protecţia muncii- generalitati

Protecţia muncii- Generalităţi

Omul este o persoană deosebită deoarece mânată de o forţă, care poate fi explicată, în parte, este într-o continuă mişcare, schimbare, dezvoltare, trăind într-o lume schimbătoare. În acest proces îşi caută partener formând grupuri, clădind o SOCIETATE în jurul său. Construieşte TECHOSFERA în care încearcă să producă bunurile sale necesare, iar împreună cu toate acestea încearcă să modeleze, să se folosească, în mod util, de NATURĂ.

Din punct de vedere filozofic, MUNCA, nu este altceva decât o activitatea umană cu ţelul de a creea bunuri în interesul societăţii.Prin această definiţie munca poate fi împărţită în două categorii bine definite: în forţa de muncă şi mijlocul de muncă.

Pe de-o parte forţa de muncă este însuşi omul, iar pe altă parte sunt: obiectele, uneltele, maşinile, lucrurile pe care omul le-a descoperit şi creeat cu scopul de a fabrica produsele imaginate.

Mijlocul de muncă este materia, care de-a lungul procesului de muncă se transformă în produsul imaginat de om.

“Protecţia muncii reprezintă produsul tuturor activităţilor legale, de direcţionare, de organizare, care nu afectează sănătatea şi asigură buna desfăşurare a procesului muncii.”

Scurt istoric al protecţiei muncii

Peter Drucker( economist): „Scopul primordial al unei afaceri este supravieţuirea, iar motoul economic al unei firme este prevenirea pierderilor şi nu atingerea unui beneficiu cât mai mare.”

Hammurabi- legea 229 (i.e. aproximativ în 3000, Babilon): „ Dacă meşterul zidar construieşte o casă şi aceasta nu este solidă, dărâmându-se peste stăpânul casei, ucigându-l, atunci acest meşter zidar să fie ucis.”

Germania (sec. XVIII): lege privind despăgubirea muncitorilor.Anglia:

Legea producătorului (1802): a creeat norme privind modul şi timpul de lucru

Legea materialelor explozibile (1875) Legea protecţiei securităţii şi sănătăţii (1974)

America de Nord: Legea privind despăgubirea muncitorilor din Ontario

(1915)

Uniunea Europeană Directivă pentru reglementarea securităţii (anii 1980).

Dintre toate cea mai importantă aste aşa numita directivă numărul 96/82 Seveso II, privind regulile legate de accidentele grave cauzate de materialele periculoase.

O îndrumare conştiincioasă a protecţiei muncii la nivel de inteprindere

Inteprinderea a asigurat, asigură sau poate asigura prin activităţile sale protecţia muncii.Este o formă care direcţiunea poate conduce o inteprindere, care prin activitatea şi prin produsul realizat să nu atenteze la sănătatea oamenilor.

Managementul protecţiei muncii

Managementul protecţiei muncii ajută inteprinderile prin punerea sistematică a întrebărilor legate de protecţia muncii, şi care să devină parte de zi cu zi în strategia de afaceri şi activitate. Managementul protecţiei muncii: managementul general al inteprinderii (incluzând şi proiectarea) cu privire la aspectele pe care le creează, fac, îndeplinesc, introduc şi reînoiesc continuu politica şi strategia protecţiei muncii.

Managementul protecţiei muncii

Sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (Mebir sau PSSM1) aparţine unui întreg sistem coordonat, care ajută organizaţia la rezolvarea riscurilor ivite legate de PSM (în continuare MEB=PSM2). Conţine structura organizaţiei, activităţile de proiectare, responsabilităţile, experienţa acumulată, procedurile, procesele şi tot cea ce este legat de dezvoltarea politicii PSM, de realizarea, atingerea, verificarea şi continuitatea ei.

Scopul Sistemului de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM) este să ajute organizaţia cu următoarele:

În definirea riscurilor securităţii muncii şi rezolvarea acestora,

În politica PSM, în planificare scopurilor de durată scurtă, medie şi lungă,

În realizarea programelor propuse, programe care cuprind: neîncălcarea regulilor cu privire la muncă, incendiu şi sănătate,

În definirea principiilor de bază care vor ajuta inteprinderea ce să facă cu atribuţiile şi problemele legate de protecţia muncii pe viitor,

În definirea resurselor pentru atingerea scopurilor, pentru desemnarea responsabililor şi aprovizionarea cu resursele necesare,

1 PSSM = Sistemul de îndrumare a Protecţiei Siguranţei şi Sănătăţii la locul de Muncă (în limba maghiară MEBIR = Munkahelyi Egészségvédelmi és Biztonság Irányítási Rendszer)!2 PSM = Protecţiei Siguranţei şi sănătăţii la locul de Muncă (în limba maghiară MEB = Munkahelyi Egészségvédelmi és Biztonság) !

În definirea şi documentarea în unele probleme, tipuri de probleme, moduri de operare, în aşa fel încât muncitorii, prin munca de zi cu zi, să minimalizeze sau să sisteze riscurile unor accidente în cadrul inteprinderii.

Elementele managementului conştiincios al protecţiei muncii

Elementele, care pot juca un rol important, în activitatea legată de protecţia muncii, incendiu şi sănătate a unei inteprinderi, în politica şi înbunătăţirea activităţilor sunt:

Mărturia unei persoane exterioare în aplicarea sistemului de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM sau MEBIR);

Instruirea, stimularea muncitorilor pentru o atitudine care să le protejeze sănătatea;

Reformarea sistemelor legate de transport şi logistică; Folosirea unor materiale, produse mai puţin nocive; Raporturi legate de protecţia muncii.

Sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM)

Creşte responsabilitatea conducerii firmelor. Pentru o mai bună mânuire a responsabilităţii un rol important joacă sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM), care ca parte generală a sistemului de îndrumare a inteprinderii, slujeşte protecţia muncii, veghează şi înbunătăţeşte protecţia sănătăţii a organizaţiei întrun mod general. De altfel, PSSM este unul dintre elementele unei conduceri conştiincioase a securităţii muncii. PSSM este un standard, o formă care trebuie umplută cu un conţinut, care trebuie completată cu un alt element al conducerii conştiincioase a securităţii muncii.

Elementele mangementului conştiincios al protecţiei muncii

Sistemului de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM)

În ierarhia lui Abraham Maslow securitatea reprezintă un punct de vedere esenţial.

Securitatea văzută în trecut: problemele fizice rezolvate prin cele technice; problema muncitorilor care depun efotr fizic; cazul celor desemnaţi cu probleme de securitate; organizaţia sigură este aceea unde nu se întâmplă

niciodată accidente; este pentru prevenirea accidentării oamenilor.

Securitatea în prezent: securitatea ţine de conducere; îndrumarea securităţii este o problemă a tuturor; Securitatea reprezintă îndrumarea şi ţinerea în frâu a

şansei tuturor riscurilor şi accidentelor, care pot cauza pagube în vieţi omeneşti sau materiale;

accidentele pot fi prevenite; aproape fiecare accident, pagubele posibile din proprietate

şi proasta calitate, de obicei, au ca sursă aceaşi cauză.

Sistemului de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM)

PSSM în OHSAS 18001:1999: „Reprezintă un tot unitar în sistemul organizatoric, care ajută la rezolvarea problemelor PSM ivite. Conţine structura organizaţiei, activităţile de proiectare, responsabilităţile, experienţa acumulată, procedurile, procesele şi tot cea ce este legat de dezvoltarea politicii PSM, de realizarea ei, de atingerea ei, de verificarea şi continuitatea ei.”

Mai simplu: Toate activităţile planificate şi sistematice care sunt importante ca activitatea organizaţiei, produsele realizate, prestările de serviciu în cerinţele legate de securitatea muncii, incendiu şi sănătate să fie satisfăcute şi prin acestea să asigure încredere în interiorul şi exteriorul organizaţiei.

Problemele şi cheltuielile legate de accidente

Accidentele la locul de muncă şi urmările acestora înseamnă cheltueli pentru:

persoană; pentru cei care asigură locuri de muncă; întreaga societate.

Pe baza chestionarelor s-a arătat că pentru fiecare 300 de accidente, 29 de accidente uşoare, revine un accident grav. Ţelul PSSM-ului este acela de a reduce acest interval, sau ca aceste accidente să se întâmple cât mai rar. Cheltuelile reale depăşesc cu mult pe cele direct legate de răniri.

După estimările Direcţiuni britanice de securitate şi sănătate, cheltuielile suportate de cei care asigură locurile de muncă sunt:

accidentele de muncă, înrăutăţirea sănătăţii, din cauza unor accidente care pot fi prevenite, în

inteprinderile din Marea Britanie cheltuielile din profitul brut s-a ridicat la 5-10%. Cheltuielile neasigurate depăsesc(de 5-50 ori) pe cele asigurate.

Cheltuielile legate de răniri şi concedii medicale: Tratamente, Despăgubiri.

Pagube în proprietate şi alte cheltuieli neasigurate: Pagube la maşini şi echipamente, Sistarea producţiei,

Schimbarea maşinilor, Înlocuirea persoanelor care nu mai lucrează, cheltuieli de salvare, cheltuieli de cercetare, cheltuieli juridice, amende, cheltuieli administrative, moral de muncă scăzut, pierderea renumelui.


Cheltuielele firmelor din cauza accidentelor devin din ce în ce mai mari, cheltuieli care nu afectează doar pagubele materiale, dar şi imaginea firmei în afaceri.

De asemenea, au fost realizate mai multe studii legate de cheltuielile reale ale accidentelor.

Analiza mai amănunţită a accidentelor a arătat că acestea sunt cauzate de legea interactivităţii. Accidentele sunt în strânsă corelaţie cu pagubele. După înţelegerea cauzei accidentelor, Heinrich a creat, în 1931, principiul dominoului, care se bazează următoarele:

Accidentele sunt cauzate de o serie evenimente sau fapte;

Cauzele pot fi împrejurimile nesigure sau faptele.


O rănire, o pagubă este cauzată de mai multe elemente care conlucrează:

1. Tradiţiile, mediul;2. Greşeala umană;3. Mediu periculos;4. Accidentul;5. Răniri, pagube.

Frank Bird a adăugat, cu o aluzie de înbunătăţire, următoarele la model:

Standardele nu sunt în medii satisfăcătoare (în siguranţă), faptele sunt factori direcţi;

Factorii direcţi sunt rezultatele bazelor; Cauza principală este nivelul nesatisfăcător al

îndrumării conducerii.

Pretenţiile organizaţiilor în îndrumarea securităţii

În zilele noastre, într-o organizaţie riscurile apar mai repede decât mai demult, deoarece schimbările interacţionează direct asupra funcţionării. Nici o inteprindere nu există în vid. Părţile interesate influenţează, mereu, „permisul de funcţionare” al inteprinderii.

Partea interesată: Este o persoană sau un grup, care este interesată sau este legată de realizările PSSM ale unei organizaţii.

Organizaţia: Toate tipurile de inteprinderi, firme, afaceri, autorităţi sau instituţii, părţile sau combinaţia acestora- fie societate sau nu, fie particular sau de notă particulară- care îşi îndeplinesc propriile funcţii şi care deţin o administraţie proprie.

Grupurile interesate care au o legătură directă cu inteprinderile, părerea părţilor interesate şi un nivel cât mai înalt, reperzintă principala forţă de eficacitate pentru PSSM. Posibilele stimulări pot să provină din: societate, adaptarea la piaţă, sau pot să provină din interior.

Financiar (învestitori, agenţi de asigurare, acţionari, bănci),Autorităţi (supreveghetori de protecţia muncii, ÁNTSZ, pompierii, autorităţile administrative),Relaţiile umane (populaţie, inteprinzători, patroni),Grupurile interesate (parteneri de afaceri, cumpărători, transportatori , opinia publică

Pretenţiile organizaţiilor în direcţia securităţii

Pretenţiile – în vederea protecţiei sănătăţii – cresc. Activităţile organizaţiilor asupra sănătăţii au un efect tot mai sporit din punctul de vedere al părţii interesate. Organizaţiile trebuie să acorde o atenţie mai mare mânuiri efectelor negative asupra sănătăţii, pentru ca poziţia lor pe piaţă să nu fie afectată.

Organizaţiile au nevoie de (direcţiune, muncitor):

obligaţia pentru protecţia sănătăţii; viziunea sistemului; legarea la îndrumare a protecţiei sănătăţii, care este

importantă pentru sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM).

Scopul PSSM:

Reducerea la minimum a pericolelor celor care asigură locuri de muncă şi a altora;

Îmbunătăţirea performanţelor inteprinderilor; Întrajutorarea inteprinderilor în aşa fel încât

imaginea, în curs de formare, să oglindească simţul responsabilităţii.

Sistemul de direcţionare a protecţiei sănătăţii la locul de muncă şi securităţii garantează părţilor interesate, faptul că organizaţia îşi îndeplineşte atribuţiile.

Evaluarea riscurilor calităţii

Conţinutul minim al elementelor documentului de analiză al riscurilor:

Locul evaluării riscurilor Timpul evaluării riscurilor Numirea, descrierea riscului Factorii de ingreunare a riscurilor Persoanele afectate de risc Corespund împrejurimile normelor de protecţia muncii? Corespunde modul actual în cea ce priveşte menţinerea la

un nivel scăzut al riscurilor? Dacă nu, atunci care sunt acţiunile în această privinţă? Care este timpul limită şi cine este responsabil?

Timpul destinat următoarei examinări Când a avut loc examinarea sus amintită şi care au fost

rezultatele?

Avantajele introducerii PSSM-ului

Avantajele introducerii PSSM-ului pentru o întreprindere

Poziţiile de concurenţă mai avantajoase pe piaţă: menţinerea pe poziţia de concurenţă, mai multe acţiuni pe

piaţă; îmbunătăţirea relaţiilor externe, respectiv a imaginii

inteprinderii; înbunătăţirea relaţiilor cu autorităţiile, reducerea

birocraţiei; înlesnirea mai uşoară a permiselor, posibilităţi de

dezvoltare mai uşoare; reducerea riscurilor de protecţia muncii provenite din

pagubele de pe urma transporturilor şi evitarea problemelor de răspundere provenite de pe urma acestora;

o mai mare acceptare pe piaţa exporturilor; reducerea cheltuielilor de asigurare; condiţii financiare mai bune; o mai mare încredere în investiţii, acţiuni; un management mai eficient, costuri de producţie mai

scăzute; economii la costuri.

Efectul PSSM-ului asupra organizaţiei:

să asigure ca Organizaţia să corespundă din punctul de

vedere al protecţiei muncii; să fie baza, Organizaţia să dea o politică PSM; încurajează înbunătăţirea continuă a realizărilor în domeniul protecţiei muncii.

Profitul comunităţii prin introducerea sistemului PSSM

Importanţa socială a introducerii PSSM-ului: îmbunătăţirea securităţii muncii; acceptarea firmei din punctul de vedere al cetăţenilor; scade riscul de răspundere al securităţii muncii; corespunde cerinţelor tot mai exigente (o înbunătăţire

graduală); creşte sprijinul populaţiei din punctul de vedere al politici

PSM; eficienţă îmbunătăţită; scad cheltuielile alocate securităţii muncii, se

întrebuinţează mai eficient fondurile provenite din strângerea taxelor;

o înbunătăţite a relaţiilor sociale; o înbunătăţire a nivelului de trai.

Însumat: Datorită PSSM – o mai bună corespundere din punctul de vedere al normei legislative, al standardelor, al cerinţelor.

Depoziţia PSSM: dovada că firma este acceptată pentru activitatea de

protecţie a muncii; demonstrează o atenţie corespunzătoare pentru

securitatea muncii; logo-ul recunoscut în întreaga lume (green dove-

porumbelul verde).Pe lângă avantajele sus menţionate, că dacă sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM) se încadrează în managementul inteprinderii, atunci unele subsisteme ale sistemului din inteprindere

conlucrează bine, se integrează remarcabil în activităţile de management al inteprinderii.

Sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM)- mijloacele care acţionează asupra standardizării

Managerii nu îşi pot permite să privească întrebările referitoare la protecţia muncii fără să facă nimic, deoarece:

acelea sunt complexe şi apar în efecte corelate; creşte numărul legilor, al jurisdicţiei; participarea părţilor interesate la mai multe nivele; cresc cheltuielile.

Fiecare organizaţie are nevoie de o îndrumare sistematică şi mijloace, şi cu alte cuvinte – acesta este PSSM.

Sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM)- mijloacele care acţionează aspra standardizării

1. Accidentele de mediu din trecut: Texas City-USA, 1947- a explodat un vapor care transporta

îngrăşământ de nitrat de amoniu, din cauza acestui accident au murit 576 de persoane şi au fost rănite 5000.

Flixborough- Anglia, 1974- într-o inteprindere de caprolactam (element de bază la producerea nylonului) a avut loc o puternică explozie care a ucis 28 de oameni şi a rănit 36, de asemenea s-au ales cu pagube 1821 de case şi 167 de inteprinderi.

Seveso- Italia, 10 iulie 1976, industria chimică- pe perioada producerii de îngrăşământ chimic, a avut loc o emanaţie de TCDD ( 2, 3, 7, 8 tetraclordibenzoparadoxin), eveniment care a dus la înbolnăvirea a 250 de persoane, 600 s-au mutat din zonă, s-a analizat sângele a 2000 de persoane. Drept răspuns s-a născut directiva Seveso- numărul 82/501.

Spyros-Singapore, 12 octombrie 1978- a avut loc o deflagraţie la rezervorul de combustibil al vaporului ST Sypros în timpul reparaţiei. Au murit 76 de persoane şi au fost rănite 69.

Bhophal- India- 3 decembrie 1984, industria chimică- în inteprinderea Union Carbide a avut loc o emanaţie de un gaz foarte otrăvitor ( metilizocianat), care a cauzat moartea a 4000-5000 de persoane, 2700 s-au paralizat, zeci de mii au fost răniţi, mulţi dintre ei au suferit boli permanente. Procesele, care mai ţin şi în zilele de azi, estimează că în acest accident au avut de suferit 80000 de persoane.

Cernobil- Ucraina, 1986, industria energetică. Piper Alpha-Anglia, 6 iulie 1988- pe platforma de foraj

petrolier a avut loc o deflagraţie şi un incendiu care a ucis 165 din muncitorii. A avut loc o emanare de hidrocarbon condensat care a ajuns în aer şi a explodat.


PSSM-UL standardizat sprijină stăruinţa spre o mai bună exersare deoarece:

problemele legate de responsabilitate sunt complexe şi scoase în evidenţă;

atât protecţia legală, cât şi grija pretinsă sunt asigurate; securitatea muncii are o bază sigură; părţile interesate se pot simţii în siguranţă; sunt recunoscute şi de către autorităţi; dezvoltarea continuă poate fi demonstrată.

Protecţia muncii a inteprinderii nu este rigidă sau sancţionabilă prin normele de drept şi respectarea legilor, ci reprezintă o politică dinamică a inteprinderii în plină dezvoltare, reprezintă o parte integrantă a ei, care trebuie să fie baza unei strategii de lungă durată.Aceasta este ajutată, de un PSSM bine definit şi standardizat. În zilele, când technica şi ştiinţa sunt într-o continuă dezvoltare, este nevoie de standardizare, de o unire, de o tipizare.


2. Schimbarea abordabilă : Conştinciozitate; Norme de drept;

3. Managementul şi controlul slab este un risc inacceptabil pentru „conştiinţa” opiniei publice.Astea: sunt fapte dovedite ştiinţific; sunt dovedite prin experienţe proprii şi ale

comunicării în masă; se bazează pe acţiunea politică şi economică.

Rezultatale în protecţia muncii pot să fie atinse prin reguli din ce în ce mai severe.Însumare:

Sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de

Dispoziţii severe+

Creşterea responsabilităţii firmei Creşterea exigenţei

firmelor pentru realizările în domeniul

securităţii munciiUn cerc de cumpărători

mai exigenţi+

muncă (PSSM)

Ciclul Deming în îndrumarea securităţii şi sănătăţii

Ciclul de îndrumare Deming (PDCA) alcătuieşte o unitate eficace din punctul de vedere al mânuirii riscului securităţii muncii şi al sănătăţii. Inteprinderile şi-au propus ca ţel, pe lângă, devoltarea PSSM, şi dezvoltarea continuă a sistemului. Această dezvoltare continuă este exemplificată de cercul Deming (proiectare- executare- verificare- intervenţie), în care anumite elemente, sub formă circulară, urmează una după cealaltă. Analizarea scopurilor propuse se realizează mereu prin stabilirea de noi scopuri de un grad şi mai înalt.

Cerinţele PSSM de „proiectare, introducere, control şi reexaminare”, sunt construite pe baza unui proces dinamic ciclic. Dacă ciclul este repetat, atunci forţa ei motrice poate fi de perfecţionare a sistemului de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă.

Ciclul Deming în îndrumarea securităţii şi sănătăţii

PSSM-ul standard aliază mânuirea riscului, îndrumarea mediului şi a calităţii în cadrul ciclului PDCA. Sunt foarte multe asemănări în standardele ISO 9001 şi în ISO 14001, standarde care înlesnesc integrarea sistemelor.

Sistemele de îndrumare au nevoie de următoarele:

consecvenţe abordabile în atingerea scopurilor sau a celor propuse;

teme şi reguli recunoscute; roluri bine determinate şi tipuri de responsabilităţi; documentarea celor amintite mai sus; cerinţe în instrucţiuni; notiţe legate de controale şi cursuri.

Sistemul trebuie să conţină, neapărat, elementele de bază de mai jos:

responsabilitate şi grad de eficienţă; legături între organizaţii; principii şi experienţă în temele determinate; evaluarea realizărilor şi a performanţelor; pregătirea de notiţe şi mecanisme de raport; auditarea obiectivă a celor menţionate mai sus.

Ocuppational Health and Safety Assessement Series- OHSAS 18001 şi conspectarea altor standarde

Starea de reacţiune: Chiar şi nu demult, ordinele concrete şi reglementate

dominau în mânuirea problemelor. Acest tip de reacţie nu încerca să prevină o problemă legată de securitatea muncii, care putea survenii.

Starea de prevenire: În zilele noastre starea de prevenire în conducerea unităţii

devine din ce în ce mai răspîndită. Astfel, prin ţelurile propuse, sistemul devine autocontrolabil, evitînd astfel survenirea accidentelor.

Prin recunoaşterea internaţională, răspîndirea şi acceptarea standardelor ISO 9001 şi ISO 14001, s-a ivit dorinţa înfiinţării unui comitet de protecţie a muncii şi a sănătăţii, la un nivel acceptabil.

Ocuppational Health and Safety Assessement Series- OHSAS 18001 şi conspectarea altor standarde

BS 88000:1996

Era în vigoare în Marea Britanie.Dorinţele de standardizare au fost introduse, pentru prima oară, în Marea Britanie, unde prin BS 5750- managementul calităţii şi BS 7750- standardul de mendiu, au creat un management al securităţii muncii compatibil, dat publicităţii prin BS 8800. Aceasta a fost primul standard de îndrumare a protecţiei muncii. În mare parte standardul britanic, respectiv, tipurile de muncă au devenit baza sistemului managementului de securitate, în întreaga lume.

Ţelul BS 8800:1996 a fost acela de a completa ISO 9000, cu referire la standardul de îndrumare a calităţii.Faţă de BS 5750 şi BS 7750, BS 8800:1996 (Îndrumar de dirijare a sistemelor în protecţiei muncii şi sănătăţii) nu conţinea un mod de utilizare, ci doar un îndrumar.

Crearea BS 8800:1996 – hotărâre de către Comitetul Politic în 1993. În acel an BSI începe dezvoltarea BS 8800.

În 1996 are loc editarea principiilor BS 8800. Pe baza acestea nu se poate sprijinii, deoarece, acesta nu este decât un îndrumar, aşa cum îi arată şi numele.

Ocuppational Health and Safety Assessement Series- OHSAS 18001 şi conspectarea altor

standarde

BS 8800:1996

În 1996- BS 7750 este un program de experimentare îndrumat de ISO and S. Scopul era acela ca, în cadrul unei firme sau organizaţii, activităţiile să fie aplicabile pe întreaga lor arie, astfel acest procedeu prezenta o dovadă de o „inteprindere unitară”. Acest standard decidea principiile sistemului şi îndruma modul de realizare.

Pe baza unei retrospective a sistemului de experimentare şi experienţa mai multor firme, care au luat parte la acest experiment realizat de Comitetul technic de standardizare BS, BS 8800 a fost AENOR înaintat CEN-ului, dar nu a fost aprobat.

Principiile pe baza cărea funcţiona BS 8800 sunt următoarele:

Erau generale, aplicabile orcărui tip de funcţionare; Erau proactive, sugerau o concepţie clarvăzătoare/

prevenitoare; Erau voluntare, cu toate că prescriau „reguli”, care

trebuiau urmate; Realizările cereau o continuă îmbunătăţire; Era un sistem de contemplare, cu metode de

documentare.

Cu ani buni în urmă a apărut dorinţa pentru o standardizare internaţională deoarece Standardul ISO şi alte state doreau neapărat o standardizare a protecţiei muncii şi sănătăţii recunoscută în întreaga lume. Dar cum nu se puteau sprijinii pe BS, iar ISO era în

întârziere, organizaţiile mai multor state s-au decis să înfiinţeze o standardizare proprie.

Ocuppational Health and Safety Assessement Series- OHSAS 18001 şi conspectul altor standarde

Standardele de protecţia muncii Ad HocÎnainte de OHSAS existau multe sisteme. De fapt fiecare sistem şi-a pregătit propriile standardizări după:

1993 cerinţa SGS & ISMOL ISA 2000 faţă de sistemul de securitate şi îndrumare;

1997 DNV OHSMS standard pentru sprijinirea sistemului de protecţia muncii şi sănătăţii;

1998 BVQI sprijinirea securităţii, standard de direcţionare a securităţii şi sănătăţii;

LRQA SMS 8000 (planificat) criteriile de apreciere a sistemelelor de îndrumare a protecţiei sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;BSI PAS 088 (planificat) sistemele de îndrumare a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;AS/NZ 4801 (planificat) proiect de standardizare a sistemelor de îndrumare a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă- îndrumar de specificări şi utilizare;

În Marea Britanie, în afară de sistemele utilizate, foarte multe organizaţii şi-au pregătit sisteme standard proprii:

1998 Irlanda NSAI SR 320 (planificat);Spania AENOR UNE 8900- serie

(planificat) Olanda NNI 500 Thailanda TIS 18001

1999 Ungaria MSZ/T 28800:1999 2003 Ungaria MSZ 28001:2003

Ocuppational Health and Safety Assessement Series- OHSAS 18001 şi conspectul altor standarde

OHSAS 18001:1999În 1999 a apărut o hotărâre ISO/TMB despre munca OHSAS. 13 organizaţii, printre care şi BSI, au decis, în unanimitate, crearea standardului OHSAS 18001:1999, care să corespundă standardelor ISO 9001 şi ISO 14001.Aprilie 1999: este editat OHSAS 18001.Februarie 2000: este editat OHSAS 18002.

Cu toate că OHSAS 18001, nu este sistem internaţional, nu are număr ISO, dar în Izrael şi Singapore, a devenit standard naţional.

Membrii OHSAS-ului original:

NASI IrlandaSABS Africa de SudBSI Marea BritanieAENOR SpaniaSIRMA QAS MalaeziaSFS Certification FinlandaAlţi membrii:Asociaţia Japoneză de StandardizareInstitutul de Securitate a Gazelor sub Presiune (Japonia);Technofer Ltd.TÜVeiland / Berlin Brandenburg

Până acum s-a votat de două ori pentru ca OHSAS să devină standard ISO:

la primul vot majoritatea a votat contra; la al doilea vot a fost doar respins.

Probabil că OHSAS 18001 va deveni baza ISO de mai târziu.

Pe viitor, se poate baza că, OHSAS va fi acceptat într-o formă oarecare ca ISO/EN/BS, şi formaţiunile doveditoare vor primi acreditarea pentru ca OHSAS 18001 să fie publicat.

Introducere în OHSAS 18001:1999 şi OHSAS 18002:2000

OHSAS 18001 sistematizează cerinţele PSSM.Cerinţele sunt asemănătoare cu standardele ISO 9001 şi ISO 14001.Asemănându-se cu celelalte standarde- nu are specific industrial.Prescrie un exerciţiu bun de îndrumare, dar nu fixează modul de funcţionare al proceselor şi controalelor.Nu fixează cerinţe PSM speciale.

OHSAS 18001 poate fi aplicat în oricare ramură a economiei – industrie, agricultură, servicii, chiar şi în sectorul de stat- şi oricare nivel al organizaţiei- teren, centrul inteprinderii, sau întreaga organizaţie. Poate fi aplicat în orice tip de organizaţie, indiferent de mărime sau activitate desfăşurată.


Indiferent de mărimea, activitatea, specificul cultural sau social orice organizaţie poate să o introducă, dar condiţia aplicării cu succes este:

firma respectivă să aibă o imagine concretă despre avantajele introducerii sistemului;

conducerea superioară a inteprinderii să fie obligată; şi să fie asigurate resursele de construire şi funcţionare a

sistemului.

Standardul nu determină nici un fel de ţel concret sau valoare limită în cea ce priveşte realizările PSM, doar dacă în politica PSM se respectă normele legislative şi o înbunătăţire continuă în urmarea principiilor.OHSAS 18001:1999 pretinde, pe lângă, o normă legislativă adecvată şi obligativitate, o înbunătăţire continuă a rezultatelor, precum şi declararea lor. Dezvoltarea continuă reprezintă procesul de devoltare continuă a PSSM, al cărui scop este îmbunătăţirea continuă a rezultatelor. Rezultatele nu trebuie, neapărat, să se desfăşoare în acelaşi timp în toate domeniile, dar trebuie să fie in concordanţă cu politica PSM.


PE baza primului capitol (Mod de aplicare) din OHSAS 18001:1999, acesta poate fi utilizat în oricare organizaţie care:

crează PSSM; pune în funcţiune şi dezvoltă PSSM; doreşte să asigure corespunderea politicii PSSM; doreşte să demonstreze şi altora corespunderea; doreşte un sistem PSSM registrabil/dovedit; vrea să declare corespunderea cu regurile OHSAS 18001.

OHSAS 18001 face posibil următoarele pentru organizaţie:

prezentarea politicii PSSM (MEBIR); recunoaşterea pericolelor la locul de muncă şi denumirea

riscului; definirea organizaţiilor şi programelor; ajută planificarea, controlul, activităţile de înbunătăţire şi

verificarea; adaptarea la schimbări.


OHSAS 18001 pe scurt:

standardizarea internaţională a PSSM; recunoscut internaţional; o sprijinire externă este posibilă, dar nu este obligatorie; obligativitatea în respectarea normelor legislative şi altele; dezvoltarea ciclică a sistemului de îndrumare; poate fi aplicat în orice domeniu: industrie, transport,

servicii, sfera financiară, sfera agrară etc. ; sistem de îndrumare standardizat; audit la 1-3 ani; modul de evaluarea riscurilor nu este obligatorie; pune accentul pe sistemul de îndrumare; nu este obligatorie auditarea întregii inteprinderi; politica PSM este publică.

Îndrumarul OHSAS 18002 adaugă puncte de sprijin, la modul cum poate fi aplicat sistemul. Pe baza OHSAS 18002 nici o organizaţie nu poate fi auditată . Pe baza OHSAS 18001 o organizaţie poate fi auditată.

OHSAS 18002:

Accordă ajutor PSSM-ului aflat în formare, dezvoltare; Se identifică cu noţiunea de dezvoltare; Este compatibilă cu diferite sisteme culturale, sociale şi de

organizare; Conţine intrările şi ieşirile aşteptabile.

Seria MSZ 28000

REGULI DE BAZĂ

MSZ 28001:2003 Sistemul de îndrumare a protecţiei muncii şi sănătăţii (PSSM). Cerinţe (OHSAS 18001:1999)

Conţine acele cerinţe ale conducerii unei inteprinderi, a căror scop este acela de a avea cât mai puţine riscuri în securitatea muncii, de-a lungul producţiei. Regula a fost creată pe baza ISO 14001, cu deosebirea că ţine cont de protecţia muncii în loc de protejarea mediului. Structura regulii este în concordanţă cu ISO 14001, dar este diferită de ISO 9001. Pot să apară probleme în cazul în care sunt introduse două tipuri de structuri de conducere ale inteprinderii. Pentru înlesnirea ca cele două tipuri de structuri de conducere ale inteprinderii să conlucreze s-au luat măsuri, astfel au fost unite părţile diferite ale ISO 9001 şi ISO 14001. Noua ediţie a ISO 9001 are o structură asemănătoare cu ISO 14001; iar pe mai târziu aceaşi conlucrare va fi, poate, creată şi cu ISO 14001.

MSZ 2800:2003 Sistemul de îndrumare a protecţiei muncii şi sănătăţii (PSSM). Îndrumar la introducerea MSZ ISO 28001:2003 ( OHSAS 18002:2000)

Aceast standard dă sfaturi practice la MSZ 28001 pentru introducerea, PSSM, structura ei urmând acelaşi standard. Cerinţele de standard adaugă, la fiecare parte, explicaţii amănunţite, sfaturi practice şi ajută cu întrebări de control, o introducere cugetată. Standardul seamănă, în multe privinţe, cu ISO 14004:1996, cu deosebirea că ţine cont de protecţia muncii în loc de protejarea mediului.

Achiziţonarea: Pachetul de reguli MSZ3 2008 a apărut în Ungaria la Magazinul Organizaţiei Maghiare de Standardizare (1091 Budapesta, Üllői út 25.), unde poate fi şi cumpărat.

3 MSZ: standardul maghiar (magyar szabvány).

OHSAS 18001:1999

(Sistemul de îndrumare a protecţiei siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă – PSSM. Cerinţe)

Acest standard internaţional de protecţie a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă (PSSM) îşi prezintă cerinţele, în aşa fel încât, acestea să fie aplicabile oricărui tip de organizaţie, şi să se poată adapta oricărei condiţii, fie ea geografică, culturală sau socială. Modul de apropiere este prezentat de următoarea schemă.

Una dintre elementele de bază a PSSM o constitue dezvoltarea continuă. Activităţile prezentate pe schemă sunt realizate printr-un nivel tot mai ridicat.

Principiile de bază a OHSAS 18001:1999

Sistemul de standardizare în îndrumarea protecţiei muncii, este un proces ciclic, care este format pe principii de bază.

Principiile de bază

1. Obligativitatea şi politicaOrganizaţia decide politica de protecţie a muncii şi sănătăţii şi asigură obligativitatea faţă de PSSM.

2. PlanificareaOrganizaţia să alcătuiască un plan pentru îndeplinirea politicii PSSM.

3. Introducere Pentru introducerea cu eficienţă a sistemului, organizaţia trebuie să introducă acele aptitudini şi mecanisme ajutătoare, care sunt necesare în: atingerea, în realizarea politicii PSSM, a scopurilor şi tendinţelor.

4. Măsurători şi evaluăriOrganizaţia să măsoare, să urmărească cu atenţie şi să evalueze propriile rezultate PSM.5. Examinări şi înbunătăţiriOrganizaţia să examineze şi să înbunătăţească mereu sistemul PSM cu scopul de a înbunătăţii, în mod general, rezultatele.PSSM poati fi privit ca o organizaţie, care trebuie mereu urmărită şi controlată din când în când pentru a se putea arăta o direcţie în activitatea PSM, în factorii schimbători interiori şi exteriori. Fiecare muncitor alorganizaţiei să simtă un simţ al răspunderii faţă de înbunătăţirea caracterului PSM.

Au fost formate cinci Au fost formate cinci

principii de bază în principii de bază în

îndrumarea PSSM, principii îndrumarea PSSM, principii

pe care conducerea pe care conducerea

superioară le poate folosi la superioară le poate folosi la

dezvoltarea organizaţiei.dezvoltarea organizaţiei.

MEB irányítási alapelvet MEB irányítási alapelvet

fogalmaztak meg, amelyet a fogalmaztak meg, amelyet a

felső vezetőség arra felső vezetőség arra

használhat, hogy a használhat, hogy a

szervezet működését szervezet működését

fejlessze.fejlessze.

4.1 Cerinţe generale

Organizaţia să formeze şi să întreţină un PSSM pe baza cerinţelor standardului:

Organizaţia trebuie să formeze şi să întreţină un PSSM, care este în concordanţă cu cerinţele standardizării. În funcţie de mărimea, activitatea sistemului, organizaţia trebuie să ajute sistemul, în aşa fel încât, să se respecte cerinţele legale şi altele.

PSSM-ul poate fi construit pe baza funcţionării sau activităţii sale.

OHSAS 18001:1999 cere 11 metode şi indicaţii!

4.1 Cerinţe generale

Sistemul trebuie să facă capabilă organizaţia să:

Caracteristici interioare: toate cerinţele prescrise de OHSAS 18001:1999, care vor fi propuse spre realizare.

Caracteristici exterioare: un PSSM realizat şi întreţinut cu efect, care sprijină organizaţia printr-o înbunătăţire continuă a

realizărilor PSM.

să formeze o politică PSM, care să corespundă caracteristicilor proprii;defineşte pe baza: activităţilor, produselor, sau serviciilor, riscurile securităţii muncii;să măsoare cerinţele provenite din legislaţie sau hotărâri;să scoată în evidenţă priorităţile, ţelurile şi să formeze prevederi;să creeze o organizaţie şi să prelucreze programe pentru realizarea politicii PSM, de asemenea, să îndeplinească scopurile şi prevederile;să uşureze proiectarea, regularizarea, urmărirea cu atenţie, activităţile de înbunătăţire, auditul şi controlurile, să asigure politica corespunzătoare a PSM şi ca PSM să funcţioneze corespunzător;să fie capabilă la adaptare, în condiţiile schimbătoare.

4.2. Politica PSM

Politica PSM: declaraţia organizaţiei este legată general de relizările, intenţiile şi concepţiile PSM, care înrămează scopurile şi direcţiile PSM.Cel mai important element în politica PSM-ului este introducerea unui PSSM folositor. Politica este o declaraţie publică şi documentată, care dă de ştire PSM-ului despre întrebările legate de obligaţiunile şi intenţiile sale. De asemenea, politica PSM serveşte ca punct de comparare pentru scopurile, direcţiile şi de introducere a acestora. Stabileşte scopul cuprinzător la nivelul general al organizaţiei şi are în vedere rezultatele aşteptate ale organizaţiei, care vor fi punct de reper pentru evaluarea activităţilor de mai târziu. Politica PSM reprezintă un motor al cărui ţel este acela de a introduce şi îmbunătăţii PSSM, prin care organizaţia susţine şi poate înbunătăţii realizările PSM.

Procesul de prelucrare şi control al politicii:

Controlul direcţiunii

Recuplarea pe baza

măsurătorilor de realizare

PoliticaAudit

Proiectare

4.2. Politica PSM

Conducerea superioară decide politica organizaţiei legată de protecţia muncii şi sănătăţii (PSM), care:

specifică, în mod clar, scopurile generale ale PSM; obligativitatea de a înbunătăţii realizările PSM; asigură ca:

a) activitatea, produsele şi serviciile organizaţiei să corespundă riscurilor PSM, având în vedere natura şi mărimea lor;

b) să aibă obligativitate în înbunătăţirea continuă;

c) să aibă obligativitate cu privire la legislaţia PSM, îndeplinirea altor cerinţe asumate de organizaţie;

d) să fie documentată, introdusă şi întreţinută;

e) să fie prelucrată fiecărui angajat cu scopul de a conştientiza obligativitatea muncitorilor faţă de PSM;

f) să fie disponibil părţilor interesate;g) să fie controlată, din când în când,

pentru a rămâne corespunzătoare

Politica PSM este strâns legată de riscurile PSM ale organizaţiei. Deoarece politica PSM trebuie să corespundă caracteristicii activităţii, produselor şi serviciilor organizaţiei, tipului şi riscurilor PSM, este logică redactarea politicii atunci când întrebarea PSM a fost conspectată în întregime. PSM-ul acordă o atenţie sporită recunoşterii pericolului, evaluării şi controlului riscurilor şi aceasta iese în evidenţă şi în politica PSM.

4.2. Politica MEB

Politica PSM să oglindească obligativitatea forurilor superioare legată de legislaţia/hotărârile PSM, precum realizarea altor cerinţe asumate de organizaţie şi o înbunătăţire continuă. Dacă inteprinderea nu corespunde cerinţelor, dar este conştientă de acest lucru, şi forul are la dispoziţie un program în ale cărui scopuri şi direcţii se aflau introducerea corespunderii din punct de vedere legislativ, atunci este acceptat de auditoriu.

Politica PSM trebuie să fie accesibilă părţilor interesate. De aceea este nevoie de o metodologie (4.4.3) pentru a comunica politica PSM. Metodologia trebuie să asigure ca persoanele interesate să primească politica PSM, dar exemplarele necerute nu trebuie, neapărat, asigurate. Politica PSM slujeşte acea bază pe care organizaţia îţi construieşte scopurile şi direcţiile. Politica PSM să fie clară pentru a putea fi înţeleasă de părţile interesate, atât interioare, cât şi exterioare. Schimbările sunt inevitabile. Legislaţia se schimbă, cerinţele societăţii cresc. De aceea este bine ca politica PSM să fie recontrolată şi revizuită pentru a oglindii cerinţele şi cunoştinţele schimbătoare. Domeniul de utilizarea să fie bine definit.

4.2. Politica PSM

Politica PSM să ia în consideraţie următoarele (caracteristicile interne):

Caracteristica exterioară: o politică PSM extinsă, care a fost comunicată tuturor părţile organizaţiei.

scopurile principale ale organizaţiei, planurile de mai târziu, valori şi intenţii ;

riscurile PSM ale organizaţiei; regulile, legile şi alte criterii pe

care organizaţia şi-le însuşeşte; realizările PSM ale organizaţiei

(din trecut şi prezent) ; cerinţele celor interesaţi şi tot

ceea ce este legat de acestea; necesitatea şi posibilitatea

continuă de înbunătăţire; resursele necesare; contribuţia muncitorilor; contribuţia inteprinzătorilor şi

altor persoane din exterior.

4.3. Planificare

În capitolul 4.3 „ Planificare” este vorba despre ciclul Deming Plan-Do-Check-Act, PLAN- planificare.

Organizaţia să alcătuiască un plan pentru realizarea politicii PSM.

În legătură cu planificările PSSM, acestea conţin următoarele: hotărârea pericolului, planificarea evaluării şi mânuirii

pericolului; înşiruirea cerinţelor în legislaţie; politica PSM; criteriile de realizări interioare; scopurile PSM; programul de îndrumare PSM.

Procesul de planificare:

PlanificareAuditRecuplarea pe

baza măsurătorilor de

realizare

Introducere şi funcţionare

4.3.1. Recunoaşterea, evaluarea riscurilor şi planificarea mânuirii riscului

Pericol (hazard): motiv sau situaţie, care poate provoca pagube, răniri, atentat la sănătate, pagube materiale la locul de muncă sau combinaţia acestora.Identificarea pericolului (hazard identification): proces prin care se poate recunoaşte existenţa pericolului şi definirea caracteristicilor pericolului.Risc (risk): combinaţia posibilităţii periculozităţii unui eveniment şi urmarea (urmările) acestea.Evaluarea riscului (risk assessement): este un proces cuprinzător de evaluare a riscului, şi a hotărâri dacă acest risc este acceptabil sau nu.

Trebuie pregătite şi întreţinute hotărârile de îndrumare:

Acestea trebuie să conţină:

a) Recunoaşterea continuă a pericolelor;b) Evaluarea riscurilor;c) Introducerea dispoziţiilor necesare de

mânuire.

1. Activităţile de rutină sau nu;2. Accesul activităţii la locul de muncă a tuturor

persoanelor ( incluzând atât inteprinzători cât şi vizitatori);

3. Echipamentele de la locul de muncă, indiferent de către cine au fost puse la dispoziţie ( organizaţie sau altcineva) .


Organizaţia trebuie să asigure ca rezultatele evaluate şi urmările dispoziţiilor de mânuire să fie luate în considerare la hotărârea scopurilor MEB. Organizaţia trebuie să documenteze şi să fie la zi cu informaţiile.Organizaţia trebuie să utilizeze metodologii de recunoaştere a pericolelor şi evaluare a riscurilor, care să:

a) Să asigure în mod corespunzător utilizarea, caracteristica şi programarea, pentru a prevenii evenimentele şi nu doar să reacţioneze la acestea;

b) Să se asigure de clasificarea riscurilor şi alegerea acelora care trebuie eliminate, sau cu ajutorul paragrafelor 4.3.3 şi 4.3.4, trebuie ţinute în frâu;

c) Sunt în armonie cu experienţele de funcţionare şi cu modul de mânuire a riscurilor;

d) Funcţionează ca început pentru hotărârea cu privire la cerinţele legate de echipamente şi/ sau formării regulilor de funcţionare;

e) Realizează supravegherea prevederilor necesare, în interesul introducerii la timp şi asigurări rezultatelor.


Caracteristicile de intrare pot să conţină următoarele:

Cerinţe legale PSM ( capitolul 4.3.2.); Politica PSM ( capitolul 4.2.); Notiţe legate de evenimente şi

accidente; Inacceptabilitate ( capitolul 4.5.2.); Rezultatele de audit ale PSSM-ului

(capitolul 4.5.4.); Comunicările primite de la angajator

şi alte părţi interesate (capitolul 4.4.3.);

Informaţii despre întrunirile PSM ale angajatorilor, despre activităţiile de dezvoltare de la locul de muncă; aceste activităţi pot avea o natură de înbunătăţire sau prevenire;

Informaţii despre cele mai bune practici legate de pericolele tipice ale organizaţiei şi despre evenimente sau accidente asemănătoare de la alte organizaţii;

Informaţii despre realizările, procesele şi activităţiile organizaţiilor, care se referă la următoarele : Detaliile referitoare la modul de

regularizare a schimbărilor; Proiectele terenurilor; Schemele proceselor; Materiale periculoase (materii

prime, materii chimice, deşeuri, produse, produse secundare);

Date PSM referitoare la toxicologie; Date care trebuie să fie urmărite

(capitolul 4.5.1.); Date referitoare la locul de muncă.


Procedeele de documentare pentru următoarele elemente ale caracteristicilor de ieşire:

Definirea pericolului; Definirea riscurilor provenite

din pericolele identificate; Definirea nivelului de risc care

are legătură cu unele pericole, independent dacă aceste riscurile sunt acceptabile sau nu;

Urmărirea cu atenţie a riscurilor şi descrierea acţiunii de mânuirea a lor cu atenţie, sau cu referire la acestea (capitolele 4.4.6. şi 4.5.1.), o atenţie sporită la riscurile inadmisibile;

Activitatea şi scopul PSM este micşorarea riscurilor, unde este posibil (capitolul 4.3.3.); şi prin urmărirea cu atenţie a activităţilor create de dezvoltarea prin micşorarea riscurilor;

Pentru necesitatea introducerii prevederilor este nevoie de definirea cerinţelor de pregătire şi instruire (capitolul 4.4.2.);

Detaliile legate de necesitatea mânuirii prevederilor ca parte hotărâtoare în funcţionarea sistemului (capitolul 4.4.6.);

Notiţele realizate în urma executării procedeelor.

4. 3. 2. Cerinţe legislative şi altele

Trebuie pregătit şi întreţinut modul de utilizare (2) în cerinţele de identificare şi asigurarea accesibilităţii PSM legate de legislaţia organizaţiei.

Organizaţia să:

Cunoaşterea legislaţiei şi altor cerinţe, precum şi corespunderea lor, analiza lor trebuie făcută dacă:

ţină la curent informaţia ; facă cunoscute muncitorilor şi altor părţi

interesate informaţiile referitoare la legislaţie şi alte cerinţe.

a)punctele de vedere nu au fost luate încă în considerare în trecut ;

b)a apărut o nouă legislaţie sau a fost modificată cea veche;

c) s-ar introduce technologii noi sau ar fi aplicate servicii noi ;

d)technologia actuală sau procesul de furnizare ar suferii modificări.


Pentru ca organizaţia să poată accepta legile trebuie să caute şi să înţeleagă cerinţele legate de activitate, produse şi servicii. Regulile pot să fie de mai multe tipuri (acestea sunt caracteristicile de intrare).

Caracteristicile de intrare conţin următoarele:

norme pentru activităţile respective (de exemplu: permise de funcţionare locale, standarde naţionale);

norme legate de produsele sau serviciile organizaţiei, ;

norme legate de ramura industrială a organizaţiei, de legi, de experienţe;

experienţe internaţionale; cerinţele interne ale organizaţiei; cerinţele părţilor implicate; cerinţele guvernului, care nu sunt

incluse în legislaţie ; însărcinări, licenţe, permise; înţelegerile cu autorităţile; principii care nu sunt obligatorii de

urmat.


Un sistem bun identifică o legislaţie mai însemnantă încă înaintea apariţiei ei, astfel mărind timpul acordat realizărilor. Pentru o mai bună urmărire a cerinţelor legislative, organizaţia poate alcătui o listă şi fişe despre toate legile şi hotărârile care sunt legate de activităţile, produsele sau serviciile organizaţiei.

La cerinţele cunoscute putem adăuga următoarele:

Câteva cuvinte legate de PSM; ... valabilitate de timp şi spaţiu;! persoana responsabilă; norme referitoare; referiri la metode

şi instrucţiuni PSM, care ajută la realizare, la control.


Dacă regulile exterioare nu sunt acceptabile organizaţiei, sau nici nu există, atunci este mai bine ca să se prelucreze şi introducă priorităţi şi criterii interioare. Criteriile interioare de realizări şi regulile exterioare ajută, împreună, în prezentarea prvederilor şi a scopurilor proprii propuse de organizaţie.

Exemple în domenii în care organizaţiile pot să aibă criterii interioare în aprecierea rezultatelor:

sisteme de îndrumare; tipurile de responsabilităţi ale

angajaţilor; achiziţie, mânuirea înstrăinarea

proprietăţi; transportatori; subcontractor; îngrijirea produselor; comunicaţii; legături cu organele legii; pregătirea şi reacţiunea la pericole; pregătire şi conştinciozitate PSM; măsurători şi înbunătăţiri PSM; micşorarea riscurilor legate de

procese; prevenirea riscurilor PSM; proiecte de investiţie; modificarea proceselor; mânuirea materialelor periculoase;

4.3.3. Scopuri

Scopuri: intenţiile legate de PSM, pe care o organizaţie şi-le propune pentru realizare.Realizare: rezultatele măsurabile PSSM, pe care organizaţia le-a atins în mânuirea riscurilor legate de securitatea şi sănătatea muncii, din perspectiva politicii PSM şi a scopurilor.

Organizaţia să formeze şi să aibă scopuri PSM documentate pentru fiecare funcţie şi nivel al organizaţiei.

În momentul în care o organizaţie formează şi controlează scopurile trebuie să ia în considerare (caracteristicile de intrare în urma definiri scopului):

a) politica PSM, incluzând obligativitatea privind înbunătăţirea rezultatelor;

b) cerinţele legale şi altele;c) pericolele şi riscurile PSM;d) posibilele realizări technice;e) cerinţele financiare, de

funcţionare, de afaceri ;f) părerea părţilor interesate.

4.3.3. Scopuri

La nivel mai înalt scopurile sunt în sens mai larg, cuprinzătoare, pot să fie importante din punct de vedere strategic şi pot să includă în sinea lor scopuri de lungă durată (scopuri cuprinzătoare). La nivelul cel mai scăzut se poate vorbi de scopuri Smart- de scurtă durată, importante din punct de vedere tactic, care se referă la o subunitate din organizaţie.

Specific, adică specific,Measurable, adică măsurabil,Achievable, adică realizabil,Reasonable, adică rezonabil,Time-scaled, adică proiectat la timp.

Scopurile: să se pregătească în acelaşi cadru cu politica PSM;

să fie în concordanţă cu politica PSM şi obligativitatea de a înbunătăţii realizările PSM;

să fie în concordanţă cu riscurile critice şi cu pericolele concrete şi să se îndrepte asupra acestora;

să primească sprijin deplin din partea conducerii;

să asigure portivirea cu legislaţia şi alte cerinţe PSM;

realizarea prin posibilităţi technologice puse la dispoziţie şi să se realizeze prin interesul şi cerinţele din partea părţilor interesate ;

să slujească în urmărirea cu atenţie a realizărilor organizaţiei;

să reprezinte obiectul de examinare în urma controlului conducerii .

4.3.3. ScopuriLa alegerea technologiei de utilizare trebuie luată în considerare cea mai bună rezolvare technică (BAT), care se află la dispoziţie, dacă:

Scopurile pot să conţină obligativitate pentru următoarele:

Scopurile pot să fie următoarele:

de calitate, respectiv de cantitate; proactiv, respectiv reactiv; înţeles în sens larg, respectiv îngust;

Cuprinsul scopurilor pot să aparţină următoarelor tipuri: scopuri de micşorare a riscului şi de înbunătăţire a

rezultatelor PSM; scopuri de inbunătăţire a technologiei sau a de înfiinţare; scopuri de înbunătăţire a conducerii şi a sistemului; scopuri legate de argumentarea faptelor sau o atentă

urmărire a lor.Caracteristici de ieşire: conţin scopuri documentate, PSM-uri măsurabile pentru fiecare funcţie în organizaţie.

a) este economică;b) profitul este proporţional cu

cheltuielile;c) este acceptabilă.

micşorarea nivelurilor de risc; introducerea altor proprietăţi PSSM; lucrurile făcute cu scopul de a

înbunătăţii caracteristicile existente;

înlăturarea acelor evenimente întâmplătoare, care apar frecvent;

produsul trebuie proiectat în aşa manieră încât riscurile PSM să fie cât mai mici la producere, la utilizare;

în cazul noilor dezvoltări, riscurile PSM trebuie scăzute la minimum;

trebuie mărită conştiinciozitatea angajaţilor pentru PSM.

4.3.4. Programe de îndrumare PSM

Pentru atingerea scopurilor organizaţia să creeze şi să susţină programe de îndrumare PSM, care să conţină:

Programul descrie modul în care organizaţia îşi va atinge scopurile, dă planul de muncă şi prezintă persoanele care sunt răspunzătoare de realizarea politicii PSM.

Programul trebuie să recunoască:

persoanele care sunt răspunzătoare de transmiterea scopurilor PSM la nivelul fiecărui interesat;

temele diferite care trebuie realizate pentru ca fiecare PSM, în parte, să îşi atingă scopul.

Programul trebuie să se asigure de:

a) Stabilirea scopurilor de realizare a răspunderii şi atribuţiei pentru fiecare funcţie şi nivel al organizaţiei;

b) modul şi timpul de desfăşurare a atingerii scopurilor.

desemnarea corespunzătoare a atribuţiilor şi răspunderii; stabilirea planificării timpului; o împărţire corespunzătoare a resurselor (financiar, uman,

mijloace, logistică); împărţirea informaţiilor; coordonarea supravegherii pentru fiecare temă în parte.


Programul trebuie împărţit pentru fiecare element concret aflat în ramura de funcţionare a organizaţiei.Programul/programele se poate/pot referi la:

În cazul produselor programul se poate ocupa cu:

În cazul modificării însemnante a instituţiilor, a materialelor, a proceselor, a instrucţiei muncii, programul se ocupă de:

Trebuie realizată o revizuire sistematică şi planificată a programului de îndrumare PSM. Programul de îndrumare PSM trebuie revizuit atunci când, şi acolo, unde este nevoie pentru a urma schimbările survenite în activităţile, produsele, serviciile sau funcţionarea unei organizaţii.

procese unice; proiect; produs; serviciu; loc de muncă, instituţie creată pe teritoriul

inteprinderii, programe de instruire.

planuri technice; materiale; procese de fabricaţie; utilizarea produselor; distrugerea totală şi riscurilor

PSM.

o nouă recunoaştere a pericolelor;

teme de evaluare a riscurilor.


Caracteristici de intrare pe baza stabilirii programului:

Caracteristici de ieşire:

Programe de îndrumare PSM, care să fie determinate, documentate.

Politica şi scopurile PSM; verificarea cerinţelor legislative şi a

altora; rezultatele legate de

recunoaşterea pericolului, evaluarea şi estimarea riscului;

detaliile legate de procesele de producţie sau servicii ale organizaţiei;

informaţii în legătură cu activităţi PSM de acordare a sfaturilor de specialitate, controale la locul de muncă pentru muncitori;

controlul noilor sau diferitelor posibilităţi, provenite din revizuirile technice;

activităţi de înbunătăţire; pentru atingerea scopurilor PSM


Legătura dintre politica şi scopul programelor:

Scopuri

Cerinţele legislative şi

altele

Politica

Programe

Părerea părţilor interesate

Chibzuinţa financiară şi cea

de afaceri

Pericolele şi riscurile PSM

Activităţi şi procese

Technologia

4. 4. Introducere şi funcţionareCapitolul 4. 4. „Introducere şi funcţionare” se referă la ciclul Deming Plan-Do-Check-Act, mai precis la Do- a face.Pentru o introducere eficientă a unui sistem, organizaţia trebuie să dezvolte acele cerinţe şi mecanisme de sprijin, care sunt necesare pentru realizarea unei politici PSM, pentru atingerea scopurilor şi programelor.Acele cerinţe şi sprijiniri de care organizaţia are nevoie, se dezvoltă în mod continuu datorită, în parte, cerinţelor părţilor interesate, iar pe de altă parte, mediului unei afaceri dinamice şi în urma proceselor de înbunătăţire care sunt continue. Organizaţia îşi poate îndeplinii scopurile PSM doar dacă îşi îndreaptă atenţia spre sistemele sale, spre strategie, spre resurse, şi dacă le armonizează pe acestea.Elementele de introducere a PSSM conţin următoarele:

Formare şi responsabilitate; Instruire, conştiinciozitate, competenţă; Consfătuiri şi comunicări; Documentare; Gestionarea documentelor şi datelor Standardizarea activităţilor; Pregătire în caz de pericol şi reacţiune.

Procesul de introducere şi funcţionare:

Introducere şi funcţionare Audit

Recuplarea pe baza

măsurătorilor de realizare

Proiectare

Activitate de control şi rectificare

4. 4. 1. Construcţia organizaţiei şi sferele de răspundere

Nivelul de conducere superior trebuie să demonstreze obligativitatea faţă de PSSM în aşa fel încât:

Organizaţia să desemneze un membru, care are responsabilitatea specială de a introduce PSSM-ul în mod corespunzător pentru ca acesta să funcţioneze, în concordanţă cu cerinţele, în toate sferele şi atribuţiile organizaţiei.

Conducătorii PSM să aparţină conducerii superioare. Conducerea superioară a organizaţiei să desemneze una sau mai multe persoane, indiferent de alt grad de responsabilitate pe care îl deţin, care să aibă un rol, responsabilitate, atribuţie la:

a) organizaţia să formuleze politica şi scopurile PSM;

b) să se asigure de introducerea PSSM-ului;

c) să se asigure de resurse în introducerea, funcţionarea şi asigurarea dezvoltării PSSM ;

d) face vizite la faţa locului şi controlează;

e) ia parte la verificarea accidentelor;

f) se prezintă la şedinţele PSM.

a) asigurarea stabilirii cerinţelor, PSSM, introducerea şi susţinerea corespunzătoare a standardului OHSAS 18001:1999;

b) realizarea de rapoarte despre rezultatele PSSM pentru conducerea superioară, cu scopul de a fi analizate, şi să devină un punct de sprijin


Pentru a asigura o formare şi introducere eficientă a PSSM-ului trebuie împărţite tipurile de teme corespunzătoare. Rolurile şi sarcinile trebuie definite şi documentate.

Cea mai mare responsabilitate revine conducerii de specialitate, de aceea trebuie definite toate rolurile şi responsabilităţile specialiştilor în funcţiile importante PSM, pentru a evita înţelesurile duble în cea ce privesc responsabilităţile şi, respectiv, însărcinările.

Tipurile de sarcini în protecţia muncii pot să fie:

Clasificare Tipul de sarcină în protecţia muncii

Preşedinte-director, director administrativ , consilier

Desemnarea direcţiilor generale PSM

Preşedinte-director, director administrativ, conducător în probleme de mediu

Redactarea politici PSM

Conducătorii competenţi Scopuri, elaborarea programelorManager în protecţia muncii

Urmărirea şi măsurarea atentă a PSM

Conducător operativ Asigurarea respectării normelor de drept

Fiecare conducător Asigurarea înbunătăţirii continue a protecţiei muncii

Colaboratori în probleme de evaluare şi marketing

Descoperirea pretenţiilor consumatorilor pentru securitatea muncii

Achizitori Descoperirea pretenţiilor

transportatorilor pentru securitatea muncii

Conducători financiari/de gestiune

Punctele de vedere ale securităţii muncii în procedeele de gestiune; creare şi susţinere

Fiecare angajat Îndeplinirea metodelor hotărâte


Comunicarea rolurilor şi a responsabilităţilor:

Responsabilitatea şi atribuţiile PSM trebuie cunoscute, cu cei implicaţi, în toate sferele organizaţiei, pentru a ajuta PSSM-ul eficient. Trebuie să se asigure de faptul că indivizii înţeleg intenţiile şi legăturile dintre diferitele funcţii, şi canalele necesare utilizate la începerea activităţii.

Resurse:

Pentru realizarea politicii PSM şi atingerea scopurilor sale este nevoie de resurse umane, fizice (de exemplu: unelte, echipamente etc.) şi financiare potrivite, acestea trebuie definite şi puse la dispoziţie.Conducerea să se asigure de: resurse, incluzând şi pe cele umane, pricepere profesională, resurse financiare şi technice. Toate acestea sunt necesare la introducerea, susţinerea şi dezvoltarea continuă cu rezultate a PSSM-ului.


Caracteristici de intrare:


schemă care indică structura organizaţiei/ împărţirea organizaţiei ;

rezultatele la: identificarea pericolelor, estimarea riscurilor şi evaloarea lor;

scopuri PSM; cerinţe legale şi altele; descrierea locurilor de muncă;

stabilirea obligaţiilor şi însărcinărilor PSM pentru fiecare angajat interesat ;

documentarea rolurilor, responsabilităţilor prin manuale (procedee), planuri de instruire;

procesul de comunicare a rolurilor, responsabilităţilor pentru fiecare muncitor şi parte interesată;

implicarea activă a conducerii în susţinerea PSM-ului la fiecare nivel.

4. 4. 2. Instruire, conştiinciozitate, competenţă

Trebuie pregătite şi susţinute moduri de utilizare (3) pentru stabilirea necesităţilor de instruire, prin care angajaţii sau membrii organizaţiei din fiecare ramură funcţională şi de la fiecare nivel, să ştie:

ce importanţă are ca politica PSM, metodele, realizarea cerinţelor activităţilor PSSM, să contribuie la atingerea scopurilor şi directivelor ;

care sunt riscurile principale – cele existente şi cele posibile- provenite de pe urma muncii lor;

ce avantaje vor avea dacă propriile realizări se înbunătăţesc;

ce rol şi responsabilitate au în realizarea politicii PSM, a metodelor, a cerinţelor activităţii PSSM-ului, incluzând şi pregătirea pentru pericole şi cerinţele de reacţionare (capitolul 4. 4. 7.);

ce urmări pot să aibă dacă nu respectă metodele operative

Metodele de pregătire să ia în considerare diferitele nivele şi gradaţii:

Responsabilităţi; Aptitudine; Cultură; Riscuri.




Definirea rolurilor şi responsabilităţilor;

Descrierea locurilor de muncă (incluzând şi exerciţiile periculoase, care trebuie îndeplinite);

Evaluarea rezultatelor muncitorilor;

Activităţi de recunoaşterea a pericolelor, evaluarea şi controlul riscurilor;

Moduri şi îndrumări de

Înţelegerea funcţiilor individuale;

Analizarea exigenţelor de instruire;

Programe/planuri de instruire pentru angajaţi;

Cursuri de instruire în cadrul organizaţiei;


Procedeul trebuie să conţină următoarele elemente:

În cadrul organizaţiei este nevoie de o recunoaştere sistematică a conştiinciozităţii şi competenţei PSM la fiecare nivel şi funcţie în parte;

Pregătiri pentru recunoaşterea şi rezolvarea oricărei micşorări dintre nivelul la care se află individul, şi conştiinciozitatea şi pricepere PSM;

Pregătirea pentru orice tip de instruire, care este văzută ca fiind necesară, sistematică şi la timpul potrivit;

Verificarea individului pentru a fi sigur că acesta şi-a însuşit cunoştinţele;

Întreţinerea notiţelor legate de pregătirea şi cunoştinţele individului.

4. 4. 2. Instruire, conştiinciozitate, competenţăProgramul de instruire trebuie creat şi susţinut cu scopul de a

ţinti următoarele domenii:

Programele de instruire pot să conţină următoarele:

Înţelegerea temelor PSM ale organizaţie şi rolurile specifice şi obligaţiile PSM ale indivizilor;

Programe introductive sistematice şi o continuă pregătire pentru angajaţi, incluzându-i şi pe cei transferaţi ;

Instruirea legată de temele, pericolele, riscurile, prevenirile şi metodele de urmat PSM ale organizaţiei, care trebuie realizate încă înainte de începerea lucrului ;

Instruirea pentru recunoaşterea, evaluarea şi controlul riscurilor (4.3.1). instruirea specifică, fie în cadrul

inteprinderii sau în afara ei, care este necesară angajaţilor, care deţin roluri PSSM bine determinate, de asemenea, trebuie inclusă şi reperzentanţa de interes;

instruirea fiecărui individ care îndrumă angajaţii, inteprinzătorii, şi pe alţii (de ex. muncitori sezonieri), despre cerinţele PSM;

rolurile şi cerinţele conducerii superioare ( incluzând şi cerinţele legale individuale şi ale corporaţiei ) cu scopul de a asigura funcţionarea PSSM în aşa fel încât să controleze riscurile , să minimalizeze bolile, rănirile sau alte pagube cauzate organizaţiei;

programe de instruire şi luare la cunoştinţă pentru inteprinzători, sezonieri şi vizitatori, în vederea pregătirii corespunzătoare riscului la


Organizaţia să ceară inteprinzătorului, delegat în această funcţie, să poată demonstra faptul că angajaţii săi au fost instruiţi şi au dobândit cunoştinţele necesare în vederea prestării serviciilor cu conştiinciozitate pentru securitatea muncii.

Este necesar un învăţământ şi o instruire prin care angajaţii cunosc, mereu, următoarele:

Nivelele şi detaliile instruirii depind de sarcini.

Eficienţa instruirii şi nivelul de cunoştinţe dobândite trebuie evaluat cu scopul de a afla dacă aceste cunoştinţe au fost asimilate, sau să urmărească efectele de lungă durată ale cursului pe baza următoarelor:

a) cerinţele normelor de drept;

b) reglementările interioare;

c) politica organizaţiei;d) scopurile organizaţiei.

estimarea părţii legate de sarcina de instruire ;

un control adecvat al domeniului.

4. 4. 3. Consfătuire şi comunicare

Partea interesată: este o persoană sau un grup, care este interesată sau asupra căreia acţionează realizările PSM ale unei organizaţii.

Trebuie pregătite şi întreţinute metode de instrucţiune (4), care asigură comunicarea infomaţiilor necesare PSM muncitorilor şi a altor părţi interesate, comunicarea fiind realizată din ambele părţi.Organizaţia trebuie să folosească comunicarea ca un proces realizat din ambele părţi, pentru a cunoaşte problemele legate de protecţia muncii şi pentru ale aborda în mod corespunzător în cadrul PSSM-ului.Implicarea muncitorilor şi documentarea consfătuirilor realizate împreună cu ei trebuie aduse la cunoştinţa părţilor implicate.Muncitorii

Comunicarea conţine introducerea procedeelor legate de protecţia muncii şi sănătăţii în cadrul organizaţiei, şi în exteriorul ei, dacă:

a) Să fie implicaţi în politica şi procedeele de dezvoltare şi control ale mânuirii riscurilor;

b) Să ceară părerea în cazul în care se realizează schimbări în securitatea muncii şi sănătăţii;

c) Să fie reprezentaţi în probleme de securitate a muncii şi sănătate;

d) Să fie informaţi în legătură cu cine este /sunt reprezentantul/reprezentanţii PSM şi cine este reprezentantul conducerii

a) sunt prezentate obligativităţile PSM ale conducerii ;b) să ne ocupăm de activităţiile, produsele şi serviciile

organizaţiei, care sunt în legătură cu riscurile securităţii muncii;

c) să mărim conştiinciozitatea organizaţiei legată de politica de securitate a muncii, de scopurule, prevederile, şi programele sale;

d) informarea părţilor interesate, atât interioare cât şi


Urmărirea cu atenţie a PSSM-ului (4. 5. 1.), auditarea şi analiza rezultatelor de către conducere trebuie comunicate acelora care sunt responsabili cu rezultatele din interiorul organizaţiei.

O îngrijire corespunzătoare a serviciilor de informaţii pentru angajaţii şi părţile interesate ale inteprinderii, au ca scop motivarea angajaţilor, şi stimularea opiniei publice să recunoască organizaţiei eforturile depuse în vederea înbunătăţirii rezultatelor PSM.

Organizaţia va ajuta participarea la o instrucţie bună PSM şi va sprijinii scopurile propuse şi propriuzise PSM, a căror operaţiuni sunt legate de sfaturile de specialitate şi procedeele de comunicare.




Scopurie propuse şi propriuzise PSM; Documentarea sistemului cu referire

la PSM; Procedee de recunoaşterea

pericolului, de evaluare şi estimare a riscurilor;

Hotărârea sarcinilor şi cerinţelor PSM; Rezultatele PSM de pe urma

consfătuirilor cu lucrători oficiali, legate de conducere;

Informaţii legate de consfătuirile, revizuirile şi activităţile de înbunătăţire PSM, ale muncitorilor;

Detalii în legătură cu programul de

Consfătuiri PSM oficiale ale conducerii şi muncitorilor prin consilii şi formaţiuni;

Participarea muncitorilor la identificarea pericolelor, la estimarea şi evaluarea riscurilor;

Iniţieri în ajutarea muncitorilor în sfaturile de specialitate, în revizuirea şi înbunătăţirea activităţilor PSM şi recuplarea la conducere a problemelor PSM;

Deputaţi PSM însărcinaţi cu sarcini precise şi mecanisme de comunicare cu conducerea, incluzând şi participarea la analiza accidentelor şi a evenimentelor neaşteptate, participarea la controale PSM, la faţa locului;

Instruiri PSM pentru muncitori şi părţi interesate (inteprinzători sau vizitatori);

Date privind realizările PSM şi


Modurile posibile de comunicare a informaţilor PSM:

Prospectele să fie axate pe următoarele tipuri de teme:

a) Rapoarte anuale, prospecte în mass media prin reclame plătite;

b) Organizarea de zile deschise, de forumuri şi afişarea de numere de telefon în vederea primirii de reclamaţii sau întrebări;

c) Publicarea pe aviziere, în ziare, la şedinţe;

a) domeniul de funcţionare al organizaţiei;

b) politica, scopurile, prevederile şi programele PSM;

c) procesele PSSM (includerea părţilor interesate şi recunoaşterea angajaţilor);

d) evaluarea realizărilor PSM;e) posibilităţile de dezvoltare;f) completarea cu noi informaţii ;

4. 4. 4. Documentări

Organizaţia să decidă clar tipurile de documente care prevăd şi introduc metodele eficiente de funcţionare.

Organizaţia trebuie să pregătească şi să susţină documente suficiente şi la zi pentru a asigura înţelegerea PSSM-ului, respectiv mânuirea eficientă şi cu rezultate.

Organizaţia să formeze şi să păstreze informaţii pe hârtie sau sub formă electronică, informaţii care:

De fapt acesta ar fi un manual, dar OHSAS 18001 nu obligă formarea unui asemenea manual!

a) să conţină descrierea elementelor PSSM;b) să conţină descrierea efectelor reciproce ale elementelor

PSSM-ului;c) să informeze despre documentele referitoare.


Cerinţa ca documentaţia să fie creată într-o formă hotărâtă pentru a se adapta la OHSAS 18001.Nu este nevoie de schimbarea documentelor existente (manuale, prevederi, indicaţii legate de muncă) acolo unde acestea prezintă pregătirile în mod corespunzător.

Acolo unde elementele PSSM au fost introduse în sistemul de îndrumare al organizaţiei, atunci şi documentele referitoare la securitatea muncii trebuie introduse în sistemul de documente existent.

Nu este nevoie ca să fie publicată ca o carte de sine stătătoare.Pentru o mai uşoară utilizare a documentelor organizaţia se poate gândii la crearea şi întreţinerea unui document de însumare (manual), care să:

întrunească politica, scopurile şi prevederile PSM;

dea informaţii despre procese;

descrie acele instrumente prin care scopurile şi prevederile PSM pot fi accesibile;

documenteze rolurile principale, responsabilităţile şi procedeele;

prezinte schema formare a organizaţiei;

dea un îndrumar care să aibă legătură cu documentaţia, şi acolo unde este necesar să descrie alte elemente ale sistemului de îndrumare ale organizaţiei;

prezinte faptul că au fost introduse elemente PSSM corespunzătoare, standarde interioare şi metode de

EKK

Indicaţii legate de

muncă

Etichete, adeverinţe, însemnări

funcţionare pentru organizaţie;

prezinte planurile pentru cazuri de pericol ale companiei.


Documentarea să fie amănunţită pentru ca:

Caracteristica şi mărimea documentaţiei depind de:

Documentare Funcţionare

a) să descrie elementele care formează PSSM-ul şi efectele reciproce ale elementelor ;

b) să fie un îndrumar în aflarea de informaţii cât mai amănunţite despre modul concret de funcţionare al părţilor PSSM-ului.

mărimea şi activitatea depusă a organizaţiei;

dificultatea proceselor şi interacţiunea lor;




Trebuie luate în considerare următoarele:

Obligativităţile şi autorizaţiile utilizatorilor documentelor şi informaţiilor deoarece securitatea şi gradul de accesibilitate necesită chibzuinţă, care, poate, trebuie prevăzute, în special, în mass media electronică, respectiv în momentul realizării controalelor (4.4.5);

Modul în care sunt folosite documentele propriuzise şi mediul în care sunt folosite, deoarece pentru acestea este necesară chibzuinţa formei în care apare. De asemenea, trebuie chibzuită folosirea echipamentului electronic în sistemul de informaţii.

Acele detalii ale sistemului care aparţin documentării şi informaţiei pe care organizaţia le-a dezvoltat cu scopul de-a sprijinii PSSM-ul şi activităţile PSM şi să îndeplinească cerinţele OHSAS 18001:1999;

Obligativităţi şi însărcinări; Informaţii despre mediul local în care

sunt folosite documentările sau informaţiile şi obligaţiile care să îmbogăţească caracterul fizic al documentaţiei, sau folosirea electronicii sau a mass mediei.

Documentaţie PSSM însumată întrun document sau manual;

Evidenţa documentelor, a listelor originale şi a indexelor;

Procedee; Instrucţiuni legate de muncă.

4. 4. 5. Mânuirea documentelor şi a datelor

Trebuie pregătite şi întreţinute metodele de instrucţiune (5), care se referă la documentele şi datele reglementate prin standard, care trebuie să asigure ca:

Documentarea:

acelea să poată fi găsite; acelea să fie revizuite periodic, să

fie modificate când este necesar şi să fie aprobate corespunzător de către persoane autorizate;

varianta în vigoare a documentelor şi datelor să fie pusă la dispoziţie în acele locuri unde se desfăşoară activităţi importante pentru funcţionarea unui PSSM eficient;

documentele şi datele nevalabile trebuie îndepărtate cu orice preţ de la fiecare editură sau loc de folosire pentru a nu fi aplicate, nici măcar, din întâmplare;

documentele şi datele arhivate, care sunt ţinute pentru normele legale sau păstrarea cunoştinţelor, sau

a) să fie lizibilă;b) să fie inscrisă data pe ea (chiar şi

data modificărilor);c) depozitarea să fie în ordine;d) perioada de păstrare să fie prescrisă.

4. 4. 5. Mânuirea documentelor şi a datelor



Acele detalii ale sistemului care aparţin documentării şi informaţiei pe care organizaţia le-a dezvoltat cu scopul de-a sprijinii PSSM-ul şi activităţile PSM şi să îndeplinească cerinţele OHSAS 18001:1999;

Obligativităţi şi însărcinări.

Metode de control a documentelor, incluzând cerinţele şi însărcinările indicate;

Evidenţa documentelor, a listelor originale şi a indexelor;

Lista şi locul documentelor controlate;

Însemnări de arhivă, dintre care câteva legate de legislaţie sau alte

4. 4. 6. Reglementarea funcţionării

Organizaţia să indice acele operaţiuni şi activităţi, care să fie în concordanţă cu politica, scopurile şi prevederile PSM, şi care sunt legate de constatarea riscurilor importante de securitate a muncii şi pentru care sunt necesare luarea de măsuri de reglementare.Trebuie create şi sprijinite procedee de instrucţiune (6) documentate:

Pentru acele situaţii în care lipsa unor asemenea reglementări ar cauza o abatere de la politica, scopurile şi reglementările PSM;

Care conţin criterii de funcţionare sprijinite faţă de operaţiuni;

Referitoare la pericolele PSM recunoscute, care provin din produsele, echipamentele, fie şi de mâna a doua, cumpărate de Organizaţie, de asemenea şi din servicii;

Care trebuie făcute cunoscute transportatorilor, respectiv subcontractorilor;

Proiectarea, incluzând şi adaptarea la cerinţele umane, a locului de muncă, a proceselor, a maşinilor, modurilor de operare şi a organizării muncii, cu scopul de a sista sau a micşora riscurile PSM.



Reglementarea elementelor procesului

Politica PSM şi scopurile PSM; Rezultateler recunoaşterii pericolelor,

evaluării şi mânuirii riscurilor; Cerinţele legislative şi altele

referitoare la lucrul respectiv.

Personal: Recunoscut,Priceput,Instruit,Caracteristici corespunzătoare,Se află la dispoziţie

Proces

Informaţia:Recunoscută,Conţinut corespunzător,Variantă corespunzătoare,Stare corespunzătoare,Publicarea,

Personal:Recunoscut,Tip corespunzător,Stare corespunzătoare,Se află la dispoziţie

Instalaţii:Recunoscute,Tipuri corespunzătoare,Capacitate corespunzătoare,Stare corespunzătoare,

Cerinţe de mediu şi condiţii de funcţionare

4. 4. 6. Reglementarea funcţionăriiCaracteristici de ieşire:

1. Mijloace administrative şi legate de sistem:

Procedee de publicare şi etichetare ; Reguli, controale, informări generale

PSM; Modurile concrete ale meseriei PSM; Sistemul de permitere a efectuării

muncii; Şedinţe de coordonare a muncii,

2. Instalaţii: Verificarea intalaţiilor înainte de

funcţionare; Utilizarea uneltelor portabile; Instalaţii electronice de inteprindere; Instalaţii hidraulice; Instalaţii de mişcare a materialelor; Vehicule de transport; Verificarea recipientelor aflate sub

presiune; Întreţinerea instalaţiilor,

3. Personalul: Calificare, permise de specialitate; Cerinţe legate de mijloace de

protecţie particulare; Permis concret de mânuire a

instalaţiilor;4. Subcontractori:

Alegerea şi evaluarea procedelor pe baza realizărilor PSM;

Introducerea realizărilor PSM ca condiţie în contracte, în asigurări;

Reglementarea intrării pe teren; Controlul calificărilor; Introducerea instruirii

subcontractorilor; Permisul şi informarea înainte de

începerea lucrului; Supravegherea subcontractorilor, Instruirea şi atragerea atenţiei ; Evaluarea subcontractorilor şi

rezultatele primite despre ei; Şedinţele de coordonare a

subcontractorilor;



5. Transportatori: Specificări de produse date pentru

scopuri PSM; Obligarea prezentării prospectului

PSM al produselor (date de siguranţă); Verificarea produselor introduse pe

baza cerinţelor PSM;6. Materiale:

Mânuirea şi stocarea materialelor periculoase şi a deşeurilor;

7. Informaţii: Programe de distrugere a viruşilor,

paravane de protecţie împotriva viruşilor,

Controlul obligatoriu al viruşilor înainte de folosirea bazei de date ;

Pregătirea de copii de siguranţă.

4. 4. 7. Pregătirea şi reacţionarea la pericole

Trebuie pregătite planuri şi procedee de indicaţie (7) despre:

Procedeele să ia în considerare toate acele evenimente care se pot întâmpla sau se întâmplă din cauza:

împrejurărilor ieşite din sfera normalului din uzină; evenimente (incidente); şi pericole potenţiale.

a) recunoaşterea posibilelor incidente şi pericole;

b) răspunsul dat la incidentele şi pericolele care se pot întâmpla;

c) prevenirea şi atenuarea îmbolnăvirilor şi rănirilor verosimile.

Organizaţia să verifice, şi dacă este nevoie, să revizuiască reglementările şi planurile de pregătire şi reacţionare în cazul survenirii de incidente sau pericole.

Organizaţia să încerce aceste procedee, din când în când, dacă



Rezultatele recunoaşterii pericolelor, a evaluării şi controlului riscurilor;

Accesibilitatea la serviciile locale în caz de pericol şi detaliile oricărui tip de reacţie sau pregătirile pentru sfaturi de specialitate la orice tip de pericole, dacă acestea au fost aprobate ;

Cerinţe legale sau altele; Experienţele din accidentele

anterioare, evenimentele întâmplătoare şi pericole;

Experienţele asemănătoare din accidentele anterioare, evenimentele întâmplătoare şi pericole ale unor organizaţii (experienţe, cele mai bune sarcini);

Revizuirea unor sarcini exersate şi


Organizaţia trebuie să dezvolte planuri legate de pericole (1.), trebuie să recunoască şi să asigure echipamentul necesar în caz de pericol (2.) şi trebuie să testeze capacitatea de reacţie prin exerciţii practice (3.).

1. Planuri legate de pericole

Planurile legate de pericole trebuie să conţină următoarele:

Recunoşterea unor posibile accidente şi pericole;

Recunoaşterea persoanei sau persoanelor care preiau conducerea în cazul unui pericol;

Detaliile legate de efectuarea exerciţiilor în caz de pericol, de către personal;

Răspunderea, însărcinarea şi sarcinile acelei persoane care are sarcini hotărâte în caz de pericol (de ex. pompieri, asistenţi medicali etc.);

metodele de evacuare; recunoaşterea şi depozitarea

materialelor periculoase şi activităţile necesare în caz de pericol;

legături exterioare cu organizaţii în caz de pericol, cu formaţiuni legale, cu vecinii şi cu publicul ;

protecţia instalaţiilor şi a notiţelor importante;

accesul mai uşor la informaţii în caz de pericol (planul topografic al uzinei, date legate de materiale periculoase, metode, instrucţii


2. Echipamentul necesar în caz de pericol

Cerinţele legate de echipamente în caz de pericol trebuie identificate şi asigurate în cantităţile necesare. Acestea trebuie testate, din când în când, în vederea funcţionării continue.

Exemplele pot să fie următoarele:

3. Exerciţii practice

Scopul exerciţiilor practice constă în testarea şi eficienţa detaliilor planurilor în cele mai critice cazuri de pericol, respectiv îndeplinirea acestui proces de planificare în cazuri de pericol. Exerciţiile practice să fie, pe cât posibil, reale, în vederea eficienţei lor.Exerciţiile practice trebuie realizate conform planurilor. Unde este potrivit şi posibil, acolo trebuie sprijinită implicarea organizaţiilor exterioare la exerciţiile practice.Rezultatele exerciţiilor practive şi în caz de incendiu trebuie evaluate şi făcute schimbări în caz de nevoie.

sisteme de alarmă; echiparea cu generatoare; moduri de evadare; adăposturi; încuietori, întrerupătoare (instalaţii

care împiedică vărsarea); echipamente de stingere a incendiilor; echipamente de prim ajutor

(incluzând stropitoarele, zonele de clătire a ochilor) ;

posibilităţi de făcut anunţuri; vehicule de transport (ambulanţă,

vapor, barcă, avion); materiale folosite în caz de pericol

(stingătoare, truse de prim ajutor şi ser).



Planuri şi reglementări în caz de pericol documentate ;

Liste cu echipamente în caz de pericol;

Notiţe ale testelor în caz de pericol la echipamente;

Notiţele de revizuire a exerciţiilor practice;

Activităţile propuse pe baza revizuirilor făcute;

Comparearea progresului pe baza

4. 5. Activităţi de control şi rectificare

În capitolul „Activităţi de control şi rectificare” este vorba despre ciclul Deming-Do-Check-Act, faza „CHECK” (control).Pe baza standardului OHSAS 18001:1999 recuplării îi aparţin:

urmărirea şi măsurarea cu atenţie a caracteristicilor principale,

şirul măsurilor de rectificare şi prevenire, mânuirea notiţelor, auditurile interioare.

Urmărirea şi măsurarea cu atenţie, evaluarea şi modul primordial de acţiune corespunzător legat de informaţiile primite pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare şi continuă a cerinţelor PSSM-ului.Notiţele asigură organizaţiei dovada că sistemul corespunde programului creat.Prin auditul interior organizaţia controlează în mod continuu dacă un sistem dat funcţionează conform scopurilor propuse şi dacă funcţionează eficient.Procesul de control şi eficienţă a activităţii:

Activităţi de control şi rectificare

AuditRecuplarea pe

baza măsurătorilor de realizare

Introducere şi funcţionare

Examinarea făcută de conducere

4. 5. 1. Măsurarea şi urmărirea cu atenţie a funcţionării cu succes

Funcţionarea cu succes: rezultatele măsurabile ale PSSM-ului pe care le realizează pe baza mânuirii riscurilor PSM ale organizaţiei şi pe baza politicii şi scopurilor PSM.

Organizaţia să decidă caracteristicile principale ale funcţionării cu succes ale PSM pentru întreaga organizaţie. Să cuprindă, în special, acele caracteristici care decid dacă:

a) Se realizează politica PSM şi se îndeplinesc scopurile PSM;

b) Au fost introduse modurile de mânuire a riscurilor şi dacă funcţionează cu succes;

c) S-au tras concluziile de pe urma greşelilor PSSM, incluzând şi evenimentele periculoase (accidente, accidentele care s-ar fi putut întâmpla, îmbolnăvirile) ;

d) Sunt eficiente înştiinţările, instruirile, programele de ţinere a legăturii şi consfătuire organizate pentru inteprinzători şi părţile interesate;

e) Au fost prelucrate şi folosite


Urmărirea cu atenţie, măsurătorile şi evaluarea sunt activităţile de bază ale PSSM-ului, care asigură ca realizările organizaţiei să fie în concordanţă cu programul PSSM stabilit.Trebuie făcut funcţionabil un sistem pentru o urmărire şi o măsurare corespunzătoare, însumând acel PSSM şi procesele de funcţionare pe baza scopurilor stabilite.

Trebuie pregătite şi susţinute procedee de indicaţie (8.) pentru umărirea şi măsurarea periodică şi cu atenţie a funcţionării cu succes a PSM. Aceste procedee trebuie să asigure:

a) Metode de măsurare cantitative şi calitative în funcţie de cerinţele organizaţiei ;

b) Urmărirea cu atenţie a măsurii în care organizaţia îndeplineşte scopurile PSM;

c) Măsurări cu scopul de prevenire referitoare la succes pentru a vedea cu cât corespunde succesul organizaţiei pentru politica de îndrumare PSM, pentru criteriile de funcţionare, pentru normele de drept şi pentru cerinţele autorităţilor;

d) Măsurările referitoare la rezultatele de succes cu scopul de a urmării accidentele, îmbolnăvirile, evenimentele (inclizând şi posibilele accidente) şi alţi factori despre funcţionarea nesatisfăcătoare a PSM;

e) Notiţe detailate despre urmărirea şi măsurarea cu atenţie a datelor şi rezultatelor, care sunt suficiente pentru întrajutorarea



Toate acele informaţii vor fi notate şi din care vor reieşi:

Rezultatele recunoaşterii pericolelor, evaluarea şi mânuirea riscurilor (4.3.1.);

Cerinţele normelor de drept şi regulilor şi cele mai bune practici ( dacă există aşa ceva);

Politica PSM şi scopurile PSM; Procedeele de mânuire a

incorespunderii ; Notiţele legate de examinarea şi

calibrarea instalaţiilor (incluzând şi pe cele aflate la subcontractori);

Notiţele făcute despre instruire (incluzând şi cele ale subcontractorilor);

a) realizările PSM ale Organizaţiei;b) reglementarea procedeelor;c) realizarea scopurilor şi

programelor Organizaţiei;d) dacă realizarea corespunde

normelor de drept şi regulilor organizaţiei.


Dacă utilizarea mijloacelorde urmărire este necesară pentru măsurarea şi urmărirea funcţionării cu succes, atunci organizaţia trebuie să creeze şi să susţină procedee pentru calibrarea şi întreţinerea unor asemenea mijloace. Să existe procese corespunzătoare pentru a se asigura ca datele să fie din sursă sigură, de exemplu: calibrarea mijloacelor şi a instalaţiilor de examinare, controlul softverelor şi hardverelor. Trebuie calibrate şi înterţinute instalaţiile de urmărire şi măsurare în vederea măsurări riscurilor PSM. Notiţele legate de acest proces ( activităţile şi rezultatele de calibrare şi întreţinere) trebuie păstrate.

După stabilirea scopurilor este bine ca organizaţia să introducă indexe de numere pentru măsurarea realizărilor. Aceste indexe de numere reprezintă baza evaluării realizărilor PSM în sistem, şi acestea dau informaţii atât despre PSSM, cât şi despre sistemul aflat în funcţiune. Sarcina continuă a organizaţiei este aceea de formare a unui sistem de indexe de numere pentru o prezentare corespunzătoare a realizărilor.

Aceste indexe să fie:Aceste indexe să fie:

a) obiective;b) controlabile;c) reproductibile;d) caracteristice pentru

activităţile organizaţiei;e) să corespundă politicii PSM a

organizaţiei;f) practice;g) cheltuielile lor să fie în

proporţie cu eficienţa lor;h) să fie utilizabile în technologia

dată.



Procedee pentru urmărirea cu atenţie şi măsurare;

Planuri de muncă de control şi liste de control;

Lista mijloacelor „critice”; Liste de control utilizabile pentru

controlul mijloacelor; Standarde refiritoare la condiţiile

locurilor de muncă şi la utilizare a listelor de control pentru verificare;

Lista mijloacelor de măsurare; Procedee de măsurare; Planuri de muncă pentru calibrare

şi liste de calibrare; Activităţile de întreţinere şi

rezultatele acestora; Liste de control completate,

rapoarte de verificare (capitolul 4.5.4.);

Rapoarte de incorespundere; Dovezi despre rezultatele de

îndeplinire a unor asemenea procedee.

4. 5. 2. Măsurile de rectificare şi prevenire a accidentelor, evenimentelor, incorespunderilor

Accidentul: este un eveniment nedorit, care este legat fie de deces, înrăutăţirea sănătăţii, leziuni, pagube sau alte pierderi.Evenimentul: o întâmplare care poate conduce la un accident sau accidente.Incorespundere: orice deviere de la standardul legat de muncă, sarcină, procedeu, regulă, reglementarea sistemului de îndrumare etc., care poate cauza, direct sau indirect, răniri, înbolnăviri, pagube survenite în proprietate, pagube survenite la locul de muncă sau combinaţia acestora.Activităţi de rectificare: măsurile de prevenire a evitării accidentelor cu urmări şi a sistării cauzei de incorespundere.Activităţi de prevenire: măsurile luate în vederea evitării altor activităţi de incorespundere.

Trebuie create şi sprijinite procedee de indicaţie (9.) pentru constatarea tipurilor de răspundere şi competenţă pentru următoarele domenii:

a) Indicarea, examinarea, mânuirea cauzelor de incorespundere, accidentelor, evenimentelor, ;

b) Măsurile corespunzătoare de micşorare a consecinţelor accidentelor, evenimentelor şi incorespunderilor;

c) Indicarea, iniţierea, măsurile de executare a activităţilor necesare de rectificare şi prevenire ;

d) Dovedirea cu succes a măsurilor de rectificare şi prevenire executate;

e) Introducerea de reguli sau de rectificare a acestora cu scopul evitării repetării incorespunderilor.


Incorespunderea poate să provină din: Incorespunderea poate să provină din:

Orice tip de rectificare şi prevenire care este direcţiontă spre sistarea cauzelor de incorespundere existentă sau posibilă, care să fie proporţională cu mărimea problemei şi să fie măsurabilă cu riscurile PSM. Documentaţia legată de activitatea de revizuire să corespundă cu gradul activităţii de revizuire.

Organizaţia să facă totul posibil pentru

rectificarea şi schimbarea provenită din

activităţile anterioare şi să le introducă în

documentaţia de metode- indicaţii.

a) funcţionarea necorespunzătoare a uzinei sau a unor instalaţii;

b) funcţionarea defectoasă a inteprinderii sau a unor instalaţii;

c) neglijenţa umană;d) dificienţa sistemului de

management.




Procedee (în general); Planuri pentru cazuri de pericol; Pregătirea de rapoarte despre

recunoaşterea pericolelor, şi despre evaluarea şi mânuirea riscurilor;

Pregătirea de rapoarte despre accidente, despre cazuri de pericol;

Pregătirea de rapoarte despre întreţinere şi service.

Introducerea de procese pentru cazuri de accidente şi incorespundere;

Rapoarte de incorespundere; Rapoarte de examinare; Ţinerea în evidenţă a

incorespundere; Rapoarte modernizate despre

recunoaşterea pericolelor, evaluarea şi mânuirea riscurilor;

Datele despre examinările conducerii;

Dovada evaluării cu succes a măsurilor de rectificare şi prevenire

4. 5. 3. Mânuirea însemnărilor şi notiţelor

Să se realizeze însemnări pentru dovedirea faptului că PSSM-ul funcţionează cu rezultate şi procesele au fost executate în condiţii de securitate. Să se pregătească însemnări PSM care documentează acceptabilitatea cerinţelor de îndrumare a sistemului, acestea trebuie păstrate, trebuie să fie lizibile şi să fie recunoscute în mod corespunzător.

Procedee de recunoaştere, întreţinere, aranjare, păstrare şi distrugere, mai ales să se ocupe cu acele notiţe care sunt necesare pentru introducerea şi funcţionare PSSM-ului şi se ocupă de gradul de realizare a planurilor şi scopurilor planificate.

Trebuie create şi întreţinute procedee de indicaţie (10.) pentru însemnările PSM, cât şi pentru rezultatele auditurilor şi examinărilor:

a) recunoaşterea;b) întreţinerea;c) distrugerea.



Însemnările PSM să

fie:

=

Însemnări legate de instruire; Rapoartele de examinare PSM; Rapoartele audit PSSM; Rapoarte realizate despre consfătuiri; Rapoarte realizate despre

accidente/evenimente; Rapoarte realizate despre măsurile

luate după accidente/evenimente; Procesele verbale ale şedinţelor PSM; Rapoarte realizate despre examinările

medicale; Rapoarte realizate despre

supravegherea protecţiei sănătăţii; Însemnările cu privire la întrebările

legate de mijloacele de protecţie şi întreţinerea acestora;

Rapoarte realizate despre exerciţiile de înlăturare a pericolelor;

Examinările conducerii; Însemnările cu privire la

recunoaşterea pericolelor, evaluarea şi mânuirea riscurilor.

a) lizibile;b) recunoaşteri;c) reducerea la activităţile, produsele, serviciile care „circulă


Însemnările PSM trebuie să fie depozitate şi întreţinute în aşa fel încât:


Perioada de păstrare a însemnărilor trebuie definită şi fixată.Informaţiile confidenţiale legate de afaceri trebuie mânuite cu grijă.Trebuie avut grijă ca însemnările să fie depozitate întrun loc sigur, care să fie accesibil şi să asigure buna lor păstrare.

Însemnările PSM critice să fie protejate întrun mod corespunzător sau pe baza normelor de drept reglementate, de asemenea să fie protejate de un incendiu posibil sau alte pagube.

Independent de caracteristica sistemului sau organizaţiei, însemnările trebuie îngrijite în aşa manieră ca să se poată dovedi cu ele realizarea standardului OHSAS 18001:1999.

Metode pentru recunoaşterea însemnărilor PSM, păstrarea şi rebutul lor;

Stocarea corespunzătoare şi accesul imediat la însemnările PSM.

a) să fie recăutate imediat;b) să fie protejate împotriva

pagubelor, stricărilor sau pierderilor.

4. 5. 4. Auditul

Trebuie pregătite procedee de indicaţie (11.) şi programe de audit pentru auditul periodic al PSSM-ului, care trebuie realizate pentru:

Metoda de auditare să conţină:

Programul audit al organizaţiei– incluzând şi ritmarea acestea –să se bazeze pe:

a) constatarea dacă PSSM corespunde măsurilor

planificate PSSM, incluzând şi cerinţele standardului OHSAS 18001:1999;

a fost introdus şi susţinut în mod corespunzător;

realizează cu succes politica şi scopurie organizaţiei;

b) examinarea rezultatelor auditului anterior;c) informarea conducerii despre

a) evaluarea riscurilor pe baza activităţii organizaţiei;

b) rezultatelor auditurilor anterioare.

a) domeniul de utilizare a auditului;frecvenţa acestuia;b) modul planificat de executare a auditului;c) competenţa auditorului;d) urmărirea cu atenţie a activităţilor şi domeniilor pe baza

auditului;e) tipurile de răspundere şi cerinţe legat de conducerea şi

executarea a auditului;f) tipurile de răspundere şi cerinţe legat de publicarea

rezultatelor.

4. 5. 4. Auditul

PSSM-ul audit este un proces cu a cărui ajutor organizaţia poate examina şi evalua rezultatele PSSM în mod continuu.

PSSM-ul audit să ia în considerare următoarele:

politica PSM; procedeele; mediu de la locul de muncă practica.

Auditurile pot fi efectuate de angajaţii organizaţiei şi/sau de persoanele exterioare alese de către organizaţie.

Persoanele care realizează auditul să fie, în ambele cazuri; în situaţia în care să îşi îndeplinească sarcinile cu obiectivitate şi în mod corespunzător, de asemenea să aibă pregătirile necesare.

Raportul legat de audit să fie publicat conform planului de auditare.

4. 5. 4. Auditul

PLANUL ANUAL DE AUDIT-20XX.

Teren auditat

(de muncă)

Nr. Crt.

Element examinat

Timp Foaie de divergenţ

ă

Auditor

Verificare Plan Fapt

Conducere

1 Răspundere, Examinarea de către conducere

ianuarie

19 ianuarie

3 bucăţi Tóth

Conducător PSSM

1 Reglementarea funcţionării, comunicare

martie Kiss

Auditor intern

1 Audite PSSM

Iulie Kiss

1. Clasa 1 Instruire, conştiInciozitate, competenţă

Tóth

2.3.4. 25. 2

ŢINEREA ÎN EVIDENŢĂ A AUDITULUI- 20XX.

Teren auditat (de

muncă)

Element examinat

Foaie de divergenţă

Auditor Verificare

Uzina nr.1.

Reglementarea funcţionării, comunicare

3 bucăţi Tóth

4. 5. 4. Auditul

Cacteristici de intrare:


Declaraţie a politicii PSM; Scopurile PSM; Metodele şi indicaţiile de muncă PSM; Rezultatele recunoaşterii pericolelor,

a evaluării şi mânuiri riscurilor; Normele de drept şi cele mai bune

practici (dacă există aşa ceva); Rapoartele despre incorespundere; Procedeele de audit ale PSSM-ului; Auditori interni/externi pregătiţi,

independenţi ; Procedurile legate de incorespundere.

Planul/programul PSM; Procedeele de audit ale PSSM-

ului; Rapoartele de audit ale PSSM,

incluzând rapoartele legate de incorespundere, exigenţele legate de propuneri şi activităţi de rectificare;

Rapoartele despre incorespundere sistată/exclusă;

Înaintarea rapoartelor doveditoare despre rezultatele de audit PSSM pentru conducere.

4. 6. Examinarea de către conducere

În capitolul 4. 6. „Examinarea de către conducere” este vorba despre ciclul Deming Plan-Do-Check-Act, faza „Action” ( acţiune, sau implicare).

Organizaţia să evalueze realizările PSM. Pentru susţinerea unei verificări eficiente este necesară o „implică-te Action” de recuplare cu scopul realizării unei activităţi mai perfecte, fiind necesară o replanificare. Conform standardului OHSAS 18001:1999 unei recuplări aparţine şi examinarea de către conducere.

Activităţile de planificare strategică şi afacerile organizaţiei sunt părţi intengrante ale examinării de către conducere şi este în corelaţie cu: examinarea succesului afacerilor, dările de seamă, bugetul, previziunile de câştig şi piedere.

Procesul de examinare de către conducere:

Examinarea de către conducere

Factori interni Factori externi

Activităţi de verificare şi rectificare

Politica


Planul de revizuire şi evaluare a adaptabilităţii, corespunderii şi succesul sistemului de îndrumare a sănătăţii şi protecţiei muncii, este hotărâtă de către conducerea superioară la intervale de timp.Conducerea superioară a organizaţiei, prin stabilirea de către ea la intervale de timp, să verifice şi să îmbunătăţească în mod continuu sistemul de îndrumare a sănătăţii şi protecţiei muncii cu scopul îmbunătăţirii rezultatelor securităţii muncii generale.Examinarea controlează corespondenţa continuă a politicii PSM şi examinează eficienţa auditării şi a măsurilor următoare.În momentul planificării unei examinări de către conducere să se ia în considerare următoarele:

Procesul de examinare de către conducere să asigure existenţa suficientă a informaţiilor pentru ca evaluarea să poată fi realizată de către conducere.


temele propuse spre discuţie; participanţii; tipul de răspundere al participanţiilor

din punctul de vedere al temei examinate;

informaţia prezentată examinării.

Statistici legate de accidente; Rezultatele auditurilor PSSM

interioare şi exterioare; Măsurile de revizuire executate în

sistem de la ultima examinare; Experienţele legate de ultimele

accidente, evenimente întâmplătoare şi cazuri de pericol;

Rapoarte despre cazurile de pericol; Raportul realizat de persoana

însărcinată de conducere, despre funcţionarea generală a sistemului;

Raportul conducătorilor locurilor de muncă, despre rezultatele locale ale sistemului;

Rapoarte despre procesele de recunoaştere a pericolelor, despre evaluarea şi mânuirea riscurilor.


Examinarea trebuie să fie cuprinzătoare, dar nu este necesar controlul simultan al fiecărui element al PSSM. Examinarea politicii, scopurilor şi metodelor trebuie realizate la acel nivel al conducerii care au fost supuse stabilirii.

Examinarea să discute despre următoarele:

a) coresponderea politicii PSM actuale;b) hotărârea sau modernizarea

scopurilor, programelor PSM în scopul dezvoltării continue;

c) corespunderea metodelor actuale utilizate în recunoaşterea pericolelor, în evaluarea şi mânuirea riscurilor;

d) nivelul actual de risc şi măsurile de mânuire cu succes al riscului;

e) satisfacerea resurselor (financiare, personale şi materiale);

f) rezultatele procesului de verificare PSM;

g) eficienţa procesului de raportare a pericolelor;

h) datele legate de accidentele şi evenimentele întâmplate;

i) cazurile însemnate în care procedeele nu au dat rezultate bune;

j) rezultatele revizuirilor auditurilor interioare şi exterioare ale fostei conduceri;

k) starea pregătirii pentru cazuri de pericol;

l) măsurile de dezvoltare ale PSSM;m)rezultatele verificării oricărui tip de

accident şi eveniment;n) evaluarea efectelor schimbărilor

permanente din normele de drept şi


Observările, deducerile şi propunerile trebuie documentate în vederea hotărâri măsurilor necesare.

Activităţile de ieşire ale examinării:Pe baza revizuirilor conducerea superioară se îngrijeşte de:

Caracteristice de ieşire:

a)dezvoltarea continuă a PSSM;b)actualizarea politicii, scopurilor şi

programelor PSM;c) cerinţele cumpărătorilor legate de

dezvoltare;d)recunoaşterea resurselor necesare

dezvoltării.

Procesele verbale legate de examinări;

Revizuirea politicii PSM şi a scopurilor PSM;

Măsurile de rectificare la termen distribuite unor conducători ;

Sarcinile de dezvoltare la termen distribuite unor conducători;

Termenele de examinare ale măsurilor de rectificare;

Acele domenii unde accentul se

Bazele dezvoltării PSSM

Construirea şi dezvoltarea sistemului este asemănătoare sistemului de îndrumare centralizat.

Aşa este următoarea:

1. Examinarea stării, efectuarea analizei riscului, actualizarea sa2. Politica PSM,3. Planuficare,4. Introducere şi funcţionare,5. Activităţi de rectificare şi verificare,6. Examinarea de către conducere.

Şi aici modelul urmează principiul (PDCA) de îmbunătăţire continuă.

PAŞII PRACTICI DE DEZVOLTARE A PSSM

Este bine ca introducerea sistemului să se realizeze pe baza unui program de lucru alcătuit din patru faze.

Dezvoltarea rapidă a sistemului depinde de caracteristica organizaţiei, de mărimea ei, de resursele care îi stau la dispoziţie, de obligaţia conducătorilor, de normele de drept şi de mărimea corespunzătoare a altor obligativităţi acceptate voluntar, precum şi de ritmul de realizare a scopurilor şi prevederilor.

Bazele dezvoltării PSSM

Prima fazăPrima treaptă a dezvoltării este ocupată de analiza locală a documentului, intreviuri locale, chestionare de evaluare a situaţiei, trebuie realizată evaluarea activităţilor de protecţia muncii actuale pe baza cerinţelor OHSAS 18001.Pentru începerea lucrului trebuie ţinute instruiri pentru conducători, care conţin cunoştinţele necesare dezvoltării şi funcţionării sistemului, iar după aceea trebuie începută dezvoltarea PSSM.

Faza a douaDe-a lungul dezvoltării sistemului trebuie realizată evaluarea riscului, trebuie prelucrate elementele de protecţia muncii a sistemului, trebuie hotărâte scopurile de realizat ale PSM, trebuie armonizate scopurile de producţie şi PSM, trebuie definită politica PSM a Societăţii. Trebuie terminate sau revizuite analizele de risc, care conţin riscurile legate de securitatea locului de muncă, precum şi riscurile importante legate de materialele şi produsele periculoase, care caracterizează activităţile Societăţii, incluzând condiţiile normale de funcţionare ale Societăţii, precum şi evenimentele neaşteptate, accidentele şi pericolele posibile, riscurile provenite din pagubele de transport.

Faza a treia Trebuie redactat Manualul PSSM şi Manualul de Procedee al PSSM.Pentru învăţarea PSSM trebuie realizată instruirea necesară la toate nivelele organizaţiei, de-a lungul căreia muncitorii fac cunoştiinţă cu scopurile managementului împreună cu sarcinile sale, precum darea de seamă a importanţei dezvoltării PSSM, despre locul în PSSM, sarcinile lor, rolul lor.

Faza a patra (Pregătirea pentru mărturie)După prelucrarea PSSM-ului, pe lângă funcţionarea continuă trebuie testate cerinţele de realizare şi eficienţă a standardului, mai apoi pe baza celor constatate, trebuie asigurată realizarea unor posibile corecţii necesare. Aşa se poate asigura ca

funcţionarea sistemului să fie o parte de zi cu zi a lucrului a fiecărui muncitor al Societăţii.

Bazele dezvoltării PSSMSarcinile mai importante ale dezvoltării PSSM:0. Pregătirea proiectelor.

0.1. Dacă este posibil, alcătuirea unui concurs de sprijinire.0.2. Alcătuirea unui proiect (de instruire).

1. Instruirea pentru conducere.1.1. Instruirea conducerii superioare, aprobarea planului de

muncă de pregătire.1.2. Instruirea auditorilor interiori.1.3. Alt tip de instruire.

2. Realizarea analizei riscului.2.1. Realizarea auditului legat de o analiză a situaţiei.2.2. Redactarea unui plan de proces.2.3. Realizarea analizei riscului.2.4. Crearea sistemului de audit al transportatorilor.

3. Redactarea Manualului PSM.3.1. Strategia planificării; referat de misiune, o privire spre

viitor, politica PSM, redactarea unui sistem de scopuri de scurtă, medie şi lungă durată. Redactarea sarcinilor conducerii.

3.2. Politica PSM, proiectarea răspândirii referatului de servicii.

3.3. Proiectarea unui sistem documentat.3.4. Redactarea Manualului PSSM.

4. Redactarea Manualului de Metode.4.1. Fixarea proceselor actuale în scheme de proces.4.2. Examinarea competenţelor.4.3. Indicaţii legate de muncă, decrierea revizuirii tipului de

muncă, prelucrarea ei în funcţie de necesitate.4.4. Pregătirea procedeelor de indicaţie.4.5. Alcătuirea de albume de adeverinţe

5. Introducerea Sistemului de Îndrumare a Protecţiei Siguranţei şi Sănătăţii la locul de Muncă.

5.1. Aprobarea sistemului de documentare.5.2. Pregătire, verificarea funcţionării sistemului.5.3. Prezentarea auditului interior. Audit interior la nivel de

inteprindere.5.4. Audit de testare.5.5. Examinarea de către conducere.5.6. Definirea, executarea schimbărilor necesare.5.7. Colaborarea în procesul de dovedire.

ESTIMAREA RISCULUI, EVALUAREA RISCULUI, MÂNUIREA RISCULUI

Noţiunea de „risc” şi evaluare provine din sursa de legislaţie a protecţiei muncii a Uniunii Europene, introducerea directivei 89/391/EGK, care se referă la măsurile de stimulare a îmbunătăţiri securităţii muncii şi a sănătăţii inteprinzătorilor, care a fost preluată în reglementările de protecţia muncii maghiare. Această noţiune este sinonimă cu noţiunile folosite anterior: „pericol”, „sursă de pericol”, „daună”, „factori de îmbolnăvire”.

Pretenţia pentru evaluarea şi mânuirea riscului a apărut mai întâi în industria nucleară, în aviaţia civilă şi militară, precum şi în technologia spaţială, unde consecinţele potenţialelor accidente erau evidente.

Obligaţia patronilor este aceea de evaluare a riscurilor. Scopul principal al unei asemenea evaluări este hotărârea dacă verificările planificate sau actuale sunt corespunzătoare.

Scopul este acela de mânuire a riscului înainte de producerea unei pagube.

Scopul evaluării riscului

Evaluarea riscului reprezintă cerinţa de bază a sistemului de îndrumare PSM şi pentru a avea succes este nevoie de procese de evaluare sistematice. Dacă evaluarea este realizată cu participarea patronilor, atunci atât pentru conducere cât şi pentru patroni este asigurată o bună posibilitate de a vedea în mod concret metodele sistemului de îndrumare PSM al organizaţiei:

baza este luarea în considerare a pericolelor şi a riscurilor; sunt necesare şi executabile; vor evita cu succes accidentele.

Evaluarea riscului nu este altceva decât o privire de ansamblu atentă a ce poate vătăma, pune în pericol muncitorii la locul de muncă şi ce fel de măsuri de protecţie sunt necesare pentru prevenirea necazului.

În marea majoritate a cazurilor o evaluare a riscului înseamnă îndeplinirea sistematică a cerinţelor de securitate a muncii de până acum şi actuale, în care instrumentul principal este judecata.


Noţiunea şi sarcinile de evaluare a riscului sunt hotărâte de legea 1993. XCIII, care a fost revizuită de mai multe ori, şi obligaţiile patronilor în evaluarea riscului se orientează după aceasta.

Scopul evaluării riscului: prezentarea pericolelor activităţilor şi serviciilor cu

scopul de a le definii pe acelea, care reprezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea muncitorilor, pentru îndeplinirea muncii în siguranţă. Mai târziu prin activitatea inteprinderii riscurile apărute vor fi evaluate.

Evaluarea riscului crează baza pentru ca:

mânuirea riscurilor înainte de survenirea unei pagube; verificarea riscurilor importante şi a pericolelor apărute

prin technologia introdusă mai demult, dacă acestea există, trebuie luată în considerare apariţia unor noi riscuri, pericole;

recunoşterea pericolelor insuportabile trebuie extinsă pe: schimbările technologiei aplicate, sistarea activităţiilor mai vechi, introducerea unor noi moduri de fabricare, analiza riscurilor, pericolelor potenţiale sau existente legate de crearea de noi produse.


Deci scopul principal al evaluării riscurilor:

Definirea acelor surse de pericol provenite din technologie, care înseamnă un pericol presupus pentru sănătatea acelor persoane care pun în funcţiune technologia, care întreţin, verifică.

Definirea gradului riscului pe baza estimării. Micşorarea efectului presupus al riscului pe baza

propunerii. Evitarea pericolelor, respectiv reducerea la minimum prin

rezolvarea technică, sau, acolo unde nu este posibil, prin asigurarea de mijloace de protecţie personale.

Definirea şi înşirarea, în funcţie de importanţă, a măsurilor care trebuie făcute.

Scopul evaluării riscului constă în examinarea concretă a situaţiei de la locul de muncă şi definirea sarcinilor concrete. În acest caz sunt necesare examinările cantitative şi măsurările, de exemplu: legat de securitatea în chimie în domeniul evaluării riscului, dacă situaţia concretă trebuie comparată cu o normă numerică.

După evaluarea riscului angajatorul trebuie să fie capabil să dovedească autorităţilor, patronilor sau reprezentanţilor, respectiv altor persoane interesate, că toate măsurile necesare sunt pentru evaluarea şi evitarea riscului, respectiv reducerea la minimum. De aceea evaluarea riscului aparţine şi documentării corespunzătoare a proceselor şi rezultatelor.

Fundalul legal al evaluării riscului

legea CII. din 1997, apoi legea LXXIII. din 2001 revizuită legea XCIII. din 1993 lege despre protecţia muncii 54.§:

25/1996. (VIII 28) decretul NM „ Executarea muncii prin prin protecţia sănătăţii şi cerinţele cu privire la generalităţile legate de sănătatea de la locul de muncă” 3.§:

26/1996 (VIII: 28.) decretul NM „ Limitarea timpului de expunere (zilnică, săptămânală) a muncitorilor expuşi la unele riscuri care dăunează sănătăţii”

65/1999. (XII. 22.). Decretul EÜM „ Cerinţele minimale de protecţia sănătăţii şi muncii în folosirea mijloacelor de protecţie personale la locul de muncă al muncitorului” 3.§:

25/2000. (IX. 30.) Decretul EÜM-SZCSM „Securitatea chimică la locul de muncă” 5. §:

25/1999. (XII.27.) decretul EÜM „Cerinţele minimale de protecţia sănătăţii şi muncii în riscul leziunii spatelui prin mişcarea manuală a greutăţilor” 3.§:

50/1999 (XI. 3.) decretul EÜM „Cerinţele minimale de protecţia sănătăţii şi muncii în cazul celor care lucrează în faţa ecranelor” 3.§:

26/2000 (IX. 30.) decretul EÜM „Protecţia împotriva materialelor care produc cancer şi prevenirea riscului de îmbolnăvire cauzat de acestea” 4. §:

18/2001. (IV. 28.) decretul EÜM „ Protecţia împotriva riscurilor cauzate de expunerea la zgomotul din timpul lucrului a muncitorilor” 3.§:

44/2000. (XII. 27.) decretul EÜM „ Unele metode legate de materialele şi produsele periculoase, respectiv regulile detailate ale activităţilor”

61/1999. (XII.1.) decretul EÜM „ Securitatea muncii a lucrătorilor expuşi efectelor factorilor biologici”

Cerinţele de evaluare a riscului

Dacă vrem ca evaluarea riscului să fie utilă în practică, atunci organizaţia trebuie:1. să desemneze unul dintre membrii săi, care să sprijine şi

să îndrume activitatea;2. să se sfătuiască cu toată lumea, cu aceia care sunt

implicaţi; trebuie discutate măsurile planificate şi trebuie ascultate părerile lor, trebuie atinse obligaţiunile lor;

3. să decidă ce fel de instruire este necesară în evaluarea riscului, în analiza făcută pentru persoane/grupuri şi trebuie introdus programul de instruire potrivită;

4. să fie verificată evaluarea potrivită: trebuie decisă dacă evaluarea este potrivită şi suficientă; cu alte cuvinte dacă evaluarea este detailată şi severă;

5. să fie documentate detaliile administrative şi constatările importante ale evaluării.

De obicei nu este nevoie ca riscul să fie făcut numeric în mod exact. Este nevoie ca modurile complicate ale numericizării evaluării riscului să fie făcute doar în cazul în care urmările greşelilor sunt catastrofale. Evaluarea riscului în marile ramuri ale industriei, care conţin resurse mari de pericol, sunt legate de acele metode pe care le aplicăm şi în celelalte locuri de muncă, dar la cele mai multe organizaţii pot fi aplicate metode subiective mai simple.

Practica evaluării riscului

De la început trebuie examinate cu grijă următoarele puncte de vedere ale evaluării riscului:

1. pregătirea unui formular simplu pentru evaluarea riscului;2. constatarea acelor criterii, pe baza căreia activităţile vor fi

clasificate şi tot pe baza căreia se vor constata ce tipuri de informaţii sunt necesare pentru unele tipuri de activităţi;

3. recunoaşterea şi clasificarea pericolelor;4. definirea sumară a metodelor, riscurilor;5. definirea acelor expresii prin care nivelele de risc vor fi

exprimate;6. acele criterii prin care se poate decide dacă riscul poate fi

privit ca acceptat: decizia dacă măsurile de evaluare ale riscurilor planificate şi prezente sunt corespunzătoare;

7. măsuri de introducere a unui plan de muncă pentru remediere (dacă este necesar);

8. metodele de avantajare a evaluării riscului;9. criterii în analiza de corespundere a planului de acţiune.

Organizaţiile să pregătească formulare simple, care pot fi folosite în notarea constatărilor legate de evaluare; conţinutul tipic al acestea poate să fie următorul:

descrierea activităţii; riscul/riscurile; mijloacele locale de tratare; personalul expus riscului; probabilitatea rănirii; gravitatea rănirii; nivelele de risc; măsurile luate după evaluare detalii administrative, de ex.: numele persoanei

evaluatoare, data etc.

Organizaţiile să redacteze propriile lor metode generale de evaluare a riscului şi s-ar putea să fie nevoie de executarea unor probe de evaluări, precum şi analiza continuă a sistemului aplicat.

Paşii fundamentali în evaluarea riscului

Pentru o evaluare eficientă organizaţiile trebuie să facă următoarele:

1. Să clasifice unele activităţi: să pregătească o listă despre acele activităţi, care se desfăşoară în unele uzine, pe terenuri, despre oameni şi procedee, şi să adune informaţii despre acestea;

2. Să recunoască pericolele: să caute fiecare pericol important, care este legat de unele activităţi. Să se gândească la: cine poate suferii leziuni şi cum;

3. Să stabilească riscurile: să facă o evaluare subiectivă despre fiecare risc în parte, care este legat de pericol, presupunând că verificările planificate şi actuale funcţionează. Evaluatorii să examineze şi eficienţa verificărilor şi ce consecinţe pot avea greşelile lor;

4. Să decidă dacă riscurile sunt suportabile: să cântărească dacă măsurile de protecţie ale sistemului de îndrumare PSM planificat şi actual sunt suficiente pentru mânuirea pericolelor şi pentru satisfacerea cerinţelor legale;

5. Să alcătuiască planuri de activităţi de evaluare a riscului (dacă trebuie): să alcătuiască planuri despre fiecare întrebare care legată de evaluare este de interes. Organizaţiile să asigure ca verificările actuale şi noi să rămână şi să fie eficiente;

6. Să examineze corespunderea planului de activităţi: să fie evaluate din nou riscurile pe baza verificărilor revizuite şi să alcătuiască sentinţe despre suportabilitatea riscurilor.

Paşii fundamentali în evaluarea riscului

Paşii fundamentali în evaluarea riscului:

Clasificarea activităţiiClasificarea activităţii

Recunoaşterea pericolelor

Recunoaşterea pericolelor

Definirea riscului

Definirea riscului

Hotărârea dacă riscul este suportat

Hotărârea dacă riscul este suportat

Pregătirea planului de activitate a evaluării riscului (dacă este necesar)Pregătirea planului de activitate a

evaluării riscului (dacă este necesar)

Plan de activitate pentru examinarea corespunderi

Plan de activitate pentru examinarea corespunderi

Procesul de evaluare a riscului

Înainte de evaluarea riscului trebuie o listă a activităţiilor şi acestea trebuie împărţite în grupuri în mod simplu şi mânuibil, de asemenea trebuie adunate informaţii despre ele. De asemenea, este importantă indicarea doar a sarcinilor de întreţinere apărute mai rar, precum şi munca legată de producţia de zi cu zi.

Modurile posibile de clasificare a activităţilor sunt următoarele:

zonele stabilite din punct de vedere geografic pe zonele interioare sau exterioare ale organizaţiei;

unele faze ale metodelor de fabricare sau fazele de îndeplinire a serviciilor;

munca planificată şi de reacţie; sarcini definite (de ex. conducerea stivuitoarelor).

Clasificarea activităţilor (technologie)

Informaţiile necesare pentru unele activităţi pot conţine elementele în următoarea listă:

sarcinile obişnuite: (perioada de timp şi frecvenţa); marcarea acelor locuri unde se desfăşoară munca; cine execută sarcinile de obicei/în funcţie de caz; asupra cui poate avea efect munca (de ex.: vizitatori,

subcontractori, publicul); în ce fel de instruire legată de sarcini a luat parte personalul; ce sisteme de muncă scrise sau procedee de aprobare a

muncii există pentru aceste sarcini; echipamentele din uzină şi cele legate de maşini care sunt

folosite de-a lungul muncii; unelte manuale motorizate care pot fi folosite; indicaţiile date de fabricant sau de transportator pentru

funcţionarea şi întreţinerea uzinei, parcului de maşini şi a uneltelor manuale motorizate;

toate mărimile, formele, caracteristicile suprafeţei şi greutatea materialelor folosite de-a lungul muncii;

distanţa şi înălţimea la care trebuie înmânate materialele; serviciile practicate (de ex.: aer aflat sub presiune); materialele folosite de-a lungul muncii sau cu care intră în

contact; forma fizică a acelor materiale care sunt folosite sau cu care

intră în contact (fum, gaz, lichid, praf, materiale solide); conţinutul formularelor cu privere la datele de risc şi

recomandările legate de acele materiale pe care le folosesc sau le întâlnesc;

cerinţele legale, hotărârile şi standardele pentru munca terminată, pentru uzină şi echipamentele sale, pentru materialele folosite, precum şi pentru acele materiale care sunt folosite sau cu care intră în contact;

acele măsuri de care ştim că sunt în aplicare; datele cu privire la evenimentele de reacţie: evenimente

nedorite, accidente şi experienţele bazate pe înrăutăţirea sănătăţii, care provin din muncă, din instalaţii şi din materiale, şi cu care pot fi procurate informaţiile interioare sau exterioare ale organizaţiei;

constatările importante făcute care se referă la activităţi.

Recunoaşterea pericolului

Recunoaşterea pericolului se desfăşoară după următorul punct de vedere:

Examinarea corespunderii din punctul de vedere al reglementărilor legii şi normelor de drept;

Revizuirea sarcinilor de protecţie a muncii existente; Condiţii de funcţionare ieşite din comun, luarea la

cunoştiinţă a unor posibile efecte ale unor potenţiale pericole;

Evenimente ieşite din comun din trecut, analiza incorespunderii;

Ascultarea părerilor, observaţiilor părţilor interesate.

Elementele cele mai critice ale corespunderii reglementărilor legale şi normelor de drept:

limite (zgomotul de la locul de muncă, aerul, iluminatul); obligaţiunea de declarare (accidente, statistici etc.); cererea de permise (maşini de lucru periculoase, punerea

în funcţiune a noilor technologii etc.) îndeplinirea cerinţelor cuprinzătoare de reglementare.

Corespunderea pentru normele de drept se poate adeverii doar prin documente!În cazurile favorabile, la revizuirea sarcinilor de protecţia muncii existente examinăm îndeplinirea cerinţelor PSSM.Modul de examinare a efectelor importante ale protecţiei muncii, riscurilor:

Adunarea de informaţii,

gruparea lor

Adunarea de informaţii technice

Chestionar

Interviu O analiză locală

Recunoaşterea efectelor de

protecţia muncii

Recunoaşterea efectelor technice

Observare Măsurare

Calcul Estimare

Evaluare

Sistem al punctului de vedere

Referiri la protecţia muncii

Referiri la afaceri


De fapt efectul protecţiei muncii, faţă de starea de bază, este o schimbare survenită.

Recunoaşterea efectelor protecţiei muncii se poate întâmpla prin:

formular, chestionar, interviu, o analiză locală.

Din punctul de vedere al PSSM în cadrul noţiunilor legate de efectele protecţiei muncii aparţin şi sursele luate în considerare, precum şi efectele cauzate de transportatori şi cumpărători. În alte cazuri înseamnă o adevărată îndemnare pentru transportatorii şi subcontractorii, care se ocupă cu protecţia muncii. Cu timpul organizaţiile, care pun în funcţiune PSSM-ul, aşteaptă acelaşi lucru de la partenerii cu contract, şi în acest mod acest element devine o forţă motrice importantă a extinderii PSSM-ului.

Acolo unde este posibil, trebuie realizate numeric efectele măsurate şi verificate rezultatele măsurătorilor existente. De-a lungul evaluării efectelor protecţiei muncii, aceasta trebuie făcută nimeric în funcţie de posibilităţi şi pentru aplicarea unor indici cu ajutorul cărora se vor putea măsura schimbările, îmbunătăţirile, chiar şi cu trecerea timpului. Pentru judecarea stării protecţiei muncii se aplică la scară largă metoda matrix, acolo unde rezultatul depinde în mare de sistemul punctului de

vedere creat şi pe lângă aceasta aplicarea sistemului punctului de vedere este foarte subiectiv.


Pe lângă condiţiile de funcţionare ieşite din comun, încurcăturile din uzină, trebuie discutat şi despre pornirea şi sistarea technologiei. În afara pericolelor clasice, în protecţia muncii trebuie avute în vedere: incendiile, exploziile, cutremurele, inundaţiile, accidentele rutiere şi posibilităţile de vandalism.Evaluarea incorespunderii evenimentelor ieşite din comun ajută, întrun fel, la descoperirea problemelor moştenite, iar pe de altă parte arată planurile în cazurile de pericol- dacă există aşa ceva- şi lipsa practicii. Trebuie luate în considerare şi consecinţele activităţilor altor organizaţii din trecut dacă acestea au ajuns în posesia organizaţiei. În zilele noastre o importanţă deosebită constă în privatizare.Părerea părţilor interesate este exprimată sub diferite forme şi corespunderea lor din ce în ce mai bună înseamnă o forţă motrice importantă pentru PSSM.

Dintre părţile interestate, în legătură cu evaluarea situaţiei anterioare, trebuie consultaţi:

proprietarii; angajaţii; administraţia zonală; responsabilii zonali cu protecţia muncii; ANTSZ-ul zonal.

De asemenea, trebuie întrebaţi şi cei care nu aparţin menţionării anterioare, adică autorităţile, organele de supraveghere, furnizorii.

Poate să fie necesară întrebarea locuitorilor din zona apropiată terenului sau în zonele locuite aflate sub atribuţia sa, în legătură cu produsele fabricate.


Recunoaşterea pericolelor prin calsificarea lor:

1. mecanice;2. de electricitate;3. de radiaţii;4. legat de materiale;5. pericole de incendiu şi explozie.

Întrebările ajutătoare pentru recunoaşterea pericolelor:

există pericol de rănire? cine sau ce poate suferi un pericol? cum poate apărea un pericol?

Pot apărea următoarele pericole de-a lungul procesului de muncă? alunecarea sau căderea pe suprafeţe lucioase; căderea de la înălţime a persoanelor, uneltelor,

materialelor etc.; înălţimea necorespunzătoare a încăperilor; pericolele legate de ridicarea manuală şi mânuirea

uneltelor, materialelor etc.; pericolele legate de teren şi instalaţiile sale, care provin

din îmbinare, împrumutare, funcţionare, întreţinere, revizuire, reparare sau dezmembrare;

pericole legate de vehicule, la care aparţin transportul materialelor şi pericolele circulaţiei rutiere;

pericole de incendiu şi explozie; rănirea personalului; acele materiale care sunt inhalate sau care dăunează

ochilor; care pot produce distrugeri prin contactul lor cu pielea sau absorbţia acestora;

acele materiale care ajungând în sistemul digestiv (ajung în corp prin cavitatea bucală) produc distrugeri;

energii dăunătoare (electricitate, radiaţii, zgomot, vibraţii etc.);

acele anormalităţi legate de membrele superioare care conduc la incapacitatea de lucru, care sunt legate de sarcinile care se repetă;

condiţiile de temperatură necorespunzătoare, de ex.: căldura mare;

nivelul de iluminare; suprafeţe alunecoase sau cu denivelări;

balustrade necorespunzătoare sau căţărătoare manuale pe scări;

activităţile subcontractorilor.

Definirea riscului

Definirea riscului trebuie făcută având în vedere analiza gravităţii potenţiale a vătămării şi probabilităţii survenirii ei.

Întrebările puse cu privire la gravitatea potenţială a vătămării:

1. care părţi ale corpului sunt expuse pericolului;2. caracteristica vătămării, care poate să fie uşoară sau gravă:

uşoară, de exemplu:- răniri de suprafaţă; tăieturi sau loviri mici; praf în ochi;- stări neplăcute (de ex.: dureri de cap),indispoziţii care

pot duce chiar şi până la stări de leşin; grave, de exemplu:

- lăcrimări; arsuri; loviri; luxaţii grave, rupturi mai mici;- asurzire; iritarea pielii; astmă; anormalităţile membrelor

superioare cera conduc la incapacitatea de lucru; înrăutăţirea sănătăţii care conduc la mici plângeri repetate;

foarte grave, de exemplu:- amputări; rupturi mai mari; otrăviri; mai multe leziuni;

răniri fatale;- cancer cauzat de profesia executată; ale îmbolnăviri care

scurtează viaţa; stări acute fatale.

Definirea riscului

Întrebările puse în funcţie de probabilitatea survenirii:

1. numărul persoanelor expuse pericolului;2. timpul şi periodicitatea pericolului;3. servicii defectuoase, de exemplu: întreruperea electricităţii

şi a apei;4. defectarea instalaţiilor şi a unor piese de schimb în parcul

de maşini, precum şi defectarea aparatelor de siguranţă;5. aflaţi la dispoziţia elementelor naturii;6. securitatea oferită de echipamentele de protecţie

personale şi cota la care persoanele utilizează aceste echipamente de protecţie;

7. activităţi (greşeli întâmplătoare sau încălcarea intenţionată a metodelor) ale persoanelor fără protecţie corespunzătoare, de ex.: în cazul acelora care:

poate nu ştiu cu ce pericole au de-a face; nu posedă cunoştinţele necesare, puterea fizică sau

îndemânarea pentru executarea muncii respective; subapreciază pericolul la care sunt expuşi; subapreciază folosirea frecventă a metodelor de

muncă sigure şi necesitatea acestor metode.

Trebuie luate în considerare şi consecinţele evenimentelor neaşteptate!

Decizia dacă riscul este acceptabil

Metode de estimare a nivelului riscului şi decizia dacă riscul este acceptabil.

Prima metodă: riscurile sunt clasificate în funcţie de cât este probabilitatea şi efectul (gravitatea potenţială) ei şi pagubele făcute de aceasta. Unele organizaţii doresc să aplice metode mai complicate, dar metodele descrise aici pot să reprezinte repere simple.

Efectul riscului

Puţin dăunător

Dăunător Extrem de dăunător

Pro

bab

ilit

ate

a

riscu

lui

Foarte puţin probabil

1.) Risc minim (trivial)

2.) Risc acceptabil

3.) Risc mediu

Improbabil 2.) Risc

acceptabil 3.) Risc mediu

4.) Risc important

Probabil 3.) Risc mediu

4.) Risc important

5.) Risc inacceptabil

Metoda a doua: Se pot folosi şi metode numerice în caracterizarea riscului. Tabelul de mai jos este un exemplu în acest sens. Prin folosirea cifrelor nu înseamnă că aceste estimări pot fi mai exacte.

Niveluri de risc Probabilitatea survenirii

Risc minim (trivial) 0,0 – 20,0%

Risc acceptabil 20,1 – 40,0%

Risc mediu 40,1 – 60,0%

Risc important 60,1 – 80,0%

Risc inacceptabil 80,1 – 100,0%

Pregătirea unui plan de activitate de mânuire a riscului

Pentru definirea unor nivele de risc este nevoie de hotărârea unor măsuri eficiente.

Nivelul riscului Definire

Minim (trivial)

Nu este nevoie de măsuri sau notări.

Acceptabil Nu sunt necesare măsuri noi. Este de chibzuit introducerea unor rezolvări mai economice sau a unor reparaţii care nu necesită costuri suplimentare. Urmărirea cu atenţie este necesară pentru asigurarea că verificările vor continua.

Mediu Trebuie căutată o reducere a riscurilor, dar costurile de prevenire trebuie bine gândite şi limitate. Măsurile de reducere a riscului trebuie realizate la termen. Dacă riscul mediu este ataşat cu consecinţele vătămătoare atunci se necesită o nou evaluare pentru ca măsurile de îmbunătăţire să necesite bazarea pe o calculare mai exactă a probabilităţii survenirii vătămării.

Important Munca trebuie pornită dacă riscurile au fost minimalizate. Aceasta necesită resurse importante. Dacă munca a pornit deja, atunci sunt necesare măsuri urgente.

Inacceptabil Munca să nu pornească până ce riscul nu a fost minimalizat. Dacă riscul nu a fost redus nici cu acordarea unei atenţii sporite, atunci munca trebuie oprită.


Efortul depus pentru mânuirea riscului şi urgenţele să fie proporţionale cu evaluarea riscului.

Trebuie cumpănit ca: intreprinderea să redacteze un plan pentru cazuri de

pericol; să redacteze un plan de evacuare; instalaţii în caz de pericol, care corespund pericolelor

apărute în organizaţie.

Ca produs al analizei riscului să fie alcătuită o listă de măsuri cu ordinea priorităţilor, cu scopul de a marca, susţine sau îmbunătăţii mânuirea riscului.

Sistarea, prevenirea sau minimalizarea riscului existent sunt incluse în Legea de Protecţia a Muncii, care se pot realiza prin armonizarea cu următoarele principiile:

1. Evitarea pericolelor (excluderea totală a riscului, dacă este posibil).

2. Evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate.3. Combaterea riscului la locul de apariţie (riscul

trebuie sistat la locul de apariţie).4. Trebuie luat în considerare factorul uman.5. Trebuie aplicate rezultatele de dezvoltare a

technologiei.6. Înlocuirea cu alte lucruri mai puţin riscante

(materiale, technologie, mijloace de lucru etc.)7. Înlocuirea cu alte lucruri mai puţin riscante

(materiale periculoase, technologie etc.) a celor riscante.

8. Crearea unei strategii unitare şi cuprinzătoare de prevenire.

9. Protecţia colectivă a muncii trebuie avantajată în locul aplicării echipamentelor de protecţie.

10. Indicaţii corespunzătoare pentru lucrători.


1. Evitarea pericolelor (dacă este posibilă sistarea pericolelor).

Dacă, de exemplu, nu folosim vopsea pe bază organică, atunci prevenim în întregime riscurile de sănătate legate de incendiu şi explozie, care provin din aceasta. Dacă ferestrele sunt curăţate din interior şi nu din exterior, atunci prevenim riscul de cădere.

2. Evaluarea riscurilor care nu pot fi prevenite.

3. Combaterea riscului la locul de apariţie (riscul trebuie sistat la locul de apariţie). Locul de protecţie să fie cât mai mic şi să implice mai puţini lucrători. Deci, cu alte cuvinte, zona de pericol trebuie scăzută la minimum. Dacă dintr-o instalaţie se degajă materiale periculoase trebuie instalate echipamente de aspirare şi pentru înlăturarea aerului poluat nu trebuie aerisită înreaga zonă de lucru.

4. Luarea în considerare a factorului uman.La crearea locului de muncă, la alegerea mijloacelor şi a procesului de muncă trebuie luat în considerare factorul uman, în special la măsurarea timpului de lucru, dacă aceste este monoton şi are acelaşi ritm, respectiv micşorarea efectului periculos şi împărţirea timpului de muncă.

5. Trebuie aplicate rezultatele dezvoltării technologice.

Odată cu dezvoltarea technologică apar şi riscuri necunoscute, pe de-o parte, iar pe de altă parte, apar noi metode mai sigure de apărare. Acestea trebuie urmărite cu grijă şi aplicate corespunzător pentru ca nivelul de protecţie şi sănătate împreună cu nivelul de dezvoltare al technologiei să se ridice corespunzător.


6. Înlocuirea cu alte lucruri mai puţin riscante ( materiale, technologie, mijloace de lucru etc.).Trebuie avută în vedere înlocuirea cu lucruri mai puţin riscante (materiale, technologie, mijloace de lucru etc.), cât şi sistarea locului de risc pentru ca să nu rezulte un risc rămas neidentificat, deci măsura să nu „conducă” riscul în altă parte. Dacă, de exemplu, materialul periculos este îndepărtat prin aspirare, trebuie avut grijă ca prin această metodă să nu poluăm mediul peste măsură. Dacă înlocuim transportul manual al materialelor cu un stivuitor, atunci eradicăm munca fizică grea, dar trebuie să examinăm noile riscuri legate de mişcarea vehiculelor.

7. Înlocuirea cu alte lucruri mai puţin riscante ( materiale periculoase, technologie etc.) a celor riscante.De exemplu vopselele pe bază organică trebuie înlocuite cu cele pe bază apoasă, vopsirea manuală cu cea a maşinii.

8. Crearea unei strategii unitare şi cuprinzătoare de prevenire.Se extinde în procesul de muncă, în technologie, în organizarea muncii, în cerinţele muncii, în relaţiile sociale şi în efectele factorilor mediului locului de muncă.

9. Protecţia colectivă a muncii trebuie avantajată în locul aplicării echipamentelor de protecţie.De exemplu împotriva materialelor periculoase degajate apărarea se face prin o aerisire şi aspirare corespunzătoare şi nu prin măşti personale. Aplicarea acestor echipamente de protecţie (măşti) trebuie să reprezinte ultima cale de rezolvare a situaţiei dacă protecţia sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor nu poate fi asigurată prin măsuri de organizare şi technologice colective.

10. Indicaţii corespunzătoare pentru lucrători.

Examinarea corespunderii planului de activitate

Înainte de introducerea planului de activitate este mai înţeleaptă o examinare a acestea prin punerea următoarelor întrebări:

1. măsurile revizuite vor conduce la nivele de risc acceptabile;

2. nu au apărut noi pericole;3. a fost aleasă cea mai economică rezolvare?4. ce părere au părţile interesate de introducerea unor noi

măsuri de prevenire şi dacă aceste măsuri introduse sunt adecvate?

5. vor fi aceste noi măsuri aplicate practic şi dacă acestea nu vor fi omise, de ex.: atunci când se exercită presiune asupra lor pentru ca să-şi termine lucrul mai repede?

Evaluarea riscului este o activitate continuă. Corespunderea acestor măsuri de evaluare a riscului trebuie examinate în mod continuu şi, dacă este necesar, trebuie revizuite. Tot în acelaşi mod trebuie examinate şi nivelele de evaluare a riscului, dacă condiţiile se schimbă în aşa manieră încât influenţează în mod important pericolul şi riscurile.

Cu ajutorul metodelor de evaluare corespunzătoare ale organizaţiei trebuie evaluate periodic tipurile de risc, de pericol ale activităţilor. În anumite cazuri trebuie implicaţi şi experţi în protecţia muncii din exterior şi trebuie format un departament care evaluează riscurile, pericolele din punct de vedere regional.

Dacă ar exista posibilitatea de recunoaştere, pe care organizaţia ar avea efect, atunci măsurile de eradicare sau minimalizare ar fi prelucrate şi introduse. Măsurile propuse de minimalizare a riscului, pericolelor vor constitui obiectivul programului de îndrumare.

Capcanele evaluării riscului

1. Planificare şi atitudine greşită

Dacă evaluarea este planificată greşit şi este realizată cu credinţa că aceasta este doar o obligaţie birocratică, atunci este doar timp pierdut şi nimic nu se va schimba. Dacă sarcinile legate de evaluare devin formale şi au scopuri proprii, atunci organizaţiile se pot încurca în întrebări de detaliu. Evaluarea riscului să înşire, în primul rând, toate acele activităţi care trebuie făcute şi care să servească drept bază pentru introducerea măsurilor de autocontrol.

2. Inconsecvenţă

Persoanele care evaluează un risc potenţial comit, adesea, greşeala de a nu se ocupa în fiecare domeniu examinat cu fiecare factor de risc. Cauza acesteia poate fi faptul că spre constatare este dată lipsa riscului, sau nivelului minim al acesteia şi în felul acesta iese din vizorul organizaţiei, care pe baza revizuirilor repetate (care se pot schimba în timp) nu au ajuns la examinare. Scopul să fie acela de recunoştere a tuturor factorilor de risc în fiecare domeniu, precum şi documentarea acelor riscuri care pe perioada examinării au un nivel minim sau care nici nu sunt prezente momentan.

Capcanele evaluării riscului

3. Oportunism Evaluatorii de risc pot devenii oportunişti. Acele persoane care sunt prea aproape de sitaţie nici nu observă pericolul sau judecă riscul ca fiind trivial pentru că pentru ei nimeni nu a trecut peste un pericol. Scopul să fie acela ca: toată lumea să se ocupe cu evaluarea riscului, să examineze riscul şi din perspectiva unei alte persoane şi din punct de vedere critic.

4. Lipsa competenţei Evaluarea riscului trebuie realizată de o persoană competentă, care are experienţă cu privire la procesul muncii, care lucrează întrun alt sector al organizaţiei şi care poate să fie mai obiectiv decât cei implicaţi. Merită, dacă există posibilitate pentru aşa ceva, instruirea unor grupuri mici, care să execute evaluările. Cazul ideal ar fi acela când toată lumea ar participa la evaluarea care este în legătură cu persoana implicată. De exemplu, este corect dacă toată lumea îşi comunică, persoanei desemnate cu evaluarea, părerea despre necesitatea punerii în practică a unei evaluări concrete. În organizaţii mai mari este mai adecvat ca persoana competentă să, care lucrează în acea organizaţie, să coordoneze şi să îndrume munca persoanei evaluatoare. Poate este nevoie şi de sfatul specialiştilor.

Evaluarea riscului cantitativ

Evaluarea riscului cantitativ: definirea numerică obiectivă a factorilor diferiţi de producţie (zgomot, iluminat, aerul de la locul de muncă etc.).

Definirea subiectivă a riscului, adică înainte de pregătirea evaluării riscului este necesară realizarea unor măsurări obiective, adică o evaluare a riscului cantitativ.

Măsurătorile de la locul de muncă trebuie realizate doar de persoana autorizată să facă aşa ceva.

Grupurile principale ale măsurării de la locul de muncă:

Măsurarea zgomotului de la locul de muncă; Măsurări legate de iluminat la locul de muncă; Măsurări legate de aerul de la locul de muncă; Măsurarea trepidaţiilor.

Organizaţia însăşi va decide, având în vedere sursele aflate la dispoziţie, care dintre măsurătorile înşirate sunt necesare realizării. În această decizie trebuie implicat şi un specialist în protecţia muncii şi chimie pentru o definire exactă a cerinţelor.


Măsurarea zgomotului de la locul de muncă

Zgomot: acele fenomene de zgomot care sunt neplăcute pentru om, care provoacă stări deranj.

Zgomotul (atenţie sporită la zgomotul de la locul de muncă) poate fi descris prin următoarele caracteristici:

a) nivelul de zgomot în decibeli LASmax, LAimaxo ,b) spectrul zgomotului (spectru în octave),c) schimbarea zgomotului în timp, sau echivalentul nivelului

de zgomot LAeq de intensitate permanentă, care are acelaşi efect nociv cu cel al zgomotului schimbător.

În cazul în care o persoană nu se află în mod continuu întrun mediu cu zgomot permanent, de ex. nu pune în funcţiune în mod periodic o maşină zgomotoasă într-o hală, întrun birou, atunci persoana afectată este inclusă în: timpul mediu în zgomotul deranjator, care este exprimat prin nivelul de zgomot echivalent, nivel care poate fi definit astfel:

Leq = 10 lg

p(t) presiunea zgomotului în funcţie de timp,p0 2105 Pa valoarea de bază tradiţională,t1 începutul timpului de estimare în s,t2 sfârşitul timpului de estimare în s, T (t2- tl) timpul de estimare în s.

Calificarea în scopul prevenirii îmrăutăţirii auzului pe baza decretului EÜM din 18/2001. (IV.28):

Dacă LAD este mai mare decât:85 dB (A), sau

LAI este mai mare decât: 125 dB (A)

chiar şi cu o ocazie, atunci zgomotul deranjator depăşeşte limitele, mai bine zis nu corespunde reglementărilor.


Măsurări de zgomot la locul de muncă

Deoarece vătămarea cauzată de zgomot este o stare ireversibilă, nu este posibilă tratarea ei. De aceea unica posibilitate a protecţiei sănătăţii, în cea ce priveşte zgomotul, constă în prevenirea complexă.

Prevenirea este precaută şi cu efect, dacă se face tot posibilul pentru următorul criteriu:

definirea periodică a nivelului de zgomot; limitarea petrecerii timpului la locul de muncă, dacă

nivelele de zgomotul sunt diferite; examinarea periodică a auzului; minimalizarea nivelului de zgomot; protecţia personală împotriva zgomotului;

Încerând cu 1 ianuarie 2003 o măsurare a zgomotului aprobată şi acceptată de autorităţi este realizată doar de persoane sau organizaţii acreditate!


Măsurări legate de iluminatul la locul de muncă

Cea mai mare parte a informaţiilor din lumea exterioară le primim cu ajutorul vederii. De aceea este foarte importantă pentru noi în orice condiţii, o iluminare corespunzătoare, care pe lângă lumina naturală, de multe ori trebuie completată cu cea artificială.

Lumina artificială, în funcţie de poziţionarea sursei de lumină, poate fi împărţită în:

lumină artificială poziţionată central („iluminarea de hală”);

lumină artificială locală („lumina maşinii).

Metodele de măsurare şi cerinţele legate de lumina artificială interioară sunt reglementate de:

Iluminarea Artificială Interioară în funcţie de MSZ 6240/2,3,4-86.

25/1996. (VIII.28.) decretul NM cu privire la cerinţele generale de securitate a sănătăţii la executarea muncii şi mediului locului de muncă, care nu periclitează sănătatea.


Măsurătorile legate de aer

Măsurările legate de aerul de la locul de muncă fac parte din categoria măsurătorilor celor mai complicate.

Independent de technologia aplicată, de modul de formare a locului de muncă, de materialele chimice periculoase utilizate, în fiecare caz în parte trebuie decis ce fel de măsurători sunt necesare pentru locul de muncă respectiv. Un rol important îl au acei specialişti, cu luarea în considerare a datelor de bază, care pot decide metodele necesare de măsurare şi cantitatea lor. Un specialist bune ales poate face economii în cheltuieli printr-o măsurare sigură, deoarece măsurările legate de aer sunt cele mai costisitoare măsurări de la locul de muncă.

Pentru o măsurare minimă corespunzătoare poate fi nevoie de următoarele datele de bază:

descrieri technologice; descrierea operaţiunilor; datele de securitate ale materialelor chimice

periculoase utilizate; schiţe, desene de strămutare; numărul lucrătorilor expuşi.

Metodele de măsurare, având în vedere caracteristicile locale, sunt mereu realizate de specialişti.

Ca şi în cazul măsurărilor legate de zgomot, o măsurare a aerului aprobată şi acceptată de autorităţi este realizată doar de persoane sau organizaţii acreditate!


Măsurarea trepidaţiilor

Pot apărea technologii unde lucrătorii sunt supuşi trepidaţiilor (de ex.: în construcţii este folosit vibratorul pentru ca betonul să devină compact, în mânuirea maşinilor din agricultură, în transportul rutier, în funcţie de nivelul technologic al vehiculului).

Clasificarea forţei trepidaţiilor:

Forţa trepidaţiilor localizată în mâini şi braţe; Forţa trepidaţiilor în tot corpul.

Cerinţele şi limitele forţei trepidaţiilor localizată în mâini şi braţe:MSZ ISO 5349:1991. Standardul:” Măsurarea trepidaţiilor. Trepidaţiile de la locul de muncă care acţionează asupra mâinilor”, respectiv decretele 25/1996 şi 26/1996 (VIII.28) NM limitează:

măsura forţei de trepidaţie localizată în mâinile şi braţele lucrătorului nu poate să depăşească echivalentul (ahw)eq(8) = 2 m/s2 pentru 8 ore, respectiv în mediu de lucru umed şi rece echivalentul este de: (ahw)eq(8) = 1,4 m/s2 .

Cu un timp de integrare de o secundă deoarece cel mai mare echivalent de accelerare este de 50 m/s2 , referitor la 10 minute de muncă echivalentul de accelerare a trepidaţiilor este de 8,4 m/s2 , pe care nu-l poate depăşi.

Cerinţele şi limitele forţei de trepidaţii în tot corpul:

Pe scurt, acestea sunt următoarele:Decretul 25/1996. NM 10. §. În funcţie de aliniatul (1) valorile limită echivalentă pentru

8 ore de lucru :

În direcţia Z (aw)eqm = 1,26 m/s2

În direcţia X,Y (aw)eqm = 0,9 m/s2

Valoarea cea mai mare a acceleraţiei trepidaţiilor pe moment nu poate să depăşească (MaxL) a (a w)maxL = 10 m/s2.

Evaluarea riscului calitativ

Evaluarea riscului calitativ: este acel proces în care angajatorul prezintă lucrătorilor factorii diferiţi de producţie, iar mai apoi comandă un nivel de risc subiectiv pe baza căruia poate să ia măsuri de organizare şi technologice.

Executorii evaluării riscului:

Evaluarea riscului este realizată de angajator sau de specialistul său în protecţia muncii.

Alegerea acestei metode este utilă pentru micii angajatori, respectiv cu specialişti proprii în organizaţii mai mari, doar dacă angajatorul cunoaşte cerinţele şi condiţiile.

Evaluarea este realizată de un furnizor extern.La alegerea furnizorului trebuie avută în vedere ca acesta să aibă referinţe şi să aibă date puse la dispoziţie, deoarece evaluarea riscului reprezintă un element de bază al protecţiei muncii pentru angajator şi el este răspunzător de conţinutul evaluări riscului, de măsurile luate, de sănătatea şi securitatea lucrătorilor. Furnizorul de protecţia muncii trebuie să cunoască normele de drept, standardele, mijloacele de la locul de muncă, technologia şi pericolele sale, şi trebuie să aibă experienţa corespunzătoare.

Parteneri atraşi în procesul de evaluare a riscului:

conducătorii domeniului respectiv, angajatorii, reprezentantul protecţiei muncii, serviciul de sănătate.


Metoda evaluări riscului calitativ:Întrebarea: sistemul este propriu sau cumpărat?Avantajele şi dezavantajele metodelor:

Sistem propriu Sistem cumpărat

Avantaje

nu există extra cheltuieli

poate fi ajustată la caracteristicile locale

economisirea timpului

este matură este în concordanţă

cu normele de drept

Dezavantaje

redactarea ei necesită timp

nu este maturizată, nu pot fi aflate posibilele deficienţe

nu este sigură concordanţa cu normele de drept

necesită extra cheltuieli

este generală, nu poate lua în considerare în totalitate caracteristicile

Sistemul cumpărat poate să dea rezultate perfecte prin angajarea unui specialist cu experienţă în protecţia muncii şi cunoştinţe corespunzătoare.De-a lungul evaluării riscului să fim CONSECVENŢI, adică în fiecare technologie, loc de muncă, proces de muncă să punem aceaşi, sau aproape aceaşi întrebare deoarece, în felul acesta, este exclusă omiterea unui efect important la evaluare.

Profunzimea evaluări riscului:Fără pretenţia completă se pot aplica următoarele unităţi:

unităţi ale organizaţiei, hale ale uzinei; technologii; procese de muncă; departamente; etc.

„Profunzimea” evaluări riscului este decisă mereu de organizaţie, la care pot ajuta conducătorii în domeniu, respectiv specialiştii în protecţia muncii. Desigur trebuie evitată o detailare exagerată din cauza lucrului inutil cu hârtiile.


Metoda „A”

Clasificarea factorilor de producţie periculoşi şi vătămători:a) sursă fizică de pericol;b) material periculos;c) sursă biologică de pericol;d) utilizarea fiziologică şi psihică a sistemului nervos.

sursa fizică de pericol mijloacele de muncă, vehiculele, mijloacele de transportare şi

mişcare a materialelor, părţile acesteia, respectiv mişcările, mişcările produselor şi materialelor,

suprafeţe periculoase (tăioase, ..., suprafeţe inegale, margini şi colţuri, părţi care ies în afară),

mişcarea materialelor sau obiectelor (cădere, rostogolire, alunecare, prăbuşire),

piese de schimb care se rotesc, se mişcă, care nu sunt protejate,

descompunerea echilibrului structurii, suprafeţe alunecoase, suprafeţe tăioase, ..., inegale, margini şi colţuri, temperatura obiectelor, punerea duşumelei de la locul de muncă la nivelul comparat, diferenţă de nivel, imponderabilitate, presiunea, temperatura, umiditatea, ionizaţia, şi afluxul

aerului, zgomot, trepidaţie, infra şi ultra sunete, iluminat, câmp sau radiaţie magnetică, radiaţia particulelor, tensiunea circuitului electric sau static, aerosol şi praf în aer, mişcarea maşinilor, vehiculelor (de exemplu maşini de

ridicat, transport intern, circulaţie internă şi externă), pericol de incendiu şi explozie (frecare, recipiente pentru

materiale aflate sub presiune), echipamente de protecţie personale (incomoditate, limitarea

mişcării, limitarea vederii), etc.


materiale periculoase

lipsa aerului sau oxigenului, materiale otrăvitoare (înhalarea, înghiţirea, absorbţia prin

piele), materiale inflamabile, explozive, oxidabile şi corozive, materiale instabile sau foarte capabile de reacţie, materiale alergizante, materiale care provoacă infecţii, materiale care provoacă cancer, teratogene, provoacă

infertilitate, clima necorespunzătoare de la locul de muncă (temperatura,

umiditatea, curentul), aerul infestat de la locul de muncă (gaze, aburi, aerosoli,

praf), munca realizată sub presiune foarte mare sau mică, condiţii nefavorabile de vreme, munca realizată pe sau sub apă.


sursă biologică de pericol

microorganisme şi produsul metabolismului, microorganisme (plante, animale),

utilizarea fiziologică şi psihică a sistemului nervos

Muncă fizică grea, Munca care necesită o concentrare deosebită, Munca prea intensivă sau monotonă, Munca executată noaptea, Munca realizată solitar sau izolat, Ameninţarea, atacarea (violenţa) persoanelor, Inarmonizarea, neclarificarea sau inclaritatea sarcinilor,

proceselor muncii sau executarii muncii, informaţii prea puţine sau prea multe,

Factorii relaţiilor umane (de exemplu: lipsă de apărare, erori, rea-voinţă, fumatul pasiv, hărţuire sexuală),

Grupuri care reprezintă risc, sursă de pericol, de exemplu: Vizitatori, Parteneri de afaceri, Trecători, Subcontractori, furnizorii de servicii (ambulanţe, pompieri, poliţişti), muncitori neinstruiţi sau fără experienţă, lucrători tineri sau vârstnici, femei însărcinate sau mame care alăptează, lucrători cu sistem imunitar scăzut, bolnavi cronici, persoane aflate sub tratament, persoane handicapate, persoane dependente de ceva, fumători.


Metoda „B”

Clasificarea factorilor de producţie periculoşi şi vătămători:

a) Evaluarea maşinilor, instalaţiilor;b) Evaluarea mediului de la locul de muncă;c) Evaluarea factorilor umani;d) Evaluarea riscurilor provenite din materialele periculoase;e) Evaluarea riscurilor provenite din realizarea muncii în faţa

ecranului.

Evaluarea maşinilor, instalaţiilor

probabilitatea defectării, intervenţia în ciclul muncii (manual, semiautomat,

automat), crearea de instalaţii, crearea de echipamente de protecţie (încuietori, învelitori

etc.), practicitatea şi aplicarea lor, existenţa atenţionărilor, protecţia împotriva repornirii, oprire automată, mijloace de muncă, vehicule, mijloace de transport şi

mişcare, părţile acestora, respectiv mişcarea lor, mişcarea produselor şi materialelor.


Evaluarea mediului de la locul de muncă

diferenţa de nivel, punerea duşumelei de la locul de muncă la nivelul comparat, suprafeţe periculoase (tăioase, ..., suprafeţe cu denivelări,

margini şi colţuri, părţi care ies în afară), mişcarea materialelor sau obiectelor (cădere, rostogolire,

alunecare, prăbuşire), descompunerea echilibrului structurii, suprafeţe tăioase, ..., inegale, margini şi colţuri, temperatura obiectelor, presiunea, temperatura, umiditatea, ionizaţia, şi afluxul

aerului, iluminat, zgomot, trepidaţie, infra şi ultra sunete, câmp sau radiaţie magnetică, radiaţia particulelor, tensiunea circuitului electric sau static, gaze, aburi şi praf în aer.


Evaluarea factorilor umani

pregătire profesională, experienţă, aptitudine fizică, aptitudine psihică, măsurarea sarcinii fizice, cunoaşterea documentării, munca care necesită o concentrare sporită, munca prea intensivă sau cea monotonă, munca desfăşurată noaptea, munca realizată colectiv sau solitar, factorii relaţiilor umane (de exemplu: lipsa de apărare, erori,

rea-voinţă, fumatul pasiv, hărţuire sexuală).


Evaluarea riscurilor provenite din materialele periculoase

materiale otrăvitoare (înhalarea, înghiţirea, absorbţia prin piele),

materiale inflamabile, explozive, oxidabile, materiale corozive, materiale instabile sau foarte reactibile, materiale alergizante, materiale care provoacă infecţii, materiale care provoacă cancer, mutanţi la gene,

teratogene, infertilitate, clima necorespunzătoare de la locul de muncă

(temperatura, umiditatea, curentul) aerul infestat de la locul de muncă (gaze, aburi, aerosoli,

praf), munca realizată sub presiune foarte mare sau mică, condiţii nefavorabile de vreme, munca realizată pe sau sub apă, folosirea protecţiei colective şi personale, documentarea şi aplicarea ei.

Evaluarea riscurilor provenite din realizarea muncii în faţa ecranului

legătura dintre maşini şi mediul lor, ergonomia ecranului, ergonomia tastaturii, elementelor de mânuire, ergonomia mesei şi scaunului de lucru, ergonomia softverului.


Surse de informaţii pentru realizarea evaluării riscului:

Observarea activităţilor, proceselor, mijloacelor, metodelor de muncă, technologiilor,

Experienţa lucrătorilor şi reprezentanţilor lor, Norme de drept pentru protecţia muncii, reguli cu privire la

unele activităţi periculoase, Standarde, Datele producătorilor şi transportatorilor, manulele

maşinilor, modurile de utilizare, Regulament interioar al locului de muncă, mânuiri, indicaţii

sau descrieri technologice, Datele accidentelor, îmbolnăvirilor profesionale şi

evenimentelor ieşite din comun, Datele publicate, experienţele, obiceiurile introduse legate

de specialitatea altor locuri de muncă, Literatura de specialitate ştiinţifică şi technică, Examinări, măsurători locale, Sfaturi de specialitate, furnizorii protecţiei muncii.


Elementele de conţinut minimale ale documentaţiei cu privire la evaluarea riscului:

Locul evaluării riscului Timpul evaluării riscului Numirea, descrierea riscului Factorii de agravare a riscului Persoanele implicate în risc Corespunde mediul cerinţelor referitoare la protecţia

muncii? Corespunde situaţia actuală pentru o menţinerea joasă a

nivelului riscului? Dacă nu, atunci care sunt măsurile necesare? Care este limita de timp a măsurilor şi cine răspunde de toate acestea?

Timpul planificat pentru următoarea revizuire Când a avut loc revizuirea menţionată şi cu ce rezultate?

PROTECŢIA MUNCII

SISTEME DE CONDUCERE ŞI MĂSURI

1. INSTITUŢII DE CREARE A LEGILOR:1.1PARLAMENT 1.2GUVERN 1.3MINISTERE 1.4INSTITUTUL

MAGHIAR DE STANDARDIZARE

2. ORGANIZAŢII DE SUPRAVEGHERE ŞI EXAMINARE, AUTORITĂŢI, INSTITUŢII:2.1INSTITUTUL

NAŢIONAL DE PROTECŢIA MUNCII ŞI DE SUPRAVEGHERE

2.2INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI SERVICIUL DE MEDICINĂ A ARMATEI

2.3INSTITUTUL DE SUPRAVEGHERE TECHNOLOGICĂ

2.4REGIILE MINIERE

SISTEME LEGALE ŞI MĂSURI

1. Nivelul legii:Manualul de legi a muncii Legea TB Legea de Protecţie a Muncii Legea cu privire la Protecţia în Chimie

2. Reguli de securitate

În prezent există 21 de reguli de securitate în vigoare (de ex.: a Sudării, a Recipientelor pentru Materiale aflate sub Presiune, de Protecţie a Cazanelor etc.)

3. Hotărâri de minister

Legate de protecţia muncii 19, legate de sănătate19.

4. Standarde.Cu conţinut şi aprobare

SISTEMELE ORGANICE ŞI DE ORGANIZARE ŞI

MĂSURI 1. Sistemele de

protecţie a muncii ale inteprinderilor, ale instituţiilor (Inginerii de protecţia muncii, birouri, specialişti în protecţia muncii care îşi desfăşoară activitatea în alte sisteme,)

2. Servicii de sănătate 3. Sisteme de

îndrumare a calităţii

4. Reprezentări de interes ale locului de muncă

5. Sisteme de verificare ale lucului de muncă

6. Resemnalizări Acceptarea părerilor

SISTEME TECHNOLOGICE ŞI

MĂSURI

1. Technologia de la locul de muncă, utilaje, punerea în funcţiune a instalaţiilor 2. Verificarea revizuirii technice periodice, dezvoltarea şi funcţionare sistemelor de verificare 3. Corectarea lipsurilor găsite la verificări

protecţia muncii- generalitati

Documents