proiectpartide

8/14/2019 proiectpartide

http://slidepdf.com/reader/full/proiectpartide 1/25



CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………..pg 31.Organizaţiile neguvernamentale…………………………………………..pg 4

Tipuri de organizaţii non-profit…………………………………….pg 5

Misiunea……………………………………………………………pg 6

Surse de finan are a ONG-urilor.......................................................pg 8ț

2.Politici publice…………………………………………………………...pg 9

Ce sunt politicile publice? Defini ii i concepte cheie…………….pg 9ț ș

Procesul de realizare a unei politici publice……………………… pg 10

Analiza de politică publică si procesul de luare a deciziilor………pg 11

3.Relaţia dintre ONG-uri şi politicile publice…………………………….pg 13

Pozi ia i rolul ONG-urilor în societate…………………………...pg 13ț ș

Ce înseamnă parteneriatul?..............................................................pg 14

Parteneriate între ONG-uri i administra ia publică………………pg 14ș ț

Evaluarea ONG-urilor de către admministra ia pubblică……........pg 16ț

4.Colaborarea dintre ONG-uri şi cetăţeni………………………………...pg 19

Prezentarea generală a colaborării dintre cetă eni i ONG-uri……pg 19ț ș

Studiu de caz : Greenpeace i Amnesty International…………….pg 21ș

Concluzii………………………………………………………………….pg 24

Bibliografie……………………………………………………………….pg 25

2



Introducere

Organiza iile neguvernamentale sunt organizaţii din sfera societăţii civile care îşiț

propun găsirea unor soluţii pentru problemele societăţii, edificînd astfel o societate

democratică. O.N.G.-urile cunosc variate forme organizaţionale de la mici iniţiative

locale, societăţi bazate pe beneficii reciproce, spre grupuri mai active. Toate aceste forme

organizaţionale au unele caracteristici comune. Caracteristica principală a acestora este

faptul că ele sunt independente faţă de stat. Ceea ce le deosebeşte de celelalte structuri

asociative este caracterul non-profit al acestora axat pe beneficiul public şi nu pe cel

privat.

După sfâr itul Razboiului Receș a crescut numărul de organizatii

neguvernamentale în lume. Acestea au adus o contributie importanta la modernizarea

societatii.

Astfel, pe parcursul a nouă ani, organizaţiile neguvernamentale au preluat,

pe fondul unei crize a resurselor statului, funcţii şi roluri care înainte de 1989 reprezentau

atribuţii exclusive ale administraţiei, devenind un actor important al promovării valorilor

democratice şi a schimbărilor sociale, a unor raporturi noi între stat şi societate.

Din 27.000 de organizaţii neguvernamentale înregistrate în România, aproximativ

2.000 sunt active. Cele mai multe dintre ele activează în domeniul cultural şi de recreere,urmate de cele din domeniul social şi al educaţiei. În general, organizaţiile din domeniul

social se bucură de o mai mare vizibilitate.

Adeseori, ONG-urile pot acoperi anumite nevoi ale comunităţii, mai bine şi

mai ieftin decât o poate face sectorul public. Sectorul ONG-urilor este deseori

caracterizat drept nedemn de încredere, fragmentat şi deficitar în asumarea activităţilor

colective.In ciuda acestui aspect, sectorul ONG a înregistrat realizări semnificative

răspunzând unor nevoi acute.

3



Organizaţiile neguvernamentale sunt înfiinţate cu scopul de a furniza servicii

publice pentru comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea. Ele nu se situează nici în

sectorul public dar nici în cel privat astfel poziţia pe care o au le oferă o anumită

flexibilitate în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară, dar totuşi se impune ca

organizaţia să beneficieze de un management eficient pentru a persista în timp.

Mai specific se poate spune că ONG-le îndeplinesc câteva funcţii cum ar fi:

• Intermedierea relaţiei dintre cetăţeni şi autorităţi

• Facilitarea integrării sociale şi politice a cetăţenilor (organizaţiile

reprezintă un cadru de participare civică)

• Furnizarea de bunuri şi servicii către comunitate

• Reprezentarea intereselor unor grupuri din cadrul societăţii”2

Misiunea unei organizaţii este foarte importantă, ea este cea prin care

organizaţiile neguvernamentale se diferenţiază. Misiunea trebuie să fie îndreptată spre

cetăţean. Ea este cea care ghidează boardul organizaţiei, personalul organizaţiei şi

voluntarii. De asemenea fiecare organizaţie trebuie să aibă stabilite un set de obiective

astfel încât să poată respecta misiunea organizaţiei. Cei din interiorul organizaţiei trebuiesă cunoască misiunea organizaţiei, ce activităţi desfăşoară aceasta. Activităţile

desfăşurate în cadrul unei organizaţii trebuie să fie astfel stabilite încât aceasta să îşi

poată evalua succesul păstrându-şi misiunea de a lungul timpului.

În domeniul managementului ONG-lor există câteva noţiuni, concepte specifice.

În cadrul acestora putem enumera acele concepte care prezintă anumite poziţii din cadrul

ONG-lor. Iată câteva exemple: board- consiliu director, echipa/staff, voluntary.

Board-ul unei fundaţii sau asociaţii reprezintă un grup de indivizi care aparţin

comunităţii şi care la modul ideal ar trebui să reprezinte interesele beneficiarilor. Ei ar

trebui motivaţi în a servi comunitatea (de aceea se află în board), nu sunt persoane

remunerate pentru activitatea pe care o desfăşoară, sunt persoane voluntare. Board-ul este

cel care poate să delege activităţile manageriale unei persoane din cadrul personalului

2 Seria Biblioteca ONG – Ong –uri neguvernamentale, Ghid practic,pg. 12, Timişoara 2002,

6



organizaţiei (staff), care este numit director executiv. Board-ul nu poate renunţa la

responsabilităţile sale legislative şi financiare. Staff-ul este echipa administrativă din

cadrul unei organizaţii se subordonează directorului executiv şi realizează activităţile de

teren din cadrul comunităţii. Voluntarii sunt persoane care nu primesc salarii pentru ceea

ce fac şi care asistă stafful unei organizaţii.

Director executiv într-o fundaţie sau asociaţie este persoana care duce la

îndeplinire obiectivele strategice trasate de board - managerul de zi cu zi care se ocupă de

managementul operaţional.

Staff echipa administrativă din cadrul unei organizaţii se subordonează

directorului executiv şi realizează activităţile de teren din cadrul comunităţii.

Voluntarii sunt persoane care nu primesc salarii pentru ceea ce fac şi care

asistă stafful unei organizaţii (fac munca executivă sau consiliază staff-ul/directorulexecutiv). „Voluntariatul este activitatea desfăşurată din proprie iniţiativă, de orice

persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială.”3

Voluntarii reprezintă o resursă importantă pentru organizaţiile neguvernamentale.

De aceea organizaţiile trebuie să aibă politici de atragere a voluntarilor foarte bine

gândite şi definite. Voluntarii sunt utili organizaţiei, ei pot să aducă un suflu nou

organizaţiei prin ideile pe care le au, de asemenea este important şi pregătirea

educaţională a voluntarilor care poate să fie diferită de cea a angajaţilor organizaţiei şi înaceastă situaţie pot să găsească anumite soluţii utile organizaţiei. De asemenea voluntarii

ajută o organizaţie să economisească resurse financiare, beneficiind de serviciile

voluntarilor organizaţia poate să desfăşoare anumite activităţi şi nu mai este nevoită să

utilizeze resurse financiare pentru a angaja alte persoane. Dar şi voluntarii beneficiază de

rezultate benefice pentru dezvoltarea lor profesională, deoarece aici au oportunitatea să

înveţe lucruri practice, să participe la diferite cursuri astfel devenind mai bine informaţi şi

pregătiţi.

3 http://www.voluntariat.ro/Despre_voluntariat/despre_voluntariat.php

7



Sistemele de management al informaţiei

Volumul de informaţii implicate în luarea deciziilor este mare de aceea este

nevoie de o gestiune cât mai eficientă a acestora. Trebuie sistematizate, să existe liste de

adrese, conexiune la Internet pentru corespondenţă, utilizarea programelor de calcul,utilizarea bazelor de date. Atât persoanele din consiliul de conducere cât şi voluntarii

trebuie să fie implicate în activitatea de atragere a fondurilor. Trebuie să fie un proces

coordonat. Persoana care coordonează trebuie să aibă atribuţiile foarte clar definite, şi să i

se acorde sprijinul necesar. Calitatea şi necesitatea serviciilor oferite joacă un rol decisiv

asupra activităţii de atragere de fonduri. Dacă comunitatea percepe serviciile oferite de

organizaţie ca fiind necesare, atunci probabil ea va fi dispusă sa contribuie pentru

continuarea lor. Totodată este necesară crearea unei imagini pozitive puternice aorganizaţiei.

Sursele de finanţare a organizaţiilor neguvernamentale

Activităţile de atragere a fondurilor sunt strict necesare pentru desfăşurarea

activităţilor unei organizaţii. Acestea nu implică numai solicitarea de fonduri ci şi o ofertă

de oportunităţi adresate partenerilor.

Elemente importante în atragerea fondurilor:

- existenţa unui plan scris, cu scopuri şi obiective,

- solicitarea unei donaţii,

- diversitatea surselor de finanţare,

- alocarea de timp pentru atragerea fondurilor,

- alocarea de bani pentru atragerea fondurilor,

- membrii şi conducerea organizaţiei trebuie să se dedice activităţii de atragere de

fonduri,

- abordare profesională a atragerii de fonduri, pe baza regulilor de marketing.

8



2. Politici publice - definitii, concepte cheie si proces de dezvoltare

Ce sunt politicile publice? Definiţie şi concepte cheie

Domeniul de cercetare al politicilor publice reprezintă un domeniu de graniţă între

mai multe discipline “clasice” precum ştiinţa politică, sociologia, psihologia socială,

ştiinţa juridică sau economia. Studiul politicilor publice ar reprezenta branşa cea mai

recentă a ştiinţei politice. În ceea ce priveşte tehnicile şi metodele de cercetare, acestea

sunt împrumutate din diverse discipline sociale şi adaptate nevoilor de instrumentar

pentru fiecare studiu în parte. Domeniul politicilor publice (cercetarea şi analiza în

domeniu) poate fi definit foarte bine ca ocupându-se de studiul deciziilor politico-

administrative de alocare a diverselor forme de resurse (materiale, financiare, de knowhow, simbolice). Politicile publice, obiectul de studiu al disciplinei în cauză, reprezintă

acţiuni realizate de către guvern (central sau local) ca răspuns la problemele care vin

dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală

sau locală, încearcă cu ajutorul unui program de acţiune coordonat să modifice mediul

economic, social, cultural al actorilor sociali.4

Cele cinci elemente care dau consistenţă unei politici publice sunt:5

1. O politică publică este formată dintr-un ansamblu de măsuri concrete, care dau« substanţă » unei politici publice;

2. O politică publică cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a căror natură

este mai mult sau mai puţin autoritară şi în care coerciţia este mereu prezentă;

3. O politică publică se înscrie într-un « cadru general de acţiune », ceea ce ne permite să

distingem între o politică publică şi simple măsuri izolate;

4. O politică publică are un public, adică indivizi şi grupuri a căror situaţie este afectată

de către politica publică în cauză;

5. O politică publică are obiective şi scopuri, stabilite în funcţie de norme şi valori

4 Miroiu, Adrian, Politici publice, Editura Politeia, Bucuresti, 20025 Thoenig, Jean-Claude. In Traite de Science Politique coordonat de M. Grawitz şi Jean Lecca, vol.IV.PUF 1992

9



Procesul de realizare a unei politici publice cuprinde şase etape:

1. Identificarea problemei - are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup

reuşesc să atragă atenţia asupra unei probleme, spre soluţionare, prin intervenţia puterii

publice.

2. Punerea pe agenda politică - este faza în care problema identificată este luată

serios în consideraţie de către oficiali (putere publică şi politică). Nu toate problemele

identificate ajung şi pe agenda politică.

3. Formularea cadrului de politică publică - atunci când o anume problemă ajunge

să fie considerată de către oficiali, nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată.

Cineva (o anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la rezolvarea problemei.

4. Adoptarea unei politici publice - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un

anume program să fie adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt

concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea

iniţială asupra unei politici publice.

5. Implementarea unei politici publice - este un stadiu critic de realizare a unei

politici publice. Aici rolul administraţiei este decisiv.6. Evaluarea de politici publice - care are ca scop determinarea eficienţei unei

politici publice. 6

Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea

scopurilor iniţiale. Obiectul acestei discipline cunoaşte definiţii variate, care însă cad de

acord asupra unui aspect esenţial: politicile publice sunt efectul deciziilor luate de

guvernanţi.

Pentru a înţelege mai bine acest termen putem considera câteva definiţii suplimentare:

a. Conform primei definiţii, dată de Thomas Dye, politicile publice sunt „tot ceea ce

un guvern decide să facă sau să nu facă7”.

b. O a doua definiţie, mai completă şi mai conceptualizată, este oferită de William

Jenkins. Acesta spune că politicile publice sunt „un set de decizii interrelaţionate,6 Profiroiu, Marius, Politici publice: teorie, analiza, practica, Editura Economica, Bucuresti, 20067 Dye, Thomas R.”Understanding Public Policy” 1998, Prentice-Hall

10



luate de un actor politic sau de un grup de actori, privind o serie de scopuri şi

mijloacele necesare pentru a le atinge într-o situaţie dată.”

c. Ultima definiţie pe care o vom lua în considerare îi aparţine lui James Anderson.

Anderson spune că politicile publice sunt „un curs al acţiunii urmat de un actor

sau mai mulţi actori politici, cu un scop, în încercarea de a rezolva o problemă”.

d. “Relaţia Guvernului cu mediul”. ( Eyestone, 1971)

e. O serie lungă de activităţi, mai mult sau mai puţin relaţionate, şi consecinţele

acestora. (Rose, 1969)

Aceste definiţii subliniază elementele cheie ale analizei politicilor publice: decizia

politică, luată de actorii politici, de a utiliza anumite mijloace pentru a rezolva o

problemă. Interesul pentru a afla ce se petrece în interiorul guvernului creşte preocuparea pentru mărirea eficienţei deciziilor în materie de alocare a fondurilor publice

şi de aici interesul pentru studierea manierei în care se iau deciziile politico-

administrative. Începe să se caute cu asiduitate “reţeta bunei guvernări”.

Analiza de politici publice şi procesul de luare a deciziei.

Procesul de realizare a politicilor publice – de înfaptuire a politicilor – este complex

si implica dimensiuni, mecanisme si actori într-o retea de interrelatii. Unul dintre celemai cunoscute mijloace de a-l face mai usor de înteles e acela de împarti procesul în mai

multe stadii sau etape si subetape distincte. Ciclul unei politici este sirul acestor stadii sau

etape ale procesului de înfaptuire a politicii respective. În acest model, stabilirea agendei

priveste procesul prin care problemele ajung în atentia publicului si a institutiilor

guvernamentale; formularea politicilor priveste procesul prin care sunt definite, evaluate,

acceptate sau respinse politici alternative de solutionare a unei probleme aflate pe agenda;

luarea deciziilor este procesul prin care institutiile guvernamentale adopta o anumita

alternativa pentru solutionarea unei probleme; implementarea este procesul prin care

institutiile guvernamentale aplica politica, fac trecerea de la decizie la practica; iar

evaluarea este procesul prin care rezultatele politicilor sunt monitorizate si evaluate,

rezultatele sale putând consta în reconceptualizarea problemei si a solutiilor propuse.8

8 Adrian, Miroiu, Introducere in analiza politicilor publice, Editura Punct, Bucuresti, 2001

11



Un mod mai simplu de a înţelege procesul politicilor publice este împărţirea acestuia

în mai multe stadii şi substadii şi examinarea acestora. Ceea ce rezultă este cunoscut şi ca

„ciclul politicilor publice”. Fiecărui stadiu din cadrul ciclului îi corespunde un principiu

de rezolvare a problemei de politică publică.

Principii de rezolvare a problemei Stadii în ciclul politicilor publice

1. Recunoaşterea problemei 1. Formularea agendei

2. Propunerea unor soluţii 2. Formularea politicilor

3. Alegerea unei soluţii 3. Luarea unei decizii

4. Aplicarea soluţiei 4. Implementarea politicii

5. Monitorizarea rezultatelor 5. Evaluarea politicii aplicate

Sursa: Howlett, 1995

Metoda raţională de analiză a problemelor 9

3. Relaţia dintre ONG şi Politicile Publice

Poziţia şi rolul ONG-urilor în societate

9 Howlett, Michael, M. Ramesh, Studying Public Policy – Policy Cycles and Policy Susystems, OxfordUniversity Press, Oxford et al., 1995;

12



Într-o societate democratică, ONG-urile au rolul generic de a răspunde unora

dintre nevoile comunităţii care nu sunt acoperite în totalitate de alte tipuri de instituţii

( aparţinînd sectorului public sau mediului de afaceri) şi de a oferi posibilitatea unei

participări cît mai largi a cetăţenilor la viaţa publică.

În acest sens, organizaţiile neguvernamentale îşi pot asuma diverse funcţii, cum ar

fi:

• Intermedierea relaţiei dintre cetăţeni şi autorităţi

• Facilitarea integrării sociale şi politice a cetăţenilor ( organizaţiile reprezintă un

cadru de participare civică)

• Furnizarea de bunuri şi servicii către comunitate

• Reprezentarea intereselor unor grupuri din cadrul societăţii

Relaţiile publice sunt activităţi importante în viaţa oricărei organizaţii, indiferent

de natura ei: întreprindere, instituţie publică, ONG. Exişti dacă eşti cunoscut.

Practicianul de relaţii publice serveşte drept intermediar între organizaţia pe care

el o reprezintă şi toate publicurile acelei organizaţii. Drept urmare, practicianul de relaţii

publice are responsabilităţi şi faţă de instituţie, şi faţă de diferitele ei publicuri.”10

Domeniile de aplicabilitate a relaţiilor publice sunt multe dar şi obiectivele vizate

sunt diferite. Relaţiile publice în cadrul ONG se realizează pe parametri cît de cîtasemănători cu relaţiile publice din orice altă companie comercială, dar scopul lor final

nu are legătură cu creşterea profitului, ci poate a unui profit imaterial.

Pentru ca o organizaţie să caştige respectul autorităţilor, al finanţatorilor, al

beneficiarilor şi a altor organizaţii , trebuie să îşi construiască o imagine credibilă care să

fie recunoscută de toată lumea.

Ce înseamnă parteneriatul?

10 Newsom, Doug, Totul despre relatiile publice,Ed. Polirom, Iasi, 2003, pg.18

13



Parteneriatul este modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai

multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.

Tipurile de parteneriat pot fi inventariate în funcţie de diverse criterii, ce pot fi

considerate simultan sau independent, generînd o tipologie complexă.

Astfel, considerînd existenţa personalităţii juridice, parteneriatele pot avea un

caracter formal sau informal. Parteneriatul informal se poate stabili atunci cînd scopul

este suficient de specific, iar atingerea sa nu este o prblemă, părţile fiind structuri de tip

similar, cunoscîndu-se şi , eventual, lucrînd deja împreună anterior. În cazul unor sarcini

mai complexe sau de termen lung, ori cînd partenerii sunt structuri de tip diferit ( ONG-

uri şi structuri ale administraţiei publice, ONG-uri de naţionalităţi diferite de exemplu) ,

parteneriatul tinde să fie formalizat.

Într-o relaţie de parteneriat, părţile nu trebuie neapărat să fie considerate ca fiindegale, ci este important ca ele să fie tratate ca fiind pe poziţii egale, deoarece parteneriatul

nu poate fi constituit pe o relaţie de subordonare.

Parteneriat între ONG-uri şi administraţia publică

Avantajele derulării de parteneriate între organizaţii neguvernamentale şi

administraţia publică în rezolvarea unor probleme ale comunităţii au fost inventariate şirecunoscute de către reprezentanţii ambelor părţi.

În procesul de identificare şi rezolvare a problemelor comunităţii, ONG-urile sunt

considerate ca „alternative” la soluţiile administraţiei publice. Expresia folosită ar putea

crea confuzie. Comunităţile nu sunt puse în situaţia de a alege între modelul de dezvoltare

propus de administraţia publică şi unul propus de organizaţii, pentru simplul motiv că

organizaţiile nu pot lansa o asemenea ofertă. Sunt excepţii cazurile în care eforturile

organizaţiilor ar putea duce la rezolvarea în întregime a unei probleme în comunitatea

locală.11

În acelaşi timp însă, modul de acţiune al organizaţiilor poate reprezenta un model

de abordare a problemei, nu nepărat singurul şi nu neapărat cel mai bun, dar cu

certitudine eficient prin prisma raportului investiţie/efect. Acest lucru nu înseamnă că

11 Bădilă Adrian, Lisetchi Mihai, Olteanu Ion, Ticiu Radu, Organizaţii neguvernamentale. Ghid practic,Ed. Brumar, Timişoara, 2002, p.41

14



organizaţiile neguvernamentale se vor substitui administraţiei publice sau că vor realiza

ele sarcinile acesteia. Organizaţiile nu reprezintă o alternativă în sine. Ele reprezintă un

mod de acţiune complementar activităţii administraţiei, prin care comunitatea se

autoresponsabilizează faţă de rezolvarea propriilor probleme.

Organizaţiile pot găsi noi soluţii pentru probleme cu care se confruntă populaţia,

dar aceste soluţii devin relevante doar dacă ele pot influenţa procesul de dezvoltare la

nivelul întregii comunităţi. Administraţia şi organizaţiile neguvernamentale pot oferi,

deci, nu alternative în competiţie , ci soluţii complementare pentru problemele

comunităţii, fapt ce deschide calea către o adevărată colaborare între ele.

În determinarea vocaţiei parteneriale a organizaţiilor selectate, reprezentanţii

administraţiei tind să utilizeze, în această ordine, următorii indicatori: obiectivele

organizaţiei, publicul ţintă, resursele organizaţiei, impactul, participarea publicăasigurată.

În general, administraţia crede că depăşirea dificultăţilor financiare şi asigurarea

dotărilor pot rezolva problemele, însă are mai puţină încredere ameliorarea cadrului

legislativ ca soluţie pentru problemele cu care se confruntă.

O cercetare făcută în urmă cu 3 ani în SUA a urmărit definirea specificului

proiectelor derulate împreună, evaluarea parteneriatului, determinarea factorilor care îl

obstacolează, determinarea diferenţelor în ce priveşte luarea deciziilor, stilul de lucru şi aaltor elemente organizaţionale care influenţează parteneriatul.12

Între elementele diferit separate au fost reţinute:

Resurse diferite:

• în cazul autorităţilor: alocarea de fonduri publice, precum şi capacitatea de a

emite reglementări

• în cazul ONG-urilor: accesarea de fonduri private, expertiza pentru soluţionarea

unor probleme specifice şi capacitatea de a mobiliza voluntari

Mod de lucru:

• în cazul autorităţilor: capacitatea de operare limitată la atribuţiunile prevăzute

în reglementările proprii, capacitatea de reacţie întîrziată de birocraţie,

tendinţa de a da prioritate problemelor generale

12 Bădilă Adrian, Lisetchi Mihai, Olteanu Ion, Ticiu Radu , op. Cit , p.43

15



• în cazul ONG-urilor: flexibilitate mai mare, capacitatea de reacţie mai rapidă,

tendinţa de a se focaliza pe probleme specifice

Structura şi cultura organizaţională :

• autorităţile: organizaţii mai curînd mari şi structuri complexe

• ONG-urile: organizaţii mai curînd mici şi structuri simple

Diferenţele pot provoca tensiuni; au fost identificate principalele obstacole în calea

asigurării unor relaţii eficiente între ONG-uri şi autorităţile publice locale:

A.Diferenţa de percepţii a celor 2 părţi referitoare la aceleaşi situaţii.

B.Lipsa de înţelegere a specificului activităţii desfăşurate de celălalt.

C.Efectele particularităţilor economice şi culturale ale comunităţii asupra stilului

de comunicare, a modului de distribuire a informaţiilor şi a modului de luare a

deciziilor.

D.Diferenţa de putere în cadrul relaţiilor dintre cele două părţi.

Elementul comun sesizat de ambele părţi este faptul că se adresează aceluiaşi grup ţintă şi

capacitatea de identificare a unor soluţii pentru obstacolele menţionate pot face, însă, ca

prin cooperare, administraţia şi ONG-urile să servească mai bine comunitatea.

Evaluarea ONG-urilor de către administraţia publică

În vederea evaluării potenţialului ONG-urilor de a fi asociate în procesul de

elaborare, implementare şi evaluare a politicilor publice, precum şi pentru a putea pune înaplicare prevederile Capitolului VIII al Ordonanţei nr.26/2000, este util ca administraţia

locală să-şi elaboreze o metodologie adecvată.

ONG-urile prezintă un grad de încredere superior celui pe care îl manifesta

cetăţeanul în raport cu autorităţile. Aprecierea cetăţenilor pentru ONG-uri este cu atît mai

mare cu cât:

- ele facilitează participarea cetăţenilor

- întăresc coeziunea şi solidaritatea

- se implică în parteneriate cu autorităţile

- au rădăcini locale solide

În intenţia de a asigura posibilitatea unei evaluări a gradului de deschidere pa care

administraţia publică îl manifestă faţă de organizaţiile neguvernamentale, ca potenţiali

16



parteneri în rezolvarea problemelor locale, s-a încercat definirea unor criterii13 care să

asigure un cadru de evaluare a comportamentului asociativ al administraţiei publice în

raport cu ceilalţi potenţiali parteneri comunitari. Câteva dintre aceste criterii sunt:

a) existenţa de structuri instituţionalizate care să relaţioneze

administraţia publică cu sectorul asociativ

b) aplicarea principiului egalităţii oportunităţii şanselor oricărei

organizaţii neguvernamentale solicitante

c) aplicarea principiului cererii şi ofertei în relaţia administraţie

publică locală-ONG

d) existenţa unui cadru normativ stimulativ elaborat la nivel local

pentru constituirea şi derularea parteneriatelor

e) accesul organizaţiilor la contractarea de servicii publice în condiţiide egalitate cu agenţii economici

Pentru o mai buna funcţionare a parteneriatelor dintre autorităţile publice locale şi

ONG-uri, acestea ar trebui să:

- schimbe informaţii, atît în timpul relaţiilor de lucru în comun, cît

şi în general ( pot finanţa un forum anual de servicii pentru

comunitate la care să participe autorităţi locale, reprezentanţi de

ONG-uri, aleşi locali şi voluntari ai comunităţii; să intreprindăeforturi pentru realizarea în comun a planificării strategice în

legătură cu problemele specifice de interes comun; să considere că

serviciile asigurate deservesc aceeaşi populaţie din aceeaşi zonă),

- să pună în comun unele resurse ( să ofere sau să împărtăşească

expertiza prin asigurarea de instruire sau în cadrul întîlnirilor cu

reprezentanţi ai altor tipuri de organizaţii; să asigure sau să

împartă spaţiile disponibile pentru birouri, activităţi de instruire,

sau pentru întîlniri; să dea posibilitatea ca reprezentanţi ai celor

două sectoare să se implice împreună în diverse comitete şi

comisii de lucru pe probleme de interes local).

13Bădilă Adrian, Lisetchi Mihai, Olteanu Ion, Ticiu Radu, op. Cit , P.45-46

17



- Să dezvolte ghiduri clare despre aşteptările fiecăruia şi să lucreze

ca acestea să fie armonizate de comun acord.

- Să recunoască faptul că cealaltă parte poate reprezenta cel mai bun

suport pentru înţelegerea şi administrarea presiunilor cu care se

lucrează în sectorul public.

ONG-urile sunt extrem de utile în calitate de parteneri ai autorităţilor, contribuind

la promovarea unor politici publice coerente şi ajustate reciproc. În plus, parteneriatul

ONG-urilor cu autorităţile publice alese periodic de către cetăţeni poate servi drept cea

mai sigură garanţie a continuităţii promovării politicilor publice în interesul cetăţenilor,

indiferent de culoarea politică a forţelor care se succed la guvernare.

4. Colaborarea dintre ONG-uri i cetă eniș ț

18



4.1. Prezentarea generală a colaborării dintre cetă eni i ONG-uriț ș

În capitolul anterior am încercat să prezentăm relaţia dintre ONG-uri şi instituţiile

publice, fapt pentru care in cadrul acestui capitol vom încerca să urmărim relaţia dintre

organizaţiile nonguvernamentale şi cetăţeni.

În cadrul acestui proiect am încercat să analizăm cum arată comunitatea ONG-

urilor ca entitate organizată, care poate fi modalitatea de comunicare a structurii ONG-

urilor cu structurile organelor publice pentru a activa în interesul public şi cum poate fi

atins un grad înalt de coerenţă între acţiunile organelor puterii publice şi cele ale ONG-

urilor.

Scopul final însă al acestor ajustări este de a găsi o modalitate de implicare a

cetăţenilor în activităţile de interes public al căror scop este urmărit atît de organele

puterii publice, cît şi de ONG-uri. S-a văzut că gradul de eficienţă a activităţilor ONG-

urilor este strîns legat de organizarea şi coerenţa acţiunilor lor. Fără coerenţă se produce

disiparea eforturilor şi descurajarea atît a celor care fac eforturile, cît şi a potenţialilor

beneficiari. Doar în astfel de condiţii ONG-urilor ar putea să-şi asume rolul de curea de

transmisie între Guvern şi cetăţenii. De asemenea, pe lîngă funcţia de transmisie

trebuie să se ia în vedere şi efectul feed-back care e menit să optimizeze parametrii

relaţiei input - output. Strategia naţională pentru Dezvoltarea Durabilă întruneşte toţi

parametrii pentru a imprima coerenţă acţiunilor ONG-urilor în cadrul mecanismului

descris mai sus. Rămîne doar să se întreprindă acţiuni pentru a-i face pe simplii cetăţeni

să înţeleagă acest lucru şi să se angajeze în mod voluntar şi conştient în implementarea

activităţilor prevăzute de strategie. 14

Deşi multe lucruri importante pot fi realizate cu eforturile proprii ale membrilor

comunităţii, totuşi poate fi nevoie de atragerea unor resurse financiare din diversesurse. În acest sens ONG-urile ar avea misiunea de a organiza training-uri de fundraising

şi de a explica următoarele:

14 http://www.e-democracy.md/ngo/evolution/vi/

19

http://www.e-democracy.md/ngo/evolution/vi/

http://www.e-democracy.md/ngo/evolution/vi/



• întotdeauna există oameni şi organizaţii care pot oferi resurse financiare dacă

proiectele ce urmează a fi implementate urmăresc atingerea beneficiului public şi

sunt bine argumentate;

• există o filozofie a filantropiei care deşi pretinde că nu urmăreşte nici un

beneficiu, de fapt urmăreşte scopul de eliminare a diferitelor riscuri sociale, ceea

ce în final este profitabil atît pentru cei ce practică filantropia, cît şi pentru

beneficiarii actelor filantropice.

În orice caz, toate aceste activităţi de colaborare a ONG-urilor cu cetăţenii au drept

scop suprem schimbarea mentalităţii şi motivarea de a întreprinde unele acţiuni de către

cetăţenii care n-ar trebui să rămînă simpli recipienţi ai serviciilor guvernamentale, ci ar

trebuie să-şi asume un rol activ. Acest lucru presupune, deopotrivă, capacitatea de auto-organizare şi de asumare a responsabilităţii pentru promovarea anumitor iniţiative, dar şi

posedarea unei competenţe asistate de moralitate.15

Pentru ca o organizaţie nonguvernamentală să cuprindă un număr mai mare de

susţinători aceasta trebuie să accorde o transparenţă acţiunilor sale pentru ca acestea din

urmă să fie pe înţelesul cetăţenilor. Acest criteriu, cel al transparenţei, este cel care poate

acorda ONG-urilor un succes mai mare.16

4.2.Studiu de caz

A) Rolul exercitat de Greenpeace asupra cetă enilorț

B) Rolul exercitat de Amneasty International asupra cetă enilorț

15 Ibidem16 Badila A., Lisetchi M., Olteanu I., Ticiu R, “Organizaţii neguvernamentale, Ghid practice”, Editura

Brumar , Timisoara 2002 , pag.77

20



A) Greenpeace este o organizaţie internaţională independentă, prezentă în 41 de ţări

din întreaga lume, care acţionează pentru a schimba atitudini şi comportamente, pentru a

proteja şi conserva mediul înconjurător şi pentru a promova pacea. Campaniile noastre

urmăresc:Catalizarea unei revoluţii energetice în vederea combaterii inamicului

numărul unu al planetei: schimbările climatice; 17

Protejarea oceanelor prin confruntarea pescuitului distructiv şi abuziv şi crearea

unei reţele globale de rezervaţii marine;

Protejarea pădurilor antice ale lumii şi a animalelor, plantelor şi oamenilor care

depind de existenţa acestora;

Promovarea păcii, prin abordarea cauzelor conflictelor şi solicitarea eliminării

armelor nucleare; Promovarea unui viitor lipsit de substanţe toxice, bazat pe alternative sigure la

substanţele chimice periculoase ce se regăsesc în produsele şi industria de astăzi;

Promovarea agriculturii sustenabile prin respingerea organismelor modificate

genetic, protejarea biodiversităţii şi încurajarea dezvoltării agriculturii

responsabile.18

Din anul 2002, Greenpeace este prezentă şi în România. Pentru a-şi păstra

independenţa, Greenpeace nu acceptă donaţii de la guverne sau companii, ci se bazează

doar pe contribuţii de la persoane fizice. Greenpeace există pentru a-i demasca pe cei care

prin activităţile lor afectează mediul înconjurător şi pentru a atrage atenţia guvernelor şi

corporaţiilor atunci când acestea nu reuşesc să îşi îndeplinească mandatul de a proteja

mediul şi viitorul planetei.

Această organizaţie nonguvernamentală are o strânsă legatură cu cetăţenii, având

în vedere faptul că vorbeşte în numele a 2,8 milioane de susţinători din întreaga lume şi

încurajează multe alte milioane de persoane să acţioneze în fiecare zi.

Unul dintre cele mai recente proiecte alle Greenpeace-ului este cel de promovarea becurilor ecologice. Acest proiect constă in faptul că fiecare client care va aduce 5 becuri

vechi la IKEA, va primi gratuit un bec ecologic. Proiectul face parte dintr-o campanie de

constientizare a avantajelor utilizarii becurilor ecologice, derulata de Greenpeace

17 http://www.greenpeace.org/romania/about, 25.10.200918 Ibidem, 25.10.2009

21

http://greenpeace.ro/

http://www.greenpeace.org/romania/about

http://www.greenpeace.org/romania/about




Romania. Campania se va desfasura pe perioada unui an. In cadrul sau, Greenpeace va

negocia cu retailerii scoaterea de la vânzare a becurilor clasice.19

B) Amnesty International este o organizaţie internaţională care luptă pentru

recunoaşterea drepturilor omului pe plan internaţional. Această organizaţie este formată

de peste 2,2 miloane de persoane în peste 150 de ţări. Încă de la inceput Amnesty a optat

pentru coordonarea unui astfel de sprijin pentu a promova justiţia pe diferite planuri

vaste.20

Amnesty International şi-a început activitatea în anul 1961 şi încă de atunci au

facut numeroase eforturi pentru a pune capăt abuzurilor împortiva drepturilor omului.

Una dintre cele mai recente acţiuni susţinute de Amnesty este cea prin care

transmite mesajul „ Opriţi violenţa împotriva femeilor”, un proiect iniţiat pe data de 31august 2009 ce avea ca scop sprijinirea femeilor care au parte de violenţă în familie.21

Un meeting foarte important a fost cel „Împreună împotriva torturii” unde a fost

colectate peste 1500 de semnături. La Chişinău, pe data de 2 iulie 2009 Amnesty

International Moldova, Asociaţia Promo-Lex, Centrul de Resurse pentru Drepturile

Omului, Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii "MEMORIA" şi Institutul

pentru Drepturile Omului au desfăşurat un marş în susţinerea victimelor torturii, în cadrul

căruia au transmis 12 petiţii enorme reprezentanţilor Procuraturii Generale şi Ministerul

Afacerilor Interne. Acestea conţin peste 1500 de semnături ce au fost colectate în

perioada 16 iunie – 2 iulie 2009, în cadrul campaniei “Împreună împotriva torturii”.

Astfel, locuitorii din Cahul, Bălţi, Chişinău, Comrat şi Varniţa şi-au pus semnăturile sub

petiţii, demonstrînd astfel că sunt aproape de victimele torturii şi că sunt nemulţumite că

acest fenomen grav mai există în societatea noastră.”22

19 http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/ikea-si-greenpeace-lanseaza-o-campanie-pentru-

promovarea-becurilor-ecologice.html

20 http://www.amnesty.org/es/who-we-are 21 http://www.amnesty.md/news 22 http://www.amnesty.md/news/actaim.php?ln=ro&id=125&

22


http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/ikea-si-greenpeace-lanseaza-o-campanie-pentru-promovarea-becurilor-ecologice.html


http://www.amnesty.org/es/who-we-are

http://www.amnesty.md/news

http://www.amnesty.md/news/actaim.php?ln=ro&id=125&




http://www.amnesty.org/es/who-we-are

http://www.amnesty.md/news

http://www.amnesty.md/news/actaim.php?ln=ro&id=125&



Participanţii la marş au purtat bandaje, exprimîndu-şi solidaritatea cu victimele

torturii. Evenimentul a început în faţa Procuraturii Generale, unde apărătorii drepturilor

omului au chemat încă odată autorităţile să-şi îndeplinească obligaţiile, să respecte

drepturile omului şi să oprească tortura. Marşul a continuat în faţa Ministerului Afacerilor

Interne. Totodată, au fost distribuite trecătorilor materiale informative despre problema

torturii şi au fost colectate ultimele semnături împotriva torturii.23

Din ceea ce am prezentat mai sus se poate observa strânsa legătură care există

între organizaţiile nonguvernamentale şi cetăţeni. Ceea ce doream să subliniez este faptul

că ONG-urile depind foarte mult de cetăţenii, persoanele care le sprijină şi care se

regăsesc în ideile promovate de acestea.

Amnesty International este o organizaţie nonguvernamentală foarte cunoscută şi

foarte puternică totodată dacă luăm în considerare faptul că a câştigat în anul 1992

Premiul Nobel pentru Pace. Acest lucru demonstrează că acest ONG are un cuvânt greu

de spus pe scena internaţională şi că are o capacitate de mobilizare a susţinătorilor

extraordinară.

Concluzii

ONG-urile în calitatea lor de elemente ale societăţii civile au de jucat un rol extrem

de important, am putea spune chiar excepţional. Rolul de excepţie constă în deţinerea

apriorică de către ONG-uri a unui şir de avantaje în faţa altor structuri private sau statale.

Faptul că ONG-urile nu pot avea interese economice şi politice proprii ar trebui să le facădin start credibile atît în ochii cetăţenilor, cît şi ai autorităţilor publice. Experienţa

internaţională demonstrează că rolul ONG-urilor constă în a promova valorile şi

iniţiativele civice în favoare beneficiului public general. Nici un alt gen de organizaţii

nestatale (partide politice, sindicate, culte religioase etc.), deşi au de jucat roluri23 Ibidem

23



importante în dezvoltarea societăţii civile, nu pot pretinde la acoperirea spectrului de

probleme diverse şi intereselor specifice după cum o pot face ONG-uri. Din acest punct

de vedere rolul ONG-urilor în societate capătă dimensiuni polivalente.

Datorită numărului relativ înalt al ONG-urilor şi a spectrului divers de

interese acestea posedă un imens potenţial de monitorizare a politicilor publice ale

guvernanţilor în diferite domenii. În acest sens ONG-urile sunt cei mai buni agenţi pentru

a da în vileag incoerenţa promovării politicilor publice de către guvernanţi. Acest lucru

face ca ONG-urile să fie extrem de utile în calitate de parteneri ai autorităţilor,

contribuind la promovarea unor politici publice coerente şi ajustate reciproc.

Rezultate pozitive şi încurajatoare asupra societăţii în ansamblul ei,

menţinerii democraţiei şi stabilităţii. Deoarece şi noi, organizaţiile din Romania, dorim sa

ne integram in Uniunea Europeana, se impune continuarea si dezvoltarea activitatilor noastre prin parteneriate si colaborari reale atat intre noi cat si cu colegii nostri din tari cu

lunga traditie in domeniu, care au trecut testul timpului si au demonstrat importanta si

rolul pe care sectorul non-profit il joaca intr-o societate democratică.

Bibliografie

Bădilă Adrian, Lisetchi Mihai, Olteanu Ion, Ticiu Radu, Organizaţii neguvernamentale.

Ghid practic, Ed. Brumar, Timişoara, 2002

Dye, Thomas R.”Understanding Public Policy” 1998, Prentice-Hall

Michael, M. Ramesh, Studying Public Policy – Policy Cycles and Policy Susystems ,Oxford University Press, Oxford 1995

Adrian, Miroiu, Introducere in analiza politicilor publice, Editura Punct, Bucuresti, 2001

24

proiectpartide

Documents