena. Un al doilea premiu

„Dragomir Hurmuzescu” a fost obþinut în 1982 pentrudeterminarea absolutã a fluxului de neutroni.

În perioada 1967-1973, în calitate de ºef al Laboratoruluide Reacþii Nucleare din IFA, ºi mai târziu director ºtiinþific alIFA (1970-1977), a promovat ideea dotãrii IFA cu unaccelerator electrostatic Van der Graaff Tandem, idee care,cu sprijinul Profesorului Horia Hulubei, director al IFA, a fostmaterializatã la începutul anului 1973, când acceleratorulTandem a fost pus în funcþiune la IFA. Primele rezultateobþinute cu ajutorul acestui accelerator au fost prezentate deProfesorul Marius Petraºcu la Conferinþa de Fizicã Nuclearãde la München din octombrie 1973. Contribuþii ca „Structuraintermediarã a rezonanþelor izobar analoage”, „Rezonanþeizobar analoage în nuclee actinide”, „Fisiune din rezonanþeizobar analoage”, „Rezonanþe în împrãºtierea ionilor grei”, auapãrut în premierã, în literatura de specialitate.

De oportunitãþile oferite de acest accelerator înefectuarea unor cercetãri fundamentale ºi aplicativeavansate de fizicã atomicã ºi nuclearã au beneficiatgeneraþii succesive de fizicieni. Influenþa beneficã a acestuiaccelerator în România este încã de actualitate.

În perioada 1977-1991 Marius Petraºcu, ca ºef alDepartamentului de Ioni Grei, s-a implicat în pregãtireainstalaþiei de post-accelerare a Tandemului. În aceastãcalitate, a testat cu succes echipamentul produs pentruacest accelerator. Primele rezultate obþinute de MariusPetraºcu cu ajutorul acestui accelerator, care a intrat înoperare în 1983, au fost prezentate la a 5-a ConferinþãInternaþionalã Adriatica din 1984. În aceastã perioadã ainiþiat cercetãri legate de mecanisme de reacþii cu ioni grei,precum fragmentarea proiectilului în câmpul nucleului þintã,reacþii de deep inelastic.

În spiritul mentorului sãu, profesorul Horia Hulubei careconsidera cã în fizica nuclearã experimentalã cel maiimportant lucru este sã-þi dezvolþi metode ºi instrumenteproprii de lucru, Marius Petraºcu a realizat, pentru primadatã în IFA ºi în þarã, o camerã de ionizare în impulsuri, ocamerã de scintilaþie în gaz, primul detector telescopicE/ΔE, prima camerã proporþionalã multifilarã, primul detectorde neutroni de tip array.

Multe dintre rezultatele ºtiinþifice obþinute de cãtreProfesorul Marius Petraºcu s-au realizat în cadrul unorcooperãri internaþionale cu institute de cercetare de mareprestigiu din Rusia, SUA, Franþa ºi Japonia.

Începând cu anul 1995, cercetãrile iniþiate de MariusPetraºcu s-au concentrat într-un domeniu de vârf al fiziciinucleare actuale, fizica nucleelor halo. În acest domeniu, înpremierã, profesorul Marius Petraºcu a prevãzut efectul depre-emisie al neutronilor halo ai 11Li la fuziunea acestuinucleu cu þinte nucleare uºoare de Si. Aceastã ipotezã afost confirmatã prin investigaþiile experimentale efectuate laseparatorul de fascicule radioactive RIPS al InstitutuluiRIKEN - Japonia, în cadrul unei colaborãri internaþionale cuProfesorul I. Tanihata, unul dintre descoperitorii nucleelorhalo.

Pe baza rezultatelor obþinute, investigaþiile experimentaleale Profesorului Marius Petraºcu au vizat, în continuare, pre-emisia perechilor de neutroni din nuclee halo. Pentru aceastãinvestigare experimentalã, cu o statisticã corespunzãtoare, lainiþiativa Profesorului Marius Petraºcu, s-a construit înIFIN-HH, în perioada 1999-2000, un sistem multi-detector deneutroni de tip granular, cu 81 de componente, cu sprijin

Profesorul Marius Petraºcu


financiar din partea institutului RIKEN. Experimenteleefectuate cu acest sistem multi-detector de neutroni, aucondus la recunoaºterea prioritãþii pe plan internaþional agrupului condus de Profesorul Marius Petraºcu, îninvestigarea corelaþiilor neutronilor rezultaþi în procesul depre-emisie din nuclee halo. Atât dispozitivul experimental,cât ºi metoda de analizã a datelor experimentale aureprezentat o noutate pe plan mondial. Datele experimentaleale grupului Profesorului Marius Petraºcu legate de nucleulhalo 11Li, reprezintã suportul pentru punerea în evidenþã aunei noi teorii recent apãrutã, a funcþiei de corelaþie deneutroni (Phys. Rev. C, 2005), cea mai adecvatã pentrunucleele halo boromeane.

Pânã în ultimul moment, Profesorul Marius Petraºcu s-agândit ºi a propus realizarea unui nou experiment cufascicule de 11Li ºi 11Be, pe o þintã de 12C, pentru careproductivitatea pre-emisiei de neutroni este mult mai maredecât pentru o þintã de Si, pentru determinarea unei funcþiide corelaþie intrinseci ºi punerea în evidenþã a noii teorii.

În ultima perioadã de timp, obiectivul principal alProfesorului Marius Petraºcu a fost implementarea unuisistem multi-modular complex pentru mãsurãtorineutronice, în standard VME, la acceleratorul Tandem.Acest sistem, care a fost folosit în experimentele cu nucleehalo, ar urma sã fie utilizat prin reacþia (p,f) pentru protoniacceleraþi la Tandem, pe þinte actinidice. Prin iniþiereaacestui experiment cãuta un rãspuns la problema,nerezolvatã încã pe plan internaþional, a emisiei neutronilorîn procesul de fisiune în fazã de presciziune.

A fost autor a peste 100 de lucrãri ºtiinþifice publicateîn reviste internaþionale de specialitate sau comunicate lamanifestãri internaþionale de prestigiu. În calitate deProfesor Universitar a condus mai mult de 40 lucrãri dediplomã ºi 45 de teze de doctorat. Toatã activitateaProfesorului Marius Petraºcu a fost o sursã de inspiraþiepentru colaboratori.

Nici vârsta, nici boala, nu l-au împiedicat sã participepânã în ultimul moment la Conferinþe Internaþionaleimportante pentru dezbaterea, susþinerea ºi promovareaunor idei noi. ªi pânã în ultimul moment a conceput noiexperimente propuse a fi realizate în laboratoare mari dinlume (RIKEN – Japonia, TRIUMF – Canada, NSCL – SUA).Din pãcate, moartea a fost mai puternicã decât cunoscutasa încãpãþânare ºi voinþã. Rãmâne însã amintirea unuicercetãtor ºtiinþific extraordinar, pasionat ºi neobosit.Rãmân ºi mulþi fizicieni formaþi de Profesorul ºi omul deºtiinþã Marius Petraºcu, cu dragoste faþã de FizicaNuclearã, cu intuiþie ºi geniu în cercetarea ºtiinþificã. Princapacitatea de a intui soluþii pentru rezolvarea unorprobleme fundamentale în fizicã ºi perseverenþa de a leduce la bun sfârºit, prin calitatea activitãþii ºtiinþifice, varãmâne mereu printre noi.

Alina Isbãºescuºi Aniºoara Constantinescu

In Memoriam:

Professor Radu Balescu:In 1960, Balescu derived a new kinetic equation by

identifying an approximation scheme different from theusual Boltzmann or Landau schemes. The collective,many-body character of the collision processes inplasma is thus explicitly accounted for, and thedivergences disappear. It thus becomes possible toconstruct a consistent theory of transport processes in afully ionized high-temperature plasma.

Radu Balescu remained very active in generalstatistical mechanics and published in 1975 Equilibriumand Nonequilibrium Statistical Mechanics (Wiley, 742pp.). The new feature was a very wide coverage of non-equilibrium theory, which was not treated in standardtextbooks of that time. It also introduced for the first timein a textbook some new concepts, such as therenormalization group theory of critical phenomena.

In a Physica paper of 1967, R. Balescu and T. Kotera,inspired by a very elegant work of Dirac, achieved aunification of classical (and later, quantum) Hamiltoniandynamics and special relativity. The key is theconstruction of the generators of the Poincaré group interms of canonical transformations. The result is a set often generalized Liouville equations acting on the phasespace distribution function for plasma and theelectromagnetic field.

Radu Balescu published several papers onanomalous transport in laser-created turbulent plasmasand on parametric instabilities.

In 1988, Professor Balescu published magnum opus,Transport Processes in Plasmas (North-Holland, 803 pp.)Volume 1: Classical transport; Volume 2: Neoclassicaltransport. This set of two volumes presents acomprehensive review of the classical and theneoclassical theories of transport plasmas, especially inthe regime relevant to thermonuclear fusion. This is thefirst fully consistent presentation of the theory ofneoclassical transport. In 2005, Radu Balescu published athird volume “Aspect of Anomalous Transport in Plasmas”.A Physical review paper of 1995 is a typical example ofsuch a study. It is shown there, on the basis of a simple,analytically solvable model of the motion of chargedparticles in a stochastic magnetic field, how dynamicalprobabilistic concepts can be combined to form a theoryof anomalous (or “strange”) transport.

Honorary member of the Romanian Academy(elected 13 November 1990); he was very active inhelping his Romanian colleagues to integrate into theWestern European scientific framework.

Acad. Ionel HaiducPreºedintele Academiei Române

Discurs þinut la Sesiunea comemorativã aUniversitãþii din Bruxelles la 1 an de la dispariþiaProfesorului Radu Bãlescu.

Warm ice could improve medical implantsIce melts at 0°C, right? Not necessarily, according toAlexander Wissner-Gross and Efthimios Kaxiras at HarvardUniversity in the US. The pair used computer simulations toshow that diamond surfaces implanted with sodium atomscan sustain very thin layers of ice at temperatures up to37°C. The frosty covering could help to make artificialmedical implants more compatible inside the human body,say the researchers (Phys. Rev. E 76 020501).


Indexul tematic al CdFpentru numerele 46 (septembrie 2003)...59 (octombrie

2007)

Pe teme de fizicã, Aspecte specificePe teme de fizicã, Aspecte specificePe teme de fizicã, Aspecte specificePe teme de fizicã, Aspecte specificePe teme de fizicã, Aspecte specificepentru România, Aspecte conexepentru România, Aspecte conexepentru România, Aspecte conexepentru România, Aspecte conexepentru România, Aspecte conexe

Predicþia climaticã, de la teorie la practicã, Roxana Bojariu,46

Radioprotecþie. Managementul deºeurilor de metal potenþialradioactive, Constantin Milu, 46

Excelenþã în metrologia româneascã, red CdF, 48Z = 110: Darmstadtiu, red CdF, 48APOMA Laboratory, red CdF, 49Editorial, red CdF, 49Mãsurarea directã a conþinutului de radionuclizi în corpul

uman, Constantin Milu, 49Noutãþi despre formarea planetelor, Ianca Stanef, 49Febra pentacuarcilor, Cornelia Coca, 50Institutele mici au de câºtigat din datele experimentale

disponibilizate de marile laboratoare, Alexandru Mihul, 50Nanoºtiinþa ºi tehnologia din România în proiectul EU

“Mapping of Excellence in Research and Development”,Florin Vasiliu, 50

O nouã imagine a universului cu idei de la Einstein, DennisOverbye, 50

Teste care sugereazã cã oamenii de ºtiinþã au descoperitsubstanþa vâscoasã a Big Bang-ului, James Glanz, 50

100 de ani de teoria relativitãþii ºi interacþia gravitaþionalã,Mihai Viºinescu, 52

Premiul Nobel pentru Fizicã-2004: libertatea asimptoticã ºiapariþia cromodinamicii cuantice, Irinel Caprini, 52

Aspecte privind complexitatea proceselor de poluare amediului acvatic, Constantin Borcia, 53

Cursa demolãrilor din fizicã naºte idei privind lipiciulsubatomic, James Glanz, 53

Planul de cercetare – o formalitate sau un instrument util ?,Iulian Panaitescu, 53

Cercetarea în domeniul obþinerii de Energie prin FuziuneNuclearã, Lidia Purghel, 54

Teoria Culorilor a lui Goethe, Radu Grigorovici, 54O descriere a istoriei ideilor care au condus la apariþia teoriei

Kaluza-Klein, Bogdan Suceavã, 58Paradox ºi interpretare în legãturã cu Mecanica cuanticã,

Maria Þiþeica, 58Cercetarea ºi organizarea acesteia, Etica ºievaluarea cercetãrii

Cercetarea ºtiinþificã – fila neagrã din cartea albã aguvernului, Mircea Penþia, 46

Cercetarea universitarã, red CdF, 46O alianþã a oamenilor de ºtiinþã, red CdF, 46O analizã independentã a cercetãrii româneºti, Mircea

Oncescu, 46O iniþiativã fãrã precedent, Mircea Þeca, 46« … Ce mai freamãt, ce mai zbucium ! », Mircea Oncescu,

47Alianþa pentru ªtiinþã ºi Educaþie, red CdF, 47Învaþã sau pieri, Gheorghe Atanasiu, 47Cercetarea ºtiinþificã – proprietate publicã, Mircea Penþia, 48Despre ºtiinþã ºi cercetarea ºtiinþificã (cu preambul

redacþional privind seminarul “Cercetarea ºtiinþificã faþã cuintegrarea europeanã “), Marian Apostol, 48

Pentru ºtiinþa ºi educaþia din România, red CdF, 48ªcoala Normalã Superioarã – Bucureºti, red CdF, 48

A tempo ISI, Mircea Oncescu, 49Accesul la baza de date ISI, red CdF, 49Ceva despre citãri, Enric Leon Grigorescu, 49Elitã si scientometrie, Gheorghe Nenciu, 49Pledoarie pentru cercetarea ºtiintificã, Constantin Ciortea, 49Redefinirea structurii universitare, Gheorghe Atanasiu, 49ªtiinþa româneascã s-a integrat de mult în Europa, red CdF,

49Conferinþa “Migraþia tinerilor cercetãtori români-Performanþe

ºi cãi de întoarcere”, 50Europe and basic research, CCE, 50Cercetarea – prioritate naþionalã ºi europeanã, 51Cercetarea ºtiinþificã din România între a fi sau a nu fi,

Vladimir Þopa, 51Sugestii ºi probleme privind elaborarea Cãrþii Albe a

cercetãrii româneºti, Paul Budrugeac, 51Cercetarea ºtiinþificã româneascã: încotro în 2005 ?, red CdF,

52Despre elitele cercetãrii româneºti, Dan Radu Grigore, 52Dorinþa de reformã, Dan Radu Grigore, 52Etica evaluatorului, Mircea Oncescu, 52Nota redacþiei, Dan Radu Grigore, 52Starea cercetãrii ºtiinþifice în România, cauzele ei ºi mãsuri ce

se impun pentru redresarea situaþiei, Marian Apostol, 52Cercetare ºi Învãþãmânt în România. Câteva observaþii, Zeno

Simon, 53Dezbatere privind evaluarea performanþei ºtiinþifice, red CdF,

53Dezbatere privind problemele tinerilor din cercetare ºi din

învãþãmântul superior, Mircea Ignat, 53Nota MEC, MEC, 53Un punct de vedere al Redacþiei, red CdF, 53Se doreºte reforma în cercetarea ºtiinþificã din România ?,

Dan Radu Grigore, 54Existã voinþã pentru reformã în învãþãmântul superior ºi în

cercetare ?, Mircea Ignat, 55Baza de date Ad-Astra, Dan Radu Grigore, 56INCDFM în topul cercetãrii din „Cartea Albã a Cercetãrii din

România”, red CdF, 56Policy Mix Peer Review, red CdF, 56Raport asupra metodologiei utilizate în vederea evaluãrii

situaþiei ºi performanþelor actuale, red CdF, 56Aspecte privind cercetarea ºtiinþificã în Cehia, M. Ignat, 57Cum se poate câºtiga respectul, Dan Radu Grigore, 57Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica

Materialelor în Topul Cercetãrii din “Cartea Albã a Cercetãriidin România”, F. Vasiliu, 57

Declaraþia asupra libertãþii Academice: Drepturile Omului înDomeniul ªtiinþific, Dmitri Rabounski, 59

Institute…Institute…Institute…Institute…Institute…Activitatea de cercetare la Facultatea de Chimie Industrialã

a Universitãþii Tehnice “Gheorghe Asachi“ Iaºi, Valentin I.Popa, 46

IFA sub – ºi dupã comunism, Mircea Oncescu, 48Radiografia ISI a cercetãrii ºtiinþifice în Facultatea de Fizicã

a Universitãþii din Bucureºti, Tudor Marian, 48CERN-50 ani de existenþã, Mircea Penþia, 51Detectorul de urme pentru experimentul spaþial “Alpha

Magnetic Spectrometer AMS-2”, Dumitru Haºegan, 51Interviu cu dr. Nicolae-Victor Zamfir, director general al

IFIN-HH, Dan Radu Grigore, 52Învãþând de la trecut ºi privind cãtre viitor: relaþiile noastre

cu Institutul Unificat de Cercetãri Nucleare de la Dubna lajubileu, Nicolae Victor Zamfir, 55


Port-drapelul ºtiinþei fundamentale împlineºte 50 de ani, A. N.Sissakian, 55

Primul laborator subteran din România de mãsurare în fondde radiaþii ultrascãzut, red CdF, 57

Centrul de Producþie a Radioizotopilor al IFIN-HH, MariaSahagia, 58

INCDIE ICPE-CA – excelenþã în domeniul ingineriei electrice,Wilhelm Kappel, 58

50 de ani de “nuclear” în România, Corina Anca Simion, 59Agentia Internaþionalã pentru Energia Atomicã, red CdF, 59INCD pentru Tehnologii Izotopice ºi Moleculare, Mircea

Bogdan, 59Oameni de ºtiinþã din România ºi de aiurea

ªtiinþa româneascã s-a integrat de mult în Europa…, VasileV. Morariu, 46

Elita cercetãtorilor din România (5), Vasile V. Morariu, 47Elita cercetãtorilor din România (6) (Dorin N Poenaru, Nicolae

D Popa, Apolodor Rãduþã) (cu preambul de MirceaOncescu “Evaluatori pentru CNCSIS”), Petre Frangopol, 48

Elita cercetãtorilor din România, Petre T. Frangopol, 49Octav C. Gheorghiu, 80, Cipriana Mandache, 49Dr. Enric Leon Grigorescu la 75 ani, Laboratorul de

Metrologia Radionuclizilor din IFIN-HH, 58Întrebãri incitante cu privire la Bohr ºi Heisenberg, Günter

Scharf, 462005: anul internaþional al fizicii, red CdF, 49Noul Graal al astronomiei : telescopul de 1 miliard de dolari,

Dennis Overbye, 50Energie nuclearã de la Cernavodã, Mircea Oncescu, 52IFA în fostul regim, Dan Radu Grigore, 53La Aniversarã: Închinare Domnului Profesor Mircea Oncescu,

Victor Bârsan, 54Premiul Nobel în Fizicã 2005, Tudor A. Marian, 54Modelul de care avem nevoie, Stefan Frunzã, 55Omagiu, Radu Grigorovici, 55Profesoara Margareta Giurgea, Ath. Truþia, 55Semper Juvenis, Mihai Popescu, 55Amintiri despre profesorul Horia Hulubei, Octav Gheorghiu,

56Fizica în Muzeul Universitãþii Politehnice din Bucureºti, Aurel

Jula, 56Interviu asupra fizicianului Enrico Fermi, Florin Buzatu, 57ªtefan Procopiu, Octav Gheorghiu, 57Alexandru Proca – un mare savant francez de origine

românã, Dorin N. Poenaru, 58Despre colaboraþionism, Dan Radu Grigore, 58O precizare, Liliana Micu, 58Henri Becquerel (1852-1908), Omul ºi Savantul, Andre Allisy,

59Povestea lui Sebastian Kaufmann si a Gazetei matematice

de acum un veac, Bogdan Suceavã, 59VVVVVariaariaariaariaaria

Turnul din Schitu Mãgureanu nr 1, red CdF, 47Galileo ºi GPS, red CdF, 49O cuvântare nerostitã, Marian Apostol, 49Physics Web, Mircea Morariu, 49-59Einstein a avut dreptate ?, Enea Þarinã, 50În loc de … Poºta Redacþiei, red CdF, 46Radio în România: 75 de ani, red CdF, 46Tinerii mã întreabã …, Mircea Oncescu, 46Varia…, red CdF, 46În loc de … Poºta Redacþiei, red CdF, 47Indexul schematic al numerelor 31…45, red CdF, 47Internet: site românesc în vârf, red CdF, 47

Varia…, red CdF, 47Gala Societãþii Civile, Mircea Oncescu, 48Varia, red CdF, 48Human Rights Report – Anchete.ro, red CdF, 49“2nd National Conference on Theoretical Physics”, Grecu Dan,

50In loc de …Poºta Redacþiei, red CdF, 50Sesiunea anualã de comunicãri ºtiinþifice a Facultãþii de

Fizicã din Universitatea Bucureºti, Gabriela Iliuþã, 50Workshop “Quantum Field Theory and Hamiltonian

Systems”, , 50Consultaþie: Ciclul Carnot inversat, Mircea Oncescu, 52In loc de …Poºta Redacþiei, red CdF, 52Conferinta Nationala de Fizica 2005, red CdF, 53Carpathian Summer School of Physics 2005 (CSSP05), Livius

Trache, 54International Conference on QCD and Hadronic Physics,,

Irinel Caprini, 54ªcoala de Varã DAAD “Trends in Contemporary Optics”, ,

Dumitru Mihalache, 54Simpozionul International „Low-x Physics”, Irinel Caprini, 54Romgleza noastrã cea de toate zilele, Monica Maria Popa,

56ROCAM 2006, Horia Alexandru, 57Spre Europa prin bibliotecã, Vali Grigore, 57Carpathian Summer School of Physics 2007, 59Luna ºi cutremurul din 1977, Octav Gheorghiu, 59

Apariþii editorialeApariþii editorialeApariþii editorialeApariþii editorialeApariþii editorialeFizica pentru poeþi, Mircea Oncescu, 50Rodica Mãnailã, Vita et Opera, , 50Anunþ editorial, red CdF, 51Recenzie, Ianca Stanef, 55

ObituariaObituariaObituariaObituariaObituariaLiviu Marinescu – 22 oct. 1932 … 28 mar. 2003, Marius

Petraºcu, 46O viaþã dedicatã unei singure pasiuni – profesia (Iulian Guþu

(1944-2003), Clementina Timuº, 47Liviu Constantinescu (1914…1997) (include “Profesorul Liviu

Constantinescu” de Tudor Marian), red CdF, 48Obituary: Mihai Popovici, Tatiana Stadnicov, 50Prof. Mihai Rosenberg (1927-2004), Dorel Bally, 50Profesorul Mircea Oncescu, red CdF, 54A trãi frumos, a gândi pozitiv, Silvia Cuzino, 55Domnul Oncescu, Dan Radu Grigore, 55Familia de suflet, Ianca Stanef, 55In memoriam Mircea Oncescu, Gheorghe Pascovici, 55Un ºef ca nimeni altul, E. L. Grigorescu, 55Un ºef în cercetare care a ºtiut sã fie… ªEF, Ana Daniº, 55Îndoliatã familie, întristatã adunare, T. Ionescu Bujor, 56Radu Grosescu, G. Stratan, 56Domnul Profesor…, S. Todireanu, 57Eminentul om de ºtiinþã, fizicianul Dorel Bally, Alfred

Goldenblum, 57In memoriam, Lia Borca, 57In memoriam – Prof. Dr. Dorel Bally, Olimpiu Constantinescu,

57In memoriam – Prof. Dr. Dorel Bally, Colectiv RB-2, Dubna

News, 2006, 57In memoriam – Prof. Dr. Gheorghiþã Vlãducã, Colectivul

Catedrei de Fizicã Atomicã ºi Nuclearã a FF – UB, 57Obituaria, red CdF, 57Profesorul meu…, Mihai Popescu, 57Mircea Popa – in memoriam, Victor Bârsan, 58

continuare în pag. 18


Obituaria Academician Profesor Ioan Ursu, red CdF, 58Ten years without Ovidiu Dumitrescu, Gheorghe Stratan, 58Ten years without Ovidiu Dumitrescu, G. Ciangâru, 58Obituaria Cristian Lazarovici (1932-2007), , 59

FHH ºi CdFFHH ºi CdFFHH ºi CdFFHH ºi CdFFHH ºi CdFCurierul de Fizicã în viaþa ºtiinþificã din România, Petre T

Frangopol, 47D’ale Curierului de Fizicã, red CdF, 49În loc de …Poºta Redacþiei, red CdF, 49Al 50-lea Curier de Fizicã, red CdF, 50Politica editorialã a CdF, red CdF, 51La închiderea ediþiei, red CdF, 52CdF în dificultate, Redacþia CdF, 54Pagina web, Bogdan Popovici, 59

Bogdan Popovici,IFIN-HH, Departamentul de Fizicã Teoreticã

continuare din pag. 17

Light collapses step-by-stepPhysicists in France can watch as a mirror-lined boxgradually “decides” how many photons it contains. Theirexperiment, which uses atoms to count the number ofphotons in the box without destroying them, will help us tobetter understand the mysterious role of measurement inquantum mechanics (Nature 448 889).Ralph Alpher: 1921 - 2007The US physicist Ralph Alpher, whose pioneeringcalculations supported the concept of the Big Bang, hasdied at the age of 86. Working with George Gamow andRalph Herman in the late 1940s, Alpher made the firstattempt to calculate the abundance of elements created inthe hot early universe and also predicted the temperatureof the radiation left over from the Big Bang. Although this“cosmic microwave background” was discovered in 1964,Alpher’s contributions to the birth of cosmology went largelyunrecognized.Team claims first silicon spinFETResearchers in the US have built the first silicon spin field-effect transistor (spinFET), which uses an applied voltageto control a current of spin-polarized electrons. Althoughthis is not the first spinFET – a device was built two yearsago using a carbon nanotube – it is the first to be made ofsilicon. The component is an an important step towards thefirst commercial “spintronic” devices, which could use thespin – as well as the charge – of electrons to store andprocess information more quickly and efficiently thanconventional transistors (Appl. Phys. Lett. 91 072501).Modified gravity fails at long distancesSuggestions that Newton’s inverse-square law of gravitationfalters on astronomical scales may have been ruled-out bya study of planetary orbits performed in Italy. Lorenzo Iorioof the Università di Bari has worked out that modificationsto Newton’s law operating on ranges greater than one tenthof the distance from the Earth to the Sun are not compatiblewith the known orbits of Mercury and Earth.(arXiv.org:0708.1080v3)IBM targets single-atom data storagePhysicists at IBM have developed a technique that couldallow data to be stored in bits containing as little as onemagnetic atom. It involves using a scanning tunnellingmicroscope to place an iron or manganese atom at aspecific location on the surface of a non-magnetic thin film– where interactions between the atom and the surroundingfilm cause its magnetic moment to point in a certaindirection. The technique could lead to devices that havestorage densities a thousand times greater than today’sbest computer disk drives (Science 317 1199).Chinese law to promote honest researchScientists in China who feel under pressure to report onlybreakthrough results could soon be put at ease if a newlaw is passed. Legislators are drafting an amendment to theexisting Chinese science law that will prevent researchersfrom losing their funding if they occasionally fail whentackling difficult research problems.Superlens avoids absorptionPhysicists in the US and Germany have proposed a newtype of material that could get around the absorptionproblems that have prevented the creation of practical“superlenses” for visible light. The material – which has notyet been made – uses “electromagnetically inducedchirality” to be transparent to light while having a lowenough density to be made practically .

Helices swirl in space-dust simulationsSwirling clouds of dust in space could harboursomething akin to life – according to computersimulations done by physicists in Russia, Germany andAustralia. The simulations suggest that under certainconditions, dust particles could join together to formdouble-helix structures similar to DNA and even divideto create two identical copies of the same structure.Although the simulated dust is inorganic and so does notcontain the carbon-based molecules found in all life onEarth, the researchers believe that their results hint atthe possibility that inorganic life could exist elsewhere inthe universe (New Journal of Physics 9 263).‘Cosmic train wreck’ stumps dark-matter physicistsA study of a collision between two galaxy clusters hasthrown a spanner into the works of current dark mattertheories. Astronomers in Canada and the US havelooked at how gravity has bent the path of the lightcoming from the combined cluster Abell 520 and havediscovered what they call a “cosmic train wreck” - acore of dark matter and hot gas separated from thegalaxies. Until now, dark matter - the mysterioussubstance thought to constitute 95% of all mass in theuniverse - has only ever been seen following thegalaxies’ trajectory (Astrophys. J. in publication).Physicists hit the rippled roadExperiments by physicists in the UK, France and Canadahave shed new light on the unwanted ripples that appearspontaneously on the surface of unpaved roads. The teamhas discovered that the size and spacing of the ripples –which can damage vehicles and even cause accidents –are simple functions of the speed and weight of vehiclesusing the road. The findings suggest that the ripples arisebecause flat unpaved roads are inherently unstable, whichcould explain why the troublesome ridges are so difficult toprevent (Phys. Rev. Lett. 99 068003).Ionic winds could chill computersKeeping a computer cool is a growing problem asmicroprocessors become more powerful and emit everincreasing quantities of heat. Now, researchers in the UShave found that they can increase the rate at which a chipcan be cooled by 2.5 times by aiming a stream of ionizedair at it. The work, which was funded by the chipmakerIntel, could be used to cool computers within the next threeyears ( J. Appl. Phys. to be published).


The International Nuclear Information System - INIS[ http://www.iaea.org/inis/ ] is the world’s largest database[ http://inisdb.iaea.org/demo/ ] in the field of nuclearscience and technology, of nuclear energy and peacefulapplications of nuclear radiation and radioisotopes. Itcontains more than 2.5 million documents, and incorporatesannually around 80 000 - 100 000 items. A collection ofscientific reports, brochures, dissertation, patents, etc.exceeding 550,000 full-text documents is available inmicrofiche and/or electronic form.

Since its inception in 1970 INIS is operated by theInternational Atomic Energy Agency of the United Nationsystem [ http://www.iaea.org ]. Romania is a state memberof INIS since 1972. In this capacity, we at the INIS-440Group of IFIN-HH, like all the National Centers of the INISmember states, have the responsibility for:

collecting the descriptions of the nuclear literaturepublished within our borders both as conventional ornon-conventional literature;processing the associated input in accordance withthe INIS guidelines and submitting it to the INISSecretariat at IAEA-Vienna;providing INIS information services and products tousers in national research, education, industrial,medical institutions, etc, interested in nuclear field.These services include information retrieval by on- or

off-line (CD-ROM) search of the INIS Data Base,documentation delivery, Selective Dissemination ofInformation (SDI), etc.

The fields covered by INIS are as follows:Nuclear Power including:

- Nuclear Engineering and Instrumentation- Fission Reactors- Nuclear Fuel Cycle- Radioactive Waste Management- Nuclear Safety- Materials of Nuclear Interest- Environmental Aspects (of Nuclear and Non-

Nuclear Energy Sources)- Economic Aspects (of Nuclear and Non-Nuclear

Energy Sources)- Safeguards, Non-Proliferation

Nuclear Applications including:- Production of Isotopes and Radiation Sources- Industrial Applications of Isotopes and Radiation

Sources- Radioisotopes and Radiation in Earth Sciences- Radioisotopes and Radiation in Agriculture,

Biology and Medicine- Radiation Protection

Nuclear Aspects of Physics including:- Plasma Physics and Nuclear Fusion- Condensed Matter- Atomic and Molecular Physics- Nuclear Physics- Elementary Particle Physics- Classical and Quantum Mechanics- Nuclear Aspects of Chemistry including:

- Radiochemistry- Radiation Chemistry- Nuclear Chemistry- Nuclear Analytical Methods.

Legal AspectsTo ensure an as comprehensive as possible a nation-

wide coverage of literature sources (books, journal articles,preprints, conference proceedings, doctoral theses, etc) anINIS correspondent network has began to be constituted.So far the network includes the National Institute ofResearch and Development for Isotopic and MolecularTechnology (ITIM) – Cluj-Napoca, NPP – Cernavodã,Nuclear Research Institute (INR) – Piteºti, Institute ofCryogenics and Isotope Separations (ICSI) – Rm. Vâlcea,Center of Technology and Engineering for Nuclear Projects(CITON) – Bucureºti, Nuclear Agency – Bucureºti, NationalInstitute for Laser, Plasma and Radiation Physics (NILPRP)– Bucureºti-Mãgurele. This network is currently enlarged toinclude other important research and educationalinstitutions in Iaºi, Timiºoara and Constanþa.

Romania’s annual total input raised lately from about440 items to 870 items in 2001. Since 2002 through 2006,the total contribution of the Romanian INIS Center to theINIS Data Base was in average 900 items a year (thevoluntary contributions asked by the INIS Secretariatincluded), what ranked Romania on 15th place among themost important contributors to the INIS Data Base. Thesecontributions include also, the number of items processedin the frame of a contractual arrangement with French INISCenter at Saclay. Due to its consistent and qualified inputinto INIS Data Base the NIPNE Institute, as employer andhost of INIS Romanian Center, obtained from the INISSection-Vienna four site licenses for INIS Data Base Onlinefree access on an IP address base. The computing postsare located at the Computing Center, INIS Dept., TandemDept. and Reactor Dept. Also, such a free access hasbeen granted for ICSI – Rm. Vâlcea, INR – Piteºti, NILPRP– Bucureºti and Dept. of Physics of Bucureºti andTimiºoara Universities.

The annual number of search, retrieval and SDIoperations is around 600, the users being mainly fromBucharest research and educational institutions, PitestiNuclear Research Institute and Cernavoda NPP.

The INIS Liaison Officer for Romania isDr. M.I. Cristu, Head of the INIS-440 Group

(e-mail: [email protected])The mail address of INIS-440 Group:National Institute for Physics and Nuclear Engineering,INIS-440 Group, Tower Building, Rooms A606 & A607PO Box MG-6 Bucharest-MagureleTelephone: 404 62 28; 404 23 00 Ext.3101Fax: 457 44 40For any information and requests for searching the INIS

Data Base please contact Dr. M.I. Cristu and/or VeronicaLacatusu, Deputy of Head of the INIS-440 Group.

e-mail: [email protected]

INIS Group functioning in IFIN-HH


EDITURA HORIA HULUBEI Editurã nonprofit încorporatã Fundaþiei Horia Hulubei.Fundaþia Horia Hulubei este organizaþie neguvernamentalã, nonprofit ºi nonadvocacy,

înfiinþatã în 4 septembrie 1992 ºi persoanã juridicã din 14 martie 1994. Codul fiscal 9164783 din 17 februarie 1997.Cont la BANCPOST, sucursala Mãgurele, nr. RO20BPOS70903295827ROL01 în lei,

nr. RO84BPOS70903295827EUR01 în EURO ºi nr. RO31BPOS70903295827USD01 în USD.

Abonamentele, contribuþiile bãneºti ºi donaþiile pot fi trimise prin mandat poºtal pentru BANCPOSTla contul menþionat, cu precizarea titularului: Fundaþia Horia Hulubei.

CCCCCURIERULURIERULURIERULURIERULURIERUL DEDEDEDEDE F F F F FIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃIZICÃ ISSN 1221-7794

Comitetul director: Redactorul ºef al CdF ºi Secretarul general al Societãþii Române de FizicãMembri fondatori: Suzana Holan, Fazakas Antal Bela, Mircea Oncescu

Redacþia: Dan Radu Grigore – redactor ºef, Mircea Morariu, Corina Anca SimionMacheta graficã ºi tehnoredactarea: Adrian Socolov, Bogdan Popovici

Au mai fãcut parte din Redacþie: Sanda Enescu, Marius BârsanImprimat la IOEL

Apare de la 15 iunie 1990, cu 2 sau 3 numere pe an, cu tirajul 1000 exemplare.Sediul redacþiei: IFA, Blocul Turn, etajul 6, C.P. MG-6, 077125 Bucureºti-Mãgurele.

Tel. (021) 404 2300 interior 3416 sau 3705; (021) 404 2301. Fax (021) 423 2311, E-mail: [email protected]: www.fhh.org.ro (La citirea sau descãrcarea fiºierelor din e-CdF este necesar “font-ul” ARIAL Central Europe)

Distribuirea de cãtre redacþia CdF cu ajutorul unei reþele de difuzori voluntari ai FHH, SRF ºi SRRp. La solicitare se trimite gratuit bibliotecilor unitãþilor de cercetare ºi învãþãmânt cu inventarul principal în domeniile ºtiinþelor exacte.

Datoritã donaþiei de 2% din impozitul pe venit, contribuþia bãneascã pentru un exemplar este 1 leu.Abonamentul pe anul 2008 este 3 lei, cu reducere 2,50 lei; prin poºtã 3,50 lei.

La `nchiderea edi]iei CdF numãrul 60 (aprilie 2008) – numãrul de faþã – are data de închidere a ediþiei la 27 martie 2008.Numãrul anterior, 59 (octombrie 2007), a fost tipãrit între 15 ºi 17 octombrie 2007. Pachetele cu revista au fost trimise difuzorilor voluntariai FHH ºi SRF pe data de 24 octombrie 2007.

Numãrul urmãtor este programat pentru luna august 2008.

Lentile opace care focalizeazã luminaAºa cum se ºtie un material opac va împiedicaîntotdeauna transmiterea luminii, absorbind sauîmprãºtiind orice luminã care cade pe el. Dar prinaranjarea cu grijã a unui fascicol de luminã laser,fizicieni din Olanda au reuºit sã utilizeze împrãºtierea înmateriale opace pentru a focaliza lumina într-un punctintensificat. Tehnica lor ar putea fi utilizatã pentru aobþine imagini optice ale probelor biologice care suntascunse sub straturi de þesut opac (Opt.Lett. 32,2309)„Gheaþa de spini” ar putea conþine monopolimagneticiParticulele care susþin polii magnetici izolaþi nord ºi sud,cunoscute de altfel ca monopoli magnetici, sînt adeseaevocate în teorie, dar nu au fost niciodatã puse înevidenþã experimental. În prezent, fizicieni din SUA,Marea Britanie ºi Germania afirmã cã astfel de monopoliar putea exista în materiale magnetice exotice numite„gheaþã de spini” (spin ices). Deºi aplicaþiile directe sîntîncã departe de a fi întrevãzute, cunoaºterea modului încare se miºcã aceºti monopoli ar putea conduce laanalogii magnetice ale circuitelor electrice pentrurealizarea memoriilor magnetice de înaltã densitate.Efectul Casimir devine clasicFizicieni din Germania au realizat primele mãsurãtoridirecte ale “efectului Casimir critic”, o analogie clasicã astraniului efect cuantic care apropie douã suprafeþeconductoare în vid. Ei afirmã de asemenea cã efectulclasic poate fi uºor ajustat pe respingere, în loc deatracþie, pentru a reduce frecarea nedoritã în cazulnanomaºinilor.Cosmosul într-un tub de testareCercetãtori din Marea Britanie ºi Finlanda afirmã cã ausimulat cîteva aspecte posibile ale universului primar într-untub de heliu-3 lichid. Experimentul, care include “ciocnirea”graniþelor dintre douã faze diferite de heliu superfluid, esteanalog cu ceea ce s-a petrecut scurt timp dupã Big Bang,cînd unii fizicieni afirmã cã membranele sau “branele” carepenetreazã spaþiul multidimensional s-au ciocnit una cu

cealaltã. Fizicienii cred cã o expansiune rapidã a universuluia avut loc la 10-35s dupã Big Bang. Cei care au propusteoria corzilor în fizica particulelor au sugerat cã aceastã“inflaþie” a rezultat din ciocnirea ºi anihilarea secundarã aunei brane-D ºi o antibranã-D. Branele-D sînt o consecinþãmatematicã a teoriei corzilor ºi sînt hipersuprafeþe în spaþiulmultidimensional – în lumea noastrã familiarã 3D, de exempluo branã-2D ar putea fi o membranã asemãnãtoare peliculeiunui balon.Lumina prezintã efect Hall de spinUn fascicol de luminã emergent pe un bloc de sticlã îºiva schimba direcþia din cauzã cã, fiind mai densã, sticlaare un indice de refracþie mai mare decît aerul. Dar în niciun caz nu se aºteaptã o despicare în douã a fascicolului.Cu toate acestea recent un grup de fizicieni din SUA aumãsurat “efectul Hall de spin al luminii” ºi afirmã cãtehnica ar putea deschide cãi pentru detectarea oricãreiparticule sau cîmp cu precizie mare. Descoperit aproapeacum 130 de ani de cãtre Edwin Hall, efectul Hall descrieîn ce mod un cîmp magnetic transversal poate devia uncurent de electroni atunci cînd el trece printr-o foiþãmetalicã. Mai recent, fizicieni de la UniversitateaCalifornia din Santa Barbara din SUA au arãtat cã unfenomen asemãnãtor apare fãrã un cîmp magnetic pentruun curent electronic într-un semiconductor subþire.Cunoscut ca efectul Hall de spin, electronii cu spinul lorîndreptat în sus îºi schimbã direcþia într-o parte în timpce electronii cu spinul lor îndreptat în jos îºi schimbãdirecþia în cealaltã parte.Condensatul Bose-Einstein ºi curgereaSuperfluiditatea, adicã un lichid care curge fãrã frecare,ºi supraconductibilitatea, adicã un curent electric carecurge fãrã rezistenþã, au devenit faze familiare îndomeniul temperaturilor joase ale materiei condensate. Înprezent fizicieni din SUA au observat o “curgerepersistentã” similarã într-un condensat Bose-Einstein,care ar putea ajuta la explicarea modului în care o fazãde condensat Bose-Einstein este legatã de supra-conductori sau suprafluide.

publicaþia fundaþiei horia hulubei ºi a societãþii române...

Documents